Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Radio (1) .Docx (4) Grilele de Nucleara
Radio (1) .Docx (4) Grilele de Nucleara
14. Despre radiozotopii utilizati in medicina nucleara diagnostica se poate afirma ca:
A. Orice radioizotop al unui element poate fi folosit și în scintigrafie, dacă este în doză
mică
B. Pot fi emițători de pozitroni
C. 131I este primul radioizotop utilizat și în diagnostic și în terapie
D. Niciun radioizotop dintre cei emisi in cadrul accidentului de la Cernobil nu poate fi
folosit in medicina nucleara diagnostica
E. Pot fi emițători alpha
F. Pot fi emițători gama+beta
G. Trebuie sa aiba timp de injumatatire doar de ordinul minutelor
H. Pot fi emițători gama
I. Unii pot reprezenta singuri radiofarmaceuticul
J. Energia de emisie nu poate depasi 100KeV
66. Silicoza:
A. Este o pneumoconioză;
B. Imaginea radiologică este reprezentată de hipertransparențe pulmonare ;
C. Apare prin inhalarea de pulberi de azbest ;
D. Opacitățile nodulare apar de la baza spre vârfuri ;
E. Hilurile pulmonare sunt normale în silicoză;
F. Apare prin inhalarea de pulberi ce conțin dioxid de siliciu cristalin ;
G. Radiologic are trei stadia;
H. Radiologic are doua stadia;
I. Imaginea radiologică este reprezentată de opacități nodulare cu respectarea vârfurilor
și bazelor pulmonare;
J. În stadiul III adenopatiile hilare și mediastinale pot avea calcificări periferice ”în coaja de
ou”;
68. Pahipleurita:
A. Poate fi sechelară după hemotorax, pleurezie purulentă sau tuberculoasă;
B. Nu poate conține depuneri calcare ;
C. Imaginea radiologică este o imagine hidro-aerică;
D. Imaginea radiologică este o opacitate;
E. Pahipleurita calcară este secundara unui hemotorax, pleurezie purulentă,
tuberculoasă, azbestoză;
F. Diagnosticul diferențial include cancerul bronho-pulmonar;
G. Este o îngrosare pleurală;
H. Este o leziune pulmonara;
I. Pahipleurita generalizată se extinde la nivelul unui hemitorace ;
J. Imaginea radiologică este o hipertransparența ;
69. Pneumotoraxul:
A. Imaginea radiologică este o opacitate;
B. În pneumotoraxul sub presiune, aerul este în cantitate mica;
C. Imaginea radiologică este hipertransparență cu perete opac;
D. În pneumotoraxul sub presiune, mediastinul este atras spre pneumotorax;
E. Poate să apară prin ruperea bulelor de emfizem subpleurale;
F. Imaginea radiologică este hipertransparență fara desen pumonar;
G. Reprezintă aer in cavitatea pleurală;
H. În pneumotoraxul total, plamânul este colabat la hil ;
I. Poate să apară posttraumatic;
J. Diagnosticul diferențial nu include bula gigantă de emfizem ;
70. Hidropneumotoraxul:
A. Nu prezintă nivel lichidian;
B. Imaginea radiologică este o opacitate;
C. Diagnosticul diferențial nu include imaginile hidro-aerice;
D. Apare datorită ruperii în pleură a unei caverne tuberculoase ;
E. Apare datorită ruperii în pleură a unui abcès ;
F. Hipertransparența din pneumotorax are desen pulmonar;
G. Poate fi diagnosticat radiologic prin radiografie de torace ;
H. Imaginea radiologică este o imagine hidro-aerică;
I. Imaginea radiologică este hipertransparență cu perete opac;
J. Apare datorită unui traumatism;
73.Neoplasmul bronho-pulmonar:
A. Poate fi endobronșic sau exobronșic;
B. Cancerul bronho-pulmonar exobronșic este o opacitate cu contur net;
C. Cancerul bronho-pulmonar endobroșic nu determină atelectazie;
D. Diagnosticul diferențial include metastaza pulmonară unică;
E. Examenul CT evidentiaza o masa de țesut moale care nu își creste densitatea după
