DEVA LA REVOLUŢIA DIN 1848-1849,

OGLINDITĂ ÎN OPERA LUI SAVA POPOVICI SĂVOIU

ALEXANDRU BUCUR
Sibiu
al_bucur@yahoo.com

Cuvinte cheie: Deva, revoluţie, luptă, incendiere, lăncier, grănicer, preot, învăţător
Schlüßelwörter: Deva, Revolution, Kampf, Brandstiftung, Lanzenreiter, Grenzwache,
Pfarrer, Lehrer

Sava Popovici Săvoiu (1818-1906) a fost un biograf a cărui operă oglindeşte, pe

lângă viaţa sa, o paletă largă de probleme sociale, politice, economice, religioase,
militare etc. din Transilvania şi o parte a Europei (Polonia, Ungaria, Germania,
Austria, Italia, Croaţia, Serbia ş.a.). În perioada 1845-1850 a funcţionat la Deva, ca
învăţător, prilej cu care a fost martor şi a simţit pe propria piele desfăşurarea revoluţiei
din 1848-1849, despre care a lăsat posterităţii relatări inedite. Dintre importantele
informaţii se disting cele referitoare la pregătirile maghiarilor, încă din anul 1847,
pentru revolte împotriva austriecilor, şi – mai ales – cele din prima jumătate a anului
1849, privitoare la luptele din Deva, distrugerea cetăţii, prin explozia accidentală a
depozitului de praf de puşcă, dar şi dezarmarea trupelor maghiare de trupele
ruseşti. Importante sunt şi cele referitoare la distrugerile şi jafurile provocate de
maghiari şi ruşi.
Respectivele informaţii, coroborate cu cele cunoscute până acum, pot completa
– în mod fericit – o parte din acţiunile desfăşurate în Deva şi împrejurimi, în acei ani
viforoşi, permiţând noi concluzii, mult mai pertinente şi valoroase.

Istoricul cercetărilor. De-a lungul timpului, despre evenimentele din

frământata şi tragica perioadă a anilor 1848-1849 din zona Devei, superb prezentate în
opera manuscrisă a capelanului Sava Popovici Săvoiu, s-au încumetat a scrie extrem de
puţini istorici. Primul care a reprodus mici fragmente din descrierea evenimentelor
produse în mai sus amintiţii ani, a fost Mihai Sofronie (cel care a studiat vasta operă a
lui Sava, probabil primul cercetător), publicându-le în Magazin istoric nr. 6 din 19681.
Tot acesta a făcut referiri, despre acelaşi subiect, într-un material din anul 1969. Mai
multe date despre problema prezentată ne-au oferit, în anul 2000, Nicolae Bocşan şi
Valeriu Leu, prin reproducerea – aproape în totalitate – a pasajelor lui Săvoiu, din
tomurile 1, 2 şi 3/3. Un alt cercetător, Nicolae Constantin, profesor, şi-a susţinut
lucrarea didactică de grad I, pe această temă, Revoluţia de la 1848 în zona Devei, Cluj-
Napoca, 1990.
Câteva date despre biograf. Sava Popovici Săvoiu s-a născut în 11/23
octombrie 1818 în localitatea Râu Sadului unde şi-a petrecut şi copilăria2. Între anii
1835-1837 a urmat cursurile şcolii grănicereşti din Veştem, pe care nu le-a definitivat3.
Tatăl său l-a înscris la Şcoala normală catolică (cu predare în limba maghiară) din Sibiu.
Apoi s-a transferat la Institutul Terezian din acelaşi oraş, unde a fost înmatriculat sub

1
Sofronie 1968, p. 34-38.
2
SJSAN, FM, Săvoiu 1, p. 199-274, 628-654; Sofronie 1969, p. 395; Giura 2002, p. 108.
3
SJSAN, FM, Săvoiu 1, p. 453-539, 581-594.

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
324 Deva la revoluţia din 1848-1849, oglindită în opera lui Sava Popovici Săvoiu

