Curs Etica Si Integritate Academica - Ghicajanu

CONF. UNIV. DR. EC.
GHICAJANU MIHAELA, CURS: ETICĂ ȘI INTEGRITATE

ACADEMICĂ, PETROȘANI, 2021
UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI

FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ ȘI ELECTRICĂ
MASTER SPECIALIZĂRILE:
 Sisteme electromecanice SE I
 Exploatarea instalaţiilor electrice industrial EIEI I
 Sisteme de transport pentru industrie STI I
 Tehnici şi tehnologii informatice aplicate TTIA I
CURS
ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ
(!!! Acest curs este format din mai multe surse bibliografice, ale unor autori
specializați pe această disciplină, prin prelucrarea și abordarea proprie. Aceste surse
bibliografice sunt indicate la început de capitol sau pe parcursul cursului.)
1
CONF. UNIV. DR. EC. GHICAJANU MIHAELA, CURS: ETICĂ ȘI INTEGRITATE
Cuvinte cheie ale disciplinei
Etică Responsabilități Protejare

Valori Cultură Brand
Principii organizațională Licență
Morală Experiențe Contract
Standarde Disciplină Inteligență
Comportament/ Proprietate Cercetare
conduită Mărci Dezvoltare
Îndatoriri/ Brevete/patent Beneficiu
Invenție Drept
Inovație Autor
2
CAPITOLUL 1
Noțiuni fundamentale privind etica și integritatea academică
1.1. Definirea conceptelor de etică, morală, deontologie și de

integritate
1.2. Aspecte relevante ale eticii și integrității
1.3. Etică academică și etica profesională
Aceste capitol este compus din selecția unor texte din următoarele surse și prelucrare
personală, sau interpretare generaLă a unor concluzii.
- ETICA ACADEMICĂ ȘI ELEMENTE DE DIDACTICĂ A ACESTEIA, autor
Gabriela Gruber, document accesat pe
https://www.researchgate.net/profile/Gabriela-Gruber, în data de 5.12.2021;
- https://dexonline.ro/
- https://www.merriam-webster.com/
- https://www.dictionary.com/
- https://en.wikipedia.org/
- https://ro.wikipedia.org/
2
1.1. Definirea conceptelor de etică, morală, deontologie și de

integritate
 ETICA
Termenul ETICĂ provine din grecescul „ethos” care înseamnă: caracter,

obișnuință.
Etica este o ramură a filosofiei. Obiectul eticii îl constituie morala, respectiv
înţelegerea categoriilor etice fundamentale, acestea fiind:
-binele,
- adevărul,
- frumosul,
- dreptatea,
- corectitudinea,
- integritatea, etc.
În continuare prezentăm câteva definiții atribuite ETICII
1. Conform https://dexonline.ro/, definiției dată de Dimitrie
1
Cantemir
Etica este Știință care se ocupă cu studiul teoretic al

valorilor și al condiției umane, din perspectiva principiilor
morale, și cu rolul acestora în viața socială.
2. Conform https://dexonline.ro/, definiție introdusă de Laura Gellner
Etica este știința care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de
dezvoltare istorică, cu conținutul lor de clasă și cu rolul lor în viața socială;
totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite
clase sau societăți; morală. Etica este una dintre formele conștiinței sociale
3. O altă definiție cuprinsă în Dicționarul de filosofie” din 1978,
Etica este definită ca disciplină filosofică care „studiază problemele practice şi
teoretice ale moralei” (Pavel et al., 1978, p. 246).
1
Dimitrie Cantemir este unul dintre cei mai importanți cărturari care a analizat ”Omul moral”
3
4. Mai mult Immanuel Kant considera etica

(https://en.wikipedia.org/wiki/Morality)
Etica este o obligație, o datorie, o virtute pentru un

comportament de conduită pe baza unor principii morale.
Lista rămâne deschisă la aceste definiții!

În concluzie,
Etica poate fi definită ca filosofia care abordează problemele despre morală și
moralitate, cuprinzând studiul tuturor valorilor și normelor morale în acțiune.
După cum se poate sesiza, după doar o parte din aceste definiții, etica este un
termen folosit împreună cu termenul de moralitate și de cele mai multe ori folosit ca și
sinonim – etic-moral.
Observăm câteva cuvinte comune acestor definiții:
- Morală
- Norme
- Principii
- Legi
- Social
- Practic
- Teoretic.
În continuare să vedem ce reprezintă MORAL ȘI MORALITATE!
Morala reprezintă comportamentul uman văzut prin prisma valorilor.
4
Morala cuprinde normele și principiile care reglementează relațiile umane, tipuri ideale
de activități umane, modele exemplare și comportamente exemplare.
Dicționarul de Filosofie” (Didier, 1996) definește morala ca „știinţă a binelui şi
a regulilor acţiunii umane; ştiinţă a scopurilor vieţii, a principiilor de acţiune” (p. 217).
Potrivit definiției existente în „Dicționarul de Filosofie” din 1978, morala

reprezintă un „ansamblu al deprinderilor, sentimentelor şi convingerilor,
atitudinilor şi mentalităţilor, principiilor, normelor şi perceptelor, valorilor şi
idealurilor care privesc raporturile dintre individ şi colectivitate (familie, clasă,
naţiune, societate ş.a.) şi care se manifestă în fapte şi acţiuni, în modul de
comportare” (Pavel et al., 1978, p. 473).
Morala este un fenomen social, o formă a conștiinței sociale care reflectă

relaţiile ce se stabilesc între oameni în ipostaza lor de subiecţi reali, aflaţi în
interacţiune, într-un context social delimitat în spaţiu şi timp. Moralitatea reprezintă
reflectarea în conştiinţa individului a moralei sociale, este morala în acţiune sau
manifestarea moravurilor şi obişnuinţelor individului.
DEONTOLOGIA
Deotologia este parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei
activități profesionale (https://dexonline.ro/).
INTEGRITATEA în etică
Integritatea este un concept care vorbește despre acțiuni consecvente, conform
valorilor, metodelor și elementelor de măsură, precum și de raportare la principii și
așteptări care pot fi verificate prin rezultate.
”În etică – integritatea este considerată ca onestitate și corectitudine, și este evaluată

prin acuratețea acțiunilor cuiva. Așadar, integritatea este opusul unor metehne cum
ar fi: inconsecvența, ipocrizia sau falsitatea” (https://ro.wikipedia.org/)
5
1.2. Aspecte relevante ale eticii și integrității