administrarea substanței de contrast
F. Cancerul bronho-pulmonar endobroșic poate determina atelectazie;
G. În cancerul bronho-pulmonar periferic exobronșic opacitatea este localizată la nivelul
hilului;
H. Diagnosticul diferențial include hamartomul;
I. Poate fi central sau periferic;
J. Imaginea radiologică caracteristica in metastaza hematogena pulmonara este o
hipertransparență;
75.Azbestoza:
A. Nu asociaza risc de malignitate ;
B. Apare prin inhalarea de pulberi de azbest ;
C. Nu prezinta ingroșări pleurale ;
D. Apare prin inhalarea de pulberi ce conțin dioxid de siliciu cristalin ;
E. Nu prezinta calcificări;
F. Leziunile pleurale sunt reprezentate de mezotelioame pleurale ;
G. Radiologic, se evidentiaza aspect reticular fin în câmpurile pulmonare inferioare;
H. Radiologic, se poate evidentia cancer bronho-pulmonar dupa o expunere mai lungă de
20 de ani ;
I. Radiologic, se evidentiaza aspect de fagure de miere ;
J. Este o patologie infectioasa;
76.Ingrosarea intimei arteriale peste 2 mm, cu aspect hiperecogen, sugerează diagnosticul de:
A. disecție;
B. anevrism;
C. placa de aterom calcificata;
D. tromboza parietala recenta;
E. fistula arterio-venoasa;
F. ateromatoza;
G. ateromatoză calcificată;
H. placa de aterom fibroasa;
I. pseudoanevrism;
J. placa de aterom;
106.Coarctația aortei:
A. Prezintă frecvent o hipoplazie lungă în tipul infantil;
B. În tipul infantil, stenoza se întinde pe artera vertebrală dreaptă;
C. Prezintă frecvent o stenoză scurtă în tipul infantil;
D. În tipul infantil, stenoza este localizată distal de originea trunchiului brahiocefalic;
E. În tipul adult, stenoza este localizată distal de artera subclaviculară;
F. Este o anomalie congenitală a aortei;
G. Prezintă frecvent o stenoză scurtă în tipul adult;
H. În tipul adult, stenoza este localizată distal de carotida internă stângă;
I. Este o boală dobândită post-traumatic;
J. Prezintă frecvent o stenoză lungă în tipul adult;
115. Ecocardiografia:
A. Ecocardiografia de stres apreciază shunturile dreapta-stânga;
B. Pune în evidență structurile cordului în dinamică;
C. In modul M, obține imaginea structurilor cordului intr-un singur plan;
D. Varianta transesofagiană este utilă în studiul structurilor posterioare – valvă mitrală;
E. Utilizează modul 2D pentru detalii anatomice;
F. Nu poate calcula gradiente transvalvulare;
G. Este o metodă de explorare invazivă, folosind radiații X;
H. Este ”standardul de aur” în diagnosticul pericarditelor, tumorilor pericardice;
I. Ecocardiografia cu contrast se utilizează pentru a aprecia tulburările de motilitate în
caz de ischemie;
J. Nu oferă date referitoare la debitul cardiac;
129. Sunt adevărate următoarele afirmații legate de efectele secundare ale administrării de
contrast iodat:
A. Pot determina efecte secundare asupra diferitelor organe;
B. Pot determina reacții anafilactoide;
C. Pot determina insuficiență renală acută; (pt ca se elimina renal)
D. Determină tahicardie;
E. Pot apare modificări hemodinamice;
F. Pot determina vasoconstricție coronariană;
G. Reacțiile anafilactoide sunt determinate de reacție de tip antigen-anticorp;
H. Pot determina insuficiență renală cronică;
I. Nu se corelează cu osmolaritatea și vâscozitatea acestora;
J. Efectele sunt deseori tranzitorii;
130. Despre metodele radio-imagistice care utilizează raze X putem afirma:
A. Sunt neinvazive pentru că nu se asociază cu producerea vreunui defect fizic;
B. Nu necesită condiții speciale de utilizare, fiind neinvazive;