numele de Papp Joszy4. După câţiva ani petrecuţi la Sadu a revenit la Sibiu, în 1843,
unde a urmat cursurile actualului Seminar teologic ortodox. În anul 1845, la
recomandarea conducerii seminarului, a fost numit profesor de muzică (cântări) la
Şcoala confesională ortodoxă din Deva, unde a locuit o perioadă de cinci ani. Acolo s-a
dedicat pentru începerea biografiei sale, artelor şi studiului5. Tot la Deva a devenit
învăţător al copiilor comandantului cetăţii, Kemény Lajos. Revoluţia l-a surprins în acel
oraş, fiind nevoit, din cauza luptelor să se refugieze, de două ori, în localitatea Poieniţa
Tomii şi apoi în Cozia (ambele din jud. Hunedoara). Referitor la revoluţie, a lăsat
informaţii deosebit de preţioase despre desfăşurarea acesteia, în special în zona Devei,
Hunedoarei şi Sibiului, acestea cuprinzând peste 200 de pagini6.
În anul 1850 s-a căsătorit cu Eufrosina Almaşi din Deva, dar, după numai
11 săptămâni de mariaj, soţia i s-a îmbolnăvit şi a decedat7. Tot în acel an, episcopul
Andrei Şaguna l-a recomandat şi ajutat să ocupe o funcţie de preot militar în armata
habsburgică, devenind capelan în Regimentul de linie nr. 31, care îşi avea sediul la
Lvov (Lemberg, Liov, Lviv, în Galiţia – azi Ucraina)8.
A urmat regimentul prin diversele garnizoane pe unde a fost transferat şi a
participat la luptele de la Magenta (14 iunie 1859)9 şi Solferino (23 iunie 1859). La
finele celei de-a doua bătălii a fost luat prizonier de către trupele franceze şi dus în
captivitate în Franţa, fiind eliberat la începutul lunii august 10. Şi-a continuat activitatea
în Italia. Despre bătălia de la Custozza (1866) va da detalii semnificative 11. Apoi, din
anul 1875 şi-a desfăşurat activitatea la Viena, până la pensionarea sa în 1897. S-a retras
la Sadu, unde avea cumpărată de ceva vreme o gospodărie, unde a şi decedat, la data de
16/29 Martie 1906, fiind înmormântat în curtea vechii biserici a localităţii 12. Pentru
ridicarea edificiului mitropolitan de la Sibiu a donat suma de 1.000 de coroane. A
sprijinit activitatea tinerilor din cadrul societăţii România jună, la ale cărei adunări a
participat de nenumărate ori13. A fost şi membru fondator al ASTREI din anul 1875
până la deces14.
Opera sa conţine 40 de tomuri, (cu peste 24.500 pagini), unele având câte două
sau trei părţi (în total fiind 44 volume), inegale ca întindere, scrise în limba română, astfel:
12 volume cu alfabet chirilic (3/2, 3/3, 4/2-12), 32 cu alfabet latin (1-3/1, 4/1, 13-40).
Din cauză că Săvoiu nu a inserat evenimentele din perioada tratată strict cronologic,
ne facem datoria de a le relata pe ani, în ordinea firească a desfăşurării acestora.
Anul 1847. În cursul acelui an ungurii din Deva au introdus „Unio-Cocarda”,
semnul de uniune având culorile roşu, alb şi verde, care trebuia purtat obligatoriu de toţi
cetăţenii. Cel care era prins fără cocardă era considerat a fi împotriva Guvernului
maghiar şi urma a fi judecat, nu înainte de a fi expus public, legat de un stâlp (al
4
SJSAN, FM, Săvoiu 1, p. 655-710; Giura 2002, p. 108.
5
Giura 2002, p. 109.
6
SJSAN, FM, Săvoiu 1, p. 1-8, 16-71, 83-144, 275-300, 550-568; SJSAN, FM, Săvoiu 2, p. 512-565;
Sofronie 1968, p. 34-38 Sofronie 1969, p. 397-398; Bocşan, Leu 2000, p. 173-268; Giura 2002, p. 109.
7
SJSAN, FM, Săvoiu 3/1, p. 9-24; SJSAN, FM, Săvoiu 3/2, p. 292-310, 328-412.
8
SJSAN, FM, Săvoiu 3/3, p. 480-614; Giura 2002, p. 109.
9
SJSAN, FM, Săvoiu 9, p. 223-227, 272-309; SJSAN, FM, Săvoiu 11-12, p. 131-137.
10
SJSAN, FM, Săvoiu 10, 523-549.
11
SJSAN, FM, Săvoiu 15, p. 95-104.
12
Telegraf 1906, p. 2.
13
SJSAN, FM, Săvoiu 24, p. 40-60, 116-121; SJSAN, FM, Săvoiu 25, p. 448-454; SJSAN, FM,
Săvoiu 26, p. 150-159; SJSAN, FM, Săvoiu 28, p. 33-69; SJSAN, FM, Săvoiu 30, p. 35-48; SJSAN, FM,
Săvoiu 33, p. 536-543; SJSAN, FM, Săvoiu 36, p. 542-546; SJSAN, FM, Săvoiu 39, p. 32-41.
14
Anale 1905, p. 118; Sofronie 1969, p. 408.

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
Alexandru Bucur 325

infamiei), montat în piaţa oraşului. Cu toată nemulţumirea unei bune părţi a locuitorilor,
maghiarii au instalat în piaţă un stâlp, din lemn, prevăzut cu belciuge metalice, primul
osândit fiind chiar un ungur care a rămas legat două zile15.
Anul 1848. La început de an, guvernul maghiar a demarat o activitate de
pregătire a unei revolte împotriva austriecilor prin ,,arsenale secrete”. În cetăţi şi oraşe
s-a început pregătirea ,,honvezilor naţionali” (gardişti) care erau antrenaţi prin exerciţii
militare, la acestea participând bărbaţi de toate vârstele. După o perioadă de instruire,
bărbaţii au fost împărţiţi pe grupe de vârstă: cei între 18 şi 30 de ani au fost destinaţi
pentru ,,armata regulată” iar cei de la 30 la 50 de ani pentru paza comunală şi a
bunurilor orăşeneşti16.
Maghiarii au exercitat presiuni asupra lui Sava pentru a-l atrage la pregătire
alături de gardişti, speriindu-l că dacă va refuza îi vor închide şcoala. Dar acesta le-a
precizat că este dator a-i pregăti pe cei 116 elevi. Nu a fost lăsat în pace, fiind spionat
tot timpul. Ba mai mult, într-o noapte, în timp ce picta ,,Învierea Domnului” i-au
pătruns în casă: preotul reformat, şeful administrativ al Devei (Moise Golla) şi pretorul.
După ce s-au convins că nu desfăşoară activităţi ostile maghiarilor l-au lăsat să-şi
continue activitatea17.
În a doua jumătate a anului 1848 cei care treceau prin Deva erau studiaţi cu
atenţie de ungurii înarmaţi. Sfatul lui Sava, pentru trecători, era să le spună următoarele:
,,lasă[-]mă Domnule Haiduc!, că's ungurean şi vin dela marele şi atotpotentele minister
a toată lumea maghiară, care e unica fiinţă omenească pre Pământ, căruia noi ne
maghiarii ne'nchinăm ca'mpăratului şi [lui] Dumnezeu, numai să mă laşi ca să[-]mi
caut de cale!
Cu aşa un răspuns vei fi însoţit până la cârciumă…apoi ţi se va spune:
<<Rămâi sănătos>> sau, cel mai probabil, <<Rumun câne flocos>>”18.
Biograful descrie şi falnica cetate, dar şi partea oraşului dispusă la est de
fortificaţie, ,,pe şesul cel roditor pe care-l şerpuieşte Cerna cea gârloasă”. Din cauza
luptelor din zonă, în Deva s-au adunat membrii Tablei regeşti din Comitatul
Hunedoarei: din cinci oraşe şi peste 300 de sate. Scopul a fost precis prezentat de
Săvoiu: ,,Aici fierbe[a] mediţina revoluţiunii sub alt nume măreţ prin care voia a ameţi
de moarte pe celelalte popoare nemaghiare; aici era în adevăr cuibul în care cloceau
domnii de la Tablă crocodili şi bazilici înveninaţi”19.
Şcoala, unde îşi desfăşura activitatea Sava, era situată lângă biserica ortodoxă
construită în timpul ,,domniei lui Leopold” (1658-1705), fiind învecinată cu mai multe
case din lemn, printre care: casa parohială, casa cantorului şi alta, a crâsnicului20.
La sfârşitul lunii septembrie ,,rebelii înainta[ră] grozav cu honvezii lor şi
aduseră pe biata patrie în cea mai neliniştită situaţiune. În Deva se părea că va să să
mânce unii pe alţii”21. La Deva a venit cu trupe (4.000 români, din care cei mai mulţi

