Cuprins 1. Siruri de numere reale si pozitive 1.1 Exercitii recapitulative 2. Serii de numere reale pozitive 21 Seria geometrica . 2.2 Seria armonica 23 Criterii de convergenta 24 Exercitii 25 Alte ctiterii de convergenta. Serii oarecare 2.6 Exercitii 27. Serii alternante 28 Aproximarea sumelor seriilor convergente 3. Convergenta seriilor — Exercitii 4 Siruri si serii de functii 4.1 Siruri de functii : : 4.1.1 Convergenta punctuala si convergent uniforma 4.1.2 Transferul proprietatilor 4.2. Seri de functit 43 Seri de puteri 44 Polinomul Taylor si seria Taylor 45. Exercitii 5 Derivate partiale 5.1 Extreme libere 5.2. Metoda celor mai mici patrate 5.3. Functii implicite 54 Exercitii 6 Extreme cu legituri 61 Exercitii ws eae 10 uw 13 13 13 4 45 16 7 18 24 26 26 27 29 32 33,7 Integrale improprii si cu parametri 71 Exercitii 8 Integrale duble 8.1 Exercitii 8.2 Metode de calcul 83. Exercitii 9 Integrale triple 9.1 Resurse suplimentare 10 Integrale curbilinii 10.1 Elemente de teorie 10.2 Formula Green-Riemann 10.2.1 Forme diferentiale inchise 103 Exercitii 10.4 Exercitii suplimentare (ETT) 11 Integrale de suprafata 11.1 Integrale de suprafata de speta inti 11.2 Integrale de suprafata de speta a doua 11.3. Formula Gauss-Ostrogradski 114 Parametrizari uzuale 115 Exercitii 116 Formula lui Stokes 117 Exercitii 11.8 Resurse suplimentare Index 36 42 44 44 44 46 47 49 50 50 51 52 52. 54 56 56 57 37 59 59 60 60 61 62SEMINAR oo SIRURI DE NUMERE REALE SI POZITIVE 1.1 Exercitii recapitulative in toate cele de mai jos, presupunem ca lucram cu siruri de numere reale si pozitive. 1, Gasiti valoarea de adevar a afirmatiilor de mai jos. Dac sint adevarate, justificati, Daca sint false, gasiti un contraexemplu. (a) Orice sir monoton este marginit. (b) Orice sir mirginit este monoton. (©) Orice sir convergent este monoton. (a) Orice subsir al unui sir monoton este monoton, (¢) Suma a doui siruri monotone este un sir monoton. (f) Otice sir divergent este nemirginit (g) Daca sirul format din patratele termenilor unui sir este convergent, atunci sirul initial este convergent. 2, Calculati limitele sirurilor cu termenul general a, in cazurile de mai jos: nested ©) O= Caan2+sinn ® a= Inn ® a= =" (om) ay = BZ t St nnSEMINAR 2 iii SERII DE NUMERE REALE POZITIVE Intuitiv, o serie poate fi gindita ca o sum infinita, data de o regul a unui termen general. De exemplu, seria: yr & Sn? + 2n- 3n Sn? +2n-1 punind implicit cé indicele n ia cea mai mica valoare permis si merge pind la oo. Natura seriilor este fundamental diferiti de cea a sirurilor prin faptul c: De exemplu, sa consideram sirul constant a, = 1,¥n. Atunci, evident, lim a, = 1, Pe de alta parte, dacd Indm seria de termen general a,, adie J) dy, observim ci aceasta are suma 0, deci este divergent in continuare, vom studia criterii prin care putem decide daca o serie este sau nu conver- genti. Dar inainte de aceasta, vom folosi foarte des doud serii particulare, pe care le detaliem in continuare. are termenul general de forma x, = si putem rescrie seria mai simplu J, x,, presu- seriile acumuleazé. 2.1 Seria geometrica Pornim de la progresiile geometrice studiate in liceu. Fie (b,) 0 progresie geometricd, cu primul termen by si cu ratia q. Deci termenul general are formula b, = bq". Atunci suma primilor n termeni ai progresiei se poate calcula cu formula: Ya=s-t i ql Daca, insi, in aceasti sum considerim ,toti* termenii progresiei, obtinem seria geometric’, anume )) by,Suma acestei serii coincide cu lim S, si se poate observa cu usurint& c& seria geometrica este convergent daca si numai daca |g] < 1. Mai mult, in caz de convergent, suma seriei se poate 1 calcula imediat ca find by » ——. q 2.2 Seria armonica Aceasta serie se mai numeste functia zeta a lui Riemann si se defineste asttel: 1 £65) = x a SED Remarcim citeva cazuri particulare: 0) = Yi=0% 1 sa) = a 1 x w= Dees gC) = Yyn= 00 £(-2) = Yn? = 0. Rezultatul general este: ‘Teoremi 2.1: Seria armonica {(s) este convergent dacd si numai dacd s > 1 2.3 Criterii de convergenta Ne pistrim in continuare in contextul seriilor cu termeni reali si pozitivi, pe care le scriem in general J. xy Convergenta poate fi decisa usor folosind criteriile de mai jos. Criteriul necesar: Daca lim x, # 0, atunci seria D) x, este divergenta, Sa remarcim Observatie 2.1: asa cum ii spune si numele, criteriul de mai sus da doar conditii necesare, nu si suficiente pentru convergent’! De exemplu, pentru ¢(1), termenul general tinde citre 0, dar seria este divergenta. Criteriul de comparatie termen cu termen: Fie J y, 0 alti serie de numere reale si pozi- tive+ Daca x, < yp, Wn, iar seria Y) y, este convergenta, atunci si seria Y) x, este convergenta; + Daca x, > yp, Wn, iar seria Y y, este divergenta, atunci si seria )) x, este divergenta. Acest criteriu seaman foarte mult cu criteriul de comparatie de la siruri. Astfel, avem ci un sir mai mare (termen cu termen) decit un sir divergent este divergent, iar un sir mai mic (termen cu termen) decit un sir convergent este convergent. Celelalte cazuri sint nedecise. De asemenea, mai remarcim ca, in studiul seriei J) x, apare seria J, yy, care trebuie aleasi convenabil astfelincit sa aiba loc conditiile criteriului. in practicé, cel mai des vom alege aceasta noua serie ca fiind o serie geometric sau una armonica, cu ratia, respectiv exponentul alese convenabil. Criteriul de comparatie la limita: Fie J, y, 0 altd serie de numere reale si pozitive, astfel incit lim “* ¢ (0,0). Atunci cele doua serii au aceeasi natura, adica J. x, este convergent daca te, sinumai dac& )” y, este convergenta, Criteriul raportului: Fie ¢ = lim © nx + Daca ¢ > 1, atunci seria ¥, x, este divergent; + Dac ¢ < 1, atunci seria J, x, este convergent; + Daca ¢ = 1, atunci criteriul nu decide Criteriul radical: Fie ¢ = lim {. + Daca ¢ > 1, atunci seria J, x, este divergent; + Daca ¢ < 1, atunci seria J) x, este convergenti; + Daca ¢ = 1, atunci criteriul nu decide2.4 Exercitii 1. Studiati convergenta seriilor Y) x, in cazurile de mai jos: @ =(S4). (b) x= 1 a 1 nyn+t n+l (d) %, = aresin 5 2n () x (g) x Jats Ona - (D, necesar) (C raport) (C, comparatie la limita cu {(3/2)) (D, necesar) (D, necesar) (C raport) (C radical) (C radical) (C, comparatie cu geometric’) (C, comparatie cu armonica) (C, comparatie cu armonic’) (, comparatie eu armonic’) 2.5 Alte criterii de convergenta. Serii oarecare Pe linga criteriile prezentate in sectiunile anterioare, vor mai fi de folos si altele, pe care le enw: merm mai jos. in continuare, mentiondm ca vom lucra cu o serie de forma J) x, si sintem in ipoteza x, €R.,¥n EN. Criteriul Raabe-Duhamel: Fie limita urmatoare: tin » ( * -1) man (a 7Atunci: + Daca ¢ » 1, seria este convergenta; + Dac ¢ < 1, seria este divergenta; + Daca ¢ = 1 criteriul nu decide. in multe situatii, criteriul Raabe-Duhamel este folositor cind criteriul raportului nu decide. Remarcati cA, in acest caz, limita de mai sus este o nedeterminare de forma 6° «0, care de multe ori se poate calcula si este diferita de 1 Criteriul logaritmic: Fie limita + Daca ¢ > 1, seria este convergent’; + Daca ¢ < 1, seria este divergent; + Daca ¢ = 1, criteriul nu decide, Criteriul condensrii: Daca (x,) este un sir descrescator si cu termeni pozitivi, atunci seriile La si T 2x au aceeasi natura Criteriul integral: Fie f : (0,0) — (0,09) o functie descrescdtoare si definim sirul: [ “pode Atunci seria Y f(n) este convergent daca si numai daci sirul (a,) este convergent. 