(abordare personală Ghicajanu M., 2021)
Aspectele referitoare la etică și contextul în care poate fi folosit și înțeles, sunt
legate cel puțin de două concepte:
- Etică morală - în calitate de etică morală ca și comportament în societate -
cetățean/ în societate sau comunitate
- Etica profesională – comportamentul moral legat de o anumită profesie (în
marea majoritate, dar mai ales legat de profesiile care au un impact direct asupra
omului, de exemplu profesia: de medic, avocat, jurist, cadru didactic, profesii în
sectorul serviciilor publice, etc.
Comportamentul moral este dat de atitudine/poziție la un moment dat în
anumite împrejurări – termen lung sau pe termen scurt
Atitudinea unei persoane reprezintă un cumul de:
o Limbaj – comunicare, inclusiv comunicarea nonverbală și paraverbală;
o Acțiuni, fapte;
o Judecăți;
o Relațiile interumane;
o Ținută, etc.
- Integritatea este compusă sau este rezultatul unor valori personale și
profesionale.
- Valorile personale pot fi înnăscute și dobândite, completate de valorile
profesionale, ca urmarte a experienței, autoeducației și autodisciplinei,
modele de urmat etc.
- Valorile și principii personale sunt determinate și formate ca rezultate și cumul

de mai mulți factori /aspecte, precum:
o Personalitate
o Temperament
o Educație
o Religie
o Experiențe viață
o Experiențe profesionale
o Autocunoaștere
6
o -Autodisciplină
o Capacități
o Calități
 Factori GENERALI DE INFLUENȚĂ

- Poziția individuală în societate/ organizație
- Relațiile și conflictul de interese
- Schimbările din societate și/sau organizație
- Regulile societății, comunității / organizații, etc.
1.3. Etică academică și etica profesională
Există multe definiții și caracterizări ale eticii

academice.
1. Într-o primă accepțiune, cea a lui Lobkowicz (1984),
”etica academică este o aplicare a eticii în general la situația specială a unei

anumite profesii și a instituției în care se defășoară profesia”. Autorul consideră că
pentru a defini corect etica academică este necesară o caracterizare a comunității
academice.
Comunitatea academică internalizează anumite standarde etice care reprezintă un

răspuns la așteptările exprimate de societate față de această comunitate.
2. În accepțiunea unor cercetători români (Socaciu, 2017)
”etica academică aduce lalolaltă elemente din etica unei profesii și etica
cercetării.”
7
Corpul profesoral și cel al studenților, atunci când se raportatează la reguli și principii

de etică academică trebuie să includă aspecte legate de:
- Demnitate
- Încredere
- Onestitate
- Considerație
- Corectitudine
- Respect, etc.
În contextul eticii academice, studenții sunt învățați să gândească la deciziile

etice, învață să recunoască problemele etice ale vieții reale, prin reflecție și dialog
(Couch și Dodd, 2005).
ETICA PROFESIONALĂ
Spre deosebire de această abordare, etica profesională, susțin Erich, Cranston,

Kimber și Starr (2012, p. 102) ”reprezintă extensia eticii de zi cu zi la nuanțele practicii
profesionale”. Ea cuprinde valorile și credințele care ghidează un grup de profesioniști
în relațiile lor cu colegii, partenerii de afaceri, clienții, etc.
Etica profesională este strâns relaționată cu codurile profesionale de etică,
diferite de la o profesiune la alta.
8
CAPITOLUL 2
CADRUL LEGISLATIV ȘI NORMATIV PRIVIND ETICA ȘI INTEGRITATEA
ACADEMICĂ
Referitor la cadrul legislativ și normativ care reglementează aspectele generale și

pareticulare ale eticii și integrității academice pot fi împărțite în cel puțin 3 categorii:
• I. Documentele la nivel național – reprezentate de legi, metodologii, etc.
• II. Organismele la nivel național de reglementare în învățământul
universitar și documente,. instituții aferente ministerului Educației
• III. Documentele interne la nivel de universitate –regulamente interne,
metodologii, comisii, proceduri, coduri, etc,
• I. Documentele la nivel național – reprezentate de legi, metodologii, etc.

Putem afirma că reglementările privind etica și moralitate pornesc de la cel puțin 2
documente de bază, precum.
- Constituția Româniai
- Declarația Universală a drepturilor omului
• II. Organismele la nivel național de reglementare în învățământul

universitar și documente,. instituții aferente ministerului Educației
În această categorie se pot înscrie:
- Legea Educației naționale nr.1/2011 actualizată 2021 în care sunt
stiupulate:
 Statutul personalului didactic -
 Statutul personalului didactic şi de cercetare din învăţământul superior
 Falsul în declarații sau alte acte
 Plagiat
 Informații false folosite în accesarea granturilor
- Legea 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică.
Organisme care reglementează activitatea academică de predare și cercetare sunt:
9
 Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior –

ARACIS (https://www.aracis.ro/)
ARACIS - este instituția care are ca misiune de a efectua evaluarea externă a calității
educației oferite de instituțiile de învățământ superior și de alte organizații furnizoare de
programe de studii specifice învățământului superior, care operează în România cu
scopul de:
- atesta, pe baza standardelor de calitate, capacitatea organizațiilor furnizoare de
educație de a satisface așteptările beneficiarilor;
- a contribui la dezvoltarea unei culturi instituționale a calității învățământului superior;
- a asigura protecția beneficiarilor direcți de programe de studiu de nivelul
învățământului superior prin producerea și diseminarea de informații sistematice,
coerente și credibile, public accesibile, despre calitatea educației;
- a propune Ministerului Educației strategii și politici de permanentă ameliorare a
calității învățământului superior, în strânsă corelare cu învățământului preuniversitar.
 Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor

Universitare (CNATDCU),
(http://www.cnatdcu.ro)
Se acordă titluri științifice precum: titlurile de doctor într-un anumit domeniu de

cercetare sau titlurilor de abilitare – professor hability
 Consiliul de Etică și Management Universitar (CEMU)
 Consiliul Național de Finanțare a Învățământului Superior- CNFIS
CNFIS promovează creșterea continuă a calității în sistemul de învățământ superior
din România, asigurând pentru toți cetățenii egalitatea șanselor de pregătire în
învățământul superior.
10
• III. Documentele interne la nivel de universitate –regulamente interne,