15
SJSAN, FM, Săvoiu 2, p. 400-407.
16
SJSAN, FM, Săvoiu 2, p. 460-461; Sofronie 1968, p. 36.
17
SJSAN, FM, Săvoiu 2, p. 462, 479-483.
18
SJSAN, FM, Săvoiu 1, p. 1; Bocşan, Leu 2000, p. 176.
19
SJSAN, FM, Săvoiu 1, p. 1-6; Sofronie 1968, p. 36; Bocşan, Leu 2000, p. 176-177.
20
Din vechea biserică (construită începând cu anul 1640) s-a păstrat doar turnul (aflat în vechiul
cimitir din strada Călugăreni), nava fiind demolată în anul 1865. Zona este cunoscută sub numele Pe
Vale: SJSAN, FM, Săvoiu 1, p. 6-8; Trauenfest 1890, p. 310 şi 319; Bocşan, Leu 2000, p. 177; Şuiaga
2011, p. 57, 98, 107-109, 144-145.
21
Bocşan, Leu 2000, p. 219.

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
326 Deva la revoluţia din 1848-1849, oglindită în opera lui Sava Popovici Săvoiu

lăncieri) maiorul Riebel22 şi a ocupat oraşul. A doua zi după Sfântul Dumitru23 a avut
loc dezarmarea generală a locuitorilor din Deva (în special a gardiştilor şi honvezilor),
lui Sava fiindu-i confiscată puşca de vânătoare, pe care a recuperate-o cu ajutorul
,,căpitanului Ursul”24. Funcţionarii maghiari au fost înlocuiţi cu bărbaţi de încredere.
Administrarea militară a fost acordată maiorului Czerpes căruia i-a revenit şi misiunea
de a numi noii funcţionari. Căpitan al oraşului a fost ales Moldovan Dumitru, care şi-a
luat patru colaboratori: un ungur, un sas şi doi români (unul era Sava). Până la data de
15/27 noiembrie Săvoiu a activat ca scriitor, arhivar, translator etc. Trupele comandate
de Riebel au rămas la Deva până aproape de Crăciun, când gerul s-a înteţit (de la -26° la
-30°) şi majoritatea lăncierilor au fost trimişi la casele lor. S-a încercat înarmarea
lăncierilor cu puşti aduse de la Alba Iulia, dar, din cauza neîndemânării majorităţii
acestora, armele au fost înapoiate şi lăncierii trimişi acasă. Între Crăciun şi Botezul
Domnului a fost linişte în Deva25.
Ne este relatată şi o întâmplare referitoare la o întâlnire dintre lăncierii răşinăreni
(care au poposit la Deva, în drum spre Arad) şi un dragon austriac, la o fântână, pentru
a-şi adăpa caii. Înfuriat pentru că nu i s-a acordat întâietate la adăpat, neamţul s-a răstit
la unul dintre răşinăreni. Cel din urmă nu a ripostat, ci i-a răspuns dragonului într-o
germană perfectă, cu calm, lăsându-l perplex26.
Anul 1849. Începând cu 25 ianuarie/6 februarie, din cauza apropierii trupelor
rebele, cei mai mulţi locuitori români s-au retras în munţi ,,ziua şi noaptea”. Sava a
decis să plece, nu înainte de a pune în siguranţă bruma de odoare ale bisericii. În
timpul ascunderii lor, băiatul care îl ajuta a adus vestea despre incendierea satelor de
peste Mureş, cât şi de loviturile de tun care erau percepute. Sava a luat cu el o pereche
de desagi cu lucruri strict necesare şi a părăsit oraşul, însoţit de patru dintre elevi săi,
urcând coasta dealului cu vii. De la unul dintre elevi, Dumitru Ricşa, află despre
,,intrarea hoardelor rebele” în satele româneşti şi despre românii prinşi şi legaţi, duşi
odată cu averile lor de către hoţii eliberaţi din temniţele de la Gherla, Cluj, Turda,
Aiud, Alba Iulia, din zona Târgului Mureş şi Ocna Mureş (600-800 de rebeli cu patru
tunuri, însoţiţi de 200 călăreţi), care au maltratat bătrâni, femei şi copii. În timp ce
părăseau zona doi călăreţi unguri căutau pe ,,hoţul de popă şi dascăl român”, înjurând.
Fugarii reuşesc să ajungă la poalele dealului, fiind remarcaţi de o patrulă care i-a
urmărit. S-au ascuns într-o vale, scăpând de urmăritori. Apoi s-au deplasat pe dealul
Rociu şi s-au îndreptat spre munţi, văzând localităţile: Bârsău, Hondol şi Săcărâmb
(toate din jud. Hunedoara). După ore bune de mers au ajuns în localitatea Cozia 27 (jud.
Hunedoara), unde au fost găzduiţi de cantorul Aron Deac. În 29 ianuarie/10 februarie
au plecat spre localitatea Poieniţa Tomii 28 (jud. Hunedoara), unde s-au cazat la
22
Spre sfârşitul lunii octombrie. Joseph Riebel von Festertreu, a activat în Regimentul de la Orlat în
perioada 1823-30 decembrie 1849, avansând de la gradul de sublocotenent la cel de locotenent colonel.
Deosebit de activ în perioada 1848-1849, când a condus un batalion: Trauenfest 1890, p. 308, 310, 315,
319, 326, 331, 335, 342, 351, 372, 373, 374, 376, 387 şi Anexe, p. XVIII-XXVIII.
23
26 octombrie/8 noiembrie 1848.
24
David Urs de Margina, celebrul ofiţer român, primul înnobilat, care şi-a desfăşurat activitatea în
Regimentul de la Orlat în perioada 1 iulie 1834 (soldat) -19 noiembrie 1850 (căpitan clasa 2). La acţiunea
din Deva era locotenent major: Totu 1984, p. 276-277; Bucur, Lupea 2002, p. 81-93. Trauenfest 1890,
p. 310, 320, 343, 372, 319 şi Anexe, p. XXV-XXIX
25
SJSAN, FM, Săvoiu 1, p. 8-12; SJSAN, FM, Săvoiu 2, p. 512-517; Sofronie 1968, p. 36; Bocşan,
Leu 2000, p. 220-222 şi 224-225.
26
SJSAN, FM, Săvoiu 2, p. 542; Bocşan, Leu 2000, p. 225.
27
Situată la aproximativ 7 km sud-vest de oraşul Deva.
28
Situată la aproximativ 25 km sud-vest de oraşul Deva.

