Urs Widmer

Top Dogs

Personajele

Personajele acţiunii au primit la premieră numele actorilor care le-au jucat. Ele
se numesc aşadar:

JULIKA JENKINS
SUSANNE WRAGE
DODO DEER
URS BIHLER
HANSPETER MÜLLER
E. HEINRICH KRAUSE
MICHAEL NEUESCHWANDER
GILLES TSCHUDI

Pe lângă aceştia, încă opt tehnicieni îmbrăcaţi de asemenea ca Top Dogs, care au
mutat tribunele şi au îmbogăţit unele scene prin faptul că erau vizibili.

1
 1. CONFERINŢĂ LA VÂRF

Toţi. Actorii intră în scenă unul câte unul. Fiecar are în mână câte un croissant
din care mănâncă. Apare Deer. Încă nu e familiarizat cu ritualul biroului de
outplacement. Este înconjurat.

JENKINS Jenkins.
DEER Încântat. Deer.
BIHLER Bihler.
DEER Deer.
MÜLLER Müller.
DEÉR Deér.
NEUENSCHWANDER Neuenschwander.
DEER Deer.
KRAUSE Krause.
DEER Deer. Îmi pare bine.
TSCHUDI Tschudi.
DEER Deer.
JENKINS Luna a opta.
DEER fără să-nţeleagă Luna a opta?
BIHLER Luna a şasea.
KRAUSE Luna a treia.
DEER Aha.
MÜLLER Trei luni.
DEER Da.
JENKINS Şi dumneavoastră?
NEUENSCHWANDER Cincisprezece zile.
DEER A da.
TSCHUDI 238 de ore.
WRAGE apariţie energică Domnule Deer! Dumneavoastră sunteţi aşadar
domnul Deer. Wrage.
DEER Bună ziua, doamnă Wrage.
WRAGE Eu sunt consilier la NCC, „New Challenge Company”.
Pentru primul contact v-aţi ales exact întâlnirea noastră săptămânală
informală. Bine. Foarte bine. Noi o numim conferinţa la vârf. Se bea apă
minerală marca „Vârf de munte”, înţelegeţi. Conferinţa la vârf.
DEER Foarte bine!

Veselie. De altfel, Deer înţelege mai mult de-o grămadă.

WRAGE Serviţi-vă. Există şi cafea şi .

2
DEER Mulţumesc. Cei de sus m-au rugat să iau legătura cu
dumneavoastră. Am avut o discuţie amănunţită. Utilă şi densă. Ba chiar
aşa. Am mai discutat încă o dată pe larg toate problemele, cum ar putea fi
definit mai exact domeniul meu de activitate în catering. Şi a rămas să mă
informez la dumneavoastră, în ce măsură s-ar putea stabili un efect de
sinergie între munca mea şi a dumneavoastră.
WRAGE Deci, în linii mari ştiţi desigur despre ce este vorba.
DEER În linii foarte mari. Trebuie să-mi explicaţi foarte exact
despre ce este vorba. Problema asta cu NCC-ul dumneavoastră a fost
adusă-n discuţie abia la sfârşit, şi destul de abrupt.
WRAGE De aceea vă şi aflaţi aici, desigur.
DEER Eu le spun colaboratorilor mei de fiecare dată: Trebuie să
priviţi totul cu lupa. Diavolul este ascuns în detalii. Şi după principiul
acesta mă ghidez desigur eu însumi.
WRAGE Domnule Deer, NCC-ul este una dintre cele mai mari
întreprinderi de outplacement de pe piaţă, deţine licenţa de la „Myer Myer
Boswell” din New York. Asta ne asigură un avans în materie de know-
how faţă de restul pieţei şi, ceea ce este chiar mai important, o ramificaţie
internaţională fără concurenţă.
DER Înţeleg.
WRAGE Avem parteneri în douăzeci şi două de ţări şi ne putem
intermedia clienţii ALL OVER THE WORLD. În toate ţările din UE, în
Kenia, Mexic, Japonia. JUST NAME IT.
DEER Aha.
WRAGE Ceea ce le şi îi uneşte pe toate doamnele şi pe toţi domnii de
aici: Cu toţii sunt afectaţi de pierderea locului lor de muncă şi aşteaptă de
la noi o susţinere optimală în ceea ce priveşte continuarea carierei lor într-
o altă întreprindere.
DEER Ia act de ceilalţi ca pentru prima oară; de parcă ar fi leproşi
Ăştia de-aici, ăştia sunt deja pe stradă?
WRAGE Aici toată lumea se află în aceeaşi situaţie.
DEER Da. Acum se întâmplă din ce în ce mai des.
WRAGE Foarte bine! Ce anume realizează întreprinderea noastră şi
cum anume realizează ea? Acum zece ani, când ne-am început activitatea
şi aici în Elveţia, eram un produs marginal într-o lume intactă a muncii. E
adevărat că punctul de maximă dezvoltare începuse deja să rămână în
urmă, de aici şi eforturile noastre de a ne poziţiona şi pe piaţa elveţiană,
dar în capetele cadrelor mijlocii şi de la vârf abia dacă încolţea vreun gând
referitor le eventuala pierdere a locului de muncă.
DEER Da, da. Şi noi procedăm la restructurări masive. Tocmai am
mai redus două mii de locuri de muncă. Dar nu în domeniul meu.
Catering-ul e stabil.
WRAGE Da.

3
DEER Cu unele fluctuaţii izolate totuşi.
WRAGE Bine. - În 1986 am intermediat cu totul cincisprezece domni!
Şi se aflau deja şi două doamne printre domni! Moment de veselie.
Astăzi avem mai mult de nouă sute de clienţi şi cliente per annum, şi ne-
am extins activitatea şi asupra locurilor de muncă cu o calificare nu
tocmai precis definită din segmentul inferior. Acum avem în ofertă şi
programe Crash în grupuri cu durata de trei zile, pentru o reorientare
profesională eficientă şi în domeniul LOW-SALLARY.
DEER Aştia de aici?
WRAGE Nu, nu. Doamnele şi domnii de aici au aparţinut cu toţii
zonei de conducere. „Top Dogs”. Din categoria dumneavoastră de preţuri,
dacă-mi premiteţi exprimarea asta colocvială. Miezul afacerii noastre îl
constituie în continuare lucrul intensiv cu clienţi precum cei de aici.
Deer înţelege că e vorba numai de ceilalţi şi dă din cap plin de înţelegere.
Derulăm chiar şi un SENIOR-EXECUTIVE-PROGRAMM, la care
apelează şefii de concerne. Personalităţi rămase fără post de la vârful
activităţii de conducere.
DEER Eu însumi am fost nevoit să dau afară o serie de colaboratori.
Când am reorganizat catering-ul, în 1992, am desfiinţat peste o mie de
locuri de muncă. Oameni capabili, unii fuseseră cu noi chiar de la început.
Pe de altă parte, când e vorba de un post de conducere, asta ţine în fond
chiar de profilul postului, să poţi să te împaci cu o situaţie ca asta.
WRAGE Trebuie să admit, domnule Deer. CHAPEAU! De fapt însă îl
afectează pe fiecare. Pauză. Hotărâtor pentru succesul muncii noastre
este ca acest lucru să fie întotdeauna finanţat de către fostul angajator.
Procedând astfel, calculăm absolut conştient o sumă pauşală iar nu un
onorariu, care să se orienteze în funcţie de durata intermedierii. Căci în
felul acesta avem şi noi un interes vital de a ne plasa clienţii cât mai
repede cu putinţă. Le garantăm că îi vom primi înapoi în program, dacă în
decurs de un an s-ar ajunge la neînţelegeri cu noul angajator.
DEER cu toată încrederea Ăstora de aici nu le dau nici o şansă.
Prea bătrâni, prea imobili, prea scumpi.
WRAGE Nu spuneţi asta. Am avut la un moment dat un domn pe la
cincizeci şi cinci de ani care a reapărut aici de cinci ori. Mai întâi am
crezut că ar fi vina noastră. Pe urmă, că s-ar putea să fie totuşi vina lui.
Dar nu. Astăzi e directorul unei importante întreprinderi de turism şi-şi
petrece cea mai mare parte a timpului pe plaje scăldate în soare.

Veselie.

DEER Eu nu le am pe astea, cu vacanţa. La origine sunt inginer

constructor de maşini. Workaholic. Aşa se explică, desigur, că am aterizat
la Swiss Air, mai întâi pe front, apoi în catering. Zile de lucru de

4
 şaisprezece ore. Cine vrea să fie pe fază în catering, acela trebuie să fie zi
şi noapte la minge. „Lead, follow or get out of the way”, nu-i aşa. Râde.
WRAGE Bine. Aşadar cum se desfăşoară concret munca noastră
comună? Le punem la dispoziţie clienţilor noştri aici de faţă o
infrastructură asemănătoare aceleia cu care sunt obişnuiţi de la angajatorul
lor dinainte. Computer, fax, telefon, secretariat pentru toate lucrările
scrise, literatură de specialitate, maşină de cafea şi şi şi. Căutarea de lucru
este un full-time-job. După cum veţi constata şi dumneavoastră curând.
DEER Da, desigur. Tăcere. Pot să-mi închipui. Tăcere. Cum
adică, am să constat şi eu curând?
WRAGE Păi ce credeaţi dumneavoastră, domnule Deer, pentru ce
sunteţi aici?
DEER V-am spus doar. Trebuie să mă informez în ce măsură
domeniile noastre de lucru şi-ar putea deveni utile unul altuia.

WRAGE De ce oare plăteşte firma dumneavoastră treizeci de mii de

franci pentru asta?
DEER Pentru ce anume?
WRAGE Aţi fost concediat! Domnule Deer! Concediat!
DEER Eu??!
WRAGE Da. Dumneavoastră.
DEER Concediat? – Ia staţi puţin. Mi s-ar fi spus.
WRAGE Păi vi s-a şi SPUS!
DEER Cine? Când?
WRAGE Numai că n-aţi auzit.
DEER Cu neputinţă.
WRAGE N-aţi înţeles.
DEER Dar nu se poate una ca asta, să nu auzi aşa ceva. Că ai fost
concediat.
WRAGE Ba da. Frecvent. Sus fruntea, domnule Deer. Pănâ astăzi am
plasat fiecare client. Aşa zicând pe fiecare.
DEER Trebuie să vă spun ceva, dragă doamnă Wrage. Bineînţeles
că Swissair s-a schimbat în cei aproape treizeci de ani de când sunt la ei.
Şi văd şi eu cum merg lucrurile la Swissair. Ce vreţi? O airline trebuie să
fie competitivă pe plan internaţional, fără sentimentalism patriotic.
Însă, doamnă Wrage! Pentru noi, cei care am lucrat atâta timp pentru ea,
Swissair este cu toate astea cam ca Elveţia însăşi. Încă mai este. Parcă
dumneavoastră nu ştiţi cum e, cum începe să vă bată inima mai repede,
atunci când vedeţi dintr-o dată crucea elveţiană pe pistă? Noi suntem
Swissair. Dumneavoastră şi cu mine. E ca un singur trup. Eu sunt mâna
sau piciorul, nu puteţi s-o amputaţi aşa pur şi simplu. Cine e la Swissair,
acela e acasă. Acela lucrează acasă, în propria lui casă, pentru ţară, pentru
noi toţi. Noi suntem o familie. Suntem legaţi unii de alţii. Chiar dacă,

5
 acum, catering-ul e un domeniu autonom, noi suntem bărbaţii şi femeile
de la Swissair. Unul ca mine e la Swissair de-o viaţă. Nici dumneavoastră
nu puteţi spune, tata, mama, fraţii şi surorile, de acum ei încetează să mai
fie familia mea. Ei sunt destinul dumneavoastră.
WRAGE Domnule Deer. Orice demitere este totodată şi o şansă. Asta
le spun eu tot mereu şi doamnelor şi domnilor de aici.
DEER În sensul bun ca şi în cel rău.
WRAGE Întreprinderile nu se limitează la demiteri, ele mai şi caută.
Cu disperare! Cu lupa, de multe ori! Colaboratori dedicaţi performanţei,
flexibili şi rezistenţi la efort. Aşa ca dumneavoastră, domnule Deer. Aşa
ca oricare dintre cele şi cei de aici.
DEER Când am început eu, încă mai zburam cu Constellation. An
de an am fost airline-ul number one. Pe vremea mea, destinaţiile din
Africa şi Orientul îndepărtat cunoşteau o extindere masivă.
WRAGE Acum trebuie să dezvoltăm încrederea în faptul că vă va fi cu
atât mai uşor să vă modelaţi cu succes continuarea carierei, cu cât veţi
reuşi să traversaţi mai bine procesul emoţional de prelucrare a
dezamăgirii. Începem să ne înţelegem, domnule Deer?
DEER Bineînţeles că ne înţelegem, doamnă Wrage. Eu însumi am
participat atunci într-o măsură hotărâtoare la procesul de reorganizare a
catering-ului. Într-un fel, a fost chiar iniţiativa mea, s-ar putea spune. Mie
mi-era clar că AICI puteam să obţinem cifre albastre, spre deosebire de
domeniul activităţii de zbor propriu zis. Astăzi suntem cât se poate de
solizi. Ceea ce nu mai e chiar ca la mama.
WRAGE Acum trebuie să vă croiţi drum până la sentimentele
dumneavoastră cele mai adânci, domnule Deer.
DEER Asta fac, asta fac. La vremea respectivă am avut de depăşit
multă rezistenţă, până să-mi impun analiza domeniului de activitate, aşa
cum o făcusem eu, ne-am întâlnit în biroul de la Londra, adresă ultra
selectă. E adevărat că pe atunci nu prea aveam noi habar despre
imperativele specifice de aici din Elveţia. Câteodată, ăia vorbeau cu mine
de parcă toată ziua eu nu făceam altceva decât să număr furculiţele şi
lingurile, lingurile şi furcuţitele, lingourile şi furculiţele, vreau să spun,
farfuriile şi ceştele. Ceştile.
WRAGE Domnule Deer. Înţeleg foarte bine suerscitarea
dumneavoastră!
DEER surescitat Nu sunt surescitat! Sunt total cool! Domeniul
cateringului are o desfacere de peste un milion de mese pe an, worldwide.
Aprovizionăm treizeci şi şapte de airlines, din Singapore până-n
Edelweiss.
WRAGE Vedeţi şi dumneavoastră cât de tare sunteţi implicat
emoţional.

