Curs - Termo 5

Capitolul 1
Noţiuni de chimie fizică
1.1 Atomul
• Atomul este cea mai mică particulă ce caracterizează un element chimic, adică
cea mai mică particulă dintr-o substanţă care prin procedee chimice obişnuite nu
poate fi divizată ı̂n particule mai mici.
Atomul este compus dintr-un nucleu atomic foarte dens şi un număr de electroni
care ı̂nconjoară un nucleul. Nucleul este compus din protoni care sunt sarcini
electrice ı̂ncărcate pozitiv şi neutroni, sarcini electrice neutre. Electronii sunt sarcini
electrice ı̂ncărcate negativ. Împreună, protonii şi neutronii se numesc nucleoni.
Notăm
M = molecula A = Atom, P = Proton, N = Neutron, E = Electron

n(particulă) = numărul particulelor, m(particulă) = masa unei particule
1.1.1 Masa atomică.

Atomul este clasificat după numărul de protoni şi neutroni.
• Numărul protonilor se notează cu Z = n(P) şi se numeşte numărul atomic al
elementului. El determină proprietăţile chimice ale elementelor şi stabileşte ordinea
elementului ı̂n tabelul lui Medeleev, de aceea el se mai numeşte număr de ordine.
Atomii sunt clasificaţi ı̂n elemente chimice prin numărul lor atomic Z. De exem-
plu, toţi atomii ce conţin şase protoni (Z = 6) sunt clasificaţi drept carbon.
• Numărul protonilor şi neutronilor se notază cu A = Z + n(N ) şi poartă nu-
mele de numărul de masă al atomului sau masă atomică. El determină proprietăţile
chimice şi fizice ale elementului.
Neutronii definesc izotopii elementului. Atomi ai aceluiaşi element chimic
(acelaşi număr atomic Z) pot să aibă un număr variabil de neutroni, fără ca pro-
prietăţile chimice să fie sensibil diferite.
1
2 CAPITOLUL 1. NOŢIUNI DE CHIMIE FIZICĂ
• Izotopii sunt elemente chimice cu acelaşi număr de protoni (aceleaşi pro-

prietăţi chimice) dar număr diferit de neutroni (proprietăţi fizice diferite).
Un izotop instabil sau radioactiv este un izotop care ı̂n timp se transformă ı̂n alt
izotop (pierde sau câştigă neutroni).
Menţionăm că Schimbarea numărului de protoni Z se realizează prin fisiune
sau fuziune şi duce la schimbarea elementului chimic.
Izotopii carbonului.
Atomul de carbon C, Z = 6 (protoni) are mai mulţi izotopi. Izotopul de carbon
cu cea mai mare abundenţă ı̂n natură (98.89 %) este notat cu 12 C şi conţine
(6 neutroni şi 6 protoni), adică A = 12. Unul dintre izotopii instabili (radioactivi),
ai carbonului este 14 C cu Z = 6 protoni şi 8 neutroni, A = 14. Este folosit ı̂n
arheologie pentru datarea cu carbon a materialelor biologice (lemn, os, etc.) cu o
vechime de până la aproximativ 60.000 de ani.
12
Izotopul : C = C : Z = 6, A = 12 = 6(P) + 6(N ), n(E) = 6
14
Izotopul : C : Z = 6, A = 14 = 6(P) + 8(N ), n(E) = 6
Izotopii hidrogenului.
Cel mai simplu atom, este izotopul hidrogenului, numit protium. Are numărul
atomic Z = 1, este alcătuit dintr-un proton şi un electron şi se notează cu H. Izo-
topul hidrogenului care conţine şi un neutron se numeşte deuteriu sau hidrogen−2
sau 2 H. Izotopul hidrogenului cu doi neutroni se numeşte tritiu sau hidrogen−3
sau 3 H. Tritiul este un izotop instabil care se dezintegrează prin procesul de ra-
dioactivitate.
Protium : H : Z = 1, A = 1(P), n(E) = 1
2
Deuteriu : H : Z = 1, A = 2 = 1(P) + 1(N ), n(E) = 1
3
Tritiul : H : Z = 1, A = 3 = 1(P) + 2(N ), n(E) = 1
Izotopii Oxigenului
Oxigenul Z = 8 este cel mai răspândit element de pe planetă, găsindu-se atât
ı̂n stare liberă cât şi sub formă de compuşi. În stare liberă, oxigenul se află fie sub
formă moleculară ı̂n aer, O2 , (2 atomi), ı̂n cantitate de 21%, fie sub formă de ozon
O3 , (3 atomi), ı̂n straturile superioare ale atmosferei. Izotopii stabili ai oxigenului
sunt:
O = 16 O : Z = 8, A = 16 = 8(P) + 8(N ), n(E) = 8
17
O : Z = 8, A = 17 = 8(P) + 9(N ), n(E) = 8
18
O : Z = 8, A = 18 = 8(P) + 10(N ), n(E) = 8
1.1. ATOMUL 3
Ionii
Când numărul electronilor şi al protonilor este egal, atunci atomul este neutru
din punct de vedere electric, n(E) = Z. Dacă acest lucru nu se ı̂ntâmplă, atomul
devine un ion, care poate avea sarcină pozitivă sau negativă.
• Ionul este şadar, un atom care are o sarcină electrică nenulă, adică Z 6= n(E).
Un atom neutru din punct de vedere electric se poate ioniza prin schimbarea
acestui echilibrului dintre protoni şi electroni. Ionii se obţin numai prin câştigare
sau pierdere de electroni.
− dacă pierde unul sau mai mulţi electroni devine un ion pozitiv, numit cation
deoarece este atras de catod (electrodul negativ), n(E) < Z;
− dacă primeşte unul sau mai mulţi electroni devine un ion negativ, numit anion
pentru că este atras de anod (electrodul pozitiv), n(E) > Z.
Exemple de mase atomice:

− Hidrogenul (H), 1 proton, 0 neutroni, 1 electron, A(H) = 1
− Heliul (He), 2 protoni, 2 neutroni, 2 electroni, A(He) = 4
− Litiul (Li), 3 protoni, 4 neutroni, 3 electroni, A(Li) = 7
− Carbonul (C), 6 protoni, 6 neutroni, 6 electroni, A(C) = 12
− Azotul (N ), 7 protoni, 7 neutroni, 7 electroni, A(N ) = 14
− Oxigenul (O), 8 protoni, 8 neutroni, 8 electroni, A(O) = 16
− Natriul (N ), 11 protoni, 12 neutroni, 11 electroni, A(N a) = 23
− Siliciul (Si), 14 protoni, 14 neutroni,, 14 electroni, A(Si) = 28
1.1.2 Masa moleculară

Molecula este o combinaţie de atomi din diferite elemente.
• Masa moleculară este egală cu suma maselor atomice ale ale atomilor care
compun molecula.
Exemple de mase moleculare: M

− Apa (H2 O), M (MH2 O ) = 2A(H) + A(O) = 2 + 16 = 18
− Bioxid de carbon (CO2 ), M (MCO2 ) = A(C) + 2A(O) = 12 + 2· 16 = 44
− Metan (CH4 ), M (MCH4 ) = A(C) + 4A(H) = 12 + 4 = 16
− Bioxid de siliciu (SiO2 ), M (MSiO2 ) = A(Si) + 2A(O) = 28 + 2· 16 = 60
1.2 Unitatea atomică de masă (u.a.m)

Protonii, (P ) au o sarcină electrică pozitivă şi sunt de aproape 1836 ori mai masivi
decât electronii, (E). Neutronii (N ) nu au sarcină electrică şi sunt de aproximativ
1839 ori mai masivi decât electronii. Contribuţia electronilor la masa atomului este
nesemnificativă.
m(P ) = m(N ) >>>> m(E)
• In 1961 uniunile internaţionale ale fizicienilor şi chimiştilor au căzut de acord
asupra folosirii masei protonului de carbon ( 12 C ) ca etalon pentru masele atomice.
S-a stabilit unitatea atomică de masă = u.a.m,
m (12 C)
(1.1) u.a.m = m(P ) = m(N ) = = 1, 66·10−24 g.
12
Prin urmare un atom de gaz (A) cu masa atomică A are masa egală cu
(1.2) m(A) = A u.a.m = A·1, 66·10−24 g.
Masa atomică A ne arată de câte ori masa unui atom de gaz m(A) este
mai mare decât unitatatea atomică de masă u.a.m.
m(A)
A=
u.a.m
Exemple de mase ale atomilor:

A(H) = 1, m(AH ) = 1· u.a.m. = 1, 66·10−24 g
A(He) = 4, m(AHe ) = 4· u.a.m. = 4·1, 66·10−24 g
A(Li) = 7, m(ALi ) = 7· u.a.m. = 7·1, 66·10−24 g
A(C) = 12, m(AC ) = 12· u.a.m. = 12·1, 66·10−24 g
A(N ) = 14, m(AN ) = 12· u.a.m. = 14·1, 66·10−24 g
A(O) = 16, m(AO ) = 16· u.a.m. = 16·1, 66·10−24 g
A(N a) = 23, m(AN a ) = 23· u.a.m. = 23·1, 66·10−24 g
A(Si) = 28, m(ASi ) = 28· u.a.m. = 28·1, 66·10−24 g
Masa moleculară este numărul M care arată de câte ori masa unei
molecule M este mai mare decât a masa unui proton sau neutron, adică 12-a
parte din masa atomului 12 C,
m(M)
M=
u.a.m
Putem afla masa unei unei molecule de gaz M ı̂n baza formulei
(1.3) m(M) = M ·1, 66·10−24 g
care completează formula (1.2)
1.3. MOLUL. MASA MOLARĂ. 5
Exemple de mase ale moleculelor

M (MH2 O ) = 18, m(MH2 O ) = 18·1, 66·10−24 g
M (MCO2 ) = 44, m(MCO2 ) = 44·1, 66·10−24 g
M (MCH4 ) = 16, m(MCH4 ) = 16·1, 66·10−24 g.
M (MSiO2 ) = 60, m(MSiO2 ) = 60·1, 66·10−24 g
1.3 Molul. Masa molară.

• Numărul lui Avogadro (NA ) este inversul numărului 1, 66 · 10−24 care
reprezintă unitatea atomică de masă,
1024
NA = ≈ 6, 023·1023
1, 66
• Molul este cantitatea de substanţă care conţine un număr de NA molecule
sau atomi (pentru substanţe monoatomice) din substanţa respectivă.
Molul reprezintă măsura cantităţii de substanţă, iar unitatea de măsură a molului
se numeşte mol (nu se pune la plural).
1 mol de substanţă = 6, 023·1023 particule (molecule sau atomi)
De exemplu
1 mol de hidrogen = 6, 023 · 1023 atomi de hidrogen
1 mol de oxigen = 6, 023 · 1023 atomi de oxigen
1 mol de apă = 6, 023 · 1023 molecule de apă
1 mol de metan = 6, 023 · 1023 molecule de metan
Definim multiplul molului

1 kmol = 103 mol
• Masa molară este masa unui mol de substanţă, adică masa a NA particule
din substanţa respectivă. Notăm cu µM masa unui mol de substanţă.
Cunoscând masa unui molecule, formula (1.3), putem calcula masa molară şi
unitatea de măsură a acesteia. Pentru aceasta va trebui să exprimăm măsura ı̂n
mol a unei molecule. Din definiţia molului deducem imediat că
1
1 moleculă = mol
NA
Aplicând regula de trei simplă
1
mol · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · M ·1, 66·10−24 g
NA
1 · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · µM
obţinem
g g
(1.4) µM = NA ·M ·1, 66·10−24 = M , [µM ] =
mol mol
adică un mol de substanţă cântăreşte cât masa ei moleculară exprimată ı̂n g/mol.
Din (1.4) găsim imediat unitatea de măsură a mărimii NA
1
[NA ] =
mol
Dacă m este masa unei substanţe şi notăm cu

νm mol = numărul de moli conţinuţi ı̂n masa m.
este evidentă relaţia
g
(1.5) m = νm ·µM , [µM ] = .
mol
Prin urmare
Masa molară a unei substanţe este egală cu masa ei moleculară exprimată
ı̂n g/mol
g
µM = M
mol
Exemple de mase molare

µM (H) = 1 g/mol conţine 6, 023 · 1023 atomi de hidrogen
µM (C) = 12 g/mol conţine 6, 023 · 1023 atomi de carbon
µM (O) = 16 g/mol conţine 6, 023 · 1023 atomi de oxigen
µM (CH4 ) = 16 g/mol conţine 6, 023 · 1023 molecule de metan
µM (H2 O) = 18 g/mol conţine 6, 023 · 1023 molecule de apă
µM (CO2 ) = 44 g/mol conţine 6, 023 · 1023 molecule de bioxid de carbon
1.4 Volumul molar. Legea lui Avogadro

Prin definiţie, condiţiile normale (standard) de presiune şi temperatură sunt
N
(1.6) p0 = patm = 1, 01325·105 (pa), T0 = 273, 15◦ K = 0◦ C
m2
• Se numeşte volum molar (VM ), volumul unui mol de substanţă ı̂n condiţii
date de presiune şi temperatură. Pentru un volum V de gaz care conţine νm mol,
este evidentă relaţia
(1.7) V = νm ·VM
1.5. REZUMAT 7
Legea lui Avogadro are următoarea exprimare:

Volumul molar al oricărei substanţe aflate ı̂n aceleaşi condiţii de temperatură şi
presiune, este acelaşi. S-a calculat că volumul molar ı̂n condiţii normale de presiune
şi temperatură (1.6) are valoarea:
m3 m3 cm3
(1.8) VM 0 = 22, 42 = 22, 42·10−3 = 22.420
kmol mol mol
Prin urmare volumul unui mol de gaz (NA = 6, 023 · 1023 particule), este inde-
pendent de mărimea sau masa particulelor. Notând cu V0 volumul unui gaz ı̂n
condiţii normale de presiune şi temperatură formula (1.7) devine
(1.9) V0 = νm ·VM 0
Legea lui Avogadro se poate exprima şi sub următoarea formă:
Volume egale de gaze diferite aflate ı̂n aceleai condiţii de presiune şi temperatură
conţin acelaşi număr de particule (atomi sau molecule).
Într-adevăr, considerând două volume V şi V 0 , ı̂n aceleaşi condiţii de presiune
şi temperatură care conţin νm respectiv ν 0m moli, avem
V = νm ·VM , V 0 = ν 0m ·VM
adică
V = V 0 ⇐⇒ νm = ν 0m ,
volumele sunt egale dacă şi numai dacă au acelaşi număr de particule
Din (1.5), (1.7) şi (1.9) deducem imediat
m V V0
(1.10) νm = = =
µM VM VM 0
1.5 Rezumat
• Atomul este cea mai mică particulă dintr-o substanţă care nu mai poate fi
divizată prin procedee chimice.
Z = Număr atomic (număr de ordine)= numărul protonilor
A−Z = numărul neutronilor
A = Masa atomică = numărul nucleonilor (protoni şi neutroni
Izotopi : două elemente care au diferă numai prin numărul neutronilor
Atom neutru : Z = Nr.electronilor
Ion : atom care nu este neutru din punct de vedere electric
Cation : Ion pozitiv ( Z > Nr. electronilor )
Anion : Ion negativ ( Z < Nr. electronilor )
Protoni
Nucleu Nucleoni
Neutroni
Atom
Electroni
• Unitatea atomică de masă (u.a.m.)

m (12 C)
u.a.m = m(P ) = m(N ) = = 1, 66·10−24 g.
12
• Masa unui atom
m(A) = A u.a.m = A·1, 66·10−24 g.
• Masa atomică: A= numărul nucleonilor
m(A)
A=
u.a.m
• Masa moleculară: M = suma maselor atomice
m(M)
M=
u.a.m
• Masa unei unei molecule
m(M) = M ·1, 66·10−24 g
• Molul = cantitatea de substanţă care conţine un număr de NA = 6, 023 · 103
particule (molecule sau atomi) de substanţă.
[Mol] = mol, 1kmol = 103 mol
• Masa molară = masa µM a unui mol de substanţă exprimată ı̂n g/mol
g kg 1
=
[µM ] = , [NA ] =
mol kmol mol
• Volumul molar = volumul VM al unui mol de substanţă exprimat ı̂n cm3 /mol.
cm3 l (litru)
[VM ] ==
mol kmol
• νm = Numărul de moli cuprinşi ı̂n masa m
m
νm = , [νm ] = mol
µM
• Legea lui Avogadro În condiţii normale de presiune şi temperatură;
m3 m3 cm3
VM = 22, 42 = 22, 42·10−3 = 22.420
kmol mol mol
Volume egale de gaze diferite aflate ı̂n aceleai condiţii de presiune şi temperatură
au acelaşi număr de particule (atomi sau molecule).
Capitolul 2
Gaze perfecte
2.1 Noţiunile gazelor perfecte

