Modelarea Proceselor Termohidraulice

MODELAREA
PROCESELOR
TERMOHIDRAULICE
MODELAREA PROCESELOR TERMOHIDRAULICE
MODELUL - reprezentare simplificată a unui proces sau a unui sistem, pentru a studia indirect
proprietăţile şi transformările altui sistem, mai complex, cu care modelul prezintă analogii
SCOPUL MODELULUI - să formuleze descrierea mecanismului în termeni cantitativi iar analiza

modelului obţinut va conduce la rezultate care vor fi apoi comparate cu observaţiile iniţiale
Modelarea cât mai exactă a fenomenului sau a

fenomenelor cumulate este foarte necesară
structurilor specializate de intervenţie pentru
limitarea efectelor negative ale intervențiilor
Aflarea cu destul de bună aproximare, unde
este bine să se intervină, când şi mai ales
cum şi cu ce mijloace
Evitarea urmărilor negative asupra
construcțiilor și instalațiilor
O intervenţie făcută în grabă, fără luarea în considerare a tuturor factorilor, poate conduce chiar la
amplificarea efectelor negative sau la pierderi nejustificate ale echipelor de intervenţie
Etape esenţiale în realizarea modelării
Identificarea problemei
Formularea modelului
Reducerea sau simplificarea modelului matematic
Analiza modelului
Rezolvarea numerică pe calculator a modelului analizat
Validarea modelului
STARE TERMODINAMICĂ - situaţia în care se află un sistem oarecare la un moment dat
Parametrii de stare uzuali ai unui sistem presiunea
volumul
temperatura
Un sistem este în echilibru atunci când există egalitatea dintre mărimile de stare ale sistemului şi
cele ale mediului exterior
echilibrul termic - egalitatea temperaturilor
CONDIȚII DE ECHILIBRU echilibrul mecanic - presiunile sunt egale
echilibrul chimic - egalitatea potenţialelor chimice
Echilibrul se instalează atunci când sunt satisfăcute simultan toate condiţiile de echilibru
Temperatura - parametru intensiv de stare ce reflectă intensitatea agitaţiei termice
Energia - capacitatea unui sistem de a produce un effect energia internă
Formele de acumulare a energiei termice căldura
entalpia
ENERGIA INTERNĂ - suma energiilor particulelor care alcătuiesc un corp

- energia de agitaţie termică a particulelor componente
ENTALPIA - funcţie de stare extensivă, a cărei variaţie reprezintă căldura schimbată

(primită sau cedată de sistem)
CĂLDURA - o mărime de proces care intervine atunci când sistemul schimbă cu mediul exterior
energie sub formă termică
PRINCIPIILE TERMODINAMICII
PRINCIPIUL I CONSERVAREA ENERGIEI
energia nu poate fi creată, aceasta este indestructibilă, ea trecând dintr-o formă în alta în cantităţi
echivalente
PRINCIPIUL II
transformarea integrală în mod ciclic (continuu) a unei cantităţi de căldură în lucru mecanic
este imposibilă, deoarece o parte din această căldură trebuie cedată unui alt sistem decât cel
în care are loc conversia în lucru mecanic
extragerea în mod continuu a unei cantităţi de căldură de la un corp mai rece

şi transferul acesteia către unul mai cald, nu se poate realiza decât cu
consum de energie din exterior
COMBUSTIBILI
orice substanţă care conţine şi poate degaja elemente combustibile în stare atomică, acestea combinându-se cu oxigenul
într-o REACŢIE EXOTERMĂ, numită ARDERE
Produşii reacţiei se numesc GAZE DE ARDERE şi constituie „vehiculul” prin intermediul căruia căldura rezultată este
transferată
Condiţiile pe care trebuire să le îndeplinească un combustibil
să degaje prin ardere o cantitate cât mai mare de căldură să fie stabil din punct de vedere chimic
să nu degaje prin ardere produşi toxici sau otrăvitori să fie disponibil în cantităţi suficiente
să nu conţină substanţe care prin ardere dau compuşi care atacă să nu aibă utilizări superioare
materialele din care sunt făcute diversele părţi ale instalaţiei de ardere
tehnologia de prelucrare să fie simplă şi să implice costuri cât

mai reduse
Puterea calorică a unui combustibil capacitatea acestuia de a degaja căldură prin ardere
criteriul principal de comparaţie a combustibililor
căldura care se degajă la arderea completă cu aerul minim necesar a unei mase de 1 kg de combustibil solid
sau lichid sau a unui volum de 1 metru cub normal de combustibil gazos
umiditatea combustibilului prezența hidrogenului
APA
produşii de ardere
CĂLDURA UTILĂ Cantitatea totală de căldură necesară pentru desfășurarea unui proces de ardere
TRANSFERUL CĂLDURII
Căldura se transferă prin conducție, convecție, radiație
Conducția - modul de transmitere a căldurii specific corpurilor în stare solidă
Parametrii conducției
Cantitatea totală de căldură transmisă
Fluxul de căldură = cantitatea de căldura transmisă în unitatea de timp
Densitatea fluxului de căldură : q =cantitatea de căldura transmisa in unitatea de timp pe