6
DEER Cateringul e un domeniu de maximă sensibilitate. Nu ştiu
dacă realizaţi cu adevărat lucrul acesta, dragă doamnă Wrage. Eu
TREBUIE să colaborez cu dumneavoastră.
WRAGE Bineînţeles că nu trebuie să faceţi asta,...
DEER ...Există aici duzini de firme ca a dumneavoastră, care ne-ar
săruta mâna să poată colabora cu Swissair... Ne-ar săruta mâna.... Ne-ar
săruta mâna...
WRAGE ...dar gândiţi-vă de două ori înainte să faceţi gesturi negândite.
Acum vă aflaţi în stare de şoc. Noi vă sprijinim nu numai din punct de
vedere logistic, ci şi psihologic.
DEER Iar noi avem o rată uriaşă de creştere, în numai patru ani am
devenit a treia întreprindere de catering ca mărime din lume. Totul a
decurs fără probleme. Şi pe urmă aud că vor să aducă un tip de la SAS,
exact cu calificarea mea. Achiziţii, şi el. Fără ca măcar să-mi dea bună
ziua. L-am şi văzut. În biroul meu. Şedea în el ca într-al lui.
WRAGE Este al lui.
DEER Şedea la biroul meu! Cu picioarele pe el, lăsat pe spate în
scaun, vorbind la telefon cu glas tunător! Cum de-şi permite una ca asta?
WRAGE aprig Este biroul lui!
DEER la fel, ecou Este biroul meu!
WRAGE Dumneavoastră nu mai aveţi nici un birou!
DEER Aici s-ar putea să aveţi dreptate! Nu mai am de gând să
tolerez mult timp situaţia asta! N-o mai tolerez mult!
WRAGE din nou sub control Vom atenua şocul demiterii. Vom penetra
structura personalităţii dumneavoastră pe baza unor teste exhaustive. Vom
face antrenamente privind discuţiile de prezentare. Inclusiv imaginea cu
care-şi face apariţia probandul. Cravata, de exemplu.
DEER Dacă nu mai fac eu achiziţiile, dacă le face ageamiul ăla de la
SAS, atunci or să vadă ei. Şniţele de porc pe zborurile spre Extremul
Orient. Or să vadă ei. Habar n-au de nimic. Deci mie mi-e indiferent. Mi
se rupe. – Ce cravată?

Tăcere. Apoi:

Wrage Cravata dumneavoastră, domnule Deer. E doar un exemplu.

Brusc ne sare în ochi faptul că ceilalţi domni poartă cravate dinamice, în
culori luminoase. Nu este nicidecum ceva personal. Dar acest fanion îi
semnalează oricărui şef de personal: Avarie la bord. Şi de fapt nu avem
nici cea mai mică avarie, domnule Deer, nu-i aşa. – Dăruiţi-o pe-asta, de-
ndată ce ieşiţi în stradă, celui dintâi cerşetor. „N-ai un bănuţ pentru
mine?” – „Nu, dar am o cravată.” Veselie străbate corul. Şi nu vă
grăbiţi să vă cumpăraţi alta, până când consiliera noastră nu v-a evaluat
imaginea. – Alte întrebări?

7
Pauză. Apoi:

DEER Aţi spus ceva?

WRAGE Acum începem, domnule Deer.

8
 2. ASTĂZI, CHURCHILLII AU DIN NOU CĂUTARE

Bihler, Tschudi

BIHLER poză de şef Domnule Tschudi. Vă mulţumesc că aţi reuşit să

veniţi imediat. Doar ştiu ce agendă încărcată aveţi. Numai un minut,
două. Suntem pe cale să ne redimensionă managementul. Dumneavoastră
aţi participat personal la elaborarea conceţiei şi aţi aprobat-o. Am dispus
acum ca fiecare dintre colaboratorii mei de la nivelul managerial mediu şi
superior să facă o analiză a performanţei. Kinley and Finley, doar aţi
discutat deja cu domnii. Ei au ajuns la concluzia că aţi cam început să vă
culcaţi pe laurii dumneavoastră, Tschudi. Bineînţeles că aţi avut o serie de
performanţe. Bineînţeles. Dar locul laurilor e pe cap, poate în supă, dar
nicidecum sub şezut. Pe întâi a treia sunt nevoit să mă despart de
dumneavoastră.
TSCHUDI Dar cum aşa, doar eu am fost unul care întotdeauna a...
BIHLER Anii cei graşi au trecut. Pe atunci, tocmai în management am
făcut achiziţii generoase. Pentru stoc, cum s-ar zice, doar aşa, la un caz. Şi
ca să nu îi ia concurenţa. Oameni cu trei sute de mii per annum şi un
output de plus minus zero. Acum ne-am trezit cu un surplus de manageri.
Elveţia nu mai este o insulă a fericiţilor. Acum suflă şi la noi un vânt rece.
Trebuie să fim un GLOBAL PLAYER, sau concurenţa ne ia aerul. Nu
mai suntem în 1980. Unde pot să mai folosesc eu un om ca
dumneavoastră, Tschudi, în acest nou climat, care doboară pur şi simplu
chiar şi flăcăi mult mai duri decât dumneavoastră. Mai tineri. Spuneţi şi
dumneavoastră.
TSCHUDI La vârsta mea, am un know-how pe care nu e uşor să-l...
BIHLER În război am nevoie de altfel de oameni decât pe timp de pace.
Astăzi am nevoie de generali care se duc ei cei dintâi în junglă. Care ţin la
tăvăleală. Astăzi există morţi autentici. Trebuie să năvălească peste
concurenţă cu aruncătoarele de foc, s-o prăjească. Altfel, sunt EI cei care
o păţesc. Churchill a fost jalnic în timp de pace. Dar la război a fost un as.
Astăzi, Churchillii au din nou căutare.
TSCHUDI Cum vreţi să rezolvaţi problemele curente, cu oameni care n-
au habar...
BIHLER Mă bucur că aţi adus vorba despre asta. Aveam de gând să o
fac eu însumi. Bineînţeles, proiectele curente. Vă fac o propunere. Cunosc
calităţile dumneavoastră. Tschudi. Mă bucur foarte mult că pot să vă ofer
un contract pe jumătate de normă pentru proiectul dumneavoastră curent.
Pe durată limitată. Asupra salariului sunt sigur că ne vom înţelege, e

9
 vorba cu siguranţă de cincizeci la sută din ceea ce primeaţi până acum,
dacă nu chiar mai mult.
TSCHUDI Cincizeci la sută? Dar asta nu înseamnă decât...
BIHLER Afară aşteaptă sute de inşi ca dumneavoastră. Deşeuri
WHITE COLLAR. Ăia s-ar târî în patru labe în biroul meu, numai să
primească un contract de la mine, pentru jumătate din sumă, fără asigurări
sociale şi pensie. Nu trebuie să fac decât atât. Pocneşte din degete.
Business, asta înseamnă război. Sânge şi lacrimi. Asta-i situaţia.
TSCHUDI strigă Sunteţi un monstru. Un monstru, asta sunteţi. Cu mine n-o să
faceţi aşa ceva. Nu cu mine. Vrea să iasă. Dar:
BIHLER cu totul alt ton, la un pas de lacrimi Aşa a vorbit ăla cu mine.
Cuvânt cu cuvânt. Aproape cuvânt cu cuvânt. Mai mult de douăzeci de ani
am construit pentru firmă un know-how, puteţi să căutaţi mult şi bine. Şi
pe urmă, elimină niveluri întregi de management cu o trăsătură de condei.
O structură de conducere plană şi transparentă, procese decizionale
rapide, şi pe urmă câţiva recruţi tineri, cu aruncătoare de flăcări. Ăştia se
ocupă acum de piaţa asiatică. Dau buzna pe piaţă şi-şi prăjesc duşmanii
până-i fac să plece. Bineînţeles că mai sunt unii care se întorc acasă în sac,
o mână de cenuşă. Dar jumătate din ei reuşesc. Piaţa e un câmp de luptă.
Comerţul este război. Sânge şi lacrimi.
TSCHUDI N-o luaţi prea în tragic. Domnule Bihler. E meritul
dumneavaostră, că nu vreţi să vă implicaţi în aşa ceva.
BIHLER scâncind Exact.
TSCHUDI Ăştia sunt ca porcii. Aici aveţi perfectă dreptate. Lucruri
precum etica, morala, astea au fost odată. Ăştia nu se mai dau înapoi de la
nimic.
BIHLER revenindu-şi treptat Şi de unde vor ăştia să ştie, că eu n-aş fi
în stare de aşa ceva? La armată am fost tanchist, atunci am distrus sub
şenile o mulţime de cuiburi de infanterişti.
TSCHUDI Toate astea au rămas departe în urmă, Doamne ajută.
BIHLER Bineînţeles, presupuneri. Doar nu a fost nici o situaţie
serioasă cât vezi cu ochii.
TSCHUDI A fost o sărbătoare, când am putut să scap de toate fleacurile
astea, pentru totdeauna!
BIHLER Cine spune că, dacă mi se dă un aruncător de flăcări, nu pot
să fac şi eu asta? Mai ales pe piaţa asiatică. Asiaticii, nici ei nu au nici o
jenă. S-a văzut în Vietnam, cum i-au mai ciomăgit ăia pe americani. Să
rezişti, pur şi simplu să rezişti. Şi atunci ai să-i vezi cum fug ca iepurii.
TSCHUDI Acum însă puneţi punct.
BIHLER Şi cu câtă plăcere aş face asta, ca un taifun să-l mătur pe
duşman, şi pe urmă să mă înfig în piaţă şi să ocup poziţiile strategice,
înainte chiar ca cei câţiva supravieţuitori să apuce să ridice capul măcar.
TSCHUDI Dar liniştiţi-vă o dată.

10
BIHLER Asta chiar că mi-ar face plăcere.
TSCHUDI Acum însă mergeţi prea departe.
BIHLER Cum se face că ăştia nici măcar nu mă-ntreabă şi pe mine?
Puteţi să-mi spuneţi şi mie?
TSCHUDI Am spus-o imediat. Un monstru.
BIHLER mândru Da. Asta sunt. Astăzi, piaţa are nevoie de monştri.
Monştri. Monştri. Monştri...

Se îndepărtează răvăşit, începe bătălia cuvintelor.

11
 2. BĂTĂLIA CUVINTELOR

Cu toţii.

JENKINS/WRAGE Slump, slump, slump.

MÜLLER Management-buyout.
KRAUSE Break-even-point.
WRAGE Creativitate.
NEUENSCHWANDER Point-of-no-return.
DEER Competition.
MÜLLER New-public-management.
DEER Cash-flow.
JENKINS Filosofia întreprinderii.
WRAGE Cultura firmei.
NEUENSCHWANDER Profilul cerinţelor.
MÜLLER Strategia marketingului.
KRAUSE Calitatea produsului.
TSCHUDI Implicare.
MÜLLER Cadru financiar.
DEER Revoluţie.
KRAUSE Restructurare.
JENKINS Creşterea desfacerii.
BIHLER Productivitate.
NEUENSCHWANDER Stimularea performanţei.
DEER Management de proiect.
KRAUSE Motivaţie.
TSCHUDI Capacitate de efort.
WRAGE Estimarea costurilor.
KRAUSE Trainingul produsului.
DEER Strategie investiţională.
NEUENSCHWANDER Sondarea pieţii.
BIHLER Satisfacţia colaboratorilor.
WRAGE Optimizare.
MÜLLER Banca de date în timpi reali.
NEUENSCHWANDER Evaluarea performanţei.
JENKINS Job-sharing.
NEUENSCHWANDER Ancoră în carieră.
KRAUSE Hot-line.
JENKINS Portofoliu de job-uri.
WRAGE Creşterea eficienţei.