• Starea normală de presiune şi temperatură (condiţiile standard)
N
(2.1) p0 = patm = 101.325· (pa), T0 = 273, 15◦ K = 0◦ C
m2
• Numărul N de molecule conţinute ı̂n volumul V de masă m
1
(2.2) N = νm ·NA , [NA ] =
mol
2.1.1 Definiţia gazului perfect

Gazul perfect este un gaz ipotetic cu proprietăţi idealizate. Gazele din natură
se apropie de gazul perfect cu cât temperatura este mai mare şi presiunea mai mică
adică cu cât gazul este mai rarefiat (moleculele sunt mai ı̂ndepărtate unele de altele)
sau mai departe de punctul de lichefiere.
Un gaz oarecare este alcătuit din molecule care se mişcă haotic, (mişcarea brow-
niană) cu viteze nedeterminate, ciocnindu-se ı̂ntre ele.
Gazul perfect se defineşte prin următoarele condiţii:
a) Ciocnirea moleculelor ı̂ntre ele şi cu peretele recipientului care conţine gazul
este perfect elastică adică energia cinetică se conservă.
b) Între molecule nu există forţe de atracţie şi respingere. Ca urmare moleculele
gazului perfect au doar energie cinetică nu şi energie potenţială (de poziţie).
c) Dimensiunile moleculelor sunt foarte mici ı̂n raport cu distanţa dintre ele
adică sunt presupuse punctiforme. Fiind punctiforme moleculele nu pot avea mişcare
de rotaţie ci numai de mişcare de translaţie. Energia cinetică a moleculelor este doar
de translaţie nu şi de rotaţie.
d) În stare de echilibru (p = const., V = const., T = const.) modulele vitezelor
9
10 CAPITOLUL 2. GAZE PERFECTE
tuturor moleculelor la un moment dat, sunt egale cu media aritmetică a modulelor

vitezelor.
PN
vi
i=1
v(t) = , N = numărul moleculelor
N
2.1.2 Mărimile gazului perfect

Mărimi de stare
Mărimile de stare se ı̂mpart ı̂n parametri de stare şi funcţii de stare
• Parametri de stare ai unui gaz perfect sunt
presiunea p, volumul V, temperatura absolută T = 273, 15 + t◦ .
Prin modificarea a cel puţin unuia din parametri de stare se modifică starea gazu-
lui. Spunem, ı̂n acest caz că gazul suferă o transformare termodinamică.
• Funcţii de stare. Singura funcţie de stare a gazului perfect este Energia in-
ternă U , care ı̂n conformitate cu definiţia, se reduce la energia cinetică a moleculelor
(energia mişcării de translaţie). Conform legii lui Joule energia internă este funcţie
numai de temperatură (vezi formulele (2.17)−(2.18) )
U = U (T ) − legea lui Joule
• Definim starea de echilibru a gazului starea ı̂n care mărimile de stare nu se

modifică ı̂n timp şi au aceeaşi valoare ı̂n toată masa gazului.
Mărimi de transformare (proces)

Spunem că gazul suferă o transformare termodinamică (proces termodinamic)
dacă parametri de stare variază ı̂n timp
Mărimile de transformare sunt mărimile care se evidenţiază numai ı̂n cazul unei
transformări termodinamice. Într-o primă fază acestea sunt
L = lucrul mecanic, Q = căldura
În absenţa unei transformări termodinamice aceste mărimi nu au nici o relevanţă.

Rezumăm prin următorul tabel cele spuse mai sus
parametri de stare: p, V, T
Marimi de stare
functii de stare: U=U(T)
Marmile g.p
marimi de proces: L, Q
2.2. LEGILE GAZELOR PERFECTE 11
2.2 Legile gazelor perfecte

Ecuaţia termică de stare
Legile gazului perfect au fost stabilite prin observaţii efectuate asupra gazelor
reale privind relaţiile de dependenţă ı̂ntre parametri de stare p, V, T pentru o
masă fixată m de gaz. S-a dedus experimental că pentru masa m = νm · µM
conţinut ı̂ntr-un recipient de volum V = νm · VM ı̂n condiţii date de presiune şi
temperatură;
pV
= R = const.
T
Pentru un mol de gaz, νm = 1, ı̂n condiţii normale de presiune şi temperatură,
având ı̂n vedere (1.10), relaţia de mai sus se scrie
p VM p0 VM 0 101.325·22, 41 N m3 J
R= = = 2
= 8.310
T T0 273, 15 m kmol·K kmol·K
sau
J
R = 8, 310 .
mol·K
Pentru un mol de gaz avem aşadar
p·VM = R T
R se numeşte constanta universală a gazelor perfecte. Ţinând cont din nou de (1.10)
adică, VM = V /νm obţinem legea generală gazului perfect
(2.3) p V = νm R T sau p V = m RM T
unde m = νM ·µM şi RM = R/µM se numeşte constanta caracteristică a gazului.

Ecuaţia (2.3) poartă numele de ecuaţia termică de stare a gazului perfect sau ecuaţia
lui Clapeyron-Mendeleev.
Diferenţiind ı̂n (2.3) rezultă
(2.4) p dV + V dp = νm R dT
sau ı̂mpărţind membru cu membru cu (2.3) găsim relaţia
dp dV dT
(2.5) + =
p V T
numită forma diferenţială a ecuaţiei lui Clapeyron-Mendeleev.
Obţinem o altă formă a ecuaţiei de stare introducând, ı̂n baza relaţiei (2.2),
numărul de molecule N conţinute ı̂n masa m,
N N R
νm = =⇒ p V = RT = NT
NA NA NA
sau
(2.6) pV = kN T
unde
R 8, 310 J ·mol −23 J
k= = = 1, 38·10
NA 6, 023 · 1023 K ·mol K
este constanta lui Bolzman
Spunem că un gaz suferă o transformare termodinamică dacă cel puţin unul din
cei trei parametri variază. Dacă ı̂n cursul unei transformări, un parametru rămâne
constant, se pot deduce relaţii ı̂ntre ceilalaţi doi parametri.
Pe lângă legea lui Avogadro şi legea lui Joule de care ne-am prevalat ı̂n deduce-
rea legii gazelor perfecte, relaţiile ı̂ntre parametri de stare obţinute prin menţinerea
constantă a unuia din ei fac obiectul unor legi foarte importante ı̂n studiul gazelor,
de care ne vom ocupa ı̂n continuare, mai exact
• Legea lui Boyle-Mariotte: T = const. (transformare izotermă)
• Legea lui Charles: V = const. (transformare izocoră)
• Legea lui Gay-Lussac: p = const. (transformare izobară)
Legea lui Boyle-Mariote (legea transformării izoterme)

La temperatură constantă T = const. produsul dintre presiunea şi volumul
unui gaz perfect este constant
(2.7) p ·V = const.
p Reprezentarea grafică a legilor gazului per-

fect având ca axe de coordonate
OV = axa absciselor şi Op = axa ordonatelor,
izoterme poartă numele de Diagrama Clapeyron a legii re-

spective. În cazul de faţă izotermele (T = const.)
T2 se reprezintă sub forma unor hiperbole echilatere
T1 având ca asimptote axele de coordonate. Ele sunt
cu atât mai depărtate de origine cu cât temper-
atura este mai mare. În condiţiile normale de pre-
O T1 < T2 V
siune şi temperatură (2.1), formula (2.7) se scrie
Figura 2.1: Transformare (2.8) p ·V = p0 ·V0 .
izotermă
V0 fiind volumul gazului la temperatura T0 şi presiunea p0 .
Obţinem o altă formă a legii lui B − M diferenţiind relaţia (2.8) şi notând cu

1 dV 1
γ=− · =
V dp T p
2.2. LEGILE GAZELOR PERFECTE 13
coeficientul de compresibilitate izotermă. Cu menţiunea că dV /dp < 0 adică γ > 0,

relaţia (2.8) devine

p − p0
V = V0 1− = V0 [1 − γ(p − p0 )]
p
Legea lui Charles (legea transformării izocore)

La volum constant V = const. presiunea gazului perfect este direct proporţio-
nală cu temperatura
p
(2.9) = const.
T
Dacă gazul se ı̂ncălzeşte de la temperatura T0 la temperatura T, presiunea
creşte de la p0 la p şi relaţia se scrie
p p0 p T
= sau =
T T0 p0 T0
Folosind temperatura ı̂n grade Celsius,
T = 273 + t◦ , T0 = 273, t◦ = 0, p0 = 1, 01·105
conform (2.1), obţinem p

izocore
p 273 + t◦ 1 ◦
= =1+ t
p0 273 273
adică
p = p0 (1 + β ·t◦ ).
Coeficiendtul β = 1/273 se numeşte coeficient de O V1 V
V2
compresibilitate izocoră. Găsim acelaşi coeficient β
diferenţiind relaţia (2.9) Figura 2.2: Transformare
izocoră
pdT − T dp dp p p0
2
= 0 =⇒ = =
T dT V T T0
adică

1 1 dp
β= = ·
T0 p0 dT V
Legea lui Gay-Lussac (legea transformării izobare)

La presiune constantă p = const. volumul gazului perfect este proporţional
cu temperatura
V
(2.10) = const.
T
Dacă gazul se ı̂ncălzeşte de la temperatura T0 la temperatura T, volumul
creşte de la V0 la V şi relaţia se scrie
V V0 V T
= sau =
T T0 V0 T0
p Folosind temperatura ı̂n grade Celsius,

T = 273 + t◦ , T0 = 273,
izobare
p1 t◦ = 0, p0 = 1, 01·105
conform (2.1), obţinem

p2
V 273 + t◦ 1 ◦
= =1+ t
V0 273 273
O V
sau
Figura 2.3: Transformare V = V0 (1 + α·t◦ )
izobară
unde α = 1/273 este coeficientul de dilatare
izobară.
Găsim acelaşi coeficient α diferenţiind relaţia (2.10)

V dT − T dV dV V V0
= 0 =⇒ = =
T2 dT p T T0
adică
1 1 dV
α= = ·
T0 V0 dT p
Legea lui Joule

Energia internă a gazelor perfecte nu depinde de volum şi presiune ci numai
de temperatură,
(2.11) U = U (T )
adică
∂U dU
=
∂T dT
2.3. ENERGIA INTERNĂ A GAZELOR PERFECTE 15
2.3 Energia internă a gazelor perfecte

(pasaj opţional)
Având de-a face cu un număr mare de particule identice, nu se poate urmări
mişcarea fiecărei particule. Datorită numărului mare de particule, pentru stabilirea
”comportării medii” a tuturor particulelor se foloseşte metoda statistică.
Să considerăm un gaz perfect conţinut ı̂ntr-un recipient de formă cubică cu latura
L de volum V = L2 , care conţine N molecule identice. La ciocnirea unei molecule
cu unul din pereţi se exercită o forţă supra peretelui. Rezultatul tuturor acestor forţe
care acţionează continuu ı̂n timp, datorită numărului mare de ciocniri ı̂n unitatea
de timp, asupra tuturor pereţilor recipientului este presiunea uniformă pe pereţii
acestuia. Această presiune se numeşte presiunea gazului.
Pentru calculul presiunii gazului descom- z
punem viteza unei molecule la un moment dat E C
→
v ı̂n componentele sale
D
→
F
→ → → vz
v = vx ı +vy  +vz k v
O moleculă M care ciocneşte peretele M vy
ABCD va avea componenta impulsului după H B
y
axa Ox, ı̂nainte de ciocnire, mvx şi după cioc- vx
G
nire, −mvx . Variaţia impulsului la ciocnirea
A
moleculei M este x
Figura 2.4:
∆Hx = −2mvx .
Ştiind că forţa este egală cu derivata impulsului ı̂n raport cu timpul, se poate cal-
cula forţa medie care acţionează la ciocnirea unei molecule cu peretele Sx = ABCD
perpendicular pe axa Ox. Această forţă se calculează din variaţia impulsului ra-
portată la timpul ∆t cât durează ciocnirea. În valoare absolută, această forţă are
valoarea
∆Hx 2mvx
FM = =
∆t ∆t
Forţa totală F exercitată asupra peretelui Sx = ABCD şi care se datoreşte tuturor
moleculelor care au o componentă vx şi ciocnesc acelaşi perete ı̂n acelaşi timp adică
ı̂n intervalul de timp ∆t (cât molecula stă ı̂n contact cu peretele), va fi
X 2mvx
(2.12) Fx =
M ∈M
∆t
∆t
Fie
N
n=
V
numărul moleculelor conţinute ı̂n unitatea de volum astfel ı̂ncât
n = n1 + n2 + · · · nk
unde
ni = numărul moleculelor care au viteza vxi , i = 1, k
Suma din expresia forţei (2.12), se efectuează pentru numărul de molecule care
ciocnesc peretele ı̂n timpul ∆t; acest număr este dat de numărul moleculelor care
se găsesc ı̂n faţa peretelui, ı̂ntr-un volum determinat de aria peretelui Ax şi care
are ca ı̂nălţime produsul vx ∆t. Aceste molecule se mişcă haotic şi, ca urmare,
jumătate din ele au vx > 0 şi jumătate vx < 0 ı̂n conformitate cu ipoteza
distribuţiei moleculare. Dacă ı̂n unitatea de volum sunt ni molecule, atunci ni /2
vor avea vxi > 0 şi deci numărul moleculelor care vor ciocni peretele ABCD ı̂n
timpul ∆t este
ni
Ax ·vxi ·∆t.
2
Expresia forţei va fi
k
X X k
ni 2mvxi
Fx = ·Ax vxi ∆t· = m Ax ni vx2i
i=1
2 ∆t i=1
Definind media pătratului componentei vx prin relaţia
n1 vx21 + n2 vx22 + · · · + nk vx2k

vx2 =
n
expresia forţei asupra peretelui considerat are forma
N
Fx = nAx m vx2 = Ax m vx2
V
Introducând presiunea px = Fx /Ax rezultă
N
px = m vx2 , sau px V = N m vx2
V
La fel se deduc presiunile pe pereţii perpendiculari pe axele Oy şi Oz prin urmare
vom avea
(2.13) px V = N m vx2 , py V = N m vy2 , pz V = N m vz2
În calculul făcut s-au considerat numai ciocnirile dintre moleculele gazului şi
pereţii recipientului; ı̂nsă calculul nu se modifică dacă pe lângă ciocnirile moleculelor
cu pereţii se vor lua ı̂n considerare şi ciocnirile moleculelor ı̂ntre ele. Aceasta se da-
toreşte celei de-a patra ipoteze care stau la baza teoriei cinetice a gazelor: distribuţia
vitezelor nu se schimbă ı̂n timp, chiar dacă au loc schimbări ale vitezelor individuale
2.3. ENERGIA INTERNĂ A GAZELOR PERFECTE 17
ale moleculelor ca urmare a ciocnirilor ı̂ntre molecule. Oricât de multe ciocniri inter-
moleculare s-ar produce, ansamblul mişcării tuturor moleculelor, ı̂n ceea ce priveşte
distribuţia vitezelor, rămâne neschimbat.
Direcţiile de mişcare ale moleculelor sunt oarecare, adică ı̂ntâmplătoare, cu alte
cuvinte cele trei direcţii sunt la fel de probabile şi deci
v2
vx2 = vy2 = vz2 =
3
Se observă că media pătratului fiecărei componente a vitezei, respectiv pe axele
x, y, z, este egală cu o treime din media pătratului vitezei v a moleculelor. Egal-
itatea componentelor vitezei atrage după sine egalitatea componenetelor presiunii,
px = py = pz = p, astfel că relaţiile (2.13) se reduc la
N
pV = m v2.
3
Dar
m v2
E=
2
este energia cinetică medie a moleculelor, numită energia cinetică moleculară şi
expresia de mai sus devine
2
(2.14) pV = NE
3
F Este important să menţionăm că energia medie E se referă la o singură
moleculă, ı̂n consecinţă produsul dintre energia cinetică moleculară E şi numărul
total N al moleculelor reprezintă energia cinetică totală a gazului.
Cum moleculele gazului perfect nu au energie potenţială ci numai energie cinetică,
energia N·E reprezintă chiar energia internă a U a gazului. Pe de altă parte, fiind
presupuse punctiforme, moleculele gazului perfect nu au energie cinetică de rotaţie,
astfel că energia N E este strict energie cinetică moleculară de translaţie.
(Sfr̂şitul pasajului opţional)
Din (2.14) obţinem expresia energiei cinetice a unei molecule
3
(2.15) E= pV.
2N
Găsim energia internă totală a gazului ı̂nmulţind relaţia de mai sus cu numărul
total de molecule N, U = N ·E adică
3
(2.16) U= p V.
2
În concluzie, formula (2.16) exprimă următorul fapt
Energia internă a gazului perfect este egal trei doimi din produsul dintre
presiunea gazului şi volumul recipientului care ı̂l conţine.
Înlocuind produsul p V cu una din expresiile (2.3) sau (2.6) obţinem
3
(2.17) U= ·νm R T.
2
respectiv
3
(2.18) U= ·N k T.
2
Menţionăm că ecuaţiile (echivalente) (2.17) şi (2.18) se numesc ecuaţiile
calorice de stare ale gazului perfect.
Capitolul 3
Sistem termodinamic
• Termodinamica este ştiinţa care studiază schimbul de energie ı̂ntre corpuri,

sub formă de căldură şi lucru mecanic..
• Termotehnica este partea termodinamicii care se ocupă cu aplicarea tehnică
a legilor termodinamicii ı̂n maşinile şi instalaţiile termice.
3.1 Sistem termodinamic.

