Curs 16

Botanică și fiziologia plantelor

Factorii care influenţează intensitatea absorbţiei apei şi a substanţelor

minerale.
Procesul de absorbţie al apei şi a substanţelor minerale de către rădăcinile
plantelor, este influenţat de numeroşi factori interni şi externi.

Factorii interni cu influență evidentă asupra acestui proces sunt: specia,

vârsta plantei, respiratia rădăcinii, transpiratia, fotosinteza.

Caracteristicile de specie aparute in urma adaptarii la conditiile de mediu au

un efect deosebit asupra absorbtiei apei si a substantelor minerale. Aceste adaptari
se refera la unele particularitati anatomice si morfologice, care conduc la
specializarea lor pentru anumite conditii.
Plantele xerofile, sunt plante care traiesc in locuri extrem de uscate, au
radacini ramificate cu potential osmotic ridicat si poseda adaptari care le permit sa
micsoreze pierderile de apa din tesuturi.
Varsta plantei este un factor important care influenteaza aprovizionarea cu
apa si cu substante minerale. S-a constatat ca necesarul de apa al plantelor variaza
in functie de fenofaza, fiind mai mare in perioada de crestere a plantei, de inspicare-
inflorire, de formare si crestere a semintelor si a fructelor.
Absorbtia substantelor minerale de catre plante sporeste in perioada de
crestere si se mentine ridicata pana la fructificare.
Intensitatea procesului de respiratie a radacinii influenteaza absorbtia
substantelor minerale, prin faptul ca asigura energia biochimica necesara pentru
transportul activ al acestora.
Intensitatea procesului de transpiratie este un factor intern in absorbtia
apei si a substantelor minerale. Transpiratia intensa genereaza un deficit de saturare
cu apa la nivelul frunzelor. Ca urmare creste forta de aspiratie care determina
ascensiunea sevei brute prin vasele lemnoase, influentand astfel si absorbtia apei din
sol.
Fotosinteza influenteaza in mod indirect absorbtia substantelor din sol.
Fotosinteza intensa asigura o cantitate sporita de substrat respirator, care furnizeaza
energia necesara pentru transportul activ al substantelor minerale si prin acesta in
mod indirect determina absorbtia apei.

Factorii externi care influenteaza absorbtia apei si a substantelor

minerale sunt: umiditatea solului, concentratia solului, temperatura, pH-ul,
dioxidul de carbon, interactiunea ionilor si lumina.

1
 Umiditatea solului influenteaza atat absorbtia apei, cat si a substantelor
minerale. Absorbtia apei decurge intens la o umiditate de 75-80% din capacitatea
totala pentru apa a solului. Aceasta umiditate asigura si dizolvarea substantelor
minerale, schimbul de ioni si penetrarea solutiei solului in apoplast.
Scaderea umiditatii solului sub aceasta valoare diminueaza absorbtia apei si
a substantelor minerale. Absorbtia inceteaza cand umiditatea solului ajunge la o
valoare egala cu a coeficientului de ofilire.
Cresterea umiditatii peste valoarea de 80% din capacitatea totala pentru apa
a solului determina reducerea ritmului de absorbtie, ca urmare a inchiderii
hidropasive a stomatelor.
Concentratia solutiei solului este in medie de 0,05-0,15%. Prin cresterea
concentratiei solutiei solului, aceasta poate deveni hipertonica fata de sucul vacuolar
al celulelor radacinii, ceea ce impiedica absorbtia apei. Pe masura ce creste
concentratia solului in substante minerale, scade rata absorbtiei acestora. Unele
specii de plante spontane, halofile sunt adaptate la concentratii mari de saruri,
conditii in care plantele cresc si se dezvolta normal.
Temperatura scazuta diminueaza absorbtia apei si a substantelor minerale,
datorita cresterii vascozitatii citoplasmei, reducerii activitatii enzimatice, precum si
a intensitatii procesului de respiratie care furnizeaza energia biochimica necesara
pentru transportul activ.
Absorbtia apei și a substantelor minerale incepe la temperaturi apropiate de
o
0 C. La aceste temperaturi, absorbtia este activa numai la plantele adaptate.
Pe masura cresterii temperaturii absorbtia apei si a substantelor minerale se
intensifica, valoarea optima fiind cuprinsa intre 20 si 32 0C. La temperaturi ridicate,
peste 400C, absorbtia apei si a substantelor minerale se reduce, datorita alterarii
protein-enzimelor implicate, in procesul de respiratie, furnizorul de energie pentru
transportul activ.
Influenta pH-ului solutiei asupra absorbtiei apei si a substantelor minerale
se manifesta atat prin rolul pe care il are asupra cresterii radacinilor, cat si asupra
solubilitatii si solubilizarii sarurilor minerale.
S-a constatat ca pH-ul alcalin provoaca incetinirea absorbtiei anionilor, in
timp ce la un pH acid scade intensitatea absorbtiei cationilor. Absorbtia apei este
influentata de pH-ul solutiei solului in mod indirect, prin influenta pe care o are
acesta asupra absorbtiei ionilor.
Interactiunea ionilor din solutia solului se manifesta prin relatii de
sinergism si antagonism. In cazul relatiilor de sinergism, prezenta unui ion
stimuleaza absorbtia altui ion. Antagonismul se caracterizeaza prin actiunea unui ion
de franare a absorbtiei altui ion.
Lumina are o actiune indirecta asupra absorbtiei substantelor prin radacina.
Prin actiunea de stimulare a procesului de fotosinteza, lumina contribuie la sinteza
2
substantelor energetice din care rezulta energia biochimica necesara pentru
transportul activ al substantelor. Lumina determina si deschiderea fotoactiva a
stomatelor, intensifica procesul de transpiratie si prin aceasta, stimuleaza procesul
de absorbtie a apei.

Absorbţia extraradiculară
Plantele terestre pot absorbi extraradicular, în special prin frunze, apa
provenită din precipitaţii şi din rouă. Acest proces are loc şi în cazul stropirii
plantelor cu soluţii nutritive, conţinând substanţe minerale sau organice.
Procesul de absorbţie a apei şi a substanţelor minerale decurge mai intens prin
celulele epidermice de pe faţa inferioară a frunzelor şi în special prin cele din
apropierea nervurilor, unde cuticula este mai subţire. De asemenea, absorbţia prin
frunze este mai intensă la speciile care au frunzele acoperite cu un strat mai subţire
de cuticulă aşa cum sunt: grâul şi fasolea, precum şi la plantele mai tinere.
Cantitatea de apă absorbită în mod natural, prin frunze, este relativ scăzută
faţă de cerinţele plantelor şi reprezintă circa 7-8% din necesităţi.