UNIVERSITATEA „DANUBIUS” DIN GALAŢI

FACULTATEA DE DREPT

DISCIPLINA:
TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

TEMĂ:

LOCUL ŞI ROLUL ȘTIINȚEI

TEORIEI GENERALE A DREPTULUI
ÎN SISTEMUL ŞTIINŢELOR JURIDICE

Îndrumător științific
Conf. univ. dr. Iamandi Luca

Galați 2021
 CUPRINS

1.Introducere

2.Noţiunea de teorie generală a dreptului

3.Izvoarele teoriei generale a dreptului

4.Natura şi caracterele teoriei generale a dreptului

5.Concluzii

6.Bibliografie
 1.INTRODUCERE

Ansamblul disciplinelor juridice se constituie într-un sistem al ştiinţelor juridice în cadrul

căruia se pot distinge,în funcţie de sferă şi modul de abordare a studiului dreptului,trei grupe şi anume:

a)ştiinţele juridice teoretice

b)stintele juridice de ramura
c)ştiinţele juridice istorice

În cadrul primei grupe se înscrie disciplina Teoria generală a dreptului,având ca obicei

abordarea teoretică, generală a dreptului în întregul său,studiul global ca fenomen social şi formele de
manifestare.
Apariţia şi constituirea Teoriei generale a dreptului că ramura distinctă a ştiinţelor juridice este
de dată mai recentă în secolul al XX lea în prima sa jumătate şi mai pronunţat după cel de-al doilea
război mondial.Aceasta nu înseamnă nicidecum că abordarea teoretică generală a studiului dreptului ar
fi fost neglijată până în epoca contemporană.Dimpotrivă,aşa cum au menţionat preocupări în aces sens
au asistat din cele mai vechi timpuri.Ele au avut însă şi au continuat să aibă de-a lungul secolelor un
caracter preponderent filozofic,ajungându-se în sec al XIX lea la constituirea filosofiei dreptului,că
ramura distinctă filozofiei şi că disciplina de destinată studiului teoretico-filosofic al dreptului.În unele
ţări o disciplină cu acelaşi subiect apare sub denumirea de Enciclopedie a dreptului.
Treptat,în special în secolul XX începe să se contureze că o disciplină distinctă cu caracter mixt
juridico-filosofic în care ponderea teoretico-juridica sau filosofică,varia de la un autor la altul.
În numeroase ţări din Europa şi America apar manuale de Teoria generală a dreptului
precum şi alte studii,monografii din sfera teoriei dreptului datorate unor remarcabili jurişti teoreticieni
precum:Rudolf vom Ihering,Georg Jellinek,Francois Geny,Hâns Kelsen,Mircea Djuvera.
În ţara noastră,la fel,cunostiintele generale teoretice despre drept s-au afirmat şi s-au predat în
învăţământul superior sub forma unor discipline cu caracter filosofic:Filosofia dreptului sau
Enciclopedia dreptului datorate unor profesori eminenţi precum C.Dissescu,Mircea Djuvara,Eugeniu
Sperantia.
În 1930 apare “Teoria generală a dreptului” o lucrare remarcabilă în cadrul facultăţii de drept,o
serie de principii şi concepte ale teoriei dreptului erau predate în partea introductive a cursurilor şi
manualelor de drept civil.
Menţionăm că şi după constituirea Teoriei generale a dreptului că o ramură distinctă a ştiinţelor
juridice,ea continua să fie marcată mai puternic sau mai puţin relevant în funcţie de autor,de pecetea
gândirii filosofice.Şi nu numai filosofice,uneori se remarcă sub anumite aspect,influenţa abodarii
sociologice şi politologice,Numai H.Kelsen şi adepţii săi a căutat să elimine orice influenţe
metajuridice şi să elaboreze cunoscută “teorie pură a dreptului”.Pornind de la legătura indisolubilă
dintre drept şi stat,ceea ce face că unii oameni de ştiinţă,specialişti în teoria dreptului să se ocupe de
asemenea de teoria statului,au apărut lucrări teoretice cu caracter monografic sau cursuri universitare
dedicate studierii comune a statului şi dreptului,constituindu-se şi o disciplină distinctă de teoria
generală a statului şi dreptului.
În Uniunea Sovietică şi apoi după exemplul sovietic în celelalte ţări foste socialiste s-a
constituit şi s-a predat că o disciplină aparte a teoriei generale a statului şi a dreptului,disciplina
marcată însă puternic ca toate disciplinele juridice şi sociale,în general de ideologia Marxist-leninista.

