2/2019) pp. L155 Omul, ca preot al creatiei Drd. Cosmin Tulian Cinta Drd. Gheorghe-Vlidus Raputescu Keywords: mani minitry tobe erated world, defction LLumea inceeaga este asemenea omului la scat mai maze, dup eum este un mic cosmos. Omul, asadar, este asemenea unel inimi a intregulul univers, 0 hapand bitilor vegnice a inimii” Creatorului, gi care trebuie din Dumnezeu, tot ceea ce exist inima ale ciei bi irige cu har iz Lumea este creat de Dumnezeu spre a fi dusi la desivirgte prin om, in lucratesinergied impreuna cu Creatorul su, De ce prin intermediul omului? Penera ci omul cunoaste ereayia din interior, el exprima taina lumi gi fi administreaes beljugul de roade Dar SE Maxim Martursitora, i anne cua i mediene Adam? Creaia ea impyit, dap. cum aath innlighil seni, cone gi piltese. In acalg jamal era eparat de cer, iar paradisul era ageratdeo- de revel lumi create. De asemenc, fra om ~ exiean al Cero, era imparid in cele dou gen, mascin 4 feminin, ‘Adam ora chemat 8 depijeasedaccste despariiprint-o hurare consient, care si reuneash nel coat creas, iar mai apoio divuisedimpreund eu sne li ‘imp, in universul sensbil, parte Dumneze. Introducere Lumeaeste o resea de clemente care existi laolalti, inte-o interdependengi sublimé, care in mod surptinzator nu sunt statice ci se mised, sau mai bine spus inainteazi spre o finalitate nd spun finalitate nu ma refer la un cer- minus, cila un fel, carela rindul sau nu opreste migcarea, ci el insusi este cea mai autentici inaintare, In paradigma popoarelor, acest progres continuu nu a existat pana la venirea lui Hristos; torul era ciclic, nimic nou, aga cum spune Ecclesiastul: vasrubIt Cea cea mai fost, accea va mai fi, si ceea ce s-a intimplat se va mai petrece,céci nu este nimic now sub soare” (Ecclesiastul 1, 9). C epectatici spre eshaton, spre unirea continua cu Cel cea adus totul la exiscengi. Odati cu intruparea, a devenit din nou clara yinta pe care Dumnezeu a pus-0 in insisi plamadirea materiei, si care se incunecase prin ciderea in picat a omului inismul a adus migcarea ‘Acum apare intrebarea fireasci: cum greseala unei singure fipturi a putut deturna progresul a tot ce exista? Rispunsul il avem chiar in refera- tul biblic al creatiei: ,Si a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si dupa aseménarea Noastri, ca sa stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietétile ce se tanase pe pamént si tot paméntul!” (Facere 1, 26). Prin urmare, dup’ ce a creat toate cite sunt, Dumnezeu a urzit in chip deo- sebit 0 fipturi care si le conduci pe toate spre desivarsire, Aceasti fapruri, omul, avea menirea si lucreze impreuni cu Creatorul la spiritualizarea lumii; Dumnezeu avea si intre cu omul inu-o lucrare sinergicd pentru a-] ajuta si se inalte spre El si impreuné cu el si inalte si creatia, si faci din ea un mediu de o perfect transparega intre ci! Doar omul putea indeplini aceasta misiune, nu vreun animal si nici vreunul dintre ingeri, deoarece numai el este inrudie att cu lumea spiricuala cat $i cu cea material; el reprezint’ trisitura de unire dintre cele dou’ lumi’. ‘Trupul siu este inserat in naturi precum sufletul in fiinga umani; la fell ‘cum migcarea sufletului se face in tandem cu trupul, iar consecingele acestei miscdri se vid in ambele elemente intr-o unitate desivarsité, cot aga, migcarea omului antrencazi toati natura ca pe o trena pe care o poarti ca prelungire a sa’, Astfel se explicd faptul c& pacatul lui Adam a avut repercusiuni grave nu doar asupra sa, ci asupra a tot ce exist’; Icrul acesta se petrece nu ca pedeapsi a lui Dumnezeu, ce cade din cauza unci fipruri asupra a tot ce existi, ci cao consecingi fireasc’ a legiturii organice dintre om si natura, Cefii mai rimane acum de ficutlui Adam, dup§ ce aalterat tot ce exist Mai poate el si refaci tesitura creatiei si si o readucd ,in fire”?! Bineinteles c singur si devenit exterior sicsi nu va mai fi putut face acest lucru. De Pr prof dr. Dumitru Stinttoas, Teologia Dogmaticd Ortodoxi, vo. I, Editura IBMBOR, Bucuresti, 2010, p. 403. 