12
MÜLLER Total quality management.
KRAUSE Business reengineering.
DEER Lean managemnet.
TSCHUDI Review-culture.
WRAGE Conducere cu orientare emoţională.
BIHLER Optimizarea costurilor.
MÜLLER Metoda All-you-can-afford.
JENKINS Cash-cow.
BIHLER Cross-Cultural-Management.
DEER Capital uman.
TSCHUDI Just-in-time-delivery.
JENKINS Refraiming.
NEUENSCHWANDER Efectul Spill-over.
TSCHUDI Leveraged-buyout.
BIHLER Management by delegation.
WRAGE Manegement by love.
DEER Optimum workforce mix.
KRAUSE Top-down-management.
BIHLER Zero base budgeting.
JENKINS Social information processing approach.
KRAUSE Task-Force.
MÜLLER Technology assessment.
NEUENSCHWANDER Management inovaţional.
TSCHUDI Spin-off-Task-Force.
WRAGE Viziune concentraţională.
DEER High-cost-producer.
BIHLER Fringe benefits.
MÜLLER Downsizing.
KRAUSE Strong-Buy.
NEUENSCHWANDER Outsourcing.
MÜLLER Business Process Reengineering.
JENKINS Design interactiv al salarizării.
WRAGE Total-Quality-Program.
JENKINS Outplacing.
KRAUSE Scenariu managerial.
DEER Sustainable Development.
NEUENSCHWANDER Global Manager.
MÜLLER Corporate Identity.
KRAUSE Hot Groups.
JENKINS Rapid Prototyping.
WRAGE Recruitment.
TSCHUDI Cultura concedierii.
JENKINS Downward-mobility.

13
BIHLER Piaţă mondială.
TSCHUDI Puterea pieţei.
DEER Eficienţă ecologică.
BIHLER Presiunea concurenţei.
TSCHUDI Pipeline de produse.
BIHLER Pre-Marketing.
KRAUSE Dispersia riscurilor.
NEUENSCHWANDER Managemnt buyin.
JENKINS Job description.
NEUENSCHWANDER Assessment.
JENKINS Quality Control.
NEUENSCHWANDER Consumer demand.
JENKINS Shareholder-Value.
WRAGE Competenţă.
MÜLLER Indicatori timpurii.
KRAUSE Output.
DEER Purchasing.
BIHLER Bonus.
DEER Leadership.
BIHLER Motivator.
TSCHUDI Sales Training.
BIHLER Joint-ventures.
MÜLLER Alianţă strategică.
WRAGE Disponibilitate de risc.
MÜLLER Training-on-the-Job.
TSCHUDI Fringe benefits.
KRAUSE Promotion.
WRAGE Know-how.
JENKINS Buy.
TSCHUDI Hold.
NEUENSCHWANDER Sell.
DEER Down-side-risk.
MÜLLER Up-side.potential.
KRAUSE Return on Equity.
BIHLER Orizont temporal.
TSCHUDI Elan iniţial.
BIHLER Creştere agresivă.
MÜLLER Change-Management.
WRAGE Mean-and-lean-Management.
KRAUSE Teamplayer.
NEUENSCHWANDER Impuls de raţionalizare.
BIHLER Creştere valorică.

14
 4. CAMP

Se adună cu toţii în semicerc, aşa cum au făcut-o deja de multe ori: Jenkins este
psiholoaga.

4.1 Primul caz

JENKINS Dacă-mi permiteţi vă rog. Poate mai întâi dumneavoastră,

domnule Müller?
MÜLLER Eu? Da? – Da, deci, în linii mari eu personal nu am avut
probleme. Mă refer la toate problemele, aşa, la o concediere. Eu în
privinţa asta în general nu am avut probleme. Bun, eu sunt un tip stabil
din punct de vedere emoţional, în privinţa asta am noroc, pur şi simplu.
Nu vreau s-o lungesc. Deci iată cum a fost: Eu sunt conducător de proiect
la Interstorm, am fost conducător de proiect. Construcţie de turbine de
mare performanţă, răspunzând de un volum de proiect de patru până la
cinci sute de milioane. Hidrocentrală în Turcia. Am fost invitat la centrala
concernului la Ouchy, pe pajiştea înverzită. Da, m-am gândit eu, e legat
de proiectul curent. Avuseserăm o serie de probleme de hardware,
întârzieri la transport la axele mobile. Dar şi dificultăţi cu procurarea
software-ului. Inginerii noştri se păruiau în permanenţă cu muncitorii
autohtoni. Deci m-am dus la Ouchy. Fără să bănuiesc nimic. Ca fecioara
la tăiere. Din fericire mă întâlnesc în lift cu referentul personal al şefului
suprem, avusesem de-a face cu el de două trei ori. El m-a avertizat, vreau
să spun că eu acum. Da. Şi în felul acesta nu am avut probleme pe urmă,
când şeful mi-a spus asta, că eu. M-am ţinut pur şi simplu bine, mi-am
scos carnetul din servietă şi am spus că era mai bine să reţinem în scris
condiţiile despărţirii. A, B, C. Am pus îndată totul pe hârtie. Acest
outplacement, de exemplu, eu l-am negociat cu el. El a semnat totul fără
nici o obiecţie. Şi pentru el era neplăcută, toată această procedură. Doar
cunoaştem asta... ei şi pe urmă m-am dus acasă. I-am spus soţiei mele.
Nu. Asta o făcusem deja la telefon, din maşină. În faţa clădirii
concernului, oricum a trebuit să mai stau acolo, fiindcă îmi era atât de rău.
Aşa o mică stare de rău. Acasă, pe urmă a fost puţin problematic, la
început soţiei mele nu i-a fost uşor. Pentru o femeie o asemenea situaţie e

15
 mai dificilă din punct de vedere emoţional. Dar acum e din nou pe linia
de plutire. Deci, cum spuneam, în principal nu au existat probleme la
mine, în mare.

4.2. Al doilea caz

WRAGE Eu am fost analist financiar la Chase Manhattan. Demiterea

mea m-a luat prin surprindere. A venit în scris. Câteva rânduri. Da. Timp
de zece ani am răspuns de the global-investor-relationship. Reprezentam,
singură, firma la road-shows şi la conferinţele analiştilor. Am ţinut
conferinţe, am condus discuţii tip Panel şi am susţinut prezentări. Aş
spune, cu foarte mare succes. Bun, ei au vrut despărţirea pe loc, chiar ieri.
Le-am oferit-o. Au primit-o. Mi-am reţinut prin Kuoni o excursie de trei
săptămâni în Caraibe. Tot ce-i mai bun. Dacă au vrut ei aşa, ca eu să nu
mai, la ei: mă rog. Soare, nisip, apă albastră cleştar. Totul de cinci stele.
Trei săptămâni am stat acolo. Grozav. Nu, serios, a fost o perioadă
grozavă. N-aş fi avut parte de ea fără concediere. Nu.

4.3. Al treilea caz

NEUENSCHWANDER Eu răspundeam de cultura timpului liber în

cadrul concernului. O mare bancă. Fitnes, bazin de înot, saună. Aveam în
mână întreaga organizare, planificare, buget anual, distracţie. Tenis. Eu
vin din tenis, am fost cândva numărul 314 ATP. Dintotdeauna am fost
tipul învingătorului. O dată am jucat cu tânărul Connors, bun, primele
două seturi le-am pierdut la zero, pe-al treilea însă l-am pierdut cu şase la
unu. – Pe urmă am dat lecţii de tenis şi la întreprindere. Erau foarte bine
frecventate, percepute aproape ca o datorie începând de la un anumit nivel
al managementului. În fiecare zi aveam patru până la cinci lecţii. Greu de
spus, când a început totul. În orice caz, domnii au început să vină din ce în
ce mai neregulat. Iar când veneau, jucau din ce în ce mai agresiv. Mingi

16
 trimise cu toată forţa drept în faţă. Explozii de ură, atunci când o minge
care lovea banda fileului se întâmplase să cadă înapoi în propriul lor teren.
Rachete aruncate în aşa fel, încât abia dacă mai apucam să mă aplec.
Trebuie să rămâi foarte cool în situaţii din astea, foarte, foarte cool. După
aia, reuşesc să se adune la loc. – Şi pe urmă nu a mai venit absolut nici
unul. Acum şedeau până târziu în noapte la firmă. Munceau până nu mai
puteau. Nu mai era loc pentru tenis. Şi nici chef. – Eu am fost chemat la
centrală, şi mi s-a comunicat că postul meu fusese desfiinţat definitiv. –
Chiar în ziua aceea îmi cumpărasem un Porsche 911. Negru. Tapiserie
roşie. Tare maşină. Da, într-adevăr, tare maşină. Ţin mult la ea. Acum
trăiesc singur. Avusesem un Golf, când soţia mea era cu mine, modelul
GTI. Ăla cu cauciucurile HIGH-SPEED-COMPETITION. Pe ăla l-a luat
ea. Cu toate că ea nu merge niciodată mai repede de o sută. Nu se
compară, GTI-ul şi 911-le. Două lumi diferite. După ce ai ambalat o dată
un 911 la maximum, noaptea, numai tu şi 911-le, sincer, GTI-ul nu-l mai
vreau niciodată înapoi.

4.4. Al patrulea caz

TSCHUDI Eu îmi desfăşuram activitatea la bursă. Brubble and Lee Ltd.,

e un grup financiar cu sediul în Hong Kong... Eu conduceam Office-ul din
Bahnhoffstrasse. Eu făceam 2,3 procente din totalul tranzacţiilor, şi când
te gândeşti că începusem cu doi oameni. La sfârşit eram treizeci şi doi.
Apoi au început dintr-o dată să se întâmple lucruri la limita codului penal.
Dinspre conducerea concernului, vreau să spun. Nu intru în detalii acum,
dar eu atrăsesem foarte clar atenţia asupra riscurilor, cu toată fermitatea.
Să fac eu pe ţapul ispăşitor pentru ei, asta nu. Aşa că eu unul nu am mai
marşat la treaba asta şi le-am şi spus-o cât se poate de răspicat.
Bineînţeles că au fost consternaţi. Doar aveam un capital considerabil de
informaţii interne. Dinamită. – Cei de la ultimul etaj au venit toţi trei de la
Hong Kong. Paneuri a la Zurich la Savoy. Deja îl aduseseră cu ei pe
urmaşul meu. Ei, ne-am despărţit apoi în cea mai bună înţelegere, dacă te
gândeşti ce făcusem eu din prăvălia aia, au ieşit foarte bine. – Ce altceva
să mai spun? A, da, familia. Familia mă ajută mult.

17
4. 5. Sunteţi concediat, Krause!

KRAUSE N-aş fi crezut niciodată, niciodată n-aş fi crezut că e cu

putinţă, o concediere, ce-ai asta la urma urmelor? Eşti concediat, ei bine,
eşti concediat şi gata, sute de mii de oameni sunt concediaţi, nu e nici o
ruşine. Te trezeşti pe stradă, pe stradă sunt milioane de oameni. Pentru
asta e făcută, strada, undeva trebuie să stea şi concediaţii. Se luptă cu
lacrimile.
JENKINS Nu-i nimic.
KRAUSE N-aş fi crezut niciodată că o să-mi ies din fire în halul ăsta.
Când Henner mi-a spus asta. – E adevărat că ne vorbim cu
dumneavoastră. El e bosul cel mare, dumneavoastră, Henner,
dumneavoastră, Heinrich, dar câte nu am întreprins laolaltă! – Atunci
când mi-a spus-o, m-a condus până la uşă. Mi-a pus mâna pe umăr.
Complimente acasă. A fost atât de drăguţ. La fel şi dumneavoastră, zic eu.
Şi abia am ajuns afară, că a şi început să mă zgâlţâie, am plâns cu
sughiţuri, dar am plâns în asemenea hal, mă văd ca acum, cât să fi trecut
oare, patru, cinci luni poate? Stau în garajul subteran lângă maşina mea şi
mă tot dau cu capul de un stâlp de beton. Şi acum, când mă gândesc la
asta, lacrimile... La ce altceva să mă gândesc... Poftim. Vedeţi. Iar mă ia.
JENKINS Bun. Mai departe.
KRAUSE Oare de unde are omul toate lacrimile astea? Nu mai suport
să intru în nici un garaj subteran. Râde. Nu-i aşa de grav, maşina mea s-
a dus pentru totdeauna. Mama mea n-a putut să plângă, are canalele
lacrimale înfundate, o chestie cronică. În schimb eu! Primeşte o batistă
de la Bihler. Mulţumesc. -
JENKINS lui Bihler Mulţumesc.
KRAUSE Şi pe urmă totul s-a petrecut cu viteza luminii. Maşina. Casa.
Apartamentul în Savognin. Şi soţia, s-a dus, cu toţi copiii, minunaţi copii,
Sabine şi, poftim, celălalt, băiatul, semăna cu mine la faţă,... Pascal!,
exact, Pascal: cu amândoi a plecat. Locuieşte în Seefeld acum. Spune că
aş fi un monstru. Un monstru sentimental. Un ratat. Nu mai am somn.
Sunt mort de oboseală şi zac aşa şi nu pot s-adorm. Ciulesc urechea la
zgomotele din casă, dacă soţia mea, dacă îşi face valizele, şi când colo ea
şi-a făcut valizele de săptămâni de zile. Nici o suflare în casă, tăcere de
moarte. Cum să mai dorm. Am să-i sugrum, pe toţi trei. Mă omor. Sfoară,
funie, mă duc în Limmat, nu e deloc uşor să te omori. Îmi iau o cameră la
hotel, ultimul etaj, de acolo în jos.... Mă omor, ăsta e singurul lucru sigur.

Rumoare generală la ceilalţi clienţi. Simpatie.

