Pag.

Strîngeþi fãrîmiturile - Vol. 1

50 de vorbiri frãþeºti de la adunãrile Oastei Domnului

Îngrijitã de Traian Dorz
Slãvit sã fie Domnul!

Strîngeþi fãrîmiturile! - aceasta a fost una di ntr e poruncile

Domnului ºi Mîntuitorului nostru Isus Hristos (Ioan 6, 12 ). Dupã ce
mulþimile au fost sãturate din belºugul Harului lui Dumnezeu, Domnul
Isus κi trimite ucenicii sã strîngã fãrîmiturile rãmase.
Iar ucenicii, mergînd, la prima înmulþire a pîinilor, au umplut 12
coºuri de fãrîmituri rãmase
( Luca 9, 17; Marcu 6, 43; Matei 14, 20 ). Iar la a doua înmulþire
a pîinilor au umplut 7 coºniþe
( Matei 15, 37; Marcu 8, 8 ). De ce i-a trimis Domnul pe ucenici
dupã fãrîmituri? Ca sã nu se piardã nimic! Pentru vremile de nevoie,
de lipsã, de foame ºi de sete duhovniceascã. Pentru vremile cînd fetele
ºi flãcãii voºtri vor alerga pînã la marginile pãmîntului cãutînd.
Iatã ºi aici, cu ajutorul Domnului, un coº cu fãrîmituri rãmase de
la mesele bogate ale binecuvîntãrilor de azi, pentru zilele de mîine.
Domnul sã binecuvînteze totul cu folos de mîntuire sufleteascã ºi sã
sature El mulþimile rãmase mereu flãmînde ºi însetate.
Slãvit sã fie Domnul!

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Isus Hristos,

Marele nostru Dumnezeu ºi Pîinea noastrã Dulce, Slavã veºnicã Þie!
Pentru cã Tu eºti Pîinea cea Vie care Te-ai coborît din Cer ºi ai dat
lumii viaþa,
Pentru cã pe Cr uc e a Gol gote i Te - a i fr înt, pe Tine Însuþi
î mpãrþindu-Te pentru noi ºi pentru mulþi, spre ierta r e a pã c atel or
noastre,
Pentru cã, prin tot pustiul acestei lumi prin care trecem ca niºte
strãini º i c ãlãtori, numai Tu saturi sufletele noastre ºi dai cãldurã
operelor noastre, ºi întreþii în noi credinþa, nãdejdea ºi dragostea.
ªi pentru cã numai Cuvintele Tale sînt toatã bucuria ºi puterea din
care ne alimentãm via þ a º i a tr upul ui, ºi a sufletului, ºi a duhului
nostru, prin dogoarea ºi îngheþul lumii acesteia, pînã vom ajunge în
cealaltã,
Slavã Veºnicã Þie, Dulc e a noa s tr ã Pîine ºi Marele nostru
Dumnezeu, Isus Hristos!
Amin.
Pag. 2

Strîngeþi fãrîmiturile divine

Strîngeþi fãrîmiturile divine din Pîinea împãrþitã de Hristos cînd

mesele frãþeºti sînt pline-pline ºi tot Cuvîntu-i dulce ºi mãnos. Cînd
toþ i tr i mi º i i Domnul ui a l e a rgã ºi-mpart belºugul Viului Cuvî nt,
deschideþi-vã inima mai largã ºi strîngeþi tot ce-mparte Duhul Sfînt.
Atunci vã faceþi mintea o cãmarã ºi-n ea vã strîngeþi sfinte fãrîmituri
de gînduri ºi-amintiri, ca pe-o comoarã, din bogãþia Sfintelor Scripturi.
Strîngeþi fãrîmiturile divine, cãci locul unde sînteþi e pustiu ºi nu
ºtiþi cît belºugul va mai þine, iar mîine poate fi-va prea tîrziu.
Isuse Doamne, binecuvînteazã pe cei ce ni le-aduc din partea Ta,
cu Duhul Tãu Cel Sfînt îi lumineazã, mereu mai viu ºi dulce-a ni-l
purta.
Fã toþi cei ce-l aud sã-l preþuiascã, ca,-mpãrtãºiþi din Pîine ºi din
Vin,
mai credincioºi ºi rodnici sã-Þi slujeascã, spre Slava Ta, Isus Hristos.
Amin.
 Pag. 3

Rugãciunea fratelui Popa Petru (Batiz) la adunarea de la Reºiþa -

1974

Doamne, Tu ne cercetezi de aproape ºi ne cunoºti ºi cînd stãm jos,

ºi cînd ne sculãm ºi de departe ne pãtrunzi gîndul ºi cînd umblãm, ºi
cînd ne culcãm º i c unoº ti toa te cã i l e noastre. Cãci nu ne-ajunge
c uvî ntul pe l i mbã º i Tu, Doa mne , î l cunoºti î ntr u totul . Tu ne
înconjori pe dinapoi ºi pe dinainte ºi Îþi pui Mîna peste noi. O ºtiinþã
atît de minunatã este mai presus de puterile noastre - este prea înaltã
ca s-o putem pãtrunde.
Unde vom fugi departe de Duhul Tãu ºi unde vom fugi departe de
Faþa Ta? Dacã ne vom sui în ceruri, Tu eºti acolo. Dacã ne vom culca
în locuinþa morþilor, iatã-Te ºi acolo! Dacã vom lua aripile zorilor ºi
ne vom duce sã l oc ui m l a marginea mãrii, ºi acolo Mîna Ta ne va
cãlã uzi º i Dr e a pta Ta ne va apuca . Da c ã vom zi ce : c e l puþ i n
întunericul ne va acoperi ºi se va face noapte lumina din jurul nostru,
iatã cã nici chiar întunericul nu este întuneric pentru Tine, ci noaptea
s tr ã l uc e º te c a ziua ºi întunericul, ca l umi na . Tu ne- a i î ntoc mi t
rãrunchii, Tu ne-ai þesut în pîntecele mamei noa s tre. Te lãudãm cã
sîntem fãpturi aºa de minunate. Minunate sînt lucrãrile Tale ºi ce bine
vede sufletul nostru lucrul acesta. Trupul nostru nu era ascuns de Tine
c î nd a m fost fãcuþi într-un loc tainic, þesuþ i î n c hi p c i uda t ca î n
adîncirile pãmîntului. Cînd nu eram decît un plod fãrã chip, ochii Tãi
ne ve de a u; º i î n Ca r tea Ta erau scrise toate zilel e c a r e ne er a u
rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
Cît de nepãtrunse ni se par gîndurile Tale, Dumnezeule, ºi cît de
mare este numãrul lor! Dacã le numãrãm, sînt mai multe decît boabele
de nisip. Cînd ne trezim, sîntem tot cu Tine. Depãrtaþi-vã de la mine,
oameni setoºi de sînge. Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit. Îþi iau
Numele ca sã mintã, ei, vrãjmaºii Tãi. Cerceteazã-mã, Dumnezeule,
ºi cunoaºte-mi inima. Încearcã-mã ºi cunoaºte-mi gîndurile. Vezi dacã
sînt pe o cale rea ºi du-mã pe calea veºniciei (Psalm 139).
O, Doamne Dumnezeul nostru, Pãrintele nostru Scump din Ceruri,
cît de minunate sînt lucrãr i l e Ta l e , Doa mne ! Cî t de neputincioºi
sîntem noi oamenii, cã nu putem înþelege Lucrarea pe care o laºi Tu
pe pãmînt!
O, Doamne Dumnezeul nostru, gîndurile Tale nu sînt ca gîndurile
noastre ºi cãile Tale nu sînt cãile noastre. Îþi mulþumim din toatã inima
c ã , dupã planul ºi hotãrîrea Ta veºnicã, le-ai întoc mi t î na i nte de
veºnicii pentru noi ºi - dupã cuvintele inspirate de Duhul Sfînt prin
David - înainte de a ne fi nãscut noi, în Cartea Ta ne erau toate zilele
pe care ni le-ai rînduit. Dar ne doare inima, Doamne, cã, din planurile
Tale minunate pe care le-ai întocmit faþã de noi,
noi de atîtea ori stricãm ceea ce Tu ai fãcut. Cãci din mãrturiile Tale
ºi din hotãrîrea Ta, noi schimbãm planul Tãu mãreþ pe care l-ai fãcut
faþã de noi.
Cãci Cuvîntul Tãu aratã: Dumnezeu, pe cei care i-a cunoscut mai
dinainte, i-a hotãrît sã fie asemeni slavei Fiului Sãu. ªi noi de atîtea
ori, o Doamne, schimbãm planul Tãu ºi nu sîntem asemenea chipului
Fiului Tãu.
Pag. 4

ªi ne asemãnãm cu pãcatul pe care îl lãsãm sã creascã în inima

noa s tr ã. Lã s ã m s ã ne copleºeascã bãlãriile gînduril or c e s tr i c ã
fr umuseþea ºi podoa ba mi nuna tã pe c a r e Tu, î n pl a nul Tã u, a i
hotãrît-o pentru noi.
Tu ai spus în Cuvîntul Tãu: Nu sînteþi voi dumnezei? ªi iatã-ne,
Doamne, am ajuns robi pãcatului. Prin neascultarea noastrã ºi prin
s chimbarea hotãrîrii Tale, prin ner ã s ti gni r e a fi r i i noa s tr e c e l e i
pãmînteºti ºi prin neatenþia faþã de Cuvîntul Tãu, am a j uns robi ai
pãcatului.
Doamne Dumnezeul nostru, Pãrintele nostru din Ceruri! Înainte de
a scoate noi cuvîntul de pe buze, Tu-l ºi cunoºteai. Cît de minunat eºti
Tu, Dumnezeul nostru! Tu, care ne-ai pregãtit viitorul la fiecare în
parte, Tu, care ne-ai hotãrît pentr u mî ntui r e - cãci de aceea ne-ai
chemat în Lucrarea Ta. Dacã n-am fi hotãrîþi pentru mîntuire, ne-ai
fi lãsat în lumea pãcatelor grele! Dar Tu ne-ai pus deoparte pentru
Tine! Planul Tãu veºnic a fost mîntuirea noastrã! Te rugãm din toatã
i ni ma , Doa mne , nu r enunþ a l a pl a nul Tã u! Chi a r da c ã noi ne
împotrivim hotãrîrii Tale, Doamne, atinge-ne cu nuiaua ºi cu toiagul
Tãu ºi fã din noi niºte unelte binecuvîntate care sã împodobea s cã
Cerul de mîine! Ce minunat va fi Cerul Tãu iubit cînd Fiul Tãu iubit
va veni cu toþi sfinþii îngeri ca sã-ªi ia mireasa Lui de pe pãmînt ºi o
va duce în Ceruri. O, Doamne Isuse!
În Cer va fi o tãcere desãvîrºitã ºi toate puterile Cerului vor privi
la Fiul Tãu iubit, care ne va ridica de pe pãmîntul acesta cu toþi acei
credincioºi care au înþeles sã-ºi rãstigneascã firea pãmînteascã. ªi au
venit sã poarte Chipul Tãu Slãvit. Ce minune va fi pentru Cerul de
Mîine, Doamne, cînd ne vom putea înfãþiºa înaintea Ta noi, zidirea
Bisericii Tale, pentru slava Numelui Tãu în veºnicie! Mîntuitorule
iubit, Tu Te-ai îndurat de noi, care nu meritam, ºi Te-ai coborît din
ceruri pe pãmînt pentru noi ºi ne-ai cãutat pe fiecare în pãcatele grele
în care trãiam. Ai renunþat la Tine ºi la Slava Tatãlui ºi ai venit pe
pãmînt sã mã cauþi ºi sã ne cauþi, ca sã ne mîntuieºti pe toþi.
O Doamne, ºi nu ne-ai lãsat pînã nu ne-ai gãsit. O, Samaritean
Milostiv care ai descãlecat de pe asin ºi ne-ai salvat pe noi, cei cãzuþi
între tîlhari. Ne-ai dus î n casa de poposire, Doamne! Ne-ai pus în
aceastã Lucrare ºi ne-ai dat în grija fraþilor mai mari, a pãrinþilor noºtri
duhovniceºti, sã aibã grijã de noi. Îþi mulþumim din toatã inima cã nu
ne-ai lãsat pierduþi pe drum, ci ne-ai adus la locul de poposire, unde
vegheazã suflete în slujba Ta, care tremurã de rãspunderea mare pe
care o au pentru fiecare suflet pe care Tu îl dai lor în grijã, plãtindu-le
la a Doua Venire a Ta. Doamne, dacã un suflet e ma i de preþ decît
toatã lumea, Îþi mulþumim cã ai adunat atîtea suflete în adunãrile Tale.
O Doamne, Îþi mulþumim pentru dovezile viitorului, care sînt tinerii
aceºtia dintre noi pe care Tu i-ai ridicat acum, ca ºi ei sã poarte mîine
Cuvîntul Tãu, ca din ei sã creascã o nouã seminþie de oameni, mai
credincioºi,
care sã poarte o grijã a Lucrãrii Tale, dupã planul Tãu, cu bucurie. Ce
bogãþie mare de rãspundere ne - ai da t nouã , Doamne , încã de pe
pãmîntul acesta - ºi tremurãm de toate aceste mari rãspunderi.
 Pag. 5

Dacã sufletele din adunare nu vor fi hrãnite îndeajuns, dacã nu vor

fi adãpate din Cuvîntul Tãu ºi dacã nu vor fi pã zite de ispite ºi de
greºeli, cum vom rãspunde, Doamne, în Faþa Ta, cînd ne vei trage la
rãspundere pentru toate sufletele pe care ni le-ai dat sã le îngrijim, cã
Tu ne vei plãti la întoarcere? Pentru toate rãspunderile pe care ni le-ai
dat, tremurãm cu groazã, Doamne, ºi o sã tremurãm din toatã fiinþa
noastrã, sã uitãm ºi de cã l dur ã , º i de frig, de odihnã ºi de toate -
pentru rãspunderile mari ce le avem în faþa Ta.
Doamne Dumnezeul nostru, pe toþi fraþii ºi surorile noastre leagã-i
de inimile noastre, ca sã nu ne putem odihni sufletele noastre pînã
cînd vom vedea adunãrile noastre binecuvîntate ºi slãvite.
Te rugãm, Doamne, sã ne trimiþi chiar peste puterile noastre, acolo
unde e nevoie sã împlinim slujba ºi misiunea pe c ar e ne-ai dat-o.
Ajutã-ne sã nu punem nici un preþ pe noi ºi nici chiar pe viaþa noastrã,
pentru mîntuirea altora. ªi aºa, mai hotãrîþi ca totdeauna, picioarele
noastre sã meargã pe cãile Tale ºi puterea inimii noa s tr e s ã ne - o
s fî r º i m î n a lergarea pe urmele Tale, pentru Lucrarea slãvitã a lui
Dumnezeu. Nici un preþ sã nu mai punem pe noi , c i pr e þ sã punem
numai pe aceste comori sfinte care alinã durerile noastre, cei pe care-i
vedem în adunãrile noastre ºi care sînt podoaba Ta din zilele de mîine.
O, Doamne Dumnezeul nostru, Îþi mulþumim cã ne-ai trezit în
aceastã minuna tã Lucrare unde Te-am gãsit pe Tine, Cel Scump ºi
Preaiubit al inimilor noastre.
O Doamne, cu cîtã gingãºie ne-ai trezit pe noi! Cu cîtã dragoste
ne-ai mîngîiat Tu fiinþele noastre - ºi cît de duºi sîntem noi încã de
atîtea ori de firea ºi de patimile noastre cele vechi. Sã faci, Te rugãm,
di n adunãrile noastre adunãri binecuvîntate, î n c a r e ni c i oda tã º i
nicidecum sã nu mai greºim ºi sã umblãm înaintea Ochilor Tãi cu fricã
ºi cu cutremur. Fã, Doamne Dumnezeul nostru, din adunãrile noastre
cele mai sfinte locuri de pe pãmîntul acesta, unde sã Te gãsim pe Tine
ºi cã stãm de vorbã cu Tine. Singura noastrã dorinþã sã fie numai ca
Tu, Doamne, ºi numai Tu sã fii între noi. Prezenþa Ta ne poate alina
ºi mîngîia. Doamne, ºi dacã nu sîntem aºa, Te rugãm, nu ne c r uþ a .
Lucreazã Tu Chipul Tãu slãvit ºi înãuntrul nostru, ºi în afara noastrã,
ºlefuieºte-ne pe noi, lucreazã-ne pe noi, ca sã ne asemãnãm întru totul
cu Tine.
Noi Îþi mulþumim cã ne-ai ajutat ºi în seara aceasta ca sã fim aici.
Doamne, a trebuit sã lãsãm alte lucruri dragi, alte adunãri scumpe, ca
s ã putem ajunge în locul acesta, dar Te rugãm, Doamne, sã ne legi
inimile noastre împreunã, ale tuturor, ca fiecare în parte sã se simtã
una cu toþi ai Tãi, ca sã-Þi putem aduce fiecare dintre noi jertfa cea
bineplãcutã Þie! Îþi mulþumim, Doamne, cã Tu ne-ai dat prilejul acesta
binecuvîntat ºi am venit aici trimiºi de Tine ºi ne bucurãm din inimã
sã Te vedem în mijlocul fraþilor noºtri, al adunãrii Tale ºi a noastrã.
Î þ i mul þ umi m! Mul þ umi m pe ntr u aceste suflete care vin la Tine !
Mulþumim pentru acest ti ne r e t chemat la Tine de acum! Mulþumim
pe ntr u fraþii de rãspundere de pe aceste meleaguri. Nu-i l ã s a , Te
rugãm, nici leneºi, nici neroditori.
Pag. 6

Dar Te rugãm, leagã Tu inima lor cu rãspunderea de fiecare suflet

în parte, cãci Tu le-ai adus la hanul de poposire. Aºa cum purtãm grijã
de copiii noºtri trupeºti ºi-i ferim de foc, de apã ºi de primejdii, cu atît
mai multã grijã sã-i ferim pe fr a þ i i noº tr i º i pe surorile noastre.
Re c unoaºtem, Doamne, cã am fost aºa slabi. Am fost aºa rec i . Nu
ne-am hrãnit pe noi îndeajuns ºi atunci n-am avut nici pe alþii cu ce
sã-i hrãnim. Nu ne-am purtat înaintea Ta cu destulã temere sfîntã ºi
curãþie de inimã. Nu ne-am purtat aºa cum trebuia, Doamne, dar iatã,
acum cãdem iarãºi în faþa Ta. Dumnezeul nostru, Te rugãm din toatã
inima, iartã-ne ºi ajutã-ne sã nu mai trãim pentru noi.
Sã nu mai avem tihnã ºi nici odihnã nici unde, pînã ce vom vedea
Biserica Ta, adunãrile noastre pline numai cu inimi pline de dragoste,
feþe zîmbitoare, feþe vesele de bucurie ºi recunoºtinþã pentru Tine ºi
Jertfa Ta mîntuitoare. Ajutã-ne, Doamne Dumnezeul nostru, sã putem
sã-Þi purtãm Numele Tãu Cel Sfînt, sã-L ridicãm cu toatã puterea pe
cele mai mari înãlþimi, ca ºi cei care sînt departe de Tine sã Te poatã
vedea ca pe un Domn ºi Dumnezeu a l tuturor. Mulþumim din toatã
inima, Doamne, cã ne-ai adunat aici în cetatea aceasta ºi Te rugãm sã
ne bi necuvîntezi pe fiecare aºa cum ne gãsim în clipa de fa þ ã , cu
durerile ºi amãrãciunile noastre. Aici sînt, Doamne, rãni multe, aici am
vãzut plîngînd feþe pline de durere. Leagã-ne Tu rãnile noastre!
O Doamne, numai Tu poþi mîngîia ºi poþi ºterge lacrimile ºi numai
Tu poþi alunga norii grei de pe frunþile încreþite de dureri ºi de peste
inimile apãsate de poveri. Ajutã-ne sã venim cu toþii la Tine ºi sã-Þi
mãrturisim Þie durerile din casele noastre. Sã-Þi mãrturisim ºi amarul
ce-l înghiþim în fiecare zi. Sã-Þi mãrturisim dorinþa cã vrem sã fim
mai aproape de Tine, sã trãim mai cu Tine ºi în Tine, cãci altã salvare
nu existã. Ajutã-le, Doamne, pe surorile noastre sã strige cãtre Tine,
dupã gr e ul pe c a r e î l poa r tã î n fa mi l i i l e l or, pentr u s oþ i i l or
ne c r edi nc i oº i , º i s fî r º i ndu- s e de dur e r e di n pr i c i na c opi i l or
neascultãtori. Mîntuitorul nostru Iubit, la Tine venim cu toate durerile
noastre ºi cu toate suferinþele, cãci ºtim cã Cuvîntul Tãu spune: Dacã
veþi aduce roade, orice veþi cere de la Tatãl, vi se va da.
Te cerem pe Tine, Mîntuitorule Iubit! Te cerem pe Tine ºi Te
rugãm sã fii Cãlãuza noastrã. Sau oricît de greu ar fi, limpezeºte Tu
cãile noastre, ca sã putem merge pe ele cu încredere spre Tine.
O Doamne, Te rugãm sã nu laºi nici în aceastã searã adunarea
noastrã lipsitã de prezenþa Ta, de Duhul Tãu Sfînt. Binecuvînteazã-i
ºi pe cei ce n-au putut veni la adunare. Adu-le aminte, Doamne, cã
i-am cupr i ns º i pe e i î n rugãciunile noastre ºi ne rugãm ºi pentru
temelia lor, ca ºi dragostea lor sã creascã tot mai mult ºi mai frumos.
Deºi am fi dorit sã vedem aici cît mai multe suflete sfinte chemate la
Tine, în tur ma Ta, noi Te rugãm din inimã pentru ei: acolo unde se
gãse s c , l uc r ea zã l a inimile lor ºi le dã Tu ºi viaþa, ºi înfãptuirea
Cuvîntului Tã u în trãirea cu Tine. Lucreazã, Dumnezeul nostru, cu
puterea toatã a Duhului Sfînt, ca sã-i strîngi pe toþi în jurul Tãu, cãci
toþi sîntem cuprinºi în pl anul Tãu de mîntuire pentru zilele ce vor
veni.
 Pag. 7

Iar pe noi, care vestim aici, Te rugãm, binecuvînteazã-ne. Nu am

vrea sã Te întristãm pe Tine cu întristarea noastrã, dar Te rugãm sã
vii între noi, sã nu ne laºi fãrã Tine. Sã fii Tu Învãþãtorul nostru ºi în
seara aceasta, ca sã întãreºti Cuvîntul, Doamne, ca sã ne vorbeascã
Duhul Sfî nt. Fã - Þi pr i n fi e car e l uc r a r e a Ta , c a s ã s e reverse
binecuvîntarea Ta asupra adunãrii Tale. Fã Tu, Doamne, ca toþi fraþii
lucrãtori sã lucreze aºa ca Tine. Adu-le aminte de cuvîntul care spune:
Fiul nu face decît ceea ce spune Tatãl. ªi noi sã facem c e ea ce Te
vedem pe Tine fãcînd în viaþa noastrã. Cãci numai atunci putem sã
vedem, Doamne, cã trãim în apropierea Ta ºi cã trãim cu Tine. Ajutã
fraþii lucrãtori ºi de rãspundere, Doamne, sã nu mai punã preþ pe ei ºi
pe odihnã, atîta vreme cît ma i s î nt s ufl e te de pa r te de a dunãrile
noastre, cît mai este atîta amãrãci une ºi durere. Ajutã-ne sã facem
totul ca s ã º te r ge m l a c r i mi l e c a Ti ne , s ã de s creþim frunþile, sã
schimbãm amãrãciunea din inima fraþilor cu dulceaþa Cuvîntului Tãu.
Te rugãm acum, Mîntuitorule Iubit, sã intri în fiecare din noi ºi sã
ne bi necuvîntezi cu încã o binecuvîntare deosebitã, pentru Tine ºi
pentru Numele Tãu Sfînt. Sã fim o bucurie a Cerului cînd vom pleca
de a i c i pl i ni de fe r i c i re pentru biruinþa Cuvîntului Tã u Sfî nt î n
întunericul acesta mare. Dã-ne Tu putere, Doamne, sã cãutãm ca, prin
puterea Ta, cu darurile ce ni le-ai dat ºi cu chemarea pe care ne-ai
fãcut-o, sã-i salvãm pe toþi din mîinile vrãjmaºului, din focul în care
ard, din flãcãrile veºnice. Nici o dorinþã nu mai avem, Doamne, decît
s ã ve de m î n þara noastrã Numele Tãu ridicat mai presus de or i c e
nume. Numele Tãu sã fie slãvit! Numele Tãu sã fie chemat cu toatã
puterea în durerile ºi bucuriile noastre. Aºa Te rugãm, Dumnezeul
nostru, sã ne ajuþi ºi în seara aceasta, cã Þie se cuvine toatã puterea,
slava ºi închinãciunea, Tatãlui ºi Fiului ºi Duhului Sfînt. Amin.
Pag. 8

Milostenia dinãuntru

Vorbirea fratelui Opriº Ioan la adunarea de la Reºiþa - 1974

Scumpi fraþi ºi surori iubite! Dacã mila ºi dragostea lui Dumnezeu

ne-a învrednicit ca în seara aceasta sã ne vedem aici în aceastã casã,
Îl rugãm pe El sã ne întãreascã, pentru ca sã sãvîrºim cîte ceva din
ceea ce ne spune ºi ne învaþã Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu ºi Duhul
Sfînt, Cãlãuza noa s tr ã º i a fr ãþ i i l or voa s tre. În capitolul 11 din
Evanghelia de la Luca, versetele 40 ºi 41, citim urmãtoarele cuvinte:
Nebunilor, oare Acela care a fãcut partea dinafarã nu a fãcut ºi pe cea
dinãuntru? Daþi mai bine milostenie din lucrurile dinãuntru ºi atunci
toate vã vor fi curate. Aici este un capitol care îi judecã foarte mult pe
cãrturari, pe farisei, pe oamenii învãþaþi, pe cei cu carte multã, cu
ºcoalã multã, ºi le spune: nebunilor.
Eu n-aº vrea pentru nimic în lume ca aceste cuvinte sã ne atingã ºi
pe noi. Cred cã noi am trecut în rîndul înþelepþilor, nu al nebunilor,
aºa cum zice în Romani 13: Sã trãiþi frumos, ca în timpul zilei, nu în
chefuri ºi be þii, nu în curvii ºi în fapte de ruºine Ca fiii luminii sã
umblaþi! Aºa sã umblãm! Nebunilor, cine a fãcut partea dinafarã, oare
nu a fãcut tot El ºi partea dinãuntru? Zice apoi, în continuare: daþi
milostenie din cele dinãuntru, ca sã vã fie curate ºi cele din afarã
Fraþilor, avem o mare datorie, chiar dacã nu nouã ne zice nebuni,
chiar dacã nu pe noi ne atinge aici; dar o mare datorie ne revine din
al 2-lea verset, unde ne spune: Daþi milostenie din cele dinãuntru, ca
sã vã fie curate ºi cele din afarã.
Tot ce facem pentru cer, tot ce facem pentru Dumnezeu.
Tot ce facem pentru Împãrãþia Lui.
Tot ce facem pentru propriul nostru suflet.
Tot ce facem mai mult sau mai puþin, duhovniceºte sau trupeºte,
o mînã întinsã unui sãrac, o hãinuþã datã unei vãduve, toate acestea
sînt din darurile lui Dumnezeu sau din îndemnul lui Dumnezeu; ºi noi
sîntem datori sã le facem.
Dar sã nu uitãm cã Domnul spune: Daþi milostenie din cele
dinãuntru ale voastre, ca sã vã fie curate toate. Deci milostenia cea
dinãuntru. În privinþa aceasta sîntem foarte zgîrciþi. Sîntem foarte mult
zgîrciþi! Nu mai spun cã nici în celelalte nu sîntem noi prea darnici,
cãci chiar dacã am fãcut ceva, eram datori sã facem. Aºa cã nu ne-am
fã c ut da tor i a, c ã c i nu a m fost nebuni ca Sfîntul Ioan Milostivul,
care-ºi dã haina de pe el, sau Sfîntul Vasile cel Mare ºi alþii, ºi alþii.
Nu! Totuº i , mul t s a u puþ i n, c î t a m fã c ut, mult sau puþin, cît a m
cheltuit pentru sãraci. Domnul ne face atenþi: Daþi - zice - milostenie
din cele dinãuntru.
De bine, de rãu, o bucatã de pîine, un bãnuþ gãseºte ºi cel mai
zgîrcit om, fie de milã, fie de ruºinea fraþilor care îl vãd în tramvai sau
în tren. Dar Domnul voieºte sã dai din cele dinãuntru! Cele dinãuntru
ce sînt? O inimã bunã, o mînã întinsã la timpul potrivit. Un cuvînt de
îmbãrbãtare. O mîngîiere. Un cuvînt de înviorare pentru cei obidiþi,
pentru cei necãjiþi, pentru cei chinuiþi, pentru cei asupriþi, pentru cei
dezmoºteniþi, pentru cei neluaþi în seamã de nimeni.
 Pag. 9

ªi totdeauna tu trebuie sã fii ochi ºi gurã pentru orbi ºi pentru

muþi. Noi aceastã datorie o avem. Aceasta e sarcina fiecãruia datã de
cãtre Dumnezeu. Daþi milostenie din cele dinãuntru, cãci o bucatã de
pî ine, o coajã de pîine, o bucãþi cã de s l ã ni nã º i unul mai puþ i n
credincios o poate face - ºi o face. Eu am cunoscut oameni credincioºi
foarte milostivi, dar de milostenia cea dinãuntru sã nu mai vorbim.
Aceasta nu poate sã o dea oricine, numai acela ce o are el personal ºi
o are din belºug în sufletul lui, în fiinþa sa, în viaþa sa. Numai acela
poate sã împãrt㺠e a s c ã º i mi l os teni a c ea dinãuntru faþã de alþii.
Ne bunilor, cel ce-a fãcut partea dinafar ã nu a fã c ut El º i pa r tea
dinãuntru? Adicã va sã zicã: de ce nu vã îngrijiþi de cele dinãuntru? O
Doamne, fie slãvit ºi binecuvîntat Nume l e Tãu cã, de cînd Te-am
cunoscut pe Tine ºi de cînd am depus legãmîntul, mai mult sau mai
puþin, am fãcut bine ceea ce am fãcut.
Am citit din Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu, ne-am rugat regulat,
de dimineaþa pînã seara, de 5, 6 ori. Unii citesc Biblia. Am auzit cã
unul a c i ti t- o de 300 de or i, altul de 100 de ori. Aºa citesc unii
Cuvîntul lui Dumnezeu! Fraþilor, cã am citit mai mult, cã am citi mai
puþin, atîta cît am putut face, ceva am fãcut noi. Dar Domnul zice: cel
ce a fãcut pa r te a di na fa r ã . Cu toa te cã noi cîntãm aºa de bine la
bisericã, cu toate cã noi cîntãm: Toatã grija cea lumeascã de la noi s-o
lepãdãm, nouã totuºi, majoritatea timpului nostru, ni-l rãpeºte ºi ni-l
ia, ºi ni-l cuprinde grija vieþii acesteia de pe pãmînt. ªi deci cine a
fãcut partea din afarã nu a fã c ut ºi pe cea dinãuntru? Noi, faþã de
suflet, nu avem nici o datorie? Avem o datorie extraordinar de mare
faþã de semenul nostru. Dacã pentru noi am fã c ut c e va , a c um e o
î ntr e ba r e : Ce fa c e m pentru aproapele nos tr u? Pe dr um, oda tã ,
cãlãtoreau 2 oameni. Cãlãtoreau din sat în sat ºi din cetate în cetate,
cãutînd bani, colectînd pentru zidirea unei biserici. ªi ei au gãsit în
drumul lor fel de fel de oameni pe la uºile pe unde au mers. Într-un
loc au gãsit un boier care i-a ocãrît rãu. Dar, pentru cã ei au stãruit sã
le dea ceva, el a pus mî na pe bî tã º i i - a bã tut r ã u de tot. Cã el,
datoritã bogãþiilor, sta bine ºi nu se temea, cã se avea bine cu toþi mai
marii ºi nu se temea cã i se poate cere socotealã. Aºa cã îi bãtu bine.
Dar dupã ce îi bãtu aºa, unul din cei de jos îi zise boierului:
- Boierule, boierule, tot ce ne-ai dat a fost pentru noi ºi pentru
pãcatele noastre. Acum te mai întreb o datã: pentru bisericã ce dai?
Pe ntr u Dumnezeu ce dai? Atunci i s-au deschis ºi ochii, º i punga
boierului ºi a început sã plîngã, dîndu-le pentru bisericã mai mult decît
s-ar fi aºteptat ei. Ei, dragii mei fraþi, pentru cele dinãuntru, pentru
partea dinãuntru ce faceþi voi? - ne întreabã Domnul. ªi atunci noi ce
zicem? O femeie care era însãrcinatã s-a dus la medic sã-i spunã ce o
supãrã, ce o doare. Mai ales inima o durea foarte rãu. ªi medicul pe
loc i-a spus:
- Te sfãtuiesc sã pierzi copilul, cã nu poþi sã suporþi naºterea. Aºa
te sfãtuim noi.
- Eu nu pot pentru nimic în lume! a spus ea. A plîns, s-a rugat, s-a
pus pe genunchi, apoi a deschis Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu ºi a
pus degetul la capitolul 2 din Hagai, versetul 5, unde zice aºa: Eu
r ãmîn credincios legãmîntului pe care l-am fãcut cu voi. Eu r ã mî n
credincios legãmîntului pe care l-am fãcut cu tine, Lucreþia cã aºa o
chema! Aºa este Dumnezeu!
Pag. 10

El rãmîne credincios legãmîntului pe care l-a fãcut cu tine. ªi ce

legãmînt a fãcut cu noi? Cã ne-a spus: Cu nici un chip n-am sã te las.
Sub nici un motiv n-am sã te pãrãsesc.
ªi femeia a ascultat ºi a salvat viaþa copilului, care este acum de 10
luni, frumos, sãnãtos ºi voinic. Ei, aºa lucreazã Dumnezeu! Dar acum
las, trec ºi las aceastã întîmplare ºi mã întorc la noi: cum stãm noi cu
legãmîntul pe care l-am încheiat cu Domnul Isus? Cu legãmîntul cel
pus cu Cerul în aceastã binecuvîntatã Lucrare a lui Dumnezeu, cum
stãm noi? Am rãmas noi credincioºi legãmîntului nostru? Rãmînem noi
credincioºi legãmîntului Sãu? Sau ne lãsãm aºa, bãtuþi ca frunza în
vînt ºi în dreapta, ºi în stînga? Sau ºi cãdem uneori, la adierea unui
vî nt ma i pute r ni c ? Dr a gi i me i , El zi c e : Eu r ã mî n c r e d i nc i os
legãmîntului pe care l-am încheiat cu tine.
Tu, omule, cum stai faþã de acest legãmînt? Tu cum stai? Rãmîi tu
credincios legãmîntului ce l-ai încheiat cu El? Nu-þi aduci aminte cum
zice în 1 Corinteni 7, 24: Fiecare sã rãmînã în starea în care a fost
cînd era chemat? Aceasta e cea mai înaltã stare, sã rãmîi credincios,
sã rãmîi statornic. Cum zicea fratele Traian odatã cã undeva, într-o
vedenie sau într-un vis, a vãzut pe Marele Împãrat încoronat cu una
din cele mai frumoase coroane, care erau numai din pietre scumpe,
care de care mai scumpã pe capul Împãratului; ºi fiecare piatrã purta
un nume. ªi una dintre cele mai sclipitoare purta numele, Statornicie.
Frate drag ºi frate scump, rãmîi credincios - zice Sfîntul Ioan -
pînã la moarte ºi vei primi cununa vieþii. Rãmîi credincios pînã la
moarte! Cui? Legãmîntului pe care l-ai încheiat cu Hristos! În aceastã
binecuvîntatã de Dumnezeu Lucrare iubitã, lovitã, batjocoritã de toþi
ºi din toate pãrþile, ºi de sus în jos, ºi de jos în sus; de toþi, ºi de cei
lumeºti, ºi de cei credincioºi care-s cu Biblia în buzunar, dar veºnic
numai batjocoresc. Unii zic cã sîntem înapoiaþi, cã sîntem necrescuþi,
cã sîntem tot în clasa întîi, cã mergem tot la ºcoala primarã ºi aºa mai
departe. Alþii ne batjocoresc sub alte forme. Ei toþi ne batjocoresc!
Noi însã avem porunca aceasta: Rãmîneþi credincioºi legãmîntului pe
care l-aþi fãcut cu Mine, ca sã rãmîn ºi Eu credincios legãmîntului
fãcut cu voi. El este credincios, dar sã rãmînem ºi noi credincioºi
legãmîntului pe care l-am fãcut cu El.
Frate dragã, care lucrezi în minã sau în cîmp, sau într-un atelier
oarecare, sau într-o fabricã de fire de mãtase, oriunde lucrezi, sau
poate undeva la mãturã, cumva, nu intereseazã munca, chiar dacã e
uneori grea munca noastrã - totuºi munca este aceea care-l înnobileazã
pe om, care face om din tine. Dar trîndãvia te face neom. Acolo unde
te gãseºti, frate dragã, oare semenul tãu din dreapta sau colegul tãu
din stînga ºtiu ei taina ta? ªtiu ei oare cã tu eºti credincios? Vãd ei
ceva deosebit în tine? Sau încã nu vãd nimic, încã n-au aflat nimica?
Un pr ove r b c ã l ugã r e s c spune cã orice ucenic, dupã ce a intrat în
mînãstire, va sta un an sau 2 pînã sã-l cãlugãreascã. În timpul acesta,
dacã aratã vreodatã plictisealã, obosealã, de parcã s-a dezgustat de
viaþa asta austerã, strîmtã, ca într-o închisoare de bunãvoie, atunci i
se spune aºa: Dragul meu, nu uita cã abia acum a aflat diavolul c ã
te-ai fãcut cãlugãr. Aºa ºi noi sã ne punem întrebarea: Oare a aflat
diavolul cã sîntem credincioºi în Oastea Domnului Isus?
 Pag. 11

Oare a aflat diavolul cã tu eºti în Oastea Domnului? La locul tãu

de muncã, în slujba ta, oare a aflat diavolul cã tu eºti un copil al lui
Hristos? Cã tu eºti un credincios? Sau el încã nu ºtie de tine?
Dragii mei, daþi-vã ºi voi toate silinþele, spune Sfîntul Apostol
Pe tr u. Da þ i - vã º i voi , - î nseamnã cã mîntuirea atîrnã ºi de noi !
Într-adevãr, spunea un frate odatã: Dacã astãzi Sfinþii Apostoli Pavel,
Petru ºi ceilalþi sînt în împãrãþia lui Dumnezeu, în locul de fericire, de
bucurie ºi de odihnã, sînt datoritã Aceluia ce S-a smerit în locul lor,
scãldat în sînge pe Muntele Golgota, datoritã Domnului Isus Hristos.
De aceea sînt ei în cer! Dar oare nu cumva vor fi intrat ei în cer ºi
prin viaþ a º i umblarea lor dupã Domnul Isus? Nu cumva ºi pentru
mucenicia suferitã? Cãci ei au murit ca mucenici. Lui Pavel i s-a tãiat
capul cu sabia, crezînd romanii cã aceasta e cea mai uºoarã moarte,
de sabie. Iar pe Petru l-au rãstignit pe cruce ca pe Domnul sãu. Chiar
el a cerut sã fie pus pe cruce cu capul în jos, pentru cã s-a lepãdat de
3 ori de Domnul Isus.
Dragii mei, lucrurile acestea dau dreptul sã se intre în cer,
suferinþele acelea pe care le descrie Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu.
Cît a suferit, cît a îndurat ºi Pavel: în lanþuri, batjocuri, primejdii pe
mare, pe uscat, din pricina tîlharilor, în foame, în greutãþi, în necazuri,
în suferinþe. În nenumãrate locuri au trãit Sfinþii Apostoli în necazuri
ºi greutãþi, dar acestea le-au dat dr e ptul s ã i ntr e în împãrãþia lui
Dumnezeu.
Dragii mei, dreptul ca sã intrãm în cer e dreptul ce l-am primit în
dar pe Gol gota , pr i n s î nge l e Domnului Isus Hristos. Dar ºi toate
celelalte umblete ale noastre, suferinþe ale noastre vor trage mult în
cumpãna mîntuirii. Ne spune o cîntare de la înmormîntare: Veniþi de
luaþi darurile în Numele Celui ce le-a pregãtit vouã. Iatã, acolo se fac
cadourile cereºti, darurile cereºti. Tot ceea ce ai fãcut are ºi o rãsplatã
în Ceruri. Ca sã intri în Cer, intri prin Domnul Isus ºi prin uºa Sfintei
Lui Jertfe. ªi printre aceºtia care au intrat se gãseºte ºi tîlharul de pe
cruce. El nu are un buchet de flori în braþe. El, sãracul, nu poartã nici
cadouri, nici daruri cereºti sau cununi cereºti. Dar cununa intrãrii în
Cer, aia a primit-o. Da! Cînd el se înãlþa de aici prin Hristos, se nãºtea
prin cuvînt. În ultimã instanþã s-a mîntuit, cînd a zis: Doamne, cînd
vei veni întru Împãrãþia Ta, primeºte-mã ºi pe mine.
Fraþii mei dragi ºi scumpi! Trebuie neapãrat sã ºtie aproapele nostru
cã sîntem credincioºi. Nu spre lauda noastrã. Nu! Cã, din punctul ãsta
de vedere, ar fi bine sã ºtie numai cerul ce se cuprinde în sufletele
noastre, în inimile noastre ºi în fiinþele noas tr e . Dar oamenii sînt
semenii noºtri ºi noi sîntem rãspunzãtori pentru ei ºi pentru mîntuirea
lor. De aceea trebuie neapãrat sã ne intereseze. Daþi milostenie din
cele dinãuntru ale voastre, ca sã vã fie curate ºi cele dinafarã. Scumpii
noºtri fraþi, am venit de departe ca s ã vã vedem ºi sã vã ascultãm
suspinele, sã mai ascultãm vreo cîntare, dar sã nu uitãm ce zice Sfîntul
Apostol Pavel: Dar ai cui sîntem? Ai lui Isus Hristos! Înãlþaþi-L, dar,
pe Dumnezeu în duhul vostru ºi în trupul vos tr u, c a r e sînt aici ca
mãdulare ale Bisericii Lui. Preaslãviþi pe Dumnezeu în trupul vostru
ºi în duhul vostru. ªi acum, iubite frate ºi iubitã sorã, prin felul tãu de
a trãi Se preaslãveºte Dumnezeu prin duhul tãu? Dar prin trupul tãu?
Prin ºtiinþa ta? Prin umbletele tale?
Pag. 12

Prin vorbele tale, prin atitudinea ta, prin miºcãrile tale, prin
convieþuirea ce o ai cu ceilalþi? Sau Se huleºte Numele lui Dumnezeu
prin noi? Sigur, nu din pricina tuturor, ci din pricina unora Se huleºte
Numele lui Dumnezeu printre oameni. Noi n- a m putea spune între
neamuri, pentru cã nu prea trãim între neamuri. Noi trãim în mijlocul
credincioºilor, dar care nu s-au predat încã Domnului Isus, cãrora noi
le zicem cei din lume. Oare nu cumva este hulit Domnul între rudele
noastre? Oare nu cumva, între consãtenii noºtri cu care convieþuim
împreunã. Nu cumva este hulit Numele Domnului din pricina noastrã?
Di n pr i c i na umbl e te l or noa s tr e i nc or e c te , º i nu dupã voi a l ui
Dumnezeu? Domnul Isus sã ne ajute sã trãim spre cinstea, ºi nu spre
ocara Numelui Sãu Sfînt. Amin.
Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 13

Noi nu dãm prilej de poticnire

Vorbire a fr a telui Costicã Feder (Sãlaºu de Sus) la adunarea de la

Reºiþa - 1974

Plini de o recunoºtinþã sfîntã, Îl slãvim pe Dumnezeu. Plini de

dragostea pe care a putut-o revãrsa Jertfa de pe Golgota în inimile
noastre, vã îmbrãþiºãm ºi vã sãrutãm pe toþi. ªi aceastã îmbrãþiºare v-o
transmitem ºi v-o aducem î n per s oa na noa s tr ã umilã, în mijlocul
frãþiilor voastre, al tuturor fraþilor chemaþi sã alcãtuim o turmã al cãrui
Pãstor ºi Dumnezeu, ºi Mîntuitor, ºi Salvator sã fie El, Isus Hristos.
Slãvit sã fie Numele Lui! Am vrea, dintr-o dragoste fierbinte, sã vã
aducem salutul nostru ºi sã vã rugãm din toatã inima ca sã ne credeþi
cã nu citim numa i c a s ã î nþ e l e gem s a u c a sã vã spunem frãþiilor
voastre cã aºa au fãcut Sfinþii Apostoli cîndva. Vai de noi dacã am
îndrãzni numai sã spunem cã aºa a fãcut Pavel sau aºa a fãcut Petru,
dar n-am avea ºi cuvînt ca sã spunem: Aºa facem ºi noi, - în mãsura
în care Dumnezeu ªi-a revãrsat Harul peste noi. ªtim cã Pavel a fãcut
aºa. ªtim cã Petru ºi Ioan au fãcut mult. ªtim! Dar se ridicã semnul
întrebãrii: tu, Costicã, ºi tu, Gheorghe, tu, Petre, ºi tu, Ioane, ce-ai
fãcut? ªtim ce-au fãcut ei, ºtim ce-a fãcut Domnul. ªtim! Dar eu ºi tu,
ce-a m fã c ut noi? De aceea, zic, nu numai sã îndrãznim sã spunem,
cãci sã ne fereascã Dumnezeu sã spunem lãudîndu-ne, iar de fãcut sã
nu ma i fa c em ni mi c ! Pentru ei, lauda lor e în faþa lui Dumne ze u
pentru tot ce-au fã c ut e i . Ac e a s ta e s te pe ntr u e i ! Da r ne punem
întrebarea: Noi ce-am fãcut înaintea lui Dumnezeu? ªi în momentul
de faþã ne aducem aminte de o Bisericã din Apocalipsa, cãreia îngerul
îi vestea: Vezi, cã n-am gãsit faptele tale. ªtiu ºi rãbdarea ta. ªtiu ºi
bunãtatea ta, ºtiu tot, ºi totuºi fa ptel e tale nu le-am gãsit scrise în
Ceruri de Mî na Ta tã l ui Me u. Vezi, vegheazã la ce-i pe moarte ºi
pocãieºte-te, îmbãrbãteazã-te, cã n-am gãsit faptele tale.
Sã revenim la cuvînt: Sã mulþumim lui Dumnezeu cum se cuvine,
pentru voi, fraþilor, pentru cã credinþa voastrã merge mereu crescînd,
dragostea fiecãruia dintre voi faþã de celãlalt se mãreºte tot mai mult.
Mã opr e s c l a ve r s e tul a c es ta . Da c ã c i tim c uvî ntul a ce s ta , ne
cutremurãm în faþa Cuvîntului lui Dumnezeu. Ori noi nu-I mulþumim
de-ajuns lui Dumneze u, or i Î i mul þ umim ºi pentru starea frãþiilor
voastre. Sau invers: frãþiile voastre Îi mulþumiþi pentru noi, ºi starea
noastrã n-a ajuns încã la aceastã plinãtate. Care-i adevãrul? Cine-i
mincinos oare? Acela ce nu împlineºte aºa cum scrie aici! Noi Î i
mulþumim lui Dumnezeu, cãci sîntem datori sã-I mulþumim ºi pentru
frãþiile voastre, pentru cã fericirea pînã la cel mai înalt punct, culmea
bucuriei este cea pe care o avem în mijlocul frãþiilor voastre. ªi cred
cã la fel ºi frãþiile voastre, cãci nu zadarnicã v-a fost osteneala ºi
cheltuiala ca sã veniþi ºi sã ne întîlnim aici. Aceasta-i fericirea noastrã,
da r i a tã întrebarea de la ultimele rînduri ale versetului: deoarece
credinþa voastrã creºte tot mai mult. Acesta este un adevãr cu care noi
va trebui sã stãm în faþa lui Dumnezeu. Zice marele Israel cãtre Iosif,
fiul sãu: Du-te ºi cautã pe fraþii tãi ºi vezi dacã sînt sãnãtoºi. Îl trimite
sã se ducã, dar nu numai ca sã-i caute ºi sã-i vadã. ªi vezi ce fac ºi
sã-mi aduci veºti bune, dacã-s sãnãtoºi, dacã turma-i sãnãtoasã. Du-te
ºi sã-mi aduci veºti bune.
Pag. 14