metodologii, comisii, proceduri, coduri, etc,
Documentele și organismele la nivel universitar sunt constituite și funcționează în baza
legislației la nivel național și de Ministerul Educației, și a celorlalte organisme care
reflementeză organizarea și funționarea învîțămânntului superior, și în general poartă
cam aceleași denumir. Cele mai relevante sunt umrătoarele:
- Carta Universitară, Codul de etică și integritate, Comisia de Etică, Raportul
comisie de etică, alte coduri și regulamente ce vizează etica și comportamentul
cadrelor didactic/ studenților
- Norme de etică, proceduri și metodologii privind relaţiile dintre cadrele
didactice, dintre studenți, dintre studenți și cadrele didactice.
Pentru informații suplimentare, puteți consulta :
https://www.upet.ro/documente/
11
CAPITOLUL 3
PLAGINATUL
3.1. Definiții
Conform DEX, a plagia înseamnă:
1. „a lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva și a le
prezenta drept creații proprii; a publica pe numele său
fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar”.
2. „operă literară, artistică sau ştiinţifică a altcuiva, însuşită (integral sau parţial) şi
prezentată drept creaţie personală”. (DEX)
Etimologia cuvântului plagiat provine din latinul plagarius al cărui sens inițial era de
răpitor, seducător sau tâlhar, cuvânt care a intrat mai apoi în limba engleză sub forma
plagiary, cu înțelesul de persoană care ia în mod abuziv cuvintele sau ideile altuia.
(Șercan, E., 2017).
Indiferent dacă este vorba despre cazuri minore, cum ar fi citarea
necorespunzătoare, sau despre preluări masive și intenționate de paragrafe, pagini sau
capitole întregi dintr-o carte, plagiatul este considerat o abatere academică gravă.
Plagiatul este înțeles în general ca o formă de furt intelectual prin care se obțin
printr-o înșelăciune calificative, grade și titluri, precum și avantaje financiare ori
sociale, adesea cu încălcarea drepturilor de autor ale altora (Papadima, L., 2017).
Potrivit Merriam-Webster online dictionary a plagia înseamnă: „să furi și să

transmiți (ideile sau cuvintele altui) ca fiind ale tale: să folosești (munca altuia)
fără a acorda și creditul cuvenit sursei; să comiți furt literar; să prezinți ca fiind
nouă și originală o idee sau produs derivat dintr-o sursă existentă.”
Conform CNECSDTI „Plagierea este preluarea de către un autor a unor
elemente din opera de creație intelectuală a altui autor și prezentarea lor în spațiul
public drept componente ale unei opere proprii. Plagiatul este rezultatul acțiunii
de a plagia și se referă la opera generată prin preluarea ilegitimă, intenționată sau
nu, din punct de vedere deontologic.”
Plagiatul este un fenomen de-a dreptul endemic în lumea academică. În România,
plagiatul a constituit în ultima vreme un subiect de interes public, implicând o serie de
12
politicieni în scandaluri publice, dintre care cel mai notoriu a fost cazul plagiatului
lucrării de doctorat de către prim-ministrul Victor Ponta (Papadima, L., 2017).
Cu toate acestea, plagiatul nu este definit în legislația română decât într-un
sens destul de restrâns și de către o singură lege – Legea 206/2004 privind buna
conduită în cercetarea ştiinţifică
Plagiatul este, conform dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004,
„expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a
unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode
ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a
menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale”.
La art. 4 alin. (1) lit. e) din aceeași lege, autoplagiatul este definit ca: „expunerea
într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte,
expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din
opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a
menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale”.
3.2. Forme de plagiat

În literatura de specialitate dedicată plagiatului există numeroase tipuri de clasificări
făcute de cercetători (Park, 2003; Weber-Wulff, 2014) sau de universități.
Platformele electronice (soft-urile) de detectare a plagiatului, precum Turnitin18
sau iThenticate19 pun și ele la dispoziția utilizatorilor ghiduri de ierarhizare a tipurilor
de plagiat.
Pentru o mai bună înțelegere a noțiunii de plagiat și a modalităților și formelor
pe care le poate lua, vom da o serie de exemple concrete, intenția fiind de le oferi
studenților cunoașterea necesară pentru a respecta uzanțele de scriere academică. În
acest material vom utiliza tipologiile de plagiat propuse de platforma electronică
Turnitin și de cercetătoarea germană Debora Weber-Wulff.
Cele mai cunoscute forme de plagiat sunt următoarele:
- Plagiatul de tip copy-paste sau clonă
- Plagiatul de tip Find și replace – cu intervenții minimale asupra unor
cuvinte cheie sau prin citare partial fără folositea textului citat în ghilimele
- Plagiatul de tip parafrazare fără a indica sursele bibliografice
- Plafiatul prin mixare sau Ghiveciul (Mashup)
13
- Plagiatul prin reciclare

- Eroarea 404 - Includerea citărilor unor informații inexistente sau inexacte
despre surse.
1. Plagiatul de tip copy-paste sau clonă

(Șercan, E., 2017, pp. 29-36)
Înseamnă preluarea și folosirea cuvânt cu cuvânt a muncii unei alte persoane
fără citare corectă, prin atribuirea sursei și utilizarea ghilimelelor. Potrivit Turnitin, este
cel mai des întâlnit tip de plagiat, fiind și cel mai simplu, în condițiile accesului facil la
resurse bibliografice online, înlesnit de conexiunea la internet.
Procedeul de copiere se realizează prin simpla utilizare a comenzilor Ctrl + C
urmat de Ctrl + V de pe computer sau prin copierea ad litteram a conținutului unei
lucrări.
2. Plagiatul de tip Find și replace – cu intervenții minimale asupra unor

cuvinte cheie sau prin citare partială fără folositea textului citat în
ghilimele
Înseamnă preluarea de conținut dintr-o singură sursă, asupra căruia se fac
intervenții minimale.
În cazul acestui tip de plagiat sursa originală poate să nu fie indicată deloc sau
poate să fie menționată prin notă de subsol sau paranteze, însă nu și prin plasarea între
ghilimele a textului preluat.
Lipsa ghilimelelor, deși s-a făcut trimiterea către autor face ca respectivul pasaj
să fie declarat plagiat.
3. Plagiatul prin parafrazare (Șercan E., 2017, pp. 29-36) fără a indica
sursele bibliografice
Apare atunci când cuvintele cheie sau unele porțiuni din propoziție sau frază sunt
înlocuite cu cuvinte sau expresii sinonimice, dar conținutul de bază este păstrat, sursa
originală nefiind menționată. Debora Weber-Wulff denumește această tehnică „plagiat
camuflat”. Parafrazarea poate să se rezume la unul sau câteva paragrafe în care au fost
operate modificări și se poate întinde până la rescrierea unei lucrări întregi.
14
Acest tip de plagiat poate fi destul de greu de identificat deoarece este modalitatea de
mascare prin schimbarea unor cuvinte cu unele cu înțeles identic sau similar, prin
schimbarea ordinii cuvintelor într-o frază sau chiar a topicii frazei.
Cu toate acestea, scheletul unei idei rămâne același, ideea principală rămâne aceeași,
chiar dacă efortul de a ascunde proveniența conținutului este unul important.
4. Plagiatul prin mixare sau Ghiveciul (Mashup)

Apare atunci când porțiuni de propoziție sau frază sunt preluate din mai multe
surse și sunt folosite în așa fel încât să se potrivească
5. Plagiatul prin reciclare