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
Alexandru Bucur 327

preotul Aron Popovici. Spre seară au mai venit nişte munteni care au povestit despre
catastrofa din Deva29.
Unul dintre aceştia a participat la atacul din noaptea de 5/6 februarie (24/25
ianuarie)30, alături de lăncierii prefectului Nicolae Solomon, care au atacat trupele
maghiare din oraş. Însă, din cauza informaţiilor false referitoare la efectivele existente şi
puterea de foc a acestora - furnizate de preotul reformat şi de rectorul din Peştiş -, dar şi
din cauza tacticii greşit adoptate, au suferit o grea înfrângere. Lăncierii au atacat
poziţiile maghiarilor scoţând strigăte de luptă, ceea ce a dus la deconspirarea atacului
acestora şi concentrarea tragerilor asupra efectivelor de români. Apoi a urmat
incendierea caselor din zonă, pentru a ilumina terenul şi a dirija cu precizie tragerile.
Povestitorul, ,,baci Todor”, a stat ascuns la gardul cimitirului, în apropierea şcolii unde
preda Săvoiu reuşind, după o lungă perioadă, să se retragă fără a fi ucis. S-a ales doar cu
o mare spaimă şi cu câteva găuri în şubă, produse de plumbii din armele maghiare31.
După ce au stat 10 zile în Poieniţa Tomii, în 6/18 februarie au plecat spre Muncelu
Mare (jud. Hunedoara), coborând la Chergheş (jud. Hunedoara), unde au înnoptat la
preot. Aici au aflat despre lupta de la Podul Simeriei32 şi eşecul armatei habsburgice. Sora
preotului, Anica Cristureanu, a relatat ce s-a întâmplat cu localul şcolii din Deva, care a
fost transformat în grajd pentru caii ungurilor. În dimineaţa de 7/19 februarie, feciorul
gazdei a povestit despre furia ţăranilor din cele 14 sate din apropierea Devei, prefăcute în
scrum, după pierderile suferite de Nicolae Solomon la asaltul Devei (peste 300 de lăncieri
decedaţi, ungurii se lăudau cu peste 800)33. Ajung în Deva ,,cea spartă, dearsă şi
ruinată”. Întâlnindu-se cu elevii săi, Sava a aflat ,,câte au pătimit şi dânşii de la însuşi
compatrioţii lor maghiari şi concetăţeni, cu cari de altmintrilea erau fraţi de cruce până
bine de curând şi nu aveau a să teme în nici o privinţă”, dar ,,după ce năvăli o ceată de
lăncieri asupra Devei…să înfuriară toţi veneticii şi cei mai miserabili unguri asupra
românilor, cât nu mai întrebă de este vinovat ori nu, îl scotea afară în cimitirul
reformaţilor sau în cutare grădină fiscuşească şi, legându-i ochii, îl sufla depe lume prin
trei descărcăminte de carabină”34.
În primele zile după ce a ajuns la Deva Săvoiu a aranjat biblioteca şcolii, cărţile
acesteia fiind împrăştiate şi dulapurile răsturnate şi aranjate ca baricade. Casa în care
locuia a fost prădată, iar scrierile sale au fost distruse prin ardere35. Fortăreaţa a fost
determinată să depună substanţiale eforturi financiare pentru întreţinerea trupelor
cantonate acolo: un division de infanterie italian, o companie de grăniceri din

