TIPURI DE CONTRACTIE MUSCULARA

Daca pana acum am analizat structura muschilor la nivel microscopic, va rog sa il lasati de-o parte pentru
a arunca o privire asupra ansamblului musculoscheletal, atfel incat sa intelegem cum se organizeaza
muschii pentru a pune in miscare corpul.

Sistemul locomotor este alcatuit dintr-o serie de elemente rigide, oasele, care sunt atasate unele de
celalte prin intermediul structurilor articulare. Muschii sunt elementele dinamice care genereaza forta
necesara deplasarii oaselor unele fata de celelalte. Cei aproximativ 500 de muschi ai organismului uman
au diferite dimensiuni, forme si actiuni. Ei nu actioneaza independent, ci coordonat, indeplinind in
functie de actiunea pe care urmeaza sa o efectueze, roluri principale sau secundare.

Agonistii sunt muschii principali care genereaza miscarea. In "echipa" cu ei se afla muschii sinergisti, care
ii asista in timpul miscarii.

Antagonistii sunt muschii opusi agonistilor. Spre exemplu, atunci cand faceti flexia antebratului pe brat
cu gantera, bicepsul brahial este agonist, brahioradialul este sinergist, iar tricepsul brahial este
antagonist.

Muschii antagonisti trebuie sa se relaxeze in timpul actiunii agonistilor, pentru ca miscarea sa se

realizeze cu usurinta. Acest aspect este coordonat de catre sistemul nervos central prin intermediul
reflexului de inhibitie reciproca. Antagonistii au si un rol protector, ei moduland forta contractiei
agonistilor. Cand bicepsul se contracta foarte puternic, tricepsul se contracta si el intr-o oarecare masura
pentru a preveni smulgerea tendonului bicepsului si pentru a controla miscarea.

Exista mai multe tipuri de contractie musculara.

Contractia izotonica - este cea mai obisnuita contractie musculara. Se produce cu modificarea lungimii
muschiului, determina miscarea articulara, de aceea este considerata o contractie dinamica. Pe tot
parcursul miscarii, tensiunea de contractie ramane teoretic aceeasi.

Contractia izotonica simpla, fara incarcare (deci fara greutate suplimentara) nu determina cresterea
fortei musculare si nici a masei musculare. Exista 2 tipuri de contractie izotonica: concentrica si
excentrica.
Contractia izotonica concentrica presupune scurtarea in lungime a muschiului si este posibila doar daca
incarcatura este mai mica decat potentialul maxim al individului. (Exemplu: flexia antebratului pe brat).
Cu alte cuvinte nu veti putea face niciodata o contractie izotonica completa cu o greutate mai mare
decat cea cu care puteti face o repetare maximala.

Contractia izotonica excentrica (sau negativa) este inversul unei contractii concentrice si readuce
muschiul la pozitia de start (exemplu: coborarea halterei dupa o flexie a antebratului pe brat). Desi
muschii se alungesc, ei tot genereaza forta. Contractia excentrica este cea mai eficienta din punct de
vedere al castigului de forta musculara, pentru ca poate fi utilizata incarcatura mai mare decat
potentialul maxim al sportivului (raportat la o contractie concentrica), insa este folosita doar ca tehnica
de intensitate in cadrul antrenamentului, studiile aratand ca poate provoca degradari serioase la nivel
muscular cand se depaseste tensiunea de contractie.

Contractiile dinamice contra unei rezistente (exercitiile cu greutati) asigura nu numai o crestere a fortei,
ci si o crestere a rezistentei musculare la efort.

Conform cercetarilor, solicitarea musculara nu se realizeaza pe toata durata contractiei, ci doar in

momentul cand muschiul este alungit. Pe masura ce muschiul se scurteaza, tensiunea scade si astfel isi
pierde valoarea de "excitant". De aceea, antrenamentul trebuie sa fie alcatuit din contractii dinamice
rezistive repetate pentru a creste forta, rezistenta si pentru a declansa hipertrofia musculara.

Pentru a creste forta trebuie sa fie implicat un numar cat mai mare de unitati motorii simultan, iar acest
lucru nu se intampla decat atunci cand solicitarea este importanta, respectiv o greutate de lucru
semnificativa. Repetarea miscarilor contra unei rezistente va induce oboseala musculara, ceea ce va
conduce la recrutarea a tot mai multe unitati motorii pentru a face fata solicitarii. Datorita oboselii
acumulate, rezistenta moderata de la inceput va ajunge sa fie aproape maximala, de aici si importanta
ultimelor repetari dintr-o serie. Stresul metabolic generat de oboseala va declansa procese anabolice ce
determina cresterea fortei si hipertrofie musculara.

Contractia izometrica - in timpul acestui tip de contractii musculare, tensiunea in muschi creste, dar
fibrele musculare nu isi modifica lungimea, de aceea se mai numesc si statice. Unghiul articulatiilor nu se
modifica.

Spre exemplu, atunci cand impingeti un perete sau incercati sa ridicati un obiect deosebit de greu,
muschii sunt implicati in contractie izometrica. Tensiunea care se dezvolta in muschi in aceste contractii
este mai mare decat in cele izotonice. In timpul contractiilor izometrice, muschiul intra in "datorie de
oxigen" datorita faptului ca circulatia musculara este partial intrerupta si se acumuleaza metaboliti.
Aceste fenomene declanseaza un fenomen de rebound in momentul cand muschiul se relaxeaza, ceea
ce inseamna ca circulatia musculara este reluata si crescuta cu 40% fata de cea din repaus, metabolismul
este stimulat, iar sinteza proteica este accelerata, ceea ce conduce la hipertrofie musculara (contrar
opiniilor mai vechi, conform carora contractiile izometrice nu produc hipertrofie). Antrenamentul
izometric prezinta ca principal dezavantaj suprasolicitarea cardiaca (cu cresterea travaliului ventriculului
stang, a frecventiei cardiace si a tensiunii arteriale.)

Contractia izokinetica - este un tip de contractie dinamica in care muschii se contracta la capacitate
maxima pe intreaga amplitudine de miscare. Banuiesc ca ati observat ca atunci cand va antrenati
bicepsul cu haltera, greutatea pare diferita in diversele puncte ale traiectoriei sale.

Folosind echipament special (spre exemplu aparatele cu scripeti din sala de forta) viteza de executie va
ramane constanta pe tot parcursul miscarii. Rezistenta pe care o genereaza aparatul va fi egala atat in
faza concentrica, cat si in cea excentrica a miscarii. Beneficiul principal este dat de faptul ca acest tip de
antrenament permite muschiului sa lucreze maximal pe tot parcursul miscarii. Se elimina acel punct slab
existent in toate miscarile.

Studiile comparative arata ca antrenamentul cu contractii izokinetice dezvolta mai repede forta
musculara decat cel cu contractii izotonice.