ARON BUDAI (1763-1847) ŞI MIŞCAREA PENTRU

EMANCIPARE NAŢIONALĂ A ROMÂNILOR DIN

TRANSILVANIA

Ioachim Lazăr

În cadrul acţiunilor românilor din Transilvania pentru emanciparea cultural-

spirituală, socială şi politică de la sfârşitul secolului al XVIII-iea şi prima jumătate a
secolului al XIX-iea, numele lui Aron Sudai se înscrie la loc de frunte. Aron Sudai s-a
născut în anul 1763, în satul Cigmău din comitatul Hunedoara 1 • Era unul din cei 10
copii ai preotului greco-catolic din Cigmău. Tatăl său depune stăruitoare eforturi pentru
susţinerea copiilor prin diferite şcoli din ţară. Aron Sudai deprinde primele noţiuni şcolare
în casa părintească de la tatăl său, fiind trimis la gimnaziul din Blaj. După absolvirea
gimnaziului şi a liceului blăjean "urmează ştiinţele înalte, filosofia şi drepturile patriei
în Cluj, pe care cu deschilinită laudă le-a încheiaF. Din timpul studiilor de la Blaj
trebuie amintit faptul că profesorul său Grigore Maior a căutat să stimuleze pasiunea
studioşilor faţă de dansul căluşarilor. Aron Sudai - consemnează documentele - rămâne
din acest punct de vedere un exemplu 3 . După terminarea studiilor, în anii împăratului
Iosif al II-iea a fost aplicat ca secretar lângă vicecomitele comitatelor Hunedoara şi
Zarand, Vasile Pop de Săcel, în care calitate a adus statului cele mai mari servicii 4 •
După înfrângerea răscoalei lui Horea, Aron Sudai este supus persecuţiilor, fiind
obligat să se retragă în satul natal unde, prin munca braţelor şi-a susţinut viaţa 5 • Apoi
episcopul ortodox Gherasim Adamovici fiind înştiinţat despre "starea, talentele,
dexteritatea şi ştiinţifica lui calitate l-a poftit lângă sine ca secretar"6 • Deşi era de
religie greco-catolică a slujit pe lângă episcopia ortodoxă cu cea mai mare
conştiinciozitate şi a "lucrat din toate puterile spre înaintarea clerului greco-răsăritean" 7 •
Tot acum este aplicat şi la Înaltul Tezaurariat ca practicant, unde în decursul activităţii
a înaintat până la rangul de secretar8. A servit la Tezaurariat vreme de 42 de ani. În

1. Emilian Cioran, Aron de Sudai, în Transilvania, an XLIII, nr. 3-4, mai-august 1912, p. 270-272.
2. C/onstantin /P/apfalvi/, Secretariul tezaurariale Aarone de Sudai, în FPM, nr. 19, 22 mai 1863. p.
138-139; Emilian Cioran, op. cit. p. 270-272.
3. Iacob Mârza, Şcoală şi naţiune, Cluj-Napoca. 1987, p. 190.
4. C/onstantin /P/apfalvi/, op. cit. p. 138-139; Emilian Cioran, op. cit. p. 270-272.
5. Ibidem.
6. Ibidem.
7. Ibidem.
8. Ibidem.

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
864 Aron Sudai ( 1763-1847) şi mişcarea pentru emancipare naţională

