Analizaţi câteva din sursele de eroare în atribuirea cauzală într-o situaţie trăită de dvs.

ERORI IN PROCESUL DE ATRIBUIRE CAUZALA

Teoriile propuse pornesc de la presupunerea caracterului logic, rational, valid al judecatii umane, insa
cercetarile au pus in evidenta faptul ca maniera stiintifica de a analiza realitatea nu se regaseste in
cazul actorilor sociali. Acestia adopta strategii de simplificare a procesarii informatiilor, bazate pe
principiul eficientei si al nevoii de protejare a imaginii despre sine.

Individul supraestimeaza unele explicatii cauzale, asociaza informatii care in realitate nu pot fi
corelate si acorda importanta diferita unor informatii in aceeasi masura relevante.

Toate aceste distorsiuni (BIAS) sunt cunoscute sub denumirea de erori ale procesului de atribuire, cu
toate ca acest termen de eroare este discutabil (sunt abateri de la modelele propuse, normative).

Explicatiile trimit spre nevoia de prelucrare eficienta, economica a informatiilor, spre utilitatea pe
care un anumit tip de explicatie il are pentru individ (argumente de factura cognitiva si
motivationala).

A) Eroarea fundamentala a atribuirii (Ross, 1977)

Reprezinta tendinta de a supraestima influenta factorilor dispozitionali, stabili si de a subestima rolul

factorilor situationali in explicarea comportamentelor celorlalti.

Se leaga de modul in care se realizeaza atribuirea in cazul propriului comportament (autoatribuire) si

in cazul comportamentului celorlalti (hetero-atribuire). Uni autori considera ca intre cele doua situatii
nu exista nici o diferenta.

Pentru JONES si NISBETT apar unele diferente: comportamentul celuilalt tinde sa fie vazut mai
degraba in termeni de cauzalitate interna, iar comportamentul propriu va fi explicat mai des prin
atribuiri externe.

Explicatia deriva din faptul ca actorul isi percepe comportamentul ca raspuns la situatie, in timp ce
observatorul atribuie acelasi comporament unor dispozitii personale ale actorului.

Printre factori explicativi avem:

Ø Accesul diferit la informatii referitoare la acelasi comportament:

actorul dispune de mai multe detalii despre experientele sale anterioare si despre geneza
comportamentului prezent; el isi va evalua comportamentul in functie de alte reactii ale sale
prezente in alte situatii, situatia fiind astfel vazuta ca factor principal ce ii explica reactia prezenta.

pentru observator, important este comportamentul actorului prin comparatie cu reactiile pe care le
au alte persoane plasate in acelasi context. Ca atare, atribuirile se vor baza pe diferentele dintre
persoanele prezente in acelasi context la nivelul caracteristicilor stabile, interne, de personalitate.

Ø Gradul diferit de implicare: actorul cauta sa-si justifice comportamntul (sa-l rationalizeze), pe
cand observatorul cauta cauzele comportamentului.

Ø Atribuirea nejustificata a responsabilitatii:

Convingerea ca individul este responsabil de comportamentul pe care-l are si de evenimentele in
care este implicat - este o maniera prin care persoana neaga interventia hazardului si incearca sa
mentina un sentiment de control (convingerea ca traim intr-o lume justa, in care fiecare primeste
ceea ce i se cuvine).

Aceasta eroare tine tot de tendinta observatorului de a favoriza explicatia de tip intern pentru altii.

B. Eroarea de autoaparare (SELF SERVING BIAS)

Apare frecvent in sitatia de explicatie a succesului si a esecului si consta in tendinta individului de a

face atribuiri dispozitionale, interne pentru propriul succes (autointarire) si situationale in cazul
esecului (autoprotectie).

Explicatii:

Ø Dpdv cognitiv - oamenii asteapta si se straduiesc sa aiba succes, iar cand actiunile lor se
soldeaza cu reusita isi asuma responsabilitatea, se crediteaza pentru acest rezultat corespunzator cu
asteptarile, planificarea si efortul depus; daca intervine esecul, in ciuda efortului depus, pare perfect
plauzibil ca el sa fie explicat prin cauze externe.

Ø Dpdv motivational - biasarea are ca scop protejarea stimei de sine, mentinerea controlului.