Fraþilor dragi, practic sã facem lucru acesta. Fraþilor, ºtim - sau

numai o parte ºtim - cã sîntem în drumul aceasta ºi avem încredere cã
ne ºi a j utã m, î n mã s ura în care rugãciunile ºi pãrtãºia noastrã cu
Dumnezeu este deplinã. Pentru noi, pentru toþi care sîntem aici, azi se
ridicã un alt semn de întrebare. Chiar dacã unii sînt mai slabi dintre
noi ºi dintre frãþiile voastre, totuºi se ridicã o întrebare ca o tainã a lui
Dumnezeu: Ce faci, frate? Aºa cum i - a zi s Ia c ov l ui Iosif: Du-te,
cerceteazã-i, cautã-i ºi vezi ce fac. Dacã-s sãnãtoºi , da c ã turma-i
sãnãtoasã ºi sã-mi aduci înapoi veºti bune.
Cuvîntul zice mai departe: De aceea ne vedem cu voi. Ne vedem
cu voi în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia ºi credinþa voastrã
în toate prigonirile ºi necazurile pe care le suferiþi. Într-alt loc, Sfîntul
Pavel spune: Macedonenii, în sãrãcia lor, nu cer, dar ei au fãcut un
dar aºa de mare, ca ºi alþii sã se bucure prin necazurile lor.
Sã ne bucurãm de fraþii noºtri care au trecut prin necazuri ºi prin
suferinþe biruitori. Care dintre fraþi ar putea spune: Pentru mine n-a
venit nici o ispitã? - cînd de multe ori am fost biruiþi de mai multe
ispite, nu numai de una. Dar dacã aler gã m l a ha r ul lui Dumnezeu,
rãmînem statornici - ºi ne bucurãm de aceasta cu o bucurie negrãit de
mare în mijlocul frãþiilor voastre. Fraþii mei dragi, mã cutremur de
cuvîntul care spune cu privire la prigoane. Sînt mulþi dintre noi sînt
mulþi care tremurã la prigoane, care tremurã în faþa cheltuielii, care
tremurã în faþa oboselii, care tremurã în faþa intereselor. Cã nu pot,
cã nu mã duc, cã mi-i fricã sau cã n-am bani, toate acestea la un loc
s î nt s l ã bi c i uni c a r e nu s î nt î ngã d ui t e unui fr a te , unui s ufl e t
rãscumpãrat de Hristos. Noi am dori din toatã inima sã nu fie aºa.
Cãci trebuie sã privim lucrurile prin prisma Cuvîntului ºi a Duhului
Sfînt. Nu prin firea noastrã sau prin eul nostru, sau prin litera legii, ci
prin taina Cuvîntului lui Dumnezeu.
O, dacã ne-am putea da seama cît de mare este harul rãscumpãrãrii
noastre, aºa cum zice Sfîntul Ioan Apostolul: Acum sînteþi copii ai lui
Dumnezeu. Ce va fi nu s-a arãtat încã, dar atunci cînd Se va arãta El
º ti m c ã vom fi ca El. Auzi, frate ºi sorã? Sã fii ca Dumne ze u, l a
aceasta eºti chemat. Dacã la unii dintre noi, cei mici, aºa cum sîntem,
nemernici ºi neînvãþaþi, ar veni un sol tocmai de la Bucureºti ºi ar
spune: Uite, sînt trimis de tovarãºul conducãtor de stat ca sã te pun
alãturi de el, sã fii alãturi de el. Cum þi-ar bate inima ta atunci, parcã
ni c i nu þ i - a r ve ni sã crezi! Tu, om de nimic, sã meriþi c he mar e a
aceasta? Tu, care eºti slab, sã ajungi la chemarea aceasta? Tu, care nu
ai decît 2, 3 clase primare, sã fii pus acolo? Tu, c a r e n-ai fost un
învãþãtor, ci ai fost un pierdut, o unealtã în slujba vrãjmaºului, sã fii
cerut de unul care sã te punã aºa de sus?
Fratele meu ºi sora mea : nu te te me de a ceastã dragoste
Dumnezeiascã, de aceastã îndelungã rãbdare, de acest har ceresc, cãci
Dumnezeu voieºte aºa! Dumnezeu ne cheamã la o aºa stare înaltã în
ceruri. Dar ne revine ºi nouã o datorie faþã de acest mare har. Noi nu
ne-am fi cunoscut niciodatã, cît îi lumea asta, dacã n-ar fi fost Hristos!
Ce cãutãm? Prin ce mijloace ne putem noi cunoaºte, di n ma r ginea
Ardealului, cu frãþiile voastre din marginea cealaltã a Banatului? Ne
putem cunoaºte cu unul, cu 2 sau cu 10, dar aºa, fraþilor, noi sîntem
o familie duhovniceascã.
 Pag. 15

Acesta-i Dumnezeu ºi de aceea noi sîntem aºa de bucuroºi în

c lipele acestea, fiindcã aici e Dumnezeu în mijloc ul a dunãr i i l ui
Dumneze u. Da r i a tã ce ne revine ºi nouã. Citesc cîteva versete ºi
vreau sã fim pe deplin încredinþaþi de tot ce se poate înþelege. Sã avem
de pl i nã î nc r edi nþ a r e cã Dumnezeu gãseºte cu cale, cã Dumnezeu
gãseºte drept sã dea întristare celor ce vã întristeazã. Nu vã supãraþi
ºi nu vã înfricaþi de cei ce vã întristeazã. Se vor întrista ºi ei odatã. Nu
tu trebuie sã te rãzbuni, nu tu trebuie sã fii ambi þ i os ! Las ã c ã are
Dumnezeu grijã. Tu s ã s ta i liniºtit aºa cum îi spune Dumnezeu lui
Moise: Spune copiilor lui Israel sã stea liniºtiþi în faþa Mãrii Roºii, cã
a u s ã va dã pute r e a Me a imedi at º i Far a on a r e s ã va dã ci ne- I
Dumnezeu, despre care a zis cã nu-L cunoaºte. Aºa au sã vadã toþi,
dar e ceva care ne atinge ºi pe noi. ªi sã vã dea odihnã
o fericire datã-n dar atît vouã, cît ºi nouã, la descoperirea Domnului
Isus din Cer ºi cu î nge r i i pute r i i Lui. Acum vã rog sã fiþi atenþi:
Domnul Se va arãta într-o flacãrã de foc, ca sã pedepseascã pe cei ce
nu c unos c pe Dumne ze u º i pe ce i c e n- a s cul tã de Eva ngheli a
Domnului nostru Isus Hristos.
Fraþilor dragi, ne cutremurãm: am ascultat noi totdeauna cum se
cuvenea de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos? Dacã ne facem
o analizã a vieþii noastre, nici nu trebuie sã ne ducem peste 20 de ani
în urmã sau peste 25, sau 22, peste 30, de cînd sîntem în Lucrarea lui
Dumnezeu. Numai peste o zi, numai peste un ceas, numai peste 2 zile.
Am ascultat noi întocmai Evanghelia lui Dumnezeu? Dacã Evanghelia
lui Dumnezeu spune aºa, apoi noi credem în Evanghelie, fiindcã a fost
planul Domnului, glasul Lui. Pocãiþi-vã! Înnoiþi-vã! ªi Evanghelia
spune aºa: Dacã cineva te loveºte peste obrazul drept, tu întoarce-i ºi
obrazul celãlalt. Dar dacã þi-a zis cineva o vorbã, tu i-ai zis 10. Sau
dacã te-a deranjat cineva sau te-a degradat, sau nu te-a îndreptãþit,
te - a i umfl a t î n pe ne ca un pã un. ªi - a tunc i cum a s c ul þ i tu de
Evanghelie? Cînd aici spune: într-o flacãrã de foc, ca sã pedepseascã
pe cei ce nu ascultã de Evanghelie. Dacã-þi ia cineva haina ta, nu-i
opri nici cãmaºa. Dar þie nu-þi ia nimeni haina ºi nici cãmaºa, numai
þi-a luat premiul alergãrii tale, acela de-a fi numai tu în frunte, ºi te-ai
ºi supãrat: Ga ta , eu eram în drept! Eu eram cel care trebuia sã fiu
înainte.
Evanghelia nu aºa ne învaþã, dragii noºtri! Trecem mai departe ºi
citim alt loc al Cuvîntului lui Dumnezeu cu care vrem sã încheiem: Ca
unii care lucrãm împreunã cu Dumnezeu. Sã ne ajute Dumnezeu, fraþii
noºtri dragi, sã nu mai facem nici un pas fãrã El. Sã lucrãm împreunã
c u El , fi e fr a te , fi e s or ã , fi e ti ne r i . Cãci da cã noi c i ti m fi r ul
Evangheliei ºi istoriei Cuvîntului lui Dumnezeu, putem observa felurite
chipuri de oameni ºi locuri, º i vî r s te de oa me ni c u care a lucrat
Dumnezeu, începînd de la un copil de 3 ani. Chiar numai cu copii a
l uc r a t Dumne zeu l ucr ãr i ca r e as tã zi uimesc o lume. Dumne ze u
lucreazã cu fiecare în parte! Îl vedem lucrînd cu oameni mari, lucrînd
cu împãraþi, lucrînd cu servitori, lucrînd cu oameni cu bube, lucrînd
cu bogaþi. Cu toa te fe l ur i l e de oame ni din societate, cu bunãtate
Dumnezeu a lucrat. Ca unii care lucrãm împreunã cu Dumnezeu, vã
sfãtuim ca sã faceþi aºa ca sã nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.
Cãci El zice: La vremea potrivitã te-am ascultat, î n zi ua mîntuirii
te-am ajutat. Iatã cã acum este vremea potrivitã, iatã cã acum este ziua
mîntuirii!
Pag. 16

Noi nu dãm nimãnui sã facã Dumnezeu sã nu fim mincinoºi faþã de

cuvîntul acesta pe care-l citesc acum. Noi nu dãm ni mã nui nici un
prilej de poticnire, pentru ca slujba noastrã sã nu fie defãimatã. Hai
sã ne punem în faþa acestui Cuvînt Sfî nt a l l ui Dumnezeu care ne
judecã! Noi nu dãm prilej nimãnui ca slujba la care am fost chemaþi
de Dumnezeu sã fie defãimatã? Dumnezeu ºi Cuvîntul Sãu are toatã
puterea sã ne mîntuiascã. Acelaºi Cuvînt are ºi puterea sã ne judece
ºi sã ne osîndeascã, dacã noi nu trãim aºa. Dragii noºtr i , s c umpi i
noºtri, iubitele noastre surori ºi tineri dragi, sã nu daþi prilej nici în
ºcoalã, nici - aºa cum a spus fratele - la serviciu, ca slujba voastrã sã
fie defãimatã. Slujba la care te-a chemat Dumnezeu. Poate cã tu încã
nu-þi dai seama bine la ce slujbã te - a c he ma t Dumne zeu! El te-a
chema t l a mî ntui r e ! E o s l uj bã mare aceasta! Vrea Dumnezeu ca
împreunã c u ti ne s ã c l ãdea s c ã ce va , sã facã din tine o piatrã de
diamant în Marea Cununã a Lui în Împãrã þ i a Lui c ea Veºnicã. E o
slujbã destul de mare! Cãci pe aceastã piatrã sfîntã sîntem noi ºi voi,
fraþi sfinþi care aþi avut parte de chemarea cereascã. Voi nu mai sînteþi
ºi noi nu mai sîntem ai noºtri º i nu mai avem numele pe care l-am
avut la botez, ci avem nume l e de piatrã. ªi frãþia ta, ºi sora, ºi eu
sîntem o piatrã din Templul mare al lui Dumnezeu. Dar cum sã nu ne
punem întrebarea: ce fel de piatrã sîntem? Pot fi eu o piatrã din capul
unghiului? Pot fi o piatrã pusã acolo sã rezeme toatã clãdirea ºi sã nu
se dãrîme? Pot fi eu asta? Sau nu încã? Sau sînt o piatrã rotundã, care
nicãieri nu-ºi aflã loc? Sau sînt moale, nisipoasã, care de îndatã mã
sfãrîm? Necazuri, îndoieli, ispite mã dãrîmã ºi mîine nu mã mai vezi
în clãdirea aceasta binecuvîntatã a lui Dumnezeu.
Fraþii noºtri dragi, surorile noastre scumpe, am avea aºa de multe
de spus ºi dragostea ne împinge sã spunem aºa de mult, dar nu numai
sã vã spunem, ci, cu ajutorul ºi pãrtãºia sfîntã în Hristos, cu toþii sã
a j ungem împlinitori pe deplin ai Cuvîntului lui Dumnezeu. Dar ne
mãrginim astãzi aici ºi aº vrea sã mai amintesc o datã cã Dumnezeu va
sã dea întristare celor ce vã întristeazã, în loc sã dea odihnã. ªi într-o
flacãrã de foc sã pe de ps e a s c ã pe c e i ce n-ascultã de Evanghelia
Domnului nostru Isus Hristos. Trebuie sã ne bucurãm, dar tremurînd.
Avem un Dumnezeu plin de bunãtate, da r º i de severitate, drept ºi
gelos. Ai fãcut un legãmînt cu soþia ta, observ cã majoritatea sîntem
cãsãtoriþi aici. În jugul acesta al vieþii, numai fericit ai trãit? Ba chiar
poate mai mult ai avut de suferit, dar nu te-ai despãrþit din pricina
aceasta, ci ai pus umãr la umãr ºi ai dus cãsnicia. Ai avut un moment
de fericire în clipele tinereþii ºi apoi au venit greutãþi, ºi apoi au venit
copiii, ºi-apoi a venit boala în unul ºi-n celãlalt. A fost greu ºi celãlalt
a dus lipsa, dar nu s-au despãrþit oamenii credincioºi, pînã la moarte.
Dacã am fãcut un legãmînt cu Hristos - cu Acela care este mai mult
decît soþia sau soþul - e Dumnezeu în noi. Nãdejdea slavei, aºa cum
ne aratã Cuvîntul lui Dumnezeu.
Fraþilor, sã nu cãdem de obosealã atunci cînd trecem prin încercãri
sau greºeli, aºa cum zice Sfîntul Apostol Pavel: Eu n-am ajuns la þintã,
dar alerg. N-am ajuns desãvîrºit, dar mã lupt. De o mie de ori sã cad,
nu e nimic, cã aºa se spune: Cine cade ºi sã nu se mai scoale? Cine-ºi
lasã trupul în mocirlã cînd cade? Chiar dacã e mort de beat, mormãind
în mocirlã, dar tot dã sã se scoale.
 Pag. 17

Parcã nu ºtie nimic, dar tot ºtie cã nu e bine sã doarmã în mocirlã.

Deci, fraþii noºtri dragi, nimeni sã nu descurajeze, dar nici nimeni sã
nu-ºi permitã a stãrui în greºealã, ci sã pãrãseascã greºeala. A stãrui
e o stare grozav de periculoasã! Nu numai pentru noi, oricare am fi,
ci este o stare care frîneazã Lucrarea lui Dumnezeu. N-aþi observat?
Cînd vorbeºti cîte unuia despre mîntuire ºi se duc la el acasã cîþiva
fraþi ºi cîteva surori, el rãspunde: Lãsaþi-mã cu pocãinþa voastrã, cã am
vãzut eu, cã am auzit eu cine sînteþi voi, cã mi-a spus cutare ºi cutare.
Dacã are dreptate, nu e numai un rãu al cãderii ºi al abaterii tale, ci tu
frînezi dezvoltarea ºi creºterea lui Hristos din alþii. Vedeþi? Femeia lui
Lot n-a rãmas nici în cetate, dar n-a ajuns nici la a dãpos t, ci ea a
rãmas pierdutã pe drum. Ea a frînat lucrarea lui Dumnezeu. Avea de
ales între mîntuire ºi pierzar e . Da r e a a frînat mîntuirea ºi a ales
pierzarea; a frînat ºi a rãmas stîncã de piatrã, stîncã de aducere aminte
pentru oricare dintre noi. Domnul sã ne binecuvînteze! Sîntem aºa de
fe r i c i þ i pentru aceste clipe, dar am dori, aºa cum zi ce Cuvî ntul ,
întorcîndu-ne înapoi, sã putem duce veºti bune de la fraþii noºtri la
fraþii noºtri dragi, despre tot ce Dumnezeu a lucrat ºi va lucra în noi
pînã la sfîrºit. Amin.
Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 18

Orbul vindecat de 2 ori

Vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz) la adunarea de la Reºiþa - 1974

Citesc cîteva versete din Evanghelia de la Marcu, capitolul 8,

începînd cu versetul 22: Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb
ºi L-au rugat sã Se atingã de El. Isus a luat pe orb de mînã ºi l-a scos
afarã din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, ªi-a pus mîinile peste el ºi
l-a întrebat: Vezi ceva? El s-a uitat ºi a zis: Vãd niºte oameni umblînd,
dar mi se par ca niºte copaci. Isus i-a pus din nou mîinile pe ochi; i-a
spus sã se uite þintã; ºi cînd s-a uitat, a fost tãmãduit ºi a vãzut toate
lucrurile desluºit. Atunci Isus l-a trimis acasã ºi i-a zis: Sã nu intri în
sat ºi nici sã nu spui cuiva în sat. Fraþilor ºi surorilor, pentru cîteva
clipe sã ne gãsim lîngã orbul acela din Betsaida, într-o cetate în care
Domnul a fãcut lucruri minunate, dar despre care a trebuit sã spunã
mai tîrziu: Vai de tine, Betsaida, cãci dacã s-ar fi fãcut în Tir ºi Sidon
lucrãrile care s-au fãcut în tine, demult s-ar fi pocãit în sac ºi cenuºã.
Nu prea mult se vorbeºte în Biblie de Betsaida, dar Domnul a
trecut prin ea ºi se vede cã a fãcut multe minuni a c ol o. Da r s a tul
acesta, cu toate minunile fãcute, a rãmas rece ºi nepãsãtor, respingînd
Cuvîntul ºi pe Domnul. În satul acesta cineva aduce un orb la Domnul
Isus ºi Îl roagã sã îl tãmãduiascã. Spune în Sfînta Scripturã cã altãdatã
niºte pãrinþi au adus niºte copii ca sã Se roage pentru ei ºi sã Se atingã
de ei, ºi apostolii i-au certat pe oamenii aceºtia care au adus copiii la
El . Ai c i ve de m i arãºi un lucru asemãnãtor. Cineva - în tot cazul ,
vedem cã au fost oameni care au avut totuºi un strop de credinþã în ei,
cã nu î ntî mpl ã tor a u a dus pe or bul a c e sta ca sã Se atingã de el
Domnul Is us . De aici reiese cã nu numai cei 12 ucenici, apostolii
Domnului, sînt oameni care au avut credinþã. Domnul a avut ºi oameni
care nu erau apostoli, dar care credeau în El ºi în minunile Lui. Cînd
au adus pe orbul acesta, nu ºtim dacã Domnul S-a rugat pentru el sau
S-a atins de el, dar citim în versetul 23 cã Domnul a luat pe orb de
mînã ºi l-a scos afarã din sat. În nici una din minunile pe care le-a
fãcut Domnul Isus n-a mai fãcut gestul acesta, sã i-a orbul de mînã ºi
s ã - l s c oa tã afar ã di n s at. Sat, cetate, simbolizea zã - î n l umi na
Evangheliei - lumea. Pe orbul acesta, Domnul Isus l-a scos afarã din
cetate. Pe toþi acei care au venit la Domnul, pe toþi acei care sînt aduºi
la Domnul, Domnul îi scoate afarã din sat, afarã din lume, afarã din
cetate, afarã din tabãrã. El, Domnul Isus, nu a prea fãcut minuni, dupã
cum ºi Evanghelia ne aratã cã n-a fãcut Domnul minuni în sate, adicã
în lume, sã vadã ochii lumii, sã încînte lumea. Domnul nu S-a rugat
niciodatã pentru lume, ne spune Evanghelia de la Ioan, capitolul 17:
Nu Mã rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu. Îl ia
pe orb de mînã ºi îl scoate afarã din sat. ªi acolo, afarã din sat, n-au
fost nici apostolii, n-a fost nici lumea. Închipuiþi-vã cã ar fi Domnul
între noi. ªi cineva L-ar ruga pentru altcineva, ºi Domnul îl ia de mînã
pe acesta din urmã ºi-l scoate afarã din cetate. N-ar fi ceva curios
pentru noi? De ce, Doamne, nu faci minunea aici? De ce oare? De ce
sã nu vedem ºi noi minunea pe care o faci? De ce eºti aºa de tainic,
Doamne?
 Pag. 19

ªi încã afarã din sat, ca sã nu vadã nimeni, ceea ce simbolizeazã

cã Domnul nu face lucrãrile acestea, nici nu Se roagã pentru lume,
cãci pe apostoli încerca sã-i scoatã din lume. De aceea zice: Ei sînt în
lume, dar nu sînt din lume ªi apoi, afarã din cetate, din satul acesta,
Domnul pune scuipat pe ochii orbului ºi-l întreabã: Vezi ceva? Orbul
acesta, þineþi cont, el a mai vãzut odatã, pentru cã el ºi-a dat seama cît
e omul de mare, nu ca un copac. Dacã n-ar fi vãzut oameni niciodatã,
el ar fi crezut cã oamenii sînt cît copacii de mari . A vã zut deci ºi
copaci, ºtia ce sînt copacii. A vãzut ºi oameni, ºtia cum sînt oamenii.
ªi cînd Domnul îl întreabã: Ce vezi?, el spune: Vãd niºte oameni, dar
mi se par ca niºte copaci. Ce credeþi? Nu era o vedere normalã! Nu?
Oamenii nu sînt copaci, copacii nu sînt oameni. ªi pentru cã omul nu
avea vederea clarã, de aici scoatem urmãtoarele învãþãturi: mulþi vin
la Domnul sau sînt aduºi la Domnul, dar n-au credinþã suficientã. ªi
oamenii care n-au credinþã suficientã sã asculte de Cuvîntul Domnului,
spune Scriptura cã ei n-au nici o vedere. Au ei o formã de vedere, dar
nu vedere clarã! Vãd lucrurile exagerate! Vãd oamenii cît copacii!
Asta înseamnã exagerare! Cîþi au ve ni t l a Domnul ºi astãzi ºi vãd
lucrurile exagerate! Unii exagereazã botezul. Alþii exagereazã vorbirea
în limbi. Alþii exagereazã crucea. Alþii exagereazã diferite lucruri. Nu
trebuie exagerat nimic, fraþilor! Noi trebuie pe toate sã le vedem în
lumina Cuvîntului lui Dumnezeu, aºa cît sînt. Cînd Domnul aude cã
omul n-are vedere clarã, ce face El? Isus i-a pus din nou mîinile peste
ochi. Niciodatã n-a pus Domnul mîna de 2 ori pe cineva. Dar sã ºtiþi
cã în Biblie toate sînt bine arãtate. Domnul a fãcut multe minuni. Din
toate felurile de minuni fãcute, avem cîte o întîmplare, un model în
Biblie. A mai fãcut multe minuni. Dar î n toa te minunile arãtate în
Biblie, Domnul n-a pus mîna de 2 ori pe cineva.
Pe orbul pe care l-a trimis la scãldãtoarea Siloamului, o datã l-a
trimis - ºi s-a fãcut bine. Cînd a mustrat duhurile necurate, o datã le-a
mustrat - ºi au ieºit imediat din cei demonizaþi. De data aceasta însã,
un om care nu se întoarce cu inima ºi care nu se pãstreazã curat în
faþa Domnului, el totdeauna vede lucrurile exa ge r a te. Cîþi nu s-au
perindat prin Lucrarea Domnul ui º i c î þ i nu se vor mai perinda pe
Ogorul Evangheliei, care vãd lucrurile exagerate. Vãd lucrurile sub alte
forme ºi nu î nþ e l e g Cuvî ntul lui Dumnezeu. Cu ei, toatã munca ºi
jertfa au fost în zadar, deºi Domnul i-a luat º i pe ei de mînã. Deºi
Domnul îi scoate ºi pe ei din lume, dar ei tot ca lumea ºi din lume
rãmîn. ªi atunci din nou i-a pus mîinile pe ochi ºi i-a spus: Uitã-te
þintã! De ce nu i-a spus ºi la început sã se uite þintã? De ce i-a spus
numai a doua oarã: Uitã-te þintã? ªi ce þintã avea? Ce þintã avem noi,
de care þinem cont? Sfîntul Apostol Pavel spune: Cu ochii þ i ntã la
Cãpetenia ºi Desãvîrºirea credinþei noastre. Dacã noi nu ne uitãm þintã
la Cãpetenia ºi Desãvîrºirea credinþei noastre, noi nu putem avea o
vedere clarã! Deci sã învãþãm ºi lecþia aceasta, fraþilor ºi surorilor! Sã
ne uitãm totdeauna, oriunde vom fi, la þintã ºi sã alergãm spre þintã,
chiar dacã vom mai ºi cãdea. Dar ochii trebuie sã fie la þintã, inima la
þintã. Chiar dacã vom sîngera, sã nu pierdem þinta din ochi! ªtim cã
sînt mulþi care au cãutat sã ia þinta din faþa noastrã. Sînt atîþia care
ne-au întunecat þinta, ca sã nu-L putem vedea pe Domnul Isus.
Pag. 20

Despre aceasta se plînge ºi Sfîntul Apostol Pavel cînd vorbeºte de

Bi s e r i c a di n Gal a tia: Sînt unii care au rãsturnat Eva nghe l i a l ui
Dumnezeu, sînt unii oameni care vã vestesc o altã Evanghelie; nu doar
cã este o altã Evanghelie, dar sînt unii oameni care vã tulburã ºi vor
sã rãstoarne Evanghelia. Cîþi nu s-au perindat din a c e º tia care, în
scurgerea vremii, au rãsturnat Evanghelia lui Dumnezeu! Evanghelia
lui Dumnezeu este asemãnatã cu o luntre care pluteºte pe apã, o barcã
bunã, o barcã sãnãtoasã, în care se urcã toþi cei care sînt în primejdia
înecului, a morþi i . Cu o ba r c ã r ãs tur na tã nu mai poþi înainta, te
scufunzi. Nici cu o Evanghelie rãsturnatã, niciodatã nu poþi ajunge la
mîntuirea lui Dumnezeu. Cu un Isus în felul lumii, niciodatã nu poþi
sã ajungi la iertarea pãcatelor, ci numai la înecul morþii. ªi Apostolul
Pavel le spune fraþilor: Dacã am cunoscut pe Hristos în felul lumii,
acum nu-L mai cunoaºtem aºa. Ni se pune ºi nouã întrebarea: Cum Îl
cunoºti tu pe Domnul Isus? Cum?
Gîndeºte-te bine ºi rãspunde! Îl cunoºti ºi tu în felul lumii? Sau Îl
cunoºti adevãrat, aºa cum este El? De asta v-am amintit ºi vreau sã vã
amintesc, fraþilor: noi - ºi noi înºine trebuie sã fim mai adevãraþi, adicã
aºa cum ne-a fãcut ºi ne-a lãsat Dumnezeu, fãrã artificii. E mare lucru
s ã fi i na tur al , om natural! Natural - a di c ã fã c ut de Dumne ze u.
Artificial - fãcut de om, nu de Dumnezeu. E mare lucru - pentru ca
sã ne putem bucura de Dumnezeu. Dragostea - zice apostolul - sã vã
fie fãrã pr e fã c ã tor i e , c ãci aºa trebuie sã fie supuºii Domnului. E
groaznic lucru sã avem o dragoste prefãcutã! E groaznic lucru sã fii
un om prefãcut! E o ne nor oc i r e pentru adunarea unde sînt oameni
pr e fã c uþ i . E o nenorocire pentru o lucrare unde e xi s tã c r e di nþ ã
prefãcutã! Dragoste prefãcutã ºi nãdejde prefãcutã! Noi trebuie sã fim
oameni naturali. Nu artificiali! S-a amintit aici de mãdulare din Corpul
lui Hristos. Dar sã nu fim proteze! Cã dacã sîntem proteze în Corpul
l ui Hr i s tos , s ã º ti þ i c ã nu r e a l i zã m nimic. Nu realizãm nici noi
mîntuirea noastrã ºi nici Dumnezeu nu realizeazã nimic prin noi. Ce
poþi realiza cu niºte proteze? Închipuiþi-vã o protezã pe care o are un
om la un mãdular lipsã, hai sã zicem o mînã. Te mai poþi folosi de ea?
Nu te poþi folosi, ci numai o ai aºa, de ochii lumii. Dacã noi sîntem o
protezã în Corpul lui Hristos, în Biserica lui Hristos, El nu Se poate
folosi de noi! Proteza e o povarã pentru corp. N- ar e ni ci un rost!
Chiar dacã trupeºte te mai poþi folosi de protezã, dar, duhovniceºte
vorbind, o protezã sufleteas c ã e o piedicã, e o grozãvie, nu numai
pentru acela care o poartã, ci ºi pentr u c e i di n j ur ul l ui . Pr i viþi
protezele din jurul vostru cum se dau înapoi de la muncã, de la jertfã,
de la greu, de la post. Bietele proteze - ele sînt însã primele la mese,
la condus. Frate ºi sorã, e o povarã pentru tine o protezã. Un picior
protezã nu aleargã alãturi de fraþii lui, el se odihneºte. O mînã protezã
nu lucreazã alãturi de fr a þ i , c i ea a r e grijã de lãcomia banilor, a
caselor, a modelor, a lumii; trage de la Dumnezeu, furã pe Dumnezeu
ºi pe fraþi.
Roagã-te Domnului sã te vindece, sã nu mai fi tu însuþi o protezã,
un om fals, un mincinos. Fericit vei fi tu cu adevãrat numai cînd vei
ajunge sã mergi fãrã proteze. Cãci duhovniceºte nu existã proteze. O
singurã protezã duhovniceascã exis tã : di a vol ul . Î n Luc r a r e a l ui
Dumnezeu, mai curînd sau mai tîrziu, toate protezele se vor înlãtura
la foc.
 Pag. 21

Tu te mai foloseºti mult de prote ze , mai lucrezi mult aºa?

Trezeºte-te! Tu eºti o povarã pentru alþii! Dumne ze u nu poate þine
proteze în Corpul Lui. Tu ce te faci atunci? Deci priviþi fiecare cu
cutremur ºi cu groazã la diferenþa care existã între o protezã - un om
protezã, un credincios protezã ºi un credincios natural, fãcut de mîna
ºi de Duhul lui Dumne ze u. ªi c a sã fim oameni naturali, ca sã ne
pãstrãm în curãþia ºi în naturaleþea lui Dumnezeu, trebuie sã ne uitãm
þintã la Cãpetenia ºi Desãvîrºirea credinþei noastre. Domnul ne-a pus
o þintã în calea noastrã spre care ne-a îndemnat sã alergãm, ca sã nu
ne rãtãcim pe drum. Sã alergãm pentru premiul alergãrii cereºti! Cînd
vom ajunge la Þintã, vom ajunge la premiul alergãrii noastre cereºti.
O sã vã mai amintesc un cuvînt care spune aºa: Dumnezeu a rînduit
î n Bi s e r i c ã a pos toli, evangheliºti, pãstori º i î nvã þ ã tor i , pe ntr u
desãvîrºirea sfinþilor. Fraþilor dragi, adunãrile noastre sînt adunãri
deosebite de toate adunãrile cîte am întîlnit pînã azi. De ce? Pentru cã
în adunãrile noastre se desãvîrºesc sfinþii. Sfînt înseamnã pus deoparte
pentru Domnul. Domnul ne-a lua t di n l ume º i ne - a pus deoparte.
Domnul ne-a luat din lume ºi ne-a scos din sat. Ne-a scos din cetate,
ne-a scos din lume. ªi pentru cã ne-a scos din lume, Domnul Isus vrea
acum sã fim oameni noi, care sã nu mai trãim ca lumea, lumeºte. Noi
numai atunci nu mai sîntem în lume, da cã nu mai trãim ca lumea ºi
dacã nu mai iubim ca lumea. În adunãrile noastre se petrec lucruri
mari: aici se desãvîrºesc sfinþii, pentru cã aici se vesteºte Evanghelia
lui Dumnezeu. De ce a ales Domnul apostoli, evangheliºti, învãþãtori?
De ce? Ca sã desãvîrºeascã pe sfinþi! Adicã sã-i completeze pe sfinþi
cu Cuvîntul lui Dumnezeu. De aceea zice Mîntuitorul: Aº avea multe
sã vã spun, dar acum nu le puteþi purta. Cînd va veni Mîngîietorul, El
vã va descoperi toate. Dec i î n a dunã r i l e noas tr e s e desãvîrºesc
sufletele. În adunã r i l e a c e s tea se formeazã credinþa. În adunãrile
acestea se desãvîrºeºte dragostea. În adunãrile acestea avem ochii þintã
spre Þinta cãtre care noi alergãm. În adunãrile noastre nu sînt proteze,
mai ales fraþi lucrãtori proteze. În adunãri, Þinta nu-i acoperitã. Dar
mai este ceva: cînd se ridicã o casã ori cînd se tencuieºte, se folosesc
niºte schele pe care trebuie sã se urce meºterii zidari. Schelele acestea
se folosesc pînã la o vreme, iar cînd zidirea e gata, schelele se dau la
foc, pentru cã, de fapt, se fac dintr-un material rãu, slab. Dar fiindcã
schelele nu fac parte comunã cu clãdirea, deºi sînt folositoare pentru
o vreme scurtã, ele apoi se aruncã în foc.
Fratele meu ºi sora mea, bagã ºi tu bine de seamã ca nu cumva ºi
tu sã fii numai o schelã - sã te c r ezi c ã faci parte din Biserica lui
Hristos, dar, pentru materialul rãu din tine, sã vinã o vreme tristã cînd
vei fi aruncatã la foc. Atunci, din foc te vei mai putea gîndi oare la
fr umus e þ e a clãdirii? Prea tîrziu. În adunãrile noastre nu sînt ni c i
proteze ºi nici schele, nu sînt lucrãtori-protezã sau lucrãtori-schele. Ci
aici se pregãtesc pietrele vii care vor fi clãdite mîine în clãdirea Noului
Ierusalim, a Ierusalimului Ceresc. Au fost mereu ºi sînt ºi oameni care
sînt o povarã pentru Lucrarea lui Dumnezeu. De cîte ori nu vezi în
adunãri lucrãtori care sînt o povar ã pe ntr u Luc r are! Am vãzut cu
durere în atîtea rînduri ºi cu durere putem constata cu toþii cã mai sînt
încã unii proteze, cu dra gos te prefãcutã, cu credinþã prefãcutã, cu
nãdejde prefãcutã.
Pag. 22

Iar Apostolul Pavel îl îndemna pe Timotei, la alegerea prezbiterilor

în Bisericã: Sã fie sãnãtoºi în credinþã! Numai astfel de oameni vor
putea fi prezbiteri, adicã lucrãtori împreunã cu Dumnezeu: cei care au
o credinþã sãnãtoasã! Credinþa sãnãtoasã! Sînt ºi credinþe bolnave? Da,
fraþii mei, sînt! Sînt oameni cu credinþe bolnave! Cu credinþe false! Nu
vedeþi? Priviþi! Îmi spunea cineva odatã: Copiii noºtri au fost duºi ºi
li s-au luat ni º te analize, li s-au fãcut niºte injecþii ºi apoi au fost
rechemaþi iarãºi la control. Dacã li se roºea partea unde li s-a fãcut
injecþia, doctori i pute a u c ons ta ta dacã au în corpul lor microbul
T.B.C. Dacã oamenii au puterea aceasta de a vedea pe mãdulare dacã
existã vreo boalã sau nu, ºi în Biserica Domnului lucrurile stau tot aºa.
Sã veghem, ca sã nu fi e mi c r obul pãcatului strecurat în adunãrile
noastre, ca sã nu dea lãstari de amãrãciune. Lãstari de amãrãciune care
întineazã tot corpul. Lãstari de amãrãciune care-i întineazã ºi pe alþii!
ªi spune Sfîntul Apostol Pavel: Sã nu dea cumva lãstari de amãrãciune
ºi mulþi sã fie întristaþi ºi întinaþi. Deci printr-un lãstar de amãrãciune,
printr-un mãdular bolnav al Corpului lui Hristos, mulþi se întineazã.
Mulþi cad ºi mulþi se pierd! Mulþi îºi permit lucruri pe care Evanghelia
nu le permite. Ei însã le fac liniºtiþi.
Cînd Domnul Isus a vorbit cu omul acesta care nu avea vedere
clarã, limpede, a pus di n nou mîinile peste el, spunîndu-i: Uitã-te
þintã! ªi cînd s-a uitat, a fost tãmãdui t º i a vã zut toa te l ucr urile
desluºit. Sã ascultãm cu atenþie citatul acesta: Atunci Isus l-a trimis
a c a s ã. Unde locuia orbul? Unde? În Betsaida! Domnul, dupã c e î l
vindecã, îi spune: Acum du-te acasã. Dar i-a mai zis urmãtorul lucru,
care ne poate pune în altã încurcãturã. I-a zis: Sã nu intri în sat. Dar
casa omului era în sat! Cum sã meargã acasã? Du-te acasã, dar sã nu
intri în sat ºi nici s ã nu spui cuiva din sat. Iatã cã reiese adevãrul
acesta: cã sat, cetate, simbolizeazã lumea, pãcatul. Du-te acasã, dar sã
nu intri în sat. Du-te acasã, dar sã nu intri în lume. Du-te la casa ta,
dar sã nu iubeºti lumea ºi sã nu mai intri în lume dupã ce ai primit
vindecarea din partea Domnului. Sã nu spui ni mãnui c e þ i -a fãcut
Domnul. Unde sã nu spunã nimãnui? În cetate! ªi de ce sã nu spunã?
Pentru cã Betsaida a fost o cetate despre care Domnul a spus: Vai de
tine, Betsaida! Vai de tine, cetate! Nu cetatea era de vinã, ci oamenii
din cetate, doar ei ºi faptele lor reprezentau cetatea. Dar la cei din
cetate, la cei din lume, sã nu le spunã. De multe ori se face o greºealã:
se vorbeºte unde nu trebuie vorbit. Mîntuitorul a spus un cuvînt foarte
important, în care zice aºa: Tatãl, care M-a trimis, M-a învãþat ce sã
vorbesc ºi cum sã spun. Deci nu e totuna sã ºtii ce sã vorbeºti ºi cum
sã spui sau sã vorbeºti ºi tu numai sã fie vorbit, sã spui numai sã fie
spus. Notaþi-vã citatul acesta, îndeosebi fraþii lucrãtori, ºi studiaþi-l. E
un lucru de mare însemnãtate sã ºtii totdeauna ce sã vorbeºti ºi cînd
sã spui. Deci, Domnul îi spune: Sã nu intri în sat, nici sã nu spui cuiva
ce þi-a fãcut þie Dumnezeu.
Fraþii mei dragi, Domnul, dupã ce ne-a vindecat pe noi, nu ne-a
mai dat voie sã intrãm în sat, adicã în lume. Nu mai iubiþi nici lumea
ºi nici lucrurile din lume. Dacã iubeºte cineva lumea sau lucrurile din
lume, dragostea Tatãlui nu poate rãmîne în el. Domnul ne-a scos pe
noi din lume, ne-a luat de mînã ºi ne-a scos pe noi afarã din lume ºi
apoi ne-a vindecat afarã din lume, afarã din cetate.
 Pag. 23

Acolo ne-a vindecat, acolo ne-a spãlat rãnile, acolo ne-a pus în
pace, acolo ne-a lãsat în libertate, ne-a dat slobozenia adevãratã, care
este de la El, primitã de noi. Eu v-aº pune o întrebare, la care sã-ºi
rãspundã fiecare pentru el însuºi: Ieºit-am noi din lume sau încã mai
trãim în lume? Cercetaþi-vã fiecare: avem o dragoste naturalã sau o
dragoste prefãcutã? O dragoste prefãcutã este o povarã pentru Biserica
lui Dumnezeu. De ce sã nu fie întreagã, curatã ºi naturalã? De ce sã
nu fim curaþi la suflet? Cum ne-am simþi noi sã fim proteze sau schele
la Trupul lui Hristos, la Biserica Lui cea Vie? E-o povarã pentru tine,
e-o povarã pentru Bisericã! De ce sã nu fim oameni curaþi la suflet?
De ce? Cît rãu ne aduce nouã a nu ieºi încã din lume! A trãi încã în
pãcate ascunse în lume! E-o povar ã nespus de mare pentru tine ºi
pentru Biserica Domnului. Pentru cã acolo unde sînt pãcate ascunse
e împiedicatã Lucrarea lui Dumneze u. Ac ol o Duhul nu mai poate
lucra. Acolo sînt sufl e te r eci, acolo numãrul credincioºilor scade
mereu. Sufl e tel e pl e a c ã di n a duna r e ne î ntãr i te c u Cuvîntul lui
Dumnezeu, pleacã nemîngîiate, pleacã aproape plîngînd din adunare,
pleacã oamenii goi din adunare ºi ne mirãm data viitoare cã nu mai
vin. În adunãrile noastre, fraþilor, sau în adunãrile lui Dumnezeu sã le
vestim aºa ca sã înþeleagã: nu este permis niciodatã ca sã plece cineva
jignit. Am gãsit undeva, departe, departe, în celãlalt colþ al þãrii, dupã
ce a fost o adunare de lacrimi, cã plîngeau cu toþii în hohote, un frate
a spus: Frate, de 3 ani de zile noi n-am mai avut aºa adunare. Plecau
fraþii jigniþi, plecau fraþii certaþi, plecau fraþii supãraþi de aºa de multã
vreme. Aceasta a fost pentru ei o adunare liniºtitã, cu pace, în care
Domnul a putut sã lucreze. Mai tr e bui e l umi nã º i pe ntr u fr ã þiile
voastre. Ce trist este sã plece cineva cu ochii plînºi din faþa Domnului!
Plîngi într-adevãr în faþa lui Dumnezeu, dar ºi plînsul e de mai multe
feluri: Plîngi din dragoste pentru Dumnezeu. Mi-aduc aminte cã un
frate de-al nostru spunea odatã: Am cîºtigat la loz în plic o maºinã ºi
am plîns o sãptãmînã ºi nu ºtiam de ce plîng. Nu mai puteam de plîns.
N-am plîns de durere, am plîns de bucurie. În adunãri se plînge? Aici
se plînge de bucurie, de recunoºtinþã cã Domnul Isus a murit pentru
noi, ne-a spãlat, ne-a sfinþit ºi ne-a primit ºi pe noi.
Apoi sînt lacrimi în care omul plînge de durere. Fie cã a fost jignit
ºi iese de la adunare ºi nu a putut sã-ºi vindece rana, fiindcã nu a fost
pãstrat Domnul ºi El nu a rãmas pînã la sfîrºit în mijlocul adunãrii.
Noi Îl chemãm pe Domnul ºi avem fãgãduinþa Lui: Oriunde sînt 2 sau
3 adunaþi în Numele Meu, acolo sînt ºi Eu. Dar dacã noi n-avem o
purtare cuviincioasã, Domnul pl eac ã de la noi ºi ne lasã singuri.
Atunci rezultatul este cã sufletele scad, sînt reci ºi stau tot mai puþin
ºi fugitiv, cã Domnul nu mai este de faþã, iar sufletele nu mai cresc.
Unde Domnul nu este de faþã, nu se poate înainta bine. Unde Domnul
e de fa þ ã º i a duna r e a º i l uc r ã tor i i s tau în mîna Domnului, ºi El
l ucreazã în toþi. ªi atîta vreme cît un luc r ã tor nu e s te un s fe º ni c
înaintea Domnului cum a vã zut Ioa n î n Apocalipsa cap 1 pe Fiul
Omului cu o hainã albã pînã la picioare, încins cu un brîu de aur ºi în
mînã cu 7 stele, plimbîndu-Se prin mijlocul a 7 sfeºnice. Cît stelele
acestea nu sînt în mîna Domnului, adunãrile nu cresc; adunãrile sînt
tot mai reci, tot mai slãbite, tot mai de neînchipuit.
Pag. 24

ªi scopul nostru este, fraþii mei, tocmai acesta, ca din adunãrile

noastre sã facem focare de luminã. Sã vinã fraþii plini de dragoste, sã
aºtepte cu dor noua întîlnire, noua adunare, care se va fixa din nou,
ca Domnul sã ne descopere din nou tainele Voii Sale. Aici trebuie sã
contribuim cu toþii în rugãciunile noastre. Sã nu fie rugãciune în care
sã nu ne rugãm pentr u Luc r a r e , pe ntr u binele duhovnicesc. Sã ne
rugãm pentru Lucrare, sã ne rugãm pe ntr u fr a þ i . Nu-i nevoie sã le
pomenim numele, dar sã-L rugãm pe Dumnezeu ca Duhul Sãu sã fie
pururea cu noi toþi. Eu m-am întrebat de multe ori: Doamne, oare din
primele secole, din primele veacuri, pî nã l a mãrturisire, cînd s-a
stabilit învãþãtura Bisericii noastre, cîte descoperiri n-au fost prin marii
dascãli, care au rãmas pînã astãzi. Mã întreb de atîtea ori: oare ce s-a
întîmplat cã, aºa ca ºi în secolul al treilea, Biblia este tot în lanþuri?
Este rãspînditã credinþa cã e pãcat sã citeºti în Biblie. Biblia nu este
în popor! N-a avut Duhul Sfînt sã mai descopere nimic, din secolul al
III-lea pî nã a zi ? De ce am fos t a º a de s tr ã i ni de Cuvî ntul l ui
Dumnezeu? N-a mai avut sã ne descope r e ni mi c? Ne-a descoperit
totul ? Dumne zeu e s te ca soarele, permanent dãruieºte l umi nã º i
cãldurã. Dacã Soarele- Dumne ze u r ã s pî nde º te continuu luminã ºi
cãldurã, atunci cum am rãmas noi aºa de înapoiaþi faþã de lucrarea lui
Dumnezeu? Cum stãm cu cercetarea fraþilor? Ne doare de multe
ori. Am cercetat atîþia fraþi ºi atîtea adunãri, am cãutat cît am putut sã
le ridicãm, dar pe multe, dupã ani de zile, tot acolo le-am gãsit. Stau
în umbrã, se înflãcãreazã puþin în adunare, dar unde-i laºi, tot acolo
îi gãseºti. E la fel ºi în adunãrile noastre? Numãrul nu mai creºte ºi
mereu auzi plîngînd: Frate, vino ºi la noi, cã uite ce s-a întîmplat iar.
Cît de mult ne doare lucrul acesta! Sînt atîtea locuri unde ar trebuie
sã se facã evanghelizare, sã se facã cunoscut Cuvîntul lui Dumnezeu,
cã vin atîtea veºti triste: Frate, vino la noi, cã uite ce s-a întîmplat.
Sfîntul Apos tol Pa ve l r ã s punde unor astfel de oameni: Voi, care
demult trebuia sã fiþi învãþãtori, aveþi nevoie iarãºi de lapte. Aveþi
nevoie de cineva care sã vã înveþe cele dintîi adevãruri începãtoare ale
Evangheliei. Ce-aþi uitat? Un copil se hrãneºte cu lapte! Omul mare se
hrãneºte cu bucate tari. El cunoaºte, fraþi i me i dragi. ªi cu durere
spunem lucrul acesta, în atîtea locuri am întîmpinat greutãþile acestea.
ªi e atîta vreme trec utã ! Sã ºtiþi cã astfel de adunãri împiedicã ºi
înaintarea Evangheliei în suflete. Stinge ºi duhul adunãrii, ºi al fraþilor
noºtri. Nu vedeþi cîtã amãrãciune? Fraþii noºtri dragi, unii mereu fug
cu cîte o veste tristã la fraþi, sã le mai amãrascã inima, cã nu-i destul
de amãrîtã. Se grãbesc s ã duc ã o ve ste despre un frate, sã ducã o
veste rea despre o adunare, despre o familie. ªi-apoi pînã la sfîrºit sã-i
umple de amãrãciune. De ce sã amãrîm inima fraþilor noºtri? Ne pare
rãu de ei? Dar de ce sã amãrîm inima Domnului cu astfel de stãri? Sã
ºtiþi, fraþii mei ºi surorilor: atîta vreme cît se întîmplã astfel de stãri
între noi, toþi ne avem par te a noas tr ã de vinã. Eu mã condamn pe
mine totdeauna - ºi sã nu mã lase Domnul ca sã nu mã condamn ori
de cîte ori aud de o cãdere sau de o slãbiciune din vreo adunare. Da,
aici e ºi partea mea de vinã; ºi eu sînt vinovat aici. N-am vegheat cît
a trebuit! N-am stãruit asupra Cuvîntului. Fraþii n-au fost hrãniþi cum
trebuia.
 Pag. 25

Fiecare, cei care aveþi copii, vã bucuraþi cînd vedeþi cã au poftã de

mîncare, cînd se dezvoltã, cînd cresc vã bucuraþi ne s pus de mult.
Spunea un frate, vi l-am arãtat la nuntã cã are 17 copii ºi zicea: De
cîte ori, cînd vin copiii de la ºcoalã, n-am ce sã le pun de mîncare.
N-am ce. Copiii se uitã pe masã - nu-i nimica. Se uitã peste tot, nu-i
nimica. Se apucã de lecþii ºi de multe ori cu lacrimi în ochi se apucã
sã înveþe. Seara ºi înainte de culcare iar se uitã copilaºii pe masã. Tot
nimica. Nici un fel de mîncare. Se duc ºi se culcã. Cînd am ceva de
mîncare, eu nu pot mînca. Mã uit la ei cu cîtã dragoste mãnîncã ºi eu
mã satur de pofta cu care mãnîncã ei. Aºa-i pãrintele!
Oare-n adunãrile noastre, fraþii noºtri dragi, fraþilor lucrãtori, nu
trebuie sã fim ca niºte pãrinþi, sã ne bucurãm de dorinþa fraþilor, de
foamea fraþilor, de pofta cu care ei ascultã Cuvîntul lui Dumnezeu?
Am stat de vorbã odatã cu cineva ºi am zis aºa: Fraþilor lucrãtori, cînd
veniþi la adunare, uitaþi-vã peste adunare. Fiecare faþã spune ceva.
Priveºte-l în faþã pe fiecare ºi vezi ce-þi spune faþa lui: ori întristare ºi
a mã r ã c i une , or i buc urie. Ori un zî mbe t fe r i c i t, or i o s ta r e de
amãrãciune. Numai atunci poþi sã ai liniºte, cînd vezi pe faþa fiecãruia
un zîmbet de bucurie, de mulþumire sufleteascã. Poþi sã te pui la masã
c a s ã te hr ã ne º ti c î nd º tii cã copilul tãu este flãmînd, e gol, e - n
suferinþã? Poþi tu sã ai liniºte? Cînd veniþi la adunare, fraþilor lucrãtori,
puneþi mare preþ pe aceste comori. Aºa spune Domnul: Cine se atinge
de unºii Mei se atinge de lumina ochi l or Me i ; e i s î nt o c omoarã
deosebitã pentru Mine. Deci, fraþilor dragi, o comoarã deosebitã a Lui,
Dumnezeu a încredinþat-o în mîinile frãþiilor voastre. V-a încredinþat
aceastã comoarã - aveþi datoria s-o pãstraþi. ªtiþi cã tocmai comoara
asta o cautã vr ã j ma º ul s ã v- o fur e? Cã uta þ i comoara aceasta cu
scumpãtate. Puneþi-vã pe inimã creºterea duhovniceascã a fraþilor. Cît
de mult v-aþi bucurat cu toþii cînd aþi vãzut nunta aceasta minunatã!
Fraþii lucrãtori se întreceau în cuvînt. ªi mi-am cerut iertare, pentru
cã au fost peste 50 de fraþi lucrãtori ºi n-am putut, nu s-a putut sã se
dea cuvîntul la cîþiva ºtiu, m-a durut inima, cã ºi fr a þ i i au vrut sã
vor be a s c ã - da r a m vr ut î nt o t d e a una º i a m r uga t: Fr a þ i l or,
înþelegeþi-ne. Dacã ne-am vãzut aºa de rar ºi cu toþi fraþii din toate
colþurile þãrii, am fi vrut ca toþi fraþii sã ne vorbeascã; dar timpul era
scurt ca sã poatã ajunge cu toþii la cuvînt. De ac e e a , l e - am c e r ut
iertare, cã nu s-a putut ºi nu se poate. Dar am vrut sã-i vedem pe cei
ce nu i-am vãzut niciodatã. Din îndepãrtata Moldovã, de la Suceava
º i Ga l aþi. Cum sã nu dorim sã ascultãm astfel de oameni, ca sã ne
arate ºi ei cum se lucreazã în Moldova, în pãrþile lor.
Prin cuvintele lor, ei reprezintã Moldova, reprezintã Bucovina sau
Nordul Ardealului. Am fi vrut ca în viaþa lor, în felul cum vorbesc ei,
în purtarea lor, sã vedem felul cum lucreazã ei în ogorul Domnului.
Ca ºi cînd ne uitãm la soare ºi ne dãm seama de lumina ºi de cãldura
lui, tot aºa ne uitãm ºi la fraþi ºi-i simþim. Cum spuneam mai înainte:
toate celelalte planete nu-ºi au lumina lor, ci o primesc de la soare. ªi
fraþii aceºtia, ei nu-ºi au înþelepciunea lor, ci o primesc de la Hristos.
Am vrea sã vedem cît strãluceºte Hristos în ei. Pentru cã nu cuvinte
mãiestrite trebuie într-o adunare. Oricîte cuvinte mãiestrite s-ar spune
într-o adunare, dacã nu e puterea lui Dumnezeu sã întãreascã cuvîntul,
n-are rost predica noastrã. E o predicã plãcutã urechii, dar în inimã
n-are pãtrundere.
Pag. 26