• Sistemul termodinamic este un anasmblu de corpuri delimitat de mediul
exterior printr-o suprafaţă (frontieră) ı̂nchisă, reală sau imaginară, care pot
schimba atât ı̂ntre ele cât şi cu mediul exterior substanţă şi energie sub formă de
căldură şi lucru mecanic.
Această caracteristică ı̂l deosebeşte de sistemul mecanic care poate schimba en-
ergia numai sub formă de lucru mecanic.
Tot ce se află ı̂n afara sistemului termodinamic şi interacţionează cu acesta
reprezintă mediul ambiant sau mediul exterior.
Se consideră că:
Mediul exterior poate schimba căldură fără să-şi modifice temperatura.
Fără a neglija celelalte forme de energie, putem spune că:
• Termodinamica studiază transferul de energie sub formă de căldură şi/sau
lucru mecanic ı̂ntre un sistem termodinamic şi mediul exterior.
Din acest punct de vedere deosebim următoarele clase de sisteme termodinamice:
• Sistem izolat: Nu permite schimb de materie şi energie cu exteriorul. Un
sistem care nu este izolat se numeşte sistem neizolat;
• Sistem ı̂nchis: Nu permite schimb de materie cu exteriorul. Schimbul de
energie se realizează doar prin căldură şi lucru mecanic. Un sistem ı̂nchis conţine
tot timpul aceeaşi cantitate de materie.
Un sistem deschis permite atât schimb de materie cât şi de energie sub formă
de căldură şi lucru mecanic.
19
20 CAPITOLUL 3. SISTEM TERMODINAMIC
• Sistem adiabatic: Este un sistem a cărui frontieră nu permite schimb de

căldură cu exteriorul. Între un sistem adiabatic şi mediul exterior schimbul de en-
ergie se realizează numai sub formă de lucru mecanic. Un sistem adiabatic este ı̂n
mod necesar un sistem ı̂nchis deoarece ı̂ntr-un sistem deschis o dată cu schimbul de
materie are loc şi schimb de căldură.
• Sistem rigid; volumul sistemului nu poate fi schimbat. Între sistem şi
mediul exterior schimbul de energie se poate realiza numai sub formă de căldură
(fără lucru mecanic.) Mai menţionăm că rigiditatea sistemului se referă doar la
volum nu şi la formă, sistemul poate fi deformabil (fluid.)
Exemple:
1) Un termos este un sistem termodinamic izolat, păstrează căldura şi substanţa.
2) Un calorifer este un sistem termodinamic deschis, primeşte apa caldă, eliberează
căldura şi elimină apa rece.
3) Un gaz cuprins ı̂ntr-un cilindru cu piston care se deplasează etanş fără frecare
este un sistem ı̂nchis, neizolat (admite schimb de căldură), nerigid (ı̂şi modifică volu-
mul prin deplasarea pistonului).
4) Un frigider este un sistem ı̂nchis, neizolat, rigid deoarece primeşte energie din
exterior, ı̂n plus nu-şi modifică volumul.
5) Turbina cu gaze este un sistem termodinamic deschis. Aerul din atmosferă este
admis ı̂ntr-un compresor cu palete, este comprimat ı̂n camera de ardere unde este
introdus un combustibil, este aprins, gazele de ardere se destind ı̂ntr-o turbină care
transformă energia lor cinetică ı̂n lucru mecanic, apoi sunt evacuate ı̂n atmosferă.
3.2 Stare termodinamică. Ecuaţii de stare

3.2.1 Mărimile de stare. Starea unui sistem termodinamic.
Parametri de stare. Funcţii de stare
Parametri de stare sunt mărimile fizice ce caracterizează atât sistemu termod-
inamic cât şi interacţiunile dintre sistem şi mediul ı̂nconjurător. Aceşti parametri
pot fi:
presiunea p, volumul V, temperatura T,
densitatea ρ, energia internă U, entalpia H = U + p V.
Nu toţi parametri de stare sunt mărimi independente, ı̂ntre ei existând anu-
mite relaţii. Din acest punct de vedere, o parte din aceşti parametri pot fi aleşi
ca independendenţi. Celelalte mărimi care pot fi exprimate ı̂n funcţie de parametri
independenţi se numesc funcţii de stare. De exemplu ı̂n ecuaţia de stare a gazelor
perfecte, p V = νm R T, ı̂n funcţie de parametri independenţi pe care-i alegem,
3.2. STARE TERMODINAMICĂ. ECUAŢII DE STARE 21
ceilalţi devin funcţii de stare. De asemenea, energia internă este funcţie de temper-
atură, U = U (T ), formula (2.18)
• Parametri de stare ı̂mpreună cu funcţiile de stare alcătuiesc mărimile de stare.
Din punctul de vedere al proprietăţilor descrise putem face următoarea clasificare
a parametrilor termodinamici:
• Parametri de stare interni sunt parametri care depind de mişcarea şi
distribuţia particulelor din sistem adică adică de proprietăţile interne ale corpurilor.
Aceştia sunt:
presiunea (p), temperatura (T ), densitatea (ρ), energia internă (U )
• Parametri de stare externi sunt parametri care depind de relaţiile sis-

temului cu corpurile din mediul exterior. Aceştia sunt
volumul (V ), entalpia (H), forţa gravitaţională (G), etc.
Parametri de poziţie sunt parametri externi care descriu poziţia ı̂n spaţiu a sis-
temului termodinamic. Aceştia pot fi coordonate, unghiuri, arie volum etc.
O altă clasificare a parametrilor de stare se face după cum aceştia depind sau nu
de masa sistemului termodinamic:
• Parametri de stare intensivi sunt acei parametri care nu depind de masa
sistemului termodinamic. Valorile lor se dau ı̂n puncte. În cazurile pe care le vom
studia ı̂n cursul de faţă vom lua ı̂n considerare următori parametri intensivi
presiunea (p), temperatura (T), densitatea (ρ).
• Parametri de stare extensivi sunt mărimi ce depind de masa sau volumul

sistemului. În cazul de faţă, aceştia sunt
volumul (V), energia internă (U), entalpia (H).
Pentru o mai bună ı̂nţele gere, considerăm un sistem termodinamic ı̂nchis, aflat
ı̂n stare de echilibru termodinamic pe care ı̂l ı̂mpărţim printr-un perete infinit de
subţire ı̂n două subsisteme. Parametri de stare care nu se schimbă prin această
divizare sunt parametri de stare intensivi. Aceştia sunt independenţi de masa şi
volumul sistemului. Parametri de stare care prin divizarea sistemului ı̂şi modifică
valoarea proporţional cu masa sistemului sunt parametri de stare extensivi.
Deoarece mărimile de stare extensive nu sunt caracteristice pentru starea sis-
temului se preferă mărimile specifice, care se obţin prin ı̂mpărţirea mărimii cu masa
sau cu volumul sistemului. Mărimile specifice raportate la masă se numesc mărimi
masice, iar cele raportate la volum mărimi volumice. Mărimile de stare specifice se
comportă la fel ca mărimile de stare intensive. De exemplu, mărimile specifice

 m
 3
 ρ = V [kg/m ] − masa specifică sau densitatea






 V 3

 V = m [m /kg] − volumul specific (volumul unităţii de masă)
(3.1)

 U

 U = [J/kg] − energie internă specifică.

 m



 Q = Q [J/kg] − căldura specifică.

m
sunt intensive având aceleaşi valori atât pentru ı̂ntreg sistemul cât şi pentru subsis-
temele sale.
Starea unui sistem termodinamic

• Starea unui sistem termodinamic reprezintă totalitatea proprietăţilor fizice
ale sistemului la un moment dat.
Starea unui sistem termodinamic este definită de valorile parametrilor de
stare la un moment. Schimbarea parametrilor de stare determină schimbarea stării
sistemului.
• Starea staţionară a unui sistem termodinamic este reprezentată de starea ı̂n
care, eliminând influenţele externe, parametri de stare nu se modifică ı̂ntr-o perioadă
determinată de timp. Ei pot fi diferiţi ı̂n masa sistemului.
• Starea de echilibru este reprezentată de starea staţionară ı̂n care parametri
de stare au aceeaşi valoare ı̂n ı̂ntregul sistem. Starea de neechilibru este reprezentată
de starea ı̂n care parametri de stare variază atât ı̂n timp cât şi ı̂n punctele sistemului.
3.2.2 Ecuaţii de stare

Ecuaţiile de stare sunt relaţii matematice ı̂ntre parametri de stare. Ecuaţiile de
stare ı̂n care apare temperatura
f (p, V, T ) = 0
se numesc ecuaţii termice de stare. De exemplu ecuaţia termică de stare a gazelor

perfecte (ecuaţia lui Clapeyron-Mendeleev) (2.3)
Ecuaţiile ı̂n care apare energia internă U, căldura Q sau entalpia H
U = U (T ), Q = Q(T ), H = H(p, V, T )
poartă numele de ecuaţii calorice de stare. De exemplu, ecuaţia calorică a gazului

perfect (2.17).
3.3. TRANSFORMĂRI TERMODINAMICE 23
3.3 Transformări termodinamice

• Echilibru termodinamic. Timp de relaxare. Dacă parametri de stare
au aceeaşi valoare ı̂n toate punctele sistemului şi rămân constanţi ı̂n timp atunci
când nu se modifică parametri externi, sistemul se află ı̂n echilibru termodinamic.
Sub influenţa parametrilor externi, sistemul poate ieşi din starea de echilibru
şi prin traversarea unui stări de neechilibru poate trece ı̂n altă stare de echilibru.
Timpul scurs ı̂ntre două stări succesive de echilibru se numeşte timp de relaxare.
În perioada timpului de relaxare sistemul se află ı̂ntr-o stare de neechilibru, car-
acterizată prin diferite valori ale parametrilor interni atât ı̂n masa sistemului ter-
modinamic cât şi ı̂n timp.
• Transformarea termodinamică (proces) reprezintă trecerea unui sistem
termodinamic dintr-o stare de echilibru iniţială la o stare de echilibru finală trecând
printr-o succesiune de stări intermediare de echilibru sau neechilibru.
3.3.1 Postulatele termodinamicii.

Primul postulat
Un sistem termodinamic izolat ajunge ı̂ntotdeauna, după un interval de timp,
ı̂n starea de echilibru termodinamic din care nu poate ieşi decât printr-o acţiune
provenită din exterior.
Deci dacă un sistem izolat (fără interacţiuni cu exteriorul) este scos din starea
de echilibru termodinamic, el va reveni la condiţiile stării de echilibru după un timp,
numit timp de relaxare. Acest postulat indică sensul proceselor termodinamice ı̂ntr-
un sistem izolat aflat ı̂n starea de neechilibru.
Primul postulat stă la baza tuturor legilor şi aplicaţiilor termodinamicii. Acest
postulat se mai numeşte principiul general al termodinamicii.
Al doilea postulat. Temperatura

Parametri interni ai unui sitem aflat ı̂n echilibru termodinamic sunt funcţii de
parametri externi şi de energia internă (energia cinetico-moleculară). Energia in-
ternă este funcţie numai de temperatură..
Din considerente istorice, doilea postulat al termodinamicii este desemnat ca fi-
ind principiul zero al termodinamicii. Conform acestui postulat starea echilibrului
termodinamic a unui sistem este determinată, ı̂n afara parametrilor externi, de ı̂ncă
un parametru intern T numit temperatură ce caracterizează starea internă a sis-
temului.
Al doilea postulat se mai poate enunţa astfel:
Parametri interni ai unui sistem termodinamic aflat ı̂n echilibru sunt funcţii de
parametri externi şi de temperatură.
Datorită parametrului temperatură are loc proprietatea de tranzitivitate a echilibru-

lui termodinamic.
Dacă două sisteme, A şi B sunt fiecare ı̂n echilibru cu un sistem C, (au
aceleaşi valori ale mărimilor de stare) atunci sistemele A şi B sunt ı̂n echilibru
ı̂ntre ele.
Temperatura indică sensul ı̂n care are loc schimbul de energie ı̂ntre două sisteme
aflate ı̂n contact termic, mai exact:
Sistemul termodinamic cedează căldură dacă şi numai dacă are temperatura
mai mare decât sistemul care o primeşte.
În baza primului principiu al termodinamicii, un sistem termodinamic aflat ı̂n
echilibru poate fi scos din această stare doar prin schimbarea parametrilor externi.
Variaţia parametrilor externi determină ieşirea din starea iniţială de echilibru, iar
după consumarea timpului de relaxare, ı̂n virtutea principiului zero, sistemul intră
ı̂ntr-o nouă stare de echilibru. În intervalul care măsoară timpul de relaxare sistemul
nu se află ı̂n stare de echilibru.
3.3.2 Transformări cvasistatice

• Transformarea cvasistatică este reprezentată printr-un proces idealizat
care se realizează printr-o succesiune de stări de echilibru bine delimitate cu timpi
de relaxare foate mici. Fiecare stare de echilibru este caracterizată printr-o valoare
unică a parametrilor de stare comună tuturor punctelor sistemului.
Transformările care nu sunt cvasistatice nu fac obiectul acestui curs.
Transformările care au loc spontan ı̂n natură nu sunt cvasistatice.
Dacă ı̂n perioada timpului de relaxare schimbarea parametrilor este suficient de
lentă atunci timpul de relaxare se reduce foarte mult şi transformarea termodinamică
se poate aproxima cu o transformare cvasistatică astfel că putem identifica transfor-
marea cu mulţimea stărilor de echilibru intermediare aflate ı̂ntre starea de echilibru
iniţială şi finală.
p Fixând valoarea tempera-
starea de echilibru initiala turii
sensul transformarii T = const.
o stare de echilibru este de-
starea de echilibru intermediara
scrisă printr-o soluţie unică
starea de echilibru finala (V, p) a ecuaţiei de stare
V f (p, V, T ) = 0.
Figura 3.1: Transformare cvasistatică
Succesiunea stărilor de echilibru este descrisă prin funcţia
p = p (V ),
3.3. TRANSFORMĂRI TERMODINAMICE 25
unde parametrul extern V figurează ca variabilă independentă. Graficul funcţiei

p = p (V ), V ∈ [V1 , V2 ] cu T = const. oferă posibilitatea reprezentării evoluţiei
stării de echilibru printr-o izotermă numită diagramă Clapeyron.
Un punct fix (V, p) reprezintă valoarea parametrilor corespunzătoare unei stări
de echilibru iar săgeata arată că transformarea se realizează ı̂n sensul creşterii
parametrului extern.
Ciclu termodinamic
Dacă după o succesiune de p stare initiala si finala
stări de echilibru, starea finală coin-
cide cu starea iniţială, adică (1)
V2 = V1 , p2 = p1 (2)
transformarea poartă numele de ci- stare intermediara
clu termodinamic. Prin urmare, de-
semnăm prin ciclu termodinamic o V
succesiune de cel puţin două trans- Figura 3.2: Ciclu termodinamic
formări ı̂n care sistemul termodinamic
revine la starea iniţială fără a parcurge aceleaşi transformări intermediare.
Transformare reversibilă
Dacă transformarea termodinamică p
poate fi inversată adică din starea de starea initiala
echilibru finală se revine ı̂n starea iniţială
trecând prin aceleaşi stări intermediare
(2)
de echilibru fără intervenţia mediului
ı̂nconjurător, transformarea se numeşte re- (1)
versibilă. L
starea finala
Una din cauza transformărilor ire- V1
O V2 V
versibile este fenomenul frecării. Ne
putem imagina o transformare reversibilă, Figura 3.3: Transformare reversibilă
mişcarea periodică fără frecare a pistonului
ı̂n cilindrul unei maşini.
Există mai multe criterii de clasificare a proceselor termodinamice. Un mod de
clasificare este cel prin care, ı̂n procesul transformării, un anumit parametru rămâne
constant. Astfel o transformare termodinamică poate ı̂mbracă următoarele forme:


 izocoră, la volum constant, dV = 0



 izobară,
 la presiune constantă, dp = 0
(3.2) izotermă, la temperatură constantă, dT = 0



 adiabatică, căldura rămâne constantă, δQ = 0


 politropă, căldura specifică rămâne constantă, δq = 0
O transformare termodinamică este:

− ı̂nchisă, dacă sistemul este ı̂nchis (schimb numai de energie fără materie)
− deschisă, dacă sistemul este deschis, (schimb de materie şi energie)
3.3.3 Coeficienţii termodinamici

Din ecuaţia de stare (3.3) putem explicita variabilele p, V ı̂n funcţie de vari-
abilele rămase
(3.3) p = p ( V, T ), V = V ( p, T ).
Prin diferenţiere obţinem

∂p ∂p
dp = dV + dT
∂V T ∂T V
(3.4)
∂V ∂V
dV = dp + dT
∂p T ∂T p
unde indicele exprimă variabila menţinută constantă la calculul derivatei parţiale.

