De-un Dumnezeu Puternic, Măreț și Înțelept Care din veșnicie cu dragoste de Tată Ne poartă pe-ai Săi umeri și ne ține la piept. În fața Celui Sfânt avem cu toți valoare A pus în noi un suflet ce e nemuritor Făptură minunată chiar suntem fiecare Și-avem un chip al nostru lăsat de Creator. Chematu-ne-a pe nume, la rând pe fiecare Cu vocea Lui cea blândă prin scumpul Său Cuvânt Și ca să-L înțelegem ne-a dat ajutorare O deslușire sfântă prin Duhul Lui cel Sfânt. Ne-a spus că pentru noi cu dragoste curată Prin Fiul Preaiubit la noi s-a întrupat Să fie Miel de Jertfă, din rău ca să ne scoată Și să ne izbăvească de multul nost' păcat. I-am înțeles Cuvântul și-apoi cu umilință În sfântă prăbușire am stat 'naintea Sa Să cerem îndurare venind cu pocăință Și-apoi a Sa putere ca să-L putem urma. De-atunci cu umilință pe a credinței Cale Pornit-am cu-ndrăzneală bazați pe-al Lui Cuvânt Știind că-n orice vreme, în orice încercare El ne va fi alături cât fi-vom pe pământ. Nu dorim niciodată s-avem altă cărare Căci nu ne place răul și nu vrem să-l primim Dorim doar a Sa voie s-o facem fiecare Cu El spre țara sfântă vrem să călătorim. Când lumea ne-nconjoară cu ale ei ispite Și vrea să ne atragă de pe-al vieții drum Noi vrem cu-mpotrivire și cu inimi sfințite Să n-ascultăm chemarea-i spre moarte nicidecum. Ea înspre rău ne cheamă și spre neascultare Să nu urmăm Cărarea pe care am pornit Să fim atenți cu toții, să nu îi dăm crezare Căci pe atâți spre moarte ea i-a ademenit. Când vrea să ne atragă să nu dorim Cuvântul Și-n multă nepăsare să îl nesocotim De ce să vrem aceasta căci nu poate pământul Să ne dea bucuria ce-ntrânsul o găsim, Iar când vrea să ne fure timpul de rugăciune Punându-ne în față noianul de plăceri Să lepădăm cu scârbă a lor deșertăciune C-acestea-n clipe grele nu ne vor da puteri. De la Isus primit-am o bucurie sfântă A mântuirii care El ne-a adus în dar Cu El mergând pe cale inima noastră cântă Plină de mulțumire pentru mărețu-I Har. Dac-o avem aceasta de ce plăceri de-o clipă Am mai dori-n viață cu un final amar Fără de Domnul slavei totul este risipă Viață cu durere, trăită în zadar. Suntem chemați întruna să ne fălim sub soare Că-avem o vrednicie în lucrul făptuit (Așa ne-ndeamnă lumea care-i înșelătoare Și vrea să ne învețe să nu trăim smerit), Dar nouă ne e drag, umblând în ascultare Pe urma Celui care din moarte ne-a adus, Să-i dăm Lui toată cinstea pentru orice lucrare Făcută pentru Dânsul, căci doar El ne-a condus. Mai multe ne îndeamnă lumea cu-nșelăciune Dorind să ne-ndeparte de fața Domnului, Nouă nu ne mai place calea de întinăciune Ce duce spre pierzare, vrem numai Calea Lui. Pe urma Lui vom merge prin orice încercare Cu El e bucurie, e fericire, har, Ținându-ne departe de-a răului cărare Domnul ne va conduce spre veșnicu-l hotar, Căci doar în țara sfântă nu mai e înșelare Acolo e doar Domnul și-s toți aleșii Lui Nu mai e nici o luptă ci-i binecuvântare Pentru eternitate din partea Domnului.