Am auzit predici atît de frumoase, am vãzut lacrimi multe, dar

c uvî ntul nu rodea, pentru cã numai o predicã ce vi ne de l a i ni mã
aduce rod inimii. Dragii mei fraþi lucrãtori, fie-vã milã de sufletele din
adunare. Fie-vã milã de timpul care se scurge. Uite, avem aici tineri
care, ca mîine, aºteptãm sã fie lucrãtori viitori. Ce ar putea sã înveþe
de la noi, cei bãtrîni ? Ce pi l dã l e dã m noi l or ? Oa r e nu ne va
condamna odatã Dumnezeu cã n-am fost o pildã pentru cei din jurul
nos tru? Nu vom rãspunde în faþa lui Dumnezeu? ªi cum vom sta în
casele noastre cî nd º tim cã am lãsat în urma noastrã o Evanghelie
rãsturnatã? N-am crescut copiii în frica ºi în temerea lui Dumnezeu.
Þineþi cont cã tinerii noºtri sînt foarte înþelepþi acum ºi ei pot sã vadã.
Se vede pe feþele noastre. Se vede pe purtarea noastrã. Se vede prin
felul cum venim la adunare. Ei citesc în noi ca într-o carte! Atunci de
ce sã lãsãm urme triste în viaþa lor? De ce sã nu avem noi o dragoste
curatã, o dragoste neprefãc utã ? Ce ne foloseºte nouã cã nu sîntem
curaþi? Ce am pierdut noi dacã am venit în întregime ºi ne-am predat
Domnului? Ce binecuvîntare es te di n pa r tea l ui Dumnezeu într-o
adunare unde ne - a m pr e da t l ui Dumne ze u º i apoi ne pr edãm ºi
adunãrii! În sufletele noastre ºi în purtarea noastrã, sã citeascã toþi
ceea ce trebuie, pentru creºterea lor duhovniceascã.
Luc r a r e a Domnul ui, fraþii mei, este o Lucrare mãreaþ ã º i
binecuvîntatã. Lucrarea aceasta a trecut prin clipe grele - ºi aº vrea sã
vorbim despre cei bãtrîni care au trãit acele vremuri cînd Lucrarea
aceasta a pornit de la început. M-am gîndit cu drag la fratele Nica:
este unul dintre fraþii bãtrîni de pe meleagurile acestea. Preþuiþi pe
astfel de oameni ºi trebuie cu toþii sã-i preþuim pe astfel de oameni
c a r e a u l uat de la început ca l e a l ui Dumneze u î n Luc r a r e a l ui
Dumnezeu, cu greutãþile prin care a trecut ea. S-au ridicat în Lucrarea
aceasta, credeþi-ne. Mi-aduc aminte - ºi fratele Opriº ºtie, ºi fratele
Bihoi ºtie, cã sînt mai vechi în Lucrare - cã eram ºi noi copii cînd
ne-am întors la Domnul. Atîþia s-au perindat prin aceastã Lucra re.
Atîþia au venit în Lucrare, dar unii aºa s-au dus, cum se duce bruma
cînd s e a r a tã s oa r e l e : br uma se topeºte ºi dispare. Unde nu este
dragoste curatã, trãieºte un timp, dar cînd apare soarele, dispare. Unde
sînt pãcate ascunse, acol o - fr a þ i i mei dragi - mai curînd sau mai
tîrziu, fie cã se vor zdrobi pãcatele acestora, cãci Dumnezeu nu le va
îngãdui multã vreme, fie cã nu mai progreseazã lucrul lui Dumnezeu.
ªi, cum am mai spus, sînt ºi adunãri pline de durere ºi de amãrãciune.
Nu uitaþi cã adunãrile acestea desãvîrºesc sfinþii. Aici cresc sufletele,
aici creºte credinþa. Pentru cã Apostolul Pavel spune: Credinþa vine în
urma celor auzite! Noi citim Biblia ºi acasã, dar nu e niciodatã ca în
adunare ºi n-o putem înþelege ca în adunare, pentru cã aici este Duhul
l ui Dumnezeu. Fraþii care mãrturisesc Cuvîntul s î nt s us þ i nuþ i de
r ugã ci unea fraþilor din þara întreagã. Am plecat azi - noapte de l a
Sãlaºul de Jos ºi i-am rugat din toatã inima pe fraþi sã se roage pentru
noi. Sã se roage pentru drumul pe care îl avem de fãcut, pentru cã nu
eram trimiºi ºi de firea pãmînteascã ºi de multe ori trebuie sã plecãm
ºi noi obosiþi pe drumuri. De multe ori trebuie sã plecãm împovãraþi
la drum, dar trebuie sã plecãm, Dumneze u ne tr i mite ºi trebuie sã
plecãm, cu toate riscurile care ne apasã în tot momentul. Am plecat cu
încrederea în rugãciunea celor mulþi.
 Pag. 27

Sã aducem un alin sufletelor care Îl iubesc pe Dumnezeu, sã le

întindem o mînã de ajutor, sã-i aducem la Domnul cum alþii l-au adus
pe orbul aces ta . Ni º te oa me ni l - au adus la Domnul. Dorim sã vã
aducem la Domnul, fraþii mei, cum ne-au adus ºi pe noi alþii. Dorim
sã simþiþi mîna Lui vindecãtoare. Noi nu putem face mai mult decît
atît: sã vã aducem la Domnul. El vã va pune Mîna pe ochi. El vã va
scoate afarã din lume. Noi nu vã putem scoate din lume, dar putem sã
vã aducem pînã la Domnul. ªi aceasta depinde de starea fiecãrui a
dintre frãþiile voastre. Noi mai mult nu vã putem face, aceasta este
slujba pe care am primit-o: sã vã ducem la Hristos. Cum ne-au dus ºi
pe noi înaintaºii noºtri - ºi le sîntem recunoscãtori. Cînd ne gîndim
acum la pãrintele Iosif, rupem cu dragoste o floare de pe mormîntul
acela scump sub care se gãseºte marele om al lui Dumnezeu care ne-a
adus pe noi la l umi nã , l a c unoº ti nþ a Domnului. Cu cîtã dragoste
mergem la mormîntul lui ºi cu cîtã dragoste ne aducem aminte cît de
scump l-au costat jertfele acestea! Fraþii ne-au dus la Domnul de mînã
sau pe braþele lor ºi am primit din partea Domnului tot ceea ce avem
astãzi. Fraþilor iubiþi, puneþi mare preþ pe adunãrile acestea. Aratã
Cuvîntul lui Dumnezeu cã dacã va strica cineva templul lui Dumnezeu,
ºi Dumnezeu îl va strica pe el. E un cuvînt atît de greu, mai greu decît
cerul ºi pãmîntul. Voi sînteþi Biserica Dumnezeului Celui Viu; ºi dacã
stricã cineva Biserica aceasta, îl va strica ºi Dumnezeu pe el. Atunci
noi mai putem intra cu o dragoste prefãcutã în adunare? Mai putem
avea pãcate ascuns e î n i ni ma noa s tr ã ? Ma i putem sã mãrturisim
Cuvîntul, cînd ºtim cã n-avem nimic de-a face cu Hristos? ªi în altã
parte: Cine face pe unul din aceºti micuþi sã pãcãtuiascã, mai bine sã
i se lege o piatrã de moarã de gît ºi sã fie aruncat în mare. Deci, fraþii
mei, s ã nu fi m s mintealã pentru nimeni în adunãrile noastre. Zice
Sfîntul Pavel: N-am fost smintealã nici pentru greci, nici pentru iudei,
nici pentru Biserica lui Dumnezeu. N-am avut nimic nici împotriva
Templului , ni c i î mpotr i va Cezarului, nici împotriva Bisericii lui
Dumnezeu.
Tu ai curãþia ºi nevinovãþia asta? El poate sã ne facã pe toþi aºa ºi
sã-L rugãm sã ne facã pe toþi. Aºa sã poatã lucra Dumnezeu cu noi,
cu Mîna Sa în viaþa noastrã. Fraþii mei dragi, ora e destul de înaintatã;
noi am dor i c a s ã r ã mî ne m cît mai mult, dar noi n-am venit ca sã
dormim aici. ªtiam cã am plecat la drum ºi L-am rugat pe Domnul:
Doamne, foloseºte-ne unde ai Tu nevoie de noi ºi cît e nevoie. N-am
cãutat sã ºtim dacã drumurile acestea costã privegheri, costã lacrimi,
costã dureri ºi atîtea strîngeri de inimã, ci am plecat în Numele lui
Dumnezeu. ªi i-am rugat pretuti nde ni pe unde a m fos t pe fr a þ i i
lucrãtori sã ne însoþeascã cu rugãciunile lor, cã de ei depinde de multe
ori bunul mers al adunãrii, în mãsura în care ei pot sã pregãte ascã
sufletele pentru primirea lui Hristos, pentru primirea Duhului Sfînt ºi
pentru pãstrarea curãþiei duhovniceºti în adunarea lui Dumnezeu. S
ã
ºtiþi fraþilor, cã sînteþi o comoarã pentru Domnul. ªi facã Domnul sã
ne s i mþ i m º i noi l a vîrsta bãrbãþiei lui Hristos. Sã nu tr e c e m cu
vederea uºor pe un om care trãieºte în unele pãcate de neîngãdui t!
Fraþii mei dr a gi , c î nd a r e omul nevoie de ajutor? Cînd merge pe
picioare sau cînd cade? Sã n-aºteptãm fraþii sã cadã! Sã-i pregãtim
î na i nte de a c ã de a . Pe ntr u c ã , da c ã - i hr ã ni m c u Cuvî ntul l ui
Dumnezeu ºi vedem în ei o viaþã din Dumnezeu, atunci nu vor cãdea.
Pag. 28

Dar sã nu ne obiºnuim cu vechiul cîntec al altora, cînd un om a

cãzut ºi e de lepãdat ºi îl scoþi afarã. Nici Mîntuitorul n-a procedat
altfel. El a venit sã mîntuiascã ce era pierdut. El a cãutat pe oamenii
pierduþi, dar nu pe cei care a u c unos cut odatã Cuvîntul ºi apoi au
cãzut. Pe aceºtia nu i-a mai cãutat. Cãci dacã am pãcãtuit dupã ce am
cunoscut, dupã ce am primit deplina cunoºtinþã a adevãrului, nu mai
rãmîne nici o jertfã pentru pãcat. Cãci pe aceºtia nu-i iartã Domnul;
ºi chiar dacã fraþii cautã sã-i aducã în adunare, sînt o povarã pentru
adunare. Repet din nou: e i s î nt o pr ote zã î n Cor pul lui Hristos.
Biserica n-are nevoie de proteze. Corpul lui Hristos n-are nevoie de
proteze, ci are nevoie de mãdulare vii, de mãdulare naturale, de care
sã se poatã folosi oricînd este nevoie. Pe care Dumnezeu sã Se poatã
baza ºi sã Se poatã încrede în ei. Fratele Nica ºi fratele Ghiþã sînt
niºte fraþi de nãdejde în Ezeriº ºi în pãrþile acestea ale Banatului.
Priviþi-le viaþa ºi roadele lor, cãci dupã acestea se pot cunoaºte
adevãraþii credincioºi. De aceea cuvîntul lor sã fie totdeauna cu har,
dr es cu sare. Sã fie judecat ºi luminat de Duhul lui Dumnezeu. Tot
a º a tr e buie sã se spunã ºi despre cei care luc r e a zã î mpr e unã c u
Dumnezeu, cum s-a spus despre Domnul Isus: El le vorbea ca unul
care avea putere. Aºa a vorbit Hristos ºi aºa a fãgãduit Apostolilor: Sã
nu plecaþi din Ierusalim pînã ce nu vã veþi îmbrãca cu putere de sus.
Iudeii L-au întrebat mereu: De unde ai luat Tu puterea aceasta? L-au
întrebat pe Domnul, pentru cã totuºi, chiar dacã nu voiau sã creadã în
El, tot vedeau o putere deosebitã. Niciodatã n-a vorbit vreun om ca
Omul Acesta! Tu, fratele meu ºi sora mea, care îþi place sã te lauzi,
la tine ce fe l de pute r e se poate vedea? Puterea pe care o avea ºi
Domnul ºi care ui me a mul þ i mi l e s a u pute r e a fi r i i pãmînteºti, a
îmbãtãrii cã ai fost ºi tu odatã cineva? Aceastã putere trebuie sã se
vadã în fiecare mãdular. Dupã cum fiecare mãdular, mînã sau picior,
are o putere pe care noi nu o ve de m, da r s i mþ i m ac e a putere în
miºcare. Dupã cum vîntului care ba te nu i s e ve de c ul oa rea, dar
vedem pomii miºcîndu-se ºi îndoindu-se ºi dupã asta ne dãm seama cã
a fa r ã ba te vî ntul . Cî nd vom vede a î ntr - o adunare miºcîndu- s e
sufletele, îndoindu-se ºi zbãtîndu-se în lanþurile vrãjmaºului, ne dãm
seama cã începe sã lucreze Dumnezeu, bate vîntul, Vîntul cel Ceresc,
Vîntul Duhului Sfînt, care face întîi trezirea. Nu mai lasã pe nimeni
sã doarmã în somnul pãcatului, cãci vine înnoirea, schimbarea, vine
Soarele Hristos, care umple s ufl etele de dragostea lui Hristos, de
ascultarea Voii lui Dumnezeu.
Acolo-i creºtere! Ca brazii care cresc pe vîrful munþilor, unde nu
se gãseºte pãmînt sã-ºi înfigã r ã dã ci ni l e , c i c r e s c î n crãpãturile
stîncilor. Fac cumva ºi tot îºi înfig rãdãcinile în crãpãturile stîncilor.
Din ce se miºcã vîntul mai puternic, îºi înfig rãdãcinile mai adînc în
stînc ã , pe vî rful de stîncã, ºi rãmîn neclintiþi acolo sus, deasupra
tuturor ºi nu-i mai atacã nici furtunile pãgîne, pentru cã ei au rãdãcini
adînc înfipte. Aºa sîntem ºi noi în Hristos - sau aºa ar trebui sã fim!
Bradul ºi-a înfipt rãdãcinile în stîncã! Noi sã ne înfigem rãdãcinile
noastre tot mai adînc în Stînca noastrã, Hristos. Binecuvîntat sã fie
Dumnezeu, care ne-a chemat ºi pe noi în Lucrarea aceasta peste care
au venit furtuni pe care unii le-au gustat din plin. Dar binecuvîntat sã
fi e Dumne ze u, pentru cã pe aceste s ufl e te l e ve de m a s tã zi ma i
înrãdãcinate ºi mai statornice.
 Pag. 29

Au devenit suflete mai iubitoare de Dumnezeu ºi care nu se mai

tem de furtunile care vor veni pe lume, pentru cã ei sînt înrãdãcinaþi
în Hristos. Aici trebuie sã ajungem cu toþii! Noi nu vom fi scutiþi de
furtuni, fraþii mei dragi, dar L- a m r uga t pe Dumnezeu ºi Îl rugãm
întotdeauna sã ne întãreascã în mijlocul tuturora, sã le putem rãbda ºi
suporta fãrã cîrtire ºi cu smerenie. Aºa cum a spus Moise odinioarã
pentru poporul rãzvrãtit: Doamne nu-i ºterge din Cartea Ta, mai bine
ºterge - mã pe mi ne di n Ca r te a Ta , da r iartã poporul Tãu. A fost
dragostea dintre pãstor ºi turmã. Dintre conducãtor ºi cei conduºi!
Aceasta-i dragostea noastrã pentru Lucrarea a c e a s ta . Am cerut în
atîtea rînduri Domnului: Doamne, scuteºte-i pe fraþi de lucrul acesta,
mai bine loveºte-ne pe noi! Mai bine pune-ne pe noi în faþa furtunii.
Ma i bi ne î nchi de - ne pe noi î n cuptor ul acesta, numai scuteºte,
Doamne, poporul Tãu, adunarea aceasta. Cã sînt suflete slãbuþe, sînt
suflete care n-au crescut. Sînt suflete care acuma cresc; e un tineret
încã slab, viitorul de mîine acuma se pregãteºte. Prin tinerii voºtri,
viitorul acuma se dezvoltã. Dumnezeu sã-i binecuvînteze pe aceºti
tineri, ca de acum, de tineri, sã îmbrãþiºeze Stînca-Hristos; pentru ca
atunci cînd vor veni furtunile de mîine sau alte necazuri, ei sã fie gata
sã le sufere cu rãbdare. Fraþi tineri, nu veþi fi scutiþi nici voi de
fur tuni . Vor ve ni fur tuni c î nd ma i ma r i , c î nd ma i mici, dar c u
siguranþã cã vor veni peste fiecare din voi. Numai aºa veþi putea sta ºi
rezista, dacã vã veþi înrãdãcina adînc în Stînca-Hristos. Aceasta e þinta
ºi propovãduirea pe care ne-am silit totdeauna din partea Domnului sã
v-o putem spune. Cãci nu vrem sã ridicãm alt nume în adunare. Nu
vrem sã ridicãm alt nume, decît pe Isus Cel Rãstignit. Nu vrem sã ºtim
nimic între voi - ne spune Sfîntul Pavel - decît pe Isus Cel Rãstignit.
Nu v-am pus altã þintã ºi nu vã pune m ni ci oda tã. E Lucrarea cea
nãscutã în Biserica aceasta, Lucrare nãscutã de Dumnezeu - ºi aici
vom rãmîne. Noi nu predicãm în adunãrile noastre, cum ne comandã
alþii, noi nu predicãm crucea goalã. Noi dãm dovadã despre Cruce ºi
preþuim Crucea ca pe un altar pe care a fost jertfit Fiul lui Dumnezeu.
Dãm dovadã ºi purtãm Crucea. N-am vorbit ni c i oda tã de formele
Bisericii noastre pe care le practicãm, dar în mijlocul tuturor acestora
vrem sã ridicãm Chipul Domnului Isus, ca toþi sã priveascã spre El ºi
sã ajungã la starea de om mare, asemenea plinãtãþii Chipului Sãu.
Aceasta este þinta gîndurilor noastre; pentru aceasta am venit,
pentru aceasta ne-a trimis Dumnezeu. ªi sã-L rugãm pe Domnul ca,
î n puþ i ni i a ni c e - i ma i a vem de trãit, sã nu mai avem nici o altã
nãdejde pe pãmînt, ci sã dorim numai ca pe fraþii noºtri ºi pe surorile
noastre sã le putem aduce la Hristos. Sã putem închide ochii noºtri
liniºtiþi cã ne-am fãcut datoria ºi slujba ne-am împlinit-o. Dar pînã
atunci. Sã putem vorbi ºi de dincolo de mormînt. Sã vã putem vorbi
cînd veþi veni la mormintele noastre, sã vã putem vorbi de dincolo de
mormînt de aceeaºi nãdejde ºi þintã de care v-am vorbit în viaþã. De
aceeaºi mîntuire care se dã prin Sîngele Domnului Hristos. Am vrea
sã nu mai schimbãm vreodatã felul nostru de vorbire, felul de gîndire
sau felul de lucrare. Sã nu ne lase Domnul niciodatã, oricîte piedici ar
veni în calea noastrã. Dar sã nu putem niciodatã fi în stare, în mijlocul
adunãrii, sã vestim un alt isus ºi o altã Evanghelie.
Pag. 30

Am fãcut un legãmînt cu Dumnezeu ºi în aceastã Lucrare vom

rãmîne pînã la moarte. Vom sluji din toate puteri l e noa s tr e Ac e st
Nume Slãvit al lui Dumnezeu, vom cãuta sã întãrim pe fraþii noºtri -
ºi aveþi încredere, fraþii mei dragi, nu în noi, ci în Dumnezeu. Aveþi
încredere cã ne-am predat cu totul lui Dumnezeu. ªi dorim totdeauna
sã vestim Evanghelia curatã. Ori de cîte ori veþi vedea o slãbiciune în
viaþa noastrã, vã rugãm sã ne spuneþi, vã rugãm cu toatã tãria. Poate
cã vom fi - ºi sîntem - greºiþi, pentru cã mai greºim în multe feluri,
dar vã rugãm, a j uta þ i - ne º i cu r ugã c i unile frãþiilor voastre. Sînt
o b s e r va þ i i pe c a r e tr e bui e s ã ni l e fac e þ i , i a r noi vã s î nt e m
recunoscãtori dacã ni le faceþi. Dacã observaþi ceva necuviincios în
adunare, dacã a fost ceva nepotrivit în cuvîntul pe care l-am vestit.
Dacã aþi simþit cã Duhul nu a putut lucra ºi în noi, ºi în voi asemenea,
faceþi-ne binele acesta ºi spuneþi-ne. Sub orice formã - Domnul sã vã
lumineze - dar veniþi-ne în ajutor, dacã sîntem mãdulare unii altora.
Nu dorim, fraþii mei, sã schimbãm Evanghelia, pentru nimic în lume.
ªi am dori mai bine sã murim, decît sã venim cu o altã Evanghelie, sã
vã spunem alte învãþãturi. Atunci am vrea mai bine sã ne ia Domnul
viaþa î n or i ce c l i pã . Sã nu fi m o pi e di c ã î n c a l e a Lucrãrii lui
Dumne ze u! Sã nu a j unge m î n ni c i un fel o fr î nã î n î na i nta r ea
Evanghe l i e i Domnul ui nos tr u Is us Hristos. Nu vrem, nu vrem sã
s tr i c ã m Lucrarea Domnului. Mai bine ia-ne , Doa mne, di n ca l ea
Evangheliei Tale. ªi ridicã pe alþii, mai plini de rîvnã ºi mai plini de
dragoste pentru Lucrarea Ta sfîntã ºi mãr e a þ ã . Cã aici e vorba de
mîntuire, fraþii mei. E vorba de valori pe care le-a rãscumpãrat Hristos
pe Crucea Golgotei, prin scump Sîngele Lui. De aceea, vã rugãm pe
toþi sã fiþi apþi pentru adunarea în care Dumnezeu v-a ridicat ºi v-a
ajutat sã ajungeþi ºi voi. ªi vã rugãm din toatã inima, pentru cã truda
noastrã a fost lungã pînã am fãcut drumul acesta ºi am venit aici din
nou, am venit sã ne mai bucurãm aici; însã am venit ºi cu un îndemn
din partea Domnului ºi parcã a fos t Mî na l ui Dumnezeu care ne-a
trimis aici. Sînt rãni de vindecat. Sprijiniþi-ne cu rugãciunea, ca sã
putem vindeca aceste rãni, sã putem aduce aceste suflete la Hristos,
ca sã plece de la El vindecate. Sprijiniþi-ne! Am fost aici sã vã ajutãm,
fraþilor lucrãtori. Am fost trimiºi de Domnul ºi ne va trimite ºi în altã
pa r te . Spr i j i ni þ i - ne ! Avem gînduri cur a te fa þ ã de Lucr a r ea l ui
Dumnezeu. Am vrea sã ducem ºi acolo unde vom mai ajunge
veºti bune. Sã avem toþi grijã unul de celãlalt în parte. Sã ne putem
ajuta unul pe altul, sã ne putem supraveghea; nu critica, ci ajuta. Cînd
vedeþi vreo greºealã la altul, rugaþi-vã pentru el; spuneþi-l fraþilor de
nãdejde ºi rugaþi-vã împreunã. Aºa ne învaþã pe noi Biblia! Ajutaþi-l
sã se ridice, nu-l împingeþi în prãpastie. E uºor sã împingi pe cineva,
dar e greu sã-l aduci din nou la starea în care a fost înainte. Domnul
Dumnezeu sã ne binecuvînteze pe noi toþi ºi sã ne sfinþeascã - ºi pe
frãþiile voastre, ºi pe noi, - ca sã simþim ceea ce a zis Sfîntul Pavel din
închisoarea de la Roma: Fraþii mei, deºi sînt departe de voi cu trupul,
dar cu duhul sînt în mijlocul vostru ºi pr i ve s c c u bucurie la buna
rînduialã care domneºte în mijlocul vostru. Facã Domnul Isus ca acei
ca r e sînt departe de noi, prin Duhul Sfînt, sã se gãseascã mereu în
mijlocul nostru, s ã pr i ve as c ã l a buna rînduialã care domneºte în
adunãrile noastre ºi în Biserica Domnului.
 Pag. 31

Noi am venit numai sã vã cercetãm, dar am vrea ca acum, la

plecare, sã lãsãm în urmã pace, liniºte ºi bucurie. ªi acum cînd plecãm
de aici, ºi mîine, vã rugãm, rugaþi-vã ca Dumnezeu sã binecuvînteze
gîndul frumos pe care L-a avut cî nd ne - a tr i mi s a i c i î n mi j locul
frãþiilor voastre. Am venit pentru cauza lui Dumnezeu, pentru nici un
interes pãmîntesc. Am venit aici nu sã dormim, nu sã mîncãm, nu sã
ne odihnim, nu sã arãtãm cine sîntem, ci sã-L arãtãm pe Hristos, iar
noi sã r ã mî ne m î n umbr ã . Pe Hristos sã-L vedeþi, nu pe noi. Am
învãþat lecþia aceasta di n Bi bl i e: c î nd Pe tr u º i Ioa n au fã c ut o
vindecare la templu, ei au zis: De ce vã uitaþi la noi, fraþilor, doar nu
prin noi, prin puterea noastrã, s-a fãcut minunea aceasta, ci prin Isus,
pe care voi L-aþi rãsti gni t. Pr i n Nume l e Lui s - a fãcut ºi aceastã
minune! Fraþii mei, noi nu atragem pe nimeni. Hristos este Cel care
S- a c rucificat pentru toþi pe Cruce. Dacã El are nevoie de noi, ne
poate trimite, cãci am zis: Doamne, dacã ne gãseºti vrednici pentru
l uc r ul a c e s ta, tr i mi te- ne or i unde a r fi , în orice parte. ªi da c ã
Dumnezeu ne-a trimis aici, am vrea sã fim sprijiniþi ºi de rugãciunile
frãþiilor voastre.
Acum plecãm de aici, pentru cã Lucrarea Sa este o Lucrare uriaºã,
sînt sute de mii de oameni, sînt sute de mii ºi mii de mii de tineri care
s-au înrolat în aceastã Lucrare ca sã-L slujeascã pe Dumnezeu. ªi, ca
semn al bãtãliilor, sînt ºi rãniþi în lupte, sînt ºi morþi, sînt ºi dispãruþi.
Noi trebuie sã salvãm ceea ce se mai poate salva din toate. Aceasta
este misiunea pe care am primit-o ºi fraþii stau gata de bãtãlie, sã mai
salvãm ceea ce se mai poate salva dintre cei rãniþi sau care sînt în
spitalele sufleteºti. Pentru cã puterea întunericului ºi-a concentrat toate
forþele asupra acestei sfinte Lucrãri. Toþi duºmanii lui Dumnezeu s-au
îndreptat împotriva acestei Lucrãri, însã, cum s-a cîntat cîntarea aceea:
Nu te teme, nu te teme, / pentru tine dau popoare-ntregi, / tu ai preþ
nespus în ochii Mei - aºa sînt oamenii, copiii lui Dumnezeu! Mai ales
c î nd hotã r î þ i a u ve ni t î n lupta aceasta pentru cauza slãvitã a l ui
Dumnezeu. Dumnezeu sã ne binecuvînteze ºi sã ne sfinþeascã, fraþii
me i , ºi trupurile, ºi duhurile, ºi sufletele noastre, ca sã fim gã s i þ i
întregi pînã în ziua venirii Domnului. Amin! Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 32

Pîinea lui Dumnezeu

Vorbirea frate l ui Popa Pe tr u ( Ba ti z) l a nunta de l a Ce i º oara -

duminicã, 30-VI-1974

Cînd s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborît la marginea mãrii. S-au
suit într-o corabie ºi treceau marea, ca sã se ducã în Capernaum. Se
întunecase ºi Isus tot nu venise la ei. Sufla un vînt puternic ºi marea
era întãrîtatã. Dupã ce au vîslit cam 25 sau 30 de stadii, vãd pe Isus
umblînd pe mare ºi apropiindu-Se de corabie. ªi s-au înfricoºat. Dar
Isus le-a zis: Eu sînt, nu vã temeþi! Voiau deci sã-L ia în corabie. ªi
corabia a sosit îndatã la locul s pr e c a r e me r ge au. Nor odul care
rãmãsese în cealaltã parte a mãrii bãgaserã de seamã cã acolo nu era
decît o corabie ºi cã Isus nu Se suise în corabia aceasta împreunã cu
ucenicii Lui, ci ucenicii plecaserã singuri cu ea. A doua zi sosiserã alte
corãbii din Tiberiada aproape de locul unde mîncaserã ei pîinea dupã
ce Domnul mulþumise lui Dumnezeu. Cînd au vãzut noroadele cã nici
Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit ºi ei în corãbiile acestea
ºi s-au dus la Capernaum, sã caute pe Isus. Cînd L-au gãsit, dincolo
de mare, I-au zis: Învãþãtorule, cînd ai venit aici? Drept rãspuns, Isus
le-a zis: Adevãrat, adevãrat vã spun cã Mã cãutaþi nu pentru cã aþi
vãzut semne, ci pentru cã aþi mîncat din pîinile acelea ºi v-aþi sãturat.
Lucraþi nu pentru mîncarea pieritoare, ci pentru mîncarea care
rãmîne pentru viaþa veºnicã ºi pe care v-o va da Fiul Omului, cãci
Tatãl, adicã Însuºi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui. Ei
i-au zis: Ce sã facem ca sã sãvîrºim lucrãrile lui Dumnezeu? Isus le-a
rãspuns: Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: sã credeþi în
Acela pe care L-a trimis El. Ce semn faci Tu deci - i-au zis ei, ca sã-l
vedem ºi sã credem în Tine? Ce lucrezi Tu? Pãrinþii noºtri au mîncat
manã în pustie, dupã cum este scris: Le- a dat sã mãnînce pîine din
c e r. Isus le-a zis: Adevãrat, adevãrat vã spun cã Moise nu v-a da t
pîinea din cer, ci Tatãl Meu vã dã adevãrata pîine din cer, cãci pîinea
lui Dumnezeu este aceea care se coboarã din cer ºi dã lumii viaþa.
Doamne - i-au zis, dã-ne totdeauna aceastã pîine. Isus le-a zis: Eu sînt
Pîinea vieþii. Cine vine la Mine nu va flãmînzi niciodatã ºi cine crede
în Mine nu va înseta niciodatã. Dar v-am spus cã M-aþi ºi vãzut ºi tot
nu credeþi. Tot ce-Mi dã Tatãl va ajunge la Mine ºi pe cel ce vine la
Mine nu-l voi izgoni afarã: cãci M-am pogorît din Cer sã fac nu voia
Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. ªi voia Celui ce M-a trimis este sã
nu pierd nimic din ceea ce Mi-a dat El, ci sã-l înviez în ziua de apoi.
Voia Tatãlui Meu este ca oricine vede pe Fiul ºi crede în El sã aibã
viaþa veºnicã; ºi Eu îl voi învia în ziua de apoi (Ioan 6, 16-40).
Fraþilor ºi surorilor! În Evanghelia aceasta este vorba de înmulþirea
pîinilor, cînd Domnul Isus - Fiul lui Dumnezeu - apãruse pe pãmîntul
acesta ºi fãcea tãmãduiri, semne ºi minuni. Din toate pãrþile veneau
gl oa te l e c u bolnavi pe braþe, pe tãrgi, pe spate - ca sã-i aducã l a
Marele nostru Mîntuitor, ca sã le dea tãmãduire trupeascã. Cu prilejul
acesta, cum aratã Cuvîntul lui Dumnezeu în capitolul acesta, dincolo
de Marea Tiberiadei, unde Mîntuitorul ªi-a gãsit un loc de poposire
duhovniceascã, voia sã stea liniºtit cu ucenicii Lui,
 Pag. 33

ca sã le dea sfaturile trebuitoare mîntuirii, în vederea zilei de mîine,

cînd vor trebui sã ducã Cuvîntul lui Dumnezeu mai departe. Dar n-a
avut ni c i a col o l i ni ºte, cãci gloata care Îl cãuta ºi vestea despre
mi nuni l e º i de s pr e î nvã þ ã tur i l e pe c a r e l e d ã de a El Î l c ã uta
pretutindeni. Îl cãutau gloatele de bolnavi, Îl cãutau oamenii trudiþi ºi
apãsaþi de povara pãcatului pretutindeni, ca sã le dea tãmãduire. ªi de
data aceasta, cînd Domnul stãtea liniºtit cu ucenicii Lui într-un loc
liniºtit, retras de la vorbe, iatã cã vede de departe o ma r e gl oa tã
venind spre El, c ã utî ndu- L cu bol navii, cu nenorociþii, pe care-i
aduceau pe tãrgi, pe ce pute a u. Iar unul din apostoli, Filip, vãzînd
gloata aceasta mare ºi ºtiind cã sînt departe de cetate, în pustie, s-a
îngrijorat ºi I-a pus o întrebare Învãþãtorului: Învãþãtorule, de unde sã
cumpãrãm noi pîine ºi sã dãm acestor oameni? Cã c i , iatã, de atîta
vreme ne cautã ºi sînt flãmînzi ºi obosiþi. Dar Mîntuitorul ºtia ce avea
sã facã.
A venit unul dintre ucenici ºi Îi spune: E un copil aici care are 5
pîini de orz. Dar ce sînt pîinile acestea pentru o mulþime aºa de mare?
O, fericitã ai fost tu, mamã a acestui copil, care i-ai pus picioarele
copilaºului tãu sã meargã sã-L caute pe Mîntuitorul ºi te-ai gîndit la
cele 5 pîini pe care trebuie sã le aibã ca hranã! Cãci nu plecase numai
pentru o zi copilul acesta, ci sã stea mai mult, sã-L caute pe Domnul
ºi sã asculte învãþãturile Lui. Fraþilor dragi ºi surorilor! Acele 5 pîini
pe care tinerelul acesta le avea sînt cele 5 simþuri duhovniceºti din
viaþa fiecãrui om. Fericit este acela cu cele 5 simþuri dezvoltate, prin
care poate sã-L urmeze pe Hristos, prin care poate sã ia întotdeauna
învãþãturile trebuincioase din viaþa de fiecare zi. Un om cu aceste 5
simþuri duhovniceºti dezvoltate este un om sãnãtos în credinþã, în
nãdejde, în dragoste ºi în tot ceea ce trebuie sã aibã, ceea ce îi este
necesar pentr u ur ma r e a l ui Hr i s tos . Mî ntui tor ul a s pus a tunci
ucenicilor sã aducã cele 5 pîini ºi le-a binecuvîntat, ridicîndu-ªi ochii
spre ceruri; ºi a spus ucenicilor: Spuneþi gloatei sã ºadã jos pe iarbã,
cîte 50 la un loc.
Dupã binecuvîntarea pîinilor, dupã rugãciunea pe care a fãcut-o,
a început sã frîngã pîinile acelea pentru aceastã gloatã flãmîndã. ªi
ma r e a fos t minunea lui Dumne zeu c î nd, di n 5 pî i ni , tot mer e u
frîngea, º i pîinile nu se mai terminau, pînã cînd toatã gloata a fost
sãturatã. Iar la urmã au rãmas 12 coºuri de fãrîmituri. Aºa este pîinea
l ui Dumnezeu, fraþilor. Aºa este Cuvîntul lui Dumnezeu. Aº a s î nt
izvoarele lui Dumnezeu: din ce scoþi mai mult din ele, rãmîne o apã
tot mai binecuvîntatã, mai limpede, mai bunã. ªi pîinea lui Dumnezeu
nu se va termina niciodatã, în toate veacurile. Înviorarea lui Dumnezeu
þine în vecii vecilor ºi toþi pãcãtoºii de pe pãmînt au posibilitatea ºi vor
avea posibilitatea sã primeascã hrana necesarã pentru viaþa veºnicã, aºa
cum am auzit citindu-se: Pîinea lui Dumnezeu care se coboarã din cer
ºi dã lumii viaþã. În gloata aceasta se gãseau ºi farisei, ºi cãrturari; ºi
gî ndul l or me r ge a c um l a Moi s e º i î º i a duc a mi nte º i - I s pun
Mîntuitorului cã Moise a hrãnit cu pîine din cer gloata atunci cînd se
gãseau la o astfe l de r ã s pî nti e º i nu ma i a ve a u pîine, ºi cîrteau
împotriva lui Dumnezeu. ªi atunci Moise, omul lui Dumnezeu, a spus
în rugãciune : Doa mne , gl oa ta acea s ta nu ma i a r e pî i ne; dã-le,
Doamne, pîine, fã ceva cu gloata aceasta, cã se rãzvrãteºte împotriva
Ta.
Pag. 34

Înmulþirea pîinilor este preînchipuitã ca de o icoanã prin ceea ce s-a

întîmplat odinioarã în pustie prin pîinea pe care le-a dat-o Dumnezeu
din cer. ªi fiindcã poporul credea cã aceasta e pîinea care s-a coborît
din cer, Mîntuitorul le-a spus: Moise nu v-a dat pîine din cer. Pîinea
din Cer era Mîntuitorul, pentru cã pe El L-a însemnat Dumnezeu cu
pecetea Lui. Fraþii mei dragi, sã ºtiþi cã noi nu sîntem numai materie,
ci sîntem ºi spirit, ºi duh, ºi suflet. ªi omul nostru lãuntric are nevoie
de hranã duhovniceascã. ªi hrana duhovniceascã este Cuvîntul l ui
Dumnezeu. V-am îndemnat stãruitor ºi-i îndemnãm pe tinerii noºtri sã
citeascã mai mult Cuvîntul lui Dumnezeu. Îndemnãm pe tinerii noºtri
sã punã mî na pe Cuvîntul lui Dumnezeu, sã urmeze pilda tînãrului
Timotei, despre care Sfîntul Apos tol s pune : Di n pr uncie cunoºti
Sfi nte le Scripturi, care pot sã-þi dea înþele pc i une a c a r e duce l a
mîntuire. Sã se cerceteze de cãtre toþi fraþii mai mul t Cuvîntul lui
Dumnezeu. Pentru cã, fraþilor dragi, trebuie cãutat, în Cuvîntul lui
Dumnezeu, Hristos. ªi Îl vom gãsi pe Hristos. Nu cãutaþi niciodatã
cuvinte cu care sã împungeþi pe cineva. Nu cãutaþi sã vã apãraþi forma
de credinþã.
Cãci nu vom gãsi niciodatã în Cuvîntul lui Dumnezeu astfel de
unelte prin care sã ne apãrãm interesele noastre, cînd ºi astãzi, atîtea
gloate cîte numãrã turma lui Dumnezeu studiazã Biblia ca sã gãseascã
unelte sã apere forma de credinþã. Noi nu avem o credinþã a noastrã
înºine. Noi a ve m c r e di nþ a care a fost datã sfinþilor o datã pentru
totde a una . Cuvî ntul l ui Dumneze u trebuie cercetat în post º i î n
rugãciune. Trebuie sã pãtrundem în tainele Bibliei prin Duhul în care
a fost scrisã Biblia. Pentru cã rãmînînd numai la literã - cum spune
Sfîntul Apostol Pavel, litera omoarã, dar Duhul dã viaþã. Pe mine mã
doare inima cînd vãd cum atîþia oameni din alte bisericuþe se leagã de
literã cu atîta tãrie, lãsînd Duhul la o parte. Îi aud mereu vorbind: Ce
s pune l a Mar cu 16, 16? Bieþii oameni, cum se frãmîntã cu liter a,
lãsînd la o parte Duhul lui Dumnezeu! Se luptã mereu ca sã pãtrundã
tainele Bibliei cu litera Bibliei. Dar sã ºtiþi cã n-o vor afla niciodatã.
Se vor forma încã tabere vrãjmaºe, care sã se lupte una î mpotriva
celeilalte. Se vor forma încã bisericuþe, cîtã vreme oamenii nu vor
pãtrunde în tainele Cuvîntului lui Dumnezeu. Dacã Domnul ne-a arãtat
cã litera omoarã, iar Duhul dã viaþ ã, a tunci cercetaþi Cuvîntul lui
Dumne ze u, fr a þ i l or, î n Duhul în care a fost scris. Sfîntul Apostol
Pavel îl îndemna pe Timotei: Timoteie, ia seama cum citeºti, ia seama
la învãþãtura pe care o dai altora, cã, dacã vei face aºa, te mîntui pe
tine ºi pe cei care te ascultã.
Deci iatã, Cuvîntul lui Dumnezeu ne face atenþi pe fiecare:
Timoteie, ia seama la citire. Dragi tineri, ºtiu cã voi citiþi, pentru cã
a º a e ti ner etul , dor ni c s ã c unoa s c ã l uc r ur i noi ºi minunate, s ã
descopere ceea ce-i în jurul lui; însã sã ºtiþi: noi vã legãm de inimã sã
nu citiþi a l tã ca r te cu atî ta dor c um c i ti þ i Bi bl i a, Cuvî ntul lui
Dumnezeu. Cînd veþi pãtrunde în tainele Cuvîntul lui Dumnezeu, în
grãdina minunatã a Bibliei, vã veþi desfãta ca vulturul în înãlþimi.
Acolo sînt taine atît de adînci ºi minunate, acolo veþi descoperi lucruri
din Împãrãþia lui Dumnezeu. Acolo Îl veþi descoperi pe Domnul Isus
Hristos cînd Îl veþi vedea cum a spus odinioarã Filip: Învãþãtorule,
aratã-ne pe Tatãl ºi ne va fi de-ajuns.
 Pag. 35

ªi Domnul i-a rãspuns: De-atîta vreme sînt între voi, Filipe, ºi nu

M-aþi cunoscut pe Mine? Cine M-a vãzut pe Mine a vãzut pe Tatãl.
Filip, de data ac ea s ta, a vea un lucru al materiei: el credea cã ºi
Dumnezeu este materie, cum a apãrut Domnul Isus între oameni. ªi
de aceea spune: Aratã-ne pe Tatãl ºi ne va fi de-ajuns. O, litera legii!
Cît de mult rãu a fãcut litera legii în poporul lui Israel din vechime!
Cît de mult rãu a fãcut litera legii oamenilor din Vechiul Testament!
ªi este un simbol în Noul Testament, care aratã cît de mult rãu aduce
ea, litera, asupra oamenilor care nu pot ºi nu vor sã pãtrundã Cuvîntul
lui Dumnezeu. Spune Sfîntul Apostol Pavel cã ei nu voiau sã vadã,
cãci însuºirile lui Dumnezeu se vãd lãmurit de la facerea lumii, dacã
te uiþi cu bãgare de seamã la ele. Nouã, cãrora ne trebuie sã-L vedem
pe Dumnezeu în carne ºi oase, noi nu-L vom putea vedea niciodatã.
Cã c i Î l ve de m pe Dumnezeu în firi c e l ul de i a r bã . Î l ve de m pe
Dumnezeu în stropul de ploaie. Îl vedem pe Dumnezeu în vînturile
care bat în jurul nostru.
Este lucrarea mãreaþã a lui Dumnezeu prin care se aratã puterea
Lui minunatã. Spunea un frate mai înainte aici cã, dacã nu se naºte
cineva din nou, nu va putea vedea Împãrãþia lui Dumnezeu ºi nu o va
putea moºteni. Bieþii oameni. Fraþii mei dragi, mã tem sã nu fie º i
printre noi din aceia care se frãmîntã mereu cu naºterea din nou ºi dau
di fe r i te de fi ni þ i i , c um c ã ar spune la Marcu 16, cã botezul a r fi
naºterea din nou. Dar Domnul îi aratã lui Nicodim: Cine nu se naºte
din apã ºi din Duh. O, litera aceasta. Domnul Isus a vorbit despre un
lucru material, ca sã putem înþelege tainele Lui. De ce credeþi cã a
fãcut înmulþirea pîinilor? Apostolul ºi Evanghelistul Ioan ne vorbeºte
cu multe amãnunte despre minunea aceasta a înmulþirii pîinilor, pentru
cã vrea sã ne a r a te nouã oamenilor în mod pãmîntesc, cã noi nu-L
putem înþelege altfel. Pentru aceasta, ºi Domnul le spune celor ce Îi
cereau semne ºi minuni: Un neam preacurvar cere semne ºi minuni,
dar nu i se va da. Minunile, fraþilor dragi, le cautã oamenii cu atîta
nesaþ. Zilele trecute îmi spunea cineva: Dragul meu, de 5 ani de zile
am stãruit dupã vorbirea în limbi. ªi atunci i-am spus: Dragul meu, tu
ºtii cã Duhul Sfînt are 9 daruri ºi darul ultim este vorbirea în limbi,
aºa cum aratã Biblia?
Dar Sfîntul Apostol n-a încurajat deloc lucrul acesta, pentru cã ºtia
cã, pe parcurs, litera aceasta va putea înlocui Duhul ºi va aduce mult
rãu omenirii. Dar aceºti oameni rãmîn la ale lor: cã naºterea din nou
este botezul - scufundarea în apã. Domnul Isus ºtia cã oamenii nu vor
putea fi în stare sã înþeleagã naºterea din nou ºi de aceea a asemãnat-o
în faþa lui Nicodim, spunîndu-i: Vîntul suflã dincotro vrea ºi merge
unde vrea; nimeni nu înþelege de unde vine ºi unde merge. ªtiþi frãþiile
voastre de unde vine vîntul acesta? Aºa spune Domnul cã e naºterea
din nou. E o lucrare tainicã, fraþilor dragi. E o lucrare tainicã. Noi
putem vedea urmãrile naºterii din nou, dar nu putem vedea de unde
vine ºi pînã unde merge naºterea din nou. Ar fi foarte simplu, fraþii
mei, sã intrãm în apã ºi sã ne naºtem din nou; sã ieºim din apã ºi sã
spunem: Ne-am nãscut din nou. Este foarte simplu, dupã mentalitatea
unora care susþin cã legãmîntul este naºterea din nou. Dar, fraþilor
dragi, te poþi naºte din nou pînã nu mori? Înainte trebuie rãstignirea
º i a poi na º te r e a din nou. Înainte trebuie ca omul cel vechi sã fie
dezbrãcat de putere.
Pag. 36

Ca omul cel vechi sã fie rãstignit împreunã cu Hristos; apoi se

poate naºte din nou. Deci naºterea din nou este o lucrare tainicã, este
lucrarea Duhul ui . ªi da c ã noi nu vom fi în legãturã cu Duhul lui
Dumnezeu, nu vom putea înþelege a c eastã naºtere binecuvîntatã. O
s pune m a c e a s ta di n durere, fraþilor, pentru cã vedem cãmaº a l ui
Hristos sfîºiatã de oameni pretinºi credincioºi. Nici popoarele pãgîne,
romanii, n-au îndrãznit sã rupã cãmaºa lui Hristos. ªi astãzi cãmaºa lui
Hr i s tos , c ã ma º a uni tãþ i i l ui Hr i s tos o r up oamenii cei pretinºi
credincioºi. Poate cã n-ar fi momentul sã o spun aici, însã ne doare
inima, pentru cã atîtea curente strãine trag de Cuvîntul lui Dumnezeu.
Fac din El un zid, ca sã se lupte cu el, fac certuri de partide ºi fac
chiar partide, ca sã aducã defãimare Cuvîntului lui Dumnezeu. ªi pe
bunã dreptate se întreabã oamenii din lume: Atunci care este credinþa
cea bunã? Cã toþi spuneþi cã credinþa voastrã e cea mai bunã, fiecare
spune de a lui. Am amintit ºi asearã, fraþilor dragi, cã noi niciodatã nu
am chemat oamenii la noi, n-am chemat în aceastã Lucrare oamenii.
Am chemat oamenii aºa cum aratã Cuvîntul lui Dumnezeu, cum spune
Domnul Isus: Veniþi la Mine voi, cei osteniþi ºi împovãraþi. Noi am
chemat sufletele la Hristos ºi le vom chema totdeauna.
Fraþilor, nu ne urmaþi pe noi, nu vã uitaþi la noi, cã noi sîntem slabi
ºi mîine putem cãdea. Am avut ºi fraþi de valoare în Lucrarea aceasta,
pe care-i ºtiþi ºi frãþiile voastre, ºi astãzi numai numele le mai merge
cã trãiesc, dar sînt morþi. ªi Sfîntul Apostol Pavel spunea ºi întãrea
cuvîntul acesta galatenilor: Dacã noi înºine sau un înger ar veni sã vã
vesteascã o altã Evanghelie, sã fie anatema. Deci nu ne urmaþi pe noi,
fraþilor, ci pe Hristos! Nu vã uitaþi în vieþile noastre, pentru cã ºi noi
avem atîtea slãbiciuni în vieþile noastre. Uitaþi-vã la Domnul, la braþele
Lui deschise, care îi cheamã pe toþi pãcãtoºii sã vinã la El, la odihna
Lui. Cine Îl urmeazã pe Hristos merge plin de bucurie pe calea Lui,
pe calea mîntuirii. Dar cine a urmat lumea, pe oameni, aceia toþi au
ajuns la ma r i de znã de j di ; pentru cã au privit la oameni, odatã cu
cãderea oamenilor, s-au fãcut mari prãbuºiri în Biserici ºi în atîtea
bisericuþe. Cãci Cuvîntul Domnului spune lãmurit: Blestemat sã fie cel
ce se încrede în om, cel ce se încrede într-un muritor. Fraþii mei dragi,
fraþi lucrãtori, prin satele unde sînteþi presãraþi ca sã fiþi lucrãtori,
ocupaþi-vã mai mult de Cuvîntul lui Dumnezeu, hrãniþi sufletele care
sînt dornice dupã Cuvîntul lui Dumnezeu.
V-am amintit unora cã am luat de curînd parte la o adunare plinã
de lacrimi, de hohote de plîns. ªi cei de-acolo au spus: Fraþilor, de ani
de zile noi nu am mai avut o astfel de adunare. Noi am avut numai
certuri, neînþelegeri, am avut lucruri nepotrivite. Atît de dornici erau
dupã Cuvîntul lui Dumnezeu, cã s-a revãrsat în hohote ºi în lacrimi
ploaia Duhului Sfînt. Fraþilor lucrãtori, vã fac atenþi asupra unui lucru:
în mîinile frãþiilor voastre se aflã sufletele care s-au trezit în satele
unde frãþiile voastre mãrturisiþi Cuvîntul lui Dumnezeu. Daþi-vã bine
seama cã Dumnezeu v-a încredinþat în mîini comori deosebite. Daþi-vã
bi ne s e a ma c ã ve þ i r ãs p und e î n f a þ a l ui Dumne zeu de hr a na
duhovniceascã pe c a r e o ve þ i da tur mei lui Hristos. Voi, fraþilor
lucrãtori! Fraþilor, se cere mai multã putere în adunare! Se cere mai
multã putere ºi mai multã rîvnã, se cere mai mult duh în adunare.
 Pag. 37