2.6 Exercitii 1, Studiati natura urmatoarelor serii cu termeni pozitivi, cu termenul general x, dat de: @ m= a (, integral/comparatie) 1 “ ninn’ (b) x» (D, integral/condensare)(D, Raabe) (d) x, = (C, logaritmic) (©) a= (D, comparatie/logaritmic) (f) x= (D, logaritmic) (C, logaritmic) (raport, discutie a?4) 2.7 Serii alternante in continuare, discutam si cazul cind termenii seriei pot fi negativi. Dar vom fi interesati doar de un caz particular, anume acela al seriilor alternante, adic -a in care un termen este negativ, celalalt pozitiv. Mai precis, o serie J) x, se numeste alternantd daci x, - Xq.1 < 0, pentru orice Singurul criteriu de convergenta pe care il folosim pentru aceste cazuri este: Criteriul Ini Leibniz: Fie Y,,(-1)"x, 0 serie alternanta, Daca sirul (x,) este descrescator si converge citre 0, seria este convergenti. De asemenea, vom mai fi interesati si de: + serii absolut convergente, adica acele serii pentru care si seria modulelor, si seria data sint convergente; + serii semiconvergente, adic acele serii pentru care seria initiala este convergenta, dar seria modulelor este divergenta. Evident, cumx = nu este adevirata Pentru acest caz, avem: Criteriul Abel-Dirichlet: Presupunem ca seria Y, x, se mai poate scrie sub forma 5, aya, unde (q,) este un sir monoton si marginit (deci convergent). Daci si seria 5) y, este convergent’, atunci seria initial Y a,y, este convergenta. Formulare alternativa: Daca (a,) este un sir monoton, care tinde cdtre 0, iar sirul cu termenul general ¥, = y; + ~- + yq este marginit, atunci seria J) a,y, este convergent rezulta ci orice serie absolut convergenti este convergent, dar reciproca De exemplu, studiem seria I, ——~. Este o serie alternanta, deci+ seria modulelor este Z(1), care este divergenta; aplick 1 stor ck + pentru seria data, aplicim criteriul lui Leibniz, cu sirul x, = =, care este descrescitor citre n 0, deci seria este convergenta. Coneluzia este cd seria —~ este semiconvergenta Exercitiu: Folosind criteriul Leibniz, studiati natura seriei cu termenul general: log,n xy = (18 go 2.8 Aproximarea sumelor seriilor convergente Presupunem cA avem o serie convergenta si alternanta. Se poate arata foarte simplu ca, daca notim cu $ suma seriei, iar cu s, suma primilor n termeni, cu x, termenul general al seriei, are loc inegalitatea: £5 |S~ Syl = Xan. (2a) Cu alte cuvinte, eroarea aproximatiei are ordinul de marime al primului termen neglijat. Deocamdat, exemplele simple pe care le studiem sint de forma: Exercitiu general x, de mai jos: se aproximeze cu o eroare mai mic decit ¢ sumele seriilor definite de termenul 10°; = 10%, win in ambele cazuri, se foloseste inegalitatea din (2.1), de unde se scoate n. Se obtine n = 6 pentru primul exercitiu si n = 4 pentru al doilea Concluzia este ci, pentru a obtine valoarea sumei seriei cu o precizie de 3, respectiv 2 zecimale, este suficient s consideram primi 5, respectiv primii 3 termeni ai seriei. Eroarea este comparabili cu primul termen neglijat din serie. 10SEMINAR 3 CONVERGENTA SERIILOR — EXERCITIL Studiati convergenta seriilor de forma Y, x,. in cazul seriilor alternante, decideti si convergenta absolut sau semiconvergenta: (1) xq = (arctan 1)"; (C radical) (2) x, = Vn n(1 + +); (D, comparatie la limita) @) = a (D, comparatie la limita) nt (A) x = CIP Ts (C, Leibniz) () m= see, (C.comparatie) ar (C, comparatie/integral) (C, comparatie) (C. integral) (C, comparatic) (D, comparatie la limita)(11) mE (C, Leibniz) ‘1)"nt sshmin (2) m= TF (C, Leibniz) (13) x= — (C. comparatie/integral) (14) % = a (, necesar) ant = (yt (C, Leibniz) ier (16) x, = 2" =" (partial 2018-2019) (partial 2018-2019) 7) x= yr = CVF aT - n); (partial 2018-2019) (19) x = ma (discutie dupa a) 20) 3) = yh, (partial FIA) (discutie dupa a) (partial FIA) (discutie dupa a)SEMINAR ——— SIRURI SI SERII DE FUNCTIL 4.1 Siruri de functii 4.1.1 Convergenta punctuali si convergent uniforma Fie (f,), + R —> Run sir (0 familie) de functii, adicd pentru fiecare n € IN, avem cite 0 functie fx RR. Putem gindi aceste siruri de functii ca pe niste generaliziri ale sirurilor de numere reale, Daca in cazul acela, regula generala era fixata, data de x, = x(n), in cazul sirurilor de functii, pentru fiecare indice n, putem avea cite o regul diferitd, dat de o functie fi, Daca sirurile de numere reale au drept limita un numir real si astfel putem spune cf un sir de numere reale aproximeazi un numér real, in cazul sirurilor de functii, limita va fi, in general, 0 functie. Deci putem spune ca aceste siruri aproximeaza functii. ins notiunea de convergenta in cazul sirurilor de functii este ceva mai subtila Definifie 4.1: Fie (f,), : Ds R > R un sir de functii. Spunem ca sirul (f,), converge punctual (simplu) la functia f daca are loc: im f(x) =f) vee D. Pe scurt, putem nota aceasta prin f, “© f sau f,—> f, iar functia f se va numi limita punctuald a sirului (f,) Acest tip de convergenti este foarte puternic, deoarece este definit destul de grosier, astfel c& avem nevoie de rafinari ale conceptului. Celilalt tip de convergenta este definit mai jos. Definitie 4.2: in conditiile si cu notatiile de mai sus, spunem ca sirul (f,) este uniform convergent la functia f daca: Ve > 0,3N, > Oa.i. [fi(x) ~f(a)] < 6.¥n = N..Wx € D. BNotatia va fi f, —> f sau f,—> f. Cu alte cuvinte, sirul (f,) se pastreaza arbitrar de aproape de functia limita, de la un anumit rang incolo. Ca sin cazul sirurilor de numere, se va folosi mai des in exercitii o teorema de caracterizare. Propozitie 4.1: in conditiile si cu notatiile de mai sus, are loc: Sa“> f <> lim sup [fa(x) ~ f(0)| Se poate vedea cA proprietatea de convergent uniform o implicd pe cea de convergenti punctuala, insa reciproca este falsi De exemplu, fie fy, : [0,1] — R, fax) Atunci se poate vedea imediat ci: x" nel 0, Osx<1 lim fx( Led De aici rezulta ca f,—> f, unde functia f este definita pe cazuri mai sus. Dar un calcul simplu arata ca: lim sup [fu(x) ~ f(x)| = 140, 79 se. deci sirul nu este uniform convergent. 4.12 Transferul proprietatilor in unele situatii, putem verifica proprietatile de convergenta simpla si mai ales uniforma prin transferul proprietitilor. Cu alte cuvinte, vom sti ce proprietati analitice (continuitate, integrabi- litate) ale fumctiilor se pastreaz prin convergent si aceasta ne va da conditii necesare pentru a studia acel tip de convergent. Teoremi 4.1 (Transfer de continuitate): Fie f, : D ¢ R — R un sir de functii Dacéi fiecare f, este functie continud, iar sirul f, converge uniform la functia f, atunci f este continua, Aceasté teoremi ne ajuti si verificim convergent uniforma astfel: daca stim (am demonstrat) cd fiecare termen f, este functie continua, iar functia f, obtinuta prin convergenta punctuald a sirului (singurul candidat posibil si pentru convergenta uniformé!) nu este o functie continu’, atunci stim sigur c& sirul nu converge uniform la f. “4‘Teoremi 4.2 (Integrare termen cu termen): o functie. Dacii fe ‘ef, : DCR — Runsirdefunctiisif : DCRR ‘f, atunci are loc proprietatea de integrare termen cu termen, adicé: tin [peerde= [Feo Cu alte cuvinte, dac& stim cf are loc convergenta uniforma, atunci limita si integrala pot comuta, ‘Teoremé 4.3 (Derivare termen cu termen): Fie f, : D ¢ R— R un sirde functii sif : De R— R o functie Presupunem cd functiile f, sint derivabile, pentru orice n € N. Dacd f,—> f si daca existé 0 functie g : DR — R astfel incit f’S g, atunci f este derivabild si f’ = g. Aceasta proprietate este similari celei de integrabilitate sine arata ci, daca are loc convergenta punctual a sirului functiilor si uniformi a sirului derivatelor, atunci limita si derivata pot comuta. 4.2 Serii de functii Pasul urmitor este si studiem serii de functii, Pentru convergenta a criteriu de util estora, avem un singur Teoremi 4.4 (Weierstrass): Fie (a,) un sir cu termeni pozitivi, J; f,(x) 0 serie de functii, cu fiecare fo : DORR, astfel incit |f,(x)| = a, pentru orice x € D, iar seria Ya, este convergentd, atunci seria Y) f, converge uniform. Transferul proprietitilor se formuleaza pe scurt astfel (vom pistra notatiile si contextul din teorema lui Weierstrass de mai sus): + Transfer de continuitate: Daca f, sint functii continue, iar seria Jf, converge uniform la f, atunci functia f este continua, + Integrare termen cu termen: Daca seria Y, f, converge uniform la f, atunci f este integrabild si are loc: f YAwdx- > [sores pentru orice interval [a, 6] ¢ D ¢ R din domeniul de definitie al functiilor f,, + Derivare termen cu termen: Presupunem c& toate functiile f, sint derivabile. Daci seria fy converge punctual la f si daca exista g : D — R astfel incit Y /’ converge uniform la g, atunci f este derivabili si f’ = g Toate aceste proprietati, insi, vor fi utile intr-un caz particular de serii de functii, anume acela al seriilor de puteri. 