C. Folosesc pentru generarea razelor X un tub radiogen;
D. Permit vizualizarea ”in vivo” a structurilor din corpul omenesc, a organelor și
sistemelor, normale sau patologice, niciodată a funcționalității acestora;
E. Permit vizualizarea ”in vivo” a structurilor din corpul omenesc, a organelor și
sistemelor, normale sau patologice;
F. Folosesc pentru generarea razelor X un ”tun” electronic;
G. Pentru detecția vascularizației utilizează substanțe de contrast iodate;
H. Se bazează pe măsurarea diferenței dintre cantitatea de energie emisă de tub și cea
rămasă după traversarea corpului de examinat;
I. Detecția vascularizației se bazează pe diferența de doză absorbită;
J. Sunt invazive pentru că folosesc radiații ionizante potențial periculoase;
132. Despre modificările elementare radiologice osteo-articulare distructive putem afirma că:
A. Osteonecroza aseptică determină apariția unei osteolize care circumscrie un fragment
intens opac și care duce ulterior la prăbușirea zonei afectate;
B. Osteonecroză aseptică este vizibilă în stadiul inițial doar pe radiografie;
C. În osteoporoză, osul compact are aspect fasciculat și osul spongios are travee subțiri
și rare;
D. Determină scoliostoză;
E. Duc la creșterea grosimii osului;
F. Atrofia de presiune determină o zonă lacunară centrală sau periferică;
G. Demineralizarea determină diminuarea opacității osoase;
H. Apar prin hiperproducția de țesut osos;
I. Osteoliza se traduce prin zonă lacunară în structura unui segment scheletic;
J. Sunt reprezentate de apoziții periostale neregulate;
133. Despre modificările elementare radiologice osteo-articulare constructive putem afirma că:
A. Osteofitul este triunghiular, cu structură de os și este situat în vecinătatea unei
articulații;
B. Periostoza duce la formarea de mase tumorale la nivelul părților moi;
C. Endostoza duce la lărgirea canalului medular; (ingustarea)
D. Sindesmofitele pot apare la nivelul articulațiilor periferice;
E. Periostoza tumorală determină apariția de spiculi osoși și pinteni opaci la limita cu
osul normal;
F. Sindesmofitele reprezintă osificări ale ligamentelor vertebrale și inelelor fibroase
discale;
G. Osteofitele vertebrale reprezintă calcificări ligamentare discale;
H. Pintenele Codman apare în periostoza de natură inflamatorie;
I. Periostoza de natură inflamatorie are aspectul unor linii opace fine care dublează
conturul osos și sunt separate de corticală prin linii transparente;
J. Spongioscleroza reprezintă îngroșarea traveelor existente și apariția de noi travee în
spongioasă;
134. Despre modificările de formă și dimensiunile ale osului putem afirma că:
A. Scoliostoza reprezintă modificarea axului unui os lung prin încurbare;
B. Hipoplazia reprezintă reducerea dimensiunii unei piese scheletice, fără modificarea
structurii;
C. Aplazia reprezintă modificarea formei și dimensiunilor pieselor scheletice;
D. Hiperostoza duce la creșterea grosimii unui os și modificarea grosimii acestuia; (pag.353-
“modificarea formei acestuia”, dar restul variantelor sunt gresite)
E. Oedostoza reprezintă creșterea grosimii unui os și determină un aspect de os suflat, cu
corticală continuă și foarte subțire;
F. Hiperplazia reprezintă dezvoltarea exagerată a unei piese scheletice cu păstrarea
integrității structurale;
G. Displazia reprezintă absența unei piese scheletice secundar absenței modelului
membranos sau cartilaginos al osului sau absența nucleilor de osificare;
H. Hiperplazia duce la dezorganizare structurală a osului afectat;