unitatea de suprafața
Câmpul de temperatură - totalitatea volumelor instantanee ale temperaturii dintr-un spațiu dat
Convecția - deplasarea unei porțiuni calde a substanței în interiorul acesteia, având ca efect formarea unor curenți
Fenomenul de convecție are loc într-un mediu fluid
Parametrii convecției
Diferența de densitate a fluidului diferenta de temperatură dintre diferitele puncte ale acestuia
conduce la apariția unei mișcări libere
Convecție naturală
Efectul unei acțiuni mecanice exterioare asupra fluidului Acțiunea unei pompe sau a unui ventilator
Convecție forțată
Radiația – o formă de radiație electromagnetică generată de mișcarea termică a particulelor încărcate în materie
Toate materialele cu o temperatură mai mare decât zero absolut emit radiații termice
Parametrii radiației termice
Căldură radiantă intensitatea radiațiilor de căldură
Puterea de emisie
Intensitatea
Radiația termică este rezultatul transformării energiei interne a unui corp în energie a radiației
electromagnetice caracterizată de lungimi de undă cuprinse între 0,1 şi 100 µm
nu necesită existenţa unui mediu de propagare
fluxul termic este proporțional cu diferența dintre temperaturile absolute ale corpurilor la puterea a patra
corpuri negre - absorb în întregime fluxul radiant incident
corpuri albe - reflectă în întregime fluxul radiant incident
corpuri diaterme - fluxul radiant incident este transmis în întregime
corpuri cenușii - parțial absorb, parțial reflectă, dar nu permit transmiterea fluxului radiant incident
Majoritatea corpurilor solide și lichide sunt corpuri cenușii

EFECTELE INCENDIILOR ASUPRA OAMENILOR
Expunerea oamenilor la căldura radiată Expunerea la căldura convectivă
127°C - respirație dificilă
149 °C - respirație pe gură foarte dificilă,

temperatură de limită pentru salvare
160 °C - durere rapidă, insuportabilă, cu piele

uscată
182 °C - răni ireversibile în 30 s
204 °C - durată de toleranță a sistemului

respirator mai mic de patru minute, cu pielea
umedă
Efectele reducerii concentrației de oxigen
Prima etapă 21 … 14 % vol. oxigen - puls și ritm de respirație rapid, coordonare musculară
deranjată
14 … 10 % vol. oxigen - judecată cu probleme, oboseală rapidă, insensitivitate la

A doua etapă durere
10 … 6 % vol. oxigen amețeală și vomă, colaps, leziuni permanente la nivelul

A treia etapă
creierului
A patra etapă mai puțin de 6% vol. oxigen - convulsii, respirația oprită și moarte
Vizibilitatea în condiții de fum
efect major asupra abilității ocupanților de a se evacua în siguranță dintr-o zonă incendiată
Factorii care influențează vizibilitatea
cantitatea de particule de fum (concentrația)
efectul fiziologic asupra ochilor
rata de dezvoltarea a incendiului

Factori ce influențează concentrația fumului
rata eliberării de căldură
MATERIALELE DE CONSTRUCȚIE
materialele incombustibile - sub acțiunea flăcării sau a temperaturilor înalte nu se aprind, nu ard
mocnit și nu se carbonizează
materialele greu combustibile - sub acțiunea flăcării sau a temperaturii înalte se aprind greu,
ard mocnit sau se carbonizează numai în cazul existentei unei surse exterioare de căldură
după îndepărtarea sursei de inițiere, arderea încetează la scurt interval de timp
materialele combustibile - sub acțiunea flăcării sau a temperaturii înalte se aprind și ard cu flacără sau
mocnit și după îndepărtarea sursei de inițiere a arderii
Limita de rezistență la foc a unui element de construcție
intervalul de timp în care acest element, fiind supus acțiunii temperaturii înalte, își păstrează
capacitatea portantă și stabilitatea și satisface, atunci când este necesar condițiile de etanșeitate și
izolare termică pentru a opune propagării incendiilor
Transmiterea căldurii în elementele de construcție
Conducție în interiorul elementelor de construcție
Convecție în cazul existentei unor goluri în elementele de construcție
Radiație flux termic radiant de la focarul incendiului
La momentul t=0, înainte de începerea incendiului, temperatura elementelor de construcție se considerată

uniformă și egală cu temperatura mediului ambiant
Factori ce influențează comportarea temperatura mediului în spațiul incendiat

elementelor de construcție
durata reală a incendiului

Variația caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi înalte
La atingerea unor temperaturi critice, proprietățile mecanice ale materialelor de construcție (rezistența,
elasticitate, etc.) se modifică în asemenea măsură încât elementele de construcție cedează, se rup
sau capătă deformații plastice mari
Oțelurile utilizate în constructii au temperaturile critice cuprinse între 500 °C și 600 °C
Prin încălzirea betonului peste 300 °C se produce o scădere accentuată a rezistenței lui de rupere
Betonul cu ciment portland și piatra spartă de granit au temperaturile critice de aproximativ 500 °C
Temperatura critică pentru piatra de calcar de 600 °C