Introducem ı̂n ecuaţiile (3.4) coeficienţii termodinamici,


 α= · 1 ∂V

 , coeficientul de dilatare izobară

 V ∂T p


 1 ∂p
(3.5) β= · , coeficient de compresibilitate izocoră

 p ∂T V



 1 ∂V


 γ=− · , coeficient de compresibilitate izotermă
V ∂p T
şi obţinem
 
 1
 dp = − 1 dV + β p dT
  dp = − γ V dV + β p dT

γV adică

 dV = −γ V dp + α V dT 
 1 α
 dp = − dV + dT
γV γ
Identificând coeficienţii ultimelor două ecuaţii deducem ecuaţia caracteristică de
stare sub forma unei relaţii ı̂ntre coeficienţii termodinamici
(3.6) α = p·β ·γ
În ı̂ncheiere să spunem că ı̂n afară de mărimile de stare menţionate, un sistem
termodinamic este caracterizat prin mărimi de transformare; acestea sunt lucrul
mecanic şi căldura. Despre acestea vom vorbi ı̂n cursul următor.
Capitolul 4
Lucrul mecanic şi căldura
4.1 Lucrul mecanic

• →Lucrul mecanic este o mărime fizică scalară ce caracterizează efortul unei
forţe F de a deplasa sau a se opune deplasării unui corp pe o distanţă d.
kg·m kg·m2
L = F ·d, [ L ] = [ F ]·[ d ] = N ·m = ·m = = 1J(Joule)
s2 s2
Un joule este lucrul mecanic efectuat de o forţă de un newton, al cărui punct de

aplicaţie se deplasează cu 1m ı̂n sensul şi direcţia forţei.
1
M Kf S : 1J = kgf ·m, CGS : 1J = 107 erg
9, 81
Lucrul mecanic reprezintă o forma mecanică de transmitere a energiei ı̂ntre sis-

teme. Lucrul mecanic nu este o formă de energie. Un sistem nu poate ı̂nmagazina
lucru mecanic ci numai energie.
4.1.1 Lucrul mecanic exterior (al transformării)

Presupunem un sistem termodinamic (ST) adiabatic (fără schimb de căldură),
figura 4.1, alcătuit din camera unui cilindru cu gaz asupra căruia acţionează un
piston. Energia internă a gazului creşte dacă pistonul comprimă gazul, sau scade ı̂n
cazul unei destinderi, astfel că energia internă a unui sistem termodinamic poate fi
modificată prin o acţiune pur mecanică.
• Lucrul mecanic efectuat de un piston asupra gazului aflat ı̂ntr-un c ilindru se
numeşte lucru mecanic exterior sau lucru mecanic al transformării
27
28 CAPITOLUL 4. LUCRUL MECANIC ŞI CĂLDURA
Stabilim următoarea convenţie de semne:



 L > 0 dacă este efectuat de către ST asupra mediului
 exterior (lucru mecanic cedat, energie cedată)
(4.1)

 L < 0 dacă este efectuat de către mediul exterior asupra

ST (lucru mecanic primit, energie primită)
Considerăm mişcarea pistonului, fără frecare, astfel că ı̂ntreaga forţă exercitată
de presiunea p a pistonului asupra gazului este utilizată pentru producerea lucrului
mecanic. Forţa exercită de pistonul de arie A asupra gazului aflat ı̂n cilindru este
F = p ·A.
Presupunând presiunea p constantă pe durata deplasării elementare dl a pistonului,
lucrul mecanic elementar rezultat va fi
(4.2) δL = F dl = p ·A·dl = p·dV
dV fiind elementul de volum corespunzător deplasării dl. Lucrul mecanic efectuat
prin transformarea gazului din starea iniţială 1 ı̂n starea finală 2 este
Z 2
(4.3) L12 = p dV
1
(1) (2) U>0 U <0
F p F
L< 0 L> 0
d d
a) Comprimare b) Destindere
Figura 4.1: Lucrul mecanic exterior
Asociind acestei transformări diagramele din figura 4.2, formula (4.3) reprezintă
aria trapezului curbiliniu mărginit de curba p = p(V ) şi axa OV. Lucrul mecanic
schimbat ı̂ntre stările 1 şi 2 depinde de expresia funcţiei p = p(V ) adică de toate
valorile pe care aceasta le ia ı̂ntre starea iniţială şi starea finală a transformării,
implicit de forma curbei reprezentate. Spunem, ı̂n acest caz, că lucrul mecanic
depinde de natura transformării fiind o mărime de transformare (de proces) şi nu
una de stare. Expresia matematică a acestui fapt se se exprimă prin propoziţia:
Variaţia δL a lucrului mecanic nu este diferenţială totală exactă, adică
∂L ∂L
δL 6= dV + dp
∂V ∂p
Din acest motiv notăm lucrului mecanic elementar (4.2) cu δL şi nu cu dL.
4.1. LUCRUL MECANIC 29
Presupunând, de exemplu, două trans- p

formări din din starea 1 ı̂n starea 2 A1
reprezentate de valorile (V1 , p1 ) respectiv p1
(V2 , p2 ) observăm că ariile cuprinse ı̂ntre axa L12
OV şi cele două curbe reprezentând trans-
formările respective sunt diferite, mai exact
L12
L012 > L12 . p2 A2
O V1 V2
Mai mult, ı̂n cazul transformărilor ciclice, V
când starea finală coincide cu starea iniţială,
variaţia parametrilor de stare este nulă ı̂n Figura 4.2: L12 6= L012
timp ce lucrul mecanic al transformării este di-
ferit de zero. Această concluzie stă la baza funcţionării maşinilor termice la care se
reproduc periodic anumite stări.
În raport sensul de deplasare a pistonului se deduc semnul lucrului mecanic
efectuat şi sensul variaţiilor variabilelor
Compresie, ST primeşte lucru mecanic: L12 < 0, dV < 0, dp > 0, dU > 0

Destindere, ST produce lucru mecanic: L12 > 0, dV > 0, dp < 0, dU < 0.
4.1.2 Lucrul mecanic de dislocare (deplasare)

În cazul sistemelor termodinamice deschise apare necesitatea introducerii unor
cantităţi de gaz din mediul exterior şi eliminării lui fără ca acesta să sufere vreo
transformare.
• Lucrul mecanic de dislocare reprezintă lucrul mecanic cheltuit pentru de-
plasarea unui volum V de fluid ı̂ntr-o conductă dintr-o poziţie dată până ı̂n altă
poziţie ı̂n condiţii de presiune constantă (figura 4.3).
Lucrul mecanic necesar pen- I
tru deplasarea cantităţii m de
II
fluid care ocupă volumul V pe
distanţa l din poziţia I ı̂n F=p A p, V p, V
poziţia II la presiune constantă
p este
Ld = F ·l = p·A·l = p·V.
Figura 4.3: Lucrul mecanic de dislocare
Lucrul mecanic de dislocare este egal
cu produsul dintre două mărimi de stare p şi V, el se schimbă doar atunci când
parametri p şi V variază. Prin urmare, spre deosebire de lucrul mecanic exterior,
Lucrul mecanic de deplasare este o mărime de stare.

Dacă ı̂n procesul deplasării, fluidul suferă o transformare a parametrilor de stare

atunci putem vorbi de o variaţie elementară a lucrului mecanic de deplasare
dLd = d(p·V )
astfel că pentru o transformare din starea iniţială (1) ı̂n starea finală (2), lucrul
mecanic cheltuit pentru introducerea şi evacuarea fluidului este
Z 2
Ld = d(pV ) = p2 V2 − p1 V1
1
.
L 1 = p1 V1 sistem biela manivela
supapa de
admisie S1
supapa de S2
evacuare
.
L 2 = p2 V2 1’ 1
Figura 4.4: Lucrul mecanic de dislocare
Exemplu:
1’ 1 Considerăm operaţia de admisie−evacuare al unui motor
p1
cu piston tip bielă-manivelă (motor acţionat de gaze sub
presiune), figura 4.4. Gazul intră ı̂n sistem prin supapa de
admisie S1 la parametri constanţi p1 , V1 . Prin deplasarea
pistonului din poziţia 10 ı̂n poziţia 1, se produce un lucru
O mecanic de deplasare La pe care sistemul ı̂l cedează medi-
V1 V ului exterior prin intermediul sistemului bielă-manivelă;
Figura 4.5: l.m.d.
(4.4) La = p1 ·V1 > 0.
Diagrama lucrului mecanic de dislocare la admisie se reprezintă ı̂n figura 4.5,

printr-un dreptunghi cu laturile p1 şi V1 , valoarea lucrului mecanic La fiind egală
cu aria dreptunghiului.
Presupunem că prin intermediul unui volant, sistemul bielă−manivelă acţionează
asupra pistonului ı̂mpingându-l din poziţia 1 ı̂n poziţia 10 , fluidul fiind evacuat prin
supapa de evacuare S2 . Dacă ı̂ntre cele două poziţii fluidul a suferit o transformare
de la starea (p1 , V1 ) la starea (p2 , V2 ) lucrul mecanic cedat sistemului de către
mediul exterior va fi un lucru mecanic de deplasare de evacuare egal cu
(4.5) Le = −p2 V2 .
Lucrul mecanic de evacuare este negativ, fiind primit din exterior prin sistemul
bielă−manivelă.
4.1. LUCRUL MECANIC 31
4.1.3 Lucrul mecanic tehnic

• Maşină termică motoare sau motor termic = sistem termodinamic care trans-
formă energia internă a unui agent termic ı̂n energia mecanică a unor corpuri solide,
de exemplu, un motor cu ardere internă
Considerăm un sistem deschis reprezentată printr-o maşină termică motoare,
prin care tece, ı̂ntr-un interval de timp, un agent termic (gaz) de masă m. Această
masă are la intrarea ı̂n maşină parametri p1 , V1 , T1 . După admisie, agentul de lucru
suferă o transformare ı̂n urma căreia ajunge din starea 1 ı̂n starea 2, astfel că la
evacuare, agentul de lucru are parametri p2 , V2 , T2 .
• Lucrul mecanic
p1, V1 ,T1 L1 2 p2 ,V 2 ,T2
tehnic Lt este lucrul
mecanic total pe care-l La Le
dezvoltă agentul termic ı̂n
maşină. El este alcătuit
din lucrul mecanic de de-
plasare la admisie La , din Lt
lucrul mecanic L12 al
Figura 4.6: Lucrul mecanic tehnic (l.m.t.)
transformării din starea 1
ı̂n starea 2, şi din lucrul mecanic de deplasare la evacuare Le , adică, ı̂n conformitate
cu (4.3), (4.4) şi (4.5),
Z 2
(4.6) Lt = p1 V1 + L12 − p2 V2 = p1 V1 + p dV − p2 V2
1
sau Z Z Z Z
2 2 2 2
Lt = p dV − d(pV ) = p dV − pdV − V dp = − V dp.
1 1 1 1
Lucrul mecanic tehnic este lucrul mecanic cedat de sistem mediului exterior, se
realizează printr-o destindere, dp < 0, deci
Z 2
(4.7) Lt = − V dp > 0
1
Să urmărim evoluţia sistemului pe diagrama (p, v) figura 4.7. În timpul deplasării
pistonului din poziţia 10 ı̂n poziţia 1 are loc admisia gazului (supapa de admisie
este deschisă), la presiunea constantă p1 şi motorul efectuează lucrul mecanic de
deplasare
La = p1 ·V1 = aria(10 1 100 0).
În poziţia 1 se ı̂nchid ambele supape şi gazul suferă o transformare (destindere) de
la starea 1 la starea 2 caracterizată de parametri p2 , V2 , T2 . În această etapă
lucrul mecanic cedat mediului exterior este lucrul mecanic al transformării (4.3)
Z 2
L12 = p dV = aria(100 1 2 200 ).
1
p Din poziţia 2 se deschide supapa de

evacuare şi are loc evacuarea gazului la
p1 1’ 1 presiunea constantă p2 . Lucrul mecanic
de deplasare primit din exterior de către
maşina termică pentru evacuarea gazului
este
2’
p2 2 Le = −p2 ·V2 = −aria(0 20 2 200 ).
1’’ 2’’ În diagrama (p, v), din figura 4.7, lu-
O V1 V2 V crul mecanic tehnic este reprezentat prin
suma ariilor:
Figura 4.7: Diagrama l.m.t.
Lt = aria(10 1 100 0) + aria(100 1 2 200 ) − aria(0 20 2 200 ) = aria(10 1 2 20 )
4.2 Energia internă. Căldura.

4.2.1 Energia internă
• Energia internă este, prin definiţie, energia cinetică a moleculelor aflate ı̂n
mişcare termică. Energia internă se manifestă la scară macrocoscopică prin temper-
atură, este o mărime de stare, o notăm cu U şi se măsoară ı̂n jouli [J].
Fiind un parametru de stare extensiv (depinde de masă) putem defini energia
internă specifică
U
U = [J/kg], U = U ⇐⇒ m = 1kg
m
Energia internă a gazului perfect este dată, conform formulelor (2.17) şi (2.18)
de ecuaţia calorică de stare
3 3
(4.8) U= ·νm R T ≡ ·N k T.
2 2
Energia internă depinde de viteza de agitaţie, de masa şi de numărul
moleculelor. Ea reprezintă suma energiilor moleculelor, se manifestă la nivel macro-
scopic prin gradul de ı̂ncălzire a gazului care se măsoară, la rândul său, prin temper-
atură. În conformitate cu formula (4.8), energia internă a unui gaz perfect depinde
numai de temperatură nu şi de volum. Dacă numărul de molecule este acelaşi, in-
diferent de volumul ocupat, energia rămâne aceeaşi.
Energia internă U este o mărime de stare, prin urmare depinde de parametrii de
4.2. ENERGIA INTERNĂ. CĂLDURA. 33
stare ai sistemului. În calculele tehnice nu interesează valoarea absolută a energiei

interne ci doar variaţia ei atunci când sistemul trece dintr-o stare ı̂n alta
∆U = Uf − Ui
unde Uf este energia sistemului ı̂n starea finală iar Ui este energia ı̂n starea iniţială.
• Energia totală E a masei m de gaz se compune din energia internă U şi
energiile externe Ecin şi Epot
E = U + Ecin + Epot
unde
m v2
Ecin = = energia de mişcare cu viteza v a masei m de gaz
2
Epot = mgh = energia potenţială a masei m situată ı̂n câmp gravitaţional
la ı̂nălţimea h.
astfel că relaţia de mai sus se scrie

m v2
(4.9) E=U+ + mgh
2
Entalpia
Entalpia este o mărime de stare ce caracterizează nivelul energetic al unui sistem
termodinamic. Din punct de vedere analitic definim funcţia de stare entalpia ca
suma dintre energia internă U şi lucrul mecanic de deplasare p ·V. Entalpia se
notează cu H şi se măsoară ı̂n jouli [J].
(4.10) H = U + pV [H] = J
Pentru o transformare elementară
(4.11) dH = dU + pdV + V dp.
Motivul folosirii conceptului de entalpie se justifică prin faptul că ı̂n urma trans-
formărilor fizice sau chimice volumul şi/sau presiunea se schimbă ceea ce implică
schimbarea energiei interne, la care se adaugă un lucru mecanic de deplasare. Din
punct de vedere al calculelor este mai comod să exprimăm cele două efecte printr-
o singură expresie.
4.2.2 Căldura
Am văzut că ı̂ntre un sistem termodinamic şi mediul exterior există un schimb
de energie realizat prin lucru mecanic. O altă formă de schimb de energie este pusă
ı̂n evidenţă de modificarea temperaturii sistemului.