18
JENKINS Domnule Krause, dacă ne-am apuca imediat să...
KRAUSE Eu. O durere bruscă îl face să-şi ducă mâna la ceafă. Au.
JENKINS Acum ce mai e?
KRAUSE Aici. Ceafa mea. O ţine strâmb. De când am fost
concediat, din punct de vedere muscular sunt atât de... Vedeţi şi
dumneavoastră. Au. Şi aici. Ăsta-i un torticolis. Un torticolis incipient.
Ăsta te străbate aşa dintr-o dată prin regiunea lombară. Cu câteva ore
înainte îl simt deja că vine, ca o intuiţie, o intuiţie absolut sigură. Acum.
Aici. Auu.
JENKINS Domnule Krause, puneţi-vă în situaţia şefului
dumneavoastră...
KRAUSE De atunci am erupţii, alergii, peste tot mă mănâncă,
insuportabil, pe picioare, pe spate, în anus, hemoroizi, să înnebuneşti, nu
alta.
JENKINS Doar aşa un joc, domnule Krause.
KRAUSE îşi drege glasul isteric Chch. Chch. Tot timpul e ceva lipit aici.
Chch. Aici în spate. Chchchchchchch. Firimituri, o firimitură e de ajuns.
JENKINS Ce anume v-aţi spune dumneavaostră...
KRAUSE Poftim! Acum pleoapa! Mi se bate tot timpul. Ia uitaţi-vă!
JENKINS Ce anume v-aţi spune dumneavoastră, dacă dumneavoastră
aţi fi şeful dumneavoastră şi ar trebui să vă concediaţi?
KRAUSE Eu? Mie?
JENKINS Da.
KRAUSE Eu, da, domnule Krause, aş spune eu. Dar asta e o situaţie
ciudată, ţie însuţi.
JENKINS Dumneavoastră sunteţi şeful. Vizavi de dumneavoastră stă
domnul Krause. Lui Bihler. Sunteţi atât de amabil. Lui Krause.
Sunteţi nevoit să-l concediaţi pe domnul Bihler. Pe domnul Krause, vreau
să spun. Pe dumneavoastră. Pe el. Vă rog.
BIHLER Da, deci, nu ştiu.
KRAUSE Deci, domnule Krause. Sunt nevoit să vă concediez.
Domnul Bihler aprobă din cap. E adevărat că v-aţi distins cu adevărat, a
fost realmente excepţional modul în care dumneavoastră, dar acum sunt
nevoit, îmi pare din cale afară de rău, de fapt, tocmai pe cel mai bun
colaborator al meu.... Se luptă cu lacrimile, ca mai înainte.
JENKINS Aa, nu, nu, fără lacrimi acum.
KRAUSE Fără lacrimi acum, domnnule Krause. Heinrich.
Dumneavoastră sunteţi un smiorcăit, asta v-o spun acum cât se poate de
deschis, de la bărbat la bărbat, o cârpă plângăcioasă, asta sunteţi.
BIHLER îşi joacă rolul, plângăcios Nu pot să mă stăpânesc, domnule
Henner. E mai puternic decât mine.

19
KRAUSE îl imită, scârbit Nu pot să mă stăpânesc, domnule Henner. E mai
puternic decât mine. – Nu pot să vă sufăr, Heinrich Krause. Cum staţi aşa
aici cu faţa aia a dumneavoastră de bebeluş plângăcios, şi vă mai şi purtaţi
ca şi când aţi fi un vultur, Krause, de fapt însă nasul dumneavoastră e
singura piesă pe care aţi moştenit-o de la tatăl dumneavoastră. ACELA a
fost un vultur, nu-i ajungeţi nici la degetul mic. Dumneavoastră sunteţi un
cuc în cel mai bun caz, o raţă sunteţi, un bâtlan. Un workaholic de
categoria a treia. Patologic. Ceilalţi domni din conducerea firmei văd roşu
numai când vă aud numele. De fapt, dumneavoastră aveţi o soţie?
BIHLER Cum să nu, cum să nu, bineînţeles că am o soţie, chiar
dumneavoastră îi transmiteţi de fiecare complimente.
KRAUSE Şi dumneavoastră nu ştiţi ce vrea o femeie la sfârşit de
săptămână? FUN, asta vrea ea la sfârşit de săptămână, un SHOPPING
camaraderesc sâmbătă după amaiază, omule, Krause, apoi o cină undeva
şi un pahar de vin roşu bun, şi pe urmă acasă şi acolo poate încă un
whisky de atmosferă, doar e weekend!, şi pe urmă sex, Krause, omule, o
femeie vrea sex sâmbăta!
BIHLER Sex.
KRAUSE Fiecare femeie vrea asta, fiecare! Chiar şi una care arată atât
de bine ca a dumneavoastră, Krause. Puteaţi să vă căsătoriţi şi cu una mai
urâtă. Acum o aveţi însă pe asta, şi ea vrea sex sâmbăta, şi anume ceva
mai mult decât sus picioarele şi de două ori înăuntru şi afară şi gata. Aici
trebuie să mai daţi dovadă şi de imaginaţie din când în când. Iar aşa ceva
ştiu că aveţi în astfel de treburi, ştiu asta foarte precis, Krause.

Bihler zâmbeşte mândru, modest, se apără.

KRAUSE Sexul este altceva decât joggingul. Soţia dumneavoastră mai

vrea şi ea uneori o porcărie adevărată, ceva care să depăşească barierele,
ceva după care te ruşinezi pe urmă unul de altul, şi cu toate astea a fost
din cale afară de minunat. Băgaţi-vă o dată asta în capul ăla al
dumneavaostră bătut în cap, Krause.
BIHLER Da, domnule director. Henner.
KRAUSE Faceţi omul să-şi ia lumea-n cap din cauza dumneavoastră.
Să-i înţepenească ceafa. Să se aleagă cu-n torticolis. Să-l apuce toate
mâncărimile, din cap până-n picioare. Îşi drege glasul ca mai înainte.
Isteric. I se bate pleoapa. Sunteţi un cur. Un cur nesuferit, asta sunteţi,
Krause. Priviţi-vă o dată-n oglindă. Dacă eu aş fi soţia dumneavoastră,
încă de ieri v-aş părăsi. Sunteţi concediat! – Merge aşa?

20
4.6. Exerciţiu critic

Cei dinainte.

JENKINS Mulţumesc, domnule Krause. Mulţumesc mult. Către toţi

Vă rog. Acum vom evalua, cu toţii laolaltă, sub forma unui exerciţiu
critic, materialul pe care ni l-a oferit domnul Krause. Domnului Krause.
Feedbackul meu personal am să vi-l expun mai târziu mai pe larg în
discuţia noastră personală. Către toţi. Ce părere aveţi? Poate
dumneavoastră, domnule Müller?
MÜLLER Da, eu, domnul Krause a abordat cu curaj sarcina care i-a fost
trasată, iată ceea ce aş vrea să spun mai întâi. Poate puţin cam emoţional,
nu-i aşa.
BIHLER Mie mi s-a părut prea pătimaş. Dacă e să spun cinstit. Eu sunt
obişnuit cu un ton mai sec. Noi avem şi un ton mai omenesc la firmă. Dar
aşa ceva, nu, în nici un caz.
WRAGE Tocmai problemele emoţionalităţii private nu ar trebui abordate cu
atâta insistenţă în acest cadru. Părerea mea. Povestea cu soţia lui. Tăcere.
Cu toate că am o anumită înţelegere pentru domnul Krause, fără doar şi
poate.
NEUENSCHWANDER înterupe, total insensibil Există repere
stabilite experimental în această privinţă, despre cât timp trebuie să
participi la un joc din ăsta de roluri?
JENKINS Domnule Neuenschwander. Poate că doamna Wrage nu
terminase încă de...
NEUENSCHWANDER Vreau să spun, până când apare un rezultat.
WRAGE Da, de fapt, am vrut să spun că, în ceea ce priveşte situaţa
familială, se prea poate să ajungi la limita suportabilităţii din punct de
vedere emoţional, într-o situaţie ca asta.
NEUENSCHWANDER În ce măsură ne alegem cu ceva din treaba asta
aici, cu statul ăsta în cerc, doar trebuie să iasă ceva, măsurabil.
JENKINS lui Neuenschwander Jocul de roluri este o cărămidă într-un lanţ
de măsuri de consolidare a personalităţii. Acum însă e mai întâi domnul
Bihler la rând.
BIHLER Şi chiar şi procesele din viaţa internă a întreprinderii, aici e
un sâmbure de adevăr în cele expuse de domnul Krause. Ele sunt uneori
foarte încărcate în anumite perioade.
MÜLLER Deci eu îl înţeleg totuşi pe domnul Krause în bună măsură,
atunci când treaba asta l-a lovit la punctul sensibil, pierderea poziţiei.

Tăcere.

21
BIHLER Mai ales atunci, când ai trecut de cincizeci... Un ins ca
domnul Krause, cu o calificare atât de înaltă, aici nu am nici cea mai mică
îndoială. Dar el are în jur de cincizeci de ani, nu mai reuşeşte el să reintre
în joc.
JENKINS Ei, ei.
WRAGE S-a terminat, asta e şi părerea mea.
JENKINS Statistica noastră cu circuit închis arată că şi candidaţii din
grupa dumneavoastră de vârstă pot beneficia de un plasament optimal.
MÜLLER Ei da, dar realitatea e că cei trecuţi de cincizeci de ani sunt în
general prea scumpi. Şi că nimeni nu-i mai ia atunci când ei sunt dispuşi
să coboare sub vechiul lor preţ.
JENKINS Trebuie să gândiţi pozitiv! Spre domnul Krause. Domnule
Krause, mulţumesc. Eu cred că precis v-aţi ales cu ceva din asta. Da?
KRAUSE clipeşte din ochi Da. Şi eu aş vrea să vă mulţumesc.
Dumneavoastră tuturor. Alt simptom. Nu mi-ar conveni dacă
dumneavoastră aici aţi avut cumva impresia că – Nou simptom – m-aş afla
sub o presiune emoţională deosebit de mare...

4.7 Cazul al patrulea (2)

TSCHUDI tăindu-i vorba lui Krause Aşa. Acum am să spun şi eu ceva.

O concediere din asta este u-mi-li-toare. U-mi-li-toare. Poliţia în casă,
controlul fiscal. Ăia m-au tratat ca pe un criminal! Predarea cheilor, a
cărţilor de credit, încă în aceeaşi zi. Interdiciţia de a mai călca în
instituţie! Maşina a trebuit s-o las acolo unde se găsea. A trebuit să merg
pe jos până la staţia de taxiuri! – Am închiriat de la Avis exact aceeaşi
marcă, Chrysler Saratoga, aceeaşi culoare. Am ajuns acasă ca de obicei.
Nu i-am spus soţiei că am fost concediat. N-am fost în stare. Copiilor nici
atât. – În fiecare dimineaţă am plecat în oraş. M-am dus la cinematograf
până seara. Zi de zi. – Şi pe urmă, în plin Jurassic Park, sar pur şi simplu
în sus. Dau buzna afară, acasă, şi strig încă din uşa de la intrare: „Senta!
Senta!” Pe soţia mea o cheamă Senta. Vreau să i-o spun în sfârşit. – Ea
ştia deja. O ştia de două săptămâni. N-a spus o vorbă. Mâncam împreună,
vorbeam despre firmă, şi ea ştia. Ne-am şi culcat împreună, şi a gemut şi a
gâfâit, ştiţi dumneavoastră, cum fac femeile. Tot timpul a ştiut! Îi spusese
vecinul. La fel şi copiilor. – Am zbierat şi-am făcut scandal. Am bătut-o
până i-a curs sânge din nas. – A doua zi avea un cap uite-aşa de mare. Mi-

22
 a făcut o cafea. Şi a stat apoi lângă canapea, până când am început să mă
simt mai bine. Da.

4.8 Al doilea caz (2)

WRAGE Mai înainte v-am povestit totul puţin cam pe scurt. Călătoria
în Caraibe. Al dracului de scumpă, asta am mai spus-o, nu-i aşa. Încă din
prima seară la bar m-a cuprins o adevărată stare de panică. Iau un
Dormicum, ăsta e un somnifer, te doboară ca pe un copac. Dimineaţa, zeci
de mii de coji de alune în jurul patului, hârtie de ambalaj de la ciocolată.
În ameţeala mea halisem tot ce găsisem în minibar. – Mi-am pus pe mine
bikiniul, dar asta a fost tot. Nu am ieşit din cameră. Nu am ieşit
NICIODATĂ din cameră. Timp de trei săptămâni. – Am vorbit la telefon
cu maică-mea şi m-am uitat la televizor la meciuri de baseball. Abia dacă
am mâncat câte ceva, room service. Se uitau cam miraţi la mine ăia de-
acolo. O voce interioară mi-a poruncit să-mi petrec întreg concediul ca pe
o pedeapsă cu închisoarea. La urmă m-am ales cu un guturai scârbos şi cu
o notă de plată pentru telefon aproape cât nota pentru întreaga vacanţă.

4.9 Al treilea caz

NEUENSCHWANDER Vreau doar să mai adaug ceva la ce-am spus

adineaori, cu Porsche-ul. Căci nevastă-mea a plecat cu Golf-ul. Cu GTI-
ul. De fapt, îmi era dragă maşina aia. Avea aşa ceva care-ţi mergea la
inimă. – Acum trăiesc singur şi asta e. – Deci Porsche-ul stă în garaj, nou-
nouţ. Cincizeci şi şase de kilometri, exact drumul până acasă. Da, şi eu mă
aşez în el în fiecare dimineaţă, dau drumul la motor, îl las să urle, îl turez
ca lumea, să cânte, până când acul ajunge în zona roşie. Un sfert de oră, o
jumătate. Nu ies niciodată cu el. Nu am plecat niciodată cu el. Nu am
mers cu Porsche-ul nici măcar un kilometru de la... Nici unul. Numai în
garaj.