C. Eroarea etnocentrismului (Group Serving Bias)

Se refera la tendinta de a-ti favoriza propriul grup. Se manifesta prin explicatii diferite pentru succesul
si esecul membrilor grupului propriu si membrilor grupurilor externe.

In concluzie, in explicarea modului in care se desfasoara procesul de atribuire cauzala au fost

postulate teorii/ modele care pornesc de la principiul exactitatii si rationalitatii judecatii umane.

Cercetarile au pus insa in evidenta ca mecanismele cunoasterii sociale nu urmaresc corectitudinea

informatiilor, ci mai degraba utilitatea si valoarea lor adaptativa.

Inferentele persoanelor cuprind o serie de distorsiuni (biasari), de abateri de la modelele logice

prezumate, explicate de:

 nevoia de control si predictie,

 de capacitatea limitata de a procesa informatia si
 de nevoia unei identitati personale si sociale pozitive.

Atribuirea cauzală reprezintă procesul de estimare, la nivelul conştiinţei comune, a cauzelor

comportamentului propriu şi al celorlalţi. Sursele Sursele de eroare posibile posibile sunt:  eroarea
fundamentală de atribuire  explicarea succesului și explicarea succesului și eșecului eșecului 
diferențele culturale Eroarea fundamentală reprezintă, c onform l ui Lee Ross, “Te ndinţa o
bservatorilor de a subestima influenţele situaţionale şi de a supraestima influenţele dispoziţionale
atunci când explică comportamentul celorlalţi.” Eroarea explicării succesului și a eșecului afirmă
faptul că eşecul propriu este atribuit cauzelor circumstanţiale, iar succesul propriu, cauzelor
dispoziţionale; când explicăm comportamentul celorlalţi, succesul este atribuit unor circumstanţe
situaţionale, iar eşecul unor cauze dispoziţionale.1 Eroarea diferențelor culturale explică faptul
că există modele culturale (de regulă, culturile occidentale) ce tind să accentueze o atribuire
dispoziţională şi culturi (de exemplu, modele hinduse, japoneze) centrate pe atribuiri
circumstanţiale.2 Astfel, d Astfel, drept ex rept exemplu, avem o situație în ație în care am reușit să
ușit să primesc primesc un post titula st titularizabil la rizabil la o grădiniță bună, în baza notei pe care
am luat-o la examenul de titularizare. Acest fapt l-am pus pe seama erorii succesului și eșeculu pe
seama erorii succesului și eșecului, deoarece, i, deoarece, am analizat acesta reușită ca fiind un am
analizat acesta reușită ca fiind un success success format pe seama cauzelor dispoziționale, meritul
fiind numai al meu. Totodată, în opoziție s-a regăsit eșecul colegei mele care nu a promovat
examenul, fapt pe care l-am pus pe seama cauzelor dispoziționale. Prin urmare, desi conștientă că
aceste lucruri duc la eroarea succesul și eșecului în atribuirea cauzală, acest lucru și eșecului în
atribuirea cauzală, acest lucru se întâmplă inconștient, fără o intenție clară. ntâmplă inconștient, fără
o intenție clară. De asemenea, semenea, eroarea eroarea diferențelor diferențelor culturale
culturale a fost prezentă în entă în momentul momentul în care am abordat abordat drept model,
drept model, o personalitate din itate din învățământul occidental, ignorând părțile rând părțile rele
ale rele ale acelei modalități de predare, axându-mă pe faptul că modalități de predare, axându-mă
pe faptul că atribuirile dispoziționale erau bune. uirile dispoziționale erau bune. În c oncluzie, su
rsele d e e roare în atribuirea cauzală sunt des întâlnite în experiențele oricărui individ.

Care sunt factorii care influenţează comportamentul prosocial al unui tânăr din societatea
românească.

Comportamentul Comportamentul prosocial prosocial poate fi învățat, învățat, dar există și o