• Energia schimbată ı̂ntre un sistem termodinamic şi mediul exterior obţinută
prin schimbarea temperaturii sistemului se numeşte căldură.
Căldura nu este energie este o formă de transmitere a energiei. Un sistem nu
poate acumula căldură ci doar energie. Între două sisteme cu temperaturi diferite
aflate ı̂n contact termic (neizolate termic) are loc are loc un transfer de căldură de la
sistemul cu temperatură mai mare spre sistemul cu temperatură mai mică până la
egalizarea temperaturilor. Schimbul energetic ı̂ncetează dacă temperatura mediului
şi a sistemului devin egale.
Căldura nu este o mărime de stare ci, ca şi lucrul mecanic, este o formă de
transfer de energie adică de transformare (de proces), deci ea nu este diferenţială
totală exactă.
Iniţial căldura a fost interpretată ca o formă deosebită a energiei şi din acest
motiv s-a stabilit o unitate de măsură specială numită calorie. Prin definiţie:
• Caloria, ” cal ” este căldura necesară ridicării temperaturii unui gram de
apă cu un grad Celsius, mai exact de la 14, 5◦ C la 15, 5◦ C.
S-a stabilit experimental, de exemplu prin agitarea unui calorimetru, că pentru
obţinerea unei calorii de căldură se cheltuieşte un lucru mecanic de 4, 185 J. Astfel
s-a obţinut echivalentul mecanic al caloriei
1 cal = 4, 185 J, 1 kcal = 4.185 J.
Cantitatea infinit mică de căldură δQ schimbată ı̂ntr-un proces termodinamic,

la o variaţie dT a temperaturii se exprimă prin ecuaţia calorică
J
(4.12) δQ = C ·dT, [C] = .
K
Factorul de proporţionalitate C se numeşte capacitate calorică, depinde de natura
sistemului şi de modul ı̂n care se desfăşoară procesul de ı̂ncălzire sau răcire.
Valoarea căldurii schimbate ı̂n transformarea (1 − 2) se obţine prin integrare
Z T2
(4.13) Q12 = C ·dT
T1
Conform ultimei relaţii, căldura primită de un corp ı̂ntr-o transformare termodi-

namică este pozitivă deoarece conduce la creşterea temperaturii sistemului dT > 0,
iar căldura cedată este negativă. În procesul schimbului de căldură dintre un sistem
termodinamic şi exterior, convenţional, s-a stabilit:
Q > 0 dacă sistemul primeşte căldură, dT > 0

(4.14)
Q < 0 dacă sistemul cedează căldură, dT < 0
4.2. ENERGIA INTERNĂ. CĂLDURA. 35
4.2.3 Coeficienţii calorici

Considerăm ecuaţia calorică definită mai sus
(4.15) δQ = C ·dT, x ∈ {p, V }
Capacitatea calorică C reprezintă cantitatea de căldură absorbită de uni-
tatea de substanţă pentru a-şi ridica temperatura cu un grad Kelvin ı̂n condiţiile
menţinerii celorlalţi parametri (p sau V ) constanţi.
În calculele termotehnice care privesc corpurile gazoase se utilizează căldurile
specifice raportate la masă m, numărul de moli νM sau volum V.
Căldurile specifice masice


 C

 c= căldura specifică masică

 m



 1 ∂Q
cV = · căldura specifică masică la volum constant
(4.16) m ∂T V





 1 ∂Q

 cp = · , căldura specifică masică la presiune constantă

 m ∂T p
Căldurile specifice molare

 C

 CM = căldura specifică molară

 νM



 1 ∂Q
(4.17) CM,V = · căldura specifică molară la volum constant
 ν m ∂T V



 1 ∂Q

 C = · căldura specifică molară la presiune constantă

 M,p νm ∂T p
Căldurile specifice volumice

 C

 CV = căldura specifică volumică

 V



 1 ∂Q
(4.18) CV,V = · căldura specifică volumică la volum constant
 V ∂T V



 1 ∂Q

 C = · căldura specifică volumică la presiune constantă

 V,p V ∂T p
Relaţii ı̂ntre căldurile specifice

Din definiţiile de mai sus obţinem imediat următoarele relaţii

 m·c = νm ·CM = V ·CV = C





 ∂Q
 m·c = ν ·C
V m M,V = V ·CV,V =
(4.19) ∂T V





 ∂Q

 m·cp = νm ·CM,p = V ·CV,p = ∂T
p
J J J
[c] = , [ CM ] = , [ CV ] =
K ·kg K ·mol K ·m3
Capitolul 5
Primul principiu al termodinamicii
Noţiunea de ”principiu” defineşte o afirmaţie ce nu poate fi demonstrată matem-

atic. Principiul reprezintă rezultatul studiilor experimentale asupra proceselor din
natură, este acceptat ca atare şi nu se cunosc situaţii care să-l infirme.
5.1 Enunţuri
Primul principiu al termodinamicii exprimă legea generală conservării energiei
pentru sistemele termodinamice şi a fost formulat de către Julius Robert ı̂n anul
1842. Pentru sisteme izolate, primul principiu al termodinamicii are următorul
enunţ:
Primul principiu al termodinamicii

Într-un sistem izolat energia se conservă indiferent de transformările care au
loc ı̂n interior.
Pentru sisteme neizolate aceasta ı̂nseamnă că suma tuturor formelor de energie
la intrare, este egală cu suma tuturor energiilor la ieşire; valoarea energiilor compo-
nente poate să rămână constantă sau să se modifice prin compensare.
Aspectul cantitativ al primului principiu scoate ı̂n evidenă faptul că energia se
conservă, deci ea nu poate fi creată sau distrusă, cu alte cuvinte:
−Nu se poate realiza o maşină care să producă lucru mecanic fără să consume o
cantitate echivalentă de căldură. O astfel de maşină s-ar numi perpetuum mobile de
speţa I. Prin urmare Nu se poate realiza un perpetuum mobile de speţa I.
Latura calitativă a principiului ı̂ntâi exprimă posibilitatea transformării energiei
dintr-o formă ı̂n alta, adică:
−Nu se poate realiza o maşină care să furnizeze energie de orice formă fără să
consume o cantitate echivalentă de energie de altă formă.
Invers: Nu se poate realiza o maşină care să consume energie de o anumită formă
fără să cedeze ı̂n exterior o cantitate echivalentă de energie de altă formă.
37
38 CAPITOLUL 5. PRIMUL PRINCIPIU AL TERMODINAMICII
Căldura poate fi produsă de lucru mecanic şi se poate transforma ı̂n lucru
mecanic, totdeauna ı̂n baza aceluiaşi raport de echivalenţă. Acest raport a fost
determinat experimental şi ı̂n sistemul tehnic de unităţi de măsură este
1 kcal = 427 kgf = 427·9, 81 N ·m = 4.185 J.
5.2 Primul principiu al termodinamicii pentru

sisteme deschise
Considerăm un sistem termodinamic deschis reprezentat printr-o maşină termică
motoare care produce lucrul mecanic L12 > 0, pe seama căldurii căldurii Q12 > 0,
primite din exterior, ı̂n care curge fără frecare un agent termic de masă m .
Fie E1 şi E2 energiile pe care le posedă agentul termic la intrarea respectiv
ieşirea din maşină. În conformitate cu legea conservării, energia primită la intrare
E1 + Q12 trebuie să fie egală cu energia la ieşire E2 + L12 . Astfel obţinem ecuaţia
bilanţului energetic:
(5.1) E1 + Q12 = E2 + L12
La intrarea şi ieşirea din sistem energia totală a agentului termic este formată, con-
form (4.9), din suma energiilor pe care le posedă acesta ı̂n punctele considerate, en-
ergia cinetică datorată vitezei v a fluidului, energia potenţială datorată gravitaţiei
şi energia internă produsă de mişcarea moleculelor:
m·vi2
Ei = + m·g·hi + Ui , i = 1, 2
2
unde vi sunt vitezele fluidului la intrare, respectiv ieşire, zi cotele conductelor
de admisie/evacuare, Ui reprezintă energiile interne iar cu g = 9, 81m/s2 am
notat acceleraţia gravitaţională. Înlocuind ı̂n (5.1) obţinem expresia matematică a
primului princupiu al termodinamicii sub forma
m v12 m v22
+ mgh1 + U1 + Q12 = + mgh2 + U2 + L12
2 2
sau
v22 − v12
(5.2) Q12 − L12 = m + mg(h2 − h1 ) + U2 − U1 ,
2
de unde putem deduce şi alte variante. Astfel ı̂nlocuind conform (4.6)
L12 = Lt + p2 V2 − p1 V1 ,
obţinem expresia
v22 − v12
(5.3) Q12 − Lt = m + mg(h2 − h1 ) + U2 − U1 + p2 V2 − p1 V1
2
5.3. PRIMUL PRINCIPIU AL TERMODINAMICII PENTRU SISTEME ÎNCHISE39
care cu expresia entalpiei (4.10), devine

v22 − v12
Q12 − Lt = m + mg(h2 − h1 ) + H2 − H1
2
, ,
p2 V2 T2
w2
, ,
p1 V1 T1
w1 Masina termica h2
h1
Figura 5.1: Lucrul mecanic tehnic pentru sistem deschis (l.m.t.)
P̧entru o variaţie elementară expresia (5.2) se scrie

m(v22 − v12 )
(5.4) δQ − δL = + mg(h2 − h1 ) + dU.
2
5.3 Primul principiu al termodinamicii pentru

sisteme ı̂nchise
Considerăm un sistem termodinamic reprezentat printr-un gaz ı̂nchis ı̂ntr-un
cilindru cu piston, figura 4.1 b), care pe seama căldurii primite Q12 > 0, produce
lucrul mecanic L12 .
Vom aplica primul principiu al termodinamicii sistemului izolat alcătuit alcătuit
din sistemul termodinamic ı̂nchis şi mediul exterior.
Considerând sistemul ı̂n repaus şi având ı̂n vedere că lungimea pistonului nu
influenţează variaţia energiei potenţiale, putem lua
v1 = v2 = 0, h1 = h2
şi expresia (5.4) devine
δQ − δL = dU.
Ţinând cont de (4.2) şi (4.10) găsim două expresii echivalente ale primului prin-
cipiu al termodinamicii pentru sisteme ı̂nchise
(5.5) δQ = dU + p dV sau δQ = dH − V dp
care se poate enunţa astfel:
Cantitatea de căldură introdusă din exterior ı̂ntr-un gaz oarecare se regăseşte
ı̂n variaţia energiei interne şi ı̂n lucrul mecanic efectuat de acest gaz ı̂n exterior.
40 CAPITOLUL 5. PRIMUL PRINCIPIU AL TERMODINAMICII
5.4 Ecuaţiile calorice de stare

Din (5.5) rezultă
(5.6) dU = δQ − p dV sau dH = δQ + V dp
Conform relaţiilor de mai sus variaţia energiei interne şi a entalpiei se produce
prin schimb de căldură cu mediul exterior. Din acest motiv energia internă şi en-
talpia se numesc mărimi calorice de stare.
Fiind mărimi de stare, ele pot fi determinate sub forma unor ecuaţii de parametri
de stare p, V, T, dar având ı̂n vedere dependenţa parametrilor de stare, exprimată
prin ecuaţia de stare F (p, V, T ), rezultă că energia internă şi entalpia se pot deter-
mina ı̂n funcţie doar de doi parametri te stare.
Ţinând cont (5.6) şi de faptul că variaţia căldurii este proporţională cu variaţia
temperaturii, deducem că variaţia energiei interne este funcţie de variaţia temper-
aturii şi a volumului iar variaţia entalpiei este funcţie de variaţia temperaturii şi
a presiunii. Astfel, ecuaţiile pentru determinarea energiei interne şi entalpiei adică
ecuaţiile calorice de stare vor fi ı̂mbrăca următoarea formă:
U = U ( T , V ), H = H( T , p )
numite ecuaţii calorice de stare. Diferenţialele acestor funcţii sunt

∂U ∂U
dU = dT + dV
∂T V ∂V T
(5.7)
∂H ∂H
dH = dT + dp.
∂T p ∂p T
Dar, ı̂n baza primului principiu al termodinamicii (5.6) şi ţinând cont de formulele
(??) şi (4.19), obţinem

∂U ∂Q
pentru V = const. = = CV = m·cV
∂T V ∂T V

∂H ∂Q
pentru p = const. = = Cp = m·cp
∂T p ∂T p
adică


 ∂U
 dU = m·cV dT + ∂V
 dV
T
(5.8)

 ∂H

 dH = m·cp dT + dp
∂p T
Relaţiile (5.8) reprezintă ecuaţiile calorice de stare sub forma diferenţială.

Capitolul 6
Transformări simple ale gazelor

perfecte
După cum s-a definit la capitolul 2 gazul perfect este un gaz model cu proprietăţi
mult simplificate faţă de gazul real pentru care s-au reţinut doar caracteristicile
determinante, făcându-se abstracţie de factorii neesenţiali.
Ne vom folosi ı̂n cele ce urmează de următoarele formule:
p ·V = νm R T = m RM dT relaţia lui Clapeyron-Mendeleev
U = U (T ), dU = m·cV dT Legea lui Joule şi formula (5.8)
δL = p ·dV, lucrul mecanic exterior
δLt = −V ·dp, lucrul mecanic tehnic
δQ = C ·dT, x ∈ {V, p} ecuaţia calorică
m·c = νm ·CM = V ·CV = C, căldurile specifice
m·cV = νm ·CM,V = V ·CV,V , la volum constant
m·cp = νm ·CM,p = V ·CV,p , la presiune constantă
δQ = dU + p dV, δQ = dH − V dp, principiul I al termodinamicii
În termotehnică se consideră că procesele pe care le suferă agenţii de lucru ı̂n
maşinile termice sunt compuse dintr-o succesiune de transformări simple. Acestea
sunt caracterizate prin faptul că una din mărimile
V, p, T, Q
rămâne constantă ı̂n timpul transformării. Fiind date valorile căldurilor specifice, şi
folosindu-ne de de formulele de mai sus, vom deduce expresiile variaţiilor:
δQ, dU, δL, δLt
41
42 CAPITOLUL 6. TRANSFORMĂRI SIMPLE ALE GAZELOR PERFECTE
şi ecuaţia termică de stare f (p, V, T ) = 0 pentru fiecare transformare, ı̂n funcţie
de parametri de de stare V, p şi T ale gazului gazului perfect.
Înainte de toate vom stabili, pentru gazele perfecte, o relaţie ı̂ntre căldurile speci-
fice la la presiune constantă şi căldurile specifice la volum constant, CM,V şi CM,p .
6.1 Relaţiile lui Robert-Mayer

În conformitate cu legea lui Joule, ı̂n cazul gazelor perfecte, energia internă
depinde numai de temperatură U = U (T ), adică

∂U ∂U
= .
∂T V ∂T p
Pe de altă parte, aplicând primul principiu al termodinamicii avem că
δQ = dU pentru V = const. şi δQ = dH pentru p = const.

" # " #
1 ∂H ∂U 1 ∂H ∂U
CM,p − CM,V = · − = · − =
νm ∂T p ∂T V νm ∂T p ∂T p

1 ∂(H − U ) 1 ∂(pV ) p ∂V
= · = · = ·
νM ∂T p νm ∂T p νm ∂T p
Pe de altă parte derivând parţial ı̂n raport cu T, pentru p = const., relaţia lui
Clapeyron-Mendeleev deducem

p ∂V
· =R
νm ∂T p
de unde obţinem relaţia lui Robert-Mayer
(6.1) CM,p − CM,V = R.
Relaţia obţinută mai sus poate fi exprimată ı̂n funcţie de căldurile specifice masice
sau volumice cp şi cV respectiv CV,p şi CV,V , utilizând formulele
CM,V CM,p m CM,V CM,p V
(6.2) = = = µM , = = = VM
cV cp νm CV,V CV,p νm
deduse din (4.19). Înlocuind ı̂n (6.1) obţinem relaţiile

R
(6.3) cp − cV = RM , CV,p − CV,V = .
VM
unde RM = R/µM se numeşte constanta caracteristică a a gazului perfect. Împreună

cu (6.1), relaţiile (6.3) poartă numele de relaţiile lui Robert-Mayer.
6.2. TRANSFORMARE IZOCORĂ 43
Exponentul adiabatic
Din (4.19) deducem imediat
cp CM,p CV,p
(6.4) = = =k
cV CM,V CV,V
constanta k se numeşte exponentul adiabatic, şi se poate calcula pentru diferite clase
de gaze. Conform (6.3), k > 1. Asociind (6.3) cu (6.4) găsim
1 k
(6.5) cV = ·RM , cp = ·RM
k−1 k−1
unde am notat RM = R/µM . Din (6.2) şi (6.5) mai obţinem relaţiile:
1 k
CM,V = ·R, CM,p = ·R
k−1 k−1
1 R k R
CV,V = · , CV,p = ·
k − 1 VM k − 1 VM
În calcule se folosesc valori aproximative ale lui k, mai exact, pentru
• gaze monoatomice: k = 1, 66
• gaze biatomice: k = 1, 40
• gaze multiatomice: k = 1, 33
6.2 Transformare izocoră

Izocora este o transformare calorică utilizată ı̂n procesele de ı̂ncălzire sau răcire
a unui gaz la volum constant. Ecuaţia de stare a izocorei este
dV = 0, V = const.
Căldura: se obţine din ecuaţia calorică unde luăm căldura specifică: CV = νM CM,V
Z T2
δQ = νm ·CM,V ·dT, Q1,2 = νm CM,V dT = νm C M,V (T2 − T1 )
T1
Energia internă: Conform Principiul I al termodinamicii, avem

dU = dQ = νm CM,V ·dT
Căldura absorbită sau cedată se obţne numai prin variaţia energiei interne.
Lucrul mecanic exterior:
dL = p dV = 0
Lucrul mecanic tehnic: Derivăm ecuaţia lui Clapeyron−Mendeleev cu condiţia
V = const.
d(pV ) = V dp = νm ·R·dT
adică
δLt = −νm ·R·dT
6.3 Transformare izobară