23
4.10 Primul caz (2)

MÜLLER Da, aşadar, „nici un fel de probleme”, asta a fost poate puţin
greşit exprimat. Când mi-a spus-o şeful, a fost, ca o bară de fier a fost,
care m-a lovit în plină ceafă. Da. Afară, în maşină, mi s-a făcut rău. Da.
Am sunta-o pe nevastă-mea, i-am spus-o, da, şi pe urmă am condus până
acasă. Cu pilotul automat, nu-i aşa. – Acasă, nevastă-mea şade pe treapta
cea mai de jos a scării şi-şi ţine capul pe braţe şi plânge. Plânge, plânge.
Nici măcar nu mă aude când intru. O grămăjoară de suferinţă. Tremură
din tot corpul, ea, care ea atât de puternică în rest. Trei zile întregi a plâns.
O femeie atât de solidă, de optimistă, trei zile întregi. Aşa că a trebuit să
chem Salvarea. Ăia au internat-o-n spital. La Psihiatrie. – Acum e din nou
mai bine. Medicamentele astea sunt într-adevăr foarte bune. E adevărat,
este încă puţin slăbită. Dar una peste alta îi merge foarte bine.

24
5. EXERCIŢII DE MERS (1)

Exerciţiile de mers sunt menite să umple pauzele, ele pot fi şi tăiate. Dacă ele
sunt făcute – ca în premiera de la Zürich în timpul deplasării tribunelor -, ele
cresc în intensitate de la 1 la 3, de la „Normal” la grotesc.

TSCHUDI lui Deer Da, bună ziua, domnule Deer. Ştiţi doar despre ce e
vorba. Iar dacă nu, am să vă explic eu, în timpul exerciţiile. Aşa! Mai întâi
faceţi pur şi simplu câţiva paşi, aşa cum sunteţi dumneavoastră obişnuit,
în fiecare zi, câţiva paşi, aşa, pur şi simplu. Deer umblă. Minunat!
Deer continuă să meargă. Suficient, suficient. Domnule Deer. Aceasta
este aşa numita „Stare a lui Este”. Da. Acum aş vrea să vă arăt, pe baza a
două trei manevre asupra corpului dumneavoastră, cum puteţi căpăta un
sentmiment vital cu totul nou, mai întâi dinăuntru şi apoi bineînţeles şi ca
iradiere. Mai întâi: Umerii sunt mult prea în faţă, ei trebuie să ajungă mult
mai în spate. Corectează. Aşa! Şi la fel şi capul. Vedeţi
dumneavoastră, important este, în ceea ce priveşte capul, ca el să fie o
continuare a coloanei vertebrale. Imaginaţi-vă că de acolo e legată o
sfoară cu care sunteţi atârnat de cer. Foarte bine, acum faceţi câţiva paşi.
Deer umblă. Da, foarte frumos, exact aşa, da, staţi, staţi, nu aşa departe.
Trebuie pur şi simplu să alerg în urma dumneavoastră. Bine. Mai departe,
ia uitaţi-vă: Mâinile. Asta este aşa numita atitudine defensivă. Îl
corectează. Deer umblă. Foarte bine. Acum întoarceţi-vă. Acum încă
ceva în legătură cu picioarele, vedeţi dumneavoastră, ăsta este aşa, un fel
de plug de zăpadă. Asta puteţi s-o faceţi pe o pistă de ski, dar nu aici.
Paralel! Nu, nu, nu aşa. Deer îşi corectează ţinuta. Aşa. Ia faceţi acum
câţiva paşi. Deer umblă. Da! Eu unul am deja un sentiment foarte bun!
Dumneavoastră cum vă simţiţi? Excelent, nu-i aşa?
DEER Cu totul şi cu totul altceva!
TSCHUDI Foarte bine, domnule Deer. De ajuns pentru azi. Mi-a făcut
plăcere. Sper să vă puteţi menţine aşa.
DEER Mulţumesc.
TSCHUDI Ăsta e lucrul cel mai important. La revedere. Până data
viitoare.

25
6. VACĂ PROASTĂ

EL: Domnul Michael Neuenschwander

EA: Doamne Julika Neuenschwander Jenkins
PSIHOLOGUL: Müller

PSIHOLOGUL Domnule Neuenschwander. Doamnă

Neuenschwander-Jenkins. În ultimele luni, dumneavoastră aţi fost supuşi
amândoi unui considerabil stres afectiv. Totul a fost altfel decât înainte.
Către ea. Vă mulţumesc că astăzi sunteţi şi dumneavoastră de faţă,
doamnă Neuenschwander-Jenkins. Ştiu că dumneavoastră îi acordaţi
soţului dumneavoastră sprijinul emoţional indispensabil pentu ca el să-şi
poate aborda viaţa cotidiană fără să fie afectat de stres. Căci o femeie este
aşa zicând benzinăria la care bărbatul îşi poate încărca la loc bateriile,
dacă permiteţi formularea. Către amândoi. Numai că şi femeia este
afectată de faptul că cel concediat este deodată acasă cât e ziua de lungă.
Întreaga derulare este perturbată. Ce-i drept, el se scoală la ora şase, ca-
ntotdeauna, îşi ia micul dejun, citeşte ziarul. Dar pe urmă el nu mai
pleacă. Nu pleacă şi pace. Către ea. Asta e o cheltuială de energie.
Către el. Şi viceversa, domnule Neuenschwander, dumneavaostră aveţi
deja destule probleme pe cap, iar acum mai e aici tot timpul şi soţia
dumneavoastră, nu-i aşa.
EL Exact. Revoltător.
EA Michael. Astăzi o spui pentru prima oară, că eu sunt
revoltătoare. Către psiholog. N-a vorbit serios.
PSIHOLOGUL Eu propun ca, printr-o mică scenetă, să îmi arătaţi amândoi
cum anume trăiţi toată povestea asta.
Ea către soţul ei Doar avem o căsnicie frumoasă, noi doi, cu atât mai mult
acum, când avem greutăţi.
PSIHOLOGUL Cam cum arată la dumneavoastră o dimineaţă din asta?
EA Ne sculăm, şi pe urmă luăm micul dejun în bucătărie.
Michael citeşte ziarul, iar eu, da, eu, eu...
EL Tu vorbeşti.
EA Da.
PSIHOLOGUL Foarte frumos. Arătaţi-mi şi mie. Cât se poate de natural. E
dimineaţă. Vă aflaţi în bucătărie, în colţul acela comod. Micul dejun s-a
terminat.
EL Da. Am să încerc eu. Către Ea. Ooh. Julika. Ai dormit
bine, draga mea?

26
PSIHOLOGUL Stop, asta am uitat să vă spun. Inversaţi rolurile. Mereu
facem asta. Am avut experienţe deosebit de productive în acest fel. Către
el. Deci, dumneavoastră sunteţi soţia dumneavoastră. Către ea. Iar
dumneavoastră îl jucaţi pe soţul dumneavoastră.
EA Oh.
EL Nu pot să fac asta.
PSIHOLOGUL Ba puteţi, şi încă cum. Poftim.
EL Deci, eu sunt acasă şi sunt soţia mea.
PSIHOLOGUL Corect.
EL Şi ea e soţul meu?
Ea tăios Nu te mai da atât de pedant în privinţa termenilor. Eu sunt tu
şi tu eşti eu. E chiar aşa de greu de înţeles?
PSIHOLOGUL Ah, da, doamnă Neuenschwander-Jenkins. Acum
dumneavoastră sunteţi soţul dumneavoastră. Aveţi voie să vorbiţi numai
ca el.
EA Asta şi fac. Aşa vorbeşte el cu mine. Către el. Iulişoara?
Chiar nu vrea să-ţi intre în creieraşul ăla al tău de vrăbiuţă, Iulia, şoricel?
PSIHOLOGUL Exact aşa. Către el. Vă rog. Aici se află bucătăria. Ceştile
de cafea nespălate. Gunoiul. Toate astea.
EL Da. Face o încercare. Ăăă. Michael. Ai dormit bine,
dragul meu?
PSIHOLOGUL Dar aţi terminat de mult micul dejun şi aţi citit şi ziarul şi şi
şi, şi acum urmează să înceapă ziua cea nouă.
EL Da. Mai încearcă o dată. Ştiu că nu am voie să te deranjez
dimineaţa, Michael, atunci când citeşti ziarul. Şi mai şi treci printr-o
perioadă grea acum, ştiu şi asta, şi nici nu vreau să te sâcâi atunci când
stau de vorbă cu tine dimineaţa, atât de devreme. Doar ştii că ţin la tine.
Cu atât mai mult acum, când nu mai ai servici şi vecinii nu ştiu asta şi tu
trebuie să spui mereu: „Mulţumesc, îmi merge minunat, mi-am luat câteva
zile de concediu.” Ţin la tine îngrozitor de mult, Michael, dar asta sunt eu,
vorbesc cu noaptea în cap, n-am încotro, Michael, ştiu că nu poţi să suferi
asta, dar vorbesc ca o cascadă, am o adevărată logoree matinală, cu toate
că nu ştiu ce-nseamnă asta. Pur şi simplu vorbesc, Michael, fie că mă
asculţi sau nu. Am nevoie de asta, ca tu să vorbeşti cu mine dimineaţa
devreme, altminteri sunt nefericită toată ziulica, dacă tu nu ai vorbit cu
mine, chiar dacă nici un alt bărbat din întreaga lume nu stă de vorbă cu
nevăsta-sa dimineaţa atât de devreme.

Ea în rolul soţului ei nu are nici un fel de reacţie.

EL Cu tine vorbesc, Michael!

EA Ai spus ceva, Şoricel? Către psiholog Nu ascultă
niciodată ce-i spun şi-mi spune mereu Şoricel, atunci când e groasă. Eu nu

27
 pot să sufăr, acest „Şoricel”. Către soţul ei care joacă rolul ei Şoricel.
Din nou în rolul soţului ei. Un menaj ca ăsta nu e chiar mare lucru.
Atunci când iau o hotărâre la firmă, atunci e vorba de un volum de o sută
sau chiar de opt sute de mii de franci. Ceaşca asta de-aici, Şoricel, dacă-ţi
scapă din mână: cinci optzeci. În realitate ea e amortizată de mult. Nu mai
are valoare contabilă. Plus picul ăla de detergent. Fleacuri. Ce mare lucru
poate să fie un menaj din ăsta.
EL Ce-ar fi să duci şi tu o dată gunoiul la container, Iepuraş.
Către psiholog Iepuraş, aşa îmi spune ea mie. Iepuraş!
EA Baţi cumva câmpii, Iulika? Mie îmi trece zi de zi peste birou
un volum de cheltuieli de un milion, şi tu-mi vii cu ceştile tale de cafea.
EL Da, ştiu, e drept că niciodată nu ascult prea atent când îmi
explici ceva, Michael. Eu mă prefac întotdeauna că n-am habar de nimic.
Că sunt o prostuţă mică, o oaie, o vacă, o vacă proastă şi tâmpită.
EA în continuare în rolul soţului ei Eu sunt bărbatul. Eu aduc banii-n casă.
Către psiholog, ieşind din rol. Absolut nimic nu mai aduce între timp.
Din nou în rol Nu eu aduc banii. Nimic nu aduc eu. De opt luni nu aduc
nimic. Dar încă mă umflu-n pene ca şi când eu aş aduce banii. Două sute
cincizeci de mii pe an, asta nu e nimic, Iulika? Plus veniturile
suplimentare, primele excepţionale, ajung la trei sute de mii rotund. Netto.
Şi tu, Iulika? Te-ai gândit tu oare vreodată la valoarea ta contabilă, Iulika
Şoricel? La cât evaluezi tu spălatul vaselor? Ştersul prafului? Picul ăla de
conversaţie, atunci când mă însoţeşti la vreo masă cu clienţii? Zece
franci? O sută? Hai să fim generoşi. O mie. Să trecem o mie de franci pe
pagina cu intrări. Şi altceva? Către psiholog. Benzinăria, aproape că
uitasem. Spre el. Dar de futut te fuţi pe gratis. Spre psiholog. Îmi cer
scuze. Mi-a scăpat.
EL ieşind din rol Niciodată nu vorbim aşa. Niciodată.
EA idem Eu nu. Tu da.
EL în continuare afară din rol, către psiholog Corespunde asta regulilor
dumneavoastră, e permis să se vorbească aşa?
PSIHOLOGUL Nu cred că am terminat încă. Vă rog. Dumneavoastră sunteţi
Iulika.
EL Ei bine. În rolul soţiei lui. Deci, Michael, ai putea şi tu
să duci o dată gunoiul jos, la container. Am spus-o deja. Numai gunoiul.
EA de asemenea din nou în rol Aş putea. Către psiholog, rămânând în
rol. Soţia mea îmi spune mie, propria mea soţie, fiinţa asta de aici care
nu e cotată la nici o bursă din lume, îmi spune mie, domnului doctor
Michael Neuenschwander, să mă duc să duc gubnoiul jos, la container.
Către soţul ei. Deci să mă duc să duc gunoiul jos, la container. Da,
Iulika, aşadar tu crezi că eu am studiat opt semestre de economie ca să
duc acum gunoiul la container? Sau poate că nu eşti în toate minţile,
Şoricel?!