Rezistența la foc a elementelor din beton armat este determinată de cedarea armăturilor
- intervalul de timp necesar pentru încălzirea până la temperatura critică a armăturii de rezistență
Rezistența de rupere a elementelor de beton armat se reduce ca urmare a faptului că începând de

la 100 °C aderența armăturilor netede la betonul obișnuit scade foarte mult, suprimându-se complet la
temperaturi mai mari de 450 °C
Ca urmare a încălzirii neuniforme, în interiorul elementelor de construcție iau naștere eforturi

mari care pot duce la degradarea sau chiar distrugerea construcției
INSTALATII DE EVACUARE A FUMULUI ȘI A GAZELOR FIERBINȚI
Evacuarea fumului și a gazelor fierbinți (desfumarea)
procesul de extragere din spațiile incendiate a unei părți din fumul și gazele de ardere în scopul
asigurării condițiilor de evacuare a utilizatorilor și a folosirii mijloacelor de intervenție la stingere, precum
și pentru evacuarea gazelor fierbinți degajate de incendiu în fazele de dezvoltare
Desfumarea natural organizată (tiraj natural) ferestre de desfumare în fațadă
trape pe acoperiș
guri de evacuare a fumului

clapete rezistente la foc
voleți de desfumare
Desfumarea mecanică
grile rezistente la foc

SUBSTANȚE FOLOSITE LA STINGEREA INCENDIILOR
APA influențează CĂLDURA UTILĂ ce nu poate (sau poate parțial) să înglobeze căldura latentă de
vaporizare a apei
răcirea materialului care arde

APA
izolarea suprafeței incendiate de oxigenul din aer
acțiunea mecanică - folosirea sub forma jetului
AZOTUL absoarbe o parte din căldura utilă
CO2 răcirea zonei incendiate, scăderea concentrației oxigenului

PULBERILE eliberarea unor gaze care împiedică procesul de ardere, absorbția căldurii
SPUMA blochează accesul oxigenului în zona incendiată
GAZE FLORURATE scăderea concentrației oxigenului
Sisteme de gaz halocarbon
GAZE INERTE scăderea concentrației oxigenului
52% azot, 40% argon și 8% dioxid de carbon

EFECTELE INCENDIILOR ASUPRA CONSTRUCȚIILOR ȘI INSTALAȚIILOR
intensificarea arderii
depuneri de funingine
instabilitate
termodegradare prăbușire
Termice
Chimice
reducerea rezistenţei mecanice
deformări
instabilitate deteriorarea etanşeităţii
prăbuşire
reducerea rezistenţei mecanice
EFECTELE UTILIZĂRII APEI CA SUBSTANȚĂ DE STINGERE, ASUPRA CONSTRUCȚIILOR ȘI INSTALAȚIILOR
deteriorarea etanşeităţii
dislocare
apa ca substanță de stingere
îngheţ
instabilitate
prăbuşire
MODELAREA EVOLUȚIEI INCENDIILOR
SCOPUL
Găsirea unor soluții optimizate de securitate la incendiu (în fazele de proiectare și de exploatare) în vederea
obținerii unei siguranțe la foc sporite, reale și eficiente
OBIECTIVE
Urmărirea dezvoltării și propagării incendiilor în construcții
Analiza a interacțiunii dintre incendiu și sistemele de protecție la incendiu (stingere,

detecție, desfumare etc.)
REZULTATE
Predicția cu acuratețe a temperaturii în spațiile incendiate, mișcării fumului și concentrațiilor de gaze de

ardere, în toate fazele incendiilor
MODELAREA EVOLUȚIEI INCENDIILOR
Modelele fizice Reproducerea fenomenului „incendiu“ într-o situație simplificată fizic
Modelele fizice la scară redusă sunt foarte larg folosite de vreme ce experimentele la scara reala sunt scumpe,
dificile și câteodată pe deplin irealizabile
Scopul modelelor fizice este ca, pe baza lor, sa se descopere legi care guvernează comportamentul sistemelor
fizico-chimice
Modelele matematice Seturi de ecuații care descriu comportamentul unui sistem fizic
Legile care rezultă în urma utilizării modelelor fizice sunt aplicate într-un model matematic folosit ulterior
pentru a previziona comportamentul sistemelor fizice reale (validarea modelelor matematice)
Modelele fizice și matematice sunt combinate astfel încât să se completeze unul pe celălalt
Modelarea evoluției unui incendiu reprezintă o parte importantă în cadrul ingineriei securității la incendiu
ETAPE
descrierea unui sistem existent se cercetează modelarea fenomenelor care pot avea loc,
cu scopul de a vedea comportarea lor în anumite condiții
date
explorarea unui sistem imaginar se încearcă să se prevadă efectele, în timp, în urma