I. Oedostoza duce la întreruperi de corticală;
J. Scoliostoza denumește arcuirea patologică în plan coronal a coloanei vertebrale;
135. Despre modificările patologice elementare ale articulațiilor putem afirma că: pag 354
A. Deformarea spațiului articular poate fi prezentă în luxații și în fracturi;
B. Distrucția cartilagiilor duce la reacție periostală la nivelul epifizelor;
C. Osteomatoza este secundară osificărilor heterotope de la nivelul sinovialei;
D. Coxartroza duce la lărgirea spațiului articular coxofemural;
E. Condromatoza sinovială rezultă din prezența de calcificări în lichidul sinovial;
F. Diminuarea în înălțime a spațiului articular este secundară distrucției parțiale a
cartilagiilor de acoperire;
G. Dispariția completă a spațiului articular duce la anchiloză osoasă;
H. Lărgirea spațiului articular este prezentă în edemul sinovialei și revărsatul lichidian
intra-articular;
I. Vidul articular poate apare în traumatismele cu tracțiune intensă asupra unui os care
participă la articulație;
J. Prezența de lichid articular duce la creșterea transparenței spațiului articular;
143. In acromegalie:
A. Apare îngroșarea bolții craniene;
B. Apare hipertrofia protuberanței occipitale externe;
C. Apare hiperpneumatizarea sinusurilor paranazale;
D. Examenul CT este de elecție în evidențierea modificării hipofizare;
E. Radiografia de șea turcească este de elecție în evidențierea modificării hipofizare;
F. Apare convexitatea conturului posterior a corpilor vertebrali;
G. Apare proeminența oaselor feței;
H. Oasele lungi prezintă corticala subțiată; (ingrosata)
I. Modificările degenerative sunt ne-caracteristice;
J. Apare deschiderea unghiului mandibular, prognatism;
152.Despre tuberculoza articulației genunchiului („tumora albă de genunchi”) putem afirma că:
A. Vindecarea se face prin anchiloză;
B. Determină lărgirea spațiului articular;
C. Determină leziuni distructive extinse atât pe marginile suprafețelor osoase, cât și în
interiorul epifizelor;
D. Determină leziuni distructive doar la nivelul diafizei;
E. Vindecarea se face fără anchiloze;
F. Genunchiul afectat este voluminos, dureros, dar fără roșeață;
G. Determină demineralizări osoase extinse;
H. Determină îngustarea spațiului articular;
I. Asociază întotdeauna fracturi pe os patologic;
J. Reacțiile periostale spiculate sunt specifice;
159.In gută:
A. tofii gutosi apar doar in articulatiile mari;
B. apar frecvent tasari vertebrale etajate;
C. localizarile de electie sunt coloana vertebrala, articulatia coxo-femurala;
D. au loc depuneri de cristale de urati in articulatie;
E. forma cronica prezinta deformari articulare permanente;
F. sediile frecvent interesate sunt articulatiile piciorului, glezna si genunchiul;
G. imagistic se deceleaza eroziuni osoase si posibil tofi gutosi;
H. diagnosticul de certitudine se stabileste prin examen IRM ;
I. articulatia metatarso-falangiana 1 este cel mai frecvent afectata;
J. tofii intraososi determina radiografic imagini de osteocondensare;
167.Osteomul osteoid:
A. Nu recidivează după ablația chirurgicală;
B. Asociază zone de osteoliză și osteocondensare;
C. Radiologic, este o zonă de osteocondensare <1 cm;
D. Este o tumoră “de graniță” cu potențial de malignizare;
E. este o tumoră benignă;
F. Are, radiologic, aspect de osteoliză <1 cm, inconjurata de un inel de scleroză;Din Lawrence
G. Este localizat preferențial la nivelul femurului și tibiei;
H. Este o tumoră malignă;
I. Are sediul la nivelul masivului facial;