2"Pr. prof. dr. Toan Coan, ,Prezenta Mantuicorului Hristos in noua creatie dup fnvigicura Stngilor Ping, in: Ortodasia, XVIIT4 (1996), p. 497. ® Pr, prof. dr: Dumitru Stxstoas, Teologie Dogmacica Ortodosd, vol. I, pp. 380-381. a2Oma a preotalereatied accea a fost nevoie de un alt Adam, cate si-$i asume firea omeneasc’ si si © riscumpere. Totodati, prin unirea in Sine a celor dou’ firi (omeneasca si dumnezeiase’) a ficut posibili unirea dintre creat si necreat, dand omu- lui putinta indumnezcirii. Astfel, de acum, prin Hristos intrupat, Adam nu numai ci poate readuce zidirea in fite, cio poate indlya mai presus de fire, Nu mai rimane decat si-si actualizeze puterea ce i-a fost dati si si devin preot al creatici, prin participare la preoria lui Adam cel Nou. I. Aledtuirea dibotomica a omului, premisi a dialogului dintre creatie si Creator Dup§ ce a creat toate cite exist, Dumnezeu a pus in mijlocul naturii o faptura cu care si relagioneze gi prin care si aducé toate cele ,bune foarte” Ja unirea cu El. In acest sens I-a creat pe om, ca pe un alter ego al Sau; din nimic Si-a dat un partener de dialog, cate si fie constiinga gi graiul a tot ce exista’, Dar de ce a fost nevoie de o lucrare nemijlociti a Ziditorului pentru a scoate din tirana pe Adam? De ce nu a i-a spus si faca din el un ambasador al materiei? Poate pentru ci era nevoie de cineva u” unui oarecare animal si care si aibi mai mule decat partisie cu zidirea, de cineva care si aiba in plus un clement superior materiei, cum este sufletul, Dar atunci de ce nu a diruit acest suflet unui trup deja existent, care si fi devenic prin aceasta om, cia fost nevoie si plismuiasci deodati o flint’ dihotomica? Raspunsul este limpede: suflerul nu poate fi supraadaugat unui trup dinainte existent, pentru ci in acest caz trupul nu s-ar impirtigi de la inceput de caracterul de subiect, iar acest fapt ar avea repercusiuni asupra intregii existente a omului si a relat lui organice cu natura, pistrand sufletul in trup ca intr-un fel de temnia si in faa zidirii ca in fata unei existence strdine, care nu il poate imbogii si pe care nu o poate transfigura’ Cele doui realitasi din fiinga uman§, suflecul si trupul, se vid inci de la cteatie: ,Atunci, ludnd Domnul Dumnezeu pardna din pimént, a facut pe om si a suflat in fafa lui suflare de viaga si s-a facut omul fiinga vie” (Facere 2,7). Prin suflarea Creatorului, apare din materia general un tu, care poate si rostesci "Pr prof dr: Dumieeu Srixtone, Teolegia Degmatied Ortodosa, vol. I, pp. 383-384, 5 Pr, prof. dt. Dumiteu Srixttoas, Teologia Dogmaticd Orzodexd, vol. 1, p. 395. 43srubIt la randul siu ‘Tu lui Dumnezeu, cici acest tu poate spunc cu ca subject pe deplin congtient de existenta sa. Suflarea spirituala a Ziditorului produce 0 suflare spiritualé fiinsiali a omului, si anume suflecul spiritual care este inri- dicinat in om, fn vireutea acestui fap el va putea fi in dialog congtient cu semenii si cu Dumnezeu’, Lucrarea nemijlociti pe cate Ziditorul a implinit-o pentru a aduce la existent pe om are o important cruciala. Prin ea se ariti legitura autenticd pe care Persoana Suprema vrea si o realizeze cu persoana prin participate, care este omul. Dumnezeu nu se raportezi la om ca la un acela cu care si intregind un raport de posedare, ci ca la un tu pe care il poate privi in ochi poate avea o legaturi vie’. Omul, care este chip al lui Dumnezeu, este chemat si intreprinda un raport aseminitor cu restul creatiei, pentru a o pune si pe ea in dialog cu Creatorul. Bineingeles ci nu poate fi vorba de un dialog identic cu cel dintre dou’ persoane, natura nefiind persoand; ceea ce trebuie realizat este depisirea lumii lui acela, natura ne mai trebuind fi tratacé ca element de con- sum, experimentare sau uz. Ne sunt puse in fati dou’ lumi in care putem pro- iecta zidirca: lumea rece, impersonali a lui accla, care sc isci intre un poscsor un obic xt posedat si lumea lui tu, care face si dispar tot ce insemna baricra rigid’, lisind loc cunoasterii autentice prin participate la existenga ccluilalt Aceasti legituri caldi nu poate fi inceputi decit de un element ce are viagi, nu doar biologic ci mai mult decit atit, o suflare de vias constienti de sine, ce poate incilzi tiirea biologica pe cate o are natura, Viaya este nota fundamentals a suflecului, el reprezentnd insusi prin- cipiul inigiator al miscirii biologice, dar si al celei spirituale. Existenga sau necxistenta Iui insemnd existensa sau neexistenta vietii si a functiunilor gi facultigilor intelectuale si spirituale ale omului; prin acesta, omul are capa- citatea de a ingelege, de a simti gi de a voi si intre in relarie cu Dumnezeu gi cu lumea*, Dar ce este sufletul? fn Sfanta Scripturi gisim multe locuri care fac refe- rite la acest subiect, insi m-ag opti putin asupra a doua dintre ele, care la prima vedere pot crea confuzie. In cpistola intai citre Tesaloniceni, Sfantul Dr. prof, dr Dumitru Stinstoas, Teologia Dogmaticd Ortodexd, vo. 1, pp. 409-410. Martin Busi, Eu Ti, trad. Stefan Augustin Doinas, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1992, pels. * Oliver Curse, Iurebird aupra omulai, ead, Tosif Pop si Pr. Ciprian Spon, Ed Retnctegtea, Alba Talia, 1997, p. 95. 