Sub această denumire avem de-a face, de fapt, cu autoplagiatul. Înseamnă
utilizarea propriei munci a autorului, folosită anterior într-o altă lucrare publicată, la
care au fost aduse modificări minimale, fără a se specifica (cita) faptul că respectivul
text a mai fost publicat anterior.
Există curente de opinie destul de răspândite în comunitatea academică prin
care unii cercetători resping ideea că un text care le aparține și a fost publicat o dată nu
mai poate fi republicat. Un text al aceluiași autor poate fi republicat doar cu condiția de
a se specifica faptul că nu este o creație nouă, ci una deja adusă la cunoștința publicului.
15
CAPITOLUL 3
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ ȘI DREPTURILE DE AUTOR
Acest capitol este structurat din următoarele surse bibliografice:

1. Declarația Universală a Drepturilor Omului, accesată pe http://www.anr.gov.ro
2. DIRECTIVA (UE) 2019/790 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI ,

accesată pe https://eur-lex.europa.eu/
3. Drept personal nepatrimonial, accesat pe https://legeaz.net/
4. Drepturile intelectuale, accsat pe https://www.eucopyright.com/
5. Five classic examples of trademark, Widerman Malek, 2012, accesat pe
https://www.legalteamusa.net/
6. https://euipo.europa.eu
7. Noţiunea dreptului proprietăţii intelectuale , accesat pe https://facultateadrept.wordpress.com
8. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), accesat pe https://orda.ro/
9. Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) accesat pe https://osim.ro/
10. Proprietatea intelectuală, accesată pe https://www.ttonline.ro

11. Protejarea Proprietății Intelectuale , accesată pe https://www.ttonline.ro
12. What is Intellectual Property, World Intellectual Property Organization- WIPO accesat pe
https://www.wipo.int/
3.1. Noțiunea de proprietate intelectuală și a dreptului de

proprietate intelectuală
Ce este mai exact proprietatea intelectuală?
Proprietatea intelectuală include o gamă largă de domenii de creativitate,

precum invențiile, desenele și diferite tipuri de expresie artistică și este, de asemenea,
relevantă în multe alte domenii comerciale, cum ar fi mărcile și secretele comerciale.
16
Proprietatea intelectuală (PI) reprezintă un ansamblu de drepturi dobândite în

virtutea unor prevederi legale, asupra creaţiilor geniului uman în domeniile tehnic,
ştiinţific, literar sau artistic. Cuprinde proprietatea industrială şi dreptul de autor şi,
respectiv, drepturile conexe. (https://www.ttonline.ro).
Proprietatea intelectuală se referă la creații ale minții: invenții tehnice și inginerești; opere
literare și artistice; și simboluri, nume și imagini utilizate în comerț.
Dreptul de proprietate intelectuală
Drepturile de proprietate intelectuală - sunt drepturi

asupra unei proprietăţi nemateriale care, similar
celorlalte drepturi, permit titularului sau proprietarului
lor (în particular, asupra unui brevet de invenţie, al unei
mărci sau al unei opere protejate prin drept de autor)
să beneficieze de pe urma muncii sau a investiţiei sale,
concretizată în invenţia sau creaţia intelectuală
respectivă;
Invenții tehnice
Creații
Creații artistice
științifice
(culturală)
(studii)
Proprietate
intelectuală
Creații artistice
Opere literare
(comercială –
(romane,poezii)
marketing)
Figura 3.1. Componența generală a proprietății intelectuale
17
Proprietatea intelectuală este o formă a proprietăţii private care se referă la

„creaţiile minţii”. Ea are în vedere protejarea produsului inteligenţei umane/a
creatorului şi garantarea beneficiului consumatorilor de a se folosi de acest produs.
https://www.ttonline.ro).
3.2. Elementele constitutive ale proprietăţii intelectuale din punct

de vedere juridic cuprinde două mari categorii:
-drepturile de autor (Copyright)+

drepturi conexe
- proprietatea industrială (Industrial Property)
18
Elementele constitutive ale proprietăţii intelectuale
Dreptul de autor şi drepturile conexe (Copyright):

cum ar fi romane, Proprietatea industrială
poezii și piese de teatru), filme, (Industrial Property):
muzică, lucrări artistice brevete pentru invenții,
(de exemplu, desene, picturi, mărci comerciale, desene sau modele industriale
fotografii și sculpturi, producții TV și radio și indicații geografice
și design arhitectural.
Figura 3.2. Elementele constitutive ale proprietăţii intelectuale din punct de vedere
juridic
a) dreptul de autor şi drepturile conexe (Copyright):
-dreptul de autor ca instituţie juridică cuprinde totalitatea normelor juridice,

care reglementează raporturile privind realizarea şi protecţia operelor literale, artistice
sau ştiinţifice.
Drepturile de autor pot fi drepturi cu privire la operele literare cum sunt:
1. romanele, poeziile şi piesele de teatru,
2. filmele, operele muzicale,
3. operele de artă: desene, picturi, fotografii, sculpturi şi lucrări arhitectonice,
4. programe pentru calculator, site-uri Web şi baze de date,
5. înregistrări ale programelor de radio şi de televiziune.
-drepturile conexe — includ drepturile artiștilor apărute ca urmare a

interpretării, drepturile legate de înregistrările efectuate de producătorii de
fonograme și drepturile apărute ca urmare a emisiei programelor de radio și
televiziune.
19
b) dreptul proprietăţii industriale -ca instituţie juridică reprezintă totalitatea

normelor juridice, care reglementează raporturile privind creaţiile intelectuale
aplicabile în industrie şi la semnele distinctive ale acestei activităţi.
Proprietatea industrială reprezintă ansamblul drepturilor dobândite în

virtutea unor prevederi legale, asupra creaţiilor tehnice ale geniului uman.
Cuprinde, în principal, drepturile cu privire la invenţii în toate domeniile creaţiei

umane precum:
 brevete pentru invenții,
 mărci comerciale,
 desenele şi modelele industriale,
 soiurile de plante, mărcile şi indicaţiile geografice
3.3. INSTITUȚII CARE AVIZEAZĂ PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
3.3.1. Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) - World Intellectual

Property Organization- WIPO)
Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) (World Intellectual

Property Organization- WIPO) este una din agențiile specializate ale Națiunilor Unite.
 OMPI a fost creată în 1967 su scopul declarat de a încuraja activitatea creatoare
și promovarea proprietății intelectuale oriunde în lume.
20
 OMPI are în mod curent 183 de state membre, administrează 23 de tratate

internaționale, având sediul mondial în Geneva, Elveția.
 Organizația de aceeași factură, care a precedat OMPI a fost BIRPI (Bureaux