Izobara este o transformare calorică utilizată ı̂n procesele de ı̂ncălzire /răcire la
presiune constantă. Prin urmare o transformare izobară este definită prin ecuaţia
de stare
p = const. dp = 0
Căldura: Punem ı̂n ecuaţia calorică: Cp = νM CM,p
Z T2
δQ = νm CM,p ·dT, Q1,2 = νm CM,p dT = νm C M,p (T2 − T1 )
T1
În plus, din primul principiu al termodinamicii obţinem

dQ = dH
Căldura absorbită sau cedată duce la creşterea, respectiv scăderea entalpiei.
Energia internă: Se deduce aplicând principiul I, ecuaţia Clapeyron-Mendeleev
şi relaţia lui Robert-Mayer:
dU = δQ − p dV = νm CM,p dT − νm R dT = νm (CM,p − R) dT = νm CM,V dT
dU = νm CM,V dT
Lucrul mecanic exterior: Din ecuaţia lui Clapeyron-Mendeleev obţinem:
δL = p dV = νm ·R·dT, L1,2 = νm ·R·(T2 − T1 )
Lucrul mecanic tehnic: Conform definiţiei:
δLt = −V dp = 0
6.4 Transformare izotermă

Izoterma este o transformare termodinamică utilizată ı̂n tehnică pentru produc-
erea lucrului mecanic la temperatură constantă. Se defineşte prin ecuaţia
T = const., dT = 0
şi din ecuaţia lui Clapeyron-Mendeleev p·V = νm ·R·T obţinem ecuaţia izotermei:
(6.6) p·V = const.
reprezintată printr-o hiperbolă echilateră. Pentru diferite valori ale constantei din
(6.6), izotermele formează o reţea de de curbe congruente, figura 6.1, cu atât mai
depărtate de origine cu cât constanta const. este mai mare. Pe fiecare din aceste
curbe temperatura ia valoarea
const.
T =
νm R
direct proporţională cu valoarea constantei const.
6.4. TRANSFORMARE IZOTERMĂ 45
Căldura: Din legea

lui Joule, primul principiu, şi ecuaţiei
lui Clapeyron- Mendeleev rezultă T1 < T2 < T3

 dV
 δQ = p dV = νm R T · =
(6.7) V p1
 dp
 = −νm R T · . T3
p p2 T2
Integrând de-alungul unei izoterme
obţinem T1
Z V2 V1 V2 V
dV
Q1,2 = νm R T · Figura 6.1: Izoterme
V1 V
adică
V2 p1
(6.8) Q1,2 = νm R T ·ln = νm R T ·ln .
V1 p2
Energia internă: În baza legii lui Joule U = U (T ) avem
(6.9) dU = 0, U = const..
adică pe o izotermă energia internă este constantă. În plus diferenţiind (6.6) rezultă
V dp + p dV = 0
şi din (6.9) deducem că şi entalpia este constantă:
dH = dU + V dp + p dV = 0
Lucrul mecanic exterior: Conform (6.7)

dV dp
δL = δQ = νm R T · = −νm R T ·
V p
Lucrul mecanic se realizează numai prin schimb de căldură cu exteriorul. Toată
căldura absorbită din mediul exterior se transformă ı̂n lucru mecanic.
Lucrul mecanic tehnic:
dp
δLt = −V dp = p dV = δL = −νm R T · .
p
Lucrul meccanic tehnic este egal cu lucrul mecanic exterior şi cu căldura primită
sau absorbită de sistemul termodinamic:
δLt = δL = δQ
Capitolul 7
Transformările adiabatică şi

politropică
7.1 Transformarea adiabatică

Adiabata este o transformare termodinamică mecanică ı̂n timpul căreia sistemul
nu schimbă căldură cu mediul exterior. O adiabată se defineşte prin formula
Q = const., δQ = dU + p dV = dH − V dp = 0.
adică
(7.1) dU = −p dV sau dH = V dp
Cum δL = p dV, ecuaţia (7.1) exprimă faptul că lucrul mecanic este produs nu-
mai prin consumarea energiei interne. Energia internă fiind epuizabilă, producerea
lucrului mecanic are loc ı̂ntre anumite limite.
Ecuaţia de stare a adiabatei

Pentru deducerea ecuaţiei adiabatei plecăm de la formulele cunoscute
p V = m·RM ·T, dU + p dV = 0, dU = m cV dT, cp − c V = RM
care ne conduc la sistemul
(
m·cV dT + p dV = 0
(7.2)
p dV + V dp = m(cp − cV )·dT.
Eliminând pe dT ı̂ntre ecuaţiile sistemului, obţinem ecuaţia diferenţială
dp dV cp
(7.3) + k· = 0, k = (coeficientul adiabatic)
p V cV
de unde, prin integrare, găsim ecuaţia de stare a adiabatei (ecuaţia lui Poisson)
(7.4) p·V k = const.
47
48 CAPITOLUL 7. TRANSFORMĂRILE ADIABATICĂ ŞI POLITROPICĂ
k = cp /cV > 1 fiind, conform (6.4), p

exponentul adiabatic. Să remarcăm că izoterma, k=1
pentru k = 1 găsim ecuaţia izotermei
adiabata, k>1
(6.6). Diagrama (p, V ) a ecuaţiei (7.4)
se numeşte adiabată şi reprezintă pen-
tru diferite valori ale constantei, curbe p1
de tip putere mai abrupte de cât izoter-
mele (k = 1) din figura 6.1.
Înlocuind ı̂n ecuaţia lui Poisson p =
p
νm R T /V din ecuaţia lui Clapeyron-
Mendeleev, obţinem ecuaţia echivalentă V1 V V
(7.5) T ·V k−1 = const. Figura 7.1: Adiabate
Scriem ecuaţiile (7.4) şi (7.5) sub forma
p·V k = p1 ·V1k , T ·V k−1 = T1 ·V1k−1

de unde obţinem
k−1 k−1
V1 p k T
(7.6) = =
V p1 T1
Şi ı̂n acest caz, adiabatele foramează o reţea de curbe congruente cu atât mai
depărtate de origine cu cât constanta din ecuaţia (7.4) este mai mare.
Mărimile transformării adiabatice

Căldura: Cum δQ = 0, căldura schimbată ı̂n procesul (1 − 2) este constantă
Q1,2 = const.
Lucrul mecanic exterior: Conform (7.6)

k
V1
p = p1
V
prin urmare
dV
δL = p dV = p1 V1k ·
Vk
prin integrare obţinem
Z V2 Z V2
k dV p1 V1k
L1,2 = p dV = p1 V1 k
= ·(V21−k − V11−k )
V1 V1 V 1 − k
" k−1 #
p1 V1 V1
L1,2 = · 1− .
k−1 V2
7.1. TRANSFORMAREA ADIABATICĂ 49
Înlocuind, din ecuaţia lui Clapeyron, p1 V1 = m·RM T1 , obţinem

" k−1 #
m·RM T1 V1
(7.7) L1,2 = · 1− .
k−1 V2
Cu formulele (7.6) găsim formulele echivalente

" k−1 #
m·RM T1 p2 k m·RM
(7.8) L1,2 = · 1− sau L1,2 = ·(T1 − T2 )
k−1 p1 k−1
Putem găsi aceeaşi formulă direct din (7.2)
(7.9) δL = −m·cV dT = −νm CM,V dT
Energia internă: Din (7.1) obţinem variaţia energiei interne
dU = −δ L = νm CM,V dT
Într-o transformare adiabatică, variaţia lucrului mecanic se realizează pe seama

variaţiei energiei interne.
Lucrul mecanic tehnic: Ţinând cont de relaţia (7.6)
k1
p1
V = V1
p
deducem Z p2
1 dp
δLt = −V dp, Lt12 = V1 ·p1 · k
1 =
p1 pk
de unde, calculând integrala, găsim
" k−1 #
k p2 k
Lt12 = V1 p1 · −1 .
k−1 p1
Putem afla variaţia lucrului mecanic tehnic diferenţiind ecuaţia lui Clapeyron-
Mendeleev, ţinând cont de expresia variaţiei lucrului mecanic exterior (7.9) şi de
relaţia lui Robert-Mayer
V dp = −pdV + νm R dT = νm CM,V dT + νm (CM,p − CM,V )dT
adică
δLt = −V dp = −νm CM,p dT
7.2 Transformare politropică

Transformarea politropică se caracterizează prin variaţia tuturor parametrilor de
stare p, V, T şi prin schimbul de energie cu mediul exterior sub formă de căldură şi
lucru mecanic. Procesele reale de comprimare sau destindere din maşinile termice nu
se pot realiza ı̂n mod riguros adiabatic sau izotermic, ci pot fi considerate politropice.
Transformarea politropică generalizează toate transformările, expuse mai sus,
prin particularizarea coeficientului politropic.
Schimbul de căldură care are loc ı̂n procesul unei transformări politropice este
dat de relaţia generală
(7.10) δQ = m·cpol ·dT = νm ·CM,pol ·dT
unde am notat cu cpol şi CM,pol căldurile specifice politropice masică respectiv
molară ale gazului.
Ecuaţia de stare
Sistemul (7.2) devine ı̂n acest caz
(
m·cV dT + p dV = cpol ·m·dT
(7.11)
p dV + V dp = m(cp − cV )·dT
Eliminând pe dT şi notând cu
cp − cpol
(7.12) n= , coeficientul politropic.
cV − cpol
obţinem ecuaţia diferenţială
dV dp
n· + =0
V p
Prin integrare găsim ecuaţia de stare a transformării politropice
(7.13) p·V n = const. sau p·V n = p1 ·V1n
Înlocuind din ecuaţia lui Clapeyron-Mendeleev pe p obţinem
T ·V n−1 = const. sau T ·V n−1 = T1 ·V1n−1
care ı̂mpreună cu (7.13) se scrie
n−1 n−1
V1 p n T
(7.14) = =
V p1 T1
Pentru calculul maşinilor şi instalaţiilor termice se prezintă transformările
politropice ı̂n care 1 < n < k. Din (7.12) deducem
n−k
(7.15) cpol = cV · .
n−1
Politropia este transformarea ı̂n timpul căreia cpol = const.
7.2. TRANSFORMARE POLITROPICĂ 51
Mărimile transformării politropice

Căldura: Conform (7.10) căldura schimbată de gaz cu mediul exterior este
Q1,2 = m cpol (T2 − T1 ) = νm CM,pol (T2 − T1 ) [J]
Lucrul mecanic exterior: Înlocuind din (7.13)

n
V1
p = p1
V
ı̂n expresia variaţiei lucrului mecanic, obţinem

dV
δL = p dV = p1 V1n ·
Vn
de unde prin integrare găsim
Z V2 Z V2
n dV p1 V1n 1 1
L1,2 = p dV = p1 V1 =− · −
V1 V1 Vn n − 1 V2n−1 V1n−1
adică " n−1 #

p1 V1 V1
L1,2 = · 1− .
n−1 V2
sau având ı̂n vedre ecuaţia lui Clapeyron,
" n−1 #
m·RM T1 V1
(7.16) L1,2 = · 1− .
n−1 V2
Cu formulele (7.13) găsim formulele echivalente

" n−1 #
m·RM T1 p2 n m·RM
L1,2 = · 1− sau L1,2 = ·(T1 − T2 )
n−1 p1 n−1
Se observă că s-a obţinut aceeaşi formă de ecuaţie ca ı̂n cazul procesului adiabatic.
Din prima ecuaţie a sistemului (7.11) şi având ı̂n vedere ecuaţia de stare calorică
(7.10) obţinem forma diferenţială
(7.17) δL = pdV = νm (CM,pol − CM,V ) dT
Energia internă: Conform primului principiu al termodinamicii deducem
dU = dQ − δL = νm CM,pol dT − νm (CM,pol − CM,V ) dT
adică
dU = νm CM,V dT
Lucrul mecanic tehnic: Ţinând cont de relaţia (7.13)

n1
p1
V = V1
p
deducem Z p2
1 dp
δLt = −V dp, Lt12 = V1 ·p1 · n
1
p1 pn
adică
" n−1 #
n p2 n n T2 n
Lt12 = V1 p1· −1 = νm R T1· −1 = νm R·(T2 −T1 ).
n−1 p1 n−1 T1 n−1
Înlocuind R = νm (CM,p − CM,V ) şi ţinând cont de expresia variaţiei lucru-

lui mecanic exterior (7.17), din a doua ecuaţie a sistemului (7.11) găsim forma
diferenţială a lucrului mecanic tehnic
δLt = −V dp = −νm (CM,p − CM,V )·dT + νm (CM,pol − CM,V )·dT
adică
δLt = νm (CM,pol − CM,p )·dT
Transformarea politropică reprezintă un proces termodinamic general. Particu-
larizând valorile lui n obţinem cazurile
n = 0, p = const. cpol = cp , transformare izobară (Izb.)

n = 1, p V = const. cpol = ∞, transformare izotermă (Izt.)
n = k, p·V k = const. cpol = 0, transformare adiabatică (Adb.)
n = ∞, V = const. cpol = cv , transformare izocoră (Izc.)
Sintetizăm rezultatele din ultimele două cursuri ı̂n următorul tabel
Transf. δL δQ dU δLt
Izc. 0 νm CM,V dT νm CM,V dT −νm R dT
Izb. νm R dT νm CM,p dT νm CM,V dT 0
Izt. νm R T dV /V νm R T dV /V 0 −νm R T dp/p
Adb. −νm CM,V dT 0 νm CM,V dT −νm CM,p dT
Plt. νm (CM,pol − CM,V ) dT νm CM,pol dT νm CM,V dT νm (CM,pol − CM,p ) dT
Capitolul 8
Amestec de gaze perfecte
În exploatarea maşinilor termice, agenţii termici gazoşi nu se ı̂ntâlnesc ı̂n stare
pură, ci sub forma unor amestecuri de substanţe care formează sistemul termodi-
namic. În termodinamica tehnică se studiază proprietăţile amestecului de gaze ı̂n
următoarele ipoteze simplificatoare:
− Între componenţi nu intervin reacţii chimice, astfel ı̂ncât compoziţia amestecului
nu se modifică;
− Amestecul de gaze se supune unor legi specifice, cele mai importante fiind legea
lui Dalton şi legea lui Amagat;
− Amestecul de gaze, ca sistem termodinamic, ı̂l presupunem ca fiind format din
gaze perfecte, iar amestecul se comportă ca un gaz perfect care se va supune, deci,
tuturor legilor gazului perfect şi va suferi transformările gazului perfect.
Exemple:
− Aerul atmosferic este compus din oxigen, azot şi alte gaze.
− Gazele de ardere sunt compuse din dioxid de carbon, vapori de apă, dioxid
de sulf, azot, oxigen, etc.
− Gazele de furnal, de coxerie, gazogen, etc.
Din punct de vedere termodinamic, un amestec de gaze este privit ca un gaz
monocomponent ale cărui proprietăţi depind de compoziţia şi natura gazelor com-
ponente.
8.1 Legile generale ale amestecului de gaze

Experimentul lui Joule.
Considerăm un recipient ı̂nchis ı̂n care se menţin la temperatura constantă T, şi
presiunea p gazele perfecte Gi , i = 1, n, de naturi diferite care nu reacţionează
chimic, separate prin n − 1 membrane imaginare.
53
54 CAPITOLUL 8. AMESTEC DE GAZE PERFECTE
Fie Vi , µMi , νmi , mi = νmi ·µMi , volumele, masele molare, numărul de moli
şi masele corespunzătoare gazelor Gi .
Îndepărtând membranele, menţinându-se temperatura T, se produce difuzia
gazelor, obţinându-se amestecul de gaze perfecte G la aceeaşi presiune p, volumul
V, masa m ı̂n care sunt cuprinşi un număr νm de moli.
Presupunând că ı̂n volumul V s-ar afla doar gazul Gi , acesta s-ar destinde
de la volumul Vi la volumul V, presiunea ar scădea de la valoarea p (presiunea
iniţială) la valoarea pi , temperatura rămânând constantă. Numim presiunile pi
presiuni parţiale.
G1 G2 G3
p, V1, T p, V 2 , T p , V3, T
p ·Vi = νmi ·R·T
G1 p1, V , T
pi ·V = νmi ·R·T
G = G 1+ G 2+G 3 p, V, T
p ·V = νm ·R·T.
Figura 8.1: Amestec de gaze
Legea conservării masei şi materiei

Masa amestecului este egală cu suma maselor gazelor componenete
n
X n
X
m= mi , νm = νmi
i=1 i=1
Legea lui Dalton (legea presiunilor parţiale):

Dacă p este presiunea amestecului iar pi presiunile parţiale al gazelor com-
ponente după destinderea de la volumul Vi la volumul V, atunci
n
X
pi = p
i=1
8.2. CARACTERIZAREA AMESTECULUI DE GAZE PERFECTE 55
Legea lui Dalton mai poate fi formulată astfel:

Fiecare componentă Gi dintr-un amestec de gaze ideale se comportă ca şi cum
ar ocupa singură ı̂ntregul volum V la presiunea parţială pi , iar presiunea totală p
a amestecului este egală cu suma presiunilor parţiale pi ;
Legea lui Amagat:

Volumul V al amestecului de gaze obţinut prin amestecarea gazelor Gi aflate la
aceeaşi presiune şi temperatură este egal cu suma volumelor Vi ale componentelor
n
X
V = Vi . [m3 ]
i=1
În conformitate cu ipotezele emise şi cu cele trei legi atât presiunea pi a gazului
Gi destins de la volumul Vi la volumul V cât şi presiunea p a amestecului
satisfac ecuaţia lui Clapeyron-Mendeleev
p ·Vi = νmi ·R·T, pi ·V = νmi ·R·T, p ·V = νm ·R·T.
Împărţind două câte două relaţiile obţinem

pi Vi νm
(8.1) = = i
p V νm
8.2 Caracterizarea amestecului de gaze perfecte

8.2.1 Participaţiile componentelor
Numim participaţii ale componentelor unui amestec de gaze perfecte, rapoartele
n
X
mi mi
(8.2) participaţia masică: gi = = P
n , gi = 1
m
mi i=1
i=1
n
X
νm νmi
(8.3) participaţia molară: ni = i = P
n , ni = 1
νm
νmi i=1
i=1
n
X
Vi Vi
(8.4) participaţia volumică: ri = = P
n , ri = 1
V
Vi i=1
i=1
În conformitate cu (8.1)

pi pi
(8.5) ri = ni = = P
n
p
pi
i=1
8.2.2 Caracteristicile amestecului

Vom deduce caracteristicele amestecului de gaze ı̂n funcţie de participaţiile şi
caracteristicele gazelor componente.
Masa specifică ρ−densitatea

În conformitate cu legea conservării masei şi ţinând cont de (8.4) şi (8.5) rezultă
n
X n
X n
X Vi
m= mi =⇒ ρ·V = ρi ·Vi =⇒ ρ = ·ρi
i=1 i=1 i=1
V
adică
n
X n
X
ρ= ri ·ρi = ni ·ρi
i=1 i=1
Masa molară µM
Conform (8.2) şi (8.5),
n
X n
X
mi νm µM µM
gi = = i · i = ni · i , µM gi = ni ·µMi
m νm µM µM i=1 i=1
sau
n
X n
X
µM = ni ·µMi = ri ·µMi
i=1 i=1
Constanta caracteristică RM
Având ı̂n vedere formula (8.3) obţinem
n
X n
X
pi ·V mi RMi RMi
ni = = · = ·gi , RM ni = gi ·RMi
p·V m RM RM i=1 i=1
adică
n
X
RM = gi ·RMi
i=1
8.2. CARACTERIZAREA AMESTECULUI DE GAZE PERFECTE 57
Căldurile specifice
În conformitate cu formulele (4.16), (4.17) şi (4.18), considerăm ecuaţiile
calorice ale amestecului de gaze şi ale componenetelor, ı̂mpreună cu căldurile speci-
fice masice, molare şi volumice respective
C C C
δQ = C ·dT, c= CM = , CV =
m νm V
Ci Ci Ci
δQi = Ci ·dT, ci = CMi = , CVi = , i = 1, n
mi νmi Vi
În baza legii conservării energiei, trebuie să avem

n
X n
X
δQ = δQi , adică C = Ci
i=1 i=1
şi ı̂nlocuind capacităţile calorice C şi Ci de mai sus, deducem

n
X n
X
m·c = mi ci , c= gi ci
i=1 i=1
n
X n
X
νm ·CM = νmi CMi , CM = ni CMi
i=1 i=1
n
X n
X
V ·CV = Vi CVi , CV = ri CVi
i=1 i=1
Energia internă specifică

În baza legii conservării energiei
n
X
U= Ui
i=1
Conform definiţiilor (3.1), U = m·U , Ui = mi·U i şi ı̂nlocuind mai sus obţinem
n
X n
X
m· U = mi · U i , U = gi U i
i=1 i=1
Volumul specific
Conform definiţiilor (3.1), V = m· V , Vi = mi · V i şi cu legea lui Amagat obţinem
n
X n
X
m· V = mi · V i , V = gi V i
i=1 i=1
Capitolul 9
Cicluri termodinamice
9.1 Cicluri termodinamice.

Se constată că toate fenomenele care au loc ı̂n natură se desfăşoară ı̂ntr-un sens
preferenţial de la sine numit sens natural de desfăşurare. De exemplu, sensul de
desfăşurare a fenomenului de difuzie este cel din zona cu concentraţie mai mare spre
zona cu concentraţie mai mică, transferul de căldură se realizează de la corpul cu
temperatură mai ridicată spre corpul cu temperatură mai mică, iar curgerea gazelor
are loc dinspre zona cu presiune mai mare spre zona cu presiune mai mică. Orice
transformare care se desfăşoară ı̂n sensul invers celui natural se realizează cu consum
exterior de energie adică cu modificări ale parametrilor externi.
Sensul natural al unui proces se desfăşoară cu producere de energie (lucru
mecanic, căldură) iar sensul contrar celui natural, se realizează cu consum de en-
ergie.
În cadrul studiului transformărilor simple s-a constatat că la destinderea unui
gaz, se poate obţine lucru mecanic, iar la comprimarea gazului se consumă lucrul
mecanic. Dacă se doreşte să se producă lucru mecanic ı̂n mod periodic, este necesar
ca gazul să fie readus, după destinderea sa, din nou ı̂n starea iniţială, după care se
poate relua procesul. Procesul de readucere a gazului ı̂n stare iniţială nu se poate
efectua pe acelaşi drum (aceleaşi valori ale parametrilor) pe care s-a realizat destin-
derea, deoarece ı̂n acest caz ı̂ntregul lucrul mecanic produs ar fi din nou consumat.
Se numeşte ciclu termodinamic, o succesiune de cel puţin două transformări ı̂n
care sistemul termodinamic (agentul termic) revine la starea iniţială fără a parcurge
aceleaşi transformări intermediare.
În urma parcurgerii unui ciclu, toate mărimile de stare ale sistemului revin la
valoarea iniţială.
Ciclul termodinamic este, deci, o succesiune de transformări care au ca scop
generarea lucrului mecanic prin consum de căldură sau realizarea unui transport de
59
60 CAPITOLUL 9. CICLURI TERMODINAMICE
căldură prin consum de lucru mecanic prin care maşina termică se readuce la starea
iniţială asigurându-se astfel o funcţionare periodică.
În funcţie de sensul de parcurs al unui ciclu numim:
(
sens direct = sensul orar, lucru mecanic pozitiv
sens inversat = sensul antiorar, lucru mecanic negativ
9.2 Interpretarea unui ciclu termodinamic

Să reamintim că un proces termodinamic este reprezentat ı̂n sistemul de coordo-
nate (p, V ) printr-o curbă p = p(V ) numită diagramă iar un ciclu termodinamic
printr-o curbă ı̂nchisă AM BN A, figura 9.1. A( V1 , p1 ) şi B( V2 , p2 ) sunt punctele
de contact ale ciclului cu izocorele şi izobarele limită iar M şi N sunt punctele de
tangenţă cu două adiabate limită (a1 ), (a2 ), vezi (7.4), având ecuaţiile:
(a1 ) : p·V k = const1 . şi (a2 ) : p·V k = const2 . k > 1.
Din ecuaţiile de mai sus deducem că cu cât constantele din dreapta semnului egal
sunt mai mari cu atât adiabatele sunt ”mai ı̂ndepărtate” de axele de coordonate,
iar din ecuaţia (7.5)
T ·V k−1 = const.,
rezultă aceeaşi concluzie şi pentru valorile temperaturii de-alungul unei adiabate,
const1 . < const2 ., T1 < T 2
Ti fiind temperatura pe adiabata (ai ).

Un ciclu termodinamic se numeşte:
• Ciclu motor = ciclu consumator de căldură şi producător (furnizor) de lucru
mecanic, dacă curba Γ este parcursă ı̂n sens orar (direct) ca ı̂n figura 9.1-(a)
y _
Γ = AM BN A .
Sistemul primeşte căldura Qi , o transformă parţial ı̂n lucrul mecanic Lc pe care ı̂l
cedează mediului exterior. Sistemul termodinamic ı̂n care are loc un astfel de ciclu
poartă numele de maşină termică.
• Ciclu compresor sau frigorific = ciclu consumator de lucru mecanic şi furnizor
de căldură dacă curba Γ este parcursă ı̂n sens antiorar (contrar).
x _
Γ = AN BM A
9.2. INTERPRETAREA UNUI CICLU TERMODINAMIC 61
9.2.1 Ciclu direct

Presupunem că procesul termodinamic are se desfăşoară ı̂n sensul direct al ciclu-
lui, figura 9.1-(a).
y _
Γ = AM BN A
Variaţia căldurii
_
− Porţiunea N AM (comprimare → destindere), intersectează adiabatele ı̂n ordine
crescătoare (a1 ) → (a2 ) temperatura sistemului creşte, ca urmare sistemul primeşte
căldura Qi (căldură investită) de la o sursă caldă din mediul exterior
Z
Qi = δQ > 0, căldura investită.
_
N AM
_
− Porţiunea M BN (destindere → comprimare), intersectează adiabatele ı̂n ordine
inversă (a2 ) → (a1 ), temperatura sistemului scade şi sistemul cedează căldura Qc
(căldură cedată) către mediul exterior (mai rece)
Z
Qc = δQ < 0, căldura cedată.
_
M BN
Semnul căldurii este stabilit ı̂n conformitate cu convenţia (4.14). Pe total, ı̂n decursul
unui ciclu, sistemul va schimba cu exteriorul căldura
I
(9.1) Qtot = δQ = Qi + Qc = Qi − |Qc |
Γ
Variaţia lucrului mecanic

Parcurgerea unui ciclu complet ı̂nseamnă primire (investire) sau producere
(cedare) lucru mecanic de către sistem. Acest proces se desfăşoară ı̂n felul următor:
_
− Ciclul este parcurs pe arcul AM B, presiunea scade, volumul creşte (destindere).
_
Pe seama căldurii Qi primite de la sursa caldă pe porţiunea AM , sistemul produce
lucrul mecanic Z Z V2
Lc = δL = p dV > 0
V1
_
AM B
pe care-l cedează ı̂n exterior (lucru mecanic cedat). O parte din lucrul mecanic Lc
_
este transformat ı̂n căldura Qc şi cedat mediului exterior pe porţiunea de arc M B.
_
− Ciclul este parcurs pe arcul BN A, presiunea creşte, volumul scade (compresie).
Pentru micşorarea volumului, sistemul consumă din exterior lucrul mecanic (lucru
mecanic investit),
Z Z V2
Li = δL = − p dV < 0.
V1
_
BN A
_
O parte din acesta se transformă pe porţiunea BN , ı̂n căldura Qc , cedată mediului
_
exterior iar altă parte este investit, pe porţiunea N A, ı̂n căldura Qi cu are se reia
ciclul. Lucrul mecanic total schimbat cu exteriorul este
Z Z
Ltot = δL + δL = Lc − |Li |
_ _
AM B BN A
sau
(9.2) Ltot = Lc − |Li | = A(AM BN A)
adică aria domeniului interior curbei ı̂nchise Γ = (AM BN A).

În conformitate cu primul principiu al termodinamicii
δQ = dU + δL sau δQ = dH + δLt ,
de-alungul conturului ı̂nchis Γ = (AM BN A), avem

I I I I I
δQ = dU + δL = dH + δLt
Γ Γ Γ Γ Γ
Presupunând ciclul reversibil (sistemul este perfect izolat fără pierderi de căldură),
energia internă U şi entalpia H fiind mărimi de stare, revin la valoarea lor iniţială
(dU şi dH sunt diferenţiale totale exacte), adică
I I
dU = dH = 0.
Γ Γ
Relaţia de mai sus devine

I I I
δQ = δL = δLt
Γ Γ Γ
sau cononform formulelor (9.1) şi (9.2)
(9.3) Ltot = Qtot ,

9.2. INTERPRETAREA UNUI CICLU TERMODINAMIC 63
sau
(9.4) Ltot = Qi − |Qc | > 0.
Relaţia (9.4) ne arată că ı̂ntr-un ciclu direct lucrul mecanic produs este chivalent
cu diferenţa dintre căldura investită Qi > 0 primită de agentul termic de la sursa
caldă şi căldura Qc < 0. Prin urmare ı̂n cursul unui ciclu numai o parte din căldura
investită se transformă ı̂n lucru mecanic.
Concluzie: Un motor termic poate funcţiona numai ı̂n prezenţa a două surse
de căldură, o sursă caldă de la care primeşte căldura Qi şi o sursă rece către care
cedează căldura Qc .
p
p (a 2)
(a 2)
(a1)
(a1) T1 < T2 Qc
Qi p1 A
p1 A M
M
Lc Li
T2 T2
Qi
Qc p2
N
p2 N B
Li B Lc T1
T1
O V1 V2 V
O V1 V2 V
Ciclu direct (motor) Ciclu inversat (compresor sau frigorific)
(a) (b)
Figura 9.1: Ciclu termodinamic
9.2.2 Ciclu indirect

În cazul ciclului indirect,
Z Z
Qc = δQ < 0, Qi = δQ > 0, Qtot = Qc + Qi = −|Qc | + Qi
_ _
M AN N BM
Z Z
Li = δL < 0, Lc = δL > 0, Ltot = Li + Lc = −|Li | + Lc
_ _
BM A AN B
Cum, conform figurii 9.1-(b), |Li | > Lc , ı̂n baza (9.4) avem
(9.5) Ltot = Lc − |Li | = −|Qc | + Qi < 0
Ciclul indirect se caracterizează prin faptul că prin consumul de lucru mecanic
din exterior Li < 0 agentul absoarbe căldura Qi de la susa rece şi cedează căldura
Qc sursei calde. În consecinţă lucrul mecanic primit din exterior |Li | este mai
mare decât lucrul mecanic cedat Lc astfel că Ltot < 0.
În ciclul indirect avem de-aface cu două tipuri de sisteme termodinamice:
− Instalaţii (maşini) frigorifice utilizate pentru răcire. Pe seama lucrului mecanic
investit Li , instalaţia frigorifică absoarbe căldura Qi de la un corp producând
scăderea temperaturii acestuia ı̂n raport cu mediul ı̂nconjurător.
− Pompe de căldură utilizate pentru ı̂ncălzire. Sistemul cedează căldura Qc pen-
tru ı̂ncălzirea unei incinte pe seama lucrului mecanic investit Li .
9.2.3 Randamente
În legătură cu cele spuse mai sus definim următoarele randamente:
Ltot |Qc |
randamentul termic η= =1− pentru ciclul direct (motor)
Qi Qi
Qi Qi
eficienţa frigorifică εf = = pentru o maşină frigorifică
|Ltot | |Qc | − Qi
|Qc | |Qc |
eficienţa calorică εc = = pentru o pompă de căldură
|Ltot | |Qc | − Qi
Observăm că
(9.6) εc = εf + 1
Comentariu:
− În cazul unui motor, cantitatea de căldură investită Qi este transformată parţial
ı̂n lucru mecanic Lc . Căldura cedată Qc ne apare ca o căldură pierdută, din cauza
inperfecţiunii izolaţiei, care scade randamentul motorului. Cum două adiabate nu
se intersectează, ı̂ntotdeauna vom avea un proces de cedare de căldură ı̂ntre două
adiabate, prin urmare η < 1. În situaţia ideală ı̂n care sistemul este perfect izolat,
Qc = 0, ı̂ntreaga căldură investită este transformată ı̂n lucru mecanic şi randamen-
tul este maxim, η = 1.
− În cazul instalaţiei frigorifice investim lucru mecanic Li ı̂n scopul de a absorbi
căldura de la un corp care are temperatura mai joasă decât a mediului ambiant,
pentru a mări sau păstra diferenţa de temperatură. Deci ciclul frigorific serveşte la
răcirea spaţiului de unde el absoarbe căldura Qi .
− În cazul pompei de căldură investim lucru mecanic pentru a absorbi căldura ce
va fi cedată ı̂n scopul ı̂ncălzirii unui spaţiu. Deci, din punct de vedere caloric, ciclul
serveşte la ı̂ncălzirea spaţiului unde el cedează căldura Qc . Să mai observăm că
spre deosebire de randamentul termic η care este ı̂ntotdeauna subunitar, eficienţa
calorică εc > 1, adică pompa de căldură produce mai multă căldură decât echiva-
lentul lucrului mecanic consumat ı̂n acest scop.
Capitolul 10
Procese ciclice monoterme.