alegerii uneia sau mai multor măsuri sau acțiuni
proiectarea unui sistem mai bun combinarea primelor două obiective și formularea unor
concluzii, respectiv măsuri, care sa conducă la o mai bună
comportare pe viitor a unor sisteme asemănătoare
METODA ELEMENTELOR FINITE
Ce este MEF
metodă generală de rezolvare aproximativă a ecuațiilor cu derivate parțiale care descriu sau nu fenomene fizice
constă în studiul pe porțiuni ale domeniului de interes și recompunerea domeniului de studiu, respectând
anumite cerințe matematice
Analiza structurală (determinarea stării de tensiune sau de

deformare dintr-o structură solicitată)
Analiza termică (determinarea câmpului de temperatură sau a
fluxului de căldură dintr-o structură solicitată termic)
unde se aplică? Analiza fluidelor (determinarea funcției de curent sau a
potențialului de viteză)
Analiza electrică/magnetică (determinarea fluxului electric sau
magnetic)
Aplicații în analiza termică
Analiza termică presupune în general două tipuri de calcule
În regim tranzitoriu
În regim staționar
Analiza termică staționară (statică)
Determinarea distribuției de temperatură, gradienți termici și flux termic în structuri care sunt în echilibru
termic (temperatură constantă)
Încărcările considerate sunt: flux termic convectiv, flux termic generat, radiații, temperaturi etc.
Analiza termică tranzitorie (variabilă)
Determinarea gradientului termic, fluxului termic, în

structuri cu încărcări dependente de timp (temperatură
variabilă)
Discretizarea
O structură (domeniu) poate fi împărțită în diverse moduri, cu mai mult sau mai puține noduri și elemente.
Nodurile sunt puncte de conectare, ce mențin elementele într-un ansamblu unitar
tipuri de elemente finite
Unidimensionale
Bidimensionale
Tridimensionale Liniare
Parabolice
Cubice
Factorii ce influențează discretizarea
Tipul elementelor finite

Acestea se aleg în funcție de tipul problemei și de domeniul de analiză, de
precizia dorită, de variația mărimii necunoscute etc.
Mărimea și numărul elementelor finite Poziționarea nodurilor

influențează convergența soluției (rezultatul) În general se face uniform în structură
La un număr mai mare de elemente rezultatul Trecerea de la o zonă cu discretizare fină la una cu
se apropie către soluția exactă discretizare grosolană trebuie făcută progresiv, nu brusc -
O creștere excesivă poate conduce la un alegerea unor noduri intermediare
„colaps” datorită efectului erorii de mașină la
Gradul de uniformitate a rețelei de elemente finite
un volum mare de calcule
Evitarea folosirii elementelor cu forma alungită
Discretizarea cu triunghiuri să conțină numai triunghiuri

echilaterale, discretizarea cu patrulatere sa conțină doar
pătrate, iar cea spațială cu elemente de tip BRICK, să
conțină cu precădere elemente cubice
Parametrii utilizați în procesul de modelare și simulare a incendiilor
Temperatura
Radiația termică – fluxul termic radiant
Existența golurilor sau a Direcția fluxului termic radiant Tipul combustibilului

sistemelor ventilare de
incendiu Presiunea
Concentrația de oxigen
Concentrația fumului și a gazelor de ardere

SIMULAREA NUMERICĂ A EVOLUŢIEI TEMPERATURII REZULTATE ÎN URMA UNUI INCENDIU

PRODUS ÎN TUNELE RUTIERE
Aproximativ 95% din totalitatea incendiilor din tuneluri sunt cauzate de defecte electrice și mecanice ale vehiculelor
defecte de natură electrică
supraîncălzirea motoarelor
supraîncălzirea sistemului de frânare
Alte cauze mai puțin frecvente
tamponările
defectele tehnice ale echipamentelor și instalațiilor tunelului
lucrări de întreținere în tuneluri
Coliziunile autovehiculelor nu sunt cauza frecventă a incendiilor, dar au ca rezultat cele mai mari incendii
Probabilitatea producerii unui incendiu la autovehiculele grele folosite la transportul de marfă, este
mai mare decât la autovehiculele care transportă persoane
Durata celor mai grave incendii înregistrate în tuneluri de–a lungul timpului variază între 20 minute şi 4 zile
Consecințele producerii incendiilor în tuneluri
utilizatorii tunelului
decese și accidente pentru personalul ce asigură mentenanța tunelului
serviciile de urgenţă
pierderi economice legate de vehicule și bunuri, costuri de reparare a prejudiciului/reconstrucția tunelului
trafic perturbat din cauza închiderii sau utilizarea la un nivel redus a tunelului după incendiu
efecte negative asupra mediului