154.3. Serii de puteri Pornim cu o serie de functii J: f,, dar in care fiecare termen f, este o functie de tip polinomial. Astfel cd, de fapt, seriile de puteri pot fi scrise in general sub forma J) a,(x - a)", cu a, € R, cai fn care se numese serii de puteri centrate in a, definite de sirul (a,). in majoritatea cazurilor, vom lucra cu serii de puteri centrate in origine, care se vor scrie, in general, Ya," Toate rezultatele de la serii de functii sint valabile si cu demonstratii imediate, dat fiind ci functiile polinomiale sint usor de studiat. Rezultatele specifice sint urmatoarele ‘Teoremi 4.5 (Abel): Fie Y, ay(x — a)" 0 serie de puteri centratii ina € R. Atunci existd un numar 0s Re co astfel inci + Seria este absolut convergent pe intervalul (a ~ R,a + R); + Seria este divergenta pentru|x| > R; + Seria este uniform convergenta pentru (-r, r], pentru << R. Numdrul R se numeste xaza de convergent a seriei, iar intervalul (a~R, a+R) se numeste intervalul de convergent Problema central acum va fi calculul razei de convergenté, care se poate face cu unul dintre ctiteriile de mai jos. Teoremé 4.6 (Cauchy-Hadamard): Fie J, a,(x ~ a)" 0 serie de puteri, Fie R raza sa de convergent si fie o = lim sup flay]. Atunci: + R= 0%, pentrud < w < 00; + R=0, daca w = 0; + R= 0, dacé w= 0. Teorema 4. formula: in conditiile si cu notatiile de mai sus, raza de convergenté se poate calcula si cu Observatie 4.1: Remarcim ca proprietitile de transfer sint imediate in cazul seriilor de puteri Rezult& cd, dacd J) a,(x - a)" este o serie de puteri convergenti la S(x), atunci: + Seria derivatelor, Y na,(x ~ a)", are aceeasi raza de convergenta cu seria initiala si are suma $’(x): 16«+ Seria primitivelor, So = a)" are aceeasi raza de convergent cu seria initiala, iar suma sa este o primitiva a functiei S. in exercitii, se va folosi foarte des seria geometrica, impreuna cu derivata si o primitiva a ei Astfel, pentru cazul convergent (|q| < 1), avem: 4.4 Polinomul Taylor si seria Taylor Orice functie cu proprietiti analitice ,bune* poate fi aproximat cu un polinom. Definifie 4.3: Fie D < R un interval deschis si f : D —> Ro functie de clasi €"(D), adica este continua si are derivata continua, pind laa m-a iteratie. Pentru orice a € D definim polinomul Taylor de grad n = m asociat functiei f in punctul a prin: fhe) Taree Yee a a Restul (eroarea de aproximare), numit si restul Lagrange este definit prin: Rafa = F(R) ~ Taj al. Pentru cazul particular al polinomului Taylor de grad 1, acesta se mai numeste aproximatia liniard a functiei f, iar pentru gradul 2, aproximatia patraticd. Evident, acest polinom poate fi folosit mai departe pentru a studia seria Taylor asociata unei functii, Formal, conceptul este definit mai jos. Teorem’ 4.8 (Seria Taylor): Fie a < b si f € C*({a, b), astfel incit sd existe M > 0 cu|f(x)| = M, pentru orice n € IN, x € [a,b] Atunci pentru orice x € (a,b), se defineste seria Taylor a lui f in jurul punctului x, care va uniform convergenta pe [a,b], iar suma sa este functia f, adicd aver: fa), (x x)", wx € [a,b], fx)=¥ Pentru cazul particular x = 0, seria se numeste Maclaurin. 7Observatie 4.2: Daca nu se specifica punctul in jurul cdruia si se faci dezvoltarea in serie Taylor pentru functia f, vom presupune ca lucrim cu seri Maclaurin. Observafie 4.3: Conform proprietitilor de aproximare a sumelor seriilor convergente din semi- narul anterior, stim c& eroarea de aproximare (vestul Lagrange, in acest caz) este comparabila cu primul termen neglijat din seria Taylor (echivalent, cu urmatorul termen din polinomul Taylor) Seriile Taylor uzuale pentru functiile elementare, impreund cu domeniile de convergent, sint date mai jos. e=Yovirer 1 Tae 1 = Vee tex & cy cos x = x any ER (eae = eee Me Dle= nD) 7 x" x] <1,0€R arctan = YO a Seriile pentru alte functii se pot obtine fie prin calcul direct, fie prin derivare sau integrare termen cu termen a seriilor de mai sus. 4.5 Exercitii 1, Si se studieze convergenta punctuala si uniform a sirurilor de functii 1 nxvl @) fr! @1) > Rf) = n=0; (b) fa + [0,1] + R, falx) = x" - x", n 2 0; ©) fr RR fal) (@) fa! [4,4] > Rfal) = Tent 18© fri LYRA) 1-x! © fe: (1 RAO) = 7: © hh RORAl)= 2, 0) fr RL > RAO) = 2. Sa se arate cA sirul de functii dat de: fr ROR, fix)= Z arctan x” converge uniform pe R, dar: (im fos))"# tion 0, Rezultatele difera deoarece sirul derivatelor nu converge uniform pe R 3. Si se arate cA sirul de functii dat de: fro (O1>R, fal este convergent, dar: ; lim [fade ¢ [lim fy(x)dzx 1 Rezultatul se explica prin faptul cd sirul nu este uniform convergent. De exempla, pentru x, = =, avem f(x) —> 1, dar, in general, f,(x) — 0. 4, Sa se dezvolte urmatoarele functii in serie Maclaurin, precizind si domeniul de convergenta: @) fe) =e (©) Fla) = sinx; © fla) = cosx (d) f(x) = (1+ x)",@ ER; 19(©) fs) = © fl) = Ina (@ f(x) = arctan x; ) f(x) = In(a + 5x); () f(x) = 31n(@ + 3x). 5, SA se calculeze raza de convergenta si multimea de convergent pentru urmatoarele serii de puteri (a) Dnaa Xs (b) Doe WX" © Yeas ®) Sa es eye nor! ©Oz a, ® Le n+2 ® lam ei Ns 6, Gisiti multimea de convergenta si suma seriilor: (a) Daal)" Qn+ 207. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decit 10° integralele: (a) [ ¢ Sea o [Men x ©) f et dx, 8, SA se caleuleze polinomul Taylor de grad 3 in jurul originii pentru fumctiile: (a) f(x) = 31n2 +x); (©) f(x) = arctan x; © fla) = VFR, 9. Gisili aproximarea liniard si pitraticd a functiilor: (a) F(X) (©) (&) = sin(cos x); (©) f(x) = (a) f(x) = arcsin x 10. Folosind seria Taylor, aproximati cu o eroare mai mica decit 10> numerele: (a) 165; (b) sin 32; 1 tan — ©) arctan 5(© ing; (@) ns. Indicatie: Atentie la domeniile de convergenta! 11", Aratati cd seriile numerice de mai jos sint convergente i calculati sumele lor, folosind serii de puteri: Indicatii: (a) Seria satisface criteriul lui Leibniz, deci este convergenti. net x Pentru a gasi suma, pornim cu seria de puteri J(-1)"—— Intervalul de convergenta este (-1, 1), iar pentru x = 1, avem seria data Fie f suma acestei serii de puteri in intervalul (~1, 1). Derivam termen cu termen si obtinem: 1 Tex” £0) = Devs" = pentru |x| < 1, ca suma unei serii geomettice alternate. Rezulta: (c+ 1)* 1 nD yD arctan ax - 15 + 3 pentru |x| < 1. Caleulind f(0), gasim ¢ = a 6v3 (b) Se foloseste seria pentru e*, din care obtinem seria pentru (x+x")e", pe care o derivam termen cu termen, Pentru x = 1, se obline seria cerut, cu suma Se. (c) Descompunem seria in doua, apoi folosim seria de puteri J n*x”, pe care o derivam termen cu termen, pentru a obtine seria pentru nx”, apoi seria pentru nx”. 2212, Studiati convergenta seriilor de functii: @ Yx"Q-x),x€ [0,15 ore vs € [0.2] In(.