28
EL Şoricel, Şoricel, Şoricel, care altă femeie mai e numită de
către soţul ei „Şoricel”?? Gata cu Şoricelul, Iepuraş! Gata, gata, gata!
EA la fel de agitată Gata, gata, gata. Exact. Tăcere. Către psiholog, în
rolul ei. În ultima vreme îşi iese uşor din sărite, când mai spun şi eu
ceva.
EL tot aşa Nu. Cred că într-un fel e vina mea. Sunt oarecum neliniştit.
Către soţia lui. Nu-i aşa, draga mea. Îmi pare rău de toată povestea
asta. Ştii tu ce vreau să spun.
EA Da, comoara mea. Nici eu nu sunt chiar un înger. Tăcere.
Şi ia o dată sacul ăla de gunoi, ia-l o dată. Orice idiot e în stare să ducă
gunoiul la container. Dar cineva trebuie s-o facă.
EL Da, Julika.
EA Trebuie să legi sacul la gură înainte să-l duci jos.
EL Da, Julika.
EA Cu nod dublu. Altfel se deschide atunci când gunoierii îl
aruncă în maşină. Şi rămâi cu toată mizeria pe trotoar.
EL Aşa am să fac, Iulika. De-ndată ce ajungem acasă.
EA Bineînţeles, când ajungem acasă. Doar nu aici. Doar n-o să
ducem gunoiul ĂSTORA.

29
7. EXERCIŢII DE MERS (2)

De data aceasta Deer este profesorul. Tschudi clientul.

DEER Domnule Tschudi, iar aţi întârziat. Aş vrea să vă atrag atenţia

asupra unui lucru: Outplacement-ul, ăsta nu e un workshop de weekend.
Şi mai e valabilă şi regula: Time is money. Aşa, vom începe şi cu
dumneavoastră aşa cum am început cu toţi ceilalţi. Cu câţiva paşi. Aşa
cum sunteţi dumneavoastră obişnuit. Mersul de zi cu zi, da?
TSCHUDI Pur şi simplu, câţiva...?
DEER Pur şi simplu, da! Tschudi umblă. Sigur că da! Foarte
bine! Ia întoarceţi-vă. Aha! Vedeţi dumneavoastră, domnule Tschudi, asta
numim noi „starea lui Este”, şi asupra ei o să lucrăm noi puţin. Fiindcă
corpul îl face pe om, nu haina. Produceţi impresia unui om ezitant. Faceţi
paşi foarte mici, şi, atunci când se întâmplă să nu vă uitaţi la mine, vă
uitaţi în pământ. Asta vă dă un aer foarte defensiv. Ia încercaţi să faceţi
paşi de lungime medie, privind în zare. Înţelegeţi ce vreau să spun? Priviţi
drept îaninte! Nu ca o pietricică dintr-un morman de pietriş!
TSCHUDI Da, da.
DEER Vă rog.
TSCHUDI Pietricică. Porneşte. Cu picioarele pur şi simplu
îndreptate înainte?
DEER Da. Sigur că da. Lungimea paşilor e foarte bună. Dacă aţi
mişca braţele, ia uitaţi-vă, dumneavoastră îndoiţi braţele aşa în afară, ca şi
când aţi avea aripi. Şi apoi deveniţi ţeapăn aici sus în regiunea cefei şi a
umerilor. Aşa. Totul lejer, lăsaţi braţele să se balanseze pur şi simplu
libere. Da. Da. Tschudi umblă. Da, au, nu, nu! Asta e aşa ca mersul la
pas, caii galopează aşa. Demonstrează greşeala. Puţin cam ciudat aşa,
nu? Gândiţi prea mult! Gândiţi prea mult! E cât se poate de simplu. Hai,
străduiţi-vă puţin!
TSCHUDI Păi mă străduiesc, dar....
DEER Concentraţi-vă, exersaţi puţin, mai cu seamă paşii, ceva mai
mari! Privirea în zare!
TSCHUDI Da, am să-ncerc.

30
8. VISELE

Cu toţii.

8.1 Relaţii umane

KRAUSE Să ai o dată timp pentru relaţii umane. Vreau să spun, atunci când
eşti adâncit în procesul muncii, şi nici nu se poate să nu fii, atunci eşti atât
de solicitat de obiectivele tale, încât abia dacă-ţi mai rămâne timp pentru
omul din spatele fiecărui hardware. Asta se pierde pur şi simplu într-o
relaţie de serviciu, faptul că în spatele fiecărui proiect se afă întotdeauna
şi un om. Cu bucuriile lui, cu suferinţele lui. Şi mie mi-ar făcea o plăcere
enormă să mă deschid o dată şi suferinţelor omeneşti, cu întreg
angajamentul, nu numai aşa colateral, acum, că am şi timp pentru asta. La
fel ca Henri Dunant, când a traversat câmpul de bătălie şi a văzut toate
ororile, în timpul războaielor napoleoniene, în Italia. Era îngrozitoare,
atâta suferinţă umană câtă era atunci, astăzi nici măcar nu mai există aşa
ceva. Tot hardware-ul le era în găleată, pur şi simplu totul, trăsuri, tunuri,
tancuri, bucătării de campanie zăcând în zăpadă şi zloată. Aşa că atunci nu
mai rămânea decât omul. Singur în moarte, dacă nu-i sărea în ajutor Henri
Dunant cu Crucea lui roşie. Aşa ceva mi-ar plăcea să fac mai mult decât
orice, măcar o dată în viaţă, să le uşurez moartea acestor oameni mai
sărmani decăt toţi. De pildă acum navighez din nou pe internet, fiindcă
acuma am timp. Este o imensă îmbogăţire umană. Vreau să spun, uneori
te simţi puţin singur live, nu-i aşa. Colegii, vecinii, breasla, aici eşti
singur, e în natura lucrurilor. Fiecare. În Internet, bun, sigur că nu poţi să
îndulceşti suferinţa aproapelui, e un lucru dificil azi, e aproape imposibil
în zilele noastre. Aseară însă am făcut-o. La început am fost mai întâi cu
unul din Bosnia, dar într-un fel, nu ştiu de ce, Australia mă fascinează mai
mult. Nu e cu mult mai scump, din punctul de vedere al încărcăturii
fiscale. Am pretins că hobby-ul meu e bungy-jumping-ul, şi
deltaplanorismul. Nici nu vă imaginaţi ce feedback am cu asta. Nu de
mult, unul din New Mexico. Mi-a dat toate măsurile lui, vreau să spun, de
la delta-plan. Şi ăia au nişte stânci uriaşe în Nwe Mexico, sau era
Australia? Nu contează. Incredibil cât de mult te îmbogăţeşti. Într-un fel a
înlocuit Crucea roşie, Internet-ul. Poţi să navighezi zile întregi fără să
percepi absolut nimic din baia de sânge care e peste tot.

31
9.2 Strălucirea cifrei mari

TSCHUDI plin de nostalgie Opt milioane treisute douăsprezece mii

patrusute trei. Şaizeci de milioane nouă sute două mii unsprezece. Patru
sute douăsprezece milioane nouă sute nouăzecişinouă de mii o sută
douăzeci şi unu. Şapte sute trei milioane o sută cincizeci şi două de mii şi
şaisprezece. Două miliarde trei sute treisprezece milioane cinci sute
patruzeci de mii şi unu. Optsprezece miliarde zero o sută douăzeci şi două
de milioane opt sute de mii. Cinci bilioane trei sute douăzeci de milioane o
sută douăzeci şi trei de mii opt sute paisprezece. Da.

8.3 Îngrijitor de animale

DEER Câteodată mă gândesc că nu mai vreau să mă întorc niciodată

în management. Gata. Să fac cu totul altceva. Îngrijitor de animale. Să
scarmăn o dată blana unei gorile. Blană vie. Dimineaţa devreme, când nu
sunt încă vizitatori, numai tu şi gorilele tale. Fac curăţenie-n cuşcă. Eu
cred că nicăieri nu te simţi atât de liber ca la grădina zoologică. Căcat,
totul e plin de căcat. Asta pute, e minunat. Cizmele pline de căcat,
pantalonii, totul. Iar tu ai furtunul. Într-o cuşcă de gorile poţi să stropeşti
cum nu poţi s-o faci niciodată acasă. Sau la firmă. Un jet din ăla doboară
şi cea mai puternică gorilă. Fiindcă totuşi trebuie să fii atent la ele, e drept
că tu eşti animalul Alfa fiindcă tu le aduci hrana, dar dacă te apropii prea
mult de o femelă cu furtunul tău, devine periculos, îţi pui pur şi simplu
viaţa-n pericol. Când şeful se ridică în două picioare şi-ncepe să-şi bată cu
pumnii în piept, ştiţi voi, ca şi King Kong, atunci poate să fie periculos.
Extraordinar, aşa ceva. Fiindcă o gorilă e ca un om, cu puţin timp înainte
de Creaţie. Exact la fel, doar oarecum mai uman. Au nişte ochi atât de
minunaţi. Ai văzut vreun ins din management care să privească aşa ca o
gorilă? Atât de cald? La noi la firmă ai avut sentimentul că, de la nivelul
cadrelor în sus, toţi aveau ochi de sticlă. Chiar şi femeile, pizdele astea
din management sunt ultima chestie de pe lume. În comparaţie cu o
femelă de gorilă. Sincer, eu găsesc că alea arată mai bine. Nevastă-mea,
de exemplu: nu am încotro, chiar şi atunci când e-mbrăcată în haina de

32
 blană: are mai puţină graţie. E drept că e nurcă, nu gorilă. Poate că de
Crăciun ar trebui să-i cumpăr un palton din blană de gorilă. E o idee bună.
Ar putea să mai învioreze relaţia noastră, dacă i-o scarmăn, blana vreau să
zic.

8.4 Armele femeii

WRAGE Arme. Nu numai bărbaţii ştiu să umble cu armele. Şi femeile sunt

în stare s-o facă: să ţină piept, să fie abjecte, să-şi înlăture adversarii din
drum. O da. – Armele unei femei. Nici eu nu am renunţat niciodată la ele.
M-a purtat pur şi simplu în sus, faptul că sunt femeie. Sexi. Bineînţeles că
nu mi-a scăpat, când intram în sală la şedinţa de marţi, cum se holbau cu
toţii. Domnii cei de sus. Eu, dând o dată ocol la toată masa, şi în spatele
meu treizeci de ochi care se holbau, că îi simţeam pur şi simplu pe piele.
Sunt eu tâmpită? Dacă se simt ei bine cu ochii ieşiţi din orbite, mă rog.
Atunci le fac pe plac. Am exersat asta, în Africa de Sud cu ani în urmă,
eram într-un turneu promoţional pentru AX 15, în hotel era o oglindă din
aia dublă. N-am putut să nu mor de râs, eu singură cu fundul meu, cu un
pahar de whisky în mână. – La tancuri mă pricep oricum mai bine decât
toţi bărbaţii ăia de acolo. – Domnilor. Stimaţi domni, am să vă
destăinuiesc un secret. Arma femeii e capul ei. Lucrul acesta nu vă place,
domnilor, când cineva e mai deştept decât voi. Şi încă o femeie. În fond e
în natura lucrurilor că proştii nu-i înţeleg pe deştepţi şi tocmai din această
cauză îi consideră la rândul lor proşti. – GOT IT? Ei da, e ceva mai dificil
pentru bărbaţi. – Voi, domnilor, atunci când vă căutaţi un urmaş, atunci
vreţi pe cineva care să fie la fel de deştept ca voi; mai bine chiar un
piculeţ mai puţin. Astfel încât, cel târziu după trei schimbări de directori,
pe tron ajunge să şadă un cretin sută la sută. – Uitaţi-vă numai la
conducerea concernului nostru. – În zece ani or să există Păpese. Şi
preşedinte ale Americii. Negre, sărace, evreice, de genul feminin. – Mă
întorc eu. Mă întorc prin portalul principal. În lumina soarelui. Spalierul
cadrelor. Covor. Într-o marţi. Direct în şedinţă. Iar loviturile mele de
carate or să vă nimerească atât de bine, încât o să uitaţi să vă mai holbaţi
la curul meu. – Unde mai pui că e ideal pe planul politicii interne, dacă la
conducerea concernului se află o femeie. Minele anti-personal, de

33
 exemplu, controversate şi pe plan intern, dacă vrem să le livrăm într-o
regiune aflată-n război, ele devin cu siguranţă mai umane, dacă le vinde o
femeie.