J. Are sediul la nivelul oaselor lungi;
169.Osteocondromul:
A. În evoluție, subțiază corticala osului, fără întreruperea acesteia;
B. Radiologic, determină osteolize bine delimitate;
C. Se dezvoltă în interiorul oaselor mici;
D. Poate degenera malign;
E. Este o tumoră benignă;
F. Radiologic, este o excrescență pediculată sau sesilă;
G. Are structură de os spongios normal, limitată periferic de corticala ce se continuă cu
corticala osului adiacent;
H. Asociaza reacție periostală;
I. Este localizat preferențial în metafiza oaselor lungi; Lawrence
J. Are localizări multiple în boala Ollier;
170.Encondromul:
A. Are localizare preferențială în metafiza oaselor tubulare mici (mână și picior);
B. Nu are potențial de malignizare;
C. Are localizări multiple în boala Ollier;
D. Radiologic, este o lacună (radiotransparență) bine delimitată, ce poate conține
calcificări;
E. Poate degenera malign;
F. Asociază periostoza;
G. Este o tumoră benignă;
H. Are localizări multiple în boala Ombredanne;
I. Are localizare preferențială în metafiza oaselor lungi;
J. Radiologic, determină arii de osteocondensare cu întreruperea corticalei;
171.Fibromul osos:
A. Localizarea preferențială este la nivelul coloanei vertebrale;
B. Asociază reacție periostală;
C. Este o tumoră malignă;
D. Frecvent, are localizări multiple;
E. Întrerupe corticala osoasă;
F. Este o tumoră benignă;
G. Radiologic, este o lacună (radiotransparență) bine delimitată;
H. Nu are potențial de malignizare;
I. Are localizare preferențială în metafiza oaselor lungi (femur sau tibie);
J. Nu întrerupe corticala osoasă;
173.Osteosarcomul:
A. Radiografic, este o osteoliză cu contur neregulat, ce întrerupe corticala;
B. Radiografic, poate prezenta zone de osteocondensare cu limite imprecise;
C. Are sediul preferențial în oasele plate;
D. Asociază reacție periostală spiculară;
E. Radiografic, este o osteoliză cu contur regulat, fără întreruperea corticalei;
F. Nu metastazează;
G. Este o tumoră malignă osteolitică sau osteogenică;
H. Asociază reacție periostală “în bulb de ceapă”;
I. Are localizare preferențială în metafiza femurului și a tibiei;
J. Necesită obligatoriu ecografie de părți moi pentru evaluarea extensiei leziunii;
174.Condrosarcomul:
A. Radiologic, este o leziune lacunară (radiotransparență) cu septuri și calcificări;
B. Are localizare preferențială în oasele bazinului;
C. În forma periferică, determină îngroșarea “în manșon” a osului;
D. Poate proveni din transformarea malignă a unui osteocondrom;
E. Asociază reacție periostală “în bulb de ceapă”;
F. Are localizare preferențială în epifiza oaselor lungi;
G. Este o tumoră malignă cu origine în țesutul cartilaginos;
H. Nu intrerupe corticala;
I. Întrerupe corticala osoasă;
J. Necesită scintigrafie osoasă pt stadializare;
175.Sarcomul Ewing:
A. Încă de la debut metastazează în restul scheletului și în alte organe;
B. clinic și histologic poate fi confundat cu osteomielita; (scrie in lawrence)
C. Este localizat preferențial în oasele craniului;
D. Are originea în plasmocitele medulare;
E. Radiologic, prezintă osteocondensări multiple;
F. determină lărgirea canalului medular;
G. Radiologic, este o osteoliză diafizară cu reacție periostala “in bulb de ceapă”;
H. Este o tumoră malignă cu origine în elementele reticulo-endoteliale ale maduvei
hematopoetice;
I. Nu asociază reacție periostală;
J. Are localizare preferențială în diafiza oaselor lungi;
176.Mielomul multiplu:
A. Nu metastazează;
B. Este caracterizat biologic prin proteinuria Bence-Jones;