+ sn © To reo (h) Dre, x 21 Indicati: in fiecaxe caz, se giseste valoarea maxima a functiei [f_, pe care o notdm cu a,, apoi studiem convergenta seriei numerice J; ay. 23SEMINAR 5 Po DERIVATE PARTIALE in general, putem lucra cu functii de mai multe variabile, sub forma f : R" — R, functii care accept n variabile ca ,date de intrare" si rezultatul este 0 variabili reali, deci f(x, ...,%5) = y ER, vam) ER" Cazurile pe care le vom intilni cel mai des la acest seminar vor fi, insi, n= 2 sin = 3, cazuri in care variabilele de intrare se vor nota, respectiv (x, y) sau (x, y, 2). Fie, deci, f : R’ Ro functie de 3 variabile reale, cu valori reale, f = f(x, y,2). Putem defini derivata partial a functiei f dupa variabila x, de exemplu, ca fiind derivata pentru orice n-tuplu (x; ay obtinuta prin tratarea lui y si z ca parametri (,constante’). Notatia este a sau fe sau dxf Similar se pot defini si celelalte derivate partiale. Un exemplu simplu: feRP OR, flxy.z) =3x%y + 5xe” + sin(yz). Avem: fie = 6xy +5e” fy = 3x? + Sxe” + zc0s(y2) fe = yeos(y2). Calculele pot continua si putem defini derivatele partiale de ordin superior: bao 5a 3 (Fe) si similar pentru derivate mixte de forma fy,, fy» Sau derivate de ordin si mai mare, in cazul functiilor pe care le vom folosi, are loc: 24‘Teoremi 5.1 (Teorema de simetrie a lui Schwarz): [n anumite ipoteze’, derivatele mixte au pro- prietatea de simetrie, adicd fx, = fix, Sau, scris pe larg: of af Oxax; 9x0; VI, X) {in exercitiile pe care le vom aborda, vor fi de folos derivatele de ordinul inti si cele de ordinul al doilea. in plus, pentru o functie de 3 variabile reale, f : R’ + R,f = f(x,y.2), se defineste laplacianul (sau operatorul Laplace) prin: AP = fox + fy + fee Similar, desigur, putem defini laplacianul si pentru functii de 2 variabile reale prin: AL = fex + fry functie se numeste armonicd daca Af = 0. Dati o functie de 3 variabile, se poate defini diferentiala totald, care contine laolalta informatiile furmizate de derivatele partiale, Pentru o functie f : R° —> R, diferentiala totala se noteaza df si se calculeaza cu formula: df = fide + fydy + fadz, unde dx, dy, dz sint diferentialele elementare (nu se calculeaza! ele constituie vectori-baza intr- un anumit spatiu vectorial). O expresie ca mai sus, de forma df, se numeste 1-formd diferentiald, pe care o vom reintilni in studiul integralelor curbilinii. Avem mai departe si diferentiala totala de ordinul al doilea, definita pentru aceeasi functie de mai sus prin: d?f = fxd? + 2fydxdy + fyydy’, cexpresie care se mai numeste 2-formd diferentiald si pe care o vom reintilni in studiul integralelor de suprafata, De asemenea, o alté notiune utila este aceea a polinoamelor Taylor pentru functii de mai multe variabile. Fie f = f(x, y) 0 functie de 2 variabile si fie A(x,, ya) € R? un punct arbitrar. in exerciti, vom intilni doar polinoamele Taylor de grad 1 si 2, care se definese astfel, in jurul punctului A x4) + flAMY - ya] TX, Y) = T(X, Y) + z [fex(AV(X ~ x4)? + fy AMY ~ ya)? + Bf (AUX - xa) - y)] TUX Y) = fA) = 2 [MAX To prezentare a teoremei se poate gis aici, iar in exercitile dela seminar, jpotezele vor fi verificate automat, 25Cain cazul seriilor Taylor pentru functiile de o singura variabila, eroarea aproximatiei folosind aceste polinoame este comparabila cu primul termen neglijat 5.1 Extreme libere Fie o fimetie de 2 variabile f : R? + R,f = f(x,y). Ne propunem s& studiem valorile sale extreme, adic sd ii gisim minimul si maximul, considerind cd functia este definit’, derivabila si continua pe tot domeniul de definitie. Pasii pe care fi urmim sint: (1) Rezolvim sistemul de ecuatii dat de anularea derivatelor partiale de ordinul intii, din care aflam punctele critice, care este posibil sa fie de extrem. Asadar, rezolvam sistemul: {f 2) Ailend A yd) (2) Pentru fiecare dintre punctele critice A, se alcdtuieste matricea hessiand a functici, alcatuita din derivatele de ordinul al doilea si se evalueaz matricea in punctele critice: HAA) = (pa pia) LylAi) fyy(Ai), (3) Fie A; un punet critic fixat. Calculim valorile proprii Ay2 ale matricei hessiene H,(A,) si deci- dem astfel: + Dac& Ay, Ay > 0, atunci punctul A; este de minim local; + Dac Ay, Ay < 0, punctul A; este maxim local; + Dac& Ay + Ap < 0, punetul A, nu este de extrem; + Daca A, - Ap = 0, nu putem decide (4) Se xepet procedura pentru fiecare dintre punetele eritice. 5.2 Metoda celor mai mici patrate Aceasti metoda este strins legaté de conceptul de interpolare, care ne ajuta si gisim cea mai potrivita curba, pornind de la un set de puncte (reprezentind, eventual, date experimentale) Cazul particular pe care il vom discuta este acela al curbelor liniare, deci atunci cind se caut cea mai pottivita dreapt pentru un set de puncte, Aceasta dreapti se mai numeste dreapti de regresie si spunem ci ca mediazd intre un set de puncte date, in sensul ca optimizeaza crorile. 26Pe scurt, daci se da un set de date experimentale, distribuite intr-un anume fel in plan si avem medic de gisit cea mai potrivita dreapta care 5.1 intre aceste puncte, sintem in situatia din figura jab thx [i=o.-5 é Figura 5.1: Dreapta j = by + b,x care mediazd intre punctele y,, cu calculul erorilor r Aceasta dreapt se va gsi astfel incit suma patratelor erorilor si fie minima. Motivul simplu este ci erorile pot fi si pozitive, si negative, iar mai mult, erorile mari vrem si fie ,amplificate“ de metodi, erorile mai mici fiind de o important inferioara. De aceea, metoda se numeste metoda celor mai mici patrate. Fie, deci, dreapta y = ax + b, dreapta de regresie liniara pe care o céutim, care si medieze intre punctele P,(x;,y}) Echivalent, putem scrie relatia si functional, in sensul ci dreapta cAutatd se asocia: functii f(x) = ax+b. Atunci, daca punctul P, se giseste pe aceasta dreapta, are loc relatia f(x;) = y,- Rezulti ci eroarea poate fi calculata prin diferenta |y,~f(x)| si vom fi interesati de suma patratelor acestor erori. Aceasta va fi functia pe care incercim si o minimizim, iar argumentele sale sint coeficientii a, b care definesc dreapta cautaté Asadar, definim: F(a, b) = Sift) ~ y)? = Yilaxi + b~ yo). Metoda doreste, deci, si minimizeze eroarea, deci problema revine la a gisi M(a, b) punctul de minim al functiei F(a, b) de mai sus. Coordonatele punctului vor defini dreapta de regresie chutatd 5.3 Functii implicite Functiile implicite sint definite de ecuatii care, in general, nu se pot rezolva sau se rezolvi foarte dificil. De exemplu, dacd avem o ecuatie de forma: xy +2xsiny =0 27si vrem si exprimim de aici functia y = y(x), constatim ci acest lucru nu este posibil, deoarece ecuatia nu poate fi rezolvata pentru y. Astfel, vom spune in acest caz ci y a fost definita implicit de ecuatia de mai sus. Trecem direct la exemplificarea notiunilor teoretice pe exercitii rezolvate, 1, Funetia z = 2(x, y) este definita implicit de ecuatia: (y+ 2)sinz - ylx+ 2) =0. Calculati expresia’ az az = zsineS =F Solutie: Notim expresia implicit data cu F(x, y,z). Pentru a putea exprima z = z(x, y), deci ca functie, este necesar ca expresia F si depinda functional de z, adica si nu aiba pe z doar ca parametru ori drept constant, Asadar, avem o conditie de existent a functiei implicite z = z(x,y), anume = +0. az Presupunem acum ci ne aflim in ipoteza de mai sus, ic. conditia de existent este satisfacuta 2 3 Atunci, pentru a exprima = si = vom deriva expresia F, deoarece doar acolo apare functia z x ay Obtinem: F snes (ys heosz% -y(1+%) <0 dx Ox 7 ae 70 oe Rezultis Bo dx” Sinz> (y+ 2)eosz~y Similar oF a a a 2s (1+ 2) sine (y + 2)c0 222 ~ (x +2) - y= =0. ay ay ay ay Rezulti: az xe dy ~ Sinz+ (y+ 2)cosz-y sinz inlocuind in expresia cerut, obtinem E = 0. Unalt tip de exercitiu de care sintem interesati este acela al extremelor pentru functii definite implicit, 2, Sa se determine extremele functiei y = y(x), definita implicit de ecuatia: x4 yi -2xy = 0. Solutie: Fie F(x, y) = x° + y* ~ 2axy, astfel ineit conditia data este F(x, y) = 0. 28Pentru a extrage functia y = y(x), este necesar si punem conditia de existent oF : = £0=3y'-ax 40 ey Acum, stiind c4 avem fumetia y = y(x), extremele acesteia se determina folosind derivata y/(x), pe care nu o putem obtine altfel decit prin intermediul functiei F. Avem, asadar: aF & 3x? ~ay’y -ay-axy/=0 ox yy’ ~ ay 2xy! Obtinem de aici: Pentru extreme, avem conditiile: y¥@) =0 Foy) = ey Pentru a decide natura punctului de mai sus, este necesar si calculim y”, care se obtine derivind din nou expresia pentru y/(x). Avem: (2y' = 6x)(y? = 2x) - yy! ~ 2)(2y ~ 3x") y"@) aro Evaluind pentru x unde y’ = 0, gisim: deci punctul este de maxim local 5.4 Exercitii 1, Verificati daca wmitoarele functii de 2 variabile sint armonice (presupunem ci domeniile de definitie au fost date corect) 29(2) f(s, y) = In(x? + ys ©) fosy) = VF: (6) f(xy) = arctan 5 + arctan; @ flay = 2, Gisiti punctele de extrem pentru fimetiile de 2 sau 3 variabile, definite corespunzitor pe R’ sau R’: (a) fle y) =? + y' - 6xy; (b) f(x, y) = 3xy* (©) f(x y) = axy ~ @) f(x y.2) ©) fe yz= x+y? x? - 15x —36y +9; Aa yt: x? + y+ 22 4 Ox + by - 62; Poxytx-2y lox y +2 2ezxy.z40. 