8.5 Birou din sticlă

JENKINS Sau un birou din sticlă. Etajul cel mai de sus, terasă pe acoperiş.
Întregul skyline. Departe sub mine Central Park, înţelegeţi, biroul meu se
află în New York. Poartă numele meu, se cheamă Jenkins-Building.
Înăuntru se găsesc toate întreprinderile mele, The Julika-Jenkins-
Corporation, Jenkins Jenkins and Jenkins. Jenkins International. Mama
mea nu ştie nimic. Crede că sunt o curvă de lux, sau că trăiesc din ajutorul
social, ea cu spaimele ei interminabile. Şi apoi, din senin, îi trimit un bilet
de avion, Zürich-New York, first class, sau cu Concorde-ul de la Paris, şi
mai bine. Ea crede bineînţeles că am furat biletul. În fiecare zi, an de an,
ea mi-a bocit în urechi că n-o să se aleagă nimic din mine. Nimic, nimic,
nimic. Un Ocean între mine şi mami, asta e distanţa minimă. Mă duc şi-o
iau de la aeroport, ieşirea pentru VIP-uri, şi o duc la limuzina cu geamuri
fumurii. Ştiţi dumneavoastră, aia interminabil de lungă, la coadă cu o
aripioară de-aia de rechin, în faţă un şofer negru, care-i ţine portiera lui
Mami. Pe lângă şoferul ăla, ea arată ca un pui de bogdaproste. Pe lângă
mine, oricum. În palatul care e biroul meu, peste tot angajaţi harnici, bună
ziua, doamna directoare, bună seara, doamnă Jenkins. În trecere mai
semnez la iuţeală un contract, tocmai preluăm ABB-ul. Şi sus în biroul
meu mama priveşte uimită la strălucirea luminilor de pe Broadway şi se
întoarce spre mine şi izbucneşte în lacrimi şi spune: Copilul meu, te-am
nedreptăţit. Extraordinar ai evoluat. Extraordinar, copilul meu.

8.6 Apartament honeymoon

BIHLER Să am timp pentru nevastă-mea, în sfârşit. Jumătatea mai bună, e

bine spus: jumătatea MAI BUNĂ. Vreau să spun, acum sunt aproape

34
 douăzeci de ani de când îmi este un camarad credincios, şi abia dacă am
ajuns vreodată pe acasă. În sfârşit. Singapore, pe urmă imediat treceam pe
partea cealaltă la San Francisco, după cum se nimerea. Câteodată, când a
venit să mă ia de a aeroport, vorbesc serios, nici n-am recunoscut-o. Mi-a
fost întotdeauna un supercamarad. Poţi să te duci cu ea la furat de cai.
Nici pâs nu zice, niciodată nu se vaită. Ultima oară i-am adus parfum din
Duty Free, un set din ăla de cinci, cinci arome diferite, habar n-am cum
miroase ea. Ea s-a bucurat fără să se plângă. Realmente a reuşit să-şi
merite afecţiunea mea. Trebuie să recunosc asta. Atât de constantă
emoţional. Ai şi tu acolo o nevastă, abia o cunoşti, şi după douăzeci de ani
încă te mai aşteaptă pe aeroport, neclintită. Asta are pentru mine o valoare
deosebită. Poate că am să fac totuşi rezervarea pentru weekendu-ul ăla la
Marriott în Los Angeles, am văzut reclama la televizor, ăia au acolo aşa
un Love Suite, un apartament numai în roz şi roşu, chiar şi şemineul.
Minunat de frumos. Foc artificial, cum altfel la căldura aia, dar poţi să
reglezi aerul condiţionat în aşa fel încât chiar să-ţi facă plăcere să şezi în
faţa focului. Da, şi pe urmă caviar şi aperitive. Faci din nou cald, ca ea să
poată să stea în negligé, nu-i aşa. Theresa. Încă mai arată grozav, încă mai
arată ca la douăzeci de ani, într-un apartament din ăsta de lux poţi să faci
lumina destul de mică. În camera cealaltă se află un pat uriaş, albastru-
ocean şi auriu, sau verde tei, nu ştiu acum, în orice caz, poţi să tragi
draperiile la pat, nemaipomenit, deci pe urmă când suntem destul de beţi,
zdup înăuntru, şi pe urmă i-o trag bine de tot, ca să ştie şi ea din nou cu
cine e măritată. – De fapt, ei i-ar plăcea mai mult undeva în munţi, la o
cabană, aşa spune. Şi ar fi şi mai ieftin. Dar ea valorează mult mai mult
pentru mine, Theresa mea, mai ales acum când nu prea ne mai merge
bine, să savureze şi ea o dată o chestie de-asta ca lumea. Honeymoon-
suite îi zice, apartamentul Luna de miere, da’ poţi să-l închiriezi şi aşa,
pur şi simplu.

8.7 Excursie la munte

MÜLLER O dată măcar aş vrea să fac şi eu o excursie la munte împreună cu

şeful meu. Trebuie să ştiţi că e un alpinist entuziast, şeful meu. Trebuie să
fie o zi minunată de vară, aerul limpede. Urcăm din ce în ce mai sus. Se
poate întâmpla ca şeful meu să mai gâfâie din când în când, mă tem. Iar

35
 când suntem sus, deasupra peretului nordic, departe sub noi gheţarii, îi
dau un brânci, atât de repede, ca atunci când se combină iuţeala unei
cobre cu un piston cu aburi. Şi atunci porneşte în zbor, şeful meu, vâsleşte
cu braţele. Ca să găsească un sprijin, cu spinarea în jos, cu faţa
imbecilizată spre mine. Müller! Strigă el. Müller!! Dar s-a terminat cu
Müller, domnule şef. Ajutor, strigă el între timp. Urlă, demonstrând.
Ajutooooor. Departe, jos, se izbeşte de un colţ de stâncă, cu colţii. Care îi
sunt pur şi simplu zdrobiţi. Asta doare îngrozitor. Ei zboară acum unii pe
lângă alţii, dinţii şi şeful. Cădere liberă, ce-i drept, dar nu vid, de aceea,
şeful zboară din ce în ce mai repede. Cincizeci de grame de dinţi, optzeci
de kile de şef, logic. Acuma cade cu capul în jos, cu ce i-a mai rămas din
cap, după izbitură, baie de sânge, dar încă îi merge destul de bine,
sărmanului, ca să mai vadă fără probleme gheţarul care goneşte spre el.
Cu toate că bineînţeles că e invers, el goneşte spre gheţar. Gheţarului îi
este indiferent că şeful are să se zdrobească îndată de el, ăla rezistă lejer şi
la o prăbuşire de avion. Un ultim urlet de panică, pe care până şi eu îl aud
sus pe vârful meu înalt şi pe urmă şeful se izbeşte de nişte colţi de gheaţă
atât de ascuţiţi şi înalţi, ca nişte săbii sunt, ca nişte suliţi, iar el bineînţeles
că nu rezistă la faza asta, se face zdrenţe. Bucăţi din el sar în toate
direcţiile. Sânge, pot să-l văd şi eu de sus. Gheţarul cel frumos şi veşnic
albastru e complet porcăit. Abia dacă va putea fi identificat, sărmanul şef,
poate cu ajutorul dinţilor. Avea o dantură ca un cal bolnav. Fie ca Domnul
să se îndure de el. Şi-a împlinit destinul pe care i-l dorea întreg personalul.
Iar eu, eu îmi scot atunci pacheţelul de picnic şi îmi mănânc mai întâi
sandvişurile cu salam. Între timp i-au aterizat şi dinţii. Beau o înghiţitură
de Red Bull. Şi pe urmă mă pregătesc de coborâre.

8.8 Muzicuţă

Neuenschwander cântă la muzicuţă. Fragmente din Eine kleine Nachtmusik a

lui Mozart. Sau ceva asemănător.

36
9. EXERCIŢIILE DE MERS (3)

Tschudi este din nou profesorul, Deer clientul.

TSCHUDI Deci, dumnule Deer, acum este într-adevăr indiscutabilă, această

atitutdine! Controlaţi-vă şi dumneavoastră puţin, ce v-am spus eu? Capul,
umerii, braţele şi picioarele! Aşa! Deer umblă oarecum normal. Ei,
acum e deja mult mai bine. Ia veniţi puţin până la mine. Acum aş vrea să-
mi arătaţi sufletul dumneavoastră. La firmă trebuie să dai dovadă de
răutate. Deer merge total nefiresc, rigid. Foarte bine, în continuare,
mergeţi puţin în genunchi, daaaa. Foarte frumos. Iar acum scoateţi şi
pieptul în afară! Deer merge ca un imbecil. Domnule Deer, felicitările
mele! Îi dă mâna, Deer i-o strânge absolut euforic. Auuu.

37
10. BASMELE

10.1 Hans norocosul

NEUENSCHWANDER Mai de mult a existat un tip, Hans, ăla a lucrat şapte

ani la nu ştiu ce firmă, undeva la serviciul personal. A primit, când şi-a
dat demisia, un bolovan de aur. Eu n-am crezut, în drum spre casă l-a
schimbat pe un cal, calul pe o vacă, vaca pe un porc, porcul pe-o gâscă,
gâsca pe o piatră de ascuţit. Pe-aia a scăpat-o într-o fântână şi a ajuns
acasă fără nimic şi i s-a aruncat maică-sii de gât. Ce nebunie. Minimum o
sută de mii în fântână, şi tipul e fericit.

10.2 Basmul despre taţi şi fii

MÜLLER Pe vremuri, fiecare fiu, de-ndată ce se făcea şi el mai mare, se

ducea în lume să caute un bărbat, poate un unchi sau oricum un tip capabil
care să-l înveţe cum e cu viaţa. Care ştia lucrurile astea la fel de bine ca
un tată, dar nu era el tatăl. În felul ăsta fiul putea să scape de taică-su şi
totuşi să înveţe cum să ascută o săgeată, cum să doboare un cerb, şi să se
bucure de viaţă. Şi într-adevăr, atunci când tatăl murea, fiul era în stare să
ascută o săgeată, să doboare un cerb, şi era bucuros. Când fiul LUI se
făcea mare, pleca şi ăla să-şi caute undeva, aşa cum o cerea legea, un
bărbat capabil, un unchi, un model, pentru ca şi el să afle cum e cu viaţa,
fără să fie nevoit să rămână lipit de taică-su. El devenea la rândul lui un
tată destoinic. Şi aşa mai departe, până la capătul zilelor.

38
10.3 Pescarul şi nevasta lui

KRAUSE Au fost odată un pescar şi nevasta lui, care trăiau într-un

pisoar. Şi pescarul a prins un calcan uriaş, care ştia să vorbească, şi ăla
chiar i-a spus, dă-mi drumul înapoi în apă, eu nu sunt calcan, sunt un prinţ
vrăjit. Logic, pescarul i-a dat drumul în apă. I-a povestit totul nevesti-sii.
Aia a-nceput să ţipe, eşti nebun, de ce nu i-ai cerut o răsplată, o colibă ca
lumea? Aşa că pescarul s-a dus pe malul apei şi a strigat calcanului că
nevastă-sa voia drept răsplată o colibă ca lumea în locul pisoarului în care
locuiau. Şi pac, a şi răsărit o colibă mică în locul pisoarului. – Da’ pe
urmă bătrâna a început să vrea tot mai mult, un castel din piatră, să fie
regină, împărat, papă!, dar nici asta nu i-a fost de ajuns şi a strigat că vrea
să fie Dumnezeu. Pescarul i-a spus asta calcanului şi calcanul a zis:
„Pescarule, du-te înapoi la nevastă-ta. Locuieşte din nou într-o pisoar.”

10.4 Utopia despre om

BIHLER Va veni, trebuie să vină vremea când noi oamenii o să ne

respectăm unii pe alţii şi o să avem demnitatea noastră. Da. Când o să ne
satisfacem necesităţile fără să ne călcăm unii pe alţii în picioare luptându-
ne ca să obţinem din ce în ce mai mult. Fără să omorâm animalele, fără să
doborâm copacii, fără să murdărim apele.
Când fiecare om va avea partea lui egală cu a tuturor celorlalţi. Când
femeile nu vor mai fi mai prejos de bărbaţi şi nici bărbaţii mai prejos de
femei. Când oamenii vor face ceea ce le permite înzestrarea lor, la locul
lor, cu puterea lor, în libertate. Cu focul inimii lor. Şi la timpul lor. Bătaia
inimilor noastre va deveni măsura noastră, respiraţia plămânilor.
O, bineînţeles că vom munci. Vom produce obiecte necesare şi fireşte şi
câteva în plus, cu care o să facem comerţ. O, da. O să le vindem şi o să le
cumpărăm. O, cu siguranţă. Dar după necesităţile tuturor, în care vor fi
conţinute şi ale noastre. Limitele noastre ni le vom percepe ca fericire şi
nu ca lipsă. Nu vom vrea să avem totul, şi nu vom avea totul. Dar nici
unul nu va fi în situaţia de a nu avea nimic.

39
Râurile sunt pline de peşti. Aerul este o băutură. Pajiştile strălucesc.
Oraşele sunt frumoase. Noi suntem noi şi ne simţim ca noi înşine. Nu
există „Eu” care poate să fie numai „Eu”, dacă trebuie să ucidă un Tu. Va
exista şi moartea, va exista şi durerea, va exista şi suferinţa. Tristeţea,
atunci când un destin se sfârşeşte la timpul lui sau chiar înainte de timpul
lui. Dar nimeni nu va fi atunci singur cu lacrimile lui.
Oamenii vor consola şi vor ajuta. Aşa are să fie, dacă nu în mileniul
acesta, atunci în cel următor.

40
11. TEREN DE EXERCIŢII

Exerciţii japoneze de luptă, cu comenzi lătrate, în grup. Agresivitate ritualizată.

Grad de periculozitate cu greu ţinută sub control.