29
SJSAN, FM, Săvoiu 1, p. 14-24; SJSAN, FM, Săvoiu 2, p. 517-523; Bocşan, Leu 2000, p. 171-187
şi 226; Şuiaga 2011, p. 128-129.
30
Sava datează eronat atacul în 28/29 ianuarie (9/10 februarie): Trauenfest 1890, p. 337 (1.800
lăncieri).
31
SJSAN, FM, Săvoiu 1, p. 30-52; SJSAN, FM, Săvoiu 2, p. 523-530; Trauenfest 1890, p. 337; Totu
1984, p. 252-253; Şuiaga 2011, p. 99.
32
În 8-9 februarie 1849 Simeria Veche a fost teatrul luptelor dintre generalii Józef Bem şi Anton
Freiherr von Puchner la bătălia de la podul peste Strei (Piski), participând peste 11.000 de combatanţi
(altă sursă specifică 14.000). În luptă a fost angrenat şi un batalion din Regimentul de la Orlat, comandat
de maiorul Riebel, pierderile fiind de doi ofiţeri şi 74 de soldaţi: Trauenfest 1890, p. 336-337 şi Anexe,
p. LXVIII.
33
Şuiaga 2011, p. 99, oferă cifra de peste 100 de morţi.
34
SJSAN, FM, Săvoiu 1, p. 53-71; SJSAN, FM, Săvoiu 2, p. 530-537; Bocşan, Leu 2000, p. 227-231;
Bara şi colab 2012, p. 243 şi 251.
35
SJSAN, FM, Săvoiu 2, p. 531 şi 535; Bocşan, Leu 2000, p. 231 şi 247.

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
328 Deva la revoluţia din 1848-1849, oglindită în opera lui Sava Popovici Săvoiu

Regimentul de la Orlat36 şi o altă companie amestecată. Totodată s-au aprovizionat cele

necesare pentru completarea stocurilor din depozite. La şcoală şi locuinţă nu mai erau
ferestre şi uşi, Sava fiind nevoit să locuiască la preotul Inochentie 37, dormind pe paie,
alături de cantorul Hălmăgeanu şi de Chişca. Pentru pagubele suferite, Sava s-a plâns
maiorului Czepes, care i-a răspuns că nu îl poate ajuta deoarece rebelii au jefuit casele
de bani, depozitele, armele şi muniţiile.
În Deva s-a trecut la pregătiri pentru a face faţă rebelilor care ameninţau cetatea,
trupele împărăteşti fiind retrase între zidurile fortăreţei, în oraş rămânând doar o
companie de polonezi. O încercare de cucerire a cetăţii a fost respinsă, honvezii fiind
nevoiţi să se retragă din oraş. Dar, într-o noapte, au pătruns la adăpostul întunericului,
sub comanda lui Kemény Lajos, ocupând o bună parte din acesta, cu un batalion de
infanterie şi un escadron de husari. Printre cei ucişi s-a aflat şi un ungur, Jordu, la care
au găsit un pistol încărcat. Represaliile împotriva românilor s-au accentuat, rebelii
vărsându-şi ura asupra tuturor acestora: ,,Românii nu se mai socotea[u] de oameni,ci ca
pre nişte sălbatice răpitoare în ochiul vânătorului fu buciumate a se privi din partea
maghiarilor”. Pentru a face economie de muniţie, s-a hotărât spânzurarea lor de crengile
sălciilor. Nedorind nimeni să execute o asemenea sarcină ingrată, acţiunea a fost
repartizată unor ţigani din Deva, în schimbul hainelor celor executaţi38.
La sfârşitul lunii februarie au fost mai multe încercări ale ungurilor de a cuceri în
totalitate oraşul, însă două companii din cetate i-au respins. Speriat de cele întâmplate,
Săvoiu a fugit iarăşi la munte, în 12 martie seara, împreună cu băieţii lui Chişca, cantorul
Hălmăgeanu şi crâsnicul Cristureanu. Ajungând în viile de deasupra oraşului, au asistat la
o confruntare desfăşurată pe şesul vecin cu cimitirul Devei, în urma căreia honvezii au
fost nevoiţi să se retragă după 15 minute. După alungarea atacatorilor, companiile
austriece s-au adăpostit în cetate, iar rebelii au pătruns în oraş. Fugarii s-au strecurat
printre patrulele maghiare şi au ajuns la Cozia unde au înnoptat la cantor39.
După Paşti40, honvezii au venit şi la Cozia fiind conduşi de un român trădător
care i-a îndrumat spre stâncile din apropierea localităţii, unde erau ascunse mai multe
bunuri ale sătenilor. Au jefuit ce au găsit, printre păgubiţi fiind şi Săvoiu. La scurt timp
acesta este nevoit să se întoarcă în Deva, pentru a nu fi declarat complice la acţiunile
antimaghiare ale unor preoţi şi învăţători români. Ajungând în oraş, este chemat de
comandantul garnizoanei, Kemény Lajos, care îl desemnează învăţător al copiilor săi,
cât şi pentru cei ai familiior lui Almaşi George şi Petru.
Cetatea a fost periodic bombardată din vii, până aproape de Rusaliile catolice,
iar după aproape trei luni de asediu41, garnizoana a fost nevoită să se predea, din lipsă
de provizii. Într-una din zile, când maiorul Kemény lipsea din Deva, Săvoiu a fost
escortat de la şcoală şi dus pentru a fi cercetat, aducându-i-se nenumărate învinuiri. La
solicitarea lui de a i se prezenta dovezi, i s-a răspuns: ,,suntem în central războiului şi
n-avem timp de a umbla după justificările delicvenţilor, e destul a şti că românii prin
popii şi dascălii lor au devenit inamicii noştri din casă; aflu de prisos a mai ţine al
2-lea sau al 3-lea sfat şi modificare ad deliberandum, 1-ma sentinţă e făcută şi