2 y (f) fe y2) = 3. Ardtati ci functiile urmitoare verificd ecuatiile indicate: @ Fl. y)= o(2) x of oF (b) f(x, y,2) = pry, x? + y* + 2’), (©) f(xy) = ye? - y*), @ fly.) = Zines x0( yt, af ax "Yay * 708 - 2 flny2)=0 304, Gisiti dreptele de regresie care mediaza intre punctele: (@) (4,3), (2,4). (-1,0); (b) (2,3), (-1,-1), (0,2); (©) (1,0), @, 1), (3, 2), (1,2): (@) (1,1), (2,1), (-1, 0), (-2, 1); (e) (4,0), (2, 1), (-1, 1), (2, -2). 5, Fie functia z= z(x,y), definita implicit prin: gly? -¥,2-2) = 0, unde g € €1(R’). Calculati expresia: az | a ox * “ay 6, Sa se determine extremele functiei y = y(x), definitd implicit de ecuatiile (a) 2° + y)-3x2y-3, (b) axty + y? 4x -3 = 0; (0) GP ty =x - ys (d) x? ~ xy + Sy? - 2x + 4y = -1; © s+y 7. Fie functia z = z(x, y), definita implicit de ecuatia: F(x, y,2) = x2 + ay + 2-42 = 12 Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul intii si al doilea pentru functia z. 31SEMINAR 6 EXTREME CU LEGATURI in seminarul anterior am vazut cum se studiaza punctele de extrem si valorile extreme pentru functii de 2 sau 3 variabile, definite pe intreg domeni, R? sau R°. in multe situatii, ins, domeniul de definitie va fi doar o portiune a planului sau spatiului, definita prin (in)ecuatii Exist mai multe posibilitati pentru a delimita domeniul de definitie sile prezentam in ordinea crescatoare a dificultatii. Consideram, pentru simplitate, ca lucram cu o functie de doua variabile: fi DER R f= f(xy). Pentru toate cazurile cind domeniul de definitie are o frontier’ (chiar si interval des- chis), studiul se imparte in 2 etape: pe interior si pe frontie Pentru domenii de tip dreptunghiular, D = [a, 5] x[c, d]: + se studiaz mai inti pe interiorul domeniului, adica IntD = (a, 6)x(c, d), cu metoda din cazul extremelor libere. Se impune conditia ca punctele critice sA apartina interiorul domeniului. + se studiaza apoi pe frontier (FrD = 9D), care poate fi impartita in mai multe bucati: x = a, € [¢,d] si celelalte, caz pentru care functia devine de o singura variabila, in exemplul dat, avem f(x, y) = f(a, y) = g(y), pentru care se studiaza extremele ca in liceu, fiind vorba de o functie de o singura variabila. Pentru domenii delimitate de ecuatii sau inecuatii de gradul intii, de forma D = {x € [a,b], mix +n; sy s mx + np), studiul se poate face ca mai sus pe interior, iar pe frontier, se substituie x € [a, b], iar y = myx +m, respectiv x € [a,b], iar y = mx+n, in ambele cazuri avind functii de o singura variabila. Domeniile delimitate de ecuatii oarecare se studiaza folosind o metoda generalA (care, de altfel, poate fi folosita si in celelalte cazuri), numitA metoda multiplicatorilor lui Lagrange. Astfel, 32sa presupunem ci avem un domeniu de forma D : E(x,y) s a € R, cum ar fi, de exemplu, interiorul unui disc: D:x'+(y-2's9 Metoda consta in: + studiul pe interiorul domeniului, ca in cazul extremelor libere, dar se impune conditia ca punctele critice si satisfaca inegalitatea strict E(x, y) < a; + pe frontiera, se defineste functia lui Lagrange: F(x,y) = fx. y)- AE y), AER sise reia calculul, pentru functia F, cu parametrul A, Mai precis, avem de rezolvat sistemul: Fr F, = 0 = (x, y,2), puncte critice E(x,y)-a =0 Din aceste puncte, extragem perechile (x, y), pe care le folosim mai departe. Rezultatul central este: Teoremi 6.1: 0 functie continud defi ginile. itd pe un domeniu compact'este marginitd si isi atinge mar- Mai departe, putem continua ca in cazul extremelor libere, ie. cu matricea hessian pentru punctele critice (x., y.) obtinute, fie putem cita teorema si va fi suficient si caleulam f(x,, y.) Aceasta deoarece punctele de extrem sigur sint printre punctele critice (teorema lui Fermat din liceu) si deci, valoarea maxima dintre f(x,y.) va fi punctul de maxim, iar cea minima, punctul de 6.1 Exercitii 0, Reprezentati grafic domeniile date de urmitoarele (in)ecuatii: fa) Dy {Gy ER? | ye x? y's x} (b) Ds = (x,y) ER? |x 52,05 y= x,xy = 1) (© Dy= {x ER? [x2 +9? say}; TCompacitatea ‘un concept matematicdestul de subi gi nu ufor de infeles. Intuit, ini, va 6 sufcient si compacte in particular, ceea ce vorn folosi in excrii (discus, elise, tiunghiusi etc) vorfi toate compact, deci sinter in ipotezeleteoremei mentionim ci domeniile eare din punet de vedere geometric nu au ,gauri si 33(@) Dy = {Gy ER*| yisxyedh (©) De = (x )ER |y2 0x4 y-650,y' = 8x); () Dy = f(x,y) €R? | x? + y? = 2x + 2y- 1} 1. Fie functia f : De R? > Rf(wy)= +P functiei pentru: 6xy. Determinati valorile extreme ale (a) D= (0,1) {0,1}; (b) D= (x,y) ER? | x20, y20.x+y2 5). 2, Fie functia f : D — R',f(x, y) = x° + xy + y*~ dmx ~ 10lny +3. Determinati valorile extreme ale functiei, dacd D este domeniul maxim de definitie (extreme libere!) 3, Fie functia f : D — R°, f(x, y) = 3xy? ~ x? ~ 15x ~ 36y +9, (a) Pentru D = R?, determinati valorile extreme ale functiei (b) Pentru D = [-4,4] x [-3,3], determinati valorile extreme ale functiei. 4, Fie functia f : D < RY + R,f(x,y) = 4xy ~ x4 ~ y*, Determinati valorile extreme ale funetici pentru: (a) D=R*; (&) D=[-1,2]« 0,2]; 5, Fie f : Do R? +R, f(x,y) = 3 4 3x%y — 15x — 12y. Aceeasi cerint& ca mai sus pentru: (a) D=R’; (b) D = {(x, y) ER’ | x20, y 2 0,3y +x < 3}. 6, Determinati valorile extreme pentru functile f, definite pe domeniile D, unde: (a) fl y)=xyQ-x-y), D=[0,1)*[01) (©) fly) = xt + y= 2x? 4 Axy 292, D = (-000) « (0,00); ©) fey) = (2) f(x, y) = x8 + y ~ 4x 34 8y?-axy, D={(x,y) ER? |x, y 20, y+2xs 2}; 2 3y' +3y, D={(x,y) ER? |x? + y* <4) 347. (Partial ETTI, Prof. Purtan) Fie functia: f : Dc R? > R, f(x, y) = x°+2xy-4x- y. Pentru D={(x,y)€R? [0s x5 1,05 ys -x* + 2x}, determinati valorile extreme ale functiei. 8. (Examen ACS, Prof. Olteanu) Aflati valorile extreme ale functiei: f(xy) = x2 + yh -3x-2y 41 pe multimea K : x? + y? <1. 9*, Dintre toate paralelipipedele dreptunghice cu volum constant 1, determinati pe cel cu aria totala minima. 10, Fie functia f : D —> R,f(x,y,z) = x + 2y ~ 22, Gasiti extremele functiei pentru D = (Gny.2) €R |x? ey? 2 5 16). 11, Fie functia f : D — R,f(x.y,2) = ~4x —3y + 62. Gasiti extremele functiei pentru D={(ny.2)ER [x+y ez? sl}. 12. Fie functia f : D — R, f(x,y) = xy*(x + y - 2). Gasiti extremele functiei pentru D (sy) ER [xt ys3.x,y 20} 13. Fie functia f : R? — R, f(x,y) = xy. Gasiti extremele functie pentru D = {(x,y) € R | x? +2y? s 1) 35SEMINAR ee INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI Integralele improprii sint integrale in care fie unul dintre capete este infinit, fie functia nu este definita in cel putin un punct din domeniul de integrare. De exemplu: * nx A + | ** este improprie in x = 0; |, “x f Inx Pentru aceste integrale, calculul se poate face trecind la limit, dacd unul dintre capete este infinit. Mai precis, avem: [ flx)dx = him [ Fladdx, daca integrala nu este improprie si in capatul x = a sau in alt punct din interiorul domeniului. Pentru celelalte cazuri, existi criterii de convergent, care depasese scopul acestui seminar. Le inchidem mai jos, pentru completitudine. este improprie in ambele capete. Fie a,b € Rsif : [a,b) > Ro functie local integrabild (ie. integrabila pe orice interval compact [u, v] ¢ [4, b)). Integrala improprie (in b) [ * f(x)dx se numeste convergentd dacé limita: lim [ slodx 36exista si este finita. Valoarea limitei este valoarea integralei. in caz contrar, integrala