11.1 Marea plângere

Fiecare rând va fi rostit de către un alt vorbitor. Început scâncit, toţi să târăsc
ca viermii, expuşi şi lipsiţi de apărare. Patos din ce în ce mai mare, implorare
din ce în ce mai mare, panică din ce în ce mai mare. Fiecare nume de firmă,
verset din Biblie, adresare, cifră sunt rostite de-a valma. Adeseori simultan. O
rugăciune patetică adresată zeilor din zilele noastre.

TOŢI Nestlé!
Metro International!
ABB!
Intercontinental!
Oo!
Citroen! O Citroen!
Oo Romtelecom!
Ahhh!
BRD!
Krafft-Jacobs-Suchard!
Oo Daewoo!
Oooh!
Nederlanden!
Toshiba!
Oh!
O Renault!
Alrom!
Compaq!
TAROM! O TAROM!
SNCFR!
Bayer!
Oo Banca Agricolă-Raiffeisenbank!

41
 Alfa şi Omega!
O ASIROM!
O Perozzi!
Schwarzkopf!
Începutul şi sfârşitul!
O KFC!
O Lufthansa!
Mercedes!
Cine are urechi de auzit, să audă!
O World Trade Center!
O Avicola Crevedia!
Avia!
Distrigaz!
Lukoil!
Elvila!
Cinci miliarde optsutetreizecişişase de milioane şi cincic sute de
mii!
Oh Coca Cola!
Oh Billa!
Panasonic!
BTT!
O Magellan!
Şi atunci a fost un cutremur mare şi soarele s-a făcut negru ca un
sac de păr şi luna era precum sângele.
O European Drinks.
Carlsberg!
Neckermann!
Nova Brasilia!
Shell Romania!
O Billa
TOŢI Ahhhh!!!
Johnson!
O Dero Lever!
Şase miliarde douăsute cincizeci şi unu de milioane patrus sute de
mii!
Procter and Gamble!
BTT!
Oh Tuborg Beer!
O Ericsson!
IBM!
Air France!
Carrefour!
La orizont patru călăreţi

42
 BCR!
Connex!
Primul pe un cal alb!
Astra!
Plantavorel!
Al doilea pe un cal roţu!
Fujitsu-Siemens!
O Coco Rico Buzău!
Petrom!
Al treilea pe un cal negru!
O Yamaha!
Flamingo Computers! Oh!
O ROCAR!
Phillips!
Al patrulea cal e palid, iar acela care îl călăreşte, Moartea este
numele lui!
TOŢI Ahhhh!
Mene mene Tekel!
United Colours of Benetton!
Allianz Ion Ţiriac!
Şi stelele cerului au căzut pe Pământ!
Şapte miliarde o sută nouăzeci şi una de milioane şi o sută de mii!
Tuborg Beer!
Volkswagen-Porsche!
Ciba-Geigy!
Philip Morris!
Cesarom!
Oh Western Union! Money Transfer!
Şi regii pământului, şi bogaţii şi puternicii s-au ascuns în peşterile
şi sub stâncile munţilor.
Bere Rahova!
Japanese Victor Company! Janaese Victor Company!
Opt miliarde şi şaizeci şi două de milioane!
Dacia Piteşti!
Steilmann!
TOŢI Ohhhh!
Şi a fost o grindină şi foc amestecat cu sânge a căzut pe Pământ, şi
o treime din copaci au ars şi toată iarba cea verde a ars.
Aedificia Carpaţi!
Pelikan Holding!
TUI! O TUI!
Şi o treime din mare era sânge şi o treime dintre toate creaturile vii
din mare au murit şi o treime din corăbii au fost sfărâmate.

43
 O Pagini aurii!
Tuborg Beer!
O Pizza Hut!
O Tofan Group!
TOŢI Ahhhhhh!
Şi a căzut din cer o stea uriaşă peste o treime din toate râurile. Şi
numele stelei era Wermut, şi mulţi oameni au pierit în ape.
O Agip!
Ciuc!
Flamingo Computers!
BASF!
Nouă miliarde şase sute zece milioane opt sute de mii!
Bucureşti Mall!
Zece miliarde treisute douăzeci de milioane cinci sute de mii!
Amman! Amman!
Nescafe Brasero!
Dialog!
Mobexpert!
Whirlpool! Oh Whirlpoool! Whirlpool!
Vai şi vai celor ce locuiesc pe Pământ!
Zece miliarde nouă sute şaptezeci de milioane două sute de mii!
RIFIL Săvineşti!
Hochland!
LG Electronics!
Şi au venit lăcustele pe pământ şi puterea care li s-a dat era la fel ca
a scorpionilor pe pământ. Şi nu le-a fost dat ca să omoare ci ca să
chinuie vreme de cinci luni. Şi oamenii vor căuta moartea şi nu o
vor găsi şi vor tânji ca să moară şi moartea are să fugă din calea lor.
Oh Rank Xerox!
Farmexim!
Mitsubishi Motors!
Agribac Internaţional!
Alcatel!Unsprezece miliarde cincisute zece milioane şapte sute de
mii!
Oltchim Râmnicu Vâcea!
Unsprezece miliarde nouă sute douăzeci de milioane două sute de
mii!
SOMFI!
Hollywood Music!
Oh Ana Electronic!
Young and Rubicam!
Bancpost!

44
 Iar călăreţii purtau platoşe cu luciri de foc şi galbene ca pucioasa. Şi
capetele cailor semănau cu capetele leilor şi din gura lor ieşea foc şi
fum şi a treia parte din omenire a fost ucisă de focul şi fumul şi
pucioasa ce ieşeau din gurile lor.
O Tuborg Beer!
Casino Palace!
IMGB!
Adidas!
O Semănătoarea!
McLaren Honda!
Parker!
Dr. Oetker!
Douăsprezece miliarde două sute de milioane!
Şi tunete şi fulgere s-au pornit. Şi a fost atât de mare cutremur, cum
niciodată nu mai fusese de când era omenire pe Pământ. Şi toate
oraşele s-au prăbuşit. Şi toate insulele s-au scufundat. Şi nici un
munte nu a mai rămas în picioare.
Volanul s.r.l.
Pumac S. A.
Microsoft!
Hewlett Packard!
Logitech International!
Oh C.I.L. Pipera!
TOŢI Ahhhhhh!
Electrolux!
ATAG Ernst and Young!
Rovinex Cotnari!
KLM!
Banca Turco Română!
General Motors!
Philips!
Mega Image!
TOŢI Ahhhhhh!

45
12. DESPĂRŢIRE

Toţi. Scena o continuă direct pe aceea a marii plângeri. Transformare

instantanee. Ca la început. Atmosferă senină, plină de optimism.

WRAGE Astăzi, doamna Jenkins are să ne părăsească. Ea şi-a găsit un

post. Nu chiar ceea ce plănuiserăm iniţial. Dar e o afacere incitantă. Ea se
va duce la Kuingfong. Acesta este un oraş industrial mic, extrem de
dinamic în Korea de Sud, aproape de graniţa cu Korea de Nord. Nestlé
investeşte acolo. Doamna Jenkins va prelua coordonarea cu firma mamă.
Trebuie să sărbătorim evenimentul! Doamnă Jenkins, în numele lui „New
Challenge Company” şi, sunt sigură, în numele nostru, al tuturor celor de
aici, vă doresc numai bine în continuarea carierei.

Aplaudă cu toţii.

JENKINS Vă mulţumesc. Vă mulţumesc foarte mult. Dumneavoastră,

doamnă Wrage, dumneavoastră sunteţi cea dintâi căreia aş vrea să-i
mulţumesc pentru sprijinul eficient pe care mi l-aţo acordat. Sfaturile
dumneavoastră, îndrumarea dumneavoastră plină de competenţă, căldura
dumneavoastră umană, întreaga infrastructură mi-au fost de un real ajutor.
Şi am putut să vin şi la dumneavoastră, atunci când nu prea mi-a ieşit cu
gândirea pozitivă. Mic moment de veselie. Privesc cu încordare şi cu
bucurie spre noua provocare care mă aşteaptă. Asia, ce-i drept, nu a
figurat niciodată printre planurile vieţii mele. Trebuie să spun cu toată
sinceritatea. Numai că acum mă aflu şi eu deja la acea vârstă, încă tânără,
dar nu tocmai foarte foarte tânără...
BIHLER, DEER, MÜLLER, KRAUSE protestând galant Ei, ei. Acum
chiar trebuie să vă contrazicem. Dumneavoastră sunteţi încă un copil,
doamnă Jenkins...
JENKINS ...când vrei să mai încerci o dată. Sunt bucuroasă. Bărbatul
meu rămâne aici, aşa că de acum, trebuie să-mi fiu eu însămi bărbatul.

Veselie.

DEER Fiţi foarte atentă cu coreenii ăştia, sunt nişte flăcăi tare
fierbinţi.

Râsete.

46
JENKINS Şi apoi mai există şi telefonul.
BIHLER Pe fosta mea soţie am iubit-o mai mult de un an de zile prin
fax, a mers cât se poate de bine.

Veselie.

JENKINS Şi am trei zboruri gratuite pe an. Către domnul Müller

Domnule Müller. Vă mulţumesc pentru tot. Şi vă doresc numai bine.
MÜLLER Şi dumneavoastră la fel, doamnă Jenkins. Şi să ne scrieţi.
JENKINS Aşa am să fac. – La revedere, domnule Deer.
DEER Aveţi grijă cu mâncarea. Ăia mămâncă numai câini şi furnici
pe-acolo.
JENKINS Dintotdeauna am fost vegetariană. – Ciao, domnule Krause.
KRAUSE Ciao. Şi baftă multă pe acolo.
JENKINS e cât pe-aci să-l treacă cu vederea pe Tschudi, apoi însă, totuşi
A, da, la revedere, domnule Tschudi.
TSCHUDI La revedere.
JENKINS Doamnă Wrage. Îi strânge mâna. Tăcere. Apoi Da.
Atunci e cazul s-o iau din loc.
Iese. Toţi se uită după ea. Scena e începutul înserării. Dansul sufletelor
pierdute. Black.

Sfârşit

47
Precizări

TOP DOGS a fost un proiect al lui Neumarkt Theater Zürich. Eu am scris textul,
Volker Hesse l-a pus în scenă, ne-am ocupat împreună de acest proiect de la bun
început. TOP DOGS vorbeşte despre acei şomeri – aşa numiţii „Top dogs”, spre
deosebire de „Underdogs” -, care, până la concedierea lor, s-au aflat la pupitrele
de comandă ale puterii. Proveniţi dintre cadrele mijlocii şi superioare, iar nu din
rândurile celor care alcătuiesc armata mare şi din ce în ce mai mare a şomerilor.
Dar şi eroii piesei noastre sunt din ce în ce mai numeroşi. Ei, care până nu de
mult mai păreau încă intangibili, se văd deodată concediaţi, din cauză că
întreprinderile se restructurează, se redimensionează sau sunt închise. Valul de
concedieri i-a ajuns şi pe „mahări”. Etaje întregi de management dispar de la o
zi la alta. Nici cele mai înalte dintre poziţiile de conducere nu sunt menajate.
Textul este ecoul multor discuţii pe care le-am avut cu cei afectaţi şi cu o serie
de consilieri de specialitate. Da, se poate spune că aceştia au scris şi ei la piesă,
chiar dacă nici un interviu nu se regăseşte ca atare în text. Şi asta nu numai din
considerente de discreţie, ci şi artistice. Dar şi condensarea şi transformarea
poetică a ceea ce ne-a fost povestit mai conţine încă adevăruri şi informaţii care
nu au luat naştere în imaginaţia noastră. Câteodată, se ştie, realitatea e mai
ingenioasă decât imaginaţia.
În TOP DOGS nu e niciodată vorba de atribuirea unilaterală a unor vinovăţii sau
de fraze ideologice. Şi invers, nu se intenţionează nici declanşarea unor reacţii
de simpatie. E vorba de cunoaştere, aceasta ar fi oricum preferabilă. Poate că
TOP DOGS îi sensibilizează pe spectatori pentru procese, care la mulţi dintre
cei afectaţi tezesc un sentiment de ruşine, cu toate că ei ştiu că asupra lor
personal nu planează nici o „vină”. Căci cum ar putea să fie oamenii vinovaţi de
concedierea lor, numai din cauză că întreprinderile industriale şi de prestări de
servicii par a fi tot mai convinse de faptul că se pot descurca foarte bine şi fără
oameni?
În spectacalolul nostru, noi am lucrat cu tribune mobile pentru spectatori iar
deplasarea acestor tribune crea tot mereu alte spaţii. Astfel au existat scene – ca
de exemplu începutul, „Bătălia cuvintelor”, sau „Exerciţiile de luptă” -, care au
avut nevoie de un spaţiu de joc mare, folosindu-l în întregime pe cel existent, şi
altele – cel mai clar, „Visele” – care au împins scenele în cea mai extremă
intimitate, prin faptul că actorii, actriţele, ajungeau în imediata apropiere a
spectatorilor. În plus, „Visele” se jucau simultan în cinci spaţii de joc, câte trei
pentru fiecare tribună. Câte două vise se pierd, inevitabil.

48
Piesa este scrisă pentru oraşul Zürich. Unele scene le-am jucat în dialect.
Bineînţeles, un teatru dintr-un alt oraş, dintr-o altă ţară, trebuie să adapteze unele
dintre texte condiţiilor de acolo.

49