144Oma a preotalereatied apostol Pavel spune acestora: ,,fasusi Dumnezeul pacii sé va sfinfeasca pe voi desivirsit, si intreg dubul vostru, si sufletul, si trupul sa se pazeasca, faré de prihand, intru venirea Domnului nostru lisus Hristos” (1. Tesaloniceni 5, 23). in Epistola citre Evrei, de asemenea, acelasi apostol afirma: , Cac cuvn- tul lui Dumnezeu ¢ viu si lucrétor si mai ascupit decdt orice sabie cu doud tdi- suri, si patrunde pana la despargitura sufletului si dubului, dintre incheieturi si ‘maduvé, si destoinic est si judece simpirile si cugetirile inimii..” (Evrei 4,12). S-aopinat de-a lungul timpului, ci cele doua versete pot constitu baza pen- ru o concepie tihotomist’ asupra omului; astel suflevul gi duhul ar desemna diferite, unul ficind referize la principiul de viagi biologic’, iar celilale, la clementul generator al migcisii spirituale. Dacd intrim in acest rasionament ar trebui si vedem omul, nu doar ca pe o fipeura ce uneste in sine trei clemente ci ca pe una ce este alcituita din patru principii diferite, deoarece nu gisim referiri in ultimul verset doar la suflet si dub, ci sila ,despiryitura... dintre incheieturi si miduva’, Astfel aceste dou clemente ale trupului ar trebui in mod logic si aibi dou naturi dferte, lucru cate este absurd? ‘Trebuic spus ci in textcle amintite si in intreaga Sfintd Scriptura, con- ceptele de suflet si duh sunt folosite unul in locul celuilale, definind acelasi component al naturii omenesti. Rareori prin suflet si duh sunt indicate doua aspecte ale aceleiasi plimidiri spirituale: pe deoparte, sufletul, este aritat ca principiu al vies trupesti, iar pe de alta parte, atunci cand se vorbeste despre duh, se indici aspectul view spirituale. Deci, aceeasi substan’ spiritual’ se numeste sufler, cand gine de cele trupesti, indeplinind funcsiuni organice, si duh, cand indeplineste funcyiuni in sfera spiritualului, Mai mult, tebuie spus ci pentru noyiunea de suflet, limba ebraicd il are pe ,nefes". Pentru a nu se produce nicio confuzie si pentru a nu se crede cumva ci traditia ebraicd a avut ca cea greceascd credinta in uei elemente constitutive ale omului: trup, spirit-psihic si suflet (soma, psyhe si nous), argumentam ci ,nefes” si ,ruah” nu determina dous realitigi diferite, ambele cuvinte intrebuintandu-se de foarte multe ori unul in locul celuilale”, Constitusia dihotomici a fiingei umane rezulta si din implicayiile morale ce alte locuri din Scriptura le atribuie sufletului si duhului, Astfel, omul care 7 Oliver Cannwnner, nerebardasypre oma, p89. ® Jean-Christophe Arms, Esther Benbasss, Dicionar de civilcasie dice. (raducere tn limba Romana), Ea Univers Enciclopedic, Bucueyt, 1997, p. 267, M5srubIt sc lipeste de cele pimantesti nu se poate inilfa la o traire profunda, spiritual, rimanind om psihic, firesc sau trupesc, Despre acestia, sfantul Tuda, ruda Domnului, scrie: ,/n vremea de pe urma vor fi batjocoritori, umblind potrivit cu pofiele lor neleginite. Acestia sunt cei ce fac dezbinéri, (oameni) firesti, care nu au Dubul” (luda 1,18-19). Deci acesti oameni cate traiese pottivit fiii ciate, nu pot fi numiti oameni duhovnicesti, pentru ci nu au ficut loc Duhului Sfane in inima lor, sau mai bine zis, sunt exterior lor ingile, si nu tl simt pe Dumnezeu care este in inima lor inca de la botez, Omul este chemat la o viata spiritual, in Hristos, ca unul care trebuie si-si pogoare mintea in inima sis vind in legitura personali cu Persoana Suprema care silisluiesee acolo", Atunci el poate fi numit pe drept cuvint om duhovnicesc si nu doar sufletes. Dup ce am limurit opozisia paulina si seripturistica dintre omul firese siomul duhovnicesc, si am clarificat aleituirea dihotomici a omului, trebuie si ne aplecim ncapirat si asupra legiturii indisolubile dintre suflet si trup. Aceste doui realitigi nu sunt niste elemente dispersate care sunt puse lao- laltd forjat, ci sunt ficute unul pentru celilale, Cu alte cuvinte cle nu exist decat in tandem. Nici chiar moartea nu rupe definitiv legicura lor tainica, cle rimanind unite pentru vecie, cici tupul va invia si se va spiritualiza si va fi adecvat nevoilor eshatologice ale sufletului, aga cum marturiseste Sfinca Scriptura (1 Corinteni 15, 20-44; Filipeni 3, 21). Dupé cum putem observa, conceptia neotestamentari cu privire la acest subiect, este 0 continuare gi chiar o desivrgire a celei vetero-testamentare. in timp ce Vechiul Testament desemneazi