componentă componentă biologică. biologică. Totodată, Totodată, reprezintă un comportament care
are urmări pozitive asupra indivdului în sine sau asupra celorlalți indivizi din celorlalți indivizi din
comunitatea unde are loc ac comunitatea unde are loc acțiunea. țiunea. Deși sunt o multitudine
multitudine de factori factori care influențează influențează comportamentu comportamentul
prosocial al uni tânăr, societatea românească are la baza factori precum: cei individuali, de mediu sau
variabilele situaționale. Factorii Factorii individuali, individuali, precum vârsta și experiența
experiența personală personală sunt indispensabili indispensabili în formarea formarea unui
comportament prosocial. Spre exemplu, un copil de 3-5 ani nu va putea distinge atât de ușor dacă
ceea ce face este bine sau rău. În opoziție avem un adolescent de 16 ani care este conștient de ceea
ce este un comportament pozitiv și ceea ce este un comportament negativ. Totodată, experiența
personală provoacă subiectivitate asupra unor comportamente desfășurare de un individ. De
exemplu, un individ care a fost învățat de mic să ofere din ceea ce are el și să facă fapte bune pentru
cei care nu au posibilități, va proceda la fel și la maturitate considerând acest comportament ca fiind
ceva normal. Factorii de mediu precum zgomotul sau spațiul d e l ocuit r eprezintă o parte foarte
importantă în influențarea comportamentului prosocial al unui tânăr. Astfel, drept exemplu, putem
face r putem face referire la eferire la un individ un individ căruia i căruia i se cere un se cere un
lucru pe lucru pe un ton ridicat, într-o ridicat, într-o încăpere în încăpere în care toată lumea discută
în același timp. Acesta va fi recalcitrant, iar comportamentul prosocial prosocial va fi afectat afectat
de zgomot. În opoziție, putem să ne referim referim la un individ individ căruia i se cere un favor pe
un ton calm și cald, într-o încăpere liniștită. Acesta va răspunde frumos și calm, comportamentul
prosocial fiind calm, comportamentul prosocial fiind favorizat. favorizat. În concluzie, o cluzie, orice
facto rice factor care poate părea n părea neînsemnat eînsemnat contribie contribie la formare la
formarea și influențarea influențarea unui comportament prosocial al unui tânăr în unui
comportament prosocial al unui tânăr în societatea românească.
Răspundeţi la următoarea întrebare şi argumentaţi răspunsul: Comportamentul influenţează
formarea atitudinilor sau atitudinile influenţează formarea comportamentului?

Comportamentul reprezintă reprezintă conduita un conduita unui individ lu ui individ luat în conside
at în considerare într-un rare într-un mediu și mediu și într-o unitate de timp dată. Atitudinile sunt
reprezentate de o organizare durabilă de motive, emoţii, percepţii în raport cu un anumit aspect al
universului individual. În opinia mea, comportamentul și formarea de atitudini sunt în relație de r
eciprocitate, fiind indispensabile una de cealaltă. Pe de o parte, comportamen comportamentul
este factorul factorul principal principal în formarea formarea atitudinilor, atitudinilor, deoarece
deoarece indiferent de comportamentul pe care îl abordăm din acesta rezultă o atitudine față de
ceva sau cineva. Astfel, dacă încercăm să facem un lucru nou, simulăm un comportament care va
avea ca rezultat formarea unei atitudini. Spre exemplu, o persoană care nu știe să înoate are o
atitudine neagativă față de acest sport. Dacă această persoană încercă să învețe să înoate, dobândind
un nou comportament, totodată, își va schimba atitudinea negativă într-una pozitivă față de înot. Pe
de altă parte, atitudinile Pe de altă parte, atitudinile influențează formarea influențează formarea
comportamentului, pentru că m comportamentului, pentru că modalitatea odalitatea în care
abordăm un lucru, cauzează formarea unui comportament. Astfel, dacă avem o atitudine de
respingere a persoanelor de etnie rromă, vom dobândi un comportament negativ/ agresiv față de
aceste persoane. Drep exemplu concret, putem face referire la faptul că există concepția că
persoanele de etnie nu sunt niște persoane corecte, iar pornind de la această atitudine de respingere
și acuzare, în mod atitudine de respingere și acuzare, în mod inconști inconștient comportamentul
față de ent comportamentul față de aceste persoane aceste persoane va fi unul negativ. În concluzie,
relația de reciprocitate dintre comportament și formarea de atitudini este prezentă zilnic în prezentă
zilnic în viața fiecăruia dintre noi, fiind indispensabil, fiind indispensabilă în interacțiunea dintre
oameni.