Ciclul Carnot.
10.1 Procese ciclice monoterme

Termodinamice se ocupă ı̂n special de procesele ciclice deoarece ele sunt proce-
sele caracteristice funcţionării maşinilor termice (furnizoare de lucru mecanic prin
consum de căldură).
Procesul ciclic este procesul ı̂n care sistemul revine, după ce suferă o transfor-
mare, la starea sa iniţială, din punct de vedere al energiei sale interne.
Un gaz ı̂nchis ı̂ntr-un cilindru cu
piston poate suferi un proces ciclic
dacă pistonul este legat la un volant,
figura 10.1, aşa cum se ı̂ntâmplă la o
maşină termică.
Figura 10.1: Cilindru cu piston legat la un
volant
Dacă cilindrul cu piston este ı̂n contact cu un rezervor de căldură, atunci prin
peretele cilindrului poate avea loc transferul de căldură ı̂n ambele sensuri, atât de la
gaz la rezervor cât şi de la rezervor la gaz. Presupunând rezervorul suficient de larg
ı̂n raport cu pistonul, schimburile de căldură nu modifică temperatura rezrvorului.
Procesul ciclic care are loc ı̂ntr-un corp contactat cu un singur rezervor de căldură
se numeşte proces ciclic monoterm.
Am văzut, ı̂n cursul precedent, că un sistem termodinamic poate furniza lucru
mecanic dacă primeşte din exterior căldură. Se pune ı̂ntrebarea dacă o maşină
termică poate funcţiona cu un singur rezervor de căldură, mai exact care este bilanţul
energetic al unui proces ciclic monoterm?
Conform primului principiu al termodinamicii, dacă procesul ciclic este compus
din procese parţiale, notându-se cu Ltot lucrul mecanic al ı̂ntregului proces şi cu
Qtot căldura totală schimbată de gaz cu rezervorul de căldură pe ı̂ntrgul proces,
65
66CAPITOLUL 10. PROCESE CICLICE MONOTERME. CICLUL CARNOT.
conform (9.4)
(10.1) Ltot = Qtot .
Prin urmare:
Într-un proces ciclic, lucrul mecanic total, cedat sau primit este egal cu căldura
totală cedată sau primită de la un rezervor.
Într-un proces ciclic gazul poate trece dintr-o stare ı̂n alta ı̂n mai multe moduri,
figura 10.2.
p (1)
p (1)
izoterma adiabata
T=const. Q=const.
(2) (2)
O V O V
(a) (b)
Figura 10.2: Transformare monotermă

În figura 10.2-(a) gazul trece printr-o destindere izotermă din starea (1) ı̂n
starea (2) cedând lucrul mecanic L12 , apoi revine ı̂n starea (1) printr-o compri-
mare izotermă prin investirea lucrului mecanic −L21 . Lucrurile mecanice parţiale
efectuate la destindere şi comprimare vor fi egale şi de semn contrar
L12 = −L21
şi egale ı̂n modul cu aria cuprinsă ı̂ntre izotermă şi axa OV. Prin urmare lucrul
total este nul
Ltot = L12 + L21 = 0
În figura 10.2-(b) gazul trece printr-o destindere adiabatică din starea (1) ı̂n starea
(2) şi revine ı̂n starea (1) printr-o comprimare adiabatică. Ca şi ı̂n cazul precedent
lucrul mecanic total este nul.
Ltot = L12 + L21 = 0
Prin urmare:
Procesul ciclic desfăşurat pe o singură izotermă sau adiabată nu poate furniza
lucru mecanic, deci nu poate sta la baza fucţionării unei maşini termice monoterme.
Un al treilea mod de realizare al unui proces ciclic monoterm este cel din figura
10.3. În acest mod gazul din cilindrul cu piston contactat la un singur rezervor de
10.1. PROCESE CICLICE MONOTERME 67
căldură, suferă două transformări adiabatice şi două transformări izocore astfel că
lucrul mecanic total este diferit de zero.
În starea iniţială (1) temperatura gazului este egală cu T0 adică temperatura
rezervorului care ı̂nconjoară cilindrul. Gazul suferă apoi o destindere adiabatică
(1) − (2) ı̂n care temperatura gazului scade.
Urmează o transformare izocoră, p (4)
(2) − (3), pistonul rămâne nemişcat,
ı̂n care gazul absoarbe căldură de
la rezervorul de căldură ridicându- Q=Q 1
şi temperatura la valoarea iniţială (1)
T0 ceea ce ı̂nseamnă că punctele (3)
(1) şi (3) se găseasc pe aceeaşi
izotermă; T = T0 . În continuare
urmează o comprimare adiabatică Q=Q 2
(2)
(3) − (4) până la volumul iniţial
V1 şi ca urmare, temperatura gazului O V1 V2 V
creşte. În ultima parte a procesului
Figura 10.3: Transformare monotermă
avem de-aface cu transformarea izo-
coră (4)−(1) ı̂n care gazul se răceşte la volum constant cedând căldură rezervorului
de căldură, temperatura revenind la valoarea iniţială a rezervorului.
Pentru a scrie bilanţul energetic se observă că pe adiabate, la destindere şi la
comprimare
destidere: (1) − (2), L12 > 0
comprimare: (2) − (4), L34 < 0
dar cum L12 < |L34 | şi cum la transformările izocore lucrurile macanice sunt nule
dV = 0 obţinem lucrul mecanic total negativ
Ltot = L12 − |L34 | < 0.
Conform (10.1) Qtot < 0 deoarece pe izocora (4) − (1) gazul cedează mai multă
căldură decât absoarbe pe izocora (2)−(3). Lucrul mecanic total fiind negativ, ca şi
căldura totală, rezultă că sistemul primeşte lucru mecanic şi cedează căldură. Prin
urmare ı̂ntr-un proces monoterm are loc acelaşi bilanţ ca şi ı̂n cazul fenomenului
frecării:
Într-un proces ciclic monoterm lucrul mecanic se transformă ı̂n căldură. Proce-
sul ciclic monoterm nu poate furniza lucru mecanic, ca urmare nu poate sta la baza
unei maşini termice, al cărei scop este furnizare de lucru mecanic pe seama căldurii
primite.
Procesul ciclic monoterm este caracterizat prin sensul dea parcurgere indirect al
ciclului. Se observă că destinderea gazului se realizează la presiuni mai mici decât
comprimarea ceea ce face ca lucrul mecanic total să fie negativ. Pentru ca lucrul
mecanic total să fie pozitiv este necesar ca destindera să se realizeze la presiuni mai
mari decât comprimarea gazului ceea ce corespunde unui sens direct de parcurs al
ciclului.
Pentru ca presiunile la destindere să fie mai mari decât presiunile la comprimare
este necesar ca destinderea gazului să se producă la o temperatură mai mare iar
comprimarea gazului la o temperatură mai mică. Aceste temperaturi diferite pot
fi realizate numai dacă cilindrul cu piston va fi ı̂n contact termic succesiv cu două
rezervoare de căldură. Concluzie:
Un ciclu termodinamic monoterm nu poate realiza transformarea căldurii ı̂n
lucru mecanic. Într-un proces ciclic monoterm se realizează doar transformarea lu-
crului mecanic ı̂n căldură.
10.2 Ciclul Carnot

10.2.1 Ciclul direct
Am arătat ı̂n secţiunea precedentă că nu putem obţine lucru mecanic din căldură
cu o maşină termică monotermă. Pentru transformarea căldurii ı̂n lucru mecanic
este necesar ca maşina termică să fie cuplată la două surse de căldură.
Procesul ciclic care are loc ı̂ntr-un sitem termodinamic cuplat la două surse de
căldură cu temperaturi diferite se numeşte proces ciclic biterm iar sistemul termod-
inamic poartă numele de maşină termică bitermă. Cel mai important proces ciclic
biterm este Ciclul Carnot direct
Ciclul Carnot direct stă la baza funcţionării unei maşini termice ideale. Maşina
termică reală diferă de cea ideală prin faptul că ı̂ntre piesele ı̂n mişcare ale acesteia
există frecări ceea ce modifică bilanţul energetic al ciclului de funcţionare. Studiul
ciclului Carnot are ca scop stabilirea condiţiilor ı̂n care randamentul maşinii termice
reale poate fi ı̂mbunătăţit.
Sadi Carnot (1824) analizând condiţiile optime de transformare continuă a
căldurii ı̂n lucru mecanic a ajuns la concluzia că singurul ciclu care asigură ran-
damentul maxim este ciclul reversibil format din două izoterme (t1 ), (t2 ) şi două
adiabate (a1 ), (a2 ), figura 10.5. Ciclul Carnot este un ciclu ideal nerealizabil ı̂n
practică.
Ca şi la secţiunea precedentă considerăm un gaz perfect ı̂ntr-un cilindru cu piston
legat la un volant, cuplat succesiv la două rezervoare de căldură, Q1 la temperatura
T1 şi unul Q2 mai cald la temperatura T2 > T1 . Presupunem că temperaturile
celor două rezervoare rămân constante pe tot parcursul ciclului.
Ciclul Carnot direct se compune din patru procese parţiale figura 10.5
desfăşurate ı̂n etape. Prima etapă este o destindere izotermă (1) − (2), cilindrul
fiind ı̂n contact termic cu rezervorul mai cald la temperatura T2 de unde absoarbe
căldura Q2 . Urmează o destindere rapidă (2) − (3) proces ı̂n care căldura nu are
timp să treacă prin pereţii cilindrului astfel că procesul este o destindere adiabatică
10.2. CICLUL CARNOT 69
şi temperatura gazului scade până la temperatura rezervorului mai rece T1 .
T2 Q2 T2 T1
(1)−(2) destindere izoterma (2)−(3) destindere adiabatica
Q
Q1 T1 T2
T1
(3)−(4) comprimare izoterma (4)−(1) comprimare adiabatica
p
(a1 )
Q2 T2
1 Q2
(a2)
Q=0 2
(t 2 ) : T= T2
L
4 Q=0
Q1 (t1 ): T = T1 Q1
3
V
T1
O
Figura 10.4: Ciclul Carnot direct
În a treia etapă, preluând lucrul mecanic produs de volant, gazul suferă o com-
primare (3)−(4) şi fiind ı̂n contact cu rezervorul cu rezervorul rece cedează căldura
Q1 la temperatura Q1 , fiind o comprimare izotermă. Procesul ciclic se ı̂ncheie
cu o comprimare rapidă adică o comprimare adiabatică care aduce gazul la starea
iniţială caracterizată prin temperatura T2 .
Lucrul mecanic al ciclului Carnot corespunde ariei cuprinse ı̂n interiorul celor
patru transformări şi conform (9.4)
L = Q2 − |Q1 |.
Randamentul tehnic al ciclului este
L Q2 − |Q1 | |Q1 |
(10.2) η= = =1− .
Q2 Q2 Q2
Conform (6.8) expresiile cantităţilor de căldură schimbate pe cele două izoterme

sunt
p4
pe (t1 ) : |Q1 | = νm R T1 ·ln
p3
(10.3) ,
p1
pe (t2 ) : Q2 = νm R T2 ·ln
p2
p1 , p2 , p3 , p4 fiind presiunile ı̂n punctele (1), (2), (3), (4). În conformitate cu (7.6),
pe adiabatele (a1 ) şi (a2 ), avem relaţiile
k−1
p1 k T2
pe (a1 ) : =
p4 T1
k−1
p2 k T2
pe (a2 ) : =
p3 T1
de unde rezultă
p1 p2 p1 p4
= sau =
p4 p3 p2 p3
şi făcând raportul căldurilor ı̂n (10.3), rezultă
Q2 T2
(10.4) = .
|Q1 | T1
Randamentul termic al ciclului Carnot (10.2) se scrie
T1
(10.5) η =1− .
T2
Această relaţie arată că randamentul ciclului Carnot este independent de natura
gazului termic utilizat şi prin aceasta ciclul Carnot ocupă o situaţie specială, ran-
damentul lui servind drept o mărime de referinţă.
10.2. CICLUL CARNOT 71
10.2.2 Ciclul Carnot indirect

Ciclul Carnot poate fi parcurs şi ı̂n sens invers, fiind consumator de lucru mecanic.
În acest caz el joacă rolul de instalaţie frigorifică sau de pompă de căldură, realizând
vehicularea căldurii ı̂ntre un nivel mai scăzut de temperatură şi unul mai ridicat.
− Din punct de vedere frigorific ciclul serveşte la răcirea spaţiului de unde el
absoarbe căldura Q1 .
− Din punct de vedere caloric ciclul serveşte la ı̂ncălzirea spaţiului unde el
cedează căldura Q2 .
Notând cu Q1 căldura ab- p
sorbită de ciclul Carnot inver- (a1 )
sat de la un mediu cu temper-
atura T1 mai mare decât temper- 3 Q2
atura mediului ambiant şi cu Q2 (a2)
căldura cedată de el unui mediu Q=0
cu temperatura T2 > T1 , con- 2
(t 2 ): T=T2
form (9.5) lucrul mecanic total se
exprimă prin egalitatea 4 Q=0
|L| = |Q2 | − Q1 . Q1
1 (t1 ): T=T1
Randamentul ciclului inversat se V
O
exprimă prin mărimile:
Figura 10.5: Ciclul Carnot indirect
Q1 Q1
eficienţa frigorifică εf = = pentru maşini frigorifice
|L| |Q2 | − Q1
.
|Q2 | |Q2 |
eficienţa calorică εc = = pentru pompe de căldură
|L| |Q2 | − Q1
Este uşor de observat relaţia εc = εf + 1. Ţinând cont de relaţia (10.4), care ı̂n
cazul ciclului inversat se scrie
|Q2 | T2
= ,
Q1 T1
rezultă
Q1 T1 |Q2 | T2
= şi =
|Q2 | − Q1 T2 − T1 |Q2 | − Q1 T2 − T1
şi expresiile celor două eficienţe devin

T1 T2
εf = , εc = .
T2 − T1 T2 − T1

Curs - Termo 5

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs - Termo 5

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 1

Noţiuni de chimie fizică

M = molecula A = Atom, P = Proton, N = Neutron, E = Electron

1.1.1 Masa atomică.

• Izotopii sunt elemente chimice cu acelaşi număr de protoni (aceleaşi pro-

Exemple de mase atomice:

1.1.2 Masa moleculară

Exemple de mase moleculare: M

1.2 Unitatea atomică de masă (u.a.m)

Exemple de mase ale atomilor:

Exemple de mase ale moleculelor

1.3 Molul. Masa molară.

Definim multiplul molului

Dacă m este masa unei substanţe şi notăm cu

Exemple de mase molare

1.4 Volumul molar. Legea lui Avogadro

Legea lui Avogadro are următoarea exprimare:

• Unitatea atomică de masă (u.a.m.)

2.1 Noţiunile gazelor perfecte

2.1.1 Definiţia gazului perfect

tuturor moleculelor la un moment dat, sunt egale cu media aritmetică a modulelor

2.1.2 Mărimile gazului perfect

presiunea p, volumul V, temperatura absolută T = 273, 15 + t◦ .

U = U (T ) − legea lui Joule

• Definim starea de echilibru a gazului starea ı̂n care mărimile de stare nu se

Mărimi de transformare (proces)

L = lucrul mecanic, Q = căldura

În absenţa unei transformări termodinamice aceste mărimi nu au nici o relevanţă.

2.2 Legile gazelor perfecte

unde m = νM ·µM şi RM = R/µM se numeşte constanta caracteristică a gazului.

sau ı̂mpărţind membru cu membru cu (2.3) găsim relaţia

Legea lui Boyle-Mariote (legea transformării izoterme)

p Reprezentarea grafică a legilor gazului per-

izoterme poartă numele de Diagrama Clapeyron a legii re-

coeficientul de compresibilitate izotermă. Cu menţiunea că dV /dp < 0 adică γ > 0,

Legea lui Charles (legea transformării izocore)

Folosind temperatura ı̂n grade Celsius,

T = 273 + t◦ , T0 = 273, t◦ = 0, p0 = 1, 01·105

conform (2.1), obţinem p

Legea lui Gay-Lussac (legea transformării izobare)

p Folosind temperatura ı̂n grade Celsius,

conform (2.1), obţinem

Găsim acelaşi coeficient α diferenţiind relaţia (2.10)

Legea lui Joule

2.3 Energia internă a gazelor perfecte

numărul moleculelor conţinute ı̂n unitatea de volum astfel ı̂ncât

Definind media pătratului componentei vx prin relaţia

n1 vx21 + n2 vx22 + · · · + nk vx2k

(2.13) px V = N m vx2 , py V = N m vy2 , pz V = N m vz2

• Termodinamica este ştiinţa care studiază schimbul de energie ı̂ntre corpuri,

3.1 Sistem termodinamic.

• Sistem adiabatic: Este un sistem a cărui frontieră nu permite schimb de

3.2 Stare termodinamică. Ecuaţii de stare

presiunea (p), temperatura (T ), densitatea (ρ), energia internă (U )

• Parametri de stare externi sunt parametri care depind de relaţiile sis-

volumul (V ), entalpia (H), forţa gravitaţională (G), etc.

presiunea (p), temperatura (T), densitatea (ρ).

• Parametri de stare extensivi sunt mărimi ce depind de masa sau volumul

volumul (V), energia internă (U), entalpia (H).

comportă la fel ca mărimile de stare intensive. De exemplu, mărimile specifice

Starea unui sistem termodinamic

3.2.2 Ecuaţii de stare

se numesc ecuaţii termice de stare. De exemplu ecuaţia termică de stare a gazelor