36
Comandată de căpitanul Ioan Runcan, numit comandant al cetăţii Deva în acea perioadă. A activat
în Regimentul de la Orlat în perioada 1832-sf. anului 1849: Trauenfest 1890, p. 283, 308, 337, 368, 387 şi
Anexe, p. XXII-XXVII; Bucur, Lupea 2002, p. 64-65.
37
Inochentie Anghel (?-1849), preot ortodox din Deva: Şuiaga 2011, p. 107.
38
SJSAN, FM, Săvoiu 2, p. 523-530; Bocşan, Leu 2000, p. 232-233; Bara et al. 2012, p. 241.
39
SJSAN, FM, Săvoiu 2, p. 537-541; Bocşan, Leu 2000, p. 234-239 şi 244.
40
4-6/16-18 aprilie 1849.
41
Corect, două luni.

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
Alexandru Bucur 329

protocolul de sânge s-a încheiat”. A fost salvat de intervenţia baronului Kemény, care a
sosit înainte de a se pune în aplicare hotărârea tribunalului de sânge42.
După Rusalii43, ungurii s-au pregătit pentru a rezista unui asediu de şase luni. În
cetate au fost încartiruite două batalioane a câte 1.200 soldaţi şi timp de 16 sau 18
săptămâni au fost transportate în fortăreaţă alimente. Pe la începutul lunii august a sosit
la Deva şi generalul Bem (rănit la o mână), a servit prânzul cu baronul Kemény, apoi a
plecat spre Ungaria. Săvoiu a auzit discuţiile purtate între Bem, Kemény, Hathvany şi
Koukucsea44, fiind în camera alăturată şi desfăşurând lecţii cu copiii baronului
Kemény. Bem s-a întors după câteva zile. A anulat protocolul ,,biroului de sânge” apoi
i-a certat pe Hatvany şi pe Koukucsea, pentru insuccesele acestora. Se pare că a plecat
apoi spre Sibiu. După două zile de la plecarea sa, în 15/8 august, a sărit în aer cetatea.
Săvoiu descrie scena astfel: ,,deodată un trăsnet zguduitor de pământ ca cutremurul ne
făcu să ne ardicăm şi să ne uităm la fatala cetăţuie, care zăcea într-un nor mare de
fum… În două-trei minute fumul se înălţară şi cetatea jumătate era aruncată în aer cu
tot ce fu înt-însa, apoi continuară a arde ce mai rămasă, din 328 oameni cu totul, de
abia scăpară Şanţ corporal cu băiatul lui, iară muierea cu copila în braţă o ucisă la
poartă şi 17 soldaţi, care erau ocupaţi, despărţământul de locuinţă pentru facerea
patroanelor scăpară cu viaţă”. Cauza exploziei ne-o relatează tot Săvoiu, reproducând
spusele caporalului Şanţ, care povestea despre ,,ticăloşia ungurilor nedisciplinaţi …
[care] descărca[u] buţile cu praful cu pipa-n gură, fără să asculte că numai pe şanş,
afară, poate să fumeze, dară ei făcu[ră] foc în curte şi-şi prăjeşte pita şi slănina”. Chiar
în ziua exploziei au fost descărcate vreo 14 t de pulbere. Vinovaţi pentru producerea
exploziei au fost găsiţi cei decedaţi45.
La data de 16 august s-a zvonit că în Deva vor veni cazacii şi o avangardă
rusească. Kémeny a părăsit oraşul lăsându-şi sabia, cheile de la garnizoană şi magazii
lui Sava. Sosind trupele ruseşti, acestea au spart porţile, uşile şi ferestrele de la clădirile
instituţiilor şi au confiscat toate lucrurile de valoare din garnizoană. Despre trupele
ruseşti, Sava ne oferă următoarele date: ,,o trupă considerabilă şi aproape 100 de
tunuri”; 4.000 de cazaci şi-au întins corturile în piaţă şi dincolo de cetate, iar pe şesul
Devei, în est, au cantonat trupele generalului Lüders. În 6/18 august ungurii încep
retragerea din cetate ,,la Cengău şi Măgheruţa”. Au fost înconjuraţi de ruşi şi de
prefecţii lui Iancu. Maiorul Beke46 a încercat să se deplaseze cu trupele spre Ungaria,
pentru a face joncţiunea cu trupele de la Arad şi Timişoara. Planul nu a reuşit, ungurii
fiind nevoiţi să capituleze. ,,Cam pela 9 văzurăm spectacolul disperaţiunii în lagărul
ungurilor, când întoarsă[ră] tunurile şi strânsără tunarii feştile[le] iar armata rebelă
pusă şi făr' de voia lor puştile în piramide şi înaintea ruşilor îşi aruncară ofiţirii săbiile
lor rupte preste genunchi şi sub talpa piciorului. Un ofiţer <<husar>> îşi împuşcă mai
întâi calul de la care îşi luasă ziua bună sărutându-l, apoi fără să-i bage de samă să
împuşcă prin cap”. Timp de o oră a durat depunerea armelor, soldaţii primind alimente,
hrană pentru animale şi bani de drum. Un comandant maghiar, căruia i se imputa

42
SJSAN, FM, Săvoiu 2, p. 541-550; Sofronie 1968, p. 36; Sofronie 1969, p. 403; Bocşan, Leu 2000,
p. 240-241.
43
22 mai/4 iunie 1849.
44
Român maghiarizat, numele real fiind Căcâcea.
45
SJSAN, FM, Săvoiu 2, p. 551-562; SJSAN, FM, Săvoiu 3, p. 3-15; Sofronie 1968, p. 36 şi 37;
Sofronie 1969, p. 403-404; Bocşan, Leu 2000, p. 244-245; Bara et al. 2012, p. 242.
46
Joseph Beke, ofiţer din Regimentul 2 grăniceresc secuiesc: Militär-Schematismus 1848, p. 268.

