Sunteți pe pagina 1din 2

Basm Harap Alb

Poveste lui Harap Alb de I Creanga este un basm cult publicat in Convorbiri literare in 1877. Basmul cult este o specie narativa ampla cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice cu actiune implicand fabulosul si supusa unor actiuni conventionale care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Personajele indeplinesc prin rapotare la erou o serie de functii:antagonistul (Span), ajutoarele (cei 5 prieteni), donatori ca si in basmul popular, dar sunt individualizate mai ales prin limbaj. Reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente clisee compozitionale , numerale si obiectele magice. In basmul cult stilul este elaborat , se imbina cu naratiunea, dialogul si descrierea. Tema basmului este triumful binelui asupra raului. Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, calatoria, supunearea prin viclesug muncile demascarea raufacatorului pedeapsa casatoria. Actiunea se desfasoara linear, succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire, fuziunea dintre real si fabulor se realizeaza inca din inceput. Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale, momentele subiectului: o situatie initiala de echilibru (expozitia), un eveniment care deregleaza echilibrul (intriga), aparitia donatorilor si ajutoarelor, trecerea probelor, refacerea echilibrului (desfasurarea actiunii), rasplata eroului (deznodamantul). Autorul porneste de la modelul popular, introduce teme de circulatie universala dar le organizeaza dupa o viziune proprie intr-un text narativ mai complex. Cartea primita de la imparatul Verde care neavand decat fete are nevoie de un mostenitor la tron (motivul imparatului fara urmas) este factorul pertubator al situatiei initiale si determina parcurgerea drumului initiatic de cel mai bun dintre fiii craiului (motivul superioritatii). Mezinul trece podul pazit de urs cu ajutorul calului nazdravan dupa pregatirile facute la sfatul Sf Duminici pe care o miluise. Il tocmeste pe Span drept sluga dar acesta il supune prin viclesug in secventa coborarii in fantana. Schimbarea numelui si a identitatii reprezinta inceputul initierii spirituale unde va fi condus de Span. Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune la 3 probe: aducerea salatilor din gradina ursului, aducerea pieii cerbului batuta in nestemate si a fetei imparatului Ros. Mijloacele prin care trece probele tin de miraculos, primele 2 le trece cu ajutorul Sf Duminici. A treia presupune o alta etapa a initierii mai complexa si necesita mai multe ajutoare. Pe drumul spre imparatul Ros, intalneste donatorii Craiasa furnicilor si Craiasa albinelor si ajutoarele. Fata imparatului Ros, o vrajitoare cumplita implica o ultima proba: calul lui Harap Alb si turturica ei trebuie sa aduca 3 smicele de mar, apa vie si apa moarta de unde se bat muntii in capete. Proba fiind trecuta de cal fata il insoteste pe Harap Alb la curtea imparatului Verde, fata il demasca pe Span care-l acuza pe Harap Alb ca a divulgat secretul si ii taie capul. Astfel acesta il dezleaga de juramant, iar Spanul este ucis de cal. Reinvierea, nunta si schimbarea statutului social confirma maturizarea eroului. Deznodamantul consta in refacerea exhilibrului si rasplata eroului. Eroul nu are de trecut doar 3 probe ca-n basmul popular ci mai multe serii de probe potrivit avertismentului dat de tata: sa te feresti de omul Ros iar mai ales de omul Span. Raul nu este intruchipat de fapturi himerice ci de omul insemnat de o inteligenta vicleana cu 2 ipostaze: Spanul si omul Ros. Harap Alb nu are puteri supranaturale dar dobandeste prin trecerea

probelor o serie de calitati morale: mila, bunatate, generozitate, prietenia, onoarea, curajul necesare unui imparat. Numele lui reflecta conditia duala: sluga, Harap de origine nobila Alb. Spanul nu este doar o intruchipare a raului ci are si rolul initiatorului, este un rau necesar, de aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat. Eroul este sprijinit de ajutoare si donatori fiinte cu insusiri supranaturale, animale fabuloase, fapturi himerice, sau obiecte miraculoase si se confrunta cu raufacatorul personaj antagonist care are si functie de trimitator. Naratiunea la pers a III-a este realizata de un narator omniscient dar nu si obiectiv deoarece intervine prin comentarii sau reflectii. In basmul cult naratiunea este dramatizata prin dialog. Registrele stilistice popular, oral si regional confera originalitate limbajului care cuprinde termeni si expresii populare, regionalisme fonetice, lexicale. Alte particularitati ale basmului cult sunt individualizarea personajelor, umanizarea fantasticului, umorul.