Obiectivele ce stau la baza protecției împotriva incendiilor în tunel
prevenire a evenimentelor critice care pot periclita viața omului, mediul și structura tunelului
reducerea consecințelor unor eventuale incendii
autosalvarea persoanelor aflate în tunel în momentul izbucnirii incendiului
intervenție din partea utilizatorilor pentru prevenirea consecințelor grave
acțiunea efectivă a serviciilor de urgență
protecția mediului
limitarea pagubelor materiale și structurale

Cronologia simplificată a fazelor de desfășurare a evenimentelor, în cazul izbucnirii unui incendiu în tunel
autoevacuarea utilizatorilor
sosirea serviciilor de urgență, evacuarea asistată a utilizatorilor râmași în tunel și protecția bunurilor
stingerea incendiului și analiza daunelor structurale
evaluarea reparațiilor ce trebuie efectuate
Graficul capacității de supraviețuire a persoanelor (utilizatori,

servicii de urgență) în timp, aflate în tunelul afectat de incendiu
exemplul schematic prezintă un caz extrem de producere a unui

incendiu major scăpat de sub control
marea majoritate a incendiilor nu ajung la o etapă în care să fie

scăpate de sub control
Reprezentarea incendiului
În tunelele ventilate, incendiul este reprezentat ca o sursă de căldură și masă

Modelul matematic precum și simularea numerică nu descriu procesul de ardere
dimensiunea și forma flăcării
Modelul are nevoie de informații cu privire la debitul de căldură
distribuția căldurii în domeniu

Reprezentarea modelului de radiație termică
doar o mică parte din căldura degajată va fi transferată către
zona din apropierea incendiului, fără a afecta distribuția
abordarea fracționară a radiației termice
temperaturii în interiorul tunelului, restul fiind transportată de
gazele de ardere
modelul fluxului radiației pe șase direcții

abordarea detaliată a radiației termice căldura este eliberată în întreaga regiune incendiată
se ia în calcul și căldura cedată pereților tunelului
Reprezentarea fumului
Modelul pentru mișcarea fumului descris aici nu tine cont de formarea funinginii. Un model complet pentru funingine
ar implica un model de reacție pentru formarea funinginii și, de asemenea, un model detaliat de reacții în faza gazoasă
Reprezentarea gurilor de refulare
Un ventilator este reprezentat ca un dispozitiv ce furnizează un debit constant de aer

Ventilarea semi–transversală
Aerul exterior necesar ventilării unui tunel tranzitează printr–o

conductă specială, situată în secțiunea transversală sus, sau
lateral și pe toată lungimea tunelului
Aerul necesar ventilării este distribuit uniform prin guri de refulare montate pe conducte difuzând aerul în tunel în spațiul
de circulație.
Distanța de amplasare a gurilor de refulare este între 1 și 10 m
Aerul viciat este evacuat natural prin cele două părți ale tunelului
SIMULAREA NUMERICĂ A EVOLUŢIEI TEMPERATURII

REZULTATE ÎN URMA UNUI INCENDIU
PRODUS ÎN TUNELE RUTIERE
Etapele simulării CFD
Simularea numerică utilizând softul Ansys CFX

Crearea geometriei
Setarea preferințelor
Definirea tipului de modelare (2D sau 3D)
Stabilirea unităților de măsură
Crearea suprafețelor sau volumelor
Crearea elementelor finite necesare construirii meşului Definirea fizică
Realizarea meşului în coordonate 2D sau 3D
Stabilirea proprietăților fluidului
Setarea comenzilor de execuție
Schimbarea condițiilor de referință
Stabilirea numărului de specii modelate
Rezolvarea
Introducerea proprietăților fluidului
Aplicarea condițiilor la limită
Rezolvarea ecuațiilor
Post–procesare
Afișarea soluției
Afișarea rezultatelor (variația vectorilor viteză, variația densității, variația presiunii etc.).
simularea s–a efectuat pe un tunel cu circulație unidirecțională,

Cazul I având lungimea de 100 m
Incendiul are următoarele caracteristici: incendiul este situat la jumătatea distanței între capetele
Durata – 20 minute tunelului
Energia eliberată – 1 MW
Suprafața incendiului – 8 m2 tunelul este echipat cu sistem de ventilare semitransversal, ce
Volumul incendiului – 12 m3 refulează aer în interiorul tunelului la temperatura de 25°C
gurile de refulare a aerului sunt amplasate la o

distanță de 10 m una de cealaltă.
în primul caz studiat se consideră viteza aerului în

tunel egală cu zero
Împărţirea domeniului în elemente finite


Rezultate obținute
Distribuția de temperatură în secțiunea longitudinală a tunelului