se numeste divergenta, Daca f : [a,00) — R este local integrabilé, atunci integrala improprie (la 0) [ fleddx se numeste convergentd daci limita: existd si este finitd. Valoarea limitei este egal cu valoarea integralei, Integrala improprie + flx)dx se numeste absolut convergenté daca integrala [ Fadia este convergenta. . Criteriile de convergenti pentru integralele improprii sint foarte asemanatoare cu cele pentru serii (amintiti-va, c, de fapt, integralele definite se construiese cu ajutorul sumelor infinite, adicd serii, v. sumele Riemann). Asadar, avem: Criteriul lui Cauchy (general): Fie f : (a,b) — R local integrabila. Atunci integrala [ flat este convergent daca si numai daci: y Ve > 0,3b, € [a, b) ad. vx, y € (be, olf S(dt| < «. Criteriul de comparatie (,termen cu termen’): Fie f,g : [4,b) Rastfel incit 0 < f = g. ‘ . + Dac& [ g(x)dx este convergent’, atunci si integrala [ f(x)dx este convergent’: 4 + Dacd integrala [ f(x)dx este divergent, atunci si integrala [ g(x)dx este divergenta. Criteriul de comparatie la limita: Fie f, g = [2, b) — [0, 0), astfel incit s& existe limita: = tim) ony * + Daca ¢ € [0, 0), iar [ g(x)dx este convergent, atunci [ flx)dx este convergent; ‘ . + Dac ¢ € (0,00) sau ¢ = 09, iar [ g(x)dx este divergenta, atunci si [ ‘Fla)dex este diver- genta. 371 Criteriul de comparatie ou =: Fie a € R si f + [a,0») —> [0,e) local integrabili,astfel incit s existe: ¢= lim x"f(a). + Dack a > 1si0 5 ¢ <0, atunci [ J(x)dx este convergent’; + Dacia s 1, jar 0-< ¢ < 00, atunci [ fled este divergent Criteriul de comparatie cu Fie a < bsif : (a, 6) — [0,e), local integrabilé, astfel (b- x) incit sA existe: © = lim(b- x)"f(2) =e 4 + Dacia < 1si0 < ¢ <0, atunci [ f(x)dx este convergenta; + + Dacia > 1si0 < ¢ so, atunci [ f(x)dx este divergenta, Criteriul lui Abel: Fie f, g > [a, 00) — R, cu proprietatile: + feste de clasa C}, lim f(x) = 0, iar [ ['(x)dx este absolut convergent’; + geste continua, iar G(x) = [ ‘(dt este marginita pe [a,e0). ‘Atunci integrala [ ‘Slodg(x)dx este convergent’. Exercitiu: Folosind criteriile de comparatie, sa se studieze natura integralelor improprii: ©): (b) (C) © [ sinx 4. © 38(Cx=1,Dx— 00 =D); (); (Cx 0,Dx=1=5D); dx © [are o Un caz particular care ne intereseaza este acela al integralelor improprii cu parametri, Un exemplu este f In(cos' x + m* sin? x)dx, > 0, Hm care se poate rezolva folosind tehnica de derivare in interiorul integralei, adic 22 2 2 sin? rom = [2 = In(cos? x + m® sin? x)dx, |, om Exemple rezolvate: Si se calculeze integralele, folosind derivarea sub integrala: (a) Kim) = /[ In(cos? x + m? sin? x)dx, m > 0; (&) 1)= [nla ~sin? 940,01; © ta)= [ eax a>o. Soluti: (a) Daca consideram functia: J, m) = In(cos’ x + m* sin’ x), observim ci este continua si admite o derivata partial continua in raport cu m. Atunei obtinem: a sin? x 2 <(m) = 2m f — ay am cos! +m? sin? xPentru a calcula integrala, facem schimbarea de variabild tan x = t si atunci: 1 dt= cos? x dx. Integrala initiald se poate prelucra: roam amas Asadar, pentru a obtine sin’ x in functie de ¢ calculam: sin’ x =P = sin’x= 1 sin’ x 1+f in fine, integrala devine: 1'(m)= am own Ficind descompunerea in fractii simple, obtinem: 1 1 1 sale esi) si calculim in fine integrala I'(m) 1(1) = 0, rezulta ¢ = -In2 si, in fine Integrim si gisim I(m| = wln(m +1) + ¢. Deoarece 1 1(m) = ln (b) Daca considerim functia: f(8, a) = In(a? - sin’ 6), observim ci este continua si admite o derivata partiala continua in raport cu a. Atunci avem: 40Cu schimbarea de variabila t = tan 0, avem succesiv: Integrim pentru a obtine I(a) si gisim: (a) = / Pentru a calcula constanta c, putem rescrie integrala din forma initiala: ro)» ['m(e(1- 222) a0 = [ nedos [01-22 )a0 Putem considera limita a —> co si atunci integrala de calculat tinde la 0, deci ¢ =~ In2. da= nln(a+ Va) + Concluzie: I(a) = tin 2 arctan ax (0) Daca considerim functia f(x, a) = observim ci este continua si admite o deri- xv vata partial continua in raport cu a. Atunci: of f dx aah G+ ax)¥ Ta) = Pentru a calcula integrala, facem schimbarea de variabila x = sin t si obtinem: t dt rq) — a f lea sivt 4‘Mai departe, aplicim schimbarea de variabilé tan t = u si obtinem succesiv: Viva Asadar, printr-o integrare in functie de a, gisim T(a) = Fina + VT+a) Cum 1(0) = 0, gasim c= insa accentul pentru acest seminar va cadea pe functiile lui Euler, Beta si Gamma, care se definese astfel: ro [ xte%dx,t 0 aia [xa-at pa Remarcim of integrala Gamma este improprie pentru x —> oo, ia integrala Beta nu este improprie, ci doar cu parametri. Proprietitile pe care le vom folosi in exercitii sint: (1) Bip, g) = Bg, p), Wp. q > 0; (2 mip.) = APD, “yt o mea= [aan (4) TQ) = 1; (5) T(t 1) = t-T(), ve > 0; (6) Tn) = (n-ne 7.1 Exercitii Calculati, folosind functiile B si, integralele: (a) [ e™ dx, p > 0; 42() [ oa of @ [sot cos xdx.p = ge (e) [oe ras pgm 6: © [ter inp 1q>0; @ [wertap> a: dx 0 f eh dx, 4BSEMINAR 8 Lite crac DUBLE 8.1 Exercitii Reprezentati grafic domeniile date de urmatoarele (in)ecuatii: (@) Di={@y)ER ly (b) Ds = (Ge, y) ER? | x = 2, y= x xy = 1}; (©) Dy = (Ge, y) ER’ | x? + y? = dy}; @) Dy= {ER |x? + y's x ye Of: (©) Ds = {(x. y) ER? | y = 0x + y-6 = 0, y* = Bx}; ( De= (ey) ER? [x2 + y? = 2x4 2y-1) 8.2 Metode de calcul Cazurile particular care ne intereseaza sint de 4 feluri Integralele pe dreptunghiuri se calculeaz direct, ca niste integrale iterate. De exemplu, pentru D = [a, 6] x [c,d], avem: [lreoay= [Of seernaay= [ [ree nayex ultima egalitate rezultind dintr-co teoremé, numita teorema lui Fubini. Integralele pe domenii intergrafic se calculeaza prin ale descrie ca pe niste dreptunghiuri, cu o latura variabila. 44Considerim, de exemplu, cazul D, de mai sus. Acest domeniu poate fi descris astfel (vedeti desenul): € [01h y € (4, ve deci putem calcula integrale duble pe acest domeniu sub forma: [108 [ * [O fesndvae Integralele pe cercuri centrate in origine se calculeazi folosind trecerea la coordonate polare t XS PEOSE (7,8) € [0,00) x (0,22) y =rsint Aceasta este, de fapt, o schimbare de variabile, deci trebuie schimbate si diferentialele, folosind matricea jacobiand: dxdy + [J|drdt, unde J = Astfel, de exemplu, daci D = {(x, y) € R? | x? + y? = 4), putem calcula: f[teoexay= [ [I 1) rdtdr. Pentru cercuri necentrate in origine sau alte domenii arbitrare, se expliciteaz ca do menii intergrafic. De exemplu, pentru domeniul D, din primul exercitiu, avem: (<2 eyshyeo an (2 at : care este un disc, centrat in (50) si cu raza =, din care se ia doar partea superioara, cores- punzitoare lui y 2 0, Asadar, acesta poate fi descris astfel (vedeti desenul): xe(oi, yeloji-@-2y tb YE |g a Integrala se calculeazd in continuare pe acest domenit Pentru toate cazurile de mai sus, aria domeniului D se calculeaza prin: A(D) = ff dxdy. Ib 458.3 Exercitii 1. Caleulati I ‘Sle, y)dxdy in urmitoarele cazuri: (@) D= [0,1] « (2,3), iar f(x, y) = xy’ (b) D= (x yE R02 x2 12x2 ye x? +1), iar f(xy) =x (©) D= {ER | y= x,y = x}. iar f(x, y) = 3x - y+ 2: (d) D = {(x,y) € R? | x? + y’ = 1}, iar f(x, y) =e"; (©) D= {(x,y) € R*| x2 0, y 2 0}, iar f(x, y) = eM), (©) D= {(x,y) ER? | x2 +? < x,y 2 0}, iar f(x, y) = xy. 2, Calculati ariile domeniilor de mai sus. 3. Calculati aria domeniului: D={(x.y)ER® [227 + y' s4x+y 20} 46SEMINAR 9 Erect TRIPLE Integralele triple pe care le vom calcula se rezolva folosind o abordare de tipul domeniilor inter- grafic. Astfel, dac @ este un domeniu de tip corp tridimensional, delimitat de suprafete de ecuatii date, se poate calcula volumul domeniului Q cu formula VQ) = I dxdydz, iar de cele mai multe ori, se calculea7a initial integrala dupa z, deoarece suprafetele sint date in aceasti forma, Exercitiu: Calculati volumul corpului delimitat de suprafetele de ecuatii date: (a) z= x°+ y* (paraboloid) si z= x + y (plan); (b) 222% y-1siz=2~2x¢~ y? (2 paraboloizi); 1 (9 xt + y+ 2 #1 (fend) si t+ y? = 4 (elinde, 2 Indicatii: (a) Se calculeaz mai intii integrala dupi z, deoarece o reprezentare graficd ne va ajuta sa vedem cé in sensul crescator al axei OZ intilnim mai intii paraboloidul, apoi planul, conform figurii 9.1 Astfel, avem de caleulat: ve) ff axayaz ff f°” dzdxdy, unde D este proiectia pe planul XOY a figurii, care se poate obtine foarte simplu eliminind z din cele doua ecuatii, adic xeyexry, 47Figura 9.1: Intersectia intre paraboloidul z = x? + y* si planul z = x + y care este un cere. Dupa aceea, integrala pe D se calculeaza ca o integral dubla Atentie! Volumul unui corp, ca si aria unui domeniu bidimensional, trebuie si fie pozitiv! Daca din calcule corecte rezult un volum negativ, inseamna ci s-au luat gresit capetele de inte- grare (in exemplul de mai sus s-a luat z de la paraboloid la plan) in unele exercitii, in special cind apar sfere sau cilindri, se pot folosi coordonate specifice: Coordonatele sferice: (r, 0, v) € R, x (0, ) x (0,2), reprezentate in figura 9.2. Zz (dS, Figura 9.2: Coordonatele sferice r, 0, 9 x 48Schimbare de coordonate este data de: x =rsin@cos¢ y =rsindsing z =rcos0 Nu uitati, in acest caz, sa calculati si jacobianul schimbarii de coordonate: Ix; J=|» lz, Coordonate cilindrice: (r, t,2) € R, x [0,27) x R, care sint, practic, coordonatele polare, De aceea, schimbarea de coordonate este dati de: -mutate* in ungul axei O: x =rcost =rsint z 22 I jacobianul transformarii se calculeaza similar, cu derivatele lui x, y,z in rapoxt cu r,t si respectiv z 9.1 Resurse suplimentare + Lectiile online ale Prof. Travis Kowalski, in special lista Calculus 3, incepind cu lectia 17 pentru integrale duble: link; + GeoGebra, pentru reprezentari grafice, in special tridimensionale: link; + Exercitii rezolvate ale Prof. R. Purtan de la ETTI: integrale duble si integrale triple. 49SEMINAR 10 Lira CURBILINIL 10.1 Elemente de teorie Integrale curbilinii de speta inti Fie y = y(¢) 0 curbi neteda, definita pe un interval t € [a,b]. Se defineste integrala curbilinie aunei functii f : R’ — R, f = f(x, y,2) prin formula: . [10 yz)ds -[ FCC, YO), 2()) «fx? + y'(LY + 2(0F de De asemenea, citeva cazuri particulare de interes sint: + lungimea curbei y se obtine pentru f = 1, deci: ’ ey) = [ Nx + (P+ 20 dt; + daca functia f reprezinta densitatea unui fir pe care il aproximim cu o curb neted’ y, atunci masa firului se calculeaz’ cu formula: + in aceeasi ipoteza de mai sus, coordonatele centrului de greutate al firului, x° se caleuleaza cu formula (am notat x = x, x) = y,% = 2): [sflsuxea)as unde M este masa calculata mai sus. 50Integrala curbilinie de speta a doua Fie @ = Pdx + Ody + Rdzo 1-formi diferentiald. Se defineste integrala curbilinie a formei @ in Iungul curbei y ca mai sus prin formula fe -[e- Dx! +(Q+ yy! +(Re yzat, unde y = y(f),t € [a,b] este o parametrizare a curbel y, aplicatie fizica importanta a integralelor curbilinii de speta a doua este calculul circulatiei cimpurilor vectoriale. Fie, deci, un cimp vectorial in spatiu: = Px, ¥.2)1 + (x, ¥.2)F + RG y, 2. Atunci circulatia! cimpului vectorial in lungul unei curbe netede y se caleuleaz cu integrala curbilinie: [ P(x, y,2)dx + Ox, y, 2)dy + R(x y.2)dz h si putem asocia o 1-forma diferentialA cimpului, anume: = P(x, y,z)dx + O(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz. 10.2 Formula Green-Riemann Aceasti formuli, care face parte din formulele integrale esentiale pe care le vom studia, ne permite si transforma o integralA curbilinie de speta a doua intr-una dubla ‘Mai precis, avem formula: [oecsoay ff 22-Basey, unde K este suprafata bidimensionala inchisi de curba y. Observatie importanta: Pentru a putea aplica formula Green-Riemann, este necesar ca dru- mul y si fie inchis, pentru a putea descrie o suprafatd inchisi K! De asemenea, evident, forma diferentiala trebuie si fie de clasa C, inclusiv in K, pentru a putea calcula derivatele partiale. TCireulatia unui cimp vectorial este analogul fluxului, dar in dimensiune 1. Astfel, dacd fluxul se caleuleaza pentru cimpuri care traverseazi o suprafati (vom intilni conceptul in lectia despre integrale de suprafati),circulatia se caleuleaza pentru cimpuri in lungul unor curbe, 5110.2.1 Forme diferentiale inchise Fie « = Pdx + Qdy o 1-formé diferentialé de clas C* pe o vecinitate a K = Int(y). Aceastii forma diferentiala se numeste inchisd daca are loc: aQ_aP ax ay Se poate observa, folosind formula Green-Riemann, ci pentru forme diferentiale inchise, inte grala curbilinie in lungul oricdrui drum este nula. Aceasta observatie se mainumeste independenta de drum a integralei curbilinii sau teorema Poincaré. 10.3 Exercitii 1, Si se calculeze urmitoarele integrale curbilinii de speta intti: (0) [ds unde y y=xx€ (0,2) &) [tassde y © [asunder xe y=2xy20; @ [ yeds, unde y f 2. Calculati, direct si aplicind formula Green-Riemann, integrala curbilinie [ ainurmitoarele cazuri (a) «= y'dx + xdy, unde y este patratul cu virfurile A(0, 0), B(2, 0), C(2, 2), D(0, 2) (b) a= ydx + x°dy, unde y este cercul centrat in origine si de raza 2 3. Calculati urmatoarele integrale curbilinii de speta a doua: (@) [ow ydx, unde y : x? + y? ay=xfB20siy= 52.(b) [o + y)dx + (x - y)dy, pe domenitul: yixtey=dy 20: dx + dy, unde y este triunghiul cu virfurile A(2, 0), BO, 0), C(0, 2). 4, SA se caleuleze [ve + xdy pe un drum de la A@, 1) la B(1,3). 5, SA se calculeze circulatia cimpului de vectori V de-a lungul curbei y, pentru: (a) B= (8 + yi 2 yew: yi dxtty'=4,y<0}n (x8 +y'-2x=0,y20} (b) ¥ = xj+xyj, unde: . ys (ott yPstha(xety=3) 6, Sa se caleuleze masa firului material y, cu ecuatiile parametrice: x(t) =t WO) = #/2,t€ [0,1] a(t) = 83 iar densitatea f(x, y, z) = 7. Fie forma diferentiala: Si se calculeze [ a unde y este cercul centrat in origine si cu raza 2. fi 8, Si se calculeze integrala curbilinie [ xydx + ay, pe conturul: yi (tay shxs0sy)a{xty=-Lxy <0} 53Indicatie: Curba y nu este inchis’, deci nu putem aplica formula Green-Riemann. Considerim segmentul orientat [AB], cu A(0, -1), B(0, 1), cu care inchidem curba. Definim C = y v [AB] si acum putem aplica Green-Riemann pe C. Vom avea, de fapt: be ferf, unde a este forma diferentiala de integrat. Putem calcula acum integrala pe C cu Green-Riemann, iar cea pe [AB] cu definitia, obtinind in final integrala pe y. 9. Caleulati, folosind integrala curbilinie: (a) lungimea unui cere de raz 2; (b) lungimea segmentului AB, cu A(1, 2) si BG, 5) (©) lungimea arcului de parabola y = 3x2, cu x € [-2, 2} (a) lungimea arcului de hiperbola xy = 1, eux € [1,2] 10.4 Exercitii suplimentare (ETTI) Calculati integralele curbilinii de mai jos: Speta intii: f e*ds, unde parametrizarea curbei y este dati de: { =In( +P) tetnt y(t) = 2arctant~ (b) [ (x + y)In zds, unde parametrizarea curbei y este dati de: x(t) ‘cost yi fy) =etsint, te [0,1]: x(t) =e 54© [ xyzds, unde parametrizarea curbei y este 4 x) @ f x'yds, unde y = [AB] u (BC], iar capetele segmentelor sint A(-1, 1), B(2, 1), C(2, 5) ) [ves unde y este data de: yixt+y'=2, xyed; © fk (x + y")ds, unde y este sectorul de cere x? + y# = 1, parcurs de la A(0, 1) Ia B(1, 0); i (g) Calculati lungimea segmentului [AB], unde A(1, 2), BG, 5). Speta a doua: f pentru: fi (a) w= (x? + y)dx +(x" ~ y)dy, unde y este dati de: x(t) =e y {3 o> fe (0 u: (©) @= J¥dx + xy'dy, unde y este parabola y = x’, pentru x € [0, 1] 55SEMINAR 11 Lr DE SUPRAFATA 11.1 Integrale de suprafata de speta intii Integralele de suprafata reprezinta generalizarea intr-o dimensiune superioara pentru integralele curbilinii, Astfel, multe dintre formulele si abordirile de calcul pe care le vom folosi vor fi similare. Fie ® : D — R’ o pinzi parametrizatd si fie © = @(D) imaginea ei (ie. suprafati pe care vom integra). Fie f : U cE —+ Ro functie continua (deci integrabila), definita pe (0 portiune din) imaginea pinzei Vom fi interesati de un caz particular (si, totodat, cel mai des intilnit) pentru integrala de suprafati, anume cind pinza este data intr-o parametrizare carteziand, Adic& ecuatia suprafetei poate fi scris in forma z = 2(x, y). Integrala de suprafata de speta intii a functiei f pe suprafata ®: parametrizata cartezian prin z= 2(x, y) este: [fovxade = ff fos) (RF Pandy, unde: + Deste domeniul de definitie al parametrizanii carteziene, adica proiectia pe planul XOY a suprafetei (2 : D< R’ — R); az az + coeficientii de sub radical sint p = — sig = —. eficienti de sub radical sint p = = sig = in cazul particular in care f = 1, se obtine aria suprafetei ¥. 