Internationaux Réunis pour la Protection de la Propriété Intellectuelle, acronim
din franceză însemnând Biroul Internațional Unit pentru Protecția Proprietății
Intelectuale), care a fost fondat în 1893 pentru a administra Convenția de la
Berna pentru protejarea operelor literare și artistice (conform, Berne
Convention for the Protection of Literary and Artistic Works) și Convenția de la
Paris pentru protejarea proprietății industriale (conform, Paris Convention for
the Protection of Industrial Property).
Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) este o organizație

internațională dedicată asigurării protecției drepturilor creatorilor și proprietarilor
de proprietate intelectuală la nivel mondial și că inventatorii și autorii sunt, prin
urmare, recunoscuți și recompensați pentru ingeniozitatea lor.
Această protecție internațională acționează ca un stimulent pentru
creativitatea umană, împingând limitele științei și tehnologiei și îmbogățind lumea
literaturii și a artelor. Prin asigurarea unui mediu stabil pentru comercializarea
produselor protejate de proprietatea intelectuală, acesta facilitează comerțul
internațional.
 Cum promovează OMPI protecția proprietății intelectuale?
OMPI colaborează îndeaproape cu statele sale membre și cu alți constituenți

pentru a se asigura că sistemul de proprietate intelectuală rămâne un instrument suplu
și adaptabil pentru prosperitate și bunăstare, creat pentru a contribui la valorificarea
întregului potențial al operelor create pentru generațiile prezente și viitoare.
Ca parte a sistemului de agenții specializate al Organizației Națiunilor Unite,
OMPI servește drept forum pentru statele sale membre pentru a stabili și armoniza
reguli și practici pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală. OMPI oferă,
de asemenea, sisteme globale de înregistrare pentru mărci comerciale, desene
industriale și denumiri de origine și un sistem global de depunere a brevetelor. Aceste
sisteme sunt în curs de revizuire periodică de către statele membre ale OMPI și de alte
21
părți interesate pentru a determina cum pot fi îmbunătățite pentru a satisface mai
bine nevoile utilizatorilor și potențialilor utilizatori.
Multe națiuni industrializate au sisteme de protecție a proprietății intelectuale
vechi de secole. Cu toate acestea, printre țările mai noi sau în curs de dezvoltare,
multe sunt în curs de construire a cadrelor juridice și a sistemelor de proprietate
intelectuală ale brevetelor, mărcilor și drepturilor de autor. Odată cu creșterea
globalizării comerțului și schimbările rapide în inovația tehnologică, OMPI joacă un rol
cheie ajutând aceste sisteme să evolueze prin negocierea tratatelor; asistență juridică
și tehnică; și formare în diferite forme, inclusiv în domeniul aplicării.
OMPI colaborează cu statele sale membre pentru a pune la dispoziție informații
despre proprietatea intelectuală și instrumentele de informare pentru o gamă largă de
publicuri - de la nivelul de bază până la sectorul de afaceri și factorii de decizie politică -
pentru a se asigura că beneficiile sale sunt bine recunoscute, înțelese în mod
corespunzător și accesibile tuturor.
 Cum este finanțat OMPI?
OMPI este o organizație în mare parte autofinanțată, generând peste 90 la sută

din bugetul său anual prin sistemele sale internaționale de înregistrare și depunere
utilizate pe scară largă, precum și prin publicațiile sale și serviciile de arbitraj și
mediere. Restul fondurilor provin din contribuțiile statelor membre.
3.3.2. Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM)
22
Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) este autoritatea unică pe

teritoriul României în acordarea protecției proprietăţii industriale, este de a susţine
inovarea, competitivitatea și profitabilitatea ca factori de creștere economică
(https://osim.ro/).
OSIM furnizează servicii de specialitate de calitate prin acordarea drepturilor

de proprietate industrială, promovează proprietatea industrială prin toate mijloacele și
asigură cooperarea României în relaţiile internaţionale, în conformitate cu tratatele,
convențiile și acordurile în domeniu, la care țara noastră este parte.
Atribuţiile O.S.I.M. sunt:

 înregistrează şi examinează cererile din domeniul proprietăţii industriale,
eliberând titluri de protecţie care conferă titularilor drepturi exclusive pe
teritoriul României;
 este depozitarul registrelor naţionale ale cererilor depuse şi ale registrelor

naţionale ale titlurilor de protecţie acordate pentru invenţii, mărci, indicaţii
geografice, desene şi modele, topografii de produse semiconductoare, modele
de utilitate şi certificate suplimentare de protecţie;
 editează şi publică Buletinul Oficial al Proprietăţii Industriale al României;
 editează şi publică fasciculele brevetelor de invenţie;
 administrează şi conservă Colecţia naţională de proprietate industrială,

întreţine şi dezvoltă baza de date informatizată în domeniul său de activitate,
inclusiv prin schimburi internaţionale;
 efectuează, la cerere, servicii de specialitate în domeniul proprietăţii

industriale;
 publică on-line, pe site-ul oficial al instituţiei, la cerere, în mod gratuit şi fără

acordarea de drepturi de autor, articole destinate promovării domeniului
proprietăţii industriale;
23
 atestă consilierii în domeniul proprietăţii industriale şi ţine evidenţa acestora în

registrul naţional al cărui depozitar este;
 acordă, la cerere, consultanţă de specialitate în domeniul proprietăţii

industriale şi organizează cursuri de instruire, seminarii şi simpozioane în
domeniu;
 asigură armonizarea cadrului legislativ naţional cu reglementările

internaţionale şi europene în domeniul protecţiei proprietăţii industriale;
 iniţiază, negociază şi participă, în condiţiile legii, la încheierea de convenţii,

acorduri, protocoale şi alte înţelegeri interne şi internaţionale în domeniul
protecţiei proprietăţii industriale;
 participă şi implementează prin specialiştii Oficiului de Stat pentru Invenţii şi

Mărci proiecte europene şi regionale în domeniul proprietăţii industriale,
finanţate parţial sau integral de către organisme cu care oficiul dezvoltă relaţii
de cooperare;
 îndeplineşte orice alte atribuţii în domeniul proprietăţii industriale, care decurg

din dispoziţiile legale în vigoare şi din acordurile internaţionale la care România
este parte.
3.3.3. Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (ORDA )
O.R.D.A este organ de specialitate al administraţiei publice centrale în

subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, fiind autoritate unică de
reglementare, evidenţă prin registre naționale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi
constatare tehnico-ştiintifică în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe.
Oficiul este coordonat metodologic de Ministrul Culturii, iar finanţarea cheltuielilor
24
curente şi de capital se asigură integral şi distinct de la bugetul de stat, Atribuţiile