Distribuția de temperatură în întreg volumul tunelului
Maximul valorii temperaturii se atinge în zona focarului 900 K, aceasta descrescând

către capetele tunelului la valoarea de 300 K, după 10 minute
simularea s–a efectuat pe un tunel cu circulație unidirecțională,

Cazul II având lungimea de 100 m
Incendiul are următoarele caracteristici: incendiul este situat la jumătatea distanței între capetele
Durata – 20 minute tunelului
Energia eliberată – 1 MW
Suprafața incendiului – 8 m2 tunelul este echipat cu sistem de ventilare semitransversal, ce
Volumul incendiului – 12 m3 refulează aer în interiorul tunelului la temperatura de 25°C
gurile de refulare a aerului sunt amplasate la o

distanță de 10 m una de cealaltă.
în primul caz studiat se consideră viteza aerului în

tunel egală cu zero
deosebirea constă în faptul că se ia în calcul o viteză a

aerului interior egală cu 2 m/s
Împărţirea domeniului în elemente finite

Profil transversal al unui tunel cu conducte

(ventilare semi–transversală)
Dimensiunile tunelului
Profil transversal al unui tunel cu două conducte

(ventilare semi–transversală)
Rezultate obținute Fumul are tendinţa de a forma un strat în amonte de incendiu pe

o lungime de 30 m timp de câteva minute funcţie de intensitatea
incendiului şi de viteza aerului în tunel
Căldura degajată de incendiu este evacuată rapid prin capătul

opus acţiunii vântului, în aval de focar nefiind temperaturi
semnificativ de ridicate
În cazul în care viteza longitudinală a aerului este de 2 m/s

(presupune acţiunea vântului), fumul se va deplasa într–o singură
direcţie
Prin utilizarea unui astfel de sistem de ventilare se realizează o

evacuare rapidă a fumului şi gazelor de ardere din tunel în
exterior prin capetele acestuia
Prin acțiunea vântului la intrarea în tunel se intensifică evacuarea fumului

prin capătul opus creându-se o spălare rapidă a tunelului cu aer proaspăt
astfel încât în scurt timp de la declanșarea incendiului acesta nu mai
prezintă pericol
Distribuția de temperatură în secțiunea longitudinală a tunelului
Debitul de aer refulat trebuie să fie destul de mare (80 m3/s pe km)
pentru a fi eficient un astfel de sistem de ventilare semitransversal
Valoarea maximă a temperaturii este de 110 °C în

zona focarului și descrește treptat către capetele
tunelului atingând 25 °C după 10 minute
Graficele de evoluție a temperaturii în lungul tunelului

SIMULAREA DISPERSIEI ATMOSFERICE A UNUI GAZ TOXIC

ÎN CAZUL PRODUCERII UNUI ACCIDENT CHIMIC

O metodă de evaluare a pericolului la care sunt expuși oamenii în cazul unui accident chimic o constituie și realizarea
unei simulări cu privire la dispersia unui poluant atmosferic rezultat în urma unui accident la un obiectiv ce
aparține industriei chimice prin care se urmărește evoluția concentrației acestuia și punerea în evidență a efectelor nocive
asupra mediului înconjurător
Poluarea atmosferei înseamnă de fapt contaminarea atmosferei cu reziduri gazoase, lichide sau solide
Surse naturale
Poluarea atmosferei
Surse artificiale
În funcţie de starea de agregare, poluanţii atmosferei se clasifică în:
– poluanţi gazoşi: (peste o anumită limită), CO, SO2, NOx, H2S, Cl2, NH3, O3, compuşi organici volatili (C.O.V.) etc.;
– poluanţi lichizi: hidrocarburi şi solvenţi organici în stare de vapori sau sub formă de ceaţă (sistem dispers de aer şi vapori
sub formă de picături foarte fine);
– poluanţi solizi: praf (pulberi de natură diferită) sub formă de particule solide cu dimensiuni variabile (0,01 – 1 µ) fin
dispersate în aer; un loc aparte îl ocupă aerosolii, care reprezintă sisteme disperse de aer şi picături lichide grele (vapori de
metale, oxizi metalici, NaCl solidă).
Influența poluanţilor atmosferici asupra organismului uman variază în funcţie de natura lor, concentraţie şi durata acţiunii
Simularea s-a realizat pentru o perioadă de 15 minute, timp