Nu din tine trebuie sã predici Cuvîntul, ci din Hristos, din

dragostea Lui. Fiecare frate lucrãtor trebuie sã fie o fîntînã din a cãrei
inimã sã þîºneascã rîuri de apã vie. ªi Domnul Isus întreba: Oare care
este ispravnicul care sã dea hranã la bunã vreme? Sîntem noi, sînteþi
voi acei ispravnici credincioºi care dau hrana la bunã vreme? V-aº
întreba, fraþilor dragi, cum se prezintã adunãrile frãþiilor voastre? Dacã
fraþii sînt mulþumiþi cu învãþãtur a pe c ar e l e - o da þ i din Cuvîntul
Domnului. Dacã predicile sînt ziditoare ºi dacã vedeþi cã fraþii sînt
sãnãtoºi ºi cresc. Ce pãrere aveþi acum? Cum staþi în faþa acestui Sfînt
Cuvînt al lui Dumnezeu? Ce rãspundeþi? Nu vã mulþumiþi numai sã
me r ge þ i î ntr-o adunare ºi sã spuneþi o predicuþã. Ci mulþumiþi- vã
numai atunci cînd vedeþi cã fraþii cresc în dragoste, cresc în credinþã
ºi cresc în nãdejde. Nu te bucura cã ai un numãr mare de credincioºi
pl ã ti tori în bisericã sau în adunare, ci bucurã-te de creº te r e a l or
duhovniceascã. Prea mulþi se bucurã ºi chiar simt plãcere sã vorbeascã
în adunãrile mari. O, fraþii mei, e o rãspundere prea mare! Pentru cã
din cuvintele tale vei fi scos fãrã vinã ºi din c uvi nte l e tal e vei fi
osîndit. Dã-þi seama, frate, cã pe tine te-a chemat Însuºi Dumnezeu,
ca sã fi i î mpr e unã l uc r ã tor cu El . Lucrezi tu cu Dumnezeu ºi ca
Dumnezeu?
Aºa a lucrat Mîntuitorul cînd a fost pe pãmînt, aºa cum lucrezi tu?
Aºa cum lucrez eu? Mulþumit este Dumnezeu de învãþãtura pe care o
dai, de dragostea pe care o arãþi ºi de rîvna pe care o depui pentru
cauza lui Dumnezeu? Aºa au trãit înaintaºii noºtri: întîi de toate au
c ã uta t voi a º i planul lui Dumnezeu sã le împlineascã. Aºa a trãi t
Sfîntul Pavel, Sfîntul Petru ºi toþi sfinþii lui Dumnezeu. În foame, în
sete, î n gol ã ta te , î n lanþuri, în dureri, ei mãrturiseau Cuvîntul lui
Dumnezeu. Sfîntul Pavel, care nu a avut liniºte nici în Roma, legat în
lanþuri ºi cu picioarele în butuci. Nici acolo nu ave a l i niºte, ci se
gîndea mereu la Biseri c a l ui Dumne ze u. Aº a ne gîndim ºi noi la
creºterea duhovniceascã a fraþilor noºtri din satele noastre ºi pe unde
mergem ca sã vestim Cuvîntul lui Dumnezeu. Ar fi un pãcat strigãtor
la cer ca, din adunãrile noastre, sã plece fraþii supãr aþi, întristaþi,
nehrãniþi din Cuvîntul lui Dumnezeu. Ar fi un pãcat de neiertat, fraþii
mei, ca sã se facã jigniri în adunare. O spun aceasta pentru cã avem
prilejul a c es ta mi nunat cî nd putem sta de vorbã din Cuvîntul lui
Dumnezeu cu fraþii din toate colþurile þãrii. Priviþi duhovni c eº te,
fraþilor lucrãtori, peste adunãrile pe care le aveþi ºi priviþi în inima
credincioºilor ºi veþi vedea pe feþele lor, cãci feþele vor spune tot ceea
ce au în inimile lor. Simþiþi-le durerea, simþiþi-le amarul, simþiþi-le
foamea duhovniceascã. Simþiþi-le starea lor de necreºtere ºi puneþi-vã
voi întrebarea: Nu cumva este vina mea pentru cã fraþii n-au crescut?
Or i de c î te ori aud vorbindu-se de cãderi ºi s l ãbi c i uni î n vi aþ a
credincioºilor, eu îmi pun o întrebare: Nu cumva am contribuit
ºi eu la aceastã stare? Nu cumva e ºi din cauza mea? Dacã fraþii mei
nu au crescut, oare eu nu am nici o vinã? Nu cumva e de vinã hrana
pe care le-am dat-o? Sau se poate cã nici nu le-am dat-o. Mã gãseam
undeva la o adunare în care erau ºi multe suflete tinere, iar fraþii erau
plini de bucurie cã sînt suflete noi în adunare. Eu nu m-am bucurat de
lucrul acesta ºi le-am spus: Bine, fraþilor, iatã cã Domnul v-a adus în
adunare suflete noi. Dar vã întreb: unde vã sînt sufletele vechi? Unde
vã sînt fraþii bãtrîni? Unde vã sînt surorile bãtrîne?
Pag. 38

Voi, numai cu tinerii, aprindeþi poate un foc, dar nu veþi avea

puterea sã menþineþi focul aprins. Trezim suflete pentru Hristos, dar
dacã te duci sã le cercetezi peste un an sau peste 2, sufletele nu mai
sînt în adunare ºi în Lucrarea lui Dumnezeu. Trezim, dar trebuie apoi
sã ºi pãstrãm, sã pãzim ce am primit; sufletele nou venite sã nu plece
în altã parte, cãci dacã fraþii pleacã la alte adunãri, sectare, sau se
întorc în lume, sã ºtiþi cã e din vina fraþilor lucrãtori. Nu condamnãm
pe nimeni, dar sã ºtiþi cã sufletele noi au vãzut î n a dunã r i lucruri
nepotrivite: fie certuri, fie neînþelegeri, fie lupte de partide - sau nu
L-au vãzut pe Hristos în viaþa lucrãtorilor. ªi au plecat în alte locuri
sã-ºi gãseascã mîntuirea sufletului. Puneþi-vã întrebarea, fraþilor dragi:
ce s-au fãcut fraþii de ieri, de alaltãieri? Unde sînt ei acum? Am fost
într-o localitate - eram copil - cînd m-am trezit la o nouã viaþã ºi erau
acolo în acea localitate mulþi asemenea cu mine, de vîrsta mea, întorºi
la Domnul cu mult înainte. Nici vorbã sã mai fi gãsit astãzi vreunul
rãmas din cei de altãdatã. Toþi s-au pierdut. De c e? Îmi aduc aici
aminte cum se spune despre Sfîntul Ioan Evanghelistul cã, într-una din
zile, mergea pe uliþele unei cetãþi ºi a vãzut un tînãr de o frumuseþe
deosebitã. S-a apropiat de el ºi i-a spus: Tinere, urmeazã-mã! A avut
o putere în cuvînt aºa de mare, încît tînãrul ºi-a schimbat cãrarea ºi l-a
urmat pe Sfîntul Ioan. Apoi l-a dus la un prezbiter dintr-o Bisericã ºi
i-a spus prezbiterului:
- Îþi încredinþez acest mãrgãritar; pãstreazã-l, cãci e de mare preþ,
pentru cã vei rãspunde de el în faþa Domnului. Sfîntul Ioan a plecat
mai departe, sã întemeieze ºi sã întãreascã alte Biserici. Cînd, dupã un
timp, s-a întors înapoi, se duse la prezbiterul din Bisericã ºi-l întrebã:
- Unde este mãrgãritarul pe care þi l-am încredinþat acum cîþiva ani?
Iar acesta, deznãdãjduit, îi spuse:
- Apoi, frate, s-a dus în lume.
- Cum s-a dus în lume? Dar tu ce-ai pãzit?
- Frate, l-a furat lumea, s-a dus în lume.
- Unde este? Dã-mi o cãlãuzã ºi un asin ºi mã duc sã-l caut.
- O, frate, nu te duce, cãci a ajuns o vestitã cãpetenie de tîlhari. Te
vor ucide. I-a dat o cãlãuzã ºi un asin ºi au pornit la drum. Pe drum,
cãlãuza îi povesti despre banda de tîlhari a cãrei cãpetenie era tînãrul,
cum prãdeazã oamenii ce trec dintr-o localitate în alta. Sfîntul Ioan a
plecat spre pãdurea unde se spunea cã este banda aceea de hoþi. Cînd
au ajuns la marginea pãdurii, unul dintre tîlharii care-i pãzeau pe cei
din mijlocul pãdurii a strigat:
- Staþi! Pe cine cãutaþi voi? Sfîntul Ioan, cu putere de la Duhul
Sfînt, îi spuse:
- Caut pe comandantul vostru. Mirat, cel ce fãcea de pazã le-a
deschis drumul, sã meargã spre inima pãdurii, la ceata de hoþi. Cînd
s-au apropiat de mijlocul pãdurii, au vãzut ceata de tîlhari. Sfîntul
Ioan mergea cãlare pe asin, cãci era îmbãtrînit de ani, iar cãlãuza îl
însoþea. Nimeni dintre cei din ceatã nu îl cunoºtea pe Sfîntul Ioan,
afarã de cãpetenia lor, cãci acestuia, atunci cînd ucenicul lui Hristos
l-a chemat, fãptura ucenicului îi pãtrunse în inimã. Cînd l-a vãzut pe
Sfîntul Ioan venind spre el, a început sã fugã îngrozi t. Da r Ioan îi
strigã din urmã:
 Pag. 39

- Fiule, fiule, aºteaptã-mã, cã mai este încã iertare pentru tine. Toþi
s-au mirat cînd vedeau pe cãpetenia lor cruntã, un om crunt ºi vãrsãtor
de sînge, cã fuge din faþa unui bãtrîn. Ioan alerga ºi striga dupã tînãr:
- Fiule, aºteaptã-mã, cã mai este încã îndurare ºi pentru tine! ªi
pentru cã el fugea plîngînd, Ioan s-a dat jos de pe asin ºi, cu toatã
bãtrîneþea, alerga pe ur me l e l ui . La un mome nt dat, acest om se
opreºte ºi Ioan, cînd îl ajunge, îl îmbrãþiºeazã cu dragoste ºi spune din
nou:
- Încã mai este iertare pentru tine. Lacrimi fierbinþi curgeau din
ochii tînãrului pe mîna Evanghelistului Ioan, care pe braþe l-a adus
înapoi episcopului din cetate ºi i-a spus:
- Vezi, pãstreazã acest mãrgãritar, cãci vei rãspunde pentru el în
faþa lui Dumnezeu. Fraþilor dragi, ce sînt sufletele pe care Domnul le
aduce în adunãrile noastre? Sînt mãrgãritare ºi bogãþii de mare preþ.
Dacã un suflet în faþa Domnului e mai de preþ decît toatã lumea, eu
vã întreb, fraþilor: Cît valoreazã adunarea aceasta cu atîtea suflete?
Dacã un suflet e mai de preþ decît toatã lumea, atunci cît valoreazã
sutele de suflete care se gãsesc aici, în faþa Domnului? ªi tu, fratele
meu care n-ai pe Hristos în tine, dar fie de ochii lumii, fie din slavã
de º a r tã te r idici sã vorbeºti fraþilor fãrã simþ de rãspundere, ve i
rãspunde în faþa lui Dumnezeu de învãþãtura pe c a r e o dai . Nu te
sinchiseºti cã n-ai o învãþãturã sãnãtoasã sau n-ai pe Hristos în tine.
Sau nu Duhul lui Dumnezeu vorbeºte în tine, ci vorbeºti cã aºa ai citit.
Pe mine m-au durut unele vorbiri de asearã ale fraþilor. Sã ºtiþi cã
m-au durut, pentru cã fraþii nu citesc cît tre bui e di n Cuvî ntul l ui
Dumnezeu; fraþii nu se hrãnesc din plin din Cuvîntul lui Dumnezeu.
Þineþi minte: Cine va bea din apa aceasta, din el vor curge rîuri de
Apã Vie. Mai multã bogãþie, fraþilor. Mai multã bogãþie în cuvînt. Mai
multã bogãþie duhovniceascã se cere, cã nu sîntem de ieri în aceastã
Lucrare.
Au trecut poate pentru unii zeci de ani de cînd sîntem în Lucrare
- ºi sã nu ne batem cu pumnii în piept cã eu sînt cineva, cã am atîta
vechi me î n Luc r a r e . As ta nu conteazã în faþa Domnului, fraþilor.
Conteazã cît ai din Dumnezeu în ti ne . Cît ai golit din tine, atîta ai
fãcut loc ºi ai primit din Dumnezeu. Dacã n-ai golit din tine, din firea
ta pãmînteascã, din mî ni a ta , di n ambiþia ta, din rãutatea ta - n-ai
primit din Hristos nimica. ªi-n zadar apari în adunare ºi mãrturiseºti
Cuvîntul lui Dumnezeu, pentru cã te convingi singur cã aceasta n-are
nici o putere. Nu poþi sã creºti suflete. Nu poþi þinea aprins un foc. Nu
poþi vedea rodul ostenelilor tale, nu poþi vedea mîine sufletele pe care
Dumnezeu þi le-a dat în Lucrare, cum aþi auzit citindu-se: Nimeni nu
vine la Mine dacã nu-l atrage Tatãl. Sînteþi convinºi toþi cã aceste
s ufl e te s î nt c he mate de Tatãl? Sînteþi convi nº i c ã s ufl e te l e di n
adunãrile frãþiilor voastre au primit chemarea din partea Domnului?
Atunci ce þi se cere? Sã porþi de grijã acelei adunãri sã fie hrãnitã la
timp. Cuvîntul lui Dumnezeu sã fie din belºug propovãduit. Fraþii sã
vinã la adunare fãrã întrerupere, cã avem cuvîntul Sfîntului Apostol
Pavel care spune: Sã nu pãrãsim adunarea, cum au unii obicei. Nu vã
leneviþi cînd e vorba de adunare; acolo Îl întîlniþi pe Dumnezeu, acolo
Îl întîlnim pe Hristos. Toþi citim Biblia a c a s ã , da r ni c i oda tã n-o
înþelegem ca în adunare.
Pag. 40

Toþi ne rugãm ºi acasã, dar niciodatã nu-i rugãciunea aºa de

puternicã cum e la adunare. În adunare se petrece lucrarea de creºtere
duhovniceascã.
Dacã au întrebat iudeii odinioarã: Ce sã facem, ca sã sãvîrºim
lucrãrile lui Dumnezeu? - Mîntuitorul le-a rãspuns: Lucrarea pe care
o cere Dumnezeu este sã credeþi în Acela pe care L-a trimis El! Unde
a uzi m noi Cuvî ntul l ui Dumnezeu, dacã nu în adunar e ? Unde s e
lucreazã credinþa noastrã, dacã nu în adunare? Din gura vorbitorului
ºi pînã la inima ta , pr i mi toar e sau strãinã de Dumnezeu, se poate
petrece o lucrare sau nu se mai petrece nimic; depinde cum e starea
ta: potrivitã sau nepotrivitã de a primi Cuvîntul lui Dumnezeu. I-am
fãcut mereu atenþi pe unii tineri, cã nu-i permis în adunare, fraþilor, ca
uni i s ã vor beascã prin puterea Duhului Sfînt º i a l þ i i s ã r î dã , s ã
glumeascã, sã bea apã, sã doarmã, sã se miºte dintr-o parte în alta. Nu
e permis în adunarea lui Dumnezeu. Fr a te l e care vorbeºte trebuie
sprijinit în rugãciune, ca Duhul lui Dumnezeu sã poatã lucra prin el.
El va tr e bui sã fie sprijinit pe braþe de rugãciune, sã poatã ve s ti
Cuvîntul lui Dumnezeu cum trebuie. ªtiþi de ce nu avem fraþi lucrãtori
cum trebuie? Spune Sfîntul Apostol Pavel: Rugaþi-vã pentru mine, ca
sã pot vesti Cuvîntul Domnului cum trebuie. Noi ºtim sã judecãm pe
fr a þ i i l uc r ã tor i c ã nu vor bes c a º a º i a º a . Da r de c î te or i a m
î nge nunc hea t s ã ne r ugã m Domnului pentru e i ? Ei s î nt î nge r i i
Bisericii, prin care Dumnezeu vorbeºte; dar dacã noi nu-i sprijinim cu
rugãciunile noastre, atunci e normal cã de multe ori fraþii sînt obosiþi,
sînt poate indispuºi, sînt plictisiþi sã aparã în adunare; cum a zis Filip:
Ce sã dãm mulþimii acesteia?
N-avem de unde da gloatelor. Nu veþi avea niciodatã, fraþilor, dacã
nu ve þ i primi binecuvîntarea lui Dumne ze u. Vor pl e c a s ufl etel e
flãmînde din adunare - ºi sã nu vã miraþi cînd unii vã vor pãrãsi. Nu
te mira cã vei rãspunde odatã în faþa lui Dumnezeu pentru cã nu le-ai
dat hranã la vreme, nu te-ai îngrijit de creºterea lor ºi te-au pãrãsit ºi
au plecat în alte pãrþi, în alte bisericuþe, unde nu-ºi gãsesc odihna. Dar
sã nu uite nimeni dintre acei care aþi fost chemaþi în aceastã Lucrare
- cã aceasta a fost hotãrîrea lui Dumnezeu. Dacã era nevoie de voi în
altã parte, acolo vã chema Dumnezeu, nu aici. Dar v-a adus aici, în
Lucrarea aceasta, v-a dat în grija unora, ca sã vã poarte de grijã pînã
vã ve þ i î ns ã nã toº i . Fr a þ i l or lucrãtori, priviþi duhovniceºte peste
adunãrile pe care le aveþi, la sãnãtatea duhovniceascã a fraþilor ºi
surorilor noastre. Priviþi duhovniceºte la felul cum ascultã Cuvîntul lui
Dumnezeu, la felul cum se dezvoltã în Cuvî ntul l ui Dumnezeu - ºi
a tunc i s ã s i mþ i þ i buc uria. Cãc i tu, ta tã º i ma mã , da c ã v- a da t
Dumne zeu copii, mereu vã uitaþi la ei cum se dezvoltã, cum cresc,
dacã se îngraºã sau slãbesc - ºi atunci vã creºte inima de bucurie. Apoi
noi, duhovniceºte, trebuie sã facem tot aºa: sã facem aceastã cercetare
a adunãril or. Cã noi venim la adunare ºi spunem o predicã - apoi,
dacã fraþii au primit-o, e bine, dacã nu, iar e bine.
Fraþilor dragi, nu merge aºa. Puneþi-vã pe inimã Lucrarea lui
Dumnezeu, cã veþi rãspunde pentru ea. Dacã Dumnezeu v-a chemat
în aceastã Lucrare, puneþi-v-o pe inimã ºi luptaþi pentru credinþa care
a fost datã sfinþilor o datã pentru totdeauna. Întãresc cuvîntul acesta,
fraþilor!
 Pag. 41

E timpul de varã, e timpul destul de greu: nopþile sînt aºa de scurte

ºi noi de multe ori sîntem aºa de obosiþi; dar, cu toate acestea, sã nu
pãrãsim adunarea, cãci pierdem nespus de mult. Azi pierzi o adunare,
mîine pierzi altã adunare, poimîine pierzi dragostea ºi de citire, ºi de
auzire a Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi nu te mira atunci, frate, cînd fraþii
tãi te vor înconjura ºi învinui pe tine, frate lucrãtor, cã nu þi-ai fãcut
datoria cum trebuie. Am o nespus de mare durere cînd întîlnesc cîte
un frate cãruia îi sînt o povarã atunci cînd tr e c pr i n fa þa lui. E un
fr ate, prin pãrþile noastre, pe care ani de zile m-am luptat sã-l pot
aduce la Dumnezeu. ªi îmi spunea odatã: Frate, sã ºtii, eu cînd trec
pr i n s a tul fr ã þ i ei tale parcã mi se întunecã ochii. ªi am r uga t pe
Dumnezeu sã ia din faþa mea casa aceasta în care locuieºti, cã nu o
mai pot vedea. Omul acesta simte o mustrare întotdeauna cînd trece
prin satul nostru, dar nu s-a oprit niciodatã, ca sã stea de vorbã cu noi
din Cuvîntul lui Dumne zeu. Dar totuºi era o povarã pentru el, cãci
casa aceea era o mustrare pentru felul lui vinovat de viaþã, totdeauna
amintindu-i de cîte ori l-am cercetat cu Cuvîntul lui Dumnezeu. Totuºi
noi nu vom da înapoi. Vom stãrui nespus de mult, aºa cum a stãruit
Dumnezeul ºi Mîntuitorul nostru pentru trezirea ºi pentru mîntuirea
sufletelor noastre. Ne gãsim la acest prilej minunat, la aceastã nuntã,
ºi aº avea un cuvînt pentru tinerii noºtri, pe care am vrea sã-i vedem
mai crescuþi, mai plini de dragoste. Cã ei - cum am spus ºi asearã -
sînt lucrãtorii de mîine. Am vrea ºi am dori din toatã inima sã facã ºi
ei o slujbã de ucenicie, sã fie alãturi de fraþii bãtrîni de pe la sate ºi sã
cunoascã fraþii, sã cunoascã metodele de lucru - cum se lucreazã în
adunãri.
Am vrea sã-i vedem pe tinerii noºtri alãturi de fraþii bãtrîni
întotdeauna. ªi pe fetele noastre am vrea sã le vedem alãturi de noi în
adunãri, unde se propovã dui e º te Cuvî ntul l ui Dumne ze u. Nu vã
mulþumiþi, dragi tineri, numai sã cîntaþi! Nu vã mulþumiþi numai cu
a tî t! Mulþumiþi-vã numai atunci cînd puteþi face o lucrare rodni cã
pentru Lucrarea Domnului. Voi, tineri dragi, fiþi un exemplu. Am mai
spus cã tineretul este primãvara Lucrãrii. ªi am vrea într-adevãr sã
vedem înflorind toate virtuþile în viaþa voastrã, tineri dragi. Mirosurile
ºi culorile, ºi podoaba, ºi frumuseþea pe care trebuie sã le rãspîndiþi în
adunarea lui Dumnezeu - aveþi grijã cu toþii sã fie mereu proaspete,
mereu vii, mereu în clocot. ªi nu vã pot da alt exemplu mai minunat
c a pe Ti motei, de care v-am spus ºi mai înainte. Timotei c e r ce ta
Scripturile ºi era tare în Scripturi. Din copilãrie cunoºtea Scripturile,
prin grija bunicii sale Lois ºi a mamei sale Eunice. ªi Sfîntul Pavel era
încredinþat cã ºi în el, în Timotei, s-a întemeiat credinþa. Poate cã unii
dintre voi aþi avut sau aveþi încã pãrinþi credincioºi, poate cã alþii nu
aveþi pãrinþi credincioºi, încã pãrinþii voºtri sînt fraþii noºtri ºi sînt în
adunãrile noastre. Pe fraþii mai bãtrîni, care vã vestesc vouã Cuvîntul
l ui Dumnezeu în adunare, care se intereseazã, ma i mul t de c î t de
zestrea trupeascã, de zestrea sufl ete a s c ã a tinerilor ºi a tinerelor,
ascultaþi-i ºi urmaþi-i cu cãldurã ºi încredere. Sã vã împodobiþi, tineri
dragi, în cunoºtinþa lui Dumnezeu, cãci ei sînt pãrinþii voºtri, care vã
vor nu numa i binele trupesc, ci, mai mult decît atît, vã vor binele
duhovnicesc. Sã cîºtigaþi cerul pe pãmîntul acesta, prin cauza ºi prin
Cuvîntul lui Dumnezeu.
Pag. 42

ªi m-am gîndit sã vã spun acum, dar v-o spun cu durere: cã i-am

îndemnat mai înainte pe mai mulþi dintre tineri: Vorbiþi, tinerilor dragi,
Dumnezeu vã aºteaptã. Cei mai mulþi mi-au rãspuns acelaºi lucru trist:
Nu mã simt bine, nu pot. Mi-e frig, nu pot. Nu mã simt în stare
acum, nu pot. Fraþilor, e o durere lucrul acesta! Se poate? Se poate sã
fie tinerii noºtri necrescuþi suficient, slabi ºi fãrã putere? Pãrintele Iosif
era în sanatoriu, bolnav la Sanatoriul din Geoagiu, cu 7 operaþii în
trup. Unii poate sînteþi martori cînd l-aþi gãsit în sanatoriu ºi aþi vãzut
cum îl aducea u operat, pe targa de operaþie. Dar cînd i-a vãzut pe
fraþi, a început sã le vorbeascã. Alarmat, doctorul i-a spus: Pãrinte
Iosife, dacã vrei sã mai trãieºti, sã nu mai vorbeºti nimica. A ascultat
pãrintele Iosif puþin ºi apoi a strigat: Cum sã tac, cînd o þarã întreagã
mã c e r e ? Cum s ã tac? Cum s ã ta c , cînd fraþii mã aºteaptã sã l e
vorbesc din Cuvîntul lui Dumnezeu? Cum puteþi sã tãceþi voi, tinerilor,
cînd adunarea ºi Cuvîntul lui Dumnezeu vã cer ºi vã cheamã? Cum
puteþi sã tãceþi, cînd se aºteaptã de cãtre fraþi ºi de cãtre Stãpîn ca ºi
talentul vostru sã fie pus în lucru, nu îngropat? Gîndiþi-vã cum a fost
Neemia al nostru! Gîndiþi-vã cum a fost pãrintele Ouatu, care la fel
suferea ºi el de plãmîni ºi tot în Sanatoriu la Geoagiu a fost ºi el oprit
de a mai vorbi, cãci îºi vãrsa pe gurã sîngele ºi plãmînii. Dar cînd
fraþii l-au î nconj ur a t, nu a putut tãcea ºi a vorbit, amestecîndu-ºi
cuvi nte l e c u s î nge l e º i pl ã mî ni i l ui . Sînge ºi bucãþi de plãmîni
rãmîneau pe batistã, dar el spunea: Nu pot sã tac cînd fraþii au nevoie
de Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi a murit pãri nte l e Vasile Ouatu ca un
erou, dar numele lui, credinþa lui ºi viaþa lui frumoasã vor rãmîne
veºnic în inimile noastre. E presãratã þara noastrã cu mormintele unor
astfel de eroi care nu ºi-au iubit vi a þ a pî nã l a moa r te . E uºor sã
vorbeºti cînd tu ai tihnã, sãnãtate ºi belºug în toate. E uºor aºa. ªi asta
o poate face oricine are gurã ºi glas. Dar sã-L vesteºti pe Dumnezeu
în foame, în sete, în golãtate, în boalã, în dureri, sã-þi pui viaþa în joc
pentru cauza lui Dumnezeu, aceasta nu e chiar uºor! A c e a s ta nu
prea poate oricine care are gurã ºi glas, ci numai cine are o inimã în
clocot, o credinþã vie, luptãtoare. Am cîntat de multe ori, încã de pe
cînd eram copil, o cîntare minunatã: De pre tutindeni, fraþii strigã.
Poate vã mai aduceþi aminte cum spun aceste rînduri: Dorim pustia,
vrem Canaanul / ºi nu ne-ntoarcem înapoi. N-am ºtiut preþui cîntarea
aceasta pînã cînd nu am ajuns în pustie. ªi nu ne vom întoarce înapoi
niciodatã! Dar au venit anii de pustie din 1959, cînd ºtiþi ce greutãþi
au dat peste Lucrarea aceasta. Dar ºi atunci am zis: Da, am cîntat cu
elanul tinereþii cã nu ne vom întoarce înapoi, cã dorim pustia ºi cã
vrem Canaanul. Fraþii mei cei dragi, e grea pustia. Acolo nu e pîine.
Acolo nu e apã. Acolo e veºnic un soare arzãtor. Doriþi voi pustia?
Vreþi Canaanul? Atunci pregãtiþi-vã înainte de a intra în pustia aceasta.
Pregãtiþi-vã nu cu traista de merinde, ci cu Hristos, cãci numai prin El
se poate ajunge la biruinþã deplinã. Au venit ºi anii grei peste Lucrare,
î ns ã t o þ i c e i c ar e a u a vut di n Hr i s tos î n e i a c e as tã me r i nd e
duhovniceascã au putut sã treacã cu bucurie. Au cîntat în foame, în
sete ºi în golãtate ºi s-au bucurat. Ei au cîntat cînd alþii plîngeau ºi se
vãitau, deºi sufereau la fel, aceleaºi dureri. Plînge a u º i s e vãitau
mamele, soþiile, copiii, toþi cei fãrã Dumnezeu; dar fraþii noºtri cîntau
de bucurie.
 Pag. 43

Cine îi întãrea pe ei? Merindea duhovniceascã - Hristos. O lume

întreagã îi întreba: Cum, vouã vã mai vine sã cîntaþi ºi acum? Dar cum
sã nu cîntã m, c î nd Î l a vem pe Hristos de partea noastrã? ªtim cã
soþiile noastre sînt purtate de grija lui Dumnezeu. ªtim cã tatãl bãtrîn
pe care l-am lãsat acasã sau bolnavul pe care l-am lãsat acasã - ºtim
cã ºi ei sînt în grija lui Dumnezeu. E uºor sã cîntaþi, fraþilor dragi, dar
sã fim pãtrunºi de duhul cîntãrii, cãci cel care a fãcut aceste cîntãri -
omul ma r e a l l ui Dumnezeu din zilele noastre, omul acesta sfînt,
Traian Dor z - omul acesta a rupt din inima lui. Omul acesta a trãit
clipele ºi stãrile care sînt puse acolo. Iar noi le cîntãm de multe ori
numa i ca sã ne arãtãm vocea noastrã, cum putem striga de tare, s ã
a r ã tã m c ã ºtim cînta, ºi nu pune m î n c î nta r e dui oº i a i ni mi i . O,
cîntarea, fraþii mei dragi, trebuie s-o cîntãm din toatã inima, trebuie
s-o cîntãm cu tot duhul, trebuie sã înþelegem rostul cîntãrii. Trebuie
s ã î nþ e l e ge m rostul unei poezii! Nu vede þ i c î t de fr umoa s e s î nt
poeziile? Dar cînd alþii nu le ascultã, cînd alþii vorbesc, cînd alþii sînt
preocupaþi sã umble dintr-o parte în alta - pentru cine se ma i spun
poeziile acestea? Nici nu ne dãm seama cu cîte lacrimi ºi cu cîte jertfe
s-a scris o poezie! Nu ne dãm seama cu cîte lacrimi ºi durere s-a scris
o meditaþie! Nu ne dãm seama. Pentru cã, atunci cînd noi dormim în
paturile noastre liniºtiþi ºi fãrã griji, sînt alte suflete care, cu mîinile
umflate de munca zilei pentru cîºtigarea pîinii, stau noaptea de veghe
ºi lucreazã din Cuvîntul lui Dumnezeu. Nu ne dãm seama de munca
pãrinþilor noºtri, de truda lor, cãci ei cu sînge ºi cu atîta greutate au
fãcut toate. Oamenii aceºtia, cînd îi priveºti în faþã, îþi zîmbesc; dar în
inima ºi în sufletul lor este atît amar ºi este atîta durere. Îþi zîmbesc
în faþã, ca sã îþi arate cît de mult te iubesc, cît te compãtimesc ºi cît
îþi vor binele tãu. Însã inima lor sîngerã de durere ºi de amar pentru
greul prin care trece Lucrar e a lui Dumnezeu. Cum spune ºi Sfîntul
Apostol Pavel: Cine cade în pãcat ºi eu sã nu ard? Sînt atîþia care ard
în Lucrare pentru fraþii lor. Sî nt atî þ i a c are ºi-au pus viaþa în joc
p e nt r u Nume l e l ui Dumne ze u. ªi - a u î ngr opa t vi aþ a î n s l uj ba
Eva ngheliei ºi nu vor altceva, dec î t s ã va dã Bi s e r i ca c r e s cî nd
duhovniceºte.
Am spus ºi asearã cã ne doare cã sîntem loviþi din toate pãrþile,
dar, fraþilor, nu dãm înapoi, nu privim înapoi. Sî ntem hotãr î þ i s ã
mergem pînã la capãt pentru cauza lui Dumnezeu. Lucrarea aceasta
este o Lucrare de mîine, este o Lucrare de viitor. Se vor depune încã
multe suflete, încã multe jertfe pentr u c a uza l ui Dumne zeu. Dar
jertfele acestea sînt sãmînþa de mîine a sfinþilor. Voi, care veþi trece
cînd se vor fi sfîrºit astfel de oameni pe la mormintele lor, veþi plînge
la mormintele lor cã n-aþi preþuit zilele în care aþi avut pe marii oameni
ai lui Dumnezeu care v-au vestit Evanghelia nu numai cu vorba, ci cu
putere ºi cu Duhul Sfînt. De cîte ori trec pe la mormîntul pãrintelui
Iosif, îmi aduc aminte de niºte cuvinte testamentare pe care le-a spus
c î nd e r a u o mul þ i me de fraþi în sanatoriu ºi plîngeau în jurul lui :
Lucrarea aceasta e un rãsad al Duhului Sfînt. Iatã, pãrinte Iosife, cã
sîntem ºi aici acei la care ne-ai încredinþat Lucrarea aceasta ºi dorim
s ã o l ã s ã m c uratã urmaºilor noºtri, mîine. Nu dorim sã i ntr ã m î n
pãmînt pînã ce nu se va limpezi acest lucru, fraþii mei dragi.
Pag. 44

Facã Dumnezeu orice va vrea cu noi, dar dorim sã fim o pildã

î na intea Lucrãrii, dorim sã sfãtuim pe fiecare ºi s ã î nde mnã m pe
fiecare, ca sã înfãþiºãm pe fiecare ca pe o mireasã curatã în faþa lui
Dumnezeu.
Sã nu credeþi cã se depun atîtea jertfe de dragul ochilor, sau de
formã. Se depun aceste jertfe pentru curãþirea Lucrãrii lui Dumnezeu.
ªi nu vom înþelege poate niciodatã ce a voit Sfîntul Pavel cînd spunea
despre durerile prin care a trecut, în primejdie pe rîuri, în primejdie
pe ape, în primejdie pe mare, în primejdie din partea tîlharilor, în
primejdie între fraþii minci noºi. Asta a dorit mai mult decît orice:
N-am vrut sã spun nimic din ceea ce Hristos sã nu fi fã cut în viaþa
mea. Sã rupi din tine ºi sã pui înaintea adunãrii. Sã pui din viaþa ta
înaintea adunãrii, ca sã-i alimentezi, cum spune pãrintele Iosif într-o
istorioarã despre pasãrea aceea care îºi hrãneºte puii cu sîngele ei.
Rupe din pieptul ei ºi îºi hrãneºte puiºorii. Aºa au fost înaintaºii noºtri,
aºa sînt cei care poartã pe inimã rãspunderea acestei Lucrãri. Nu-i
preþuiþi astãzi, dar îi veþi preþui ca mîine ºi poate cã va fi prea tîrziu.
Nu þi-ai preþuit pãrintele pe c a r e l - a i a vut. Lî ngã mor mî ntul lui
degeaba vei mai plînge, cã pãrintele tãu nu-þi mai poate rãspunde ºi
nu-þi va mai rãspunde, nu-þi va mai spune ce sã faci. Dar prin Duhul,
îþi va rãspunde de dincolo de mor mî nt, c ã el pentru tine a fost un
mare bi ne fã c ã tor ; º i , dacã vei vr e a , a i s ã înþelegi Cuvîntul lui
Dumne ze u. Cum s pune º i pã r i nte l e Ios i f: Eu vãd de dincolo de
mormînt cã Lucrarea trãieºte ºi biruieºte. Veniþi la mormîntul meu cu
fl or i , c u c î ntã r i º i c u Cuvî ntul lui Dumnezeu. Veniþi la adunãri ,
fraþilor, plini de dor ºi de putere, ºi de dorinþe arzãtoare ca sã-L aflaþi
pe Hr i s tos . Dumne ze u s ã ne binecuvînteze ºi sã ne sfinþeascã pe
fiecare în parte, ca sã avem pe inimã Lucrarea lui Dumnezeu. Sã n-o
avem numai pe buze, nici numai în cap, ci sã avem pe inimã Lucrarea
l ui Dumne ze u. ªi s ã - i a vem pe fr a þ i i noº tr i di n Lucr a r ea l ui
Dumnezeu. ªtiþi voi, unii din cei ce aþi fost cercetaþi acum de curînd,
cã n-am avut de gînd s ã vã punem pe i ni mã ni mi c a l tceva decît
Lucrarea lui Dumnezeu. Unitate!
Unitate ºi unitate desãvîrºitã! Sã avem toþi acelaºi gînd, aceleaºi
simþãminte ºi aceeaºi lucrare, cã nu se pot înþelege altfel cuvintele: sã
avem pe Duhul Sfînt. Cã e un singur Duh; ºi atunc i c um sînt atîtea
pãreri deosebite? Nu se poate concepe lucrul acesta. ªi sã ºtiþi încã un
lucru, fraþilor. Frãþia voastrã ºi noi am fost chemaþi la Hristos sub o
altã formã. Însã unii au venit în Lucrare ºi cautã scaune moi, scaunele
moi. Dar scaunele moi nu se dau în adunare. În adunare Domnul dã
cruce, nu scaune moi. Cel ce vrea sã vinã dupã Mine sã se lepede de
sine, sã-ºi ia crucea ºi sã Mã urmeze! Hristos nu dã titluri, nici scaune
moi. Hristos ne dã crucea, s-o purtãm pe urmele Lui. O, voi, care aþi
cãutat mereu scaune ºi titluri, ºi întîietate în Lucrare, nu mai cãutaþi
în Lucrarea aceasta aºa ceva. Cãci lucrurile acestea nu le poþi gãsi aici.
Noi nu avem aºa ceva. Vã veþi izbi de un zid puternic - Hristos - care
ca mîine vã va scoate din Lucrarea Lui. Cum i-a spus Sfîntul Apostol
Pavel lui Timotei: Timoteie, pãstreazã credinþa ºi cugetul curat pe care
unii l-au pierdut ºi a u c ã zut de l a c r e di nþ ã. Din numãrul lor sînt
Imeneu ºi Alexandru, pe care i-am dat pe mîna satanei, ca sã se înveþe
sã nu huleascã.
 Pag. 45

Vreþi voi, fraþilor care cãutaþi întîietate în adunare ºi scaune moi,

vreþi voi sã fiþi daþi pe mîna satanei? Dumnezeu poate sã vã punã pe
scaunul º i pe patul de durere, dacã vã þineþi morþiº ca un spin în
coasta acestei adunãri. Dumnezeu c a mî i ne poate sã vã scoatã din
Lucrare ºi veþi sta ani de zile pe patul de durere. Dacã ai fi fost hotãrît
pentru mîntuire, n-ai fi ajuns aºa. Dar acolo în chinuri ºi în durere,
Dumnezeu tot îþi va deschide inima pentru El ºi pentru Lucrarea Lui.
Însã e pãcat, fraþilor, cînd Dumnezeu ne-a pregãtit sã a vem a tî te a
mijloace, atîtea posibilitãþi sã întãrim Biserica lui Dumnezeu, noi sã ne
credem cineva în adunarea Domnului, sã-L înlocuim pe Domnul. Cine
s î nte m noi, de fapt? Spunea un Sfînt Pãrinte în Pateric cã vi ne l a
stareþ ºi îi zice: Pãrinte mi-a venit duhul mîndriei. Stareþul zice: Bine
faci, fiule, cã doar tu ai fãcut cerul ºi pãmîntul. Mîndriþi-vã ºi voi,
fraþilor, cei care aþi fãcut cerul ºi pãmîntul. Cãutaþi scaunele moi din
adunãri, dacã vouã vi s-a dat stãpînire peste adunãri ºi peste pãmînt.
O, voi, toþi, cei care cãutaþi aceste l uc r ur i , nu l e ma i c ãuta þ i î n
adunãrile Domnului nostru, cã nu le veþi putea gãsi. Nu le cãutaþi aici,
ci mergeþi în lume, acolo sã le cãutaþi. Mergeþi în alte adunãri, poate
cã acolo veþi afla ºi scaunele cele moi. Adunarea lui Dumnezeu nu are
scaune moi. Adunarea lui Dumnezeu nu are conducãtori cum au alte
adunãri care vã ademenesc ºi vã sucesc minþile slabe. Adunarea lui
Dumnezeu are un singur Conducãtor: pe Isus Cel Rãstignit. Aºa L-am
cunoscut noi pe Dumnezeu în adunarea lui Dumnezeu - ºi aºa vrem
sã-L urmãm pînã la capãt. Noi avem fraþi care lucreazã mai mult, care
munc e s c º i asudã mai mult, car e s tã r ui e ma i mul t - da r nu s î nt
conducãtorii Lucrãrii Oastei Domnului. Ci sînt pionii care lucreazã zi
ºi noapte, care lucreazã fãrã întrerupere pentru împodobirea Bisericii
Domnului. Însã niciodatã ei n-au umblat dupã titlul de conducãtor, ci
au umblat ºi au cãutat sã fi e î ntotde a una a º a cum s-a spus asearã
într-o poezie cu º te r ga r ul . Au cãutat sã vinã în ajutorul orfanului,
sãrmanului, vãduvei, bolnavului - sã poatã împlini tot Cuvîntul lui
Dumne zeu, spre slava lui Dumnezeu. Domnul sã ne ajute, fr a þ i l or
dragi, ca, plecînd de la adunarea aceasta, de l a nunta a c e asta, sã
plecãm mai hotãrîþi. Sã plecãm hotãrîþi fiecare sã ne punem ºi mai
mult inima în Lucrarea lui Dumnezeu. Nu numai trupurile noastre sã
le aducem în adunarea lui Dumnezeu. Sã ne dã m pe noi î nº ine în
î ntr e gi me l ui Dumne zeu. ªi Dumnezeu sã binecuvînteze tineretul
nostru, ca sã fie mai plin de putere, mai plin de dragoste pentru cauza
slãvitã a lui Dumnezeu. Amin!
Pag. 46

Pilda Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel

Vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz) la nunta de la Ceiºoara - sîmbãtã,

29-VI-1974

Cît despre mine, fraþilor, cînd am venit la voi, n-am venit sã vã

vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înþelepciune strãlucitã.
Cãci n-am avut de gînd sã ºtiu între voi altceva decît pe Isus Hristos
ºi pe El rãstignit. Eu însumi cînd am venit în mijlocul vostru am fost
slab, fricos ºi plin de cutremur. ªi învãþãtura ºi propovãduirea mea nu
stãteau în vorbirile înduplecãtoare ale înþelepciunii, ci într-o dovadã
datã de Duhul ºi de putere, pentru ca credinþa voastrã sã fie întemeiatã
nu pe înþelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu ( 1 Cor 2,
1-5).
Fraþilor ºi surorilor, astãzi ne gãsim într-o sfîntã sãrbãtoare, în care
sãrbãtorim moartea Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel. Îngãduiþi-mi
cîteva cuvinte sã amintesc din viaþa acestor 2 luceferi care pe cerul lui
Dumnezeu au strãlucit cu atîta putere, pentru cã Duhul lui Dumnezeu
i-a alimentat pe ei în tot ceea ce au vorbit ºi în tot ceea ce au fãcut.
Am citit textul ac e s ta di n Epi s tola Sfîntului Apostol Pavel cãtre
Corinteni, pentru ca sã ne dãm seama de l a î nc e put, de la capãtul
locului, de fe l ul c um s - a pr e ze ntat Sfî ntul Apostol Pavel, mare
cãrturar º i c u mul tã înþelepciune, un om care avea, în ce priveºte
Legea Vechiului Testament, o cunoº tinþã bogatã. ªi aminteºte el în
c uvî ntul s ã u: Er am plin de rîvnã pentru datinile strãmoºeºti, ma i
î na i nta t decî t mul þ i de - o vî r s tã cu mi ne di n ne a mul meu. Dar
Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pîntecele mamei mele, a gãsit
de cuviinþã sã schimbe felul de vieþuire al Sfîntul Pavel de pe drumul
deºert ºi sã întoarcã inima lui spre Mîntuitorul nostru, care i S-a arãtat
pe drumul Damascului mustrîndu-l:
- Saule, Saule, pentru ce Mã prigoneºti?
Amintiþi-vã, fraþilor, cum ºi-a amintit Sfîntul Pavel în atîtea rînduri:
Eu nu sînt vrednic sã port numele de apostol, cãci am prigonit prea
mul t Bi s e r i c a lui Dumnezeu. Iar cînd Sfîntul ªtefan a fost ucis cu
pietre pentru cauza lui Dumnezeu, Saul era ºi el printre aceia care s-au
învoit la moartea lui ªtefan ºi a pãzit hainele celor care aruncau cu
pietre în alesul lui Dumnezeu, ªtefan. O, Pavel, de cîte ori trecea pe
lîngã mormîntul de pi e tr e unde era zidit trupul întîiului martir al
Domnului Hristos, nu-ºi putea stãpîni lacrimile pentru întunericul în
care a trãit el, cã s-a asociat cu aceia care au uci s pe oamenii lui
Dumnezeu. ªi cînd îºi aducea aminte cum mergeau la Ierusalim ºi în
alte cetãþi ºi cãutau prin catacombe, ºi cãutau prin nopþi întunecate pe
credincioºii care se adunau în Numele Domnului Isus, pe care îi legau,
îi bãteau prin pieþe ºi îi duceau înaintea judecãtorilor, de înfundau cu
ei temniþele, - cîtã durere n-a avut Sfîntul Pavel pentru aceastã noapte
î ntunec oa s ã î n care a trãit el pînã ce Domnul Isus l - a c he ma t l a
Evanghelia lui Dumnezeu!
Fraþii mei, cu aceeaºi rîvnã, Sfîntul Apostol Pavel a pus mîna ºi pe
Cuvîntul lui Dumnezeu, cãci Duhul lui Dumnezeu l-a pus deoparte,
di n pî nte c e l e ma me i l ui , c a s ã duc ã C uv î nt ul l ui Dumne ze u
împãraþilor, dregãtorilor ºi celor ce erau înãlþaþi în slujbe deosebite.
 Pag. 47

Înfocatul luptãtor, Sfîntul Pavel, nu s-a dat înapoi niciodatã. Citim

cu luare aminte cît a suferit omul acesta pentru cauza lui Dumnezeu.
Pentr u e l n- a fost nici moartea care sã-l despartã de Hristos, nici
lanþurile, nici închisoarea, nici bãtãile, nici foamea, nici setea, nici
golãtatea. Cu o hainã simplã, învechitã ºi purtatã, mergea mereu, zi ºi
noapte, sã vesteascã Evanghelia lui Dumnezeu - de cele mai multe ori
flãmînd ºi gol, bãtut ºi alungat dintr-un loc într-altul. Dar n-a cãzut de
obosealã ºi a dus Cuvîntul lui Dumnezeu pînã cînd, în Roma, a trebuit
sã plãteascã preþul jertfei supreme, tãindu-i-se capul pentru cauza lui
Dumnezeu. Dar n-a trãdat cauza lui Dumnezeu ºi, ceea ce Duhul Sfînt
i - a mã rturisit ºi descoperit, el, Pavel, a mãrturisit mul þ i mi l or. A
mãrturisit, cum singur spune: Evanghelia cea mãrturisitã de mine nu-i
de obîrºie omeneascã, pentru cã n-am primit-o ºi n-am învãþat-o de la
vr e un om, c i pr in descoperi r ea l ui Is us Hr i s tos . Ac ea s ta e s te
Evanghelia curatã, fraþii mei, care n-o primim de la oameni, ci de la
Duhul lui Dumnezeu. Nu de la oameni, ci prin oamenii lui Dumnezeu,
prin uneltele Sale.
Marele nostru Dumnezeu, de 2000 de ani, prin înþelepciunea cea
nemãrginitã a Lui, o descoperã mereu popoarelor ºi neamurilor întregi.
De 2000 de ani, prin vasele alese de El, cheamã sufletele la mîntuire
din orice ne am ºi din toate naþiunile pãmîntului. Toþi au dreptul la
mîntuire. Hristos Domnul nostru n-a murit numai pentru o naþiune de
oameni, ci a murit pentru toþi pãcãtoºii de pe pãmînt ºi toþi beneficiazã
de acest mare dar care s-a lucrat pe Golgota pentru mîntuirea noastrã.
ªi Marele Apostol Pavel a fost trimis ca ºi Petru - pe care-i sãrbãtorim
astãzi - au fost trimiºi sã treacã peste linia îngustã a poporului evreu
ºi sã meargã, sã ducã Cuvîntul lui Dumnezeu la toate naþiunile. Ca de
e xe mplu Sfîntul Petru, car e º i e l a fos t c he ma t î n Ce za r ee a , l a
Corneliu, sutaºul îndemnat de Dumnezeu sã-l cheme pe Pe tr u sã-i
spunã ceea ce trebuia sã cunoascã ºi el. Apostolul Petru a spus cu
toatã tãria: Vãd cã Dumnezeu nu este un pãrtinitor. Din orice neam,
cine se teme de El este primit de El. Deci toate naþiunile pãmîntului
pot beneficia de J e r tfa pe ca r e a depus-o Domnul Isus pe Crucea
Golgotei. Toþi pã c ã toºii de pe pãmînt pot sã primeascã iertare de
pãcate, prin credinþã, în Sîngele Crucii Domnului Hristos. Iar Duhul
lui Dumnezeu lumineazã cu aceeaºi putere ca ºi soarele care lumineazã
cerul º i pã mî ntul nostru. Toate naþiunile pãmîntului, toþi oamenii
beneficiazã de cãldura ºi lumina soarelui. Aºa este - ºi cu atît mai mult
Soarele-Hristos.
El nu lumineazã numai o laturã. El nu este ca o lunã, care este
luminatã numai pe o parte, iar pe cealaltã parte este o veºnicã noapte.
Hristos lumineazã pretutindeni ºi toþi oamenii ºi toþi pãcãtoºii pot sã
vinã la Domnul Isus, la Mîntuitorul nostru iubit. Însã, fraþilor dragi,
amintesc lucrul aceasta cã ºi pe noi ne-a trezit Dumnezeu în aceastã
Luc r a r e . P e noi , Dumne ze u ne- a c he ma t î n a ce a s tã Luc r a r e
bi ne c uvî ntatã ºi am fãcut un legãmînt cu Dumne zeu c ã dor i m s ã
rãmînem pînã la moarte în aceastã Lucrare. E o familie pe care ne-a
dat-o nouã Dumnezeu ºi dorim ca familia aceasta sã trãiascã în cinste
ºi în curãþie. Dorim ca familia aceasta sã fie hrãnitã mereu cu Cuvîntul
curat al lui Dumnezeu. Nu vrem sã avem duºmãnie cu nimeni, dar nu
provocãm pe nimeni la discuþii ºi nu desconsiderãm pe nimeni.
Pag. 48