C. Are sediul frontal, parietal,mandibular, coloana vertebrala, coaste, oase lungi;
D. Este o tumoră benignă cu origine în plasmocite;
E. Este o tumoră malignă cu origine în plasmocite;
F. Radiografic, prezintă zone de osteocondensare cu limita imprecisă;
G. Asociază reacție periostală specifică la nivelul oaselor lungi;
H. Sediu preferențial este la oasele mici (mana si picior);
I. Determină, prin leziuni de osteoliză, prăbușirea corpilor vertebrali;
J. Radiografic, prezintă zone de osteoliză cu limita netă;
177.Metastazele osoase:
A. au intotdeauna reactie periostala
B. apar frecvent in neoplasmele de san, prostata, tiroida, plaman, rinichi
C. calea de diseminare este limfatica
D. radiologic: aspect doar osteoplastic
E. radiografia este suficienta pentru diagnostic si extensie
F. nu se insotesc de reactie periostala
G. calea de diseminare este hematogena
H. condensarea difuza a oaselor este specifica metastazelor cu origine cancer de
prostata
I. radiologic: aspect doar osteolitic
J. radiologic: pot fi osteolitice sau osteoplastice
179.Chistul osos:
A. nu intrerupe corticala osoasa
B. sediu:metafiza oaselor lungi
C. sediu frecvent la nivelul oaselor craniene
D. asociaza reactie periostala
E. nu are reactie perioastala
F. tumora benigna
G. radiologic:lacuna omogena delimitata de un contur dens catre manalul medular si
contur fin opac catre spongioasa
H. tumora maligna cu evolutie lenta
I. radiologic: osteocondensare nodulara bine delimitata
J. frecvent intrerupe corticala osoasa
226.Complicațiile care pot apărea în cursul angioplastiei percutană transluminală renală (APTR)
sunt:
A. Pielonefrită acută;
B. Reacții adverse la substanța de contrast;
C. Hematom la locul puncției;
D. Tromboza venei renale;
E. Disecția arterei renale;
F. Piurie;
G. Ruptura arterei renale;
H. Tromboza arterei renale;
I. Trombembolism pulmonar;
J. Litiază renală;
230.Cistita:
A. Imagistic, sunt explorate doar prin CT și IRM;
B. Se poate complica cu pielonefrită;
C. În cistita cronică apare globul vezical;
D. Poate fi explorată imagistic prin ecografie;
E. Este mai frecventă la bărbați;
F. În cistita acută apare hipertonia vezicii și edem al mucoase (perete gros);
G. Imagistica are rolul principal în diagnostic;
H. Este mai frecventă la femei;
I. În cistita acută vezica apare hipotonă, mult mărită de volum;
J. Este infecția peretelui vezicii urinare ;
270.Despre explorarea imagistică a pacienților cu afecțiuni maligne ale arborelui biliar se poate
afirma:
A. IRM nu poate identifica extensia extrahepatică a leziunii
B. Ecografic se identifică prezența unei formațiuni polipoide la nivelul peretelui veziculei
biliare
C. Ecografia nu aduce nici un beneficiu
D. Metodele invazive (colangiografia transhepatică percutană) sunt de primă intenție
E. CT și IRM oferă detalii cu privire la rezecabilitatea leziunii
F. Colangiocarcinomul intrahepatic nu poate fi întotdeauna identificat ecografic
G. CT și IRM sunt utilizate pentru evaluarea extensiei extrahepatice a tumorii
H. CT și IRM identifică prezența leziunilor secundare hepatice
I. Colangiocarcinomul intrahepatic nu poate fi identificat întotdeauna prin IRM
J. CT este metoda de primă intenție
278.Despre ecografia abdominală de tip FAST (în trauma abdominală) se poate afirma:
A. Este completată de lavaj intraperitoneal.
B. Este depășită ca acuratețe de către CT.
C. Este depășită în acuratețea diagnostică a acumulărilor lichidiene peritoneale de către
radiografia abdominală simplă.