O.R.D.A. se referă la:
 activitatea de reglementare în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor
conexe;
 activitatea registrelor naţionale;
 activitatea de gestiune colectivă;
 activitatea de constatare şi expertiză tehnico-ştiinţifică;
 activitatea de reprezentare internaţională;
 activitatea de informare si instruire.
Atribuţiile O.R.D.A. privind activitatea de reglementare sunt

următoarele:
 reglementează activitatea din domeniu prin decizii ale directorului general,
potrivit legii;
 elaborează proiecte de acte normative în domeniul său de activitate;
 participă la elaborarea şi actualizarea Strategiei naţionale în domeniul

proprietăţii intelectuale.
Atribuţiile O.R.D.A. privind registrele naţionale sunt următoarele:

 organizează şi administrează contra cost înregistrarea sau înscrierea în
registrele naţionale şi în alte evidenţe naţionale specifice, prevăzute de
lege;
 eliberează contra cost, în condiţiile legii, marcaje holograficeutilizabile în

domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, la valoarea preţului
de achiziţie, la care se adaugă un comision de administrare de 30%.
Atribuţiile O.R.D.A. privind organismele de gestiune colectivă sunt următoarele:

 ţine evidenta repertoriilor transmise de organismele de gestiune colectivă;
25
 avizează constituirea şi supraveghează funcţionareaorganismelor de

gestiune colectivă;
 avizează propunerile de modificare a statutului organismelor de gestiune

colectivă, precum şi înfiinţarea de către acestea, de organisme comune de
colectare pentru mai multe domenii;
 avizează, potrivit legii, înscrierea în registrul aflat la grefa judecatoriei a

asociatţilor si fundatţilor constituite în domeniul drepturilor de autor şi al
drepturilor conexe, precum şi a asociaţiilor pentru combaterea pirateriei;
 controlează funcţionarea organismelor de gestiune colectivă şi stabileşte măsurile

de intrare în legalitate sau aplică sancţiuni, după caz;
 asigură secretariatul procedurilor de arbitraj desfaşurate potrivit legii.
Atribuţiile O.R.D.A. privind activitatea de constatare şi expertiză tehnico-

ştiintifică sunt următoarele:
 efectueaza constatari tehnico-stiintifice cu privire la caracterul original al
produselor purtatoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe, la solicitarea
organelor de cercetare penala;
 efectueaza, la cerere, expertize contra cost, pe cheltuiala partilor interesate.
O.R.D.A. desfaşoară activitati de reprezentare in relatiile cu organizatiile de

specialitate similare, inclusiv instituţii şi organisme din Uniunea Europeană, precum şi
cu organizaţiile internaţionale la care statul român este parte, în domeniul dreptului de
autor şi al drepturilor conexe.
O.R.D.A. desfăşoară activităţi de informare privind legislaţia din
domeniu, pe cheltuiala proprie, precum si activităţi de instruire, pe cheltuiala
celor interesaţi.
3.4. Alte Instituții în domeniul proprietății intelectuale sunt:
 Oficiul European pentru Mărci și Design (EUIPO)
 Oficiul European pentru Brevete (OEB)
26
http://www.eiaecsad.usv.ro/Intrebari-si-raspunsuri.pdf
Câteva întrebări și răspunsuri privitoare la etica și integritatea academică

1. De ce am nevoie de etică?
Etica te ajută să formulezi întrebări cu privire la ce este „corect” – ce ar trebui să faci –
în situația în care apare o dilema etică în activitatea de student de zi cu zi ți să iei
deciziile cele mai bune
2. Ce este o dilema etică?
„O situație în care trebuie să se facă o alegere dificilă între două direcții de acțiune, care
implică încălcarea unui principiu moral.” (Dicționarul Oxford) Pentru ca o situație să fie
clasificată ca „dilema etică”, trebuie să fie întrunite trei condiții.
(i) Persoana trebuie să ia o decizie neplăcută cu privire la care cale acțiune ar fi cea
mai potrivită.
(ii) (ii) Trebuie să existe diferite acțiuni/situații dintre care să se poată alege.
(iii) (iii) Indiferent de care cale de acțiune este adoptată, un principiu etic este
compromis sau încălcat. Cu alte cuvinte, nu există o soluție perfectă. (Allen,
2012)
3. Când sunt pus într-o situație neplăcută sau dificilă la universitate este dilemă
etică?
Situațiile care sunt neplăcute sau dificile dar care nu necesită o alegere, sau în
care variantele de alegere a unei conduite de urmat nu duc, inevitabil, la încălcarea unei
norme morale sau etice, nu sunt dileme etice. (Figar și Đorđević, 2016)
4. Care sunt condițiile minime de comportament etic/ bun simț, în acțiunile de
student, la curs?
- intră la timp în sala de curs la fiecare curs/seminar/activitate;
- fii cinstit în efectuarea temelor și la teste/examene: nu trişa, nu copia;
- nu scrie mesaje/nu vorbi la telefon în sala de curs/seminar (exceptând situațiile în care
cauți ceva relevant pentru subiectul cursului);
- nu vorbi în timpul cursului, decât dacă se propune dezbatere, completare sau se
întreabă
- respectă profesorul care îți predă şi colegii care participă alături de tine la curs;
- respectă munca celorlalți și sursele de documentare folosite în realizarea temelor/
proiectelor. Menționează corect sursele folosite. Nu plagia.
27
5. Cum ar trebui să mă comport pentru a nu fi discriminant cu colegii/profesorii

mei?
Arată-le respect colegilor și profesorilor tăi, indiferent de rasă, sex, convingeri
religioase,
origine, vârstă, opinii, cultură, etc.
6. Care sunt drepturile și obligațiile studenților?
Drepturile și obligațiile studenților sunt stipulate în Codul drepturilor și obligațiilor
studentului din Universitatea din petroșani
a) De a îndeplini toate sarcinile care le revin potrivit planului de învățământ și
programelor analitice ale disciplinelor,
b) De a respecta carta, regulamentele și deciziile universității,
c) De a respecta standardele de calitate impuse de către universitate,
d) De a respecta drepturile de autor ale altor persoane și de a recunoaște paternitatea
informațiilor prezentate in lucrările elaborate,
e) De a respecta prevederile codului etic al universității,
f) De a elabora și susține lucrări de evaluare originale la nivel de discipline și lucrări de
absolvire,
g) De a sesiza autorităților competente orice nereguli in procesul de învățământ și în
cadrul activităților conexe acestuia,
h) De a participa la activități academice fără a fi sub influența băuturilor alcoolice sau a
altor substanțe interzise
i) De a nu folosi un limbaj și comportament neadecvat mediului universitar,
j) De a utiliza in mod corespunzător, conform destinației stabilite. toate facilitățile și
subvențiile primite
k) De a respecta curățenia, liniștea și ordinea în spațiul universitar,
l) De a păstra integritatea și buna funcționare a bazei materiale puse la dispoziția lor de
către Universitatea din Petroșani
m) De a suporta prin plată eventualele prejudicii aduse bazei materiale puse la dispoziția
lor de către universitate,
n) De a informa autoritățile competente cu privire la existența oricărei situații care ar
putea influența buna desfășurare a activităților de studiu individual și general,
o) De a-și îndeplini angajamentele financiare impuse de către Universitate în condițiile
stabilite în contractul de studiu,
28
p) De a participa la ședințele structurilor de conducere din cadrul instituțiilor de