semn de apreciere a înaltelor sale virtuţi, împăratul Francisc I l-a ridicat în rândul
nobililor, în anul 1820, acordându-i titlul nobiliar "de Sudai". Ca secretar al Consistoriului
episcopal ortodox din Sibiu a funcţionat sub episcopii Gherasim Adamovici (1789-
1796) şi Vasile Moga (1810-1845), iar în perioada vacanţei scaunului episcopal (1796-
181 O), a condus cu maturitate şi competenţă treburile episcopiei.
Viaţa şi activitatea lui Aron Sudai este încă puţin cercetată 9 • Prin zelul său pus
în slujba naţiunii române, şi-a făurit încă din timpul vieţii un "renume de patriot înfocat
şi cinstit, mare sprijinitor al culturii şi om fără resentimente confesionale" 10 • Aron Sudai
se avântă în valurile luptei pentru emanciparea românilor din Transilvania încă din
anul 1795. În acest an încercase, împreună cu medicul oculist Ioan Piuariu-Molnar,
să înfiinţeze la Sibiu, „Societatea filosofească a neamului românesc în Mare
Principatul Ardealului" 11 .
După moartea episcopului Gherasim Adamovici mişcarea naţională românească
se orientează spre instituirea unui episcop român în fruntea ortodocşilor din Transilvania,
care să promoveze cauza naţiunii în colaborare cu uniţii, pe o platformă asemănătoare
celei din anii Supplexului. Astfel în aprilie - mai 1796, în această direcţie militează
Samuil Micu, sprijinit şi de către notarul consistorial Aron Sudai. Ei reuşesc să obţină
instituirea ca vicar a lui Ioan Popovici de Hondol, care susţinuse, în aceiaşi calitate,
după moartea episcopului Ghedeon Nichitici, în 1789, o acţiune similară pentru numirea
unui episcop român 12 . Drept rezultat, în mai 1796, este înaintată Curţii din Viena o
petiţie, în numele clerului ortodox din Transilvania, iniţiată de Aron Sudai, Ioan Popovici
şi Gheorghe Haines, protopopul Braşovului, în care se solicită dreptul de alegere a
noului episcop "de neamul şi sângele nostru român, patriot de ţara noastră" 13 •
În toamna anului 1797 este convocată o întrunire a fruntaşilor clerului ortodox
la Sibiu, sub pretextul discutării modalităţilor de lichidare a restanţelor taxei sidoxiale.
Cu acest prilej, vicarul Popovici şi notarul consistorial Aron Sudai le prezintă celor
adunaţi un program de revendicări, în favoarea primirii românilor învăţaţi în toate
funcţiile, a îmbunătăţirii situaţiei clerului, a egalităţii românilor de pe Pământul Crăiesc,
a reducerii robotei în comitate la două zile pe săptămână 14 • Pentru realizarea acestui
program, care îmbrăţişează interesele unor largi categorii sociale româneşti, se propune
înlăturarea numelor de "unit", "neunit", "schismatic" şi reunirea românilor sub numele
de "rumâni de legea grecească pravoslavnică" şi într-o naţie primită. La 7 noiembrie
1797 cei adunaţi acordă plenipotenţă, în favoarea unui atare program de acţiune, lui
Popovici, Sudai şi Tempea, pentru a promova în numele clerului cele ce vor găsi spre
folosul şi fericirea clerului şi neamului românesc, cu deosebire "vrajba şi împărecherea
care până acum între neamul rumânesc au fost, ridicând" 15 •

9. Aron Budai (1763-1847). în Gazeta de Transilvania, X, 1847, p. 105; C/onstantin/ P/apfalvi/

op.cit. p. 138-139; Emilian Cioran, op. cit. p. 270-272.
1O. George Bari\ şi contemporanii săi, voi. IV, Bucureşti, 1978, p. 10.
11. Vasile Netea, Spre unitatea statală a poporului român, Bucureşti, 1979, p. 98.
12. Ladislau Gyemant, Mişcarea natională a românilor din Transilvania, 1790-1848, Bucureşti,
1986, p. 148.
13. Ibidem.
14. Ibidem, p. 174.
15. Ibidem, p. 175.

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
Ioachim Lazăr 865

În pregătirea memoriului, din anul 1798, privind reunificarea confesională a

românilor, Aron Sudai este principalul promotor al acţiunii 16 • Acum reprezentanţii celor
două biserici româneşti înaintează împăratului un memoriu în vederea reunificării celor
două confesiuni. În cursul pregătirii acestor acţiuni, conceptele elaborate de notarul
consistorial Aron Sudai, reflectă tendinţa de a lega ideea unificării bisericeşti de reluarea
unor puncte programatice ale Supplexului din 1791, cu o deschidere mai largă spre
problematica socială, alături de cea a emancipării politice. Aron Sudai prevedea astfel
să se revendice cu acest prilej "primirea românilor vrednici şi învăţaţi la toate dicasteriile
asemenea cu alte naţiuni", proclamarea egalităţii românilor de pe Pământul Crăiesc
cu saşii, dar şi reducerea robotei ţăranilor din comitate la două zile pe săptămână şi
interzicerea pedepselor cu bătaia 17 •
Chiar dacă în forma finală a memoriului, semnat alături de Aron Sudai şi de
către vicarul Ioan Popovici şi directorul şcolar Radu Tempea, aceste postulate nu mai
apar, spre a nu periclita realizarea obiectivului principal - cel al reunificării confesionale
- ele se menţin în actualitate 18 •
Un nou moment în lupta de emancipare politică a românilor transilvăneni îl
reprezintă anul 1804. Acum un nou memoriu, o lungă informaţie este adresată
împăratului, sub nume de "taină" • Este o lungă pledoarie, care dezvăluie împăratului
19