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
330 Deva la revoluţia din 1848-1849, oglindită în opera lui Sava Popovici Săvoiu

uciderea a 250-300 de români (bărbaţi, femei şi copii) a declarat că nu îi părea rău

pentru ce a făcut ,,ci-i părea rău de ce rămâne neconsumat prin foc şi sabie”47.
După plecarea maghiarilor, ruşii au pus în administraţia Devei saşi şi români şi
au lăsat în oraş un detaşament de cazaci şi infanterişti pentru menţinerea ordinii, până la
sosirea batalionului de grăniceri de la Orlat. A urmat o serbare, timp de trei zile, după
care trupele lui Lüders s-au deplasat spre Arad. După serviciul religios, populaţia
maghiară din Deva făcea următoarea comparaţie între trupele ruseşti şi cele maghiare:
,,Nu-i mirare…că la aceştia ajută D[umne]zeu, iar pre noi ne pedepseşte, vărsând fraţii
şi fii noştri atâta sânge nobil şi maghiar, fără victorii, ca protopărinţii noştri.
Pre când aceştia triumfează pentru că ei caută măriri lui D[umne]zeu şi şi în
ţări străine; ca soldaţi îşi împlinesc datoria creştinească, pe atunce[a] ai noştri, ca
bătuţi şi alungaţi, dintr-un colţ al patriei în altul suduie, blestemă, jefuiesc şi tăciunesc
chiar şi locuinţele lor, nu numai ale inimicului”48.
La serbarea din Deva erau aşteptaţi moţii lui Iancu, ceea ce s-a şi realizat.
Săvoiu descrie, pe larg, venirea legiunilor române, însoţite de trei prefecţi: Avram
Iancu, Simion Balint şi Sever Axente, care s-au întâlnit cu generalul rus, iar Săvoiu a
discutat cu Axente şi cu tribunul Nicolae Begnescu. Apoi Sava a mers în cetate unde a
constatat nenumăratele pagube produse şi descrie, pe larg, aspectul terifiant al fortăreţei
afectate de explozie. Pe drum zăceau cadavre de oameni şi animale, neîngropate de
cinci zile. Biograful relatează: ,,împreună cu cele 311 cătane sburătoare în aer,
scăpând numai 17 indivizi49 din 328, s-au dus şi cele 6 cară încărcate cu proviant
împreună cu oamenii şi animalele trăgătoare la cară”50.
În data de 6/18 august s-a dat ordin ca toţi locuitorii Devei să fie dezarmaţi şi să
se adune toate steagurile maghiare. Săvoiu a fost chemat să predea armele lăsate în grija
sa de Kemény. După câteva zile în Deva au venit şi oştile austriece care s-au comportat
cu românii mai rău decât ungurii: ,,Io auzeam cu amărăciune adâncă cum ofiţerii
austrieci dispreţuiesc pe românii care şi-au vărsat sângele pentru tron şi susţinerea lui
neclintită pe când armata regulată trecând Carpaţii nu o văzu nime' pănă ce nu făcură
ruşii pace. Iară când să re-ntornară din România ca coaliţia armatei rusă, haida la
goană … asupra românilor şi a conducătorului lor Avram Iancu pe care-l numeau în
jurnale <<Ein führer der romänische Räubersbanda>>”51.
Sava ne prezintă, nepărtinitor, şi poziţia saşilor în conflictul dintre maghiari şi
români: ,,ei să bucura[u] a ne privi de departe încăieraţi cu fraţii maghiari, prin
susmuţirea şi zgândărarea lor; numai ca să aibă dânşii pace şi până să ceartă doi, ei ca
ai treilea să secere foloseri, spre a[-]şi scăpa viaţa şi averea ca neutrali. Şi totuşi, în
urmă şi coadă, se clasificară în faţa lumii de cei mai fideli fii ai patriei… cam de după
cuptor şi cu mânile în şolduri”52.
La câtva timp, după plecarea ruşilor, în Deva a sosit şi batalionul din Regimentul
1 grăniceresc, destinat pentru paza oraşului, a Orăştiei şi Sebeşului. Generalul Puchner a

47
SJSAN, FM, Săvoiu 2, p. 562-565; Sofronie 1968, p. 36; Bocşan, Leu 2000, p. 248-253 şi 255-256;
Bara şi colab 2012, p. 251.
48
SJSAN, FM, Săvoiu 3/3, p. 8-15; Trauenfest 1890, p. 378; Bocşan, Leu 2000, p. 253-254.
49
Unul dintre cei care au scăpat din nefericita explozie a fost Morar George din Giacăş, jud. Sibiu,
înrolat cu forţa ca soldat în armata maghiară, rămas invalid în urma deflagraţiei (rănit la spinare şi la un
picior), fiind în cetate în momentul producerii acesteia: Hancu 2012, p. 359-360 şi 532.
50
SJSAN, FM, Săvoiu 3/3, p. 15-22; Sofronie 1968, p. 38; Bocşan, Leu 2000, p. 257-261; Şuiaga
2011, p. 119 (preia informaţii de la Săvoiu); Bara et al. 2012, p. 119.
51
SJSAN, FM, Săvoiu 3/3, p. 22-24; Sofronie 1968, p. 38; Bocşan, Leu 2000, p. 262-265.
52
SJSAN, FM, Săvoiu 1, p. 71; Bocşan, Leu 2000, p. 226.