Trãim în relaþii bune cu toate credinþele, dar aceasta este familia în

c a r e ne-a trezit pe noi Dumnezeu. Niciodatã noi n-a m s c os s a bi a
împotriva nimãnui. Niciodatã n-am provocat pe nimeni la dispute.
Niciodatã n-am chemat pe nimeni sã vinã la noi. Am chemat oamenii
- ºi-i vom chema pînã la moarte - sã vinã la Hristos, pentru cã numai
Mîntuitorul a spus urmãtoarele cuvinte: Veniþi la Mine voi, cei osteniþi
ºi împovãraþi, ºi Eu vã voi da odi hnã pentru sufletele voastre. Ne
doare atît de mult cînd vedem cum unii oameni cheamã în taberele lor,
cã numai la ei se aflã adevãrul. Ne doare nespus de mult cînd unii,
bieþii, cad victime acestor oameni care luptã nu pentru un Nume, ci
pentru o partidã, pentru un cult, pentru o formã de credinþã. Noi n-am
învãþat aºa, iubiþilor! Noi am învãþat sã chemãm sufletele la Hristos,
la Acela care de 2000 de ani stã cu braþele deschise; îi aºteaptã, pe
fiecare, sã le dea odihnã ºi mîntuire pentru sufletele lor. Aºa am primit
ºi aºa vom duce Cuvîntul lui Dumnezeu pînã vom cãdea ºi vom trece
de pe pãmîntul aceasta. Lãsãm ºi noi c a înaintaºii noºtri cuvintele
testamentare:
Aºa am primit Cuvîntul lui Dumnezeu, aºa l-am pãstrat ºi aºa îl
l ã sãm, ca pe o moºtenire scumpã urmaºilor noºtri. ªi Domnul sã- i
ajute aºa pe tinerii noºtri, care sînt în numãr aºa de mare. Tinerilor
dragi, sã bãgaþi bine de seamã la felul în care v-a chemat Dumnezeu
pe voi, v-a trezit pe voi, la Lucrarea în ca r e v- a trezit Dumnezeu.
Bãgaþi bine de seamã cã este alimentatã de Duhul l ui Dumne ze u.
Pentru fiecare zi din viaþa noastrã, Duhul lui Dumnezeu are program
deosebit pentru fiecare dintre noi. Pentru fiecare dintre zilele noastre,
Duhul lui Dumnezeu are bogãþie de cunoºtinþã. Lucrarea aceasta, iatã
au trecut peste 50 de ani de cînd a fost trezitã ºi pornitã pe drumurile
þãrii, sã-L vesteascã pe Isus Cel Rãstignit. ªi bi nec uvî nta t s ã fie
Dumnezeu cã aceastã propovãduire a ajuns în cele mai îndepãrtate
c ã tune ale þãrii noastre cu aceastã Evanghelie cura tã , c u a c e a s tã
Evanghelie prin care S-a vestit Numele Domnului Hristos. Vom învãþa
de la sfinþii lui Dumnezeu ºi de la înaintaºii noºtri: noi nu ridicãm alt
nume pe pãmîntul acesta decît Numele Domnului Isus. Mai presus de
orice Nume, ca în Numele Lui sã se plece orice genunchi din cer, de
pe pãmînt ºi de sub pãmînt. ªi toatã limba sã dea slavã lui Dumnezeu.
Aºa am primit din partea Cuvîntului lui Dumnezeu ºi aºa cãutãm sã
dãm mai departe ºi altora Cuvîntul Sfînt al lui Dumnezeu.
Deci, fraþilor iubiþi care aþi venit aici, la aceastã nuntã, unde ne-am
vã zut fe þ e l e unor a c u c a r e nu ne - a m ma i vãzut ni c i oda tã : nu
intereseazã atît vederea feþelor noastre, dar avem un prilej minunat
acum, al cãsãtoriei a 2 copii ai noºtri din aceastã Lucrare. Vrem sã ne
a duc e m a mi nte, dupã cum e i s e une s c unul c u a l tul pr i n Ta i na
Cununiei ºi nu mai sînt 2, ci sînt un singur trup de aci înainte, aºa este
ºi Lucrarea lui Dumnezeu. Aºa a fost propovãduirea Evangheliei, sã
facã unul din noi toþi. Sîntem sute de oameni aici ºi totuºi o inimã bate
în noi. Sîntem multe sute de oameni, din toate colþurile þãrii - ºi totuºi
acelaºi este crezul nostru: cã Isus Hristos a murit pe Crucea Golgotei
pentru mîntuirea noastrã. ªi ne bucurãm din toatã inima ºi vrem sã
facem ºi noi ca Filip: sã mergem ºi sã spunem ºi altora cã L-am gãsit
pe Acela care ridicã pãcatele lumii. Noi L-am gãsit pe Mesia, despre
care scrie Moise ºi prorocii. Sã ni-l amintim pe Sfîntul Petru, care
aminteºte în epistola sa:
 Pag. 49

Vreau ca ºi dupã moartea mea sã vã aduceþi aminte de aceste

lucruri. Binecuvîntat sã fie Dumnezeul nostru, cãci numele lui Petru
strãluceºte ca rob ºi apostol al Mîntuitorului iubit. În fiecare adunare
din toate colþurile pãmîntului se aminteºte numele lui Petru ºi al lui
Pavel, care, ca niºte luceferi, au cãutat sã lumineze lumea cu lumina
cunoºtinþei lui Dumnezeu. Dar vã fac atenþi asupra unui lucru pe care
Apostolul Pavel îl spune: Prin mãrturisirea adevãrului m-am fãcut
vr e dnic sã fiu primit înaintea oricãrui cuget omenesc îna i nte a l ui
Hristos. Toþi cei ce mãrturisesc adevãrul sînt primiþi de orice cuget
omenesc. Toþi care au rãmas la aceastã mãrturisire curatã au dat roade
binecuvîntate ºi slãvite. De ce oare astãzi oamenii ºi propovãduitorii
Evangheliei nu se mai potrivesc în propovãduirile lor? De ce se nasc
dezbinãrile? De ce se nasc certurile de partide? Cãci toate acestea nu
sînt iubite de Dumnezeu. Nu v-aþi gîndit niciodatã de unde pornesc
toate ace s te l uc r ur i ? Nu v-aþi gîndit niciodatã cît a luptat Sfîntul
Apostol Pavel cînd corintenii au pornit în aceste direcþii? El ºi-a rupt
hainele ºi a strigat: Fraþilor, ce faceþi voi? Deci Pavel n-a îngãduit
partidele acestea în Biserica lui Dumnezeu. Cãci Mîntuitorul nostru
ne-a lãsat cuvinte de aur în Evanghelia dupã Ioan, capitolul 17, unde
î n 5 rînduri spune: Tatã, vreau ca toþi sã fie una, dupã cum ºi Noi
s î nte m una. N-a vrut Dumnezeu dezbinãrile din Biseri c a noa s tr ã .
Atunci de unde este lucrarea aceasta? Atunci cine este semãnãtorul
acestor dezbinãri care a cãutat sã dezbine Biserica Domnului, sã o
slãbeascã? Fraþilor dragi, Îi mulþumim lui Dumneze u c ã ºi noi am
primit Cuvîntul lui Dumnezeu - ºi azi ne sînt aºa de frumoase roadele!
Sute de mii de oameni au venit la mãrturisirea Evangheliei curate. Sute
de mii de oameni s-au întors în bisericile noastre, deºi sîntem mereu
acuzaþi - cum îmi zicea cineva zilele trecute:
- Voi n-aþi ieºit nici acum din Babilon. ªi l-am întrebat:
- Dar ce înþelegi tu prin Babilon? Biserica? Noi înþelegem prin
Babilon altceva. Noi înþelegem lumea. ªi fraþii au fugit din lume ºi vor
fugi pînã la capãt. ªi am primit îndemnurile acestea sfinte sã fugim din
lume ºi sã ne adãpostim la umbra Crucii Domnului Isus Hristos. Ne
doare, fraþilor, cã sînt atîþia propovãduitori ai Evangheliei care au
vederi atît de înguste, încît ei vãd Biserica templu de idoli. ªi atunci
ne î ntr e bã m un lucru: cînd adunãrile l or a u fos t î mpodobi te cu
cîntãrile acestei Lucrãri. Cum? Cu cîntãrile celor care nu au ieºit încã
din Babilon, cu cîntãrile celor care nu au ieºit încã din lume? Se poate
a s ta oa r e ? Oare Duhul lui Dumnezeu ar fi revãrsat atîta har peste
aceste cîntãri minunate care se cîntã pentru slava lui Dumnezeu? Oare
Duhul lui Dumnezeu s-ar fi putut revãrsa peste aceastã Lucrare dacã
ea nu ar fi fost o luc r a r e c ur a tã , a º a c um ne a r a tã Cuvî ntul l ui
Dumneze u, ba za tã pe Cuvî ntul lui Dumnezeu? Noi vã îndemnãm,
fraþilor, rãmîneþi tari ºi credincioºi Cuvîntului lui Dumnezeu. Þineþi
minte una dintre învãþãturile Sfîntului Apostol Pavel: Cu iudeii m-am
fãcut iudeu, cu grecii m-am fãcut grec, sã-i pot cîºtiga pe toþi pentru
Dumnezeu. Noi am rãmas în aceastã Bisericã ºi vom rãmîne pînã la
capãt. Ne doare cã de multe ori nu sîntem înþeleºi de cei care trebuia
s ã ne î nþ eleagã. Însã, fraþilor dragi, pe c a r e di ntr e oa meni i l ui
Dumnezeu i-a înþeles lumea?
Pag. 50

Dar ei nu s-au clintit de pe Stînca-Hristos. Ei au rãmas în Hristos,

murind alãturi de El ºi suferind alãturi de El. Aceasta e soarta Lucrãrii
lui Dumnezeu. Am plãtit preþ mare ºi vom mai plãti; dar lãudat sã fie
Dumnezeu cã am primit Împãrãþia lui Dumnezeu în inimile noastre ºi
aceasta este o arvunã în inimile noastre ºi ne bucurãm nespus de mult.
ªi, dupã cuvîntul Sfîntului Pavel: Facã Dumnezeu ca nimic sã nu fie
care sã ne despartã de dragostea lui Dumnezeu: nici moartea, nici
vi a þ a , ni c i l uc r ur i l e de a cum, ni ci cele viitoare, ci sã rãmîne m
întemeiaþ i î n Hr i s tos. Sã avem vederi mai largi, fraþilor, ca sã ne
asemãnãm cu Mîntuitorul nostru. Sã nu vedem numai înaintea ochilor
noº tr i , c ã c i Sfî ntul Apostol Pavel se ruga lui Dumnezeu ca sã le
de s c hidã ochii credincioºilor, sã cunoa s c ã l ungi me a , l ãr gi me a,
adîncimea ºi înãlþimea tainelor lui Dumnezeu. Noi a º a a m î nþeles
Cuvîntul lui Dumne ze u, c ãci Domnul Isus a coborît ºi în Babilon
pentru ei. Ce era pãmî ntul acesta pe care S-a coborît Hristos? S-a
coborît acolo în adînc, unde erau duhurile celor care erau morþi; S-a
coborît în mijlocul celor pãcãtoºi, ca sã-i scoatã ºi sã-i ridice pe toþi
dupã voia lui Dumnezeu. S-a dus Domnul Isus cu ucenicii Sãi în casa
l ui Simon leprosul. Nu S-a bucurat Domnul de mîncãrile alese, de
casa frumoasã, de primirea ce I S-a fãcut. Nu S-a bucurat Domnul în
casa acestui fariseu de masa ce I S-a pregãtit alãturi, de alþi farisei.
Merge ºi Domnul, dar nu pentru ei. Ci merge pentru cã El ºtia, ºi aici
e o învãþãturã pentru noi, pentru toþi cã acolo vine o femeie pãcãtoasã
din popor, care va cãdea la picioarele Lui, spãlîndu-le cu lacrimile ei
ºi ºtergîndu-le cu pãrul capului ei, ºi ungîndu-le cu mir.
Fraþilor dragi, iatã de ce S-a dus Mîntuitorul în casa lui Simon
leprosul. În casa aceasta a fãcut ac e a s tã mi nune , iertînd pãcatele
femeii. Prin aceasta, arãta Hristos cã-i iartã pãcatele ºi celui mai mare
pãcãtos care se apleacã la picioarele Lui recunoscîndu-ºi pãcatele ºi
plîngînd pentru ele. Dacã în casa lui Simon leprosul - unde nu era un
t e mp l u, und e nu e r a o s i na gogã de r ugã c i une - î n mi j l o c ul
împotrivirilor, în mijlocul celor ce cîrteau pe faþã º i î n ascuns, în
mijlocul duºmanilor Sãi, Domnul Isus a ridicat un steag al biruinþelor
Sale, vindecînd femeia de boala grozavã în care trãia. Atunci, fraþilor
dragi, cum ar putea sã fie Biserica un Babilon? Vedem cã Hristos a
fãcut ºi face minuni mari prin aceastã Lucrare din aceastã Bisericã; ºi
oricum ar numi-o cineva, Biserica aceasta este locul în care noi ne-am
nãscut. ªi aici vom rãmîne. Sã cãutãm, fra þ i l or dr a gi, sã rãmînem
s ta tor ni c i . Nu for ma de credinþã ne va mîntui pe noi, ci felul de
credinþã în Acela care a murit pentru pãcatele noastre. Sã nu credeþi
cã e un loc mai sfînt pe pãmîntul acesta, pentru cã nu locul sfinþeºte
pe om, ci omul sfinþeºte locul. Noi nu putem sfinþi Biserica noastrã pe
care ne-o socotesc ei templu de idoli?
Putem sã o sfinþim, pentru cã ne-o sfinþeºte prezenþa lui Dumnezeu
în mijlocul nostru. Cãci avem dovada vie ºi plinã de putere a sfinþirii
atîtor suflete moarte în pãcate, dar înviate la o viaþã nouã prin aceastã
Lucrare, în aceastã Bisericã. Au fost chemate ºi puse deoparte multe
s ufl e te pe ntr u Hr i s tos º i p e nt r u Luc r a r e a Lui . Dumne ze u s ã
binecuvînteze strîngerea noastrã din seara aceasta ºi de mîine.
 Pag. 51

Dumnezeu sã binecuvînteze unirea a cestor 2 tineri dragi ºi

Dumnezeu sã vã binecuvînteze ºi pe voi, tinerilor dragi, cãci ca mîine
am vrea sã venim ºi la nunþile voastre, dacã le veþi face în Hristos. Vã
îmbrãþiºãm cu dragoste pe fiecare, fraþilor tineri care doriþi sã vã
cãsãtoriþi. Luaþi-vã neveste, ºi voi, surorilor, luaþi-vã bãrbaþi din Casa
Tatãlui vostru. Nu vã înºelaþi cum s-au înºelat atîþia tineri care s-au
crezut prea viteji ºi s-au cãsãtorit cu oameni din lume, trecînd peste
Cuvîntul Domnului care spune: Sã nu vã înjugaþi la un jug nepotrivit
cu cei necredincioºi. De aceea vã îndemnãm, tinerilor: pãziþi-vã de
cursele vrãjmaºului care vi se pun în cale. Casa Tatãlui nostru din
ceruri este o Casã bogatã. Uitaþi-vã cîþi tineri împodobesc adunãrile
noastre ca niºte fl or i fr umoase de primãvarã. Puteþi sã vã alegeþi
fiec a r e . Î ns ã vã î ndemnã m di n c a pul l oc ul ui : nu alergaþi dupã
frumuseþe, nu alegeþi bogãþii, nu alegeþi calitãþi pãmînteºti. Cãci un
pr ove r b bi ne s pune : Fr umus eþ ea þ ine numai 3 zile. Voi c ã uta þ i
caractere potrivite, suflete ºi i ni mi care sã se potriveascã cu voi,
oameni nãscuþi din nou, din Jertfa Crucii Domnului Hristos. Voi, toþi
care alergaþi dupã frumuseþe, ca mîine o sã vã parã rãu. Cãutaþi bogãþii
sau situaþii? Ca mîine o sã vã parã rãu º i o s ã pl î ngeþi cu lacrimi
amare. Sînt atîtea mãrturii din anii tinereþii noastre despre atîþia tineri
care au greºit încheind legãmîntul de cãsãtorie cu fete necredincioase
ºi astãzi plîng cu lacrimi amare greºeala pe care au fãcut-o. Noi vã
prevenim ºi pe frãþiile voastre, dragilor tineri, sã rãmîneþi credincioºi
în aceastã Lucrare, sã rãmîneþi credincioºi la picioarele Domnului
Hristos. Cãutaþi-vã tovar㺠de via þ ã în aceastã Lucrare, cãci
Dumnezeul nostru e plin de dragoste ºi plin de bunãtate pentru voi.
Cînd va veni timpul cãsãtoriei voastre, puneþi în faþa lui Dumnezeu,
ca sã vã scoatã tova r ã º de vi aþ ã cum le-a scos odinioarã tuturor
credincioºilor care s-au încrezut în El. Aruncaþi-vã soarta în Mîna
Domnului ºi El va purta grijã de voi. Ne-ar pãrea rãu, dragilor tineri,
c a , dupã ani de zi l e de a l er ga r e, dupã ani de zi l e de a uzi r e a
Cuvîntului lui Dumnezeu, sã faceþi pasul acesta greºit, pe care apoi
sã-l plîngeþi toatã viaþa. Vã puteþi pierde veºnicia fãcînd pasul acesta
necugetat. Vedem atîþia fraþi plecînd de la adunare cu lacrimile în ochi
pentru cã soþiile lor nici o cãmaºã curatã n-au vrut sã le dea cînd era
vorba de adunare. Vedem atîtea surori care plîng cu lacrimi amare în
adunare cînd vãd cîte un bãrbat cã se întoarce la Dumnezeu - ºi ele
spun în inima lor: Doamne, unde e bãrbatul meu? Bãrbatul tãu, soþia
ta necredincioasã sînt în lume. Pentru cã atunci cînd ai fost tînãr sau
tînãrã, tu nu ai ales o pereche potrivitã, nu ai cerut de la Domnul, nu
L-ai întrebat pe Domnul de pasul pe care l-ai fãcut. Mulþi cad într-o
gr e º e a l ã º i s pun a º a , dac ã î º i l e a gã i ni ma de o fi i nþ ã c hi a r
necredincioasã sã fie - ei spun în faþa Domnului:
Apoi sã întreb pe Domnul dacã e voia Lui sau nu, în privinþa
cãsãtoriei mele. ªi, fãrã sã înþeleagã rãspunsul Domnului, spun cu tãrie
ºi altora: Eu L-am întrebat pe Domnul ºi Domnul mi-a spus cã e bine
aºa. Iar dupã ani ºi ani de trãire, oamenii aceºtia îºi dau seama cã L-au
minþit ºi pe Domnul, ºi i-au minþit ºi pe fraþi. Dar e prea tîrziu cînd o
vãd, cãci nu mai pot îndrepta nimic. Fraþilor dragi, o datã a vorbit
Dumnezeu, de 2 ori am auzit eu, ne spune psalmistul.
Pag. 52

Iar Cuvîntul strigã: Nu vã înjugaþi la un jug nepotrivit cu cei

necredincioºi. De cîte ori dorim sã ne spunã nouã Dumnezeu? De cîte
ori trebuie sã ne spunã, ca sã auzim o datã? O datã a vorbit Domnul
ºi de 2 ori am auzit. Dacã aºa a por unc i t Dumne ze u, noi aºa vom
face! Dumnezeu sã-i binecuvînteze pe tinerii noºtr i , s ã fa c ã ei, la
rîndul lor, nunþi ca acestea. Dumnezeu sã binecuvînteze planurile lor
de cãsãtorie, cãci fetele noastre vor fi mamele de mîine care vor creºte
sfinþi pentru Împãrãþia lui Dumnezeu. Tinerii noºtri vor fi lucrãtorii de
mîine, care va trebui sã ducã Cuvîntul lui Dumnezeu; ºi sã nu plece
la adunare plîngînd cã au lãsat acasã o soþie necredincioasã. Ci sã
meargã sprijiniþi de rugãciunile soþiilor ºi ale copiilor, ca sã poatã duce
slujba aceasta dupã voia lui Dumnezeu. Mulþumim Domnului pentru
prilejul acesta minunat ºi sã ne ajute Domnul ca, întorcîndu-ne de la
nunta aceasta, fiecare dintre noi sã le ducem fraþilor noºtri care ne
aºteaptã acasã o veste bunã despre ceea ce am vãzut aici în acest loc,
sã putem merge încãrcaþi de bucurie sufleteascã. Facã Domnul ca ºi
la nunþi l e voa stre sã fie aºa! Slãvim pe Dumnezeu din toatã inima
pentru bucurii. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 53

Mireasma lui Hristos

Vorbirea fratelui Goilean Teodor la nunta de la Comãneºti - 6-X-1974

Cum sã pot uita eu, Doamne, ceea ce-i de neuitat, ceea ce pe

lumea asta nici nu poate fi-arãtat? Neuitat, neuitat este tot ce Tu mi-ai
dat. Fraþii mei scumpi ºi dragi, aceasta este ziua pe care a fãcut-o
Domnul c a noi s ã ne buc ur ã m º i sã ne simþim fericiþi, ca noi sã
ascultãm ºi sã privim cu ochii noºtri ceea ce înaintaºii noºtri ar fi dat
ani de chinuri ºi de suferinþe ca sã ajungã sã vadã într-o zi ca aceasta.
Ve þ i putea uita frãþiile voastre ceea ce Dumnezeu a fãcut î n vi a þ a
frãþiilor voastre, vreodatã? Omul care trãieºte cu adevãrat Cuvîntul lui
Dumnezeu spune ca în cîntarea de mai înainte, atît de minunat: Cum
sã pot uita eu, Doamne? Fiecare dintre noi - sau nu chiar fiecare, dar
cei mai mulþi - am gustat din fericirea mincinoasã a lumii acesteia, am
gustat prietenia ei, am gustat dulceaþa ei ºi am crezut cã aceea era
adevãrata bucurie, cã aceea era adevãrata fericire cu care te alegi din
lumea aceasta.
Dar de cînd L-am aflat pe Hristos, de cînd umblãm împreunã cu
El, ne-am schimbat fiecare dintre noi, cãci am vãzut cã toate lucrurile
din aceastã lume ne-au însoþit pînã într-un loc ºi apoi ne-au pãrãsit,
lãsîndu-ne singuri. Copilãria ne-a însoþit pînã într-un loc ºi apoi ne-a
pãrãsit, s-a dus seninã cãtre alþii, iar noi am rãmas singuri în drum; noi
ne-am dus înainte ºi ea a rãmas în urmã. Au venit anii maturitãþii. ªi
întrebaþi-i pe cei care sînt mai bãtr î ni , c a r e a u a j uns deja la anii
bãtrîneþii, sã spunã cum toate lucrurile din aceastã lume ne-au pãrãsit
rînd pe rînd. Dar cei ce au rãmas cu Hristos, cît de fericiþi sînt astãzi,
ajunºi la anii bãtrîneþii, toþi cei care L-au primit în viaþa lor ºi trãiesc
dupã voia lui Dumnezeu. Cunosc un frate din sat de la noi care are 86
de ani. Cît este el de fericit cã ºi-a trãit întreaga viaþã cu Dumnezeu!
Dacã ai s ta cu el ani de zile, zile întregi, nu þi-ar spune ºi nu þi-ar
vorbi nimic despre durerile pe care le poartã în trupul lui sau despre
ceea ce îl apasã la bãtrîneþe.
Ci totdeauna cautã sã spunã desluºit despre felul minunat în care
Dumnezeu l-a purtat în viaþã. Acest suflet a trãit cu adevãrat ºi a simþit
cu adevãrat dragostea lui Dumnezeu. Cred cã fiecare dintre frãþiile
voastre care vreþi cu adevãrat sã trãiþi dupã cum cere Cuvîntul lui
Dumnezeu aþi simþit ºi aþi vãzut cît de mi nuna t e s te c ee a ce face
Dumnezeu în fiecare inimã. Pînã ºi pãrinþii ne pãrã s esc pe fiecare
dintre noi. Ori cã noi trebuie sã plecãm din casã din cauza situaþiei
materiale din familie, ori cã trebuie sã plece ei din aceastã viaþã, din
cauza vîrstei înaintate. Dar sã nu uitãm cã Dumnezeu ne-a sãpat pe
mîinile Lui. Ne poartã pe mîinile Lui ºi ne iubeºte, ºi ne vrea cu orice
preþ. De aceea sã nu uitãm nici una din binefacerile Lui, sã nu uitãm
ce ne-a fãcut nouã Dumnezeu. Un poet persan, cãlãtorind odatã pe o
cãrare, spunea cã a simþit într-un loc cã vine un miros de trandafir. A
luat în mînã o frunzã ºi a întrebat-o: Frunzã, tu eºti trandafir? Iar ea
rãspunse: Nu sînt trandafir, dar am trãit lîngã un trandafir.
Pag. 54

Fraþii mei scumpi ºi dragi, noi, care stãm azi aici lîngã Hristos, noi,
care stãm ºi mirosim miresma binecuvîntatã, mîine ne vom întoarce
fiecare la ale noastre, dupã ce am stat aici cîteva clipe. Ne vom duce
din nou fiecare la necazurile noastre, sã ne ducem crucea noastrã.
Mãcar acum sã lepãdãm toatã grija cea lumeascã de la noi. Astãzi,
cînd am venit devotaþi cu întreg sufletul ºi cu întreagã inima noastrã
în casa lui Hristos, în mijlocul fraþilor ºi în adunarea lui Dumnezeu,
sã ne dãm seama cã ºi noi, ca mîine, va trebui sã ducem parfumul lui
Hristos precum frunza aceea care a trãit lîngã trandafir; aºa sã purtãm
mireasma lui Hristos. Vîntul o fi dus ºi frunza aceea care a trãit lîngã
trandafir la sute de metri sau poate kilometri de locul trandafirului, dar
e a a pãstrat mereu în ea mireasma de tr a nda fi r, pur tî nd- o c u ea
pretutindeni. Sã pãstrãm ºi noi ceea ce auzim în ziua aceasta ca pe o
mireasmã scumpã ºi sfîntã; ceea ce am auzit ºi ceea ce am cunoscut,
ceea ce cunoaºtem fiecare di ntr e no i î n ur ma c i ti rii Cuvîntul lui
Dumnezeu. Sã pãstrãm ºi sã punem pe inima noastrã aceasta, cãci fãrã
mireasma aceasta noi nu vom putea dovedi cã am trãit lîngã Hristos.
Mîine, cînd vom începe din nou munca, cînd va ur ma i a r viaþa de
toa te zi l e l e cu necazurile ei, vom avea nevoie de atîta c uvî nt de
mîngîiere, de atîta cuvînt de îmbãrbãtare. Cãci în mijlocul celor la
c a r e s î nte m tr i mi º i nu s e aude nici un cuvînt de îmbãr bã ta r e º i
mîngîiere. În inima noastrã, mãcar cu ceea ce am auzit astãzi aici, cu
aceea sã rãmînem, ca sã putem duce fiecare dintre noi la cei ce ne
aºteaptã mireasma lui Hristos, ca s-o primeascã ºi ei.
Sã facã Domnul ca tot Cuvîntul pe care-l auzim aici sã se
întipãreascã adînc în inimile noastre, aºa cum El ne-a întipãrit ºi ne-a
sãpat pe Mîinile Lui, pe rãnile Lui de pe Crucea Golgotei; tot aºa sã
purtã m º i noi mi r e a sma lui Hristos. Dar dacã totuºi lucrurile din
aceastã lume ne vor face curioºi ºi vom dori încã sã mai gustãm ceva
din aceastã lume, sã ne aducem aminte despre Iacov care avea 12 fii
º i o fi i c ã , Dina. Despre cei 12 fii se spune mereu în Cuvîntul l ui
Dumnezeu, dar despre fiicã nu se spune decît cã o chema Dina ºi cã
a ieºit sã le vadã pe fetele þãrii. ªi ieºitã a fost pentru totdeauna. Fraþii
mei, aº vrea sã mã adresez în chip deosebit sufletelor tinere, celor care
sîntem floarea Lucrãrii lui Hristos, celor care sîntem viitorul de mîine
al Lucrãrii lui Dumnezeu. Aº vrea sã vã aduc aminte cã, dacã se mai
na º te încã în sufletul cuiva pofta aceasta de a privi la l ume , s pr e
lucrurile din lume - trebuie sã stîrpiþi rãul acesta din inimile voastre,
sã rupeþi orice legãturã cu lucrurile din lume! Pentru cã Dina a dorit
ºi a ieºit sã le vadã pe fetele þãrii ºi a fost pentru totdeauna smulsã din
casa pãrinteascã, din familia în care s-a nãscut ºi din mijlocul fraþilor
ei dragi.
Oare cei 12 fiii ai lui Israel, ce vor fi simþit în inima lor cînd
surioara lor a fost smulsã pentru totdeauna? Oare ce vor fi simþit ei?
Cum le era inima lor de îndureratã? Cu atît mai mult a fraþilor noºtri
care ne iubesc atît de mult, care ne pr e þ ui es c ma i mult ca lumina
ochilor lor, dacã ºi noi ne vom mai duce sã vedem, dacã în noi mai
este dorinþa aceasta dupã lucrurile lumii. Domnul sã facã sã fim total
dezlegaþi de lucrurile acestei lumi, pentru cã le-am gustat destul.
 Pag. 55

Iar pe cei care încã n-aþi ajuns sã le gustaþi, în Numele Domnului

vã rugãm, nici sã nu încercaþi sã le gustaþi, pe ntr u cã toate vã vor
pãrãsi ºi veþi rãmîne numai cu dezamãgirea, numai cu regretul ºi cu
pãrerile de rãu. Îl rugãm din toatã inima pe Domnul ca sã ne ajute sã
nu mai privim spre lucrurile acestei lumi, ci sã ne îndreptãm ochii spre
înaintaºii noºtr i , s ã ne î ndreptãm ochii numai spre Dumnezeu. Sã
privim ºi sã-L avem înaintea ochi l or noºtri numai pe Isus ºi pe El
Rãstignit. Pentru cã Sfîntul Apostol Pavel spune: Cãci n-am avut de
gînd sã ºtiu altceva între voi decît pe Isus ºi pe El Rãstignit. Oare
pentru ce a spus Sfîntul Pavel lucrul a c e s ta ? Pe ntr u cã un Isus al
cîntãrii, un Isus al bucuriei, un Isus al fericirii pute m s ã-L ducem
fiecare în inimile noastre; dar sã veghem fiecare dintre noi, cãci poate
ºi tu ai în familia ta pe cineva care suferã, pe cineva care e mort: sau
pãrinþii, sau un frate pe care-l iubeºti ºi care e bolnav. Oare atunci mai
ai tu fericire, ma i s i mþ i tu bucuria? Pentru aceea spune ºi Sfîntul
Apostol Pavel cã nu a avut de gînd sã ºtie nimic altceva, decît pe Isus
Hristos Cel Rãstignit. Pentru cã, avîndu-L pe El rãstignit, vom cãuta
sã ne smerim ºi noi pînã la starea cea mai de jos, pentru ca sã putem
fi înãlþaþi în slava Dumnezeului nostru, dupã cum spune Cuvîntul lui
Dumnezeu: Cei smeriþi vor fi î nãl þ a þ i ! Domnul sã ne ajute! ªi ne
rugãm din toatã inima ca întreg tineretul care stã în ziua aceasta aici
sã primeascã binecuvînta rea lui Dumnezeu, sã primeascã podoaba
aceea despre care se spune cã este podoaba cea mai de preþ: smerenia.
Rugãm apoi pe Domnul sã binecuvînteze pe fiecare suflet în parte ºi
sã-i binecuvînteze ºi pe tinerii noºtri miri care astãzi au fãcut o bucurie
tuturor fraþilor ºi cerului întreg. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 56

O mare prigoanã

Vorbirea fr a te l ui Popa Petr u ( Bati z) l a nunta de la Timiºoara -

sîmbãtã, 2-XI-1974

Saul se învoise la uciderea lui ªtefan. În ziua aceea s-a pornit o

mare prigoanã împotriva Biserici i di n Ie rusalim. ªi toþi, afarã de
apostoli, s-au împrãºtiat prin pãrþile Iudeii ºi ale Samariei. Cei ce se
împrãºtiau, din loc în loc vesteau Cuvîntul lui Dumnezeu
( Fap. Ap. 8, 1-4). Sfîntul ªtefan a fost unul dintre cei 7 diaconi pe
c a r e Bi s erica din Ie r us al i m i - a a l e s c a s ã s e ocupe cu pa r te a
administrativã, adicã cu pãrþile materiale ale Bisericii, ca sã nu fie siliþi
apostolii sã lase Cuvîntul lui Dumnezeu ºi sã se ocupe de mese. ªtim
cã dintre cei 7 bãrbaþi care au fost aleºi, ªtefan a fost cel dintîi; om
plin de înþelepciune, plin de Duhul Sfînt, care vorbea cu putere ºi care
avea mare cunoºtinþã în ceea ce priveºte Cuvîntul lui Dumnezeu. Viaþa
acestui om n-a fost de lungã duratã. El a ocupat un post de rãspundere
în Biserica Domnului, dar, pe lîngã slujba pe care o fãcea, apãra cu
toatã dîrzenia Adevãrul lui Dumnezeu de oamenii potrivnici.
Cuvîntul ne aratã cã s-au ridicat niºte oameni, bãrbaþi iudei, ºi au
început o ciocnire de vorbe cu Sfîntul ªtefan, care privea lucrarea lui
Dumne ze u. Î ns ã Cuvî ntul a r atã cã ei n-au putut sta împotriva lui
ªtefan, cã le vorbea plin de Duhul lui Dumnezeu, plin de puterea care
venea de la Dumnezeu. ªi ei, de necaz cã n-au putut sã-l înfrunte sau
sã-l prindã cu cuvîntul pe Sfîntul ªtefan, au ridicat niºte oameni fãrã
cãpãtîi, au ridicat niºte minciuni împotriva lui ªtefan ºi l-au dat pe
mîna bãtrînilor. ªi, dupã cum aratã Cuvîntul, c ã uta u s ã - l omoare.
Sfîntul ªtefan a cerut voie s ã l e ve steascã fraþilor ºi celor care îl
învinuiau. ªi a rostit o cuvîntare atît de puternicã, atît de documentatã,
încît toatã lumea a rãmas uimi tã de învãþãtura Sfîntului ªtefan. Cu
toate acestea, el a fost doar un martor, cãci nu i-au dat dreptate lui
ªte fa n. Ci l - a u c onda mnat la moarte prin uciderea cu pietr e . La
uciderea Sfîntului ªtefan a fost ºi Saul acolo. A luat ºi el parte. Sfîntul
Apostol Pavel a spus cã a luat ºi el parte la uciderea lui ªtefan, pentru
cã era un iudeu dîrz ºi apãra cu toatã puterea legea pãrinþilor lui evrei.
Sfîntul Pavel se plînge mai tîrziu cã lucra din neºtiinþã ºi necredinþã.
Nu ºtia. ªi, pentru cã nu ºtia pe cine prigonea ºi împotriva cui
lupta, lucra în necredinþã: s-a învoit la uciderea lui ªtefan. ªi, dupã ce
Sfîntul ªtefan a fost scos afarã din cetate ºi omorît cu pietre, Cuvîntul
aratã cã s-a pornit o mare prigoanã împotriva Bisericii din Ierusalim.
Biserica din Ierusalim numãra în jur de 5.000 de oameni. Pentru ei ar
fi fost bine sã rãmînã pururi aºa, însã planul lui Dumnezeu a fost ca
Evanghelia sã fie rãspînditã pretutindeni. Dintre cei 12 apostoli, 4 au
plecat din Ierusalim dupã ce în locul lui Iuda a fost ale s a l tul . Iar
ceilalþi au rãmas în Ierusalim, cãci acolo era o mare binecuvîntare, în
tot Ierusalimul. Cuvîntul se întãrea cu multã putere. Evanghelia s e
vestea ºi oamenii se întorceau mulþi la Dumnezeu. Dar hotãrîrea lui
Dumnezeu a fost: Mergeþi în toatã lumea ºi propovãduiþi Evanghelia
la toatã fãptura. Era necesar ca ei sã plece, însã ei nu ar mai fi plecat
niciodatã de acolo.
 Pag. 57

Cuvîntul ne aratã prin cele scrise despre Apostolii Petru ºi Ioan,

cînd au fost prinºi ºi bãtuþi cu nuiele, cînd au fãcut rugãciune cu toþii
ºi au zis : Doa mne , s - a u r i di cat î n c e ta tea a ce s ta Pi l at, Irod ºi
neamurile, ca sã facã tot ce hotãrîse mîna ºi sfatul Tãu. Cã prigonirea
acesta care venise peste Biserica din Ierusalim era cu hotãrîrea lui
Dumnezeu, pentru cã aurul trebuia trecut prin foc, ca sã-ºi primeascã
adevãrata lui strãlucire. Biserica lui Dumnezeu s-a nãscut în prigoane,
a trãit în prigoane ºi va muri în prigoane. Acesta-i me di ul în care
trãieºte Biserica lui Dumnezeu ºi în care a trãit de la început. Aºa a
hotãrît Dumnezeu, cum s-a amintit mai înainte: Vã trimit ca pe niºte
oi î n mi j locul lupilor. De ce nu ne-a trimis Dumnezeu în mijloc ul
oilor? Pentru cã ºtia cã pe pãmîntul acesta diavolul rãcneºte ca un leu;
ºi iatã, sînt mulþi potrivnici Adevãrului lui Dumnezeu. S-a pornit o
mare prigoanã împotriva Bisericii lui Dumnezeu ºi s-au împrãºtiat toþi,
afarã de apostoli. Dar fiecare, unde a plecat, a fost o scînteie; ºi unde
a cã zut, a a pr i ns un foc puternic. Aºa s-a rãspîndi t, fr aþ i i me i ,
Evanghelia lui Dumnezeu. Aºa plecase Filip, dupã planul cel mare al
lui Dumnezeu, în îndepãrtata Abisinie de astãzi, unde un etiopian se
întorcea de la praznicul de la Ierusalim, de unde cumpãrase cartea
Prorocului Isaia ºi citea din ea: a fost dus ºi înjunghiat ca o oaie care
nu-ºi deschide gura, aºa a fost bãtut Domnul. Etiopianul se gîndea în
sinea lui: Oare despre cine vorbeºte aici profetul acesta? Despre el sau
despre un altul? ªi, dupã ce a venit prigoana asupra Bisericii, Duhul
Sfînt îi spune lui Filip: Du-te, grãbeºte-te ºi ajunge carul care merge
înaintea ta. Filip s-a grãbit, dupã îndemnul Duhul ui Sfî nt, a ajuns
carul ºi-l auzea în car pe etiopian citind aceste cuvinte. ªi Duhul îl
îndemnã pe Filip sã-l întrebe pe etiopian dacã ºtie ce citeºte, iar el
zise: Înþelegi tu ce citeºti? Cum sã înþeleg, dacã nu-mi explicã cineva?
Fraþii mei, Biblia e o carte mare, puternicã, grea. Biblia e Cartea
lui Dumnezeu ºi e necuprinsã ca Dumnezeu. Nu se va putea cuprinde
niciodatã Biblia în întregime. Dar în Împãrãþia lui Dumnezeu, cea mai
mare bucurie va fi pentru credincioºi cînd li se va pune încã o datã
Biblia înainte ºi li se vor descoperi tainele care sînt cuprinse aici în
Cuvîntul lui Dumnezeu. Cum sã înþeleg, dacã nu-mi explicã cineva?
Biblia nu se explicã de la sine, dupã cum nici n-a fost scrisã de la sine.
Oamenii sfinþi au vorbit mînaþi de Duhul lui Dumnezeu, cãlãuziþi ºi
insuflaþi de Domnul. Am ascultat c u l ua r e a mi nte cuvîntul de mai
înainte, al fratelui nostru, ºi aº vrea sã revin puþin asupra celor ce s-au
spus, cãci am avut unele lucruri ce mi-au cãzut pe inimã. S-a amintit
cum credinciosul înainte de predicã trebuie sã se pregãteascã. Eu merg
mai departe ºi zic: cine e dator s ã pr egãteascã pãmîntul pentru ca
sãmînþa sã gãseascã locul gata pregãtit ºi sã cadã pe un pãmînt bun?
Oare nu plugarul care seamãnã ogoarele? Oare nu plugarul este acela
care-ºi pregãteºte pãmîntul? Oare nu ne aratã Profetul Isaia:
Voi cînta iubitului meu vitejia lui. Preaiubitul meu avea o vie
într-un pãmînt foarte mãnos. A curãþat pietrele, a curãþat spinii ºi a
sãdit în via aceasta o viþã de soi deosebit. Pãrintele nostru din ceruri,
în aceastã noapte tî r zi e , î n l oc ul acesta, vine acum prin umbrele
î ntuner i c ul ui , s tr ãbã tî nd noa pte a l a or a a ceasta tîrzie, î n fa þ a
Cuvîntului Sfînt, sã ne îmbrace inimile cu sfinþenia Sa.
Pag. 58

Îi mulþumim din toatã inima, Îi mulþumim în Numele Mîntuitorului

nostru iubit, cãci un mare har a revãrsat peste noi în noaptea aceasta.
A fost o binecuvîntare deosebitã ºi prilejul acestei nunþi ºi va rãmîne
o noapte neuitatã ºi pentru noi, ºi pentru tineretul nostru, ºi pentru toþi
cei care au luat parte în seara aceasta în faþa Cuvîntul lui Dumnezeu.
Amin. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 59

Rugãciunea de dimineaþã a fratelui Popa Petru (Batiz) la nunta de la

Timiºoara - duminicã, 3-XI-1974

În Tine, Doamne, îmi caut scãparea: sã nu rãmîn de ruºine

ni c iodatã! Scapã-mã, în dreptatea Ta, ºi izbãveºte-mã! Pl e a c ã - Þi
urechea spre mine ºi ajutã-mi. Fii o stîncã de adãpost pentru mine,
unde sã pot fugi totdeauna! Tu a i hotã r ît sã mã scapi, cãci Tu eºti
stînca ºi cetãþuia mea. Izbãveºte-mã, Dumnezeule, din mîna celui rãu,
din mîna omul ui nelegiuit ºi asupritor! Cãci Tu eºti nãdejdea mea,
Doamne Dumnezeule! În Tine mã încred din tinereþea mea. Pe Tine
mã sprijin din pîntecele mamei mele. Tu eºti Binefãcãtorul meu încã
din pîntecele mamei; pe Tine Te laud fãrã încetare. Pentru mulþi am
ajuns ca o minune, dar Tu eºti scãparea mea cea tare. Sã mi se umple
gura de laudele Tale ºi-n fiecare zi sã Te slãveascã! Nu mã lepãda la
vremea bãtrîneþii, cînd mi se duc puterile, nu mã pãrãsi!
Cãci vrãjmaºii mei vorbesc de mine ºi cei ce-mi pîndesc viaþa se
sfãtuiesc între ei, zicînd: L-a pãrãsit Dumnezeu, urmãr i þi-l, puneþi
mî na pe el, cãci nu-i nimeni care sã-l scape! Dumne ze ul e , nu Te
depãrta de mine! Dumnezeule, vino degrab în ajutorul meu! Sã rãmînã
de ruºine ºi nimiciþi cei ce vor sã-mi ia viaþa! Sã fie acoperiþi de ruºine
ºi de ocarã cei ce-mi cautã pierzarea! ªi eu voi nãdãjdui pururea, Te
voi lãuda tot ma i mul t. Gur a mea va ve s ti zi de zi dreptatea ºi
mîntuirea Ta, cãci nu-i cunosc marginile. Voi spune lucrãrile Tale cele
puterni ce, Doamne Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta ºi numai
pe a Ta. Dumnezeule, Tu m-ai învãþat din tinereþe ºi pînã acum e u
vestesc minunile Tale. Nu mã pãrãsi, Dumnezeule, chiar la bãtrîneþe
cãrunte, ca sã ve s te s c tã r i a Ta nea mul ui de a c um ºi puterea Ta
neamului de oameni care va veni! Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge
pînã la cer: Tu ai sãvîrºit lucruri mari. Dumnezeule, cine este ca Tine?
Ne-ai fãcut sã trecem prin multe necazuri ºi nenorociri, dar ne vei da
iarãºi viaþa, ne vei scoate iarãºi din adîncurile pãmîntului. Înalþã-mi
mãrimea mea, întoarce-Te ºi mîngîie-mã din nou! ªi Te voi lãuda în
sunet de alãutã, Îþi voi cînta credincioºia. Dumnezeule, Te voi lãuda
cu harfa, Sfîntul lui Israel!
Cînd Te voi lãuda, voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria în sufletul
pe care mi l-ai izbãvit ºi limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta, cãci
cei ce-mi cautã pierzarea sînt ruºinaþi ºi roºii de ruºine. ( Ps. 71 ).
Doamne Dumnezeu nostru, pãrintele nostru din Ceruri, în Tine s-au
încrezut pãrinþii noºtri ºi nu au fost daþi de ruºine niciodatã. ªi toþi cei
care s-au încrezut în Tine nu au fost daþi de ruºine niciodatã. Noi în
momentul acesta venim cu inimile noastre înaintea tronului Tãu de har
ºi-Þi aducem mulþumir i l e noastre, Doamne, cãci ne-ai izbãvit din
întunericul necunoºtinþei. Odinioarã mergeam ºi noi dupã mersul lumii
acesteia, dupã domnul puterii vãzduhului ºi al duhului care lucreazã
în oamenii neascultãrii. O, Mîntuitorul nostru iubit, ai venit sã ne cauþi
pe fiecare ºi sã ne aduci la picioarele Crucii Tale. Îþi mulþumim cã ai
avut milã ºi de þara noastrã ºi ai venit ºi la noi sã ne aduci vestea cea
bunã ºi dulce a Împãrãþiei Tale. Dar nu uitãm preþul mare pe care L-ai
dat pentru mîntuirea noastrã.
Pag. 60

Cãci Tu ne-ai chemat ca pe cei invitaþi la ospãþ, ca pe cei chemaþi

sã lucreze în via Ta ºi ne-ai dat o platã: mîntui rea Ta. Mîntuitorul
nostru iubit, Tu ai murit acum 2000 de ani pe Crucea Golgotei pentru
pãcatele unei lumi întregi. ªi ai murit pentru toþi acei care încã nu vor
s ã vi nã l a Ti ne . Îþi mulþumim, Mîntuitorul nostru iubi t, c ã ne - a i
chemat pe fiecare pe nume ºi nu ne-ai lãsat sã murim în necunoºtinþã
ºi în pierzare! ªi iatã-ne acum cã am venit la picioarele Crucii Tale ºi
am intrat în legãtura iubirii Tale, cãci acelea ce le aveam pe pãmînt
ne-au pãrãsit de multe ori. Pãrinþii care ne-au nãscut pe noi ºi ne-au
iubit astãzi sînt demult putreziþi. ªi iatã cã, dacã ni i-ai luat de pe
pãmîntul acesta, ne-ai mai rãmas numai Tu, ca sã ne încredem numai
în Tine. Dar Te-am aflat pe Tine ºi mai mult: fiindcã Tu ne-ai cãutat
pe noi - ºi atunci ne-am gãsit un reazem puternic în Tine, Mîntuitorul
nostru iubit; ºi ne-ai chemat cu atîta dragoste: Veniþi la Mine voi, toþi
cei osteniþi ºi împovãraþi, ºi Eu vã voi da odihnã sufletelor voastre. De
atunci, Doamne, noi ne-am gãsit mîngîierea numai în Tine. De atunci,
din copilãria noastrã, de cînd ne-ai chemat la Tine, am gãsit cei mai
buni prieteni între copiii Tãi ºi fraþii noºtri. Am putut sã cerem de la
Tine mîngîierea în amãrãciunile noastre. Am putut sã cerem ajutorul
Tãu la vremea de necaz. Atunci am fãcut un legãmînt cu Tine, cã Te
urmãm pînã la moarte. ªi cu toþii am auzit glasul Tãu peste popor,
cînd toate puterile întunericului le-ai biruit: Îndrãzniþi, cãci Eu am
biruit lumea; cãci Mi s-a dat toatã puterea în cer ºi pe pã mî nt. Î þ i
mulþumim cã, prin preþul Jertfei Tale, Þi s-a dat toatã puterea în Cer
ºi pe pãmînt ºi cã Þi-ai supus toate stãpînirile ºi puterile întunericului,
nimicindu-le prin Cruce.
În mîinile Tale, Doamne, ne-am încredinþat sufletele noastre! În
mîinile Tale ne-am încredinþat ºi trupurile noastre, ºi stropul de viaþã
care mai licãreºte în noi l-am plecat la picioarele Tale. Fã, Doamne,
ce vrei cu noi, foloseºte-Te Tu de fiecare dintre noi în Lucrarea Ta,
foloseºte-Te Tu de vasele inimilor noastre, cãci nu mai vrem sã trãim,
decît pentru Tine ºi Lucrarea Ta, pentru cauza Evangheliei Tale. Cãci
aºa ne-ai învãþat Tu, Mîntuitorule, cînd Te-ai dat pe mîna oamenilor
ºi ai fost înãlþat pe Crucea Golgotei. Ajutã-ne ºi pe noi sã pãºim pe
urmele Tale, chiar dacã ar fi sã ajungem la moartea pe Cruce. Dar Te
rugãm sã ne ajuþi sã pã º i m pe ur me l e Ta l e pî nã la moarte, orice
moarte ar fi sã ceri ºi de la noi. Aºa am spus ºi în legãmînt, cã Te
vom urma pînã la mormînt, cã vom pune în s lujba Ta toatã viaþa ºi
casa noastrã, trupurile noastre, duhurile noastre, inimile noastre. ªi
dorim sã-Þi mulþumim aºa cum ne gãsim, Doamne. Îþi mulþumim cã
ne-ai primit la Tine aºa cum ne-ai gãsit: cãzuþi, loviþi, în zdrenþe.
Aºa cum ne-ai gãsit, aºa ne-ai primit, ne-ai pus pe asin ºi ne-ai
vindecat. Apoi ne-ai îmbrãcat în hainele cele noi, ale bucuriei, ale
veseliei, ale înnoirii sufleteºti. De aceea inimile noastre se bucurã. ªi
cerul întreg ºi îngerii din c e r s e buc urã cînd se întoarce un suflet
pierdut la Dumnezeu. Îþi mulþumim pentru biruinþa pe c a r e o face
Evanghelia Ta , Doa mne, ºi în þara noastrã. Cãci cei din vechime,
sfinþii lui Dumnezeu, prorocii Domnului, doreau sã vadã numai una
din zilele Fiului Omului. ªi iatã cã noi azi ne bucurãm din toatã inima
de Evanghelia lui Dumnezeu, cînd toþi pãcãtoºii de pe pãmînt au venit
sã se mîntuiascã prin sîngele Crucii.
 Pag. 61