Viteza vântului din direcția E-V – 2,4 m/s necesar echipelor de intervenție profesioniste să ajungă la locul
Distanța localității față de obiectiv – 420 m producerii evenimentului, luând în considerare cazul cel mai
Concentrația – 0,89 kg/m3 defavorabil în care vântul bate din direcția opusă localității
Direcția de deplasare a norului de substanțe aflate în vecinătatea obiectivului, pentru a observa dacă norul
toxice este E - V de gaz toxic va afecta în mod negativ acea zonă
Numărul rezervoarelor afectate – 4
Se iau în considerare 5 puncte de măsurare a

concentrației gazelor degajate în urma arderii
produselor depozitate în rezervoarele afectate
pe parcursul celor 15 minute
În urma arderii țițeiului se degajă o substanță

foarte toxică (acid sulfhidric - H2S), cu miros
specific și o concentrație letală de 0,1%.
Punctul 3
Rezultate obținute 900
Punctul 2
Punctul 1 900 700
Timp [s]
700 500
900
Timp [s]
500
700 300
300
TImp [s]
500
100
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025
300 100
0 0.02 0.04 0.06 Concentratie [kg/m3]
100 Concentratie [kg/m3]

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
Punctul 5
Concentratie [kg/m3]
Punctul 4
900 900
700 700
Timp [s]
TImp[s]
500 500
300 300
100 100
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
0 0.01 0.02 0.03 0.04 0.05
Concentratie[kg/m3]
Concentratie [kg/m3]
Deplasarea norului de gaz după 300 s Deplasarea norului de gaz după 600 s Deplasarea norului de gaz după 900 s
PROPAGAREA FUMULUI ȘI A TEMPERATURII REZULTATE ÎN

URMA PREODUCERII UNUI INCENDIU
ÎNTR-UN DEPOZIT DE MATERIALE LEMNOASE

Evacuarea fumului și gazelor fierbinți se realizează prin deschiderile special proiectate în acest scop
Pentru evacuarea fumului din depozitul de materiale lemnoase și produse finite se folosesc trapele de evacuare a
fumului
Pentru a se observa avantajele utilizării trapelor de evacuare a fumului și gazelor fierbinți se vor analiza două cazuri:
depozitul nu va fi prevăzut cu trape la partea superioară, singurele modalități de

comunicare cu exteriorul fiind prin intermediul ușilor și ferestrelor
depozitul este prevăzut cu trape de evacuare a fumului și

gazelor fierbinți, amplasate în acoperișul acestuia
Cazul I
Modelul geometric al depozitului
Dimensiunile depozitului sunt următoarele:

lungimea depozitului (L) este de 40 m
lățimea (l) este de 25 m
înălțimea (H) este de 6,8 m
Dimensiunile ușilor sunt de: 2,10 m x 0,90 m pentru ușa
de acces persoane și 4,20 m x 3,80 m pentru ușile de
aprovizionare cu mărfuri. Amplasarea acestora este
simetrică, la distanțe de 4 m între ele
Geamurile sunt amplasate pe fațada opusă ușilor, la

distanța de 5 m între ele, la distanța de 16 m față de
colțurile depozitului și la înălțimea de 3 m față de
pardoseala depozitului
Împărțirea în elemente finite
319.873 de noduri și 1.707.523 de elemente

Modul de amplasare a focarului și a golurilor de evacuare a fumului
MODELAREA PROCESELOR TERMOHIDRAULICE stratificarea fumului în zona planșeului, este influențată de
geometria spațiului, numărul de goluri și temperatura fumului
Temperatura interioară: 20°C;
Temperatura exterioară: 25°C;
Densitatea fumului 1kg/m3;
Temperatura inițială a fumului: 230°C;
Viteza de propagare a fumului: 1m/s2;
Timpul ales pentru simulare: 300s
propagare rapidă a fumului în spațiul considerat, ajungând în

partea superioară a încăperii foarte rapid
valoarea maximă a densității la care se poate ajunge este 1,128

kg/m3
temperatura spațiului incendiat este mai ridicată în

zona pardoselii
temperatura în spațiul incendiat poate ajunge la valoarea

maximă de 230° C
Cazul II
Modelul geometric al depozitului
Dimensiunile depozitului sunt următoarele:

lungimea depozitului (L) este de 40 m
lățimea (l) este de 25 m
înălțimea (H) este de 6,8 m
Dimensiunile ușilor sunt de: 2,10 m x 0,90 m pentru ușa
de acces persoane și 4,20 m x 3,80 m pentru ușile de
aprovizionare cu mărfuri. Amplasarea acestora este
simetrică, la distanțe de 4 m între ele
Geamurile sunt amplasate pe fațada opusă ușilor, la

distanța de 5 m între ele, la distanța de 16 m față de
colțurile depozitului și la înălțimea de 3 m față de
pardoseala depozitului
Împărțirea în elemente finite
319.873 de noduri și 1.707.523 de elemente

