În 1947, Paul H.

Appleby a definit administrația publică drept „conducerea publică a afacerilor

publice direct responsabilă de acțiunea executivă”. Într-o democrație, avem de-a face cu o astfel
de conducere și acțiune executivă în termeni care respectă și contribuie la demnitatea, valoarea
și potențialul cetățeanului.
Bazându-se pe tema democrației și renunțând la legătura cu puterea executivă, Patricia M.
Shields afirmă că administrația publică „se ocupă de administrarea și implementarea produselor
unei democrații vii„ Termenul cheie „produs” se referă la „acele articole care sunt construite sau
produse”, cum ar fi închisorile, drumurile, legile, școlile și securitatea. „

Legislația românească precizează faptul că administrația publică în unitățile administrativ-

teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei
locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale,
legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit.

Administrația publică este cea care efectuează implementarea politicii

publice guvernamentale iar din punct de vedere al disciplinei academice studiază și pregătește
angajații publici pentru a lucra în serviciul public. Ca „domeniu de activitate are o sferă diversă”
al cărui scop fundamental este „de a dezvolta managementul și politicile astfel încât guvernul să
poată funcționa”. Unul dintre diferitele termene ca definiții este: „managementul programelor
publice” „traducerea politicii în realitatea pe care o văd zilnic cetățenii” și „studiul luării
deciziilor guvernamentale, analiza politicilor în sine, a diferitelor politici alternative”.

Cuvântul administrație publică este combinația a două cuvinte: public și administrație. În fiecare
sferă a vieții sociale, economice și politice există administrație ceea ce înseamnă că pentru buna
funcționare a organizației sau instituției trebuie condusă sau condusă corespunzător și din acest
concept reiese ideea de administrație. Administrația publică este „preocupată în mod central de
organizarea politicilor și programelor guvernamentale, precum și de comportamentul
funcționarilor (de obicei nealeși) responsabili formal de conduita lor
Mulți angajați publici nealeși pot fi considerați administratori publici, inclusiv șefi de
departamente municipale, județene , regionale, de stat și federale, cum ar fi directori de buget
municipal, administratori de resurse umane (HR), manageri de oraș , manageri de recensământ ,
de stat directori de sănătate și secretari de cabinet. Administratorii publici sunt angajați publici
care lucrează în departamente și agenții publice, la toate nivelurile de guvernare
În Statele Unite, angajații publici și academicieni precum Woodrow Wilson au promovat reforma
serviciului public în anii 1880, mutând administrația publică în mediul academic.

Antichitate până în secolul al XIX-lea

Datând din Antichitate, faraonii, regii și împărații au cerut pagini, trezorieri și colectori de taxe
pentru a administra afacerile practice ale guvernului. Înainte de secolul al XIX-lea, personalul
majorității administrațiilor publice era plin de nepotism, favoritism și patronaj politic, care era
adesea denumit „ sistem de pradă ”. Administratorii publici au fost multă vreme „ochii și urechile”
guvernanților. În epoca medievală, abilitățile de a citi și de a scrie, de a adăuga și de a scădea
erau la fel de dominate de elita educată ca și angajarea publică. În consecință, nevoia de
funcționari publici experți a căror abilitate de a citi și scrie a stat la baza dezvoltării expertizei în
activități atât de necesare, cum ar fi evidența juridică, plata și hrănirea armatelor și
perceperea taxelor.Pe măsură ce epoca imperialistă europeană a progresat și puterile militare și-
au extins controlul asupra altor continente și oameni, nevoia unei administrații publice sofisticate
a crescut.