Analizaţi sch zaţi schimbarea atitu rea atitudinii doar pri dinii doar prin modific n modificarea une
area unei compon i componente. Atitudinea Atitudinea este o predispoziţie predispoziţie a
individului individului faţă de aprecierea aprecierea unui obiect, obiect, persoane, persoane, idei
(pozitivă sau negativă); se poate exprima şi (pozitivă sau negativă); se poate exprima şi în
comportamentul non-verbal. portamentul non-verbal.5 Componentele Componentele atitudinii
atitudinii sunt:  componenta afectivă  componenta cognitivă  componenta comportamentală sau
componenta comportamentală sau conativă. conativă. Componenta afectivă a atitudinii reprezintă
sentimentele și răspunsurile emoționale la anumite obiecte și la anumite situații. Componenta
cognitivă se referă la cunoștințele despre obiectul atitudinii, percepţiile obiectelor şi evenimentelor,
credinţele pe baza cărora se fac ora se fac evaluări. evaluări. Componenta Componenta conativă
conativă reprezintă reprezintă intenţiile intenţiile şi predicţiile predicţiile asupra modurilor modurilor
de acţiune acţiune sau raportare la un obiect raportare la un obiect sau situaţie. sau situaţie.
Raportându-mă Raportându-mă la importanța importanța componente componentei afective
afective în formarea formarea de atitudini, atitudini, pot afirma faptul că orice experiență emoțională
își pune amprenta asupra atitudinii pe care o avem față de un obiect sau față de o persoană. Astfel,
putem face referire la un obiect din copilărie, spre exemplu, păpușa preferată cu care obișnuiam să
dormim. Plecând de la simpatia pentru acea păpușă, la reve păpușă, la revederea unei păp derea
unei păpuși asemănă uși asemănătoarea sau a u toarea sau a unei situații asemăn nei situații
asemănătoare (un copil ca ătoare (un copil care este foarte atașat de jucăria sa) vom aborda o
atitudine drăgăstoasă, plină de empatie și emoție. În opoziție, drept exemplu, situația în care un
individ trăiește într-o familie în care este prezentă violența domestică, la revederea unei persoane
care persoane care agresează verbal sau fizic pe agresează verbal sau fizic pe altcineva acesta va avea
o atitudine de altcineva acesta va avea o atitudine de repulsie și repulsie și de revoltă, aducându-și
aminte de ceea de revoltă, aducându-și aminte de ceea ce l-a afectat în trecut. În concluzie,
oncluzie, pot avea loc schimbări schimbări pozitive pozitive sau negative negative în atitudinea
titudinea unei personae personae doar prin modificare unei sin prin modificare unei singure
compone gure componente.

Definiţi prejudiţi prejudecăţile şi discriminarea.

Prejudecățile Prejudecățile reprezintă reprezintă atitudinea atitudinea ce trădează trădează

sentimente sentimente de profundă profundă antipatie antipatie și dispreț dispreț față de membri
unui alt față de membri unui alt grup sau ai unei categorii grup sau ai unei categorii de persoane. Se
bazează de persoane. Se bazează pe zvonuri și nu pe pe zvonuri și nu pe cunoșterea directă a
persoanelor față de care există stereotipuri. stereotipuri. Discriminarea reprezintă tratamentul
diferențiat aplicat unei persoane în virtutea apartenenței, reale sau presupuse, a acesteia la un
anumit grup anumit grup social. social. Pentru a exemplifica ceea ce semnifică prejudecata, ne
raportăm la exemplul gerontofobiei. Astfel, un individ care are atitudini de repulsie sau ostilitate față
de bătrâni fiind gerontofob, prezintă o prejudecată față de aceștia. Pentru a ne raporta la
discriminare, individul trebuie să aibă acțiuni reale împotriva bătrânilor, precum tratarea cu răutate a
acestora. Un alt exemplu exemplu poate fi atunc fi atunci când o persoană deține g deține gânduri ș
ânduri și atitudini i atitudini de teamă față mă față de o persoană străină oană străină, ducând la
xenofobie, fiind o fiind o prejudecată față de față de persoanele care aparțin care aparțin altor culturi
sau grupuri etnice. Dacă un creștin ortodox stă în autobuz cu un musulman și are prejudecăți
prejudecăți față de acesta din cauza relegiei relegiei sale, acest fapt reprezintă reprezintă xenofobia.
Pe xenofobia. Pe de altă parte, parte, discriminarea discriminarea ar putea fi identificată identificată
în xenofobie xenofobie dacă indivdul indivdul creștin creștin ar dezvolta dezvolta acțiuni reale
împotriva individului musulman, precum înjosirea verbală sau agresiunea fizică a acestuia.