Cînd toþi pãcãtoºii de veacuri alergau sã caute ºi sã gãseascã

mîntuirea lui Dumnezeu. O Doamne, Îþi mulþumim cã ai mai aºteptat
ºi dupã noi ºi ne-ai adus în staulul Tãu, printre oiþele Tale, în turma
Ta. Sã ne trezim, Doamne, ºi sã preþuim vremurile acestea de har ºi
binecuvîntãri, sã ne îmbogãþim cu aurul Tãu pe care îl reverºi peste
pãmîntul nostru. Îþi mulþumim, Dumnezeu nostru, cã acum ne gãsim
printre cei aleºi ºi chemaþi de Tine, rînduiþi la aceastã slujbã încã din
veºnicii. Îþi mulþumim cã ne-ai izbãvit din robie ºi Te-ai fãcut Tu rob
în locul nos tr u. ªi nu ne -ai lãsat sã gustãm putrezirea, cãci Tu ai
ni mi c i t moa r tea. O, ce mare dar ne-ai fãcut Tu nouã, Dumne ze ul
nostru! Îþi mulþumim cã ne-ai strãpuns urechea cu ascultarea de Tine
º i ne - ai dat adevãrata slobozeni e. ªi a s tãzi c î ntã m de buc ur i e ,
Doamne, cãci oriunde ne întîlnim ºi ne strîngem în Numele Tãu, pe
toate drumurile þãrii noastre, vestim cu toatã puterea Numele Sfînt al
Tã u, Doa mne Is us e , pe ntr u ca î n Numele Tãu sã se plece or i c e
genunchi, al celor din ceruri, de pe pãmînt ºi de sub pãmînt. ªi toatã
inima sã-Þi dea slavã Þie, Dumnezeul ºi Mîntuitorul nostru iubit.
ªi în ziua aceasta punem în faþa Ta, Doamne, fiecare suflet, fiecare
i ni mã , c ã Tu ne poþi binecuvînta. Pe Tine, Doamne Isuse, care a i
sfãrîmat zidul ce ne despãrþea pe noi de Dumnezeu ºi ne-ai adus la
î mpãcarea cu Tatãl nostru cel Ceresc, Te rugã m º i pe ntr u ti ne r i i
aceºtia care azi au venit la Tine, tinerii aceºtia care au fost crescuþi de
pãrinþii l or pe br a þ e l e l or de rugãciune ºi care au plîns mereu la
cãpãtîiul lor ºi cereau Domnului sã le dãruiascã fericirea copilaºilor pe
care i-au crescut. Ajutã-i pe toþi tinerii din Lucrarea acesta sã rãmînã
statornici ºi credincioºi lîngã Tine, cãci ei, fiindcã sînt tineri, prea
puþin au gustat di n bucuriile cerului. ªi iatã-i acum înconjuraþi de
dragos te a fr a þ i l or º i a a dunã r i i . Ei vi n acum sã fie învãluiþi în
dragostea Ta, sã-i binecuvîntezi. Adu-le aminte Tu, Doamne, tuturor
ti nerilor cã pãrinþii lor se roagã pentr u fe r i c i r e a l or. Te r ugã m,
Doamne, sã zdrobeºti Tu toate planurile noastre care sînt fãrã Tine.
Pune-ne la încercare, dar nu ne lãsa, cãci e mai bine sã fim bolnavi ºi
necãjiþi pe braþele Tale, decît sãnãtoºi ºi veseli în braþele diavolului.
Ajutã-ne sã rãmînem cu Tine de aici, pentru ca ºi în veºnicii sã fim tot
împreunã cu Tine ºi cu fraþii noºtri, cãci se apropie ziua cînd ne vei
de zbr ã c a de ne puti nc i oas el e noas tre trupuri ºi ne ve i î mbr ã ca
asemenea chipului slavei Tale. Aj utã - ne sã ne punem pe inimã tot
Cuvîntul Tãu. Întemeia zã - ne , Doamne , pe Stînca Golgotei, sã Te
i ubi m º i s ã - Þi fi m c r e di ncioºi, sã fim vii în Biserica Ta, pentru
fericirea familiilor noastre ºi, mai mult, pentru bucuria Cerului de a
vedea cît mai multe suflete care se întorc la Tine. Ne gãsim în faþa Ta,
Doamne, noi, toþi cei care am venit sã ne bucurãm la aceastã întîlnire
cu Tine.
Acum, încã de la început, Te rugãm sã vorbeºti Tu, prin Duhul
Tãu Cel Sfînt, prin fraþii noº tr i , î nvãþãturi sãnãtoase ºi temeinice
pentru creºterea noastrã duhovniceascã. Duhule Preasfinte, Dumnezeul
nostru Învãþãtor, aºa ne-a promis Mîntuitorul nostru, cã Tu vei veni
ºi ne vei învãþa toate lucrurile din partea lui Dumnezeu. Fii Învãþãtorul
nos tr u º i a c um Tu, Duhule Preasfinte, care mijloceºti cu s us pi ne
negrãite pentru noi în faþa lui Dumnezeu.
Pag. 62

Fã ca toþi sã vorbeascã din inspiraþiile Tale. Fã ca toþi sã scoatã din

inimile lor ºi sã poarte pe buzele lor, din Tine, cuvinte sãnãtoase, care
vor veni de l a Ti ne , de l a J e r tfa mî ntuitoare a Golgotei ºi, prin
r e vã r s a r e º i bi ne c uvî nta r e , s ã aj unge m cu t o þ i i l a o tr e zi r e
duhovniceascã, pentru ca toþi sã fim mãdulare în corpul slãvit al lui
Hristos. Sîntem în aºteptarea Ta, Mîntuitorul nostru iubit, ca sã fii ºi
Tu oaspetele nostru iubit ºi la aceastã bucurie a noastrã. Sã vii ºi Tu,
Doamne Isuse, împreunã cu Mãicuþa Ta Sfîntã ºi cu apostolii Tãi, sã
binecuvîntezi str î nge rea noastrã precum ai binecuvîntat apa aceea
murdarã din cele 6 vase de spãlare. Toate vasele au fost necurate,
Doamne, ºi la fel Te rugãm sã sfinþeºti ºi apa din vase l e i ni mii ºi
fiinþei noastre, ca s ã fi e o bã utur ã nouã , o bãuturã de apã vie, o
bãuturã sãnãtoasã, pentru creºterea ºi întãrirea noastrã duhovniceascã.
Vino, Te rugãm, Doa mne , cu binecuvîntarea Ta; ºi dorim sã nu Te
întristãm pe Ti ne , c a s ã poþ i rãmîne cu noi pînã la sfîrºit ºi dupã
aceea. Sã Te putem duce ºi la casele noastre ca pe Oaspetele cel mai
scump ºi drag.
Te rugãm sã nu desparþi de noi toiagul Tãu ºi nuiaua Ta, o,
Blîndule Pãstor, ca sã rãmînem pînã la sfîrºitul vieþii noastre în turma
Lucrãrii Tale, ca sã creºtem ºi noi, la rîndul nostru, copii credincioºi.
ªi sã nu uitãm, atunci cînd avem cîte ceva de suferit, cã ºi aurul se
lãmureºte pri n foc . Þi ne - ne , Doa mne , l î ngã Tine întotdeauna; ºi
sîntem încredinþaþi cã Tu vei face pentru noi mai mult decît cerem ºi
gîndim, cãci Tu întotdeauna rãsplãteºti dupã dragostea Ta, dupã mila
ºi bunãtatea Ta. A Ta sã fie toatã slava, cinstea ºi închinãciunea: a
Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh. Amin.
 Pag. 63

Luaþi seama cu de-amãnuntul

Prima vorbire a fratelui Popa Petru (Batiz) la nunta de la Timiºoara

- duminicã, 3-XI-1974

Aº dori din toatã inima ca aceastã nouã cãsãtorie care s-a fãcut
astãzi sã fie puternic întemeiatã pe Cuvîntul lui Dumnezeu. Am vrea
s ã î nde mnã m pe ti ne r i i noºtri, prin bucuriile pe care ni le - a dat
Dumnezeu de asearã ºi pînã acum, sã priveascã mai departe, dincolo
de toate, ca sã-L vadã mai limpede pe Domnul Isus. Sã zideascã mai
departe pe aceastã piatrã de temelie pusã de înaintaºii noºtri dupã
cuvîntul Sfîntului Pavel care spune: Eu, ca un meºter înþelept, am pus
temelia, iar altul clãdeºte deasupra. Fiecare sã ia seama ce clãdeºte pe
temelia aceasta. Iar dacã clãdeºte cineva pe aceastã temelie aur, argint,
pietre scumpe, lemn, fîn, trestie, lucrarea fiecãruia va fi datã pe faþã.
Focul va dovedi cum este lucrarea fiecãruia. Dacã lucrarea cuiva va
rãmîne pe temelie, acel om îºi va primi o rãsplatã (1 Cor 3, 9-15 ).
Aceastã temelie vrem sã o punem î n ziua de astãzi la baza acestei
cãsãtorii a celor 2 tineri ai noºtri care, ca mîine, ºi ei vor fi pãrinþi ºi
lucrãtori de nãdejde în Lucrare. În Efe s e ni c a pi tol ul 5 sînt unele
învãþãturi lãsate care sînt foarte potrivite pentru prilejul în care ne
gãsim: Luaþi seama deci sã umblaþi cu bãgare de seamã, nu ca niºte
neînþelepþi, ci ca niºte înþelepþi. Rãscumpãraþi vremea, cãci zilele sînt
r e l e . De a c eea, nu fiþi nepricepuþi, ci î nþ e l e geþ i c a r e e s te voi a
Domnul ui . Nu vã î mbã ta þ i de vi n, a c e a s ta e s te de s tr ã bã l ar e .
Dimpotrivã, fiþi plini de Duh. Vorbiþi între voi cu psalmi, cu cîntãri de
laudã ºi cu cîntãri duhovniceºti ºi cîntaþi ºi aduceþi din toatã inima
laudã Domnului. Mulþumiþi totdeauna lui Dumnezeu Tatãl pentru toate
lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Supuneþi-vã unii
altora, în frica lui Hristos. Nevestelor, fiþi supuse bãrbaþilor voºtri ca
Domnului; cãci bãrbatul este capul nevestei, dupã cum ºi Hristos este
capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului. ªi dupã cum Biserica este
supusã lui Hristos, tot aºa ºi nevestele sã fie supuse bãrbaþilor lor în
toate lucrurile. Bãrbaþilor, iubiþi-vã nevestele cum a iubit ºi Hristos
Biserica ºi S- a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinþeascã, dupã ce a
curãþit-o prin botezul cu apã prin Cuvînt, ca sã înfãþiºeze înainte Lui
aceastã Bisericã slãvitã, fãrã patã, fãrã zbîrciturã sau altceva de felul
a c e s ta , ci s fî ntã ºi fãrã prihanã. Tot aºa trebuie sã-ºi iubeascã ºi
bãrbaþii nevestele, ca pe tr upurile lor. Cine îºi iubeºte nevasta se
iubeºte pe sine însuºi.
Cãci nimeni nu ºi-a urît vreodatã trupul lui, ci îl hrãneºte, îl
îngrijeºte cu drag, c a º i Hr i s tos Bi s e r i c a ; pe ntr u c ã noi sîntem
mãdulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui ºi os din oasele Lui.
De aceea va lãsa omul pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi s e va l i pi de
nevasta sa ºi cei 2 vor fi un singur trup. Ta i na a c e a s ta este mare,
vorbesc despre Hristos ºi despre Bisericã. Încolo, fiecare din voi sã-ºi
iubeascã nevasta ca pe sine; ºi nevasta sã se teamã de bãrbat ( Efes 5,
15-33 ). Fraþilor i ubi þ i , a m dorit sã punem la temelia programului
nostru Cuvîntul lui Dumnezeu. O învãþãturã de minte, o învãþãturã de
bazã din Cuvîntul lui Dumnezeu.
Pag. 64

În cele citite, Sfîntul Apostol Pavel ne atrage atenþia: Luaþi seama

c u de-amãnuntul cum umblaþi; nu ca niºte neînþelepþ i , c i c a ni º te
înþelepþi. De ce Apostolul Pavel ne face atenþi? De ce adicã sã luãm
seama cum umblãm? Noi umblãm pe pãmîntul acesta de la leagãn ºi
pînã la mormînt. Noi sîntem fiecare preocupaþi de diferite treburi:
pentru cîºtigarea pîinii, pentru creºterea ºi educarea copiilor, pentru un
c ã mi n fe r i c i t. Da r mai mul t ne i nte r e seazã, dupã Cuvî ntul l ui
Dumnezeu, mîntuirea sufletului nostru, mîntuirea copiilor noºtri ºi a
celor care ne înconjoarã pe noi. Sfîntul Apostol Pavel ne atrage iarã
ºi luarea aminte: Luaþi seama cum umblaþi. Nu ca niºte neînþelepþi, ci
ca niºte înþelepþi. Rãscumpãraþi vremea, cãci zilele sînt rele. Oare ce
greutate vedea Sfîntul Pavel în veacul de dinainte? Ca ºi în timpurile
noastre, de altfel. Cînd ne îndeamnã sã rãscumpãrãm zilele, oare ce
ne c a zur i vede a e l ? Ti mpul tr e bui e r ã s c umpã r at, dupã c um º i
Mîntuitorul nostru ne-a rãscumpãrat din felul deºert de vieþuire prin
Sîngele Lui. El a plãtit mai mult decît eram noi vrednici.
A plãti t un preþ aºa de mare pentru noi ºi de aceea zice:
Rãscumpãraþi vremea! - timpul pe care îl trãim, sãnãtatea pe care o
avem, libertatea pe care o avem, recolta frumoasã a cîmpului pe care
o ave m º i timpul fericit de har în care ne putem mîntui. Apostolul
Pavel spune: Rãscumpãraþi vremea, pentru cã vor ve ni zile grele.
Trãim zile grele, zilele sfîrºitului. Trãim vremuri grele, pentru cã avem
de luptat pe pãmîntul acesta împotriva duhurilor rãutãþii, împotriva
cãpeteniilor acestui veac, care stãpînesc în inimã, care stau în locurile
cereºti. De aceea vremurile sînt grele pentru noi, fraþii mei. Pentru cã
niciodatã diavolul nu a rãcnit cu atîta putere, mai ales în zilele din
urmã. În Cuvîntul Domnului mai spune astfel: În vremurile din urmã,
unii se vor lepãda de credinþã ºi se vor alipi de duhurile înºelãtoare ºi
de învãþãturile dracilor. În timpurile din urmã, vor avea o formã de
evlavie oamenii, dar lipsitã de putere. ªi de aceea, cînd Dumnezeu
ne-a aduna t º i pe noi î n a ce a s tã Lucrare ºi cînd a pus în inimile
noastre Cuvîntul Lui, am þinut cont ºi de cuvîntul acesta.
Dupã cuvîntul de luare aminte, Sfîntul Pavel mai spune: Nu vã
îmbãtaþi de vin, întru care este destrãbãlare, ci dimpotrivã, fiþi plini de
Duhul Sfînt. Bazaþi pe a c e s t cuvî nt, noi am zis aºa: De ce minþile
noastre sã fie tulburate cu bãuturã? De ce minþile noastre tulburate sã
tulbure ºi minþile oamenilor? De ce minþile noastre sã se tulbure cu
acest pãcat strigãtor la cer? De aceea a arãtat Sfîntul Apostol Pavel:
Nu be þ i vi n, î ntr u c a r e e s te des tr ã bã l a r e. Noi nu vedem duhul
vrãjmaºului care se strecoarã în aceastã bã utur ã pe c a r e o gustã
oamenii. Sîntem mereu martori cã mulþi au fost în aceastã stare tristã
ºi nenorocitã. Am lua t pa r te l a os pe þ e unde erau oameni plini de
bãuturã. Am luat parte la ospeþe unde am auzit cuvinte nepotrivite ºi
ne î ngã dui te. Am luat parte la ospeþe unde nu s - a u r uga t pe ntr u
întãrirea cãsniciei celor tineri, ci lãsau s uda l me l e î n gur a lor sã
grãiascã. Fraþilor, aduceþi-vã ami nte c e s - a spus asearã: Ceea ce
Dumnezeu a unit, omul sã nu despartã. Pe tinerii noºtri i-am îndemnat
de la capul locului ca ºi cãsãtoria ºi unirea lor sã fie fãcute prin Duhul
l ui Dumne ze u. La te me l ia cãsãtoriei trebuie sã fie hotãr î r e a l ui
Dumne ze u º i voi a l ui Dumne zeu, dupã rînduiala lui Dumne ze u,
rînduiþi unul pentru celãlalt.
 Pag. 65

V-am îndemnat ºi vã îndemnãm ºi acum ca toþi tinerii noºtri care

se cãsãtoresc sã fie, în primul rînd, uniþi î n duhurile lor ºi apoi în
trupurile lor. Dacã nu se unesc duhurile, în zadar se unesc trupurile
l or, cãci nu sînt nimica. Dacã Duhul Sfî nt nu e s te fac tor ul ca r e
lucreazã la temelia unei cãsnicii, aceastã cãsnicie nu va dãinui - cãci
nu e s te Hr istos Acela ca r e s pune pr i n Cuvî ntul Lui : Ce a uni t
Dumnezeu, omul sã nu despartã. Deci la un c ã mi n, în primul rînd,
Dumneze u l uc r ea zã pr i n uni r e , s pr e bi ne l e ºi fericirea omului.
Recunoaºtem cu toatã puterea - prin încredinþãrile referitoare la felul
deºert de vieþuire - ºi putem spune cu toatã tãria cã nu în Dumnezeu
sînt uniþi unii miri, cã nu în Dumnezeu sînt unite vieþile multor oameni
c a r e nu î nþ e l e g c ã Dumnezeu nu Se poartã dupã fe l ul de º e r t de
vieþuire. Am observat cã oamenii lumii cautã în cãsãtorie frumuseþe,
cautã în cãsãtorie bogãþie, cautã situaþii. Noi n-am învãþat aºa de la
Hristos. Noi am învãþat de la Hristos cã unirea pe care tinerii noºtri o
fac trebuie sã fie cu aprobarea lui Dumnezeu. Trebuie sã fie hotãrîrea
lui Dumnezeu, unirea lui Dumnezeu, care uneºte duhurile lor.
Nu unirea oamenilor, pentru bogãþie. Nu unirea oamenilor, pentru
un tr a i î mbel º uga t î n lume aceasta, ci unirea lui Dumnezeu, ca r e
contopeºte cele 2 fiinþe pe care El le-a unit prin Hristos ºi în Hristos,
pentru viaþa de mai tî r zi u, pe ntr u gr e utãþile de mai tîrziu, pentru
l upte l e º i i s pi te le prin care trebuie sã treacã birui tor i . Noi a º a
înþelegem, fraþilor tineri de pe meleagurile acestea. Am înþeles cã
factorul principal trebuie sã fie Dumnezeu, El sã facã unirea cãsãtoriei.
ªi Dumnezeu face unirea cînd ne lãsãm cãlãuziþi de El. Cãsãtoria lui
Isaac de odinioarã a fost hotãrîrea lui Dumnezeu, cãci a trimis Avraam
pe s l uj itorul sãu sã meargã în Mesopotamia, sã ia nevastã pe ntr u
copilul lui. Nu i-a spus sã caute sã fie nici frumoasã, nici de neam
mare, nici cu mai º ti u e u c e cal i tã þ i . Ci i - a spus: Sã iei nevastã
copilului meu din casa tatãlui meu. Dar slujitorul îi rãspunde: Dar
dacã nu vrea sã vinã? Îngerul Domnului a plecat înainte ºi a pregãtit
nevastã pentru Isaac. Avraam, încrezãtor în toate aceste lucruri, ºi-a
trimis slujitorul lui ºi într-adevãr îngerul Domnului a mers înainte ºi
a pregãtit soþ i e pe ntr u Is aac . Sl uj i tor ul s - a opr i t l a fî ntî nã , a
îngenuncheat ºi a zis: Doamne, pe cine sã iau de nevastã copilului
stãpînului meu? Iatã, eu voi cere apã de la fetele care vin la fîntînã.
A c e r ut de l a Dumne ze u, i ar acasã Avraam ºi Isaac se rugau lui
Dumnezeu ca sã-l cãlãuzeascã în drumul pe care îl avea de fãcut în
cãutarea fetei. La vederea fetei, la rãspunsul ei, inima robului a strigat:
Ia tã r ã s puns ul l ui Dumnezeu, iatã îngerul Domnului car e a ve ni t
înainte ºi a pregãtit-o.
Robul i-a pus fetei inelul de logodnã ºi fata s-a dus de a spus
fratelui ei, Laban: Fratele meu Laban, oameni dintr-o þarã îndepãrtatã
mi-au cerut apã de bãut ºi am dat ºi cãmilelor lor, iar ei mi-au pus
inelul de logodnã. A alergat Laban sã-i vadã pe acei oameni, pe acei
trimiºi ai lui Dumnezeu, ºi le-a zis: Domnilor, veniþi în casa mea ºi vã
odihniþi. Nu vom intra în casa ta pînã nu ne vei s pune r ezultatul.
Sîntem slujitorii lui Avraam ºi ne-a trimis sã aducem soþie fiului sãu
Isaac. Noi n-am ºtiut pe cine sã alegem, dar L-am rugat pe Dumnezeu
cînd am intrat în aceastã þarã strãinã, a Mesopotamiei: Doamne, noi
cerem de la Tine sã ne dai Tu pe femeia dupã care am venit.
Pag. 66

ªi iatã cã am gãsit pe aceastã tînãrã, pe Rebeca. Vom intra în casa

ta, dar spune-ne dacã simþiþi ºi voi la fel cu noi. Laban le-a rãspuns:
Dacã e hotãrîrea lui Dumnezeu, eu nu pot fi împotrivã. Dragii noºtri
fraþii tineri! Cînd se naºte în voi gîndul de cãsãtorie, atunci sã spuneþi
º i voi î n fa þ a Domnul ui : Doa mne, e u nu ºtiu ce sã aleg. Vin s ã
primesc din Mîna Ta acest dar, cãci numai darul pe care Tu îl dai va
prisosi în viaþa mea de fiecare zi. Pe aceastã temelie, fraþii mei dragi
ºi surori tinere, ºi fraþii mei bãtrîni, înde mna þ i - i pe copiii voºtri,
îndemnaþi-i pe ti ne r i i di n s atel e fr ã þ i ilor voastre sã cearã de la
Dumnezeu soþul de viitor cu care trebuie sã încheie actul cãsãtoriei.
Am ma i s pus cã frumuseþea nu þine mai mult de 3 zile. E vorba de
caracterul omului, mai ales la cei credincioºi. Sã þinem la ceea ce a
spus Avraam: Din casa tatãlui meu sã iei o nevastã pentru fiul meu.
ªi l-a pus sã jure cã va face aºa. Asta înseamnã, fraþilor ºi surorilor
care-L iubiþi ºi-L ascultaþi pe Dumnezeu, cã numai din casa Tatãlui
ceresc trebuie sã ne alegem tovarãºul de viaþã. Voi sã nu faceþi marea
greºealã ca alþi tineri care au cãzut în alte extreme, luîndu-ºi soþii din
lume, cu gîndul cã le vor întoarce ºi pe ele la Dumnezeu, cu timpul;
dar au cãzut victime. ªi, din credincioºi c um erau, astãzi plîng pe
drumurile þãrii. Astãzi plîng cu lacrimi greºeala pe care au fãcut-o, cã
nu s-au lãsat cãlãuziþi de Bunul Dumnezeu, nu ºi-au luat soþii din casa
Tatãlui, din adunarea în care sînteþi, din Biserica lui Dumnezeu.
Sfîntul Apostol Pavel spune mai departe: Vorbiþi între voi cu
psalmi, cu cîntãri de laudã, cu cîntãri duhovniceºti, lãudînd ºi cîntînd
l ui Dumnezeu în inimile voastre. Nu vã miraþi cã nu vã înþelege o
lume întreagã. Noi ne-am schimbat felul de vor bi r e pe c a r e l-am
î nvã þat fãrã Dumne ze u. Noi acum vor bi m o l i mbã nouã l i mba
Canaanului, limba duhovniceascã. Noi vorbim acum o limbã pe care
n- a m cunoscut-o nicioda tã . Noi vo r bi m di n ps a l mi , cu c î ntã r i
duhovniceºti ºi nu mai cîntãm cîntece cu foaie verde. Ci Îl lãudãm pe
Dumnezeu, Ta tã l nos tru, cel care a fãcut creaþiunea, Îl lãudãm pe
Dumneze u c u ps a l mi º i c u c î ntãr i de laudã. ªtim cã lumea nu ne
înþelege ºi cã mulþi vin la nunþile noastre ca la o curiozitate, sã vadã
c e s e va î ntîmpla acolo. Fraþii mei dragi, aici se întîmplã o mare
minune. Aici se întîmplã unirea a 2 suflete. Nimeni nu înþelege aceastã
unire, dupã cum nimeni nu î nþ e l ege ni c i bã ta i a vî ntul ui , c um îl
întreabã Dumnezeu pe Iov: Unde sînt cãmãrile vînturilor? Dacã tu te
socoteºti pe tine înþelept, învaþã-Mã ºi Eu te voi întreba pe tine. Deci
lucrarea lui Dumnezeu, unirea ºi contopirea acestor 2 fiinþe e o lucrare
d uho v ni c e a s c ã, e o l uc r a r e neî nþ e l e a s ã , c a vî ntul c a r e b a t e
pretutindeni. Aºa e lucrarea lui Dumnezeu.
Mulþi au cãutat sã încadreze lucrarea Duhului Sfînt într-o formã
oarecare, aºa cum ei au înþeles-o. Însã, fraþii mei dragi, unirea aceasta
este o lucrare tainicã. Ce este dragostea? Dragostea lui Dumnezeu ne-a
cãutat prin lume ºi ne-a adus acasã. ªi a venit o zi cînd s-a schimbat
felul nostru de gîndire ºi sîntem gata sã mergem oriunde ne cheamã
El. L-am vãzut în inimile noa s tr e pe Domnul . Ce s - a petrecut în
inimile noastre? Ce s-a petrecut? Ce s - a î ntî mpl a t? Ci ne a fãcut
aceastã lucrare în inimile noastre? Cine ne-a fãcut sã îndurãm orice?
Dragostea! Dragostea din Dumnezeu.
 Pag. 67

Deci pe fiinþele acestea 2 le-a unit Dumnezeu - ºi au rãmas unite

ºi cãlãuzite de El, pentru cã rugãciunile pãrinþilor întãresc temeliile
caselor celor tineri. A fost mama miresei ºi tatãl miresei ºi al mirelui
care s-au rugat mereu pentru copiii lor. ªi aºa Dumnezeu a unit cele
2 s ufl e te , iar noi am venit sã întãrim aceastã unire , s ã l e a r ã tã m
dragostea pe care Dumnezeu a pus-o în inimile noastre ºi în inimile
lor. Unirea Duhului, unirea inimilor pe care nu a fãcut-o nici un om,
c i Î ns uº i Dumnezeu. Vai de acela care va cãuta sã strice legã tur a
dintre un bãrbat ºi o femeie. Aici e pãcatul grozav care stãpîneºte în
l ume, pãcatul desfrîului. Pentru cã Sfîntul Apos tol Pa vel s pune:
Bãrbatul sã-ºi iubeascã nevasta aºa acum se iubeºte pe sine. De aceea
noi cãutãm sã fim alãturi de tînãra pereche ºi le spunem cã toþi cei ce
calcã pe alãturi ºi se abat de la curãþia pe care trebuie sã o avem în
cãsnicie, toþi cei care cred cã-ºi înºalã soþia se înºalã pe ei înºiºi.
Crezi, femeie, cã þi-ai înºelat soþul? Te-ai înºelat pe tine însãþi! Pentru
cã pãcatul fãcut apasã conºtiinþa ta ca o povarã grea. Nici în margine
de mormînt nu vei avea liniºte pentru pasul greºit pe care l-ai fãcut.
Doar cu multã pocãinþã ºi cu la c r i mi , c u l e gã mi nte fãcute în faþa
Domnului se poate ierta acest îngrozitor pãcat. Pãcatul acesta, fraþii
mei dragi, e pãcatul care stãpîneºte pretutindeni în lume. Este un pãcat
strigãtor la cer, un pãcat de moarte.
Ce a unit Dumnezeu, omul sã nu despartã. ªi tu, omule, te gîndeºti
cã dacã îþi vei împlini unele pofte deºarte vei deveni fericit. O, nu vã
î nº e l a þ i c u aceasta. Îþi atragi pe conºti i nþ a ta o pova r ã gr ea de
nelegiuire. Sfîntul Apostol ne-a sfãtuit: Omorîþi mãdularele voastre
care sînt pe pãmînt: curvia, preacurvia, patima, pofta rea ºi lãcomia de
bani. A spus Sfîntul Apostol Pavel: Omorîþi-le! Aceasta depinde de
noi , fr a þ i l or. Sã nu tr ãim nici unul dintre noi în patima a c e a s ta .
Dumnezeu ªi - a fã c ut l uc r a r e a pe Cr uc e . Dumnezeu a fãcut totul
pentru mîntuirea noastrã. Ne-a pus toate posibilitãþile pentru a cîºtiga
Împãrãþia sfîntã. Dar vine porunca lui Dumnezeu: Sã-þi pãstrezi vasul
în sfinþenie! Cum sã-þi pãstrezi vasul în sfinþenie? Dacã se va naºte în
ti ne vr e oda tã gî ndul acesta, a l ea r gã î n r ugã c i une î na i ntea l ui
Dumnezeu, pentru îmblînzirea mãdularelor trupului tãu care slujesc
pãcatului, ºi nu Domnului. Ce a unit Dumnezeu, omul sã nu despartã!
Vai, ce mult au despãrþit oamenii prin poftele lor deºarte! Cîte cãsnicii
au fost stricate, cîte legãminte au fost cãlcate, cîte suflete nu au mai
ajuns pînã la capãt. ªi vai, iatã, aºa s-a ajuns la haosul acesta în care
trãim azi robi ai acestor pãcate scîrboase. De aceea, dragii mei fraþi
tineri, voia lui Dumneze u e s te s ã vã pã s tr aþ i va s ul î n sfinþenie.
Pã s tr a þ i - vã ºi voi cu toatã puterea ºi cu toatã cãldura, pãstraþi-vã
curãþenia ºi sfinþenia vasului, ca sã vã puteþi stãpîni mãdularele, cum
spunea Sfîntul Apostol: Pãstraþi-vã vasul în sfinþenie. Pãcatul acesta
întineazã nu numai corpul tãu, ci ºi Biserica lui Dumnezeu.
Aºa au ajuns unii oameni care nu ºi-au pãstrat curãþenia. Cuvîntul
Domnului mai spune: Nu beþi vin, întru care este destrãbãlare. Fraþii
mei, pãziþi-vã de bãutura îmbãtãtoare, cã este ºarpele veninos care vã
duce cãtre iad, îþi aprinde poftele vinovate ºi apoi treci peste orice
hotãrîre a lui Dumnezeu. ªi toþi acei care n-au pãstr a t în sfinþenie
porunca ºi îndemnul acesta au fost loviþi de cel rãu în atîtea ºi în atîtea
feluri.
Pag. 68

Fie cã au avut neînþelegeri în familie, fie cã au trecut peste hotarul

ºi peste limita pe care a dat-o Dumnezeu, fie cã , ve ni nd acasã, au
c ã zut l a ne î nþ e legere cu soþia, - ºi cîte ºi mai cîte rele nu a fãcut
pã c a tul a ce s ta! Am þinut sã spunem luc r ul ac e s ta pe ntr u c ã di n
Lucrarea lui Dumnezeu nu pot face parte astfel de oameni care slujesc
ºi diavolului. Nu pot fa ce pa r te ºi oameni care se mai îmbatã de
bãuturi ameþitoare.
Fraþii mei dragi, la primul pahar de bãuturã, te lepezi de Hristos ºi
te împreunezi cu s a ta na . La pr i mul pahar de bãuturã, mintea þi se
tulburã. ªi atunci cum o sã mai apari în faþa lui Dumnezeu cu mintea
tulbure, sã propovãduieºti Cuvîntul lui Dumnezeu? Sau sã poþi asculta
Cuvîntul Sfînt al lui Dumne ze u? Or i c î t a r fi de adînci rãdãcinile
acestui pãcat, ele trebuie neîntîrziat s mul s e º i s ã ne îmbrãcãm în
puterea lui Dumnezeu. Aici avem nevoie de post ºi de rugãciune. Aici
avem nevoie de legãtura noastrã cu Dumnezeu ºi, prin El, sã primim
putere sã omorîm aceste mãdulare care stricã atît de mult lucrarea lui
Dumnezeu din inima noastrã. ªi-apoi spune mai departe: Vorbiþi între
voi î n ps a l mi . Fr a þ i me i dr a gi , nu prea putem vorbi î n ps a l mi .
Îmbrãcaþi în haina pãcatului, mai putem vorbi în psalmi? Într-o casã
a pãcatului nu putem vor bi î n ps a l mi. În psalmi putem vorbi prin
cîntarea lui Dumnezeu, prin vorbirea lui Dumnezeu. Dar aceasta se
poate face în adunarea l ui Dumneze u, î ntr - o c a s ã î nc hi na tã l ui
Dumne ze u º i s l uj i r i i Lui , cî nd toþ i dor i m s ã - L pr ea mã r i m pe
Dumnezeu ºi El sã fie în mijlocul nostru, ca Duhul Sfînt sã ne aprindã
inimile noastre de lucrarea lui Dumnezeu. David spune aºa: Fericit
e s te omul c a r e l a s fatul celor rãi nu se duc e , pe s c a unul c e l or
batjocoritori nu stã. Poate cã tocmai de aceea fraþii noºtri cei trupeºti
se supãrã pe noi cã nu-i mai cãutãm ca altãdatã.
Nu mai putem sta la sfat cu ei. Nu mai putem sã ascultãm
minciunile ºi poveþele lor lumeºti. Ne-am legat inimile, cum spune
Cuvîntul: Prietenii mei sînt cei ce Te iubesc pe Tine, Doamne! Ceea
ce Dumnezeu a pus în inimile noastre a întrecut dragostea de pãrinþi,
de fraþi ºi de surori trupeºti, pentru cã pãrinþii noºtri adevãraþi sînt cei
care iubesc pe Dumnezeu ºi fac voia lui Dumnezeu. Binecuvîntat sã
fie Dumnezeu cã, iatã, acum aceºti copii crescuþi în adunãrile noastre
au fost crescuþi de pãrinþi duhovniceºti care ºi-au pus în joc viaþa lor.
Nu viaþa trupeascã, ci, pe lîngã viaþa trupeascã, ºi-au pus în joc viaþa
duhovniceascã. Prin multã silinþã, prin multã lepãdare de sine, prin
multe jertfe s-a ajuns de au þinut sus Cuvîntul lui Dumnezeu, ca sã fie
niºte povãþuitori pentru tinerii noºtri, care sînt copiii, pentru tinerele
noastre, care sînt fetele noastr e . Cãr or a l e dor im din toatã inima
fericirea, dar, ca pãrinþi, trebuie sã le atragem atenþia ºi sã-i sfãtuim,
pentru a creºte sãnãtos în toate privinþele: în felul de purtare, în felul
de îmbrãcãminte, în felul de vorbire, în felul de a merge la adunare.
Pentru cã ne doare - cã sînt c opi i i noº tr i - atunci cînd cei strãini
privesc batjocoritor la tinerii ºi tinerele noastre cînd nu se poartã
c uvi i nc i os î n toa te pur tãr i le lor, dupã Cuvîntul l ui Dumne ze u.
Mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a ajutat ºi nouã sã venim de departe
pînã la aceastã sfîntã bucurie.
 Pag. 69

Am cunoscut pe aceºti pãrinþi ºi îndeosebi pe fraþii miri. Am

cunoscut pe tatãl mirelui într-o ºcoalã grea, unde am stat împreunã 5
ani de zile cot la cot. ªi m-am legat sufleteºte de acest om, ca ºi de
mulþi alþi fraþi din Timiºoara alãturi de care am luptat cu greu pentru
c a uza l ui Dumnezeu. ªi acolo unde am mîncat pîine amarã, ne- a m
rugat pentru Luc r a r e a l ui Dumnezeu, ca sã ne ajute El sã rãmînem
pînã la mormînt credincioºi. Cum am putea sã rãmînem nepãsãtori faþã
de aceste bucurii ale adunãrilor ºi nunþilor noastre? Mai ales noi, cei
care am gustat ºi vremile de lipsã, cînd nu puteam fi alãturi de voi,
fraþilor scumpi. De aceea am venit cu dragostea lui Dumnezeu, ca sã
ne bucurãm împreunã, sã cîntãm împreunã, sã plîngem împreunã cu
frãþiile voastre de pe meleagurile Banatului ºi sã vã aducem salutul
nos tr u de pe me l e a gur i l e Hunedoarei, încredinþîndu-vã de lupta
hotãrîtã ºi statornicã pe care o ducem ºi noi în pãrþile noastre. Aºa
e s te Soa r e l e Hr i s tos º i pe meleagurile noastr e , c um es te º i pe
meleagurile frãþiilor voastre. Aceste învãþã tur i s ã nã toase, aceste
învãþãturi pline de putere le propovãduim ºi pe meleagurile noastre ºi
peste tot unde Dumnezeu ne trimite sã ducem Cuvîntul Sãu. Ne rugãm
din toatã inima ºi plecãm fericiþi la casele noastre cã am avut prilejul
minunat de a ne bucura în noaptea trecutã ºi în ziua aceasta. Dar iatã
cã soseºte ceasul ca din nou sã ne despãrþim. Dar cît vom trãi, vom
stãrui cu aceeaºi hotãrîre sfîntã sã ducem lupta cea bunã a credinþei
alãturi de fraþii noºtri. Aceasta este hotãrîrea noastrã ºi lupta pe care
dor i m s ã o ducem pînã la sfîrºit. Sã nu ne lase Dumnezeu sã dã m
înapoi niciodatã. ªi sã nu ne lase Dumnezeu sã stãm pe loc. Cînd o
lume întreagã piere în moarte ºi în necunoºtinþã de Hristos, cum poþi
sã stai cu mîi ni l e î nc r uc i º a te? Noi r ugã m pe Dumnezeu ca sã îi
binecuvînteze pe tinerii noºtri miri, sã binecuvînteze pãrinþii care i-au
crescut credincioºi, sã le dea mîngîiere ºi sã-i sprijineascã ºi în viitor.
Cã dacã tinerii vor fi sprijiniþi de rugãciunile pãrinþilor lor, ei vor fi ºi
în viitor ajutaþi ºi va ajunge cãminul lor sã fie fericit, spre bucuria
pãrinþilor lor. Iar fraþii lucrãtori de aici din Timiºoara sînt rugaþi din
toatã inima sã caute în continuare, cu multã grijã, de aceºti copii ai
noºtri ºi ai voºtri. Cercetaþi-le mereu familiile. Sfãtuiþi-i mereu ºi sã-i
aveþi în adunare în mijlocul vostru. Apropiaþi-vã cu dragoste de ei
ºi daþi-le învãþãturi l e s ã nãtoase, cãci ei au nevoie de creºtere. ªi
creºterea aceasta trebuie sã le-o daþi voi prin Cuvîntul lui Dumnezeu.
Gîndiþi-vã cã ºi ei au fãcut un legãmînt cu Dumnezeu, ºi dacã se vor
pierde veþi rãspunde în faþa Domnului. Dacã vor avea ºi greºeli în
vi a þ a lor, nu trebuie criticaþi, ci trebuie ajutaþ i c u dr a gos te a l ui
Dumnezeu. Un om, cînd nu merge pe picioare, fiind bolnav, nu a r e
ajutor în sine. Aºa-i cã nu se mai slujeºte de picioare? Sã nu aºteptãm
ca tinerii noº tr i s ã c a dã, sã nu mai umble pe picioare. Sã întãrim
picioarele lor slãbãnogite. Sã-i ajutãm pe ei sã stea pe picioarele lor ºi
sã poatã creºte. Cînd nu vin la adunare, cercetaþi-i acasã ºi ajutaþi-i cu
dragoste, sã nu lipseascã din mijlocul fraþilor ºi al adunãrii. N-am dori
sã mai auzim ceea ce am mai auzit, cã sînt mulþi tineri cãsãtoriþi care
nu mai sînt c ã utaþi de fraþii lucrãtori. Dacã am luptat atîta timp sã
cîºtigãm s ufl e te pe ntr u Domnul , a c um, dupã c e au fã c ut pasul
cãsãtoriei, sã nu-i lãsãm sã se piardã. Ci, cu atît mai mult, cu dragoste,
sã-i cãutaþi ºi sã-i þineþi lîngã Hristos ºi lîngã fraþii voºtri.
Pag. 70

Dumnezeu sã ne binecuvînteze ºi sã ne sfinþeascã, fraþilor dragi, ºi

sã-i binecuvînteze pe tinerii miri, ca sã punã în practicã învãþãturile pe
care le-au primit de la pãrinþii ºi de la fraþii lor mai mari. Amin. Slãvit
sã fie Domnul!
 Pag. 71

Dragostea Sfîntului Pavel cãtre Timotei

A doua vorbire a fratelui Popa Petru (Batiz) la nunta de la Timiºoara

- duminicã 3-XI-1974

Pavel, apostol al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, dupã
fãgãduinþa vieþii care este în Hristos Isus, cãtre Timotei, copilul meu
preaiubit: Har, îndurare ºi pace de la Dumnezeu Tatãl ºi de la Hristos
Isus, Domnul nostru! Mulþumesc lui Dumnezeu, cãruia Îi slujesc cu
un c uge t c ur a t din moºi strãmoºi, cã neîntrerupt te pome ne s c î n
rugãciunile mele, zi ºi noapte. Cãci mi-aduc aminte de lacrimile tale
ºi doresc sã te vãd, ca sã mã umplu de bucurie. Îmi aduc aminte de
credinþa ta neprefãcutã, care s-a sãlãºluit întîi în bunica ta Lois ºi în
mama ta Eunice ºi sînt încredinþat cã ºi în tine. De aceea î þ i a duc
aminte sã înflãcãrezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea
mî i ni l or me l e . Cã c i Dumnezeu nu ne-a dat un duh de fricã, ci de
putere, de dragos te º i de c hi bzui nþ ã . Sã nu- þ i fi e r uºine dar de
mãrturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniþatul Lui.
Ci suferã împreunã cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu. El
ne-a mîntuit ºi ne-a dat o chemare sfîntã, nu pentru faptele noastre,
ci dupã hotãrîrea Lui ºi dupã Harul care ne-a fost dat în Hristos Isus
înainte de veºnicii, dar care a fost descoperit acum pr i n ar ã ta r ea
Mîntuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea ºi a adus la
l uminã viaþa ºi neputrezirea prin Evanghelie. Propovã dui tor ul º i
apostolul ei am fost pus eu ºi învãþãtor al neamurilor. ªi din pricina
aceasta sufãr aceste lucruri; dar nu mi-e ruºine, cãci ºtiu în cine am
cre zut º i s î nt î nc r e di nþ a t cã El ar e pute r e s ã pãzeascã ce i-am
încredinþat pînã în ziua aceea. Dreptarul învãþãturilor sãnãtoase pe
care le-ai auzit de la mine þine-l cu credinþa ºi dragostea care este în
Hristos Isus. Lucrul acela bun care þi s-a încredinþat pãzeºte-l prin
Duhul Sfînt, care locuieºte în noi ( 2 Tim 1, 1-14 ). Din cele citite,
am putut vedea dragostea Sfîntului Pavel pentru Timotei, copilul cel
iubit ºi ascultãtor. Timotei era copilul duhovnicesc al Sfîntul Apostol
Pavel, pe care l-a nãscut în lanþurile lui din închisoarea Romei.
Timotei era un copil tînãr, crescut pe braþe de rugãciune de mama
ºi bunica lui. ªi s-a dus ºi el, împreunã cu alþi credincioºi, ca sã-l vadã
pe acel ucenic ºi apostol, Sfîntul Pavel, care le era aºa de cunoscut din
cãrþile ºi epistolele citite ºi din faptele de credinþã ce se auzeau despre
Sfîntul Pa ve l, al cãrui nume era aºa de vestit în toate bisericile ºi
adunãrile lui Dumnezeu. ªi mergea Timotei în închisorile Romei ºi ca
sã-i ducã cîte ceva Sfîntului Pavel, omul care era plin de Duhul lui
Dumnezeu, nu putea niciodatã sã tacã. Totdeauna mãrturisea Cuvîntul
lui Dumnezeu, c um a mã r tur i s i t º i c u alt prilej, cînd era legat în
lanþuri. Dar Cuvîntul lui Dumnezeu nu putea fi legat ºi n-a fost legat
niciodatã. Deºi, din cînd în cînd, trebuia sã i se slobozeascã cîte o
mînã din lanþuri, din cãtuºe, ca sã poatã scrie cîte o epistolã bisericilor
lui Dumnezeu. Da, dupã îngãduinþa lui Dumnezeu, Pavel, cu o mînã
liberã ºi cu o mînã în cãtuºã, de acolo le scrie fraþilor îmbãrbãtare. ªi
scria odatã, printre altele: Vã port în inima mea, cãci atît în lanþurile
mele, cît ºi în apãrarea Evangheliei, voi toþi îmi sînteþi pãrtaºi.
Pag. 72

Acest copil, Timotei, care a fost ºi el amestecat prin marea mulþime

de oameni care ascultau Cuvîntul lui Dumnezeu, i- a cãzut la inimã
Sfîntului Pavel. ªi lui Timotei nu i-a fost greu sã ajungã la credinþã,
pentru cã el avea sãmînþa în inima lui, pusã de bunica sa - care, de
mic copil, îl purta pe braþele ei - ºi de mama sa Eunice. De aceea a
fost uºor pentru acest copil, cã a fost cineva care i-a netezit cãrãrile
D o mnul ui s pr e i ni ma l ui . A fos t uº or s ã pr i me a s c ã Cuvî nt ul
Evangheliei ºi Apostolul spune: Din pruncie cunoºti Sfintele Scripturi
care pot sã-þ i de a î nþ e l e pc iunea care duce la mîntuire. Iar pentru
te me l i a î nvã þ ã tur i i , Sfî ntul Apos tol Pavel îi spune: Dr e pta r ul
învã þ ã tur i l or s ã nã toa s e pe car e l e - a i a uzi t de la mine þine-l ºi
Dumnezeul pãcii va fi cu tine.
Cu cîtã dragoste vorbea Sfîntul Apostol unui copil pe care îl vedea,
ca mîine, episcopul acela care va activa ca prezbiter în Biserica lui
Dumnezeu! Apostolul vorbeºte despre copilul acela care va aduce
multã mîngîiere Bisericii lui Dumnezeu, care îºi leagã soarta, ca ºi
Sfîntul Apostol Pavel, de soarta Bisericii lui Dumnezeu. S-a întãrit
Ti motei, pentru rugãciunile ce se înãlþau cãtr e Dumne ze u pe ntr u
sufletul ºi mîntuirea lui. S- a î ntãr i t Timotei, pentru cã el îºi avea
principala preocupare în cercetarea Sfintelor Scripturi. Pe atunc i,
Sfintele Scripturi nu erau cãrþi ca în zilele noastre, sã le poþi purta în
buzunar. Pe atunci, Sfintele Scripturi erau scrise pe lespezi de piatrã
sau pe piele de vi þ e l . ªi e r a u s cr i s e c u l i te r e pe c ar e noi nu le
cunoaºtem astãzi. Cuvintele lui Dumnezeu erau inspirate de la Duhul
Sfînt. Vã puteþi închipui un copilaº cercetînd filã dupã filã pe lespezi
de piatrã sau pe piele de caprã sau viþel, cercetînd piele dupã piele, ca
sã cunoascã tot Cuvîntul lui Dumnezeu. Nu i-a fost uºor acestui copil
sã citeascã. Nu le-a fost uºor acestei bunici ºi acestei mame ca sã-l
înveþe pe copilul lor sã citeascã ºi sã cunoascã Cuvîntul lui Dumnezeu.
Copil care , pr i n Duhul l ui Dumne ze u, l e - a fost încredinþat sã-l
creascã.
Mã gîndesc, fraþilor, la tinerii noºtri de azi, care au pãrinþi
credincioºi, care au mame credincioase ºi bunici credincioase care îi
poartã mereu pe braþe de rugãciune ºi care se roagã Domnului pentru
ei. Mã gãseam, scumpii mei fraþi, între mamã ºi mireasã, în camera de
dincolo ºi m-am gîndit în inima mea ºi m-a durut un lucru. ªi vreau
ca sã vindec aceastã ranã din inima mea. Am vãzut mer eu curgînd
lacrimi din ochii mamei ce privea cu îngrijorare spre fata ei pe care a
crescut-o - nu ºtiu în ce stare de vãduvie, dar purtatã pe braþele ei de
r ugã ciune; ºi m-am gîndit cã e normal, cã pe o mamã cum s ã nu o
doarã pentru copilul sau fata ei? Gîndiþi-vã fiecare la un copil pe care
îl aveþi ºi apoi sã-l pierdeþi. Mai ales mamele, care doresc sã-ºi creascã
copiii lor sau fetele lor credincioase Domnului. Dar, dragã mamã, am
sã-þi explic o istorioarã care o sã îþi alunge întristarea ºi amãrãciunea
din inimã. Despre Sfîntul Eva nghe l i s t Ioan se spune cã mergea ºi
propovãduia Cuvîntul Domnului din loc în loc. Cînd se apropiase de
bãtrîneþe, nu mai putea merge cu atîta uºurinþã sã vesteascã Cuvîntul
Sfînt ºi era sprijinit de un toiag al bãtrîneþii cu care îºi tîra mereu viaþa
de l a o zi la alta, dar mergea mereu î n bi s e r i c ã º i î i c e r ce ta pe
credincioºi. Într-una din zile, mergînd pe strãzi, gãsi un bãiat tînãr,
frumos la chip, în care se vedea multã inteligenþã.
 Pag. 73