Modul de amplasare a focarului și a golurilor de evacuare a fumului
MODELAREA PROCESELOR TERMOHIDRAULICE fumul nu se mai stratifică în zona superioară, acesta fiind
evacuat la exterior, prin intermediul trapelor de evacuare
Temperatura interioară: 20°C;
Temperatura exterioară: 25°C;
Densitatea fumului 1kg/m3;
Temperatura inițială a fumului: 230°C;
Viteza de propagare a fumului: 1m/s2;
Timpul ales pentru simulare: 300s
propagare rapidă a fumului în spațiul considerat, ajungând în

partea superioară a încăperii foarte rapid
valoarea maximă a densității la care se poate ajunge este 1,105

kg/m3
temperatura spațiului incendiat este mai ridicată în

zona trapelor de fum
temperatura în spațiul incendiat poate ajunge la valoarea

maximă de 130° C
viteza de deplasare a fumului în cazul doi
viteza de deplasare a fumului în primul caz

Modelarea Proceselor Termohidraulice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modelarea Proceselor Termohidraulice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MODELAREA

SCOPUL MODELULUI - să formuleze descrierea mecanismului în termeni cantitativi iar analiza

Modelarea cât mai exactă a fenomenului sau a

Etape esenţiale în realizarea modelării

Reducerea sau simplificarea modelului matematic

Rezolvarea numerică pe calculator a modelului analizat

STARE TERMODINAMICĂ - situaţia în care se află un sistem oarecare la un moment dat

Parametrii de stare uzuali ai unui sistem presiunea

echilibrul termic - egalitatea temperaturilor

CONDIȚII DE ECHILIBRU echilibrul mecanic - presiunile sunt egale

echilibrul chimic - egalitatea potenţialelor chimice

Temperatura - parametru intensiv de stare ce reflectă intensitatea agitaţiei termice

Energia - capacitatea unui sistem de a produce un effect energia internă

Formele de acumulare a energiei termice căldura

ENERGIA INTERNĂ - suma energiilor particulelor care alcătuiesc un corp

ENTALPIA - funcţie de stare extensivă, a cărei variaţie reprezintă căldura schimbată

PRINCIPIUL I CONSERVAREA ENERGIEI

extragerea în mod continuu a unei cantităţi de căldură de la un corp mai rece

Condiţiile pe care trebuire să le îndeplinească un combustibil

tehnologia de prelucrare să fie simplă şi să implice costuri cât

criteriul principal de comparaţie a combustibililor

umiditatea combustibilului prezența hidrogenului

Căldura se transferă prin conducție, convecție, radiație

Conducția - modul de transmitere a căldurii specific corpurilor în stare solidă

Fluxul de căldură = cantitatea de căldura transmisă în unitatea de timp

Densitatea fluxului de căldură : q =cantitatea de căldura transmisa in unitatea de timp pe

Fenomenul de convecție are loc într-un mediu fluid

Parametrii radiației termice

Căldură radiantă intensitatea radiațiilor de căldură

nu necesită existenţa unui mediu de propagare

corpuri negre - absorb în întregime fluxul radiant incident

corpuri albe - reflectă în întregime fluxul radiant incident

corpuri diaterme - fluxul radiant incident este transmis în întregime

Majoritatea corpurilor solide și lichide sunt corpuri cenușii

EFECTELE INCENDIILOR ASUPRA OAMENILOR

Expunerea oamenilor la căldura radiată Expunerea la căldura convectivă

127°C - respirație dificilă

149 °C - respirație pe gură foarte dificilă,

160 °C - durere rapidă, insuportabilă, cu piele

182 °C - răni ireversibile în 30 s

204 °C - durată de toleranță a sistemului

Efectele reducerii concentrației de oxigen

14 … 10 % vol. oxigen - judecată cu probleme, oboseală rapidă, insensitivitate la

10 … 6 % vol. oxigen amețeală și vomă, colaps, leziuni permanente la nivelul

Vizibilitatea în condiții de fum

Factorii care influențează vizibilitatea

cantitatea de particule de fum (concentrația)

efectul fiziologic asupra ochilor

rata de dezvoltarea a incendiului

după îndepărtarea sursei de inițiere, arderea încetează la scurt interval de timp

Limita de rezistență la foc a unui element de construcție

Transmiterea căldurii în elementele de construcție

Conducție în interiorul elementelor de construcție

Convecție în cazul existentei unor goluri în elementele de construcție

Radiație flux termic radiant de la focarul incendiului

La momentul t=0, înainte de începerea incendiului, temperatura elementelor de construcție se considerată

Factori ce influențează comportarea temperatura mediului în spațiul incendiat

durata reală a incendiului

Variația caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi înalte

Oțelurile utilizate în constructii au temperaturile critice cuprinse între 500 °C și 600 °C

Temperatura critică pentru piatra de calcar de 600 °C

Rezistența de rupere a elementelor de beton armat se reduce ca urmare a faptului că începând de

Ca urmare a încălzirii neuniforme, în interiorul elementelor de construcție iau naștere eforturi