învățământ superior in calitate de reprezentanți aleși ai studenților.
7. Ce este o abatere disciplinară?
În cadrul universității, în calitate de student, indiferent de specializare sau anul
de studiu, pot fi considerate abateri disciplinare, dar fără a se limita la acestea, toate
acțiunile care încalcă
Codul drepturilor și obligațiilor studenților, precum violența fizică (agresiunea,
hărțuirea sexuală, furtul, distrugerea de bunuri sau vandalismul) și verbală (prin
folosirea unui vocabular licențios, ofensiv, discriminatoriu sau a hărțuirii psihice prin
defăimarea, calomnierea sau amenințarea) în relație cu colegii sau profesorii, consumul
sau posesia de substanțe interzise, alcool, droguri sau abaterile academice.
8. Ce este abaterea academică?
Abaterea academică se referă la încălcarea unor reguli de etică din partea
studenților în raport cu activitatea lor de învățare și cercetare. Termenul de abatere
academică mai este înrudit și cu termeni de tipul: fraudă (furt) academică, (lipsă de)
integritate academică, conduită academică neintegră acestea însumând diferite acțiuni
ale studenților (dar și profesorilor) care duc la încălcarea normelor de conduită etică în
actul didactic, cercetare și/sau administrative ale unei universități/facultăți.
9. Cum știu dacă am încălcat reguli academice ale universității?
Dacă ai făcut cel puțin una din următoarele acțiuni, ai încălcat integritatea
academică, deci ai făcut o abatere de la normele universității: plagiatul, fabricarea,
falsificarea de date, proceduri de cercetare sau analize ale datelor, inducerea în eroare,
trișatul, mita sau servicii plătite, sabotarea, înlocuirea unei persoane la examen, trișarea
contractată, predarea de dovezi false sau incomplete privind realizările academice
proprii, acționarea individuală sau în cooperare cu altcineva pentru a a obține beneficii
ilicite.
10. Ce este plagiatul? Cum știu dacă am plagiat?
Potrivit Merriam-Webster online dictionary a plagia înseamnă: „să furi și să
transmiți (ideile sau cuvintele altui) ca fiind ale tale: să folosești (munca altuia) fără a
acorda și creditul cuvenit sursei; să comiți furt literar; să prezinți ca fiind nouă și
originală o idee sau produs derivat dintr-o sursă existentă.”
Conform CNECSDTI „Plagierea este preluarea de către un autor a unor
elemente din opera de creație intelectuală a altui autor și prezentarea lor în spațiul public
drept componente ale unei opere proprii. Plagiatul este rezultatul acțiunii de a plagia și
29
se referă la opera generată prin preluarea ilegitimă, intenționată sau nu, din punct de
vedere deontologic.”
11. Care sunt formele sub care apare plagiatul?
Plagiatul intervine ori de câte ori cineva folosește ideile sau scrierile altcuiva ca
fiind ale sale fără a face menționarea sursei originale. Potrivit Committee on Academic
Conduct al Universității din Washington (1994, p. 23), un student plagiază dacă:
- folosește cuvintele altui autor fără citarea corespunzătoare;
- folosește/utilizează ideile altui autor fără citarea corespunzătoare;
- împrumută structura frazelor unui alt autor fără a-l menționa;
- își asumă, însușește părți sau întreaga lucrare a altcuiva pentru a-și construi propria
lucrare;
- folosește „servicii” de scriere sau apelează la un prieten care să scrie lucrarea pentru
tine.
12. Există și forme de plagiat diferite de copierea cuvânt cu cuvânt?
Conform spectrului plagiatului identificat de Turnitin cele mai răspândite forme
de plagiat sunt:
6. Clona (Clone) sau copy-paste („CTRL + C”-ul) Prezentarea cuvânt cu
cuvânt a lucrării altuia ca fiind proprie. Utilizarea unor porțiuni
semnificative de text dintr-o singură sursă fără modificări.
7. Găsit și Înlocuit-ul (Find-Replace) Schimbarea cuvintelor și expresiilor
cheie, dar păstrarea conținutului esențial al sursei.
Reciclarea- Preluarea cu generozitate dintr-o lucrare proprie anterioară fără citare.
Hibridul -Combinarea surselor citate perfect cu pasaje copiate fără citare.
Ghiveciul (Mashup) sau prin mixare - Amestecarea materialelor copiate din mai
multe surse.
Eroarea 404 - Includerea citărilor unor informații inexistente sau inexacte despre surse.
Agregatul (Aggregator)- Includerea de citări adecvate a surselor, dar fără ca lucrarea să
conțină aproape nici o contribuție originală.
Re-postarea (ReTweet)- Includerea citării corecte, dar care se bazează prea mult pe
formularea și / sau structura originală a textului.
13. Dacă folosesc cuvintele altui autor, cum pot să citez corespunzător?
Dacă se folosesc cuvintele altui autor în lucrarea proprie, este necesară punerea
textului citat între ghilimele („”) și introducerea unei note de subsol care să indice
30
explicit posibilitatea de identificare a sursei originale a textului (indicarea sursei

complete în josul paginii sau la
finalul lucrării).
14. Dacă folosesc ideea altui autor, cum pot să citez corespunzător?
Chiar și atunci când folosești ideea altcuiva trebuie precizată originea, prin
introducerea unei citări care să indice unde se poate găsi această idee. Astfel se vor
delimita care sunt ideile tale ca student și care sunt cele la care aderi, sau pe care le
împărtășești cu alți autori.
15. Dacă înlocuiesc ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în fraza
unui text, și nu menționez autorul, este corect?
Nu este corect. Împrumutarea structurii frazelor unui alt autor fără a-l menționa
este formă de plagiat care de multe ori indică lene, întrucât studentul este tentat să
înlocuiască topica cuvintelor în fraza originală, în loc să reformuleze ideea aducând
contribuția sa proprie în formulare, demonstrând astfel și înțelegerea ideii.
16. Cum pot evita plagiatul?
- Pentru început, prin a-l identifica în acțiunile/scrierile tale anterioare, pentru a nu îl
mai repeta în viitoarele teme/scrieri/proiecte;
- Asigură-te că înțelegi subiectul despre care vrei să scrii; din grabă sau nerăbdare,
studenții sunt tentați să copieze paragrafe întregi din lucrări fără căuta să le înțeleagă
sensul. O formă prin care poți verifica dacă ai înțeles sau nu un text, este redarea prin
propriile cuvinte a ceea ce ai citit. Dacă nu poți face asta, nu te apuca încă de scris.
- Folosește-ți ideile proprii ca început în redactarea unei lucrări. Folosește ideile altor
scrieri ca să te ajute să-ți susții ideile, nu să ți le înlocuiască. Dacă ideile provin din altă
sursă, citează sau fă mereu trimitere la sursă acolo unde se impune deosebirea dintre
ideile tale și cele citite.
- Diferențiază-ți în lucrare propriile idei de ideile preluate din alte surse. Găsește un
mod de redare în pagina a acestei diferențieri. De exemplu ai putea reda ideile preluate
în paranteze pătrate, iar ideile tale înafara lor.
- Parafrazează, daca nu citezi direct. Reformulează ideea cu cuvintele tale, iar dacă este
nouă sau nu este „cunoaștere comună”, asigură-te că precizezi sursa în josul paginii, în
text sau la sfârșitul textului. (TWC, 2003)
17. Ce este parafrazarea?
Parafrazarea este redarea unui text, a unui pasaj sau a unei lucrări într-o
formulare personală.
31
18. Parafrazarea este acceptată ca fiind o forma de evitare a plagiatului? De ce?