ªi s-a gîndit Sfîntul Ioan: Tînãrul acesta este bun pentru lucrarea
lui Dumnezeu. ªi parcã simþea prin Duhul Sfînt, în momentul acela,
cum zi dul a î nc e put s ã se dãrîme; pentru acest tînãr a sosit clipa
hotãrîtoare care sã schimbe drumul vieþii lui. Veni înaintea tînãrului
ºi-i spuse:
- Tinere, urmeazã-mã! Ioan a plecat mai departe. La un moment
dat, tînãrul, fulgerãtor a început sã meargã pe urmele Sfîntului ucenic
Ioa n, c a r e e r a c u pl ete l e al bite de lungii ani de propovãduire a
Evangheliei ºi mai ales de clipele de durere de cînd a fost exilat pe
Insula Patmos pentru Cuvîntul lui Dumneze u. Cî t n-a plîns Ioan în
insula aceasta! Cîtã durere n-a avut Ioan cînd a trebuit sã-ºi sfîrºeascã
viaþa pe aceastã insul ã ! Ac e a s ta a gr ã bi t a l bi r ea pl etelor lui ºi
bãtrîneþea lui. Dar Dumnezeu l-a dus acolo dupã planul Sãu, pentru
cã î n pus ti a ac e ea, Dumnezeu i-a descoperit unele taine care sînt
arãtate în cartea Apocalipsei.
Acolo, în insula aceasta, prin Duhul lui Dumnezeu, lui Ioan i s-a
descoperit adevãrul Lui. ªi iatã cã Ioan mergea ºi, în urma lui, a venit
tînãrul acesta spre o adunare de credincioºi, spre o bisericã din timpul
acela, întemeiatã de Sfîntul Pavel, la care trãgea Sfîntul Ioan - cã nu
se putea purta mai departe din cauza bãtrîneþii. L-adus pe tînãr în faþa
prezbiterului din bisericã ºi îi spuse acestuia: Fratele meu, primeºte
a c e s t mã r gã r i ta r de mare preþ, cã ve i r ã s punde pe ntr u e l . L- a
încredinþat pe tînãr ºi apoi s-a dus mai departe, pentru cãutarea altor
suflete pierdute. Tînãrul acesta a rãmas un timp oarecare credincios,
dar, anturajul cu prietenii ºi cu oamenii care nu i-au dorit binele ºi
mîntuirea lui l-a abãtut de pe calea lui Dumnezeu. Lipsã a fost ºi grija
pr ezbiterului, care nu a vegheat, cum a spus Sfî ntul Ioa n, a s upr a
acestui mãrgãritar. Cum s-a amintit mai înainte: Un om este mai de
preþ decît toatã lumea. Deci, iubiþilor, dacã un om e mai de preþ ca
toatã lumea, noi, toþi care sîntem aici, c u c î t ma i de pr eþ s î ntem
î mpr e unã î na i nte a l ui Dumne zeu! Tînãrul acesta rãmas în gr i j a
prezbiterului a apucat pe cãi rele, cu prieteni rãi, pe calea rãului ºi pe
calea pãcatului. Pentru cã n-a fost supravegheat, a apucat în tovãrãºia
unor copii rãi, s-a unit cu niºte spãrgãtori ºi hoþi ºi ºi-au fãcut sãlaºul
într-o pãdure din apropiere. Au trecut mulþi ani ºi el se obiºnuise cu
jafurile ºi cu crimele. Dupã ceva vreme, Evanghelistul Ioan a venit în
cetatea aceasta, ca sã-ºi vadã oiþele lui. Vine la episcop ºi-i spune:
- Fratele meu, unde este mãrgãritarul pe care þi l-am încredinþat
acum 10 ani? Episcopul plecã capul în jos ºi-i spuse:
- S-a dus în lume. L-am pierdut!
- Cum? Mãrgãritarul acela pe care þi l-am încredinþat ca pe ochii
din cap? Cum s-a dus în lume? Dat tu ce ai fãcut în aceastã bisericã?
- Frate, s-a împrietenit cu copiii rãi ºi l-am pierdut!
- Unde pot sã-l gãsesc acum?
- El este acum cãpetenia unor bandiþi de care se teme tot þinutul
nostru.
- Dã-mi, te rog, un asin ºi o cãlãuzã, sã mã duc sã-l caut. Au cãutat
un asin bãtrînului ucenic Ioan ºi, cu o cãlãuzã, a mers în pãdurea unde
se ascundea ceata hoþilor. Cînd s-au apropiat de marginea pãdurii, un
tîlhar care fãcea de pazã îi întrebã:
Pag. 74

- Ce cãutaþi voi pe-aici? Iar Ioan, luminat de Duhul, spuse:

- Vreau sã stau de vorbã cu comandantul vostru. Hoþul de pazã
rãmîne mirat cînd privi mai bine la bãtrîn ºi vãzu cã vorbea cu atîta
seninãtate. Dat totuºi le spuse:
- Comandantul e în mijlocul pãdurii. ªi a plecat Ioan cu însoþitorul.
Cînd s-au a pr opi a t de a ce l c or t unde erau strînºi tîlharii, Ioan a
descãlecat de pe asin ºi, pe picioarele sale îmbãtrînite, s-a apropiat de
ceata lor. Dar cînd l-a vãzut pe Ioan, acest comandant de tîlhari parcã
a rãmas încremenit, parcã l-a fulgerat la inimã: O, omul acesta este cel
care acum cîþiva ani m-a întors la Dumnezeu ºi m-a predat în grija
Bisericii, socotindu-mã mãrgãritar. ªi a început sã fugã dinaintea lui
Ioan. Vãzînd Ioan aceasta, a început sã strige:
- Fiule! Fiule! Aºteaptã-mã, cã mai este încã îndurare pentru tine!
Tînãrul fugea plîngînd, iar Ioan alerga tot plîngînd pe urmele lui. Toþi
ceilalþi au rãmas uimiþi: cum putea sã fugã comandantul lor cel atît de
crud, vãrsãtor de sînge? Cum sã fugã din faþa unui om? ªi încã un om
îmbãtrînit. ªi Ioan striga pe urmele tînãrului:
- Fiule! Fiule! Încã mai este îndurare pentru tine! La un moment
dat, Mîna lui Dumnezeu l-a oprit pe acest om ºi Ioan s-a apropiat de
el. L-a îmbrãþiºat ºi i-a cãzut pe grumaz, plîngînd mult împreunã.
Lacrimile ce cãdeau din ochii tînãrului erau ca o apã fierbinte ce
ºiroia pe mîna lui Ioan, care, îmbrãþiºîndu-l, îi ºopti repetînd:
- Fiule, încã mai este iertare pentru tine. Urmeazã-mã! ªi îl urmã
a doua oarã. Îl duse Bisericii ºi îl încredinþã prezbiterului, spunîndu-i:
- Pãstreazã acest mãrgãritar, cãci este de mare preþ înaintea lui
Dumne ze u. Aceastã întîmplare e din viaþa Sfî ntul ui Ioa n. ªi , c u
aceasta, doresc sã fac o luminã deosebitã. Dragã mamã întristatã! ªtiu
cã plîngi ºi te doa r e , dar te r ugãm, în Numele lui Dumnezeu ºi a
Jertfei Sale: nu mai plînge! ªterge-þi lacrimile! Fiica ta nu a intrat
într-o societate de oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu, ci a intrat
într-o familie ºi într-o Lucrare la temelia cãreia sînt multe jertfe. A
intrat într-o Lucrare unde copiii aceºtia sînt ai noºtri, ai tuturor. Cînd
am venit de departe aici, am ºtiut cã toþi copiii aceºtia sînt copiii
noºtri. Îi iubim ca pe lumina ochilor, pentru cã vom rãspunde înaintea
l ui Dumne ze u pe ntr u ei. ªi mã gîndesc cã, dacã am avut parte sã
vestim ºi aici Cuvîntul lui Dumnezeu, pentru voi, tinerilor, va trebui
sã rãspund. Pentru cã nu dupã mine am venit aici, ci am fost trimiºi
de Dumnezeu ºi mã cutremur de tot cuvîntul pe care îl scot din gurã.
Nu a m vr e a ni mic sã spunem de la noi, ci totul de la Duhul Sfînt.
Dragã mamã întristatã, ºterge-þi lacrimile! Fii liniºtitã! Dumnezeu ºi
noi toþi alãturi de El vom veghea asupra fiicei tale.
Voi, prezbiterilor din biserica aceasta, voi, lucrãtorilor din
Timiºoara, vouã Dumnezeu v-a încredinþat un mãrgãritar nou, spãlat
cu lacrimile mamei ºi stropit cu lacrimi. De nu veþi veghea asupra
acestui mãrgãritar, veþi rãspunde în faþa lui Dumnezeu. Am vrea sã
oprim amãrãciunea mame i , c a s - o vedem cã va pleca de-aici fãrã
durere ºi întristare în inimã, cã fiica ei nu a fost încredinþatã numai
unui soþ, ci a fost încredinþ a tã l ui Hr i stos. ªi cã sînt oameni care
ve ghe a zã . ªi noi, de departe, ne rugãm pentru fiica ta. Ne r ugã m
pentru toþi tinerii noºtri, ori de cîte ori ne rugãm în faþa lui Dumnezeu.
Vom mai cerceta oraºul acesta.
 Pag. 75

E cel dintîi gînd pe care îl avem, cãci va fi ca o povarã pentru noi

dacã tinerii aceºtia vor ajunge sã se piardã în lume din nou. Vom mai
cãuta a c e a s tã fa mi l i e ºi o vom mai sfãtui, ºi o vom ajuta în lupta
sfîntã. Dragã sorã mireasã, þi-aº spune urmãtorul lucru din partea lui
Dumnezeu: de azi înainte ai de ales sã fii pentru bãrbatul tãu ori un
î nge r, ori un diavol. Vei putea. Ai autoritatea aceasta, ca soþie, în
Biserica lui Dumnezeu. Aºa cum s-a amintit asearã: cînd soþul tãu va
ajunge sã cîºtige pîinea în fabricã sau oriunde o cîºtigã, la întoarcerea
lui acasã sã vadã o faþã zîmbitoare, sã vadã o femeie veselã, o femeie
iubitoare. O femeie care sã facã din cãminul ei un colþ de rai, un loc
unde soþul ei sã se simtã bine, sã simtã cã are alãturi o soþie veselã, o
inimã º i un s ufl et cald, dulce ºi plãcut. Sã nu vã arãtaþi niciodatã
nervii.
Dragul meu mire! ªtiu cã poþi avea nervi pe care þi-i produce
munca, serviciul, pe care þi-i faci la fabricã sau pe drum. Dar nu-þi
descãrca niciodatã nervii în casa pãcii, în casa dragostei, peste focul
iubirii soþiei. Lasã-þi nervii la o parte, pune-i în faþa lui Dumnezeu. ªi
la fel ºi soþia. Nu vã descãrcaþi nervii unul asupra celuilalt. Cãminul
vostru este rînduit de Dumnezeu sã fie un colþ de rai - ºi aºa trebuie
sã rãmînã. Stãpîniþi-vã ºi, cu dragoste, sã doriþi sã vã întîlniþi, sã vã
r e ve de þ i unul pe altul. ªi sã faceþi din cãmi nul vos tr u un c ãmi n
bi ne cuvîntat. M-am bucurat nespus de mult cînd, astãzi, am tr e c ut
prin familia unor fraþi cu copii din Lucrarea noastrã. M-am bucurat
nespus de mult ºi plec cu o impresie plãcutã despre aceastã familie din
Lucrarea Oastei Domnului. Cu atîta fineþe s-a purtat soþia cu soþul ºi
soþul cu soþia! Cu atîta fineþe s-a purtat mama cu copiii. Cu atîta fineþe
s-a purtat mama cu cele 2 fiice, cã mi s-a miºcat inima. Nu am zis
nimic, dar m-a miºcat pînã în adîncul i nimii ºi al sufletului meu ºi
mi-am zis: Doamne, iatã, aceasta e datoritã Cuvîntului lui Dumnezeu.
Aceasta este puterea lui Dumne zeu, care a lucrat în viaþa tînãrului
nostru frate ºi soþ de familie, venit de pe alte meleaguri pe aici. Nu
ºtiu soþia de pe unde este.
Dar pot sã vã mãrturisesc cã m-am simþit în cãminul lor ca într-un
colþ de rai, într-o casã binecuvîntatã de Domnul. Cînd vom veni sã
poposim ºi în casa voastrã, mirilor dragi, dorim sã vã vedem feþele
iubitoare, dorim sã vã vedem oameni iubitori de Dumnezeu. ªi mai
ales dorim sã auzim veºti bune despre lucrãtorii din acest oraº, care au
o mare rãspundere în faþa lui Dumnezeu pentru fiecare suflet care este
în adunare. Dragilor tineri! Dorim sã auzim mereu veºti cã voi sînteþi
cercetaþi, sînteþi ajutaþi ºi sprijiniþi de lucrãtorii de rãspundere de pe
aici, care sã se roage pentru voi ºi cu voi ºi sã vã citeascã Cuvîntul
Sfî nt al l ui Dumne ze u, ca º i voi s ã-l pãstraþi ca pe o comoa r ã
deosebitã. Scumpii mei fraþi, noi vom rãspunde în faþa Domnului, cãci
noi putem aduce mîngîiere mamei întristate. Noi putem înlãtura rãul.
ªtiu cã nici o mamã nu va putea fi întristatã pentru cã fata ei a intrat
într-o casã a pãcii, într-o viaþã duhovniceascã, într-o viaþã în care
Hristos stãpîneºte ºi conduce inimile celor 2.
Mamã scumpã, te rugãm în Numele Domnului Isus, schimbã-þi
lacrimile de durere în lacrimi de bucurie, cãci rugãciunile tale ne-au
ajutat ºi pe noi, ºi pe fiica ta pînã aici.
Pag. 76

ªi, de aici încolo, o va pãzi Dumnezeu ºi rugãciunile tale o vor

înãlþa ºi ridica deasupra acestei lumi. Cãci ºi noi , î n r ugã ciunile
noastre, ne rugãm pentru cei neîntorºi la Dumnezeu, pentru bolnavii
din poporul lui Dumnezeu ºi pentr u toþ i acei care poartã poverile
zilelor de mîine. Sînt pomeniþi mereu în rugãciunile noastre ºi ºtim cã
rugãciunile noastre vor fi ascultate. Dupã îndemnul Sfîntului Pavel, vã
îndemn, dar, fraþilor tineri, pe care vã iubesc din toatã inima, ca sã fiþi
gãsiþi cu aceleaºi lacrimi ca în seara aceasta. Cum a fost ºi acum o
sãptãmînã, cînd am plecat cu ochii scãldaþi în lacrimi ºi parcã o durere
a trecut prin inima mea cînd m-am despãrþit de voi , de dr agostea
voastrã care ne-a încãlzit inimile. Fraþilor, sã nu ne arate nimeni cu
degetul cã în adunarea noastrã ar fi oameni care aduc ruºine Lucrãrii
lui Dumnezeu. Ne despãrþim cu o cîntare, pentru cã Dumnezeu ne-a
umplut inimile de bucurie. Ne despãrþim cu lacrimile în ochi de voi,
toþi cei dragi. ªi de voi, fraþilor lucrãtori de pe aceste meleaguri ºi de
prin alte localitãþi, dintre care cu unii ne-am vãzut poate pentru prima
datã. Sã ne purtãm sarcinile unii altora ºi sã ne rugãm pentru biruinþa
Eva nghe l i e i î n î ntune r icul acesta mare. Sã ne punem l a te me l i a
Lucrãrii viaþa noastrã ca jertfã. ªi sã nu precupeþim nici o obosealã
cînd e vorba de Lucrarea lui Dumnezeu. Gîndiþi-vã cã ºi astãzi alþii
vor fi pe drumuri - fraþi îmbãtrîniþi ºi cu boli strecurate în trupul lor,
dar vestind Cuvîntul lui Dumnezeu - ca sã putem închide ochii liniºtiþi
ºi sã-i putem deschide dincolo liniºtiþi, în Împãrãþia lui Dumnezeu.
Legãmîntul pe care l-am fãcut cu Dumnezeu ni-l vom duce pînã la
moarte în aceastã slujbã pe care ne-am primit-o. Am dori sã putem
ridica aceste mîini cur a te , cã nu ne - a m fe r i t sã vestim planul de
mîntuire al lui Dumnezeu, pe care l-a avut cu noi în aceastã Lucrare.
Dorim sã croim cãrãri drepte, sã lãsãm o cale limpede în urma noastrã
în Lucrarea lui Dumnezeu. Dorim ca, prin felul nostru de a trãi, de a
ne purta, prin felul de viaþã dupã voia lui Dumnezeu, sã putem lãsa
dîre de luminã strãlucitoare în þara ºi în poporul nos tr u. Lucrarea
aceasta e o Lucrare de viitor! E o Lucrare care nu-i înþeleasã încã, dar
ºtim cã este înþeleasã de Dumnezeu. M-a durut nespus de mult asearã
comportarea cuiva de aici, cuvintele lui care nu erau deloc la locul lor.
ªi i-am spus: Dragul meu, fii liniºtit, cã Lucrarea aceasta va fi crescutã
pe braþe de rugãciune. Pe noi ne doare de cei care nu-L cunosc încã
pe Dumne ze u. Ei tr e bui e aj uta þ i º i s pr i j i niþi sã-L cunoascã pe
Dumnezeu. Dar acestei Lucrãri nu-i purtaþi de grijã. A pus Dumnezeu
oameni care-L au pe Domnul pe inimã. Sînt mîini care se ridicã curate
ºi sincere la Dumnezeu pentru biruinþa acestei Lucrãri. O, dacã aþi fi
cunoscut toate greutãþile prin care a trecut Lucrarea aceasta! Dar a
rãmas tot mai strãlucitoare ºi mai plinã de har.
E o dovadã, fraþii mei dragi, cã aurul care se gãseºte în adîncul
pãmî ntul ui es te s cos cu atîtea jertfe la suprafaþã. Este trecut prin
topitorie, prin instalaþii, curãþat prin foc, pentru ca sã se aleagã un
bulgãre care sã fie folositor. Aºa este Lucrarea lui Dumnezeu. Noi
sîntem împr ã º ti a þ i pr i n di fe r i te c ol þ ur i a l e þ ã r i i , sîntem mereu
amestec a þ i c u zgur ã º i c u nor oi , d a r î nc ã , pr i ntr e oa meni i lui
Dumnezeu de acolo, se vede cã aurul îºi pãstreazã strãlucirea.
 Pag. 77

Dar pînã sã ajungã aici, trebuie sã treacã prin cele 3 stãri: topitorie,
instalaþii ºi foc. Aceste 3 elemente trebuie sã l uc reze împreunã la
lãmurirea aurului. Dupã cum o cãrãmidã se compune ºi ea din cele 3
elemente: apã, pãmînt ºi foc, tot aºa este ºi Lucrarea lui Dumnezeu.
Trebuie sã treacã prin cãlire - prin foc ºi prin apã - pentru ca sã se
poatã forma un bulgãre binecuvîntat. Noi plecãm plini de mulþumire
de aici din Timiºoara, din mijlocul fraþilor noºtri dragi. ªi legãm de
inima fratelui ªtefan, tovarãºul meu de slujbã ºi de durere: dragã Ilie,
adu-þi aminte de vremea cînd te rugai mereu pentru copiii tãi ºi eu mã
rugam pentru ai mei. Adu-þi aminte de lacrimi l e noas tr e , c î nd ne
r uga m a mî ndoi pentru copiii noºtri. A fost ca o dureroasã ranã î n
inimile noas tr e c î nd am lãsat copiii ºi casele noastre. Dar iatã cã
Dumnezeu i-a binecuvîntat. Dumnezeu le-a purtat de grijã, cum spune
o cîntare din popor: A plecat cucul de lîngã puii lui ºi, cînd s-a întors,
a gãsit puii mari. Aºa ne-am gãsit ºi noi copiii noºtri dupã 5 ani de
despãrþire ºi singurãtate depãrtatã. Ne-am gãsit copiii mari, cu pene,
cum se spune. Dar în lipsa noastrã, au nãvãlit niºte oameni fãrã de
inimã în aceastã Lucrare ºi s-au bucurat de plecarea noastrã, crezînd
cã vor putea face prãpãd în aceastã Lucrare. ªi au lãsat munþi de ruine
în urma lor, a u l ã s a t i ni mi r ã ni te , a u l ã s at mul tã durere. ªi, ca
odinioarã Neemia, a trebuit ca, în zidurile care ne-au fost dãrîmate, sã
astupãm din nou cu mistria ºi cu dalta golurile ºi spãrturile lãsate de
ei. ªi fraþii noºtri au stat de strajã cu sabia ºi cu mistria în mînã ºi au
dres spãrturile. Dar Domnul ne-a ajutat sã putem sta de strajã asupra
acestei Lucrãri. Cãci am înþeles aºa: c ã nu-i de-ajuns, fraþilor, sã
îngrijim un ogor, s ã -l arãm, sã-l plivim, sã-l semãnãm. Ci trebuie
Lucrarea ºi pãzitã.
Sã ºtiþi cã pe noi ne-a costat mult gardul grãdinii, multe jertfe ne-a
stors ºi de-aceea trebuie pãzitã. ªi Dumnezeu aratã la Isaia, capitolul
5 cum, dupã ce a sãdit via frumos, i-a pus un turn ºi i-a fãcut gardul
de împrejmuire. Asta vr e a s ã ne s punã ºi nouã cã familia în care
ne-am nãscut trebuie sã o pãstrãm cu sfinþenie. E vorba de o familie
tînãrã, de o familie sãracã. Cum am amintit ºi asearã: greutãþile prin
care a m tr e c ut ne - a u a dus î n s ãr ã c i e . Dar bi nec uvî nta t s ã fie
Dumnezeu cã a fost ajutatã mereu aceastã Lucrare în urma ceasurilor
de jertfe ºi de rugãciune. Cuvîntul Domnului a fã cut mult mai mult
decît credeam s a u gî nde a m noi , ca dova dã c ã e ste Lucrarea lui
Dumnezeu. Sînt unele seminþe pe care nu le seamãnã oamenii, ci sînt
purtate de Duhul Sfînt. Seminþe uºoare, care sînt purtate de ape ºi de
vînt. Aºa este Cuvîntul Domnului! Vîntul cel ceresc a purtat sãmînþa
Evangheliei în multe cãtune ale þãrii noastre. ªi a rãspîndit aceastã
sãmînþã ca o binecuvîntare pentru noi. Fraþii mei dragi, rãmîneþi cu
Domnul Isus! Noi ne ducem în pace, plini de buc ur i e, pe cale mai
departe. Dumnezeu sã fie binecuvîntat ºi slãvit, cãci, în mila Lui, ne-a
mai rînduit ºi astfel de clipe; ºi vom duce aceastã bucurie pe oriunde
vom ajunge. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 78

Nunta din Cana - nunta din Vãlani

Vorbirea frate l ui Popa Pe tr u ( Sãuc a ni ) l a nunta de l a Vã l ani -

4-VII-1976

ªi a treia zi s-a fãcut o nuntã în Cana ºi mama lui Isus era acolo;
ºi a fost chemat ºi Isus cu ucenicii Sãi ( Ioan 2, 1-2 ). Slãvit sã fie
Domnul! Ce sãrbãtoare este aceasta pentru noi, fraþii noºtri dragi! O
nuntã e o mare bucurie ºi o mare binecuvîntare. De multã vreme am
a º te pta t ac e a s tã nuntã . Cu e a , L- a m a º te pta t º i pe Dumnezeu.
Împreunã cu nunta aceasta, v-am aºteptat ºi pe voi toþi, fraþii mei cei
dragi. Ne bucurãm astãzi cã iarãºi ne vedem! De cînd nu ne-am vãzut
noi, ce bucurii aþi mai avut voi? Noi sîntem fraþii voºtri. ªi noi, de
atunci, am avut mari bucurii, dar am avut ºi unele dureri mari. Aºa aþi
fost ºi voi? Hai sã cîntãm acum, cã e nuntã! Hai sã ne bucurãm acum,
în ziua acestei sãrbãtori s fi nte. S-a fãcut o nuntã în Cana Galileii.
Multe nunþi s-au mai fãcut ºi nu mai ºtie nimeni despre ele în vecii
vecilor.
Numa i de s pr e nunta a c ea s ta di n Ca na vorbeº te Bi bl i a .
Bi ne c uvî nta tã nuntã di n Ca na, numai tu ai rãma s de c a r e s ã ne
bucurãm totdeauna ºi noi, la nunþile noastre. ªi vom s pune mereu
despre nunta aceasta, fiindcã acolo a fost ceea ce nu era la alte nunþi:
era Isus cu ucenicii Sãi. Oare n-aþi venit ºi voi toþi pentru acest scop
în locul acesta, crezînd cã aici vine Isus ºi vin ucenicii Lui? Înainte de
a veni Isus ºi ucenicii Lui, în Cana Galileii a fost cineva. Mai înainte
de Isus. Voi, care aþi citit Cuvîntul lui Dumnezeu, ºtiþi atît de bine: era
acolo Mama lui Isus. Slavã Þie, Doamne, Isuse! Slavã veºni c ã fie
adusã Þie! Înainte de Isus ºi de ucenicii Lui, era acolo Mama lui Isus.
Ea a fost aceea care a vorbit cu tinerii dragi: O, dragi tineri, nunta este
un pas însemnat în viaþa fiecãrui tînãr. ªi mulþi se nenorocesc la pasul
acesta. Cînd începeþi acest pas, aceastã cãlãtorie, acest drum, bãgaþi
de s e a mã : c hema þ i - L pe Dumnezeu, chemaþi-L pe Is us l a nunta
voastrã! Numai El poa te s ã bi necuvînteze nunta voastrã, cãminul
vostru ºi viaþa voastrã ºi sã vã facã fericiþi ºi pe pãmînt, ºi în veºnicie.
Da, Mama lui Isus a fost aceea care i-a lãmurit pe cei 2 miri sã-L
c he me ºi pe Domnul Isus l a nunta l or. ªi ti ne r i i a u as c ul tat- o.
Binecuvîntate suflete scumpe! Ce rare sînteþi voi, care fa c e þ i aºa,
care-i ma i povã þ ui þ i pe c e i tineri sã-L cheme Dumnezeu la nunta
copiilor voºtri! Pentru cã numai aºa pot fi fericiþi. Tot mai rare sînt
sufletele acestea care se mai ocupã de cei tineri, care se ocupã sã le
croiascã o cale, se ocupã ca în urma lor sã vinã Dumnezeu, sã poatã
veni Domnul Isus. Aºa a fãcut Maria, Maica Sfîntã! Ea a fost aceea
care s-a ocupat de tineri. Ea a fost aceea care a pregãtit locul, sã poatã
veni ºi Domnul Isus la nunta aceea. Dacã n-ar fi fost Maria, Maica
Sfîntã, mai înainte acolo, la nunta din Cana, nici Isus n-ar fi venit.
Numai datoritã faptului cã mai înaintea Lui a fost Mama Sa acolo la
nuntã, numai pentru acest motiv a putut ca, în urmã, sã vinã ºi Isus cu
ucenicii Lui ºi apoi sã fie acea mare binecuvîntare. ªi binecuvîntarea
aceea, din neam în neam, sã ajungã ºi pînã aici la noi, cei din ziua de
a zi . Scumpii ºi dragii noºtri fraþi! Se face o nuntã î n Vã l a ni ! O,
Vãlanilor, ce mare binecuvîntare pe voi azi! Ce mare har, cã vine la
aceastã nuntã Isus cu ucenicii Lui!
 Pag. 79

Ne bucurãm astãzi printre lacrimi cã ne vedem în locul acesta, cã

a venit ºi Isus cu ucenicii Lui. Întrebãm pe sora noastrã Floarea, mama
mirelui: O, sorã Floare, tu ai fost aici mai înainte de a veni ucenicii ºi
Isus. Tu ai fost aici înaintea noas tr ã . Noi venim numai acuma. Ne
gîndim cã în acest loc a venit ºi fratele nostru mire, a crescut sub mîna
ocrotitoare a ma mei. N-am ºtiut atunci ce mare binecuvîntare vom
avea noi oarecînd - ºi anume astãzi - î n a ce s t l oc . Sorã Floarea,
buc ur ã- te astãzi! Uitã-þi durerile ºi necazurile, cãc i i a tã c um î þ i
rãspunde Dumnezeu astãzi. Cã þi-a dãruit un fiu ºi fiul tãu þi-a fost
ascultãtor - ºi nãdãjduim cã îþi va fi pînã la capãt. Nu cum sînt atîþia
neascultãtori astãzi. ªi el L-a chemat pe Domnul Isus la nunta lui ºi pe
ucenicii Domnului. Scumpe surori mame! Fiecare aveþi cîte un fiu.
Cum îi creºteþi? Vor fi ei o binecuvîntare pentru þara noastrã? Pentru
Vãlanii voºtri? Pentru satul vostru? Sau vor mai aduce ºi ei încã o
durere, peste toate celelalte, asupra celor care i-au crescut, asupra
pãrinþilor trupeºti ºi sufleteºti?
S-a mai spus ºi asearã aici: fiindcã noi sîntem binecuvîntaþi astãzi
în Vãlani, cît datorãm cã a mai fost cineva aici, prin locurile acestea!
Ne aducem aminte cu drag de anii copilãriei noastre de pe bãncile de
ºcoalã cînd, în satul nostru, a venit prima datã fratele Savu din Vãlani.
S-a amintit asearã despre el cã locuieºte aci, mai din sus. Are peste 80
de ani. Numai sufletul, numai inima, numai dragostea lui parcã tot mai
stã aici la masã. Picioarele ºi trupul nu mai pot. El a fost acel suflet
care a venit cel dintîi aici, care a umblat peste dealurile acestea. El a
fost cel dintîi suflet care a ascultat glasul gornistului nostru drag, al
pãrintelui Iosif. ªi a venit sã sune ºi la urmaºii sãi, sã trîmbiþeze ºi el
mai departe la satul acesta, Vãlani: Vãlanilor, o luminã nouã, o viaþã
nouã. Veniþi la Isus, veniþi la Dumnezeu ºi veþi fi binecuvîntaþi ºi aici,
ºi în viaþa cealaltã. A fost aici cineva, preaiubiþilor, mai înainte de noi.
Ei au aranjat lucrurile ca noi a s tãzi s ã fi m a tî t de binecuvîntaþi.
Mi-aduc aminte cã unde va , î ntr - un or a º , demult, demult, trãise o
prinþesã credincioasã. Ea a reuºit, cu privirea ei curatã ºi sfîntã, sã
transforme întregul oraº, ca sã fie oamenii oarecum mai liniºtiþi, mai
credincioºi, mai cumsecade. Nu cum erau mai înainte ºi cum erau cei
din împrejurimi. La 100 de ani dupã plecarea ei, prin acea localitate
a trecut cineva care a vãzut frumoasele obiceiuri din acea cetate, care
nu erau în altã parte. ªi a întrebat:
- De ce oare aici este aºa?
- Pentru cã aici a trãit cineva. Pentru cã a trãit o credincioasã.
Pentru cã a trãit o copilã a lui Dumnezeu ºi aceea a fãcut ca astãzi la
noi sã fie aºa cum vedeþi, aºa cum auziþi. Deci, iubiþilor, preþuiþi-i pe
aceia care au fost ma i î na i nte . Noi vom merge acasã, la locurile
noastre. Se va spune ºi despre noi ceva, ca mîine. Cum am trãit noi
în satul nostru? ªi ce va rãmîne în urma noastrã? Dragii ºi scumpii
mei fraþi! Va rãmîne o binecuvîntare? Va rãmîne o amintire scumpã?
Va rãmîne ce? Noi ne vom duce, dar ei, cei care vor rãmîne în urma
noastrã, vor spune cum am trãit noi ºi ce am fãcut noi. Se face mîine
o nuntã în cer. Auzit-aþi voi, dragii mei, lucrul acesta? Nunta din Cana
s-a fãcut! Nunta din Vãlani va rãmîne un vis drag azi ºi mîine poate;
º i ne buc ur ãm di n s ufl et c ã v- am vã zut, cã ne-am privi t fe þ el e
iubitoare. Dar vine o altã nuntã!
Pag. 80

Nunta cea din cer. Cine oare va fi la aceastã Nuntã, acolo sus? În
Cana a fost Isus cu ucenicii Lui. În Vãlani este Isus ºi voi, fraþii mei
dragi! Slavã Þie, Doamne! De asearã s-a strigat mereu ºi s-a îndemnat
- ºi ne bucurãm din suflet cînd vedem feþele voastre. Slavã Domnului
cã v-a pãzit ºi v-a ajutat pînã aici! Fraþii mei, sã ºtiþi cã vã va pãzi ºi
vã va ajuta ºi mai departe El, Acela în care ne-am pus noi nãdejdea.
Se face o nuntã în cer! Ci ne va fi acolo oare? Vor fi oare toþi acei
care au fost la nunta din Cana? Slavã Þie, Doamne, noi ºtim cã vor fi.
La nunta di n c e r vor fi iarãºi Mama lui Isus ºi ucenicii Sãi. Va fi
Mama lui Isus, cã ea a fost aceea care a vãrsat cele dintîi lacrimi cînd
Lui I-a fost frig, care a vãrsat cele dintî i l a c r i mi cînd Lui I-a fost
foame. Ea a vãrsat cea dintîi lacrimã cînd El a fost în primejdie. De
atunci ºi pînã astãzi au mai fost mulþi care au suferit pentru Isus ºi cu
El împreunã, care au plîns cu El. Dar Mãicuþa Sfîntã a fost cea dintîi
care a suferit, care a plîns.
De la iesle pînã la Cruce, din sãrãcie pînã la înãlþare, ea a fost
me r e u l îngã El. Ea a fost aceea care a sîngerat mai greu la Cruce.
Cînd un fiu sîngereazã, sîngere a zã º i o mamã lîngã el. O inimã de
mamã. O, binecuvîntat sã fii, Doamne, cã lîngã Tine vor fi ºi Acolo
sus toþi acei care au fost de azi lîngã Tine aici jos. Sfînta Mamã poate
sã fie ºi la acea Nuntã, pentru cã ea a fost sfîntã ºi sfîntã a rã ma s .
Pentru cã ea a fost ascultãtoare ºi ne rãmîne ºi nouã o pildã pînã în
veci. Ea a fost smeritã, ea a fost supusã. ªi de aceea poate sã fie lîngã
El ºi Acolo, pentru cã, prin trãirea ei, ºi-a cîºtigat acest loc. ªi ucenicii
Lui cei dragi vor fi ºi la acea Nuntã, cã ei au fost nedespãrþiþi de El în
fiecare clipã. Aºa ne spune Evanghelia din duminicile trecute despre
chemarea apostolilor. Cã Apostolul Petru, ca ºi Andrei. Apostolul
Iacov, ca ºi Ioan, cînd au auzit chemarea, au lãsat totul ºi s-au dus
dupã Isus. Aºa uºor am citit noi cuvintele acestea, cã ei au lãsat totul.
ªi aºa puþin ne-am gîndit noi ce era totul acela pe care ei au fost în
stare sã-l lase. Apostolul Petru, cu o familie numeroasã ºi cu soacra
lui bolnavã, cînd a auzit chemarea lui Isus, el le-a lãsat pe toate, chiar
ºi mreaja lui, care era pîinea lui ºi a tuturor celor de acasã. Nu s-a mai
întrebat nimic: Doamne, ce fac cu cei de-acasã? Ce va face casa mea
dacã eu îmi las mreaja, dacã eu îmi las slujba, meseria, serviciul meu?
De unde vor avea ei pîine? Pe drum nu s-a gîndit la nimic, ci le-a lãsat
pe toate în grija Domnului ºi el s-a dus dupã Isus, dupã Ce l ce l-a
c he ma t. Ne aduc e m ami nte de un fr a te c a r e , undeva î n þ ã r i l e
depãrtate, a mers sã vesteascã Evanghelia, ºi toþi fraþii i-au spus:
- Nu te duce, frate, de la noi! Nu te duce! Cui ne laºi? Unde te
duci? Toþi cei care s-au dus acolo, acolo au ºi rãmas. N-au mai venit
înapoi. Dar el se ruga mereu:
- Doamne, ajutã-mi sã mã duc, sã Te mãrturisesc pe Tine chiar
dacã ar fi sã mi se verse sîngele în locul acela. Cînd era gata sã plece,
fiindcã avea 4 copii, ei au venit la el ºi dupã el plîngînd:
- Tatã dragã, nu ne lãsa. Unde te duci? Atunci a fost gata sã i se
zdrobeascã inima ºi sã zicã:
- Doamne, nu mã mai duc. Sînt un criminal dacã îmi las copiii mei
ºi mã duc. Ce sã caut eu în altã parte? Dar de sus i-a venit gîndul ºi
puterea cereascã:
- Mai scump e Hristos! Lasã-i în grija Lui. El va avea grijã de ei.
Tu du-te! ªi el a spus din nou:
 Pag. 81

- Doamne, ai grijã de copiii mei, cã eu plec pentru Tine. ªi s-a dus

sã-L mãrturiseascã pe Isus! Aºa a fãcut Apostolul Petru. Aºa a fãcut
Andrei! Aºa a fãcut Iacov. Aºa a fãcut Ioan. Aºa au fãcut toþi! Ei vor
fi la Nunta aceea din cer. κi meritã locul.
Fraþii mei, dar noi oare lãsat-am totul, ca sã-L urmãm pe Isus? S-a
mai spus cã ne uitam cu bucurie ºi cu drag de cîte ori se apropia un
frate sau o sorã, sufletele scumpe ºi dragi cu care ne-am întîlnit la
picioarele lui Isus. Atunci, voi, cei care veþi ajunge mai înainte la
Nunta aceea din cer, sã vã amintiþi cã ne-am întîlnit aici. Numai tu,
mamã, vei privi mereu pe uliþã înainte:
- Oare vor veni ºi copiii mei? Oare vor mai ajunge ei? Vin, uite,
mulþimi! Numai copiii mei nu mai vin. Numa i ei nu ma i a j ung la
Nunta aceea din cer? Binecuvîntate mame care sînteþi aici cu copiii
voºtri! Cît mai trãiþi, nu mai trãiþi pentru altceva, ci numai pentru ca
ºi copiii voºtri sã a j ungã l a Nunta aceea din cer. Pentru cã numai
atunci are rost viaþa voastrã ºi jertfa voastrã de mamã. Dacã ei, copiii
voºtri, n-au fost în Cana ºi nici aici în Vãlani, º i nu vi n cu voi la
rugãciune ori la ascultarea Cuvîntului, cum vor mai ajunge ei atunci
în cer? Unde vor fi ei oare atunci cînd se va þine Nunta cea din cer?
Se face o Nuntã în cer!
Fraþii mei, nu ºtim dacã ne vom mai vedea pînã atunci. Întîlnirea
noastrã de astãzi sã ne fie un îndemn. Noi sã ne pregãtim, fraþilor, cã
nu-i mult pînã la nunta aceea din cer. Sã fim ºi noi acolo! Sã cãutãm
pînã atunci ca toþ i c e i dr agi ai noºtri, care ne sînt scumpi aici pe
pãmînt, sã nu lipseascã nici de la Nunta aceea din cer. Cãci cine nu-i
la Nunta acee a va fi l a nunta focului ºi a iadului. Sã cãutãm pînã
atunci, dacã noi am auzit cu o clipã mai devreme chemarea sfîntã ºi
am primit binecuvîntãrile cereºti ºi ha r ul a tî t de mare ºi sfînt, sã
cãutãm sã-I facem un loc Domnului, sã vi nã pe ur mele noastre, în
casele noastre. Sã pregãtim o cale pentru El aºa cum au fã c ut c ei
di na i nte a noastrã. Aºa cum a fãcut pãrintele Iosif! El a venit ma i
înainte decît Isus în Vãlani. Mai înainte decît Domnul în þara noastrã.
Mai înainte decît Domnul î n Bi s e r i c a noa strã. ªi numai datoritã
faptului cã el a venit mai înainte, în urma lui a venit Isus! Pãrintele
Iosif a pregãtit calea lui Isus! În urma lui a venit Dumnezeu! ªi, în
urma ascultãrii lor, ºi noi sîntem binecuvîntaþi astãzi. Pe unde vã mai
duceþi, fraþii mei dragi, cãutaþi ca pe urma voastrã sã poatã veni Isus.
Pentru cã numai atunci veþi fi binecuvîntaþi ºi voi, ºi cei care mai vin
pe urmele voastre. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 82

Cei chemaþi la nuntã

Vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Vãlani - 4-VII-1976

Slãvit sã fie Domnul! Acest cuvînt de slavã lui Dumnezeu, acest

cuvînt de buc ur i e di n toatã i ni ma ºi de recunoºtinþã pentru toate
binecuvîntãrile Sale este cel mai potrivit pe care-l mai putem spune în
aceastã clipã. Fiecare nuntã este un prilej de mare bucurie. Dar pentru
acest prilej de mare bucurie, noi n-am fãcut nimic, decît ne-am ridicat
inima ºi rugãciunile cãtre Dumnezeu, ca El sã-i binecuvînteze ºi sã-i
ajute pe cei ce-o pregãtesc ºi sã ocroteascã toatã aceastã bucurie. Dar
ne împãrtãºim din plin de toatã desfãºurarea ei revãrsatã ca un dar de
la Dumnezeu pentru toate sufletele noastre ale tuturor. Se cuvine deci
ca, în clipa aceasta, cînd noi ne putem bucura din plin de libertatea de
a ne pr i vi, de a cînta, de a ne ruga, de a mul þ umi l ui Dumneze u
împreunã , s e c uvi ne s ã ne a duce m a minte, cu recunoºtinþã ºi cu
mulþumire, de toþi cei care ne-au pregãtit sau ne-au înlesnit prilejul
acestei bucurii.
Se cuvine deci sã nu-i uitãm nici pe cei care sînt lîngã Tatãl nostru
Bun ºi Preaiubitul nostru Mîntuitor, toþi acei scumpi ºi toate acele
scumpe suflete ce sînt înaintea noastrã duse acolo ºi care de lîngã El
s e r oa gã pentru noi, dupã cum este scris: Ca fumul de tãmîie s î nt
rugãciunile sfinþilor care se ridicã neîncetat spre Tronul harului lui
Dumnezeu. Începînd cu ei, trebuie sã le fi m r e c unos cãtori tuturor
acelora prin care avem bucuria acestei petreceri de astãzi. ªi nu numai
Sus avem binevoitori ºi binefãcãtori, ci ºi jos pe pãmînt. Mulþumim
din toatã inima pãrinþilor iubiþi, trupeºti ºi sufleteºti, care, prin munca
lor ºi prin osteneala lor, au pregãtit c u r ã bda r e , cu credinþã ºi cu
dragoste acest prilej, pãrinþilor care au crescut din dragoste pentru
Dumnezeu niºte copii pentru Dumnezeu. Aºa cum s-a mai amintit aici,
nu trebuie sã uitãm în clipa bucuriei pe nici unii dintre cei care cu
suferinþa, cu munca ºi cu rãbdarea lor au ajutat ca noi sã ajungem o
zi de a s tfe l de bucurie. Mulþumim din toatã inima conducãtorilor
popor ul ui nos tr u ca r e ve ghea zã a s upr a bunul ui mers al tuturor
lucrurilor în þara noastrã.
ªi datoritã îngãduinþei ºi grijii cãrora noi putem sã ne bucurãm
slobozi de Sfîntul Cuvînt al lui Dumne zeu. ªi putem sã ne adunãm
aici ºi putem sã ne rugãm ºi pentru patria noastrã ºi pentru cei care
ve ghe a zã l a i nde pe nde nþ a popor ul ui nos tru. ªi pentru cei car e
muncesc, ºi pentru cei care petrec nopþi în frãmîntare ºi în griji pentru
bunul mers al tutur or tr e bur i l or î n þara noastrã. Pentru ca noi, la
adãpostul grijilor, sã putem sluji lui Dumnezeu fãrã piedici ºi sã ne
pute m buc ur a º i noi de tot r odul muncii noastre ºi de tot rodul
ostenelii muncii altora care, din dragoste, s-au gîndit ºi la noi ºi se
tr ude s c º i ostenesc pentru liniºtea ºi bucuria noastrã. Tre bui e s ã
mulþumim ºi conducãtorilor Bisericii noastre, care, prin cei puºi sã
vegheze asupra bunului mers al lucrurilor sufleteºti, înlesnesc bucuriile
noastre. Ar trebui sã mulþumim ºi conducãtorilor comunei acesteia ºi
tuturor acelora care au o slujba de rãspundere în mijlocul poporului
nostru, cã ne-au înþeles, cã au simþit alãturi de noi ºi s-au gîndit cã, pe
lîngã niºte mîini care muncesc, trebuie sã fie ºi niºte ochi care varsã
lacrimi de rugãciune.
 Pag. 83

Cã, pe lîngã niºte picioare care ostenesc pentru muncã, trebuie sã

fie ºi niºte genunchi care sã se îndoaie la rugãciune. Pentru cã munca
fãrã rugãciune n- a r e s por º i ni ci b i ne c uvî nta r e , dupã cum nici
rugãciunea fãrã muncã, la fel. Pe noi, Mîntuitorul nostru ne-a învãþat
- ºi învãþãtura Bisericii ºi a mai marilor noºtri ne-a învãþat - sã unim
munca noastrã cu rugãciunea. ªi îndatoririle noastre de pãrinþi sã le
unim cu îndatoririle noastre de fii, de copii. ªi îndatoririle noastre de
credincioºi sã le unim cu îndatoririle noastre de cetãþeni. Pentru cã noi
numa i î n fe l ul a c e s ta s î nte m pe d e pl i n î n a s cul ta r e a Voi i l ui
Dumnezeu, pentru cã El aºa ne-a învãþat în Sfîntul Sãu Cuvînt: Sã fim
supuºi stãpînirii! Sã ne dãm toate silinþele, la locul nostru de muncã,
sã fim exemplu de c or e cti tudine, de hãrnicie, de punctualitate, de
cinste, de vrednicie, în aºa fel, încît, Numele Domnului nostru, care
e mai presus de orice nume, ºi cauza Lui sfîntã pe care o iubim mai
presus de orice pe lume sã aibã cinste ºi primire în urma vieþii noastre.
Nu numai cînd sîntem în adunare sau în bisericã, ci ºi cînd sîntem la
muncã, în mijlocul colegilor noºtri de lucru între care trebuie sã ne
desfãºurãm activitatea.
Aºa ne-a învãþat pe noi Dumnezeu! Aceasta e rodul ostenelilor
celor ca r e ne-au adus pe noi la Dumnezeu ºi au fãcut din noi niºte
oameni conºtiincioºi ºi faþã de Dumnezeu, ºi faþã de aproapele nostru.
Niºte împlinitori din toatã inima ºi din îndemnul conºtiinþei a datoriilor
noastre faþã de Dumne ze u, fa þ ã de patria noastrã, faþã de familia
noastrã. Faþã de istori a popor ul ui nostru, a Bisericii noastre ºi a
tuturor celor între care stãm. În prilejul bucuriei acesteia trebuie sã nu
uitãm niciodatã - ºi bine au fãcut cei care au amintit - de înaintaºii
noºtri care ne-au vestit nouã Cuvîntul lui Dumnezeu cel sfînt, care
ne-au îndemnat pe noi mai întîi sã-L aflãm pe Dumnezeu, care ne-au
ajutat sã ne punem paºii pe urmele Lui ºi sã mergem tot mai vrednici
pe aceste urme. Bine fac tinerii care þin seama nu numai de înaintaºi
ºi de sfaturile lor, ci ºi de pilda vieþii lor ºi de credinþa lor. Bine fac
copiii c are nu numai cã se împãrtãºesc din pîinea pãrinþilor ºi din
bucuria ºi din cãldura unei case liniºtite ºi comode, ci îºi deschid inima
ºi mintea sã le ºi primeascã îndemnurile ºi sfaturile. Pentru cã pãrinþii
sufleteºti au experienþa vieþii.
Ei au viaþa înapoia lor, au trecut prin viaþã. ªi viaþa este cel mai
puternic ºi mai sãnãtos învãþãtor. Tinerii au viaþa înainte. Noi ºtim prin
cîte primejdii a trebuit sã tr ece m î n vi a þ a aceasta. Neprevãzutul,
primejdia, ispita, soarta, destinul, împrejurãrile din lume ºi situaþiile
pr i n c a r e am trecut au fost adeseori atît de mari, încît au de pã º i t
puterile noastre. ªi, dacã n-am fi avut puterea ºi harul, ºi ocrotirea lui
Dumnezeu, mulþi dintre noi care vã vorbim astãzi am fi cu iarbã verde
pe piept demult. Dar datoritã harului lui Dumne ze u, noi tr ã i m nu
numai ca sã vã sfãtuim ºi sã vã fim ca niºte sfãtuitori ºi îndrumãtori
duhovniceºti, ci ºi niºte pilde vii despre puterea ºi grija lui Dumnezeu,
care-i ocroteºte în orice împrejurare pe acei care se încred în El ºi se
þin pe urmele Lui cu ascultare ºi cu credincioºie, din îndemnul inimii,
nu numai cînd sînt în mulþime, ci ºi cînd sînt în cele mai singuratice
locuri ºi în cele mai ascunse cãi. De aceea, bine face ºi bine fac oricîþi
- ºi oricînd avem un prilej de bucurie - sã ne aducem aminte de cei
care au ostenit sã ne facã o bucurie.
Pag. 84