5611.2 Integrale de suprafata de speta a doua Fic, ca mai sus, o pinza tridimensionala, pe care o considerim a fi parametrizaté @: DAR, u,v) = (X(u,0), ¥(u,v), Zu, v)). Fie, de asemenea, o 2-formi diferential’' wo = Pdy ndz+ Qdzndx+Rdxndy. Integrala pe suprafata orientata %: = @(D) a 2-formei diferentiale « se defineste prin: fo fe» DY Z) gg) PAX , (Rg. P&M gude, Dlu, v) Du, v) D(u, v) . DY, Z) . . unde D es lomeniul parametrizarii D), iar tc, sint jacobienii parametrizarii de D este domeniul parametrizii (u,) € D), iar 57 ete sntjacobieni parametriz (X,Y, Z) in functie de u, v. Concret, de exemplu, avem: DIXY) _ |X X| Du”) IY. Ye si celelalte, folosind notatia simplifcati X, = ete. * intr-o formi simplificata, putem scrie integrala folosind un determinant formal: feof 11.3 Formula Gauss-Ostrogradski P-@ Qed Roa 4 dudv. Xe Yu X Ye Aceasta formuli ne permite si schimbim o integral de suprafatd de speta a doua cu una tripla, similar formulei Green-Riemann, dar in dimensiume superioari. Torii difeveniald deoarece ea contine produse de cite 2 elemente dilerentale dx, dy, d2. De aseme zea, notatia 4 (citts wedge" sau .produs exterior este o notaie specified pentru produsul cae se definesteintre ele diferentialele dx, dy, dz. Alternativ, puteti gsi serierea si prin juxtapunere: (= Pdydz + Qdzdx + Raddy, ns acest produs nu este comuratiy, deci ordinea in care sctiem 2-forma diferentiali este esentiali! (observati per~ mutizile cixculare: dydz —+ dzdx —> dxdy), *Ordinea scrierijacobienslor este, evident, esentiald. Pentru aviretine mai usor, observati cd ordinea urmeaza tot o permutare circular, asemanitoare diferentialelor din 2-forma diferentiala o. 37Pistrind notatiile si contextul de mai sus, formula Gauss-Ostrogradski se scrie: fo = I P. + Q, + Redxdydz, unde K = Int& este solidul care are drept frontier suprafata E, iar P,, Q,,.R. noteaza derivatele partiale corespunzatoare coeficientilor din 2-forma diferentiala «. Observatie 11.1: Formula Gauss-Ostrogradski are, ca si formula Green-Riemann, conditii de apli- care (existentd). incercati s le formulati, analizind formula. Formula Gauss-Ostrogradski se mai numeste formula flux-divergentd, intr-adevar, folosind o interpretare fizicd, se poate asocia 2-formei diferentiale cimpul vectorial V = (P,Q, R), iar membrul sting, adici integrala de suprafati, calculeazi fluxul cimpului V prin suprafata . in fizicd, acesta se defineste ca produsul scalar dintre cimpul vectorial si versorul normal la suprafata. Membrul drept este, dupa cum se poate vedea usor, divergenta cimpului vectorial in solidul Int®, deci avem: fi itdo fff'v Vdxdydz. Pentru cazul cind suprafata este parametrizat’, adie’ avem: = H(X(u, v), ¥(u, v), Z(u, v)), se pot calcula vectorii tangenti la suprafati, dupa directiile lui u si v, prin derivate partiale ap au ap Ty = av Apoi, normala la suprafata se poate calcula prin produs vectorial’, O varianta simpli de a re{ine formula de calcul pentru produsul vectorial foloseste determinantul formal: i j N-i«h=-| 7 7 SBA unde 7, noteaza componenta i a vectorului 7,.. Ulterior, vectorul normal N devine versorul normal ji, prin normare, adic it . INI |N||dude, rezulta ca obtinem: Dar, tinind cont ci avem relatia intre diferentiale do [ 0. Wilidude = ff Vo Ndude, INI D ‘ori este un vector perpendicular pe plan dat de cei doi factori ‘amintiti-va, produsul vectorial al dai ve 5811.4 Parametrizari uzuale Unmitoarele formule de parametrizare pot fi folosite in calcule: (1) Sfera: Fie R > 0 si (u,v) € D = [0, x] x (0, 2x). Parametrizarea sferei d = (u,v) este: ®(u, v) = (Rsin ucos v, Rsin usin v, Reos u); (2) Elipsoidul: Fie a, b, ¢ > 0 si (u, v) € D = [0, 2] x [0, 2). Parametrizarea elipsoidului este: (u,v) = (asin ucos v, bsin usin v, cos u); (3) Paraboloidul: Fie a > 0,h > 0 si (u, v) € D = [0,h] x [0, 2). Parametrizarea paraboloidului este ®(u, v) = (aucos v, au sin v, w?) (4) Conul: Fie h > 0 si (u,v) € D = [0, 27) x [0, h]. Parametrizarea conului este: Bu, 0) veos u, vsin u, 0) (5) Cilindrul: Fie a > 0,0. hy = hy si (u,v) € [0,2] x [/y, hy]. Parametrizarea cilindrului este: (u,v) = (acos u, asin u,v). 11.5 Exercitii 1, Calculati vectorii tangenti si versorul normalei la suprafetele parametrizate din sectiunea anterioari 2, Si se calculeze integrala de suprafata de prima speti [fls2de, unde f(x, y, 2) = yVZ iar B+ x? + y* = 62,2 € [0,2] 3, Folosind integrala de suprafata, calculati aria suprafetei ¥, unde: Ei tz=4-x'-y, ze [0,1] 4, Calculati fluxul cimpului vectorial V prin suprafata © pentru: Vayiexje 2k & 2+ y'2€ [0,1] 5. Calculati [ , unde: 59= ydy ndz+ zdzndx+xdxady; 2,z€ [1.2] +dixtey ) + @=x(2+3)dyndz + yedzndx- (2+ 2)dxady; + Li xteyhegtaiz20. 6. Calculati flaxul cimpului = (x + y)dyadz+ (y+ z)dzndx-22dxady prin emisfera ® : x? + y+ 24 = 4,2 >0 11.6 Formula lui Stokes Aceasta ultimd formula integrala ne permite sa schimbam o integrala curbilinie de speta a doua cu una de suprafati de speta a doua Fie © 0 suprafata cu bord (frontierd) si fie o 1-forma diferentiala a= Pdx + Qdy + Raz, care este de clasa €* intr-o vecinatate a lui 5. Notam frontiera lui ¥ prin ¥, care este o curba (conturul suprafetei) sau, mai precis, un drum neted. Ate loc formula lui Stokes: aR ag aP_ aR aQ_aP Pdx + Qdy+Rdz= | (—-)dyndz+(-—)dzndx+ (= -—)dxady. [rive oiye rien (55-2 )trnase (ZF )deades (S2- tends in notatie vectorial, dac& asociem cimpul vectorial V = (P,Q,R) 1-formei diferentiale a, atunci formula lui Stokes se scrie: [* dF [oo ¥-te, unde Vx ¥ = rot¥’ se numeste rotorul cimpului vectorial, calculat cu ajutorul produsului vectorial formal intre operatorul diferential V = (2 2 2) sicimpul ¥ = (P,Q, 8). 11.7 Exercitii 7. Sa se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala curbilinie [ @ pentru cazurile Y (a) a= (y-z)dx+(z-x)dy+(x-y)dz, iar curba y este frontiera suprafetei Y + z rye (b) a= yd + zdy + xdz, iar curba y este frontiera suprafetei E : x+y +24 =1,x+y+2=0 6011.8 Resurse suplimentare Formula Green-Riemann, formula Gauss-Ostrogradski si formula Stokes se numese, in general, formule integrale. Pentru coerenti, le-am introdus in capitolele potrivite, in loc si le dedic un capitol separat. Recomand materialele Prof. Purtan, care contin exercitii rezolvate complet: + integrale de suprafata; + formule integrale. 61INDEX convergent simpla, 13 uniform’, 13 coordonate cilindrice, 49 polare, 45 sferice, 49 criteriul Abel-Dirichlet, 9 condensatii, 8 de comparatie la limit’, 6 termen cu termen, 5 integral, 8 Leibniz, 9 logaritmic, 8 necesar, 5 Raabe-Duhamel, 7 radical, 6 raportului, 6 Weierstrass, 15 derivate partiale, 24 fanctie armonica, 25 laplacian, 25 matricea hessiani, 26 dreapti de regresie, 26 extreme cu legituri, 32 domeniu compact, 33 functia lui Lagrange, 33 libere, 26 formula flux-divergent’, 57 Gauss-Ostrogradski, 57 Green-Riemann, 51 Stokes, 60 functii implicite, 28 integrale Beta, 42, curbilinii, 50 de suprafata speta a doua, 57 speta intii, 56 duble, 44 Gamma, 42 improprii, 36 jacobian, 45 triple, 47 polinom 62.Taylor, 17 seri alternante, 9 armonice, 5 de funetii, 15 de numere pozitive, 4 de puteri, 16 geometrice, 4 Maclaurin, 17 Taylor, 17 63 teorema Abel, 16 Cauchy-Hadamard, 16 Fubini, 44 Green-Riemann, 51 Poincaré, 52 Schwarz, 25 transfer de continuitate, 14 de derivabilitate, 15 de integrabilitate, 15