trupul si carnea printr-un singur ter- men (basar), greaca Noului Testament distinge doug cuvinte: trup si respectiv carne. Astfel carnea perisabili (Filipeni 3,19) nu poate mosteni impiriia cerurilor (1 Corinteni 15, 50), dar trupul este chemat si invieze ca Domnul (1 Corinteni 6, 14)”. In traditia apuseana exista tendinga de a opune trupul sufletului, si chiar dea atribui calitatea de persoani doar celui din urmi, primul nefiind consi- derat decat 0 inchisoare temporari. In Ortodoxie insi, trupul este cosubiect cu sufletul, Iucru pe care il marturiseste chiar Scriptura in multe locuri. "Pr, prof dr, Dumitru Stinnoat, Teologia Dogmatic Ortadoxa, vol. 1, pp. 394-395. ® Vladimir Lossiy, Introducere in Teologia Ortadoxd, crad, Lidia si’ Remus Rus, Ed. Eneiclopedied, Bueutesti, 1993, p. 125, 146Oma a preot al »Somatologia nou-testamentar’ evidensiaza faptul ci gi trupul exprima persoana, El nu este doar un obiect al acestei lumi, ci fundamental cineva, manifestarea, limbajul unei persoane; este suflarea care poarti gindirea, ¢ inaintarea si popasul care structureazi timpul si spatiul. Este cel prin care sunt mereu gata si actionez, Este cel prin care mi ofer privitii celuilalt. El trimite la intreaga cxistenga a omului. Experienta trupului ni se dezvaluie ca ceva ce coincide nemijlocit cu prezenga mea, Trupul meu nu este nici hucru, nici instrument, ci eu in lume pentru ceilalti, $i aceasta pentru ci se aflé intr-o relatic de reciprocitate cu sulle Unirea aceasta dintre trup gi suflet este ontologica sau putem spune, mai mult decat ontologic’; cele dou’ elemente interdependente nu isi impartigese doar puterca vital, ci si alte facultigi, cum ar fi capacitatea de a percepe atit Jumea material, gragie simgurilor, cat si pe cea spiricualA, gratie capacitigilor suflecului, Inserarea sufletului in trup sau mai bine spus a trupului in suflet reprezinta un fapt atit de intim, incit este cu nepusing’ ca factorul spiritual uman si poati fi conceput vreo clipa ca spirit pur, ci uebuie ingeles de la inceput ca suflet intrupat, sau ca trup insufletit. Astfel, trupul este in mod minunat interior suflecului'*, Acesta din urma strabace atic de intim trupul incat alcituieste cu el o plimidire omogeni, la fel cum focul intra in fiinga ficrului sii face incandescent. Din toate acescea rezulti ci trupul nu este doar materie, sau doar rationalitate plasticizat ca obiect. El este materie subiectivizati, care parti- ip’ la spirit ca subiect. Subiect si obiect in acelasi timp, el este partas la actul meu de simtire si de gindire a tuturor obiectelor, dar e si obiect ce poate fi gindit si simyie®, ‘Trupul omenesc reprezinti maxima complexitate a rationalitatii plasti- cizate. In unire cu sufletul, el este chemat sa se spiritualizeze si si potengeze intreaga materi. Astfel fiinfa umani se cere prequiti ca o fipturi de o valoare incomensurabila, Chiar trupul luat din materia generala este prin patticiparea la suflet ,cineva’, nu doar ceva; reprezinta un substrat inzestrat cu constiinga reactiilibere™ Pr de Ton Stoxca, Adevirul, lumea si omul, Ed. ASA, Bucuresti, 2006, p. 62 “ Dr. prof. dr. Dumitru Stantoas, Teologia Dogmatied Ortodaxd, vol. I, p. 382. ® Pr. prof. dr. Dumicru Seantons, Telogia Degmarica Ortodaxa, vo. I, pp. 383-384 « Pe. prof. dr. Dumitru Stantoar, Teologia Dogmaried Ortodasd, vo. , p. 391 arsrubIt Putem afirma cu tirie, deci, ci desi pe parcursul existengei pimantesti ‘trupul poate impiedica sufletul in nazuinta spre Dumnezeu si in aspiratiile sale mai inalte (Galateni 5, 17; 2 Corinteni 5, 6), totusi, sufletul savarseste atit cele bune cat si cele rele, numai in unire cu trupul (2 Corinteni 5, 10). ‘Trupul omului este 0 taini ce transcede intelegerea noastri limitata si trebuie si-i acordim respectul cuvenit. El nu e produsul nostra, nici al pirintilos, nici al naturii. El trebuie dus dincolo de pornirile inferioare con- forme cu natura cizuti. In caz contrar, putem cadea noi ingine din starea de subiect pe deplin constient gi liber la starea de aservire fat naturi. Destinatia trupului este ca prin lucrarea sufletului inserat in el, si fie transfigurat si si antreneze in aceasta migcare mai presus de fire intreaga naturi. Doar asa putem urma si noi pilda pe care ne-o da insusi Hristos, care dup’ inviere a ‘recut cu trupul prin usile incuiate”. Concluzionand, putem spune ci fara un subiect insufletic inserat in ea, lumea ar fi condamnati la monotonia repetirii unor cicluri mai inguste sau mai largi. Numai libertatea unui spirit congtient depigeste repetitia ficid gi zidirea