Internaționalizarea și Globalizarea

Termenul internaționalizarea este utilizată pentru a desemna capacitatea unei

companii de a-și putea comercializa produsele sau de a localiza într-o altă țară din lume,
altele decât dvs. Țara de origine.

Internaționalizarea permite accesul la alte piețe, care permite creșterii economice. Este
important ca procesul de schimb de orice fel de bun între țările lumii >în economia
internațională, informația, oamenii, capitalele și bunurile sunt legate și date.

Astfel, internaționalizarea este o modalitate care permite creșterea veniturilor,

participând la piața internațională, prin extinderea în alte domenii geografice care pot fi
oportunități de afaceri excelente.

Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăți și în

economia mondială, care rezultă din comerțul internațional extrem de crescut și din
schimburi culturale. Descrie creșterea comerțului și a investițiilor datorită căderii barierelor și
interdependenței dintre state. În context economic, este des întâlnită referirea, aproape
exclusivă, la efectele comerțului și, în particular, la liberalizarea comerțului sau la liberul
schimb.

Efectele pozitive/negative ale Globalizării.

Efecte pozitive.
- Reducerea șomajului și inflației
- Modernizarea unor industrii demodate
- Modernizarea infrastructurii

Efecte negative.
- Contracte de muncă nesigure
- Dezastre ecologice
- Trafic de arme, droguri, terorism.

Eficiența economică adusă de globalizare.

Globalizarea a adus o serie de beneficii în ceea ce privește eficiența economică. Iată câteva
aspecte cheie:

1. Piața globală extinsă: Globalizarea a permis companiilor să-și extindă activitățile și să-și
acceseze piețe noi și mai mari la nivel mondial. Aceasta a dus la o creștere a cererii pentru
 produse și servicii, permițând companiilor să beneficieze de economii de scară și să-și
mărească veniturile.
2. Eficiența producției: Globalizarea a permis companiilor să-și relocheze producția în locații cu
costuri mai mici ale forței de muncă sau cu resurse naturale mai accesibile. Aceasta a dus la o
eficientizare a procesului de producție și la scăderea costurilor, permițându-le companiilor să
fie mai competitive pe piață.
3. Acces la resurse și tehnologie: Prin intermediul globalizării, companiile au avut acces la
resurse și tehnologii inovatoare din întreaga lume. Acest lucru a dus la îmbunătățirea
capacității de producție și a calității produselor și serviciilor oferite.
4. Transfer de cunoștințe și experiență: Globalizarea a facilitat transferul de cunoștințe și
experiență între țări și companii. Companiile pot învăța unii de la alții și pot adopta cele mai
bune practici și tehnologii, ceea ce duce la o creștere a eficienței în cadrul întregului sistem
economic global.
5. Inovație și competitivitate: Globalizarea a stimulat competiția între companii la nivel
mondial. Pentru a rămâne competitive, companiile trebuie să inoveze și să se adapteze rapid
la schimbările cererii și la noile tehnologii. Acest proces de inovație a dus la dezvoltarea de
produse și servicii mai bune și mai eficiente.
România a fost prima țară din Europa centrală și de est care a avut relații oficiale
cu Comunitatea Europeană. În ianuarie 1974, o înțelegere a inclus România în Sistemul
Generalizat de Preferințe al Comunității, după care a semnat o serie de acorduri cu CEE
pentru facilitarea schimburilor comerciale. În 1980, România a procedat la
recunoașterea de facto a Comunității Economice Europene, prin semnarea Acordului
privind crearea Comisiei mixte România - CEE, concomitent, fiind semnat și Acordul
asupra Produselor Industriale. Relațiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană
datează din 1990, urmând ca în 1991 să fie semnat un Acord de Comerț și Cooperare.
Acordul european a intrat în funcțiune în februarie 1995. Prevederile comerciale au fost
puse în aplicare începând din 1993 printr-un "Acord Interimar". România a trimis
solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995, împreună cu Declarația de la Snagov,
un document semnat de toate cele paisprezece partide politice importante ale României,
în care acestea își exprimau sprijin deplin pentru integrarea europeană.