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
Alexandru Bucur 331

criticat aspru pe comandantul detaşamentului, în faţa mulţimii. Acesta i-a dat răspunsuri
destul de îndrăzneţe53.
Concluzii. Datele pe care ni le-a lăsat Sava Popovici Săvoiu, în biografia sa,
sunt foarte importante pentru istoricii şi cercetătorii care se ocupă de evenimentele
anilor 1848-1849 din Transilvania. Ca martor ocular la unele dintre ele, sau ca martor la
istorisirile participanţilor, Săvoiu a lăsat posterităţii un bogat material, în mare parte
inedit, despre dezastrul produs în Deva şi împrejurimi în acea perioadă plină de
dramatism. Prin studiul atent al acestuia se pot confirma sau infirma unele concluzii,
referitoare la evenimentele de la Deva, dar se pot desprinde şi noi concluzii, pertinente.

Abrevieri

SJSAN, FM – Serviciul Judeţean Sibiu al Arhivelor Naţionale, Fondul

Manuscrise

Bibliografie

Anale 1905 – Analele Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura

poporului român, nr. IV, iulie-august 1905, Sibiu.
Bara et al. 2012 – I. S. Bara et al., Judeţul Hunedoara. Monografie, vol. I,
Deva, 2012.
Bucur, Lupea 2002 – Al. Bucur, C. Lupea, Ofiţerii români din Regimentul 1
Grăniceresc de la Orlat, Sibiu, 2002.
Bocşan, Leu 2000 – S. P. Săvoiu, Memorii, în N. Bocşan, V. Leu, Revoluţia
de la 1848 din Transilvania în memorialistică,
Cluj-Napoca, 2000, p. 173-268.
Giura 2002 – L. Giura, Sadu. File de istorie, Sibiu, 2002.
Hancu 2012 – A. Hancu, Drama Ardealului. 1848-1849. Mărturii,
Târgu-Mureş, 2012.
Militär-Schematismus – Militär-Schematismus des österreichischen Kaiserthums,
1848 Wien, 1848.
Săvoiu 1-40 – S. P. Săvoiu, Biografia capelanului milităresc Sava
Popovici Săvoiu, tomurile 1-40, mss, 1850-1901.
Sofronie 1968 – M. Sofronie, Revoluţia de la 1848 în părţile Devei. File
dintr-un manuscris transilvănean, în Magazin istoric,
anul II, nr. 6 (15), iunie 1968, Bucureşti, p. 34-38.
Sofronie 1969 – M. Sofronie, Un manuscris transilvănean din secolul al
XIX-lea. ,,Biografia capelanului milităresc Sava
Popovici-Săvoiu”.(1818-1906), în StComS, 14, 1969,
p. 395-409.
Şuiaga 2011 – V. I. Şuiaga, Deva – Contribuţii monografice, vol. II,
Deva, 2011.
Telegraf 1906 – Înmormântarea protopresbiterului Sava Popovici, în
Telegraful român, anul LVI, nr. 33 din 23 Martie (5
Aprilie) 1906, Sibiiu, p. 2.
53
SJSAN, FM, Săvoiu 3/3, p. 33-37; Trauenfest 1890, p. 386; Bocşan, Leu 2000, p. 266-268.

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
332 Deva la revoluţia din 1848-1849, oglindită în opera lui Sava Popovici Săvoiu

Totu 1984 – M. Totu (coord.), Bărbaţi ai datoriei. 1848-1849. Mic

dicţionar, Bucureşti, 1984.
Trauenfest 1890 – G. R. A. von Treuenfest, Geschichte des k.u.k.
Infanterie-Regimentes NR. 46 Feldzeugmeister Géza Fhr.
Fejérvary de Komlós-Kerestess. 1762 bis 1850 erstes
Siebenbürger Romanen-Grenz-Infanterie-Regiment Nr. 16,
Wien, 1890.

Die Stadt Deva während der '48 Revolution, im werk von Sava Popovici Săvoiu
Zusammenfassung

Sava Popovici Săvoiu (geb.1818, gest. 1906) war ein Hystoriker und Biographer,
deres Werk spiegelt nicht nur sein eigenes Leben, aber auch eine ganze Reihe von
sozialen, politischen, wirtschaftlichen, religiösen, militärischen usw. Problemen und
Ereignissen sowohl in Siebenbürgen, als auch in Zentral – und Osteuropa (bzw. in
Polen, Ungarn, Deutschland, Österreich, Italien, Kroatien, Serbien usw.). Zwischen
1845-1850 arbeitete er als Lehrer in der Stadt Deva und war gleichzeitig Teilnehmer
und Zeuge der '48 Revolution. Darüber schrieb er und hinterließ eine unveröffentlichte
Geschichte. Durch die Zusammenstellung seiner Perspektive und Informationen mit den
schon veröffentlichten historischen Angaben über den Verlauf der '48 Revolution in der
Stadt Deva und Umgebung kann man eine neue, relevante und verbesserte Perspektive
über die historische Wahrheit gewinnen und neue Fazite festhalten.

www.mcdr.ro / www.cimec.ro