si treac’ de limita naturalului si si urce mai presus de firesc. Accast influenta pe care omul o are asupra zidirli se datoreazi faptului ci trupul insuflegit al omului arc legitura ontologicd cu rationalitatea plasticizati a lumii, find pus in ea de Dumnezeu, ca un aluat care ,si dospeasci toati frimanticura’. HL, Omul, ca preot al creatiet Dupa ce Dumnezeu a creat tot ce exist a asezat in toatd aceasta plas- muire fiptura umand. Omul, adus la existengi ultimul, ca 0 intregire si ca un sens al fipturilor, a fost alcituit ca impreund lucritor cu Dumnezeu pe pimAnt si purtitorul de cuvnt al intregii creaii in faya lui Creatorului, ca solidar cu intreaga natura si responsabil de ea in faga lui Ziditorului Cu toate acestea, omul a esuat in misiunca lui de ,preot al creatici”, neintelegind ci acesti menire sfinti nu se poate realiza autonom de Dumnezeu. Astfel Adam a alterat impreund cu natura sa umani, tot ce era ontologic legat de ea, adici toat’ creatia. Singur nu mai putea acum si resta- ureze totul, asi ci {ntruparea Fiului lui Dumnezeu a fost salvatoare pentru el ‘dire, Ceca ce n-a reusit Adam si faci, a realizat Logosul. 7 Pr, prof. dr, Dumitru Srinmons, Teologia Dogmaticd Ortadnxa, vol. 1, p. 385, 48Oma a preotalereatied Intrupat, Fiul lui Dumnezeu a realizat ,recapitularea” intregii fapturi ca adevirat Dumnezeu si Om al intregii creagii, Acum omul este chemat si indumnezeiasci lumea prin participate la Hristos, deoarece lumea prin atea natural de a se mintui; fiind creati ex nihilo, ca insigi nu are posi intre ea si Creatorul suprem nu exist o ,inrudite” naturala. Orice asemanare natural intre Dumnezeu gi cteagie ar face cele doud realitii, intr-un mod esenfial, una; de accea teoria neoplatonici a emanatiilor, tcoria platonic’ si origenisti a eternitagii sufletelor, precum gi ideea aristotelicd a eternitigii materiei au fost respinse de Sfingii Parinti pe baza Revelagici dumnezcicsti. Asadar veriga de legituri intre Dumnezeu, singura Fiinsi vesnici si lumea creati din nimic, firi a introduce nicio inrudite de natur’, care si asigure totodata comunicarea de viata intre ci, fir’ a distruge alteritarea de natura lui Dumnezeu si a creagie, este omul hristificat*, ,Creac dup’ chipul si aseminarea lui Dumnezeu (chipul este aseminarea in potenyi, iar asem’- narea, chipul in actualitate)””, ,omul a fost inzestrat cu o misiune speciali: si fie partener de dialog al lui Dumnezeu, un alter-ego al Ziditorului in creasie, siprin conlucrarea liberi si congtienta cu harul dumnezciese, si devini dum- nezeu dupa aseminarea lui Dumnezeu, dumnezeu nu dup’ fiingi ci dupa har, Datoriti acestor prerogative, omul este singurul responsabil, inauntrul lumii zidite, pentru soarta creasici. Sfincul Irineu afirma ci ,omul este slava lui Dumnezeu ceca ce este in chip paradoxal o teribila rispundere dar in acelasi timp 0 mireayi misiune™®, Pentru implinirea menirii sale speciale, Dumnezeu |-a inzestrat pe om cu toate puterile psiho-fizice si ia insuflat harul dumnezeiese. ,Drept aceea, aceasta suflare a lui Dumnezeu, nu pusina strilucire si slava de chip dum- nezeiesc pricinuia celui pirtas la ea, Ca urmare, el se purta fay de Iucruri cu putere strivizitoare si proroceasca si era impreuna creator cu Dumnezeu sau al doilea dumnezeu dupi hat”, Aceste puter psiho-fizice cu care a fost westrat omul si prin care poate influenya natura nu sunt asemenea unor forte magice pe care le poate folosi independent de Dumnezeu; influenta beneficd ® Joannis Ziziouras, Creatia ca Eubavste,Edieura IBMBOR, Bucuresti, 1999, pp. 66-67. ® Dr. prof de. Isidor Toworan, Arhid. prof. dr loan ZicRsan, Telogia Dogmatics, Edivara IBMBOR, Bucuresti, 1991, p. 179. * Toannis Z1zsowias, Creat ca Fuhariste, p. 67. Pe prof dr, lon Buia, That de Teologie Dogmatica yi Eeumenica, Bd, Romania Crestina Bucuresti, 1999, p. 109 v9srubIt a omului in natura vine doar prin participare gi legitura cu Creatorul. Orice autonomizare artificial nu face decit si altereze zidirea, asa cum s-a intim- plat la céderea lui Adam, Prin aceasta cddere moartea a patruns in lume; omul insusi fiind parte a cretiei si creaturi, folosind in mod gtesitliberul arbitru cu care a fost daruit, a esuat in a-si depisilimitele, printre care si mortalitatea, specifica creatutilor. Astfel, sacerdotiul omului implica si implici folosirea rationalititii plastici- zate, ca dar al lui Dumnezeu; acest dar nu ebuie ingropat precum talantul, mentinut in firescul lui, ci trebuie antrenat intr-o migcare mai presus de fi In acest sacerdogiu pe care trebuic si fl infiptuiasci