Parafrazarea este acceptată ca nefiind plagiat, dacă ideea preluată este
reformulată corect, denotând înțelegerea frazei/ideii în final și aducând interpretare
proprie ideii parafrazate, iar sursa este indicată. Parafrazarea corectă nu este plagiat.
(TWC)
19. Cum pot să parafrazez corect?
- Înainte de a începe să redai o formulare diferită a textului, asigură-te că ai înțeles pe
deplin întreaga idee/întregul pasaj. Nu-ți întrerupe înțelegerea prin încercarea de a
reformula imediat ce ai citit.
- Fii eficient și selectiv, rezumă doar ideea care-ți este necesară temei tale, nu te pierde
în detaliile textului care nu fac subiectul proiectului tău. (TWC)
20. Dacă o lucrare nu este publicată de autor, o pot folosi pentru a-mi realiza
propria lucrare. Este neapărat să precizez cine a scris-o anterior mie?
Împrumutul unor părți sau întreaga lucrare a altcuiva pentru a-ți construi propria
lucrare este nepermis, întrucât este considerat plagiat.
21. Dacă fac un referat folosindu-mă de informații de pe Internet, sau dacă îl iau
integral de pe Internet, și acesta nu are menționat autorul, se consideră că am
plagiat?
Chiar dacă nu este precizat clar autorul unui material public online, copierea lui
sau reproducerea integrală a acestuia se consideră plagiat, întrucât îți atribui munca și
ideile altcuiva fără a-l menționa corect ca sursă. Sursele online pot fi citate corect în
lucrările proprii, chiar dacă nu au același stil de citare ca articolele autorate clar – ca în
reviste de specialitate sau volume.
32

Curs Etica Si Integritate Academica - Ghicajanu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Etica Si Integritate Academica - Ghicajanu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONF. UNIV. DR. EC.

GHICAJANU MIHAELA, CURS: ETICĂ ȘI INTEGRITATE

UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI

Cuvinte cheie ale disciplinei

Etică Responsabilități Protejare

1.1. Definirea conceptelor de etică, morală, deontologie și de

1.1. Definirea conceptelor de etică, morală, deontologie și de

Termenul ETICĂ provine din grecescul „ethos” care înseamnă: caracter,

Etica este Știință care se ocupă cu studiul teoretic al

2. Conform https://dexonline.ro/, definiție introdusă de Laura Gellner

4. Mai mult Immanuel Kant considera etica

Etica este o obligație, o datorie, o virtute pentru un

Lista rămâne deschisă la aceste definiții!

Morala reprezintă comportamentul uman văzut prin prisma valorilor.

Potrivit definiției existente în „Dicționarul de Filosofie” din 1978, morala

Morala este un fenomen social, o formă a conștiinței sociale care reflectă

”În etică – integritatea este considerată ca onestitate și corectitudine, și este evaluată

1.2. Aspecte relevante ale eticii și integrității

- Valorile și principii personale sunt determinate și formate ca rezultate și cumul

 Factori GENERALI DE INFLUENȚĂ

1.3. Etică academică și etica profesională

Există multe definiții și caracterizări ale eticii

1. Într-o primă accepțiune, cea a lui Lobkowicz (1984),

”etica academică este o aplicare a eticii în general la situația specială a unei

Comunitatea academică internalizează anumite standarde etice care reprezintă un

2. În accepțiunea unor cercetători români (Socaciu, 2017)

Corpul profesoral și cel al studenților, atunci când se raportatează la reguli și principii

În contextul eticii academice, studenții sunt învățați să gândească la deciziile

Spre deosebire de această abordare, etica profesională, susțin Erich, Cranston,

Referitor la cadrul legislativ și normativ care reglementează aspectele generale și

• I. Documentele la nivel național – reprezentate de legi, metodologii, etc.

• II. Organismele la nivel național de reglementare în învățământul

Organisme care reglementează activitatea academică de predare și cercetare sunt:

 Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior –

 Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor

Se acordă titluri științifice precum: titlurile de doctor într-un anumit domeniu de

• III. Documentele interne la nivel de universitate –regulamente interne,

Potrivit Merriam-Webster online dictionary a plagia înseamnă: „să furi și să

3.2. Forme de plagiat

- Plagiatul prin reciclare

1. Plagiatul de tip copy-paste sau clonă

2. Plagiatul de tip Find și replace – cu intervenții minimale asupra unor

4. Plagiatul prin mixare sau Ghiveciul (Mashup)

5. Plagiatul prin reciclare

Acest capitol este structurat din următoarele surse bibliografice:

2. DIRECTIVA (UE) 2019/790 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI ,

8. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), accesat pe https://orda.ro/

9. Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) accesat pe https://osim.ro/

10. Proprietatea intelectuală, accesată pe https://www.ttonline.ro

3.1. Noțiunea de proprietate intelectuală și a dreptului de

Ce este mai exact proprietatea intelectuală?

Proprietatea intelectuală include o gamă largă de domenii de creativitate,

Proprietatea intelectuală (PI) reprezintă un ansamblu de drepturi dobândite în

Dreptul de proprietate intelectuală

Drepturile de proprietate intelectuală - sunt drepturi

Figura 3.1. Componența generală a proprietății intelectuale

Proprietatea intelectuală este o formă a proprietăţii private care se referă la

3.2. Elementele constitutive ale proprietăţii intelectuale din punct

-drepturile de autor (Copyright)+

- proprietatea industrială (Industrial Property)

Elementele constitutive ale proprietăţii intelectuale

Dreptul de autor şi drepturile conexe (Copyright):

a) dreptul de autor şi drepturile conexe (Copyright):