minescu

mnă

nă, frunza 'mprăştiată,

ârlă 'n geamuri grele picuri;
scrisori din roase plicuri
as gândeşti la viaţa toată.

timpul tău cu dulci nimicuri,

nimeni 'n uşa ta să bată;
ne-i, când afară-i sloată,
nd la foc, de somn să picuri.

mă uit din jet de gânduri,

mul vechiu al zânei Dochii,
aţa creşte rânduri-rânduri;

foşnirea unei rochii,

as abia atins de scânduri...
ţiri şi reci mi-acoper ochii.
scu

nă

nă, frunza 'mprăştiată,

ârlă 'n geamuri grele picuri;
scrisori din roase plicuri
as gândeşti la viaţa toată.

timpul tău cu dulci nimicuri,

nimeni 'n uşa ta să bată;
ne-i, când afară-i sloată,
nd la foc, de somn să picuri.

mă uit din jet de gânduri,

mul vechiu al zânei Dochii,
aţa creşte rânduri-rânduri;

foşnirea unei rochii,

as abia atins de scânduri...
ţiri şi reci mi-acoper ochii.