Nunta- casatoria

- ca rit de transformare al individului-

Casatorit sau mai bine,nu? Imi aduc aminte cu dezgust de faptul ce urma sa se
intample.Aveam doar 16 ani si o vadeam pe mama care trebuia sa fie in permanenta in fata,
tatal meu dorind mereu si alte femei in viata lui.La 15 ani ai mei eram obisnuit sa aud
casatorii arnajate de parinti, bunici sau clerici, mi ar fi placut sa nu fiu parte ndin poveste,
dar a foast…Eram furios si consideram nedrept, pentru o casatorie asa cum citisem eu in
romane avea la baza altceva….Dar mai ales pentru ca o iubeam nespus pe mama imi doream
altceva…

Din rasputeri am incercat sa o conving pe mama, in a respinge idea casatoriei aranjate, eu

aveam alte dorinte, alte vise…imi doream sa invat, sa fiu liber, sa mi traiesc tineretea, dar nu
a fost….CASATORIA ARANJATA….urma sa se intample cu pasi mci si sigur spre viitor…
Barbat fiind trebuia sa dovedesc vitejie si stabilitate in trbul meu, sa rat ca sunt vrednic si
puternic, ceea ce si eram, dar trebuia sa respect si traditia casatoriei aranjate, altfel….Altfel
nu erai inregimentat in obiceiurile tribului. Si totusi aveam 15 ani si trebuia sa inteleg aceasta
casatorie ca atare. Era regula tribului meu, casatoria aranjata si atunci nu aparea
constrangerea? Regresul? La doar cei 15 ani ai mei acordul parintilor era sufficient pentru ca
aceasta casatorie sa aiba loc.Eu imi doream o cariera de militar, sa deservesc tribului meu. Si
a inceput petitul…Mama si bunica mergeau catre aleasa cu diverse ofrande pentru a o
convinge sa accepte propunerea de casatorie, pentru a deveni mireasa mea.Nu ma cunostea,
nu m-a vazut si totusi pentru ca acesta era obiceiul, trebuia sa fie convinsa…Acest ritual era
vechi si consta in oferirea de dulciuri, de mici cadouri , de atentii care incantau orice copil.Si
intr-un finala apartu si acceptul pentru ca sa ne intalnim, deci parte din petit era realizat…Si
totusi eram copii, trebuia sa ne vedem…, insa nu singuri niciodata, la intalnirile de grup din
fiecare joi, desi imi displaceau, trebuia sa fiu prezent…Toate aceste aspect ma faceau sa pierd
ce era cel mai important in viitorul meu, sa ma regasesc pe mine, sa fac ce imi place, sa aleg
ce vreau, din nefericire pentru mine erau doar vise….

Eram pierdut, o casatorie aranjata, pentru mine la 15 ani fara sa mi indeplinesc visul de a fi
military…insa era realitatea vietii mele… trista….la 15 ani..
A urmat dupa aceasta perioada de petire in care ne comportam fix ca doi frati, o alta perioada
de logodna, care mi se parea si mai impovaritoare, la 15 ani, am urat aceasta situatie, dar
trebuia sa rezist oricari provocari pentru familia asa hotarase.Acum se schimbau regulile,
trebuia sa incerc sa ma apropii de acea fata, sa incerc sa o cunosc, sa incerc sa o aporpii, desi
eu nu mi doream acest lucru..Insa aceasta era realitatea mea..pe ca o uram..Mai era si un alt
interes pe care pana acum am refuzzat s ail accept, familia mea se indrepta catre un dezastru
financiar , iar eu eram cel care trebuia sa salveze familia…prin aceasta casatorie..Logodna a
insemnat pcecetluirea viitoarei casatorii, cu aranjamantele aferente:discutii asupra dotei,
asupra locului unde vom locui, obtinerea apropbarii seflui de trib pentru casatorie, pe langa
acordul (consimtamantul) parintilor, care va fi sursa de venit pentru noi… Aproipierea de
acea fata a fost groaznica..eu..eu..eram pierdut intr-o marasma din care imi doream sa
scap..Nimeni nu mi explica ce urma sa se intample doar mi se zice ca asa e correct.Nu mi
placea, desi copil fiind retraiam traumele unei copilarii in care parintii tot printr-o casatorie
aranjata erau pe pozitii mereu opuse.Eu citisem ca nu asa trebuie sa fie, ca barbatii trebuie sa
fie eroi, modele in familie!Si totusi lucrurile se intamplau si ea nu avea nicio vina.Asa era
aranjamantul si cei ii mai trist era, ca noi stiam.Aceasta logodna insemna intalniri mai dese,
deprinderea unor obiceiuri impreuna, excluzand orice relatie de natura sexuala.Adica ne
puteam atinge, puteam dormi impreuna, dar fiecare locuia la casa lui asa cum am spus pentru
virginitatea si a mea dar si a ei trebuiau dovedite in noapte nuntii, momentul in care copilaria
mea disparea…Si totusi logodna era presarata de veselie, de bunatati din partea
participantilor, chiar si de cadouri oferite viitorilor miri.Pentru mine, insemna un rau
necesar…simteam frustrare pentru ca aceasta casatorie trebuia sa vina mai tarziu, din
dragoste, prin liber consimtamant, insa nu a fost sa fie.

Mamei fetei a trebuit sa I fac un cadou de ramas bun prin care ii multumeam pentru felul in
care a crescut-o pe viitoarea mea mireasa sis a discutam despre dota, si mai important era
faptul ca eu, trebuia sa locuiesc la viitoarea mireasa.La 16 ani, inceputa la 15 ani aceasta
initierea a mea catre o alta lume, fiind varsta legala pentru casatorie, urma procedura prin
care eram initiate in taina casatoriei.Nunat insemna trei zile de petrecere, incepand de
duminica; aveam straie special pregatite pentru aceasta ocazie, mireasa era pictata pe maini
cu hena, iar eu trbuia sa incep sa port barba ca semn al trecerii in randul barbatilor.Si mai era
un hop ..nopatea nuntii..in care carpa rosie trebuia aratat de catre nasa intregului alai pentru a
se confirma virginitatea.Fiecare din miri cu alaiul sau de la casa parinteasca pleca spre noua
casa a mirilor in care acestia vor locui.Seful de trib era cel care incuviinta casatoria si de
asemenea validarea acesteia prin carpa rosie dupa momentul intim.Si asa dupa acest moment
sinistru(pentru ca asa a fost sinistru) la 16 ani a inceput viata de familie, in care eu eram capul
acesteia si in care se schimbau rwegulile stiu.In primul rand am fost incorporate in coprul
militar, a trebuit sa pot barba,aveam obligatia sa obtin un venit si in felul acesta mi s-a dat in
administrare afacerea cosurilor de nuieleMi am promis atunci ca voi incerca sa schimb ceva
in lumea mea..in lumea in care am crescut…dar nu cred ca e posibil..pentru ca este ancestral
stabuilit cad doar asa poti deveni barbat si in plus insurat.Cuvintele sefului de trib mi au
ramas in minte ..de acum si pe vecie…Am devenit astfel cap de familie cu responsabilitati,
cu haine anume pregatite pentru a fi purtate in noua mea ciliate, insa fosrte greu pentru ca la
16 ani impliniti responsabiliatile catre lumea inconjuratoare erau mult mai mari decat mi am
imaginat eu vreodata!