S-a amintit despre partea Mamei Sfinte, care a pregãtit venirea

Mîntuitorului ºi a ucenicilor Sãi la nunta din Cana. Dumnezeu sã le
binecuvînteze pe acele mame sfinte care mai sînt ºi astãzi pregãtitoare
ale venirii lui Hri stos în familia lor, în viaþa copiilor lor, în viaþa
s a tul ui l or º i a societãþii unde trãiesc. ªi, prin e l e , î n mi j l ocul
poporului nostru. Spune o vorbã veche din poporul nostru cã mamele
sînt adevãraþii învãþãtori ºi apostoli ai unui popor. Are familia în ea o
ma mã s fî ntã ? Va fi o fami l i e sfîntã! Are o generaþie în ea mame
s fi nte? Va fi o generaþie sfîntã nu numai pentru ea, ci ºi pentru cei
care o vor urma. Noi, dacã ne rugãm pentru ceva stãruitor, ne rugãm
pentru ca Dumnezeu sã ne dea familiilor noastre, poporului nostru ºi
patriei noastre mame vrednice! Mame eroine , mame sfinte! Mame
credincioase. O mamã bunã face mai mult decît 10 învãþãtori. Unde
este o astfel de soþie mãrturisitoare a lui Hristos, acolo poþi fi sigur cã
vor ur ma mul te bi ne c uvîntãri. În chip duhovnicesc, dupã c um o
singur ã ma mã putem avea trupeºte, o singurã mamã putem avea ºi
sufleteºte. Mama noastrã duhovniceascã este aceea care ne-a nãscut
pe noi din nou, fi inþa noastrã cea nouã. Acea Lucrare prin care, în
Bi s e r i c a noas tr ã , î n cr e di nþ a noa s trã, Hristos, prin Cuvîntul º i
învãþãtura Sa, ne-a nãscut la o viaþã nouã. O, ce mamã scumpã a fost
Lucrarea aceasta a Oastei Domnului! ªi ce învãþãturã dulce ca laptele
cel bun am supt noi la sînul acestei Lucrãri!
Ne-am bucurat cînd am auzit aduceri aminte despre aceasta. ªi nu
trebuie sã uitãm niciodatã datoria noastrã de recunoºtinþã ºi ascultare
faþã de aceastã mamã. Pot sã fie în localitatea noastrã multe mame
vrednice. Noi le preþuim ºi le vorbim numai de bine pe acele mame fie
tr upe º ti , fi e duhovni c eº ti c a r e pot s ã c reascã fie trupe º te , fi e
duhovniceºte copii vrednici. ªi ºtim cã Dumnezeu are pretutindeni
asemenea mame. Dar mama noastrã este una singurã ºi pe aceasta noi
trebuie sã o iubim cu gelozie. Sã þinem la ea mai presus ca la oricare
alta. Aceasta nu ne face sã le dispreþuim pe mamele altora, nici pe fiii
altor mame. Ci ne face, tocmai prin valoarea pe care o dãm dragostei
mamei noastre ºi prin preþul cel înalt pe care-l dãm creºterii sãnãtoase
în Hristos, sã le preþuim pe acele mame duhovniceºti care cresc copiii
în aºa fel, încît sã-i respecte pe toþi ceilalþi ºi sã-i preþuiascã pe toþi
ceilalþi semeni, indiferent de familia în care s-au nãscut ei.
Pentru cã, deasupra familiilor noastre mãrginite, noi facem toþi
parte din Familia cea Mare a lui Dumnezeu, care este Tatãl nostru, al
tuturor. Pentru aceasta noi nu trebuie sã uitãm niciodatã cã trebuie sã-l
privim pe oricare semen al nostru ca pe fratele nostru ºi sã-l iubim din
toa tã inima, în mãsura în care i ni ma noa s tr ã poa te s ã c upr i ndã
dragoste ºi respect pentru Hristos, pentru cei pe care-i considerãm ºi
trebuie sã-i considerãm copiii lui Dumnezeu, fraþii noºtri. În Sfînta
Evanghelie sînt multe locuri în care se vorbeºte despre nunþi. În Matei,
capitolul 22, Mîntuitorul spune pilda cu cei chemaþi la nuntã. Acolo,
un tatã vrednic a pregãtit o nuntã mare fiului sãu. ªi a fãcut un cort
mare, mare ºi i-a chema t pe toþ i c e i care erau invitaþi, sã vinã la
pe tr e c e r e a a c ea s ta . Veni þ i , a zi s e l ; toate sînt gata! ªi a tri mi s
pretutindeni chemãtori minunaþi, crainici, sã-i cheme pe toþi, pe toþi.
În primul rînd, a trimis la cei mai apropiaþi.
 Pag. 85

Dar au fost 3 categorii de oameni care au refuzat chemarea la

nuntã.
Unul I-a spus: Mi-am cumpãrat o pereche de boi ºi trebuie sã-i
î nc e r c . Iar tã -mã, nu pot veni. Altul a s pus : Mi - a m s ãdi t o vi e,
iartã-mã, nu pot veni. Altul a spus: Mi-am luat nevastã. Iartã-mã, te
rog, nu pot s ã vi n. Ac e º ti a 3, ace s te 3 fe l ur i de respingãtori ai
chemãrii lui Dumnezeu erau 3 categorii de oameni care, din 3 motive,
au refuzat sã vinã la nunta Mirelui Sfînt. Era vorba despre unul care
cumpãra. Era vorba despre unul care îºi sãdise o vie. Era vorba despre
altul, care se cãsãtorise. Iatã deci 3 categorii de oameni ºi 3 motive:
- comerþul, producþia, distracþia. Sau: boii, via, nevasta. Aceste 3
motive, aceste 3 piedi c i l - a u opr i t pe om sã asculte chemarea lui
Dumnezeu. O, cît de mulþi resping ºi azi chemarea ºi invitaþia la Nunta
Cereascã, la întoarcerea la Dumnezeu, pentru acestea! Gîndiþi-vã pe
cîþi îi opresc funcþiile. Pe cîþi îi opresc treburile. Pe cîþi îi opresc
distracþiile. Dacã aþi reuºit sã învingeþi aceste 3 piedici, nimic nu vã
mai opreºte sã veniþi la Dumnezeu. Dar dacã vã mai reþine vreuna din
ele, gîndiþi-vã cã, mai presus de toate, e valoarea sufletului. Oricare
dintre aceste 3 motive pot fi întemeiate, cum a spus cineva: Cartea
este necesarã, pîinea este necesarã, dar Hristos este cel mai necesar!
Treburile noastre sînt într-adevãr importante.
Ocupaþiile noastre sînt interesante. Dar mai importantã decît orice
este mîntuirea sufletului nostru. ªi împotriva acestui lucru n-ar trebui
sã fie nici o piedicã, pentru ca cu atît mai mult sã ne putem împlini
mai vrednici, în chip mai luminos ºi obligaþiile noastre faþã de familie,
ºi faþã de serviciu, ºi faþã de aproapele. Cînd noi înºine am venit la
Dumnezeu ºi am ajuns învãþaþi de El, transformaþi de El, luminaþi de
El, am devenit niºte oameni noi, care, acum cu o conºtiinþã nouã, mai
profundã, mai curatã, mai înaltã, sã ne putem face aceste datorii ºi
mult mai frumos. Pentru cã omul credincios, dacã es te cu adevãrat
credincios, îºi face datoria sa atît de fiu, cît ºi de soþ ºi de pãrinte. Sau
ºi de vec i n, º i de fr ate, º i de om. κi face datoria sa în chip mai
vrednic, cã pe el nu-l controleazã atît de mult legile din afarã sau paza
din afarã, cît legile lui Dumnezeu din lãuntrul inimii ºi prezenþa lui
Dumnezeu, care îl însoþeºte în orice l oc . De a ceea, un credincios
trebuie sã fie destoi ni c pe ntru orice lucrare bunã ºi trebuie sã fie
exemplu minunat în orice privinþã. În pilda cu cei chemaþi la nuntã
mai este încã ceva. Dupã ce au refuzat cei care au fost chemaþi întîi,
stãpînul a zis: Duceþi-vã la marginile cetãþii, la ºanþuri, la colþuri, pe
unde veþi gãsi sãraci, orbi, neputincioºi, ºchiopi. Adunaþi-i pe toþi;
vreau sã se umple casa mea.
Ce dovadã a dragostei lui Dumnezeu faþã de cei care nici nu
aºteaptã, nici nu se gîndesc la aceasta! Dumnezeu însã Se gîndeºte la
toþi, pentru cã El a spus: Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît
pe Fiul Sãu, Singurul Fiu, ªi L-a dat, pentru ca oricine crede în El sã
nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã. Dacã au fost unii care au refuzat
chemarea, dacã sînt unii care au auzit de prima datã chemarea, care
au fãcut parte di n fa mi l i i de c r edi nc i oº i , c a r e au fost în slujba
Bi s e r icii, foarte apropiaþi de a l ta r ul Domnul ui , de Eva nghel i a
Domnului, de tot ceea ce se face atît de cutremurãtor, dar tot nu au
primit ºi nu au ve ni t, atunc i Dumne ze u l e tr i mi te chemarea Sa,
mîntuirea Sa celor slabi, celor sãraci,
Pag. 86

celor depãrtaþi, tuturor, rugîndu-i sã vinã toþi. Dacã cei care au fost
a pr oa pe de pã r i nte l e Ios i f, dacã cei care au fost a c ol o nu s î nt
ascultãtori ºi dacã cei care au fost lîngã el au ajuns sã refuze chemarea
Domnului, au ajuns sã se depãrteze de a c e a s tã c a s ã scumpã ºi au
r efuzat sã rãmînã statornici în aceastã Lucrare, iatã c ã Dumne ze u
cheamã în aceastã Lucrare ºi vin de la nord ºi pînã la sud, vin de la
Suceava pînã în Banat ºi vin de la Galaþi ºi pînã la Oradea. Din toate
aceste pãrþi ale þãrii acesteia vin sã ascul te Sfîntul Cuvîntul al lui
Dumnezeu ºi sã-ºi alipeascã inima de el. Dacã dintre cei care au fost
chemaþi primii, din primele þãri în care creºtinismul a crescut puternic,
unii au refuzat ºi s-au alipit de pãcate, de destrãbãlãri, de risipã ºi de
tot fe l ul de i dol i , Dumne zeu che a mã di n nor dul º i di n s udul
îndepãrtat, din Asia, din Africa, cheamã din America de Sud, cheamã
din Oceania, cheamã din toate pãrþile pe alþii. Pentru cã El ªi-a dat
viaþa pentr u c a tot pãmîntul acesta sã fie mîntuit. Cei care au fost
depãrtaþi pînã astãzi, toþi cei care au fost numai colonii, numai robi,
numai exploataþi, numai chinuiþi, numai slujitori ai altora, vin ºi capãtã
independenþã. Vin ºi aflã mîntuirea Domnului. Ei capãtã lumina cãrþii,
c a pãtã lumina Evangheliei ºi se întorc la Dumnezeu, devenind di n
niºte robi niºte slobozi, niºte stãpîni, niºte oameni liberi.
Nu numai în ceea ce priveºte starea trupeascã a poporului lor, ci ºi
în ceea ce priveºte starea sufleteascã; ajung la cunoºtinþa cãrþii, la
lumina cunoaºterii, ajung la Evanghelie, ajung la Dumnezeu. ªi iatã,
în felul acesta, cum se împlineºte de minunat dorinþa Stãpînului care
va face o Nuntã ºi vrea ca nimeni sã nu lipseascã de la aceastã Nuntã.
O Nuntã ma i mar e c a cea din Cana. O Nuntã c a r e va c upr i nde
suprafaþa întregului Glob. O Nuntã care va cuprinde odatã nu numai
Globul pãmîntesc, ci tot Cosmosul, Universul, în care Dumnezeu are
încã viaþã ºi fiinþe ºi cãrora ºi acolo, în felul lor, Dumnezeu le-a trimis
solia mîntuirii în Hristos. Pentru cã aºa spune Sfîntul lui Cuvînt, cã:
toate cerurile ºi toate puterile - ºi cele de sus, ºi cele de jos, ºi cele de
dedesubt, ºi cei de stare inferioarã, ºi cei din stare medie, ºi cei de
stare subdezvoltatã, toþi vor ajunge la luminã, la libertate, la credinþã
º i l a c unoº ti nþ a l ui Dumne zeu, c a r e e s t e d e mni ta te , ade vã r,
înþelepciune, frumuseþe º i binecuvîntare pentru toþi oamenii de pe
toate pãmînturile.
Pentru cã toþi ne-am nãscut cu dreptul de oameni ºi toþi sîntem
creaturi ale lui Dumnezeu, cu dreptul la toatã fericirea, libertatea ºi
bucuria pe care Dumnezeu o dã acolo unde El este primit. Aºa cum
soarele rãsare - la început, el nu apare dintr-o datã peste toate locurile,
mai ales peste toate locurile de jos; apare întîi peste toate vîrfurile
munþilor ce se vãd în luminã ºi se vede lumina lui, iar dupã aceea,
încet, încet, soarele cuprinde tot - aºa va cuprinde ºi Hristos odatã
toatã lumea aceasta. Toate înãlþimil e pã mîntului se vor pleca Lui,
pentru cã El este fãcãtorul ºi binefãcãtorul tuturor. El poate aduce nu
numai înþelepciune a , l umi na º i libertatea, ci ºi belºugul ºi pacea
desãvîrºitã peste toate întinderile care se apleacã ºi se supun crezînd
în El ºi primindu-L ca Împãrat.
Se vorbeºte apoi, în capitolul 25 de la Matei, despre o altã nuntã,
la care sînt invitate 10 fecioare: 5 înþelepte ºi 5 neînþelepte.
 Pag. 87

Sãrmanele, dacã ar fi ºtiut ele cît de aproape este venirea Mirelui,

cum ar fi dat ele totul, sã poatã sã-ºi pregãteascã haina de nuntã ºi
untdelemnul din candele, pentru ca sã poatã avea lumina aprinsã ºi sã
poatã intra ºi ele la nunta a c e a s ta mi nunatã ! S-a vorbit ºi despre
a c e a s ta . ªti m cu toþ i i î nþ el e s ul a c e s te i pilde ºi ni s-a s pus de
nenumãrate ori sã ne facem din timp rost de untdelemnul dragostei lui
Dumnezeu, al faptelor bune, al ascul tã r i i vr e dni c e , al Duhului ºi
prezenþei lui Hristos în noi. Dar cum la nunta din capitolul 22 de la
Matei a fost unul care n-avea hainã de nuntã ºi a trebuit sã iese afarã
cu ruºine ºi a trebuit sã plece de la fericire la nenorocire veºnicã, - aºa
ºi la nunta din capitolul 25 de la Matei, sînt niºte fecioare neînþelepte,
care, neavînd din timp grijã, au rãmas ºi ele afarã. Sã avem grijã!
Orice nuntã ne învaþã pe noi adevãrul acesta ca sã trezeascã în inima
noastrã acest gînd: sã avem într-adevãr haina de nuntã. Ce înseamnã
aceastã hainã de nuntã? Este vorba despre naºterea noastrã din nou.
Cãci, dacã pentru a deveni cetãþenii acestei pa tr i i tr e bui e sã fim
neapãrat nãscuþi, ca sã cãpãtãm un nume, sã cãpãtãm o legitimaþie prin
care sã ne adeverim dreptul de c etãþ e ni , a ºa este vorba ºi despre
cetãþenia cereascã, în Împãrãþia lui Dumnezeu, pentru care noi trebuie
s ã ne na ºtem, sã ne naºtem din nou! Sã ne na º te m a º a cu a s pus
Mîntuitorul în Evanghelia care se citeºte în bisericile noastre în ziua
de Paºti. Acolo, Mîntuitorul spune cã tuturor celor ce cred în El le-a
dat dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu, nãscuþi nu din sînge, nici
din voia firii pãmînteºti, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
Le-a dar dreptul sã se facã. Dreptul sã ne facem îl avem toþi prin actul
botezului, pe care îl pr i mi m î n Nume l e Tatãl ui º i al Fiului ºi al
Sfîntului Duh cînd ne naºtem, dupã ce ne-am nãscut.
Acesta este dreptul pe care îl primim de a deveni membri ai
Bi s e r i c i i noa s tr e . Membri de drept ai poporului ºi Lucr ã r i i l ui
Dumnezeu. Dar pe acest drept - pe care, dacã nu-l folosim, îl putem
pierde foa r te uº or prin pãcat - noi mai trebuie sã-l completãm cu
naºterea noastrã a doua oarã, adicã cum a spus Mîntuitorul: Le-a dat
dr e ptul s ã se facã. Acuma noi tr ebui e s ã ne fa c e m c opi i a i l ui
Dumnezeu. Dupã Taina Botezului, între Tainele Bisericii noastre, vine
Taina Pocãinþei, care este aceastã naºtere din nou, acest act prin care
noi ne facem copii ai lui Dumnezeu. Nu-i de-ajuns cã noi am trecut
prin Taina Sfîntului Botez. Trebuie sã ajungem la Taina Pocãinþei,
prin care noi ne facem cu adevãrat copii ai lui Dumnezeu, nãscuþi nu
din carne, nici din voia firii vreunui om, ci din Dumnezeu, pentru cã
numai nãscuþi din Dumnezeu vom putea deveni cu adevãrat cetãþeni
ai Împãrãþiei lui Dumnezeu. Aceasta este Nunta despre care este vorba
în pilde. Deci, dacã Mîntuitorul a spus: Le-a dat dreptul sã se facã,
noi trebuie sã ne facem, sã ne folosim de dreptul de a ne face copii ai
l ui Dumne ze u. Dr e ptul de a ne face îl a ve m toþ i . Da r, de fa pt,
moºtenitori ai Împãrãþiei lui Dumnezeu nu ajung decît acei ce se fac
copii ai lui Dumnezeu.
ªi Lucrarea aceasta duhovniceascã în care Domnul ne-a chemat, la
sfatul ºi îndemnul, ºi chemarea pãrinþilor noºtri duhovniceºti, este
tocmai acea s ta : Ave m dreptul sã ne facem copii ai lui Dumnezeu.
Avem dreptul toþi sã mergem cu trenul sau cu maºina pînã unde vrem,
dar, de fapt, nu merg pînã acolo decît cei ce se urcã ºi se duc.
Pag. 88

A avut dreptul sã vinã la nunta asta oricine. A avut dreptul sã

meargã la nunta din Cana oricine. A avut dreptul sã se ducã la nunta
din Matei capitolul 22 oricine. Dar, de fapt, nu s-au dus decît cei care
au lãsat totul ºi au plecat c î nd a u fos t c he ma þ i . Ac e s t lucru este
necesar sã-l facã fiecare dintre cei ce primesc la naºterea lor Botezul.
Sînt datori a c um s ã de vi nã fi i pr i n c redinþã, prin pocãinþã, prin
naºterea din nou. ªi sã trãiascã apoi ca niºte fãpturi noi, copii ai lui
Dumnezeu. ªi se mai vorbeºte la Efeseni, capitolul 5, aºa de frumos
despre rostul nunþii! De acolo, noi am învãþat cã nunta este o Tainã.
ªi cã este o Tainã care simbolizeazã aºa de minunat ºi aºa de frumos,
de profund, unirea Bisericii cu Hristos! ªi, dacã participãm undeva la
o nuntã, noi nu trebuie sã uitãm nici aceastã parte: cã Lucrarea în care
s î nte m e c a o mi r e a s ã , a º a c um ni s -a spus. Noi, care alcãtui m
mãdularele acestei Mirese, trebuie sã fim la înãlþimea cer i nþei, la
înãlþimea rostului ei. Dacã o mireasã are, peste toate mãdularele ei,
podoabe ºi dacã toate mãdularele unei mirese sînt împodobite frumos,
numai un singur mã dul a r da c ã ar fi ur î t, oare n-ar apãrea acesta
strigãtor, þipãtor, urît pentru toatã înfãþiºarea ei? Aºa ar trebui ºi noi
s ã fi m în Lucrarea lui Dumne ze u cu toþ i i : mã dul a r e de pr e þ º i
frumoase, pentru cã El ne-a spãlat, ne-a chemat, ne-a curãþit ºi ne-a
rînduit sã aducem roadã ºi binecuvîntare în locul în care sîntem puºi
sã strãlucim c a o podoa bã a lui Hristos. Oamenii nu-L cunosc pe
Dumnezeu. Lumea nu-L cunoaºte pe Dumnezeu. Dar Îl poate vedea
pe El prin noi, care sîntem o fereastrã prin care oamenii privesc sã-L
va dã pe Dumneze u. Ce fel de fe reastrã sîntem noi, cî nd l ume a
priveºte, sã-L vadã pe Dumnezeu? Sã avem grijã de aceasta, pentru
cã în ziua cea mare a rãspunderilor va trebui sã rãspundem ºi noi,
fiecare.
N-aº vrea sã lungesc prea mult aceasta, aceste stãri de vorbã, dar
prilejul nunþii acesteia este un prilej atît de greu de înþelesuri sfinte!
Un atît de greu conþinut ni s-ar putea desprinde din tot cuvîntul ºi din
toate cuvintele rostite aici. ªi din toatã înfãþiºarea noastrã, a tuturora.
Cît de mare înþeles au, dacã noi le simplificãm pe toate la ceea ce este
esenþialul: primirea lui Hristos - ºi vom cãuta sã devenim cu adevãrat
niºte credincioºi ai Sãi vrednici. Atunci noi Îi vom face cinste l ui
Dumnezeu ºi vom deveni podoabe ale Lucrãrii Sale. Ne bucurãm din
toatã inima de nunta aceasta. Slãvim pe Dumneze u pe ntr u a ceastã
bucurie ºi pentru atîþi copii credincioºi ai Lui. ªi Îl rugãm pe Domnul
din toatã inima noastrã sã dea toate binecuvîntãrile Lui sinceritãþii
sfinte a celor care Îl iubesc. Toate binecuvîntãrile rostite pentru cei
care L-au primit pe Domnul ºi pe ucenicii Sãi la nunta din Cana, toate
binecuvîntãrile fãgãduite celor din Matei 22 sau cele de care s-au
putut bucura cele 5 fecioare care au intrat la nuntã cu Mirele Ceresc
sã fie revãrsate ºi peste aceastã tînãrã pereche ce se înfãþiºeazã astãzi
înaintea noastrã. Peste ei, peste rãdãcinile ºi ramurile lor. Peste pãrinþi,
peste înaintaºii ºi peste urmaºii lor.
Am mai vorbit de recunoºtinþa faþã de înaintaºi. Nu trebuie sã-i
amintim numai pe pãrinþii noºtri în astfel de prilejuri, ci sã-i amintim
ºi pe strãmoºii noºtri.
 Pag. 89

Cã, dacã istoria Bisericii noastre este plinã de nume sfinte ºi

strãlucite de martiri, de pãrinþi sfinþi, de exemple binecuvîntate prin
care Evanghelia a ajuns pînã la noi, ºi istoria poporului nostru este tot
aºa de plinã de urme binecuvîntate de Dumnezeu. Datoritã credinþei
º i rîvnei fiecãrora, noi am ajuns astãzi sã ne putem buc ur a î ntr - o
patrie liberã, cu o credinþã slobodã, sã ne vedem unii altora feþele cu
bucurie ºi sã ne ºtergem cu sãrutãri lacrimile de pe obraji. Nu trebuie
sã-i uitãm pe înaintaºii noºtri. Poporul nostru nu s-a încreºtinat dupã
ani de pãgînism, c a a l te popoare. Noi ne-am nãscut cu credinþa în
Domnul nostru Isus Hristos. Înaintaºii noºtri ºi domnitorii poporului
nostru, acei care, cu crucea ºi cu sabia în mînã, au apãrat libertatea ºi
demnitatea, ºi cinstea ne a mul ui nos tr u, a u a vut singurul aliat pe
Dumnezeu.
ªi, pentru cã L-au iubit pe Dumnezeu ºi nu L-au pãrãsit nici în cele
mai grele împrejurãri, Dumnezeu i-a izbãvit. Dupã fiecare luptã, ei au
înãlþat o mînãstire. Mînãstirile de pe întinsul patriei noastre sînt dovezi
ale puterii lui Dumnezeu ºi ale dragostei Lui faþã de poporul nostru.
Înainte de fiecare luptã, ei au mers ºi s-au rugat, ºi au cerut ajutorul
Lui. ªi, dupã fiecare izbãvire ce le-a dat-o Domnul, ei au mulþumit.
În acest fel s-a legat istoria noastrã de Dumnezeul nostru. ªi aºa S-a
legat Dumnezeu de istoria noa s tr ã. De la apariþia acestei legãturi
sfinte, noi n-am rupt niciodatã legãtura cu El. De aceea, în momentele
cele mai grele ale istoriei, noi am strigat ºi El ne-a auzit. În Cuvîntul
Lui e s te s pus : Che a mã -Mã în ziua necazului ºi Eu te voi izbã vi .
Binecuvîntaþi sã fie înaintaºii noºtri ºi ai poporului nostru, care au ºtiut
acest adevãr ºi care, în ziua necazului, n-au alergat la alianþe strãine.
Cãci ori de cîte ori au alergat, au fost înºelaþi. Noi n-am avut nici la
rãscrucea geografiei ºi a istoriei noastre alþi prieteni, ci numai pe
Dumnezeu. ªi, dacã înaintaºii noºtri s-au încrezut în El, iatã cã noi ne
bucurãm astãzi de libertate, de luminã, de putere. Iar Dumnezeu a fost
un aliat credincios.
Azi, mai departe, sã nu uitãm datoria de recunoºtinþã faþã de El. ªi
oricît de grele ar mai fi împrejurãrile peste toate valurile istoriei, sã
ridicãm ochii noºtri spre Dumnezeu, cã nici astãzi n-avem aliat decît
pe El. Dar, dacã sîntem cu El, vom fi întotdeauna biruitori ºi putem
avea toatã nãdejdea cã ºi urmaºii noºtri se vor bucura de biruinþe, de
libertate ºi de bucuria cã Dumnezeu ne ocroteºte. Dovadã cã noi Îl
iubim este ºi aceastã nuntã, aceastã întîlnire cu El. Doresc din toatã
inima sã vã pun pe gînd ºi pe suflet aceastã rugãminte: ºtie Domnul
dacã ne vom mai vedea vreodatã în viaþã. Noi toþi sîntem trecãtori,
numai El este veºnic. ªi, dupã ce noi ne vom fi îndeplinit slujba, El
ne va chema pe fiecar e l a odi hna Lui . ªi nouã, unora, ni s-a cam
împlinit slujba. Alþii au plecat înainte ºi vine ºi rîndul nostru. Sã ºtim
c ã Dumne ze u r ã mî ne pe r ma ne nt c u toþ i a c e i ce, di n î nde mnul
conºtiinþei ºi din dorinþã smeritã ºi curatã, doresc sã-L slujeascã pe
Domnul. Tinerilor, fiþi credincioºi faþã de Dumnezeu, faþã de pãrinþii
voºtri, faþã de patria voastrã, faþã de familia voastrã. Noi n-avem aici
alþi binefãcãtori decît patria ºi Dumnezeul nostru, credinþa noastrã ºi
învãþãtura pe care s-o urmãm dupã cum am primit-o. Ori cît de multe
încercãri vor veni, noi sã ne pãstrãm o inimã ºi un gînd lîngã vatra
caldã a credinþei, a dragostei, a simþãmîntului nostru, care ne-au rãmas
nouã de la înaintaºii noºtri.
Pag. 90

ªi, cum ei ºi-au sfîrºit cu vrednicie slujba ºi ne-au lãsat nouã o

patrie liberã, slobodã, binecuvîntatã ºi îmbelºugatã, sã ne strãduim ºi
noi sã lãsãm copiilor noºtri nu numai o casã mai mare, ci sã le lãsãm
ma i a l es pilda ºi îndemnul, ºi exe mpl ul , º i s tã r ui nþ a une i vi e þ i
credincioase, mai sfinte, mai curate.
Pentru cã ceea ce înalþã o Bisericã, ceea ce înalþã o familie sau
î na l þ ã un popor e s te curãþia, sfinþeni a , c onº ti i nþ a , nobl eþ e a º i
s upe r i or i ta te a s finþirii ºi vieþii pe care o duc. Noi ne r ugã m l ui
Dumnezeu sã ne dãruiascã mai departe mame binecuvîntate, care sã
pregãteascã fii ºi fiice binecuvîntate. Ne r ugã m s ã bi necuvînteze
pãrinþii, sã pregãteascã astfel de nunþi pentru urmaºii lor. Ne rugãm sã
binecuvî nte ze Biserica noastrã, sã binecuvînteze toþi slujitorii ei,
pentru ca sã ne fie nu numai pildã vorbitã, ci pildã trãitã în sfinþenia
ºi curãþia pe care o cere Mîntuitorul. Sã binecuvînteze conducãtorii
poporului nostru, ca, la adã pos tul une i î nþ e l e geri depline pentru
Luc r a r e a l ui Dumnezeu, pe ntr u r os tul credinþei, pentru viaþa º i
bunãstarea unui popor, noi toþ i s ã ne pute m r i di c a l a o tr e a ptã
superioarã, înaltã ºi sfîntã ºi prin felul de a trãi, º i prin felul de a
gîndi. Încã o datã Îl rugãm pe Domnul sã-i binecuvînteze pe mirii
iubiþi ºi nunta lor, ºi viaþa lor tînãrã; ºi pe toþi urmaºii ºi pe toþi fraþii
ºi surorile noastre, în Numele Domnului, cu gînd ºi hotãrîre sã trãiascã
o vi a þ ã vr e dni c ã º i c i ns ti tã. Sã binecuvînteze mai departe toate
cuvintele ºi sufletele care iau parte la aceastã bucurie - ºi, pînã la
sfîrºit, pe toþi cei care, în Numele Lui, vor cãuta sã facã voia Lui ºi
sã-I aducã slavã. Iar pentru cei care au înþeles ceva din acest cuvînt,
Îl rugãm pe Domnul sã le dãruiascã îndemnul de a se hotãrî pentru El,
de a-ºi cîºtiga astfel haina de nuntã, ca sã fie vrednici de a sta la masa
Domnului cu candelele pline de untdelemn, cu care sã aibã drept sã
intre la Nunta cea cereascã a Mirelui Ce r e s c . Pe ntr u a- º i cãpãta
naºterea din nou, care le va da dreptul sã intre la Nunta cea veºnicã,
dupã c um s c r i e l a Apoc a l i ps a, capitolul 19. Domnul Isus s ã vã
dãruiascã tuturor fericirea de a fi la aceastã bucurie veºnicã. Amin.
Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 91

Nu iubiþi lumea

Vorbirea fratelui Opriº la nunta de la Vãlani - 4-VII-1976

Nu iubiþi lumea, nici lucrurile din lume (1 Ioan 2, 15). Cum,

tocmai mie îmi spune asta? Tocmai mie îmi pretinde sã nu iubesc?
Fraþilor dragi ºi suror i i ubi te! El ºtie de ce-þi spune sã nu iubeºti
lumea, cãci pentru tine, lumea este o viperã. Pentr u tine, lumea, ºi
pentru mine, este o scorpie. De aceea a spus: Sã nu iubeºti lumea. ªi
n-a spus numai atît, ci a mai spus: nici lucrurile din lume. Cã, poate
vei zice tu în tine însuþi: Eu am venit sã mã dezlipesc de lume, m-am
desprins de lume, eu n-o mai iubesc. Dar ce faci cu cealaltã parte a
versetului? Fratele meu scump ºi sorã iubitã! Cu ce umpli golul acesta?
Orele noastre libere cu ce le umplem? Vorbeam într-o zi cu o doamnã:
- Doamnã, ai spus cã copilul dumitale e profesor. Mi-ai spus cu
gura matale cum cã e foarte credincios. Ca, dupã 2 ani de zile s-o
întîlnesc iar pe doamnã ºi sã-i spun:
- Doamnã, nu te supãra, aº vrea sã-l întîlnesc pe fiul dumitale, pe
domnul profesor.
- Nu-l poþi gãsi, zice doamna, cã a plecat cu copiii în tabãrã.
- Mi-ai spus cã copilul dumitale e foarte credincios ºi aº vrea sã
stau puþin de vorbã cu dînsul, sã vedem în ce constã credinþa aceasta,
cãci e foarte uºor sã ne punem aceastã emblemã, aceastã etichetã, ºi
sã le s pune m tutur or : Eu s î nt c r e º ti n! Foa r te bi ne . Admit cã e
credincios cutare, dar hai sã verificãm puþin cîtã credinþã se gãseºte în
inima lui. Cãci credinþa înseamnã a împlini ºi a înfãptui Cuvîntul lui
Dumnezeu, nu sã-l vorbim numa i di n gur ã . Copi l ul me u e foarte
credincios. ªi m-a împãcat cu aceasta, spunîndu-mi ce cãrþi a luat cu
el în tabãrã. ªi m-am bucurat foarte mult cã luase cu el ºi Biblia. Aºa
ºi noi, în orele libere, ce facem noi atunci? Domnul zice: Nu iubiþi
lumea, ni ci lucrurile din lume. Deocamdatã, m-am referit numai la
vorbe. Ce vorbim noi în orele libere? Atunci cînd avem posibilitatea
sã schimbãm cîteva vorbe cu un vecin sau cu o vecinã sau din dreapta,
sau din stînga, fie chiar ºi la locul de muncã, acolo în uzinã.
Ce vorbim noi atunci? Sfîntului Apostol Petru i s-a adus învinuire,
în curtea lui Caiafa, cã face ºi el parte dintre ucenicii Aceluia care era
mai încolo cu cîþiva paºi ºi era judecat. ªi el, Petru, le-a pus: Nu ºtiu.
Nu s î nt. Nu cunosc. Nu se poate, i s-a rãs puns , º i tu e º ti di ntr e
ucenicii Lui, cãci ºi vorba te dã de gol. Iubitul meu ºi iubita mea, tu,
care faci parte dintre ucenicii Lui, ai auzit? Vorba lui îl dãdea de gol!
Iubitul meu, iubita mea, dacã vorba ta nu te dã de gol, tu nu faci parte
dintre ucenicii Lui. Vorba ta trebuie sã te dea totdeauna de gol. Tu
trebuie sã vorbeºti limba Canaanului, cum zicea pãrintele Iosif, limba
cea nouã, limba cea dulce a celui nã s cut din nou. Sau cum scria în
Universul odatã: Limba noastrã - limba Bibliei. Aºa era un articol în
acest ziar. Deci noi a r trebui sã vorbim limba Bibliei. Trebuie sã
vorbim din Biblie, din Sfîntul Cuvîntul al lui Dumnezeu. ªi, dacã noi
nu vorbim aºa, limba noastrã ºi vorba noastrã ne dau de gol cã n-am
umblat cu Isus, cã nu facem parte din ceata Lui, cã nu-L cunoaºtem.
Cine zice cã Îl cunoaºte trebuie sã trãiascã ºi el cum a trãit Isus.
Pag. 92

Nu iubiþi lumea, nici lucrurile din lume. Cum stãm noi cu lucrurile
din lume? Ne ducem în faþa unei vitrine, mai ales într-un oraº mare.
Ne ducem în faþa unei vitrine ºi, atunci cînd mîna ne dã ºi cînd avem
ºi posibilitatea, ne tremurã ochii în dreapta ºi-n stînga dupã cele mai
frumoase ºi dupã cele mai pompoase haine ºi lucruri, sã le avem ºi
noi, sã avem ºi noi ca lumea. O, ºi cînd vom vedea odatã cã ni se va
zice: Duceþi-vã de la Mine, blestemaþilor, în focul cel veºnic, care e
pregãtit diavolilor ºi îngerilor lui, pentru cã aþi iubit lumea ºi lucrurile
ei. Eu v-am s pus ºi v-am avertizat mereu ºi v-am spus sã nu iubiþi
lumea, nici lucrurile din lume, cã lumea este pofta ochilor, pofta gurii
ºi lãudãroºenia vieþii. Pofta ochilor sînt hainele, scumpeturile, aurãriile,
bogãþiile ºi altele, ºi altele, desfrîurile. Sã nu mai zic de ceasuri, cã,
dacã s-ar strînge cîte sînt aici, n-ar încãpea într-o roabã. Nu, nu sînt
împotriva ceasurilor. Dar cînd ceasul devine pentru tine un idol, sînt
î mpotr i vã . Î n l ume a de s pr e c a r e v- a m s pus s ã n- o i ubi þi s î nt
scumpeturile, pofta ochilor. Pofta gurii este hrana. Din ce mîncãm
bine, am dori sã mîncãm ºi mai bine. Din ce mîncãm lucruri scumpe,
am dori sã mîncãm ºi mai scumpe. Mulþi dintre noi ar vrea sã mãnînce
ca miniºtri, sã trãiascã ca miniºtri, mãcar cã punga nu ne ajutã ºi nici
nu-i duhovniceºte. În cartea Proverbelor lui Solomon se spune aºa:
Laptele caprelor ajungã þie pentru întreþinerea ta ºi a slugilor tale.
Unde sîntem noi faþã de cuvintele acestea? Cît ne-am distanþat noi
de adevãrata viaþã simplã! ªi despre cine vorbea prorocul acolo? Nu
de s pr e o fa mi l ie, nu despre o casã oarecare. Ci vorbea despr e o
fa mi l i e ma r e , ca r e avea servitori ºi servitoare. Laptele caprelor
a j ungã-þi. Fraþilor dragi ºi surorilor scumpe ! Gur a Domnul ui ne
grãieºte prin gura prorocului Solomon la 8, 17: Eu iubesc pe cei ce
Mã iubesc ºi pe cei ce Mã cautã cu tot dinadinsul. Mã las sã fiu gãsit
de ei. Pe cine iubeºte Domnul Isus? Pe cei ce-L iubesc pe El ºi Se lasã
gãsit de cei ce-L cautã cu tot dinadinsul. În Matei 11, 28 zice: Veniþi
la Mine voi, toþi cei osteniþi ºi împovãraþi, ºi Eu vã voi da odihnã.
Lua þ i j ugul Meu, cã este bun, ºi sarcina Mea , c ã e s te uº oa r ã. ªi
învãþaþi de la Mine, cãci Eu sînt blînd ºi smerit cu inima. ªi veþi avea
odihnã pentru sufletele voastre. E un cuvînt din 2 sau 3 versete, care
se aude foarte mult prin adunãrile noastre. Dar aceste versete trebuie
bine ascultate, bine judecate, bine pã trunse, bine pronunþate, bine
rumegate. Ele trebuie neapãrat înþelese.
Dupã ce-l cheamã pe fiecare la Sine, dupã aceea le spune imediat
tuturor: Luaþi jugul Meu, cã este bun, ºi sarcina Mea, cã este uºoarã!
ªi tu, frate ºi sorã care eºti bolnavã sau care ai un bolnav în casã,
mereu te plîngi, mereu te tînguieºti ºi spui aºa: Crucea mea e grea,
crucea mea e foarte grea, crucea mea e mai grea decît toate crucile.
Totuºi Domnul Isus nu aºa a spus, ci a spus: Jugul Meu este bun ºi
sarcina Mea este uºoa r ã . De c i dacã s a r c i na ta o duci alãturi de
Domnul Isus , e a e s te bunã ºi uºoarã de dus, ºi binecuvîntatã. Dar
pentru cã tu-þi duci crucea ta singur, de aceea gemi ºi te vãicãreºti.
Cum fãceam azi undeva o asemãnare: Ia uitaþi-vã frãþiile voastre: eu
sînt o jumãtate de om, eu sînt o cioatã, nu sînt om, n-am, nici 50 de
kg. Deci eu nu sînt un om, ci o jumãtate de om. Aºa cã vã rog sã mã
ascultaþi bine. Presupunem cã merg pe un dr um cu un om care are
vreo 80, 90 sau chiar 100 de kg. Mult mai tînãr ca mine, cã eu sînt
bãtrîn.
 Pag. 93

El merge liber, iar eu mã duc cu o pereche de desagi pe umãr. ªi

merg tot tîrîind ºi mîrîind, ºi oftînd, ºi cîrtind împotriva greutãþii pe
care o duc. ªi el îmi spune:
- Pune aici, pe umãrul meu, cã e puternic ºi tînãr. Pune desaga pe
umãrul meu.
- Lasã, cã o duc eu. Dar mã duc mai departe tot tîrîind ºi oftînd,
ºi cîrtind cã e greu, cã e foarte greu, cã e drumul rãu. El îmi spune
iarãºi:
- Pune, omule, povara pe umãrul meu, cã e tare destul ºi poate sã
o ducã. Dar eu tot nu vreau. Atunci cine-i de vinã, dacã eu cad sub
povarã? Cãci Domnul Isus a spus prin gura lui Petru: Aruncaþi asupra
Lui poverile ºi greutãþile voastre ºi El Însuºi îngrijeºte de voi. Fraþilor,
sã-I aruncãm necazurile ºi grijile noastre, ºi suferinþele noastre, ºi
crucea noastrã, cãci El vrea sã ni le ducã.
Dar dacã noi nu vrem sã I le dãm? Dacã e cineva care îi fericeºte
pe Sfinþii Apostoli Pavel º i Pe tr u c ã sînt în ceruri - ca ºi ceilalþi
apostoli ºi ucenici ai Domnului - apoi sã ºtim noi cã ei nu sînt în cer
pentru cã au fost apostoli, nu pentru cã au suferit amîndoi moarte de
martir, cã abia sînt cîteva zile de cînd am sãrbãtorit ziua morþii lor,
cînd Petru a fost rãstignit cu capul în jos la Roma, iar lui Pavel i s-a
tãiat capul la curtea împãrãteascã ºi aºa au murit amîndoi cu moarte
de martir, nu pentru aceasta, pentru cã au suferit atît de mult, la urma
urmei ºi moartea de martir, nu pentru acestea sînt ei în cer, ci pentru
cã un Altul a murit în locul lor, scãldat în sînge, pe Golgota! Pentru
aceea sînt ei în cer, pentru aceea ºi ei, ºi ceilalþi apostoli, ºi ceilalþi
proroci, ºi toþi mucenicii, ºi toþi drepþii, ºi toþi cîþi sînt în cer sînt
pentru cã un Altul a murit în locul lor, pe Crucea de pe Golgota. Sau
poate c ã va zi c e c i neva: Da r, dacã ei au ajuns în cer prin Jertfa
Mîntuitorului de pe Crucea de pe Golgota , ei n- au ni c i un merit?
Meritul l or unde-i, cã au suferit bãtãi, chinuri, batjocuri etc., cum
descrie apostolul din ziua de Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel, din 2
Corinteni, capitolul 12:
De 5 ori am luat de la iudei cîte 39 de bîte 40 fãrã una, s-a
sfãrî ma t de ma i mul te or i c or a bi a c u mi ne î n mar e , am fost în
primejdii de moarte din pricina fraþilor, din pricina fiarelor, m-am
luptat cu fiarele în Efes - ºi îºi descrie apostolul acolo toate suferinþele
lui. ªi, ca o încununare, la urmã spune: Pe deasupra tuturora, apasã
în fiecare zi grija Bisericilor asupra mea, cãci care dintre voi arde ºi
eu sã nu sufãr? Care din voi pãcãtuieºte ºi eu sã nu mã aprind? Fraþii
mei! Aceºti apostoli sînt azi în cer. ªi nu iau decît cîteva exemple,
pentru cã pe ei ieri i-am sãrbãtorit; noi i-am luat doar ca 2 exemple,
cã doar toþi apostolii au suferit. Cum e Toma, bunãoarã. În India a
suferit moarte de martir. 5 suliþe s-au bãgat deodatã în el ºi aºa ºi-a
sfîrºit viaþa. Iuda, în Arabia ºi Mesopotamia, a îndurat cele mai grele
chinuri ºi acolo a murit. Andrei a murit pe cruce ºi el. Afarã de Sfîntul
Ioan Evanghelistul - numai el singur n-a murit de moarte de martir. El
a trãit pînã la 105 ani ºi a murit de moarte bunã, dar a suferit chinuri
în viaþã ºi persecuþii ºi exilarea de cãtre împãratul pãgîn, departe, pe
Insula Patmos, în Marea Egee. Acolo l- a u pãr ã s it pe Sfîntul Ioan,
acolo l-au izolat, pentru ca sã moarã mîncat de fiarele sãlbatice de
acolo. Dar Dumnezeu S-a îndurat ºi a avut un pl an mare cu el; de
aceea l-a trimis pe Insula Patmos.
Pag. 94

Cãci acolo Dumnezeu i-a arãtat Apocalipsa sau Judecata cea din
Urmã ºi tot ce are sã se petreacã pe pãmînt în zilele din urmã.
Fraþilor dragi, mai am 2 cuvinte ºi apoi las locul celorlalþi - cã,
slavã Domnului! - sînt destui care sã vorbeascã ºi cine sã asculte! O
cîntare de-a noastrã de la morþi spune aºa: Toþi care în viaþã crucea ca
jugul a þ i pur ta t º i Mi e Mi-aþi urmat cu credinþã, luaþi darurile ºi
cununile cereºti ce am pregãtit vouã.
Va zice cineva: Dar ei, Petru ºi Pavel, ºi Bartolomeu, ºi Toma, ºi
Andrei, ºi Iuda, ºi ceilalþi, care-i meritul lor cã au suferit atît de mult
pentru Hristos? Auziþi ce ne rãspunde cîntarea? Toþi cei care, în viaþã,
c r uc ea ca j ugul aþ i purtat ºi Mie Mi-aþi urmat cu credinþã. Cãtr e
aceºtia va zice El, numai cãtre aceºtia va zice: Veniþi de luaþi bunurile
ºi cununile cereºti care au fos t pregãtite vouã! Amin. Slãvit sã fie
Domnul!
 Pag. 95

O zi de înviorare

Vorbirea fratelui Sandu Munteanu la nunta de la Vãlani - 4-VII-1976

Dragii noº tr i fraþi ºi surori, mulþumim din toatã inima lui

Dumnezeu, Bunului nostru Tatã din ceruri, care ne-a lungit firul vieþii
noastre ºi ne-a adus cu bine pî nã î n c l i pa aceasta, ca iarãºi sã ne
putem vedea faþã cãtre faþã. Deºi de la mari distanþe, noi, aºa cum ne
învaþã Cuvîntul lui Dumnezeu, ne purtãm pe braþele rugãciunii unii pe
alþii, ne ducem sarcinile unii altora ºi ne rugãm Domnului sã ne ajute
ca fiecare dintre noi care am avut parte de chemarea aceasta sfîntã sã
ajungem în Împãrãþia lui Dumnezeu. Dar bucuria noastrã este atît de
mare, încît nu avem cuvinte sã-I mulþumim lui Dumnezeu în clipele
acestea cã ne-a adus prilejul acesta atît de minunat, ziua aceasta pe
c a r e a pr e gã ti t-o Dumnezeu încã din veºnicii pe ntr u î nvi or a r e a
sufletelor noastre, pentru mîngîierea sufletului nostru, ca sã ne hrãnim
astfel din Cuvîntul lui Dumnezeu. Mari sînt bucuriile noastre frãþeºti
din ziua aceasta.
Aceastã zi va rãmîne un imbold pentru lupta noastrã de zi cu zi.
Aceastã zi ne va a duce aminte cã trebuie sã rãmînem statornici la
picioarele Domnului Isus. Unde sînt adunaþi 2 sau 3 în Numele Meu
sînt ºi Eu acolo, spune Domnul Is us î n Eva nghe l i a de la Matei.
Domnul Isus priveºte acum feþele fiecãruia dintre noi; El ºtie osteneala
fiecãruia dintre noi pe care am dat-o ºi c ã a m tr e c ut pe s te unele
piedici, c e i care aþi trecut de peste munþi ºi aþi ajuns aici la fraþii
noºtri. ªi în aceastã zi, Dumnezeu vrea sã ne învioreze sufletul nostru.
Vrea ca în ziua aceasta sã dã m la o parte orice piedicã ºi, dacã în
fiinþa noastrã mai avem gînduri ºi lucruri care nu sînt dupã voia lui
Dumnezeu, Domnul ne spune fiecãruia: Daþi la o parte orice piedicã
ºi pãcatul care vã înfãºoarã aºa de lesne ºi sã-L primim pe El ca Domn
ºi Stãpîn al vieþii. El ºi azi bate la uºa inimii noastre. Nu-L lãsaþi, dragi
fraþi ºi surori, sã plece tot trist de la noi. Sã plecãm de aici cu o inimã
nouã ºi uºuratã de poverile ei. În Evanghelia de la Luca, capitolul 19
c u ve r s e tul 1, ne s pune de s pr e Za c heu, care a alergat î na i nte a
Domnului, cãci a auzit c ã tr e c e pr i n c e ta te a Ierihonului. S-a suit
într-un dud, sã-L vadã mai bine. Ce n-avea acest om?
Dar dorul dupã Patria Cereascã, dorinþa de a-L vedea pe Domnul
au fost mai mari. Cã a lãsat totul ºi a alergat înaintea Domnului Isus.
Iar Domnul, car e i - a c unos c ut gî ndul , care i-a cunoscut inima ºi
dorinþa, cînd a ajuns în dreptul dudului, i-a spus: Zachee, coboarã-te
de gr abã j os , cã astãzi trebuie sã intru în casa ta, astãzi mîntuirea
trebuie sã rãmînã în casa ta. ªi azi, scumpii noºtri fraþi, Domnul Isus
ne spune fiecãruia tot aºa: Ioane, Sandule sau Maricico, coboarã jos
din dudul vieþii tale! Destul ai trãit fãrã Mine. Astãzi vreau sã intru în
familia ta, astãzi vreau sã intru în casa ta, astãzi vreau sã-þi dãruiesc
pacea Mea. Ori de cîte ori þi-a mers bine în familia ta, atunci Domnul
Isus a trecut prin Ierihonul vieþii tale. Adu-þi aminte cînd o cîntate þi-a
miºcat inima ta. Adu-þi aminte cînd cuvîntul unui fr ate þi-a miºcat
inima sã vii la Domnul Isus. Atunci te-a cercetat pe tine mîntuirea lui
Dumnezeu.
Pag. 96

ªi, dacã aºa stau lucrurile, de cine sã ascultãm noi atunci? De

oameni sau de Dumnezeu? Sã ascultãm de Dumnezeu, cã mult nu mai
este ºi Cel ce vine va veni ºi nu va zãbovi. Iatã cã vedem ºi simþim în
inima noastrã cum ultimele oiþe se întorc spre staulul divin. Tot ce
Dumnezeu ne dã ºi azi, sã strîngem în inima noastrã ºi sã ne aducem
aminte cã pe braþele Domnului Isus sîntem purtaþi oricare dintre noi.
Mi-aduc aminte de o familie care era destul de îndureratã. Mi-aduc
aminte de o mamã care avea 4 copii ºi, pe