2.NOŢIUNEA DE TEORIE GENERALĂ A DREPTULUI

Studiul conceptelor, categoriilor,principiilor şi noţiunilor de bază ale dreptului este realizat de

Teoria generală a dreptului denumită “Drept general” sau “Introducere în drept”(În Franţa
“introduction au droit” , în Germania “Einfuhrung în die Rechtwissenschaft”), “Studiul dreptului” sau
uneori,pe scurt “Drept”.
Teoria generală este disciplina științifică ce studiază ansamblul dreptului, respectiv
determinarea, articulatiile și esența lui, alcătuirea și structurarea lui și care elaborează instrumentele
esențiale si conceptele fundamentale prin care dreptul este gândit, instrumente constând în “norma
juridică”, “izvorul de drept”, “raportul juridic”, “tehnica juridică”.
Teoria generală a dreptului,ramură de sine stătătoare a ştiinţelor juridice,tratează noţiunile
elementare ale ordinii juridice şi principiile fundamentale care o guvernează în ansamblul său.Astfel
definită , teoria generală este,în parte descriptivă şi,în parte normative . Ea este descriptiva,deoarece
are ca obiect de a explica noţiunile elementare utilizate de drept;ea este normative,întrucât expune
anumite reguli fundamentale ale ordinii juridice.Teoria generală a dreptului face parte din dreptul
pozitiv ale cărei elemente şi principia generale le reprezintă.Denumirea “Teoria generală a dreptului”
nu trebuie să ne inducă în eroare asupra naturii reale a acestei discipline juridice.Este vorba de altceva
decât despre o reflexie speculativă asupra generalităţilor dreptului;ea nu se confunda cu filozofia
dreptului,cu începerea de a pătrunde în esenţa dreptului care este în primul rând,un demers
filozofic,deşi până în secolul al XIX lea teoria dreptului era considerate o subdiviziune a
filozofiei,teoria generală este o ramură a dreptului pozitiv,egală cu alte ramuri,care are ca finalitate să
exploreze,în profunzime,conceptul de drept.
Revenind la cercetarea şi definirea obiectului teoriei generale a dreptului este de reţinut că ea
studiază dreptul în ansamblul său,în generalitatea şi integralitatea sa,ordinea juridical în globalitatea
să.Ea formulează definiţia dreptului,celelalte concepte,categorii specific dreptului cu care operează
fiind valabile pentru toate ştiinţele juridice cum sunt categoriile de normă juridice,drept subiectiv,izvor
de drept,sistem de drept s.a.De aseenea ea formulează o serie de principii generale valabile pentru toate
ştiinţele juridice ex:principiile legalităţii,separaţiei legii etc.
Teoria generală a dreptului studiază metologia de cercetare folosită de ştiinţă dreptului.O
atenţie deosebită acorda această disciplină studierii corelaţiei dintre drept şi putere,drept şi stat.Pentru
înţelegerea unor concepte,teorii sau principii,este necesară evocarea evoluţiei istorice a acestora ca şi
încadrarea lor în diferite şcoli şi curente despre drept,aparite de-al lungul timpului.
Teoria generală a dreptului este evident,o ştiinţă întrucât ea operează cu
concepte,teorii,principii,dar într-un anume sens poate fi privită şi că o artă în măsura în care ea solicita
din partea juristului pe lângă cunostiinte,talent,măiestrie în a sesiza,cercetă fenomenele juridice,a-i
cuprinde legităţile.
Teoria generală a dreptului nu rămâne la nivelul abstracţiilor , ea are de asemenea, o importanţă
practică,servind nemijlocit procesului de elaborare şi aplicare a dreptului.În acest scop este studiată
tehnica juridical privind elaborarea şi realizarea actelor juridice.
Sub aspect epistemologic teoria generală a dreptului raportată la sistemul ştiinţelor juridice are
un caracter de ştiinţă fundamental şi totodată de sinteză.Conceptele,categoriile şi legităţile create de
teorie sunt folosite pentru definirea acestor concepte.

2.IZVOARELE TEORIEI GENERALE A DREPTULUI

Teoria generală a dreptului utilizează în construcţia sa elemente de natură şi de provenienţă

foarte diferită.Interesează de a arăta câteva din aceste surse. Este necesar a se face distincţie între
izvoarele materiale şi izvoarele formale ale dreptului. Izvoarele materiale, denumite şi reale, sunt
reprezentate de realitatea exterioară, care determină acţiunea legiuitorului. În consecinţă, prin izvor de
drept, în sens material, înţelegem viaţa socială, economică şi culturală în complexitatea ei, progresul
social care determină naşterea unor reguli de drept şi instituţii.
Din punct de vedere juridic, ne interesează în special izvoarele formale sau formele de
exprimare a normelor de drept. Sensul juridic al noţiunii de "izvor formal al dreptului" surprinde o
multitudine de aspecte şi modalităţi prin care conţinutul normei de drept devine norma de conduită şi
se impune ca model de urmat în relaţiile sociale. Deci, izvorul formal al dreptului îl reprezintă regulă
de conduită prescrisă şi exteriorizată, cuprinsă într-o anumită haina juridică.
Izvoarele de drept sunt clasificate după diferite criterii:

A. După modul de transmitere deosebim izvoarele scrise de izvoarele nescrise:

-obiceiul - izvor nescris
-norma juridică - norma scrisă
 B.După caracterul oficial sau neoficial al izvorului de drept:
-legea - izvor oficial
-obiceiul, doctrina - izvoare neoficiale.

C.Din punct de vedere ale modului de impunere:

-izvoare directe - actele normative
-izvoare indirecte - obiceiul său normele elaborate de organizaţiile nestatale care pentru a deveni
obligatorii trebuie să fie validate de o autoritate statală.
D.După modul de creare a normei:
-izvoare creatoare: legea şi cutumă, deoarece crează legi noi
-izvoare interpretative:jurisprudenţa şi doctrină care interpretează legile existente.
E.Enumerativ, izvoarele formale ale dreptului sunt:
-obiceiul juridic - cutuma;
-practica juridică - jurisprudenţă
-precedentul juridic
-doctrina
-contractul normativ
-actul normativ.

3.NATURA ŞI CARACTERELE TEORIEI GENERALE A DREPTULUI

Teoria generală a dreptului este o ştiinţă care studiază aspectele generale şi esenţiale ale
dreptului.
În structura sa se cuprind concepte,teorii,principii şi categorii de maximă generalitate cum ar
fi:definiţia, esenţa, conţinutul şi forma dreptului,norma juridical,izvorul de drept,raportul
juridic,interpretarea juridică şi răspunderea juridical,deosebindu-se prin aceasta,de abordarea cu
caracter aplicat specifică altor ştiinţe juridice.
Teoria generală a dreptului este o ştiinţă socială deoarece studiază un fenomen social şi pe un
plan mai cuprinzător juridicul în toate formele care se manifestă incluzând pe lângă normele de drept
conştiinţa juridică şi raporturile juridice din societate.În acest mod ea se alătura altor ştiinţe despre
societate ca de exemplu sociologia sau istoria împreună cu care desluşeşte conţinutul socialului în
raport cu naturalul contribuind astfel la conturarea unei ontologii sociale prin mijloace şi argument
proprii.
Teoria generală a dreptului este o ştiinţă juridică cu caracter general având rolul de a înfăţişa o
sinteză cât complexă şi cât mai ordonată a întregii ştiinţe despre drept.Având în obiectul sau abordarea
teoretică şi generală a dreptului,în întregul său,cu funcţiile şi formele sale de manifestare,teoria
generală a dreptului apare ca o disciplină de referinţă pentru ştiinţa dreptului.totodată prin delimitarea
sferei de cuprindere şi a elementelor specific categoriilor şi instituţiilor teoria generală a dreptului ajuta
ştiinţele de ramură în explicarea rolului lor în teoria şi practică dreptului.Pentru înţelegerea unor
concepte teorii sau principii este necesar să evoce evoluţia lor istorică ca şi încadrarea lor în diferite
şcoli şi curente despre drept apărute de-a lungul timpului.
Teoria generală a dreptului are şi un rol practic întrucât serveşte nemijlocit procesului de
elaborare şi aplicare a dreptului în care scop este studiată tehnica juridical privind elaborarea şi
realizarea actelor normative.
5.CONCLUZII

Teoria generală a dreptului este o ştiinţă socială dar şi o ştiinţă juridică fiind disciplina de
referinţă pentru ştiinţa dreptului.Totodată este o ştiinţă fundamentală,de sinteză,conceptele categoriile
şi legalităţile fiind folosite de celelalte discipline. În esența sa, dreptul dreprezintă forma normativă de
exprimare a libertății. Creând un cadru juridic raționalizat al acțiunii umane libere, dreptul a devenit o
componentă de bază a civilizației omenești

6.BIBLIOGRAFIE

1.Costică Voicu, Gabriel Moinescu, Teoria generală a dreptului,Ed. Sitech, Craiova, 2009
2.Curs „Teoria Generală a Dreptului - Anul I, Semestrul I, Ioan Humă, Editura Universitară
Danubius, Galați Ceterchi,I.,Craiovean I.
3. Introducere în teoria generală a dreptului Ed All,Bucureşti 1992 Voinea, Introducere în
teoria generală a dreptului