"amărâta a Neamului rumânesc din Marele Principat al Ardealului stare, nedreptăţile

şi greutăţile care fără nici o milă de câteva sute de ani pe spatele lor le poartă" 20 •
Autorul pledoariei este iarăşi Aron Sudai, al cărui rol în lupta naţională devine tot mai
important. Memoriul e conceput ca venind în prelungirea celor din 1791-1792, vizând
înainte de toate stările şi abuzurile de pe Pământul Crăiesc, dar extinzându-se asupra
problematicii întregii naţiuni şi a iobăgiei însăşi 21 • Aron Sudai în argumentele sale
sublinia vechimea, prioritatea şi egalitatea în drepturi a românilor de pe Pământul
Crăiesc cu saşii 22 •
În acelaşi timp memoriul prezintă modul în care românii au fost excluşi din
funcţii publice, cum au fost deposedaţi de pământ şi în unele locuri aduşi la starea de
iobăgie sau chiar alungaţi. Nu sunt trecuţi cu vederea nici iobagii din comitate, cu
toate obligaţiile lor ca şi situaţia ţărănimii din Banat. Memoriul expune şi starea celor

16. Ladislau Gyemant, Funcţionalitatea tradiţiei lui Horea în viaţa social-politică a Transilvaniei
(Până la revoluţia de la 1848), în Răscoala lui Horea, Studii şi interpretări istorice, Cluj-Napoca, 1984,
p. 222.
17. Ioan Lupaş, O încercare de reunire a Bisericilor române din Transilvania la 1798, în voi. Studii,
conferinţe şi comunicări istorice, I, Bucureşti, 1928, p. 389-405; Ştefan Lupşa, Contribuţii la istoria
încercării de reunire a bisericilor româneşti din Transilvania la 1798, în voi. Omagiu lui Ioan Lupaş,
Bucureşti, 1943, p. 492-509; David Prodan, Elena Cernea, Încă un text din lupta politică a românilor din
Transilvania, în voi. Lucrări ştiin\ifice. Istorie, Oradea, 1.973, p. 5-21; Ioan Aurel Pop, Consideraţii
istorice asupra "Supplexului" de la 1798, în Acta MN, XXI, 1984, p. 239-249; Ladislau Gyemant,
Mişcarea naţională, „. p. 122-123.·
18. Ladislau Gyemant, Mişcarea na\ională, „. p. 123.
19. David Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Bucureşti, 1984, p. 371-372.
20. Ibidem.
21. Idem, Problema iobăgiei în Transilvania, 1700-1848, Bucureşti, 1989, p. 290.
22. Mircea Păcurariu, Revoluţia românească din Transilvania şi Banat în anii 1848-1849. Contribuţia
bisericii, Sibiu, 1995, p. 27.
www.mcdr.ro / www.cimec.ro
866 Aron Sudai (1763-1847) şi mişcarea pentru emancipare naţională

două bisericii româneşti, îndeosebi starea deplorabilă a celei ortodoxe, cu o episcopie

vacantă de la moartea lui Gherasim Adamovici, în 1796, prezentând propuneri con-
crete de remediere a situaţiei existente. După prezentarea acestor stări de lucruri,
Aron Sudai revine cu argumente istorice cunoscute ale revendicărilor româneşti (originea
romană, vechimea, continuitatea, preponderenţa numerică), propunând măsuri con-
crete pentru emanciparea politico-socială a naţiunii române23 •
Reizbucnirea războiului cu Franţa, în anul 1809, prilejuieşte reconvocarea Dietei
Transilvaniei pentru organizarea insurecţiei nobiliare, în cadrul căreia micii nobilimi şi
grănicerimii româneşti îi revenea un rol important. Aceasta oferă prilejul afirmării din
nou a revendicărilor naţionale româneşti. Sunt afirmate revendicările româneşti prin
reactualizarea memoriului în 14 puncte, întitulat „Kurtzer Abriss" şi înaintat arhiducelui
Maximilian d"Este, numit de împărat comandant al trupelor insurecţionale din
Transilvania.
Arhiducele este cunoscut pentru simpatiile sale româneşti ca un preţuitor al
limbii române şi sprijinitor al lui Vasile Pop în cursul studiilor sale la Viena 24 , ceea ce
a constituit un argument în plus pentru a i se solicita sprijinul în vederea realizării
obiectivelor programului românesc. Autor al memoriului în 14 puncte este tot Aron
Sudai 25 • În cadrul aceleiaşi acţiuni Consistoriul ortodox, sub semnătura lui Aron Sudai
şi a asesorului Ioan Nandra oferă constituirea unui corp de voluntari în vederea
războiului, cu condiţia ca acesta să se numească "Hungarico-Valachica" şi să aibă
ofiţeri români în proporţia participării româneşti 26 • Deşi autorităţile militare din
Transilvania au acceptat oferta românească, ea totuşi nu s-a materializat datorită
opoziţiei înverşunate a Guberniului. Refuzul Guberniului era exprimat în termeni univoci,
invocând faptul că românii nu sunt o "naţiune receptă, deci nu pot avea unităţi militare
de sine stătătoare27 •
În deceniul IV al secolului al XIX-iea au loc noi acţiuni româneşti. În primăvara
anului 1833, Curtea din Viena îl trimite în Transilvania pe comisarul Vlasits pentru a
pune capăt agitaţiilor prin anularea măsurilor unilaterale ale comitatelor. El ia legătura
cu episcopul Vasile Moga, recomandându-i să înainteze o petiţie în vederea
recunoaşterii drepturilor egale ale ortodocşilor din Transilvania. Încurajat de sugestiile
lui Vlasits, episcopul Moga se adresează, în 24 noiembrie 1833, episcopul unit Lemeni,
propunându-i elaborarea în comun a unui memoriu care să reia revendicările ridicate
în 1791-1792. Deşi reticent iniţial la această idee, recent instalatul episcop unit, nu se
poate sustrage presiunii tinerilor profesori şi clerici din jurul său, favorabili acţiunii
naţionale. Aceştia elaborează un concept de memoriu, care este trimis Consistoriului
ortod.ox de la Sibiu spre a fi definitivat de către Aron Budai28 • O serie de el'ernente
cuprinse în memoriul din 1834 reamintesc pe cele din 1804. Actul revendicativ românesc
este înaintat la Viena sub semnătura celor doi episcopi, în 17 mai 1834. Cancelaria a

23. David Prodan, încă un Supplex Libellus românesc, 1804, Cluj, 1970, p. 41-89.
24. Ladislau Gyemant, Mişcarea naţională, ... p. 127.
25. David Prodan. Supllex Libellus, ... p. 371.
26. Ladislau Gyemant, Mişcarea naţională, ... p. 127.
27. Ibidem.
28. Ibidem. p. 131.
29. David Prodan, Supplex Libellus, ... p. 384.

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
Ioachim Lazăr 867

respins memoriul, iar în faţa Dietei n-a mai ajuns încât aceasta îşi încheiase lucrările
între timp. De nenumărate ori trebuie să ia apărarea românilor de pe Pământul Crăiesc.
Bun cunoscător al situaţiei lor, în comisiile de cercetare Aron Budai se propune, de
câteva ori, chiar pe sine. El, ca slujbaş la Tezaurariat, în speţă la arhiva lui, cunoştea
situaţia de pe Pământul Crăiesc mai bine decât oricare altul.
În anul 1837 este convocată din nou Dieta Transilvaniei, ceea ce constituie un
nou prilej de acţiune românească. Sunt solicitaţi iarăşi episcopii să reprezinte doleanţele
naţiunii. Revendicările nu se opresc numai asupra nevoilor concrete ale preoţimii, ci
reiau iarăşi şi iarăşi, postulatele naţiunii de la 1791, cu toate argumentele şi
raţionamentele cunoscute, atacând starea de toleranţă a naţiunii române şi religiei
sale, stăruind pentru egalitatea cu celelalte trei naţiuni şi reprezentarea proporţională
cu numărul naţiunii în viaţa politică a ţării 30 •
Textul memoriului este conceput în limbajul patetic cunoscut, redactorul fiind
acelaşi notar consistorial Aron Budai, înfăţişând viu sărăcia, umilirile, calamităţile pe
care trebuie să le îndure preoţimea neunită 31 • Ea nu numai că nu beneficiază de vreo
dotaţie şi trebuie să se hrănească din munca braţelor sale, dare supusă la prestaţii,
la dijmă, la muncă în rând cu credincioşii. Aron Budai stăruie asupra inechităţilor de
pe Pământul Crăiesc, asupra sărăciei preotului român în comparaţie cu preotul sas.
La baza memoriului pentru românii de pe Pământul Crăiesc se simte iarăşi spiritul de
la 1804, tonul patetic ridicat al lui Aron Budai, mereu prezent în toate momentele
acţiunii3 2 •
Una din cele mai importante probleme în care mişcarea naţională românească
îşi afirmă poziţia este apărarea limbii. Prezenţa în memoriul din 1804 a revendicării
prin tipar, în limba română, a măsurilor de reformă preconizate, pentru a fi citite în
biserică şi păstrate de fiecare obşte, marchează importanţa acordată acestei modalităţi
de a face cunoscute opiniei publice naţionale dispoziţiile oficiale în limba proprie 33 • În
cursul amplelor dezbateri iniţiate în deceniile următoare asupra problematicii şcolare
româneşti, proiectele elaborate de Aron Budai insistă asupra învăţământului în limba
maternă, respingând ideea vehiculată în cadrul cercurilor nobiliare, privind introducerea
limbii maghiare ca obiect de studiu şi apoi ca limbă de predare în şcolile săteşti. Se
solicită elaborarea de manuale corespunzătoare în limba română, a unor compendii
necesare pregătirii clerului, înfiinţarea de gimnazii româneşti pentru a se evita pericolul
dezna~onalizării tinerilor români care frecventează şcolile celorlalte naţiuni3 4 •
lncă de la începuturile sale mişcarea naţională românească din Transilvania
îşi stabileşte între obiectivele prioritare, înfiinţarea şcolilor proprii de toate gradele.
Aron Budai îşi aduce o însemnată contribuţie la formularea revendicărilor şcolare
româneşti. În anul 1808, directorul şcolilor ortodoxe, Radu Tempea solicită sprijinul
autorităţilor jurisdicţionale pentru construirea clădirilor necesare, procurarea subzistenţei
dascălilor şi asigurarea frecventării obligatorii a şcolilor existente 35 • Guberniul cere

30. Ibidem, p. 385.

31. Ibidem.
32. Ibidem, p. 390.
33. Ladislau Gyemânt, Mişcarea naţională, ... p. 206.
34. Ibidem, p. 207.
35. Ibidem, p. 287.
www.mcdr.ro / www.cimec.ro
868 Aron Sudai (1763-1847) şi mişcarea pentru emancipare naţională

Consistoriului ortodox o situaţie exactă a şcolilor şi propuneri privind modalităţile

de instruire a unor noi dascăli fără agravarea sarcinilor contribuabililor. Înaintând
situaţia solicitată, în primăvara anului 1810, Consistoriul anexează şi proiectul
elaborat de noul director şcolar, Gheorghe Haines, proiect ce constituie punctul
de plecare al dezbaterii problemelor şcolare ale românilor, prelungindu-se timp de
mai multe decenii. Proiectul prevedea obligaţii atât pentru comunităţi cât şi pentru
stăpânii de pământ, iar statul trebuia să acorde scutiri de taxa capului, de recrutare
şi celelalte sarcini obşteşti. Solicitat de Curte, prin intermediul Camerei aulice,
spre a-şi exprima opinia despre modalităţile de înlăturare a piedicilor din calea
promovării învăţământului românesc, guvernatorul Banffy, se adresa la rândul său,
în aprilie181 O, notarului consistorial Aron Sudai, care este astfel primul care-şi
formulează observaţiile asupra proiectului şcolar al lui Haines 36 •
Declarându-se, în principiu, de acord cu proiectul şcolar formulat de Haines,
Aron Sudai îi aduce o serie de corective importante. El preconizează înfiinţarea unei
şcoli în fiecare parohie, urmând ca funcţia de dascăl să fie îndeplinită de către cantori,
sub supravegherea şi controlul parohilor şi protopopilor. Pentru plata lor să se folosească
veniturile alodiale de pe Pământul Crăiesc, cele 8 salarii de dascăli asigurate din
fondul sidoxial, veniturile bisericeşti locale şi donaţiile benevole, fără a se institui o
contribuţie obligatorie care să-i încarce pe contribuabili cu noi sarcini. Dascălii să fie
scutiţi de toate prestaţiile publice şi să li se pună în vedere celor meritoşi posibilitatea
promovării lor ca parohi. Clădirile şcolare să fie ridicate prin munca locuitorilor
comunităţii respective, pe terenuri puse la dispoziţie de stăpânul de pământ sau de
către comunitate 37 • Părerile exprimate de către Aron Sudai sunt adoptate, în mare
măsură, şi de către noul episcop Vasile Moga, căruia i se cere, în anul 1811, să-şi
prezinte punctul de vedere asupra problemei în discuţie. Se cer sugestii şi din partea
altor personalităţi româneşti ca Samuil Vulcan şi Petru Maior. Trebuie menţionat faptul
că soluţiile propuse de Petru Maior în privinţa bazei materiale şi a modalităţilor de
înfiinţare a şcolilor sunt asemănătoare cu cele prezentate de Aron Sudai, ceea ce
aduce nou este lărgirea conţinutului învământului.
Proiectul Dietei de la Cluj privind introducerea în termen de 1O ani a limbii
maghiare în şcoala şi biserica românească din Transilvania întâlneşte o puternică
rezistenţă în cadrul opiniei publice româneşti. Mai întâi Simion Bărnuţiu sintetizează,
la 13/25 februarie 1842, sub titlul "O tocmeală de ruşine şi o lege nedreaptă", eşafodajul
argumentativ al punctului de vedere românesc în problema limbii. Pe baza perceptelor
filozofiei kantiene Bărnuţiu fundamentează dreptul inalienabil al fiecărui popor la limba
proprie, drept care nu poate fi compensat prin avantaje promise în schimbul
maghiarizării. Aceste avantaje li se cuvin românilor, conform dreptului natural, în
proporţia sarcinilor pe care le poartă, indiferent de limba pe care o vorbesc.
Pornind de la aceste adevăruri, Consistoriul din Blaj adoptă un Protest, redactat
de către Timotei Cipariu, care reia ideea fundamentală bărnuţiană privind dreptul

36. Ibidem, p. 288.

37. Ibidem.
38. Ibidem. p. 207.

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
Ioachim Lazăr 869

folosirii limbii materne ca "un drept echivalent cu acela al existenţei personale,

inalienabil şi imprescriptibil"38 • În numele poporului român, preponderent ca număr în
Transilvania, se solicită menţinerea uzului de veacuri în privinţa folosirii "limbii materne
română şi a limbii mame latine" 39 •
în vederea afirmării de pe poziţiile intereselor naţionale comune a opoziţiei faţă
de proiectul Dietei, Protestul este trimis şi la Consistoriul ortodox de la Sibiu, căutându­
se astfel reînnodarea colaborării interconfesionale în fata pericolului deznaţionalizării.
Răspunsul Consistoriului sibian, din 18 martie 1842, poartă amprenta actelor
revendicative anterioare izvorâte din cercurile aflate în jurul episcopului Moga, formulările
identice permiţând ipoteza rolului hotărâtor al lui Aron Sudai în redactarea textului 40 •
Ideea principală se referă la restituirea drepturilor de concivilitate pierdute de români,
nu din vina lor, ci prin nedreptatea vremurilor. Enumerarea piedicilor care stau în calea
învăţăturii limbii maghiare de către români prilejuieşte rememorarea principalelor plângeri
cuprinse în memoriile înaintate dietei în 1834 şi 1837 de către episcopul Moga privind
situaţia materială şi culturală a clerului ortodox, nerespectarea articolului 60/1791
referitor la drepturile neuniţilor, abuzurile suferite de românii de pe Pământul Crăiesc.
Se consideră necesar ca înainte de a se pune problema promovării limbii maghiare în
rândul clerului şi poporului românesc, trebuie soluţionată admiterea românilor la toate
drepturile şi beneficiile concivilităţii, la purtarea funcţiilor şi învăţarea meseriilor, iar
clerului săi se asigure drepturile şi privilegiile clerului celorlalte naţiuni. Chiar şi după
îndeplinirea acestor condiţii, în biserică şi în şcoală, românii vor păstra întotdeauna
limba maternă, care e singura în măsură să asigure promovarea culturii şi afirmarea
lor ca cetăţeni folositori ţării. în ceea ce priveşte poporul, o promovare rapidă a limbii
maghiare în rândurile sale nu va fi posibilă pentru că "iubirea de naţionalitate cu care
limba maternă stă în legătură nedespărţită este sădită de natură şi ca atare nu se
poate extirpa uşor", deci "o astfel de schimbare ne pare asemănătoare acelor plante
exotice care abia după decurgerea mai multor veacuri produc fructe mature, de unde
urmează că şi această lucrare trebuie lăsată în grija secolelor viitoare" 41 • Memoriul în
forma finală este înaintat Dietei, în stilizarea maghiară a lui Ladislau Gal, şi poartă
amprenta atât a proiectului iniţial al lui Aron Sudai, cât şi~ textului elaborat de Alexandru
Bohăţel. Rezoluţia imperială, care respinge prevederile proiectului dietei în problema
limbii, face ca pentru moment locul conflictului deschis din dietă dintre majoritatea
nobiliară şi deputaţii saşi să fie luat de apelurile stăruitoare la întărirea "Uniunii celor
trei naţiuni".
Universitatea săsească caută să câştige opinia publică în favoarea punctului
său de vedere, privind situaţia românilor de pe Pământul Crăiesc. Astfel, în primăvara
lui 1844, este tipărită la Braşov, lucrarea elaborată de către Josef Trausch, care
combătea cererile româneşti adresate dietei, în anul 1837, de către episcopul Moga.
Un răspuns bine argumentat, la lucrarea lui Trausch, este redactat de către Aron
Sudai în anul 184442 •

39. Ibidem, p. 210.

40. Ibidem, p. 211.
41. Ibidem.
42. Ibidem, p. 277.

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
870 Aron Budai (1763-1847) şi mişcarea pentru emancipare naţională

Aron Budai recurge la numeroase exemple concrete pentru a demonstra

excluderea românilor din bresle, îngrădirea activităţii lor economice, neprimirea la
dregătoriile săteşti, încărcarea ilegală cu sarcini. Polemizând cu soluţiile recomandate
de Trausch, lucrarea lui Aron Budai combate ideea asimilării prin limbă, subliniind că
nici membrii saşi ai breslelor sau dregătorii săteşti saşi nu sunt, în marea lor majoritate,
cunoscători ai limbii germane literare, fapt care, de altfel, nici nu constituie un ele-
ment indispensabil pentru exercitarea activităţii şi îndatoririlor lor. Cu o serie de elemente
concrete Aron Budai evocă şi situaţia grea a clerului românesc, pledând în favoarea
dreptului său la dijmă, în formulări observându-se punctele din memoriul înaintat dietei
în anul 1834.
în sfârşit, critica amănunţită adusă opiniilor lui Trausch, se încheie în spiritul
şirului lung de acte revendicative redactate de Aron Budai, în vederea susţinerii
programului naţional, prin invocarea spiritului veacului al XIX-iea, pentru care "legile
omenirii fac mai mult decât toate legile pozitive" şi prin cererea restabilirii naţiunii
române în drepturile sale deţinute odinioară, exprimându-se speranţa că stările distale
"vor şterge ocara ce au făcut până acum cu un popor nevinovat călcat şi-l va pune
îndărăpt în drepturile omenirii, care fără de vina sa acum de veacuri li s-au fost luat"43 •
Răspunsul bine documentat dat lui Josef Trausch este ultima mare luare de
poziţie a lui Aron Budai în apărarea drepturilor naţionale. Aflat la o vârstă înaintată,
împlinise 81 de ani, el se retrage discret din activitatea politică. Peste numai trei ani,
în 1847, va înceta din viaţă la vârsta de 84 de ani 44 •
Timp de peste o jumătate de secol, Aron Budai s-a situat în primele rânduri ale
luptei pentru emanciparea românilor din Transilvania. Principalelor acte revendicative,
din anii 1798, 1804, 1809, 1834, 1837, 1842 şi 1844, poartă şi amprenta gândirii lui
Aron Budai. Trebuie subliniat, în primul rând, aportul său imens la înlăturarea diferendelor
confesionale, ceea ce permite ca dezbaterile din deceniile doi şi trei, asupra problemelor
şcolare să abordeze în mod global situaţia şcolilor româneşti, făcându-se propuneri
de rezolvare a problemelor existente valabile atât pentru uniţi cât şi pentru ortodocşi.
După 1830, în condiţiile reluării acţiunilor politice de anvergură în vederea
recunoaşterii drepturilor naţiunii, în spiritul programului Supplexului, colaborarea
interconfesională câştigă şi mai mult teren, impunând cu vigoare ideea priorităţii
intereselor şi obiectivelor naţionale, în raport cu deosebirile de rit. Şi din acest punct
de vedere Aron Budai a constituit un exemplu demn de urmat. El, de religie greco-
catolică, a slujit peste 50 de ani Episcopia ortodoxă din Sibiu. Între numeroasele
sarcini încredinţate în cadrul episcopiei se numără "ducerea oficioaselor corespondenţii,
a celor mai grele inve~tigaţii, organizarea Consistoriului şi a scaunelor protopopeşti" 45
contribuind la progresul Biserici naţionale.

43. Ibidem. p. 277-278.

44. C/onstantin P/apfalvi/, op. cit. p. 138-139; Emilian Cioran, op. cit. p. 270-272.
45. Direcţia Judeţeană Hunedoara a Arhivelor Naţionale, Fond Parohia greco-catolică Hunedoara
11, Dosar 1/1856, f. 114-119.

www.mcdr.ro / www.cimec.ro
Ioachim Lazăr 871

ARON BUDA/ (1763-1847) ET LE MOUVEMENT POUR L 'EMANCIPAT/DN

NATIONALE DES ROUMAINS DE TRANSSYL VANIE

Resume

Aron Budai a eu 1·une des plus importantes contributions au mouvement de f'emanc1pation

culturelle-spirituelle, sociale et politique des roumains de Transsylvanie. li a ete ne en 1763 dans
le village Cigmău (le departament de Hunedoara), en etant 1·un de Ies dix enffants du pretre uniate
de cette focafite. fi a fait ses etudes a Blaj el Cluj et, apes fes avoir termine ii se fait embaucher
comme secretaire pres de vice-commetre du Comita! de Hunedoara et Zarand. Apres la revolte
de Horea et la morte de f'empereur Josef fi, ii a ete evince de sa fonction, soumis aux chicanes
et oblige de s·etabfir a Cigmău.
En 1791, f'evâque orthodoxe Gherasim Adamovici fui a offert la fonction de secretaire
consistoire jusqu·a fa fin de sa vie. En meme temp ii s·est fait embaucher aussi dans le cadre du
tresar pubfique comme secretaire, en rendrant de bons offices a sa nation. En appreciant son
activite comme fonctionnaire de f'etat, en 1819, f'empereur fui a accorde le titre nobiliaire "de
Budai".
Pandant une moitie de siecfe (1795-1847) Aron Budai a participe a toutes Ies actions de
!'elite pofitique roumaine pour fa reunion confessionelle, pour f'efection d'un eveque roumain, la
souvgarde de fa fangue et de f'Enseignement roumain. Les principaux actes revendiquees el
a
avancees en 1804, 1809, 1834, 1837 et 1842 a fa Diete de Transsyfvanie ou la Cour de Vienne
ont f'empreinte de fes actions et fes idees de Aron Budai de Cigmău de Hunedoara.

www.mcdr.ro / www.cimec.ro