D. Depistează sângerarea intraperitoneală.
E. Evaluează lichidul prezent la nivelul abdomenului și pericardului.
F. Evaluează prezența aerului intraperitoneal.
G. Prezintă acuratețe diagnostică mare.
H. Este superioară CT abdominal.
I. Identifică cu acuratețe mare corpi străini.
J. A înlocuit lavajul peritoneal diagnostic.
286.Pe radiografia abdominală simplă, ocluzia mecanică a intestinului subțire este diagnosticată
prin:
A. distensie gazoasă a intestinului subțire și colonului;
B. nivele hidro-aerice dispuse pe un ax oblic din hipocondrul stang spre fosa iliaca
dreapta;
C. nivele hidro-aerice numeroase localizate medio-abdominal;
D. câteva nivele hidro-aerice si aer in regiunea recto-sigmoidiană;
E. arc gazos voluminos pelvin;
F. nivele hidro-aerice cu axul mare orizontal;
G. absența aerului in colon;
H. nivele hidro-aerice intestinale fără distensia colonului;
I. îngroșarea peretelui colonului transvers;
J. prezența aerului extradigestiv;
290.Examenul baritat gastric evidențiază stomacul localizat parțial sau total intratoracic în:
A. hernia diafragmatică congenitală;
B. situs inversus;
C. volvulus gastric;
D. hernia inghinală;
E. hernia hiatală prin rostogolire;
F. hernia ombilicală;
G. mezenter comun;
H. rezecții esofagiene parțiale cu anastomoze eso-gastrice intratoracice;
I. hernia hiatală prin alunecare;
J. hernia diafragmatică post-traumatică;
293.Ca aspecte patologice la nivelul tubului digestiv, examenul CT cu contrast poate evidenția:
A. Aspect “în ținta” în leziuni ischemice intestinale;
B. Apendice cecal localizat retrocecal;
C. Haustrații pe cadrul colic;
D. Unghiul splenic al colonului localizat subdiafragmatic;
E. Priza de contrast patologică la nivelul mucoasei colonice în rectocolita ulcero-
hemoragică;
F. Ingrosarea peretelui colonic in tumori vegetante;
G. Anse de intestin subțire cu diametrul de 10 mm;
H. Ingrosarea peretelui gastric in cancerul gastric;
I. Priza de contrast patologică la nivelul mucoasei intestinale in boala Crohn;
J. Antrumul gastric localizat anterior de pancreas;
310.Metastazele gastrice:
A. Pot fi ulcerate si realizeaza radiologic imagine “in tinta”;
B. Se pot manifesta prin stenoza antrala;
C. Doar cancerul testicular poate da metastaze gastrice;
D. Doar cancerul pulmonar poate da metastaze gastrice;
E. Stenoza antrala apare mai frecvent in cancerul de san metastatic;
F. Nu sunt descrise in literatura diseminari secundare la nivelul peretelui gastric;
G. Aspectul radiologic este caracteristic si suficient pentru diagnostic;
H. Sunt manifestate frecvent prin leziuni nodulare submucoase;
I. Sunt diseminate la nivelul pereteleui gastric pe cale hematogena;
J. Cel mai frecvent sunt leziuni vegetante;
318.Ulcerațiile intestinale:
A. Sunt liniare, spiculare în boala Crohn;
B. Sunt frecvent asociate cu patologia inflamatorie;
C. Cele superficiale asociază frecvent fistule;
D. Sunt liniare, spiculare în rectocolită;
E. Au aspect ”în buton de cămașă” în rectocolita ulcero-hemoragică;
F. Traiectul transmural explică apariția fistulelor;
G. În boala Crohn sunt mai frecvent localizate pe marginea mezenterică;
H. Au aspect ”în buton de cămașă” în boala Crohn;
I. Sunt frecvent asociate cu anomalii de poziție;
J. În boala Crohn sunt mai frecvent localizate pe marginea antimezenterică;
319.Diverticulita colonică:
A. Este evaluată, de elecție, prin ecografie;
B. Este o complicație a diverticulozei;
C. Prezintă frecvent adenopatii mezenterice voluminoase;
D. Asociază îngroșarea peretelui colonic;
E. Este o stare pre-neoplazică;
F. Poate prezenta colecții pericolice;
G. Este frecvent asociată cu rectocolita ulcero-hemoragică;
H. Asociază subțierea peretelui colonic;
I. Este evaluată, de elecție, prin CT;
J. Se poate complica cu fistulă sigmoido-vezicală;
320.Diverticulul esofagian:
A. La nivel faringoesofagian este un diverticul de pulsiune;
B. Este o imagine de adiție;
C. Se complică frecvent cu pleurezie;
D. La nivel medioesofagian, diverticulii sunt totdeauna de pulsiune;
E. Este un diverticul de pulsiune dacă sacul diverticular este mai larg decât coletul;
F. Este o imagine lacunară;
G. Este un diverticul de tracțiune dacă sacul diverticular este mai larg decât coletul;
H. De tracțiune este localizat în vecinătatea hilului pulmonar;
I. De tracțiune este localizat mai frecvent la nivel faringoesofagian;
J. Se poate complica cu fistulă eso-bronșică;