omul, exist doud dimensiuni: dimensiunea ipostatici, in care lumea se cere consacrata $i inglobati intr-o realitate universal; si dimensiunea extatici, unde lumea trebuie raportard la Dumnezeu fiind oferita ca ale Tale dintru ale Tale”. Doar asa lumea, isi poate depisi prin om limitele, devenind purtitoare de Viagi. Acesta este fundamentul ,sacerdotiului omului” in creagie®, iar baza acestui sacerdotiu este Hristos, deoarece El este cu adevarat ,chip al lui Dumnezeu’; in Persoana Lui lumea dobandeste pe Preotul creasiei, pro- totipul relagici corecte a omului cu lumea natural, Din acest motiv, in Biscrica, crestinii iau din lumea zidita clemente materiale (painea gi vinul), pe care le oferi lui Dumnezeu in ecfonisul sacerdotal: ,ale Tale dintru ale Tale, Tie fyi aducem de toate si pentru toate”, recunoscind 4 aparsinem cu intreg universul lui Dumnezeu, aducindu-ne impreuni comuniunii de iubire cu Dumnezeu. Ficdnd aceasta in Hristos si ca tup al lui Hristos lucrim precum Hristos, ca preosi ai creafici. Dupa accasté ,anafora”, consumim aceste daruri pe care le-am oferit lui Dumnezeu, ca pe un izvor al vieyii. Astfel, creasia dobandeste pentru om o sacralitate care nu-i este inniscuti ci dobin- dité atunci cand omul realizeaz liber acel dup chipul lui Dumnezeu, adici propriul siu sacerdosiu. Starea noastea este eliberata de orice fel de idolatrie, omului revenindu-i marea rispundere pentru mintuirea creajiei lui Dumnezeu, Desi scopul capacititilor umane este cel mai sus mentionat, totusi, rationalitatea si libertatea de voinsa a omului, darurile care ii ofer4 demnitatea * Toannis Zivsovias, Creata ca Euhariste, p. 89. ® Toannis Zxzsovras, Creasa ca Eubariste, p. 9. 150Oma a preotalereatied dea fi partener al lui Dumnezeu, un alter-ego al Lui, pot fi folosite de om in dou’ dircesii diametral opuse: - pot constitui mijloc de raportare a creaturii intregi la Creator, Izvorul lor de fiinsa, intr-o dispozisie doxologici; omul isi implineste astfel meni- rea sa de preot al creasiei. In acest sens, Orcodoxia se ocupa permanent de intreaga frumuseje a lumii vizute; a facut dintotdeauna ecologie, pentru ci mereu a iubitfirea, zidisea, dar nu a idolatrizat-o* - din contei, omul poate supune natura patimilor sale egoiste, cea ce duce la distrugere, la moarte™. Prin urmare, omul poate fi liber colaborind continuu cu harul vieyi, twiind astfel in Adevir:, Si vepi cunoaste adevirul iar adevarul a va face liberi” (loan 8, 32), sau poate deveni sclavul propriilor sale patimi. »Rasionalitatea naturii isi giseste impliniea ei supremi in realizarea sensului uldm al existenjei umane, in unirea omului cu Dumnezeu, sensul sau ragiunea supremi la care va fi pirtasi si natura”, Aceasti unire a omului cu Dumnezeu nu este doar una ideologic’ sau pur spirituala, ci cuprinde omul ca intreg, up si suflet. Atunci cand Hristos ia chip in fiinta umani, si trupul se transfigureazi antrenind cu el si materia din care este aleituiti natura. Icoana acestui fapt sunt sfintele moagte, care depigese materialitatea gi se ridici mai presus de fie. fn plan creat, numai omul poate modifica chiar rasionalitatea inerenti naturii lui, prin aceasta distingindu-se net de orice alti creaturi material. Aceasti aspirasie a lui este tocmai cheia transformarii naturii lui i a inuegii creasii prin conlucrarea omului cu harul dumaezeiese. Cu toate acestea liber- tatea omului este relativa pentru ci liber in sens absolut este doar Dumnezeu care n-a fost limitat de nici un dat, tot ceca cea ereat a fost ex nihilo. Creind din materia deja existent, omul este legat si mirginit de limitele acestei mate- rii, Omul alege ce-i place, ins nu poate ignora realitatea datului. Libertatea, chip nemuritor al lui Dumnezeu in om este libertatea omului de a fi stapan peste lume si peste sinele insusi. Inclinayia spre libertatea cu care a fost creat omul are drept scop conducerea zidirii spre Dumnezeu prin chemarea omu- lui de a fi preot al creasici”” Dialoguri eu Dan Ciachir pentru o Ortodoxie realist, Bd, Anastasia, 2002, p. 52. S Toannis Zxzs0wsas, Creaia ca Fubariste, pp. 73-74, % Pr prof. dr. Dumitru Stanoae, Teolegia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, p. 250. ® Toannis Zrzsowras, Creasa ea Fuharite,p. 6. 151srubIt Ica fost data omului inclinagia spre libertate absoluta, nu numai pen- ru el insusi, ci pentru intreaga creatie deoarece creasia nu are in firea ei nicio putere de a supravieyui (ea lisatd singura este sub amenintarea morgii, singura ci sansi de a-si depigi limitele este de a se afla in comuniunea cu Dumnezeu cel vegnic). Depisirea limitelor inseamna o migcare citte liber- tatea absoluté, ccea ce nu este propri materici ci omului indumanezeit. Faptul ci aceasti migcare i-a fost dati omului care tinde spre indumnezcire, spre nemurire, a adus bucurie in intreaga creagie care asteapti cu nerabdare indumnezeirea omului, pentru ci atunci ,fiptura insési se va izbavi din robia stricaciunii, ca sa fie partasé la libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu” (Romani 8, 21). Aceasti satcini a primit-o omul deoarece, spre deosebire de ingeri (care sunt de asemenea inzestraji cu libertate), el constituie o parte organicd a lumii materiale, este coroana acesteia si poate antrena intreaga creayic in depisirea stiri de zidire.®* Pani atunci insi intrcaga creatic impre- uni suspina si are dureri, Folosirea creagiei de citre om in scop bun aduce binecuvantarea Domaului si asupra omului si asupra materici folosite: ,...binecuuantat € Lemnul care slujeste la 0 trebuinga binecuvantata” (Ingelepciunea lui Solomon 14, 7). De asemenea , Jarina, cind absoarbe ploaia ce se coboari adeseori asupra ei si rodeste iarba folositoare celor pentru care a fost muncitd, primeste binecuvintarea de la Dumnezeu” (Evrei 6,7)". Comuniunea omului cu Creatorul este, cum am spus, salvatoare atic pentru sine cat si pentru intreaga zidire. Modul cel mai propriu prin care se realizeazi aceasti comuniune este rugiciunea. Prin rugiciune, ca intrare in legiturd tainicd cu Dumnezeu, atat trupul cat si sufletul uman se ritmici- zeazi dupa pulsagiile eterne, proprii harului divin. Acum omul sine in maini cheia care descuie usile tainitei inimii, care dau direct in abisul de lumina necreati al Ini Dumnezeu. Influenga acestei experiente a omului, cipitati in comuniunea cu Ziditorul, nu se limiteaza doar la sfera umanului, ci se pro- pagi asupra intregii naturi. Prin intermediul omului pus in comuniune cu Dumnezeu, intreaga naturi particips la inrdurirea luminii necreate™. B Toannis Ziziowias, Creatia ca Euharitie, pp. 86-87. ® Diac. Daniel Guicons, Sacerdottl omulu Omul ca preot al eretie, Ed. Dacpress Curtea de Arges, 2004, p. 91 ® Diac: Daniel Guicons, Sacerdoyin! omului. Omual a preos al ereatiei,p. 92. 152Oma a preotalereatied Daca in comuniunea cu Hristos omului i se descopera sensul inalt al Scripturii, tot astfl i se descoper sensul inalt al fipturii, Marturisirea unui pelerin este relevanta: ,Si cind ma rugam in reculegerea intima a inimii mele, tot ceea ce mA inconjura imi apiru fermecator si miraculos: arborii, iarba, pisirile, pimancul, aerul, lumina pireau si-mi spuna c& totul afost ereat pen- eeu om, ci totul dovedeste dragostea lui Dumnezeu pentru om, ci totul se ruga lui Dumnezeu gi toate fi aduceau lauds gi adorare™, In rugiciunea contemplativa omul aduce in faja lui Dumnezeu intreaga lume sensibila si inteligibila, pe care o rezumi si o contine in el ca micro- cosmos. La acest nivel spiritual omul ingelege graiul tuturor fipturilor gi se poate face ingeles de ele, Fenomencle de miraculoasi reacordare a omului cu fiarcle silbatice si cw intreg cosmosul sunt frecvente la preosii creasiei; aceste inalte acorduri cosmice ale iubirii, sunt prefigurii ale stirii harice finale, unde armonia Creatorului cu omul si cu intecg universul va fi desivarsita Rugiciunea omului este rugiciunea creasici, La sfestania pentru ploaie, de pilda, omul bintuit de seceti da glas intregii nacuri in aceasta rugiciune smulsi din nenorocirea tuturor ogoarelor, semingelor, ierburilor, arborilor, pisirilor si animalelor; intreaga lume creati, ingrozitd, participa la implorarea milelor ceresti, infrigica ints-o solidaritate universala de o covarsitoare putere; nu se roagi atunci doar omul ci intreg cosmosul capita gai prin el”, Omul este un microcosmos, o chintesengé reprezentativi a marelui cos- mos, al lumii intregi. Intreag’ creasia a fost ficuta inaintea preotului ei pen- tru a se implini prin el, Fericirea sau nefericirea omului este fericirea sau nefericirea creaturilor. Acestea se bucura sau suferi prin om; ciderea lui gi ciderea lor, Nichita Stithatul exprima aceasta idee: ,Dupa constitugia laun- ricd a sufletului se schimba si natura lucrurilor"®. Momentul dramatic de pe Golgota, de pilda, cind Fiul Omului isi di duhul, produce dereglari cosmice: soarele se intuneca, cerul se despica de fulgere si trasnete, pamancul se cutre- muri, temeliile lumii se zguduie in spasmul cosmic care insoyeste spasmul ultim al rastignitului, Universul tot participa la moartea de pe cruce, fiinde’ Iisus Hristos, Cuvancul, este ragiunea de a fi a fipturii universale TW Nichifor Graisac, Sfingenia, mplinirea umanului, Ed, Teinitas, lagi, 1993, p. 162. 8 Nichifor Crarssc, Sfintenia, mplinirea umanulai, p. 164, S Nichifor Crarsic, Sfingenia, implinirea umanului, p. 163. 153srubIt Omul este un centru de iradiatic pentru intreaga fapturi. Pe de o parte, suflerul otrivit de pacat otriveste natura lucrurilos, abordex cteayia mate- riala numai in sens uuilitarist, egoist; in picacul omului, natura participa impreuni cu cl la osinda striciciunii si a morgii, Pe de alta parte sufletul pur itadia7a puritate in toate lucrurile, Onvul ia lumea in mainile sale gi o intre- gejte creator raportind-o la Dumnezeu. Fiptura zidita este astfel eliberata din limitcle ei avand posibilitatea de a exista cu adevarat, iar omul, indepli- nindu-si menirea de preot al creafiei, devine de asemenea si el insusi creator, devine dupa aseminarea lui Dumnezeu*, fn concluzie, conlucrand cu harul dumnezeiesc, omul incepe transfigu- rarea propriului trup, pentru ca prin acest trup nou spizitul uman si lucreze la spirivualizarca intregului univers, pentru ca toatd creajia si fie umpluta de slava Creatorului®, Summary: Man's ministry to the created world God created everything in existence, then placed man in the center of His creation. Man, the last to be brought into existence, as culmination and centerpiece, ‘was meant ¢0 be a co-worker with God on the earth and a representative of che entire created world before the Creator in solidarity with the entire nature, and to be responsible for it co its Maker According to Saint Maximus the Confessor, the creation comprised che intelligible and the sensible realities. Within the sensible universe, the earch was separated from heaven, and the paradise was separated from the rest of the created ‘world. Als, the human being was divided into the ewo genders ~ male and female. ‘Adam wae called upon to overcome these divisions through a conscious work that ‘would bring cogether all creation and then become deified with i. Firstly, the sexual division was to be overcome by a chaste union, more complete than the bodily one. Secondly, the paradise was to be united with the rest of the earthly world; due to his love for God, man was called co embrace nature, uniting it with the paradise he cartied within, Thitdly, chrough the spiic dwelling in his body, he would have overcome the limitations of space, unifying the sensible * Toannis Zizsovras, Creat ca Eubarite, p. 89. ® Pr, prof dr, Dumitru Stantioas, Teologia Dogmatica Oreedaxd, vo. I, p. 250. 154Oma a preotalereatied world, the earth and che heaven. As the next step, Adam would have joined the heavenly worl, living the life of angels and assimilating their intelligence; thus he would have united in himself che sensible and the intelligible world, ‘Ulimately, the Divine Logos would have become incarnate, in order to join the created to the uncreated. At this point the cosmic man, having reunited the entire created world within himself, would offer himself fully to God and would thus return the entize creation co Him, receiving in mutual love, through grace, everything God isin the nature. By overcoming the primordial separations berween the crested and the uncrested, man would have achieved deification for himself and for the entire universe. ‘Man, however failed in his ministry a a priest ofthe created world”, he fled xo understand that chis holy mission cannot be accomplished independently from God and without Him. Thus, Adam ‘was ontologically bound to it, chats, the entire created world. Alone and exterior t0 ed the human nature and everything that bimelf, he was no longer able to restore che world, so that upon His incarnation, the Son of God also took upon Himself the ask of redeceming the world. What Adam had failed to do, was achieved by the Incarnate Logos - Jesus Christ, Man's mission naw is to let Christ dwell within himself, co become uniced with the incarnate Son of God and thus to In conclusion, the link between God — the only eremal Being, and the the entire created world world created out of nothing, without any ontological relation, but ensuring the communication of life berween them without abolishing the alterity of nacure beaween God and the created world, is the Cheistfied man. The entice cosmos is similar to the man, at a larger scale, just as man is a microcosmos. Man is the centerpiece of the whole univers, its heart which beats in response to the eternal 's heart” which isrigates everything with God's grace. 155