Era o zi frumoasă de sfârșit de primăvară.

În vârful unui mare stejar locuiau trei frunze,

care erau cele mei bune prietene: Lili, Bella și Ema.
În zilele senine soarele le încălzea pe toate.
Iar când soarele dormea se jucau vesele cu vântul năzdrăvan.
Cel mai tare se distrau când ploua. Atunci toate trei frunze se jucau cu picăturile mici de apă.
Într-o dimineață Lili a observat că s-a întâmplat ceva ciudat.
= Hei! I-a priviți. O parte din mine este aurie!= a exclamat încântată.
= Arăți chiar foarte draguță.= zise Ema privind uimită vârfurile gălbui ale prietenei sale.
= Cum ai făcut asta?= întrebă Bella.
= Nici eu nu știu!= răspunse Lili.
Dimineața următoare cele trei frunze au fost trezite de glasul unei gaițe:
= Hei, Lili! Ce culoare frumoasă ai azi! Sunt impresionată!=
= O doamne!= se minună Lili. =acum sunt cu totul și cu totul din aur!=
Gaița a început deodată sa strige cu putere: =Veniți să vedeți o frumoasă frunză galbenă
de toamnă!=
Iepurașii, cerbii și alte animale ale padurii au sosit în grabă ca să o vadă și să o admire pe prima
frunză a toamnei.
Săptămâna următoare toamna le- a pregătit alte surprize frunzelor.
=Wow! Acum și eu mi-am schimbat culoarea! Sunt o frunză a toamnei portocalie!= exclamă
Bella.
=Iar eu devin încet încet roșie!= se bucură și Ema.
=Acum suntem toate frunze ale toamnei!= a spus Lili veselă.
= Nu contează faptul că avem culori diferite atâta timp cât suntem prietene!= a afirmat Lili, fiind
aprobată de Ema și Bella.
Și de atunci cele trei frunze dau de veste tuturor despre venirea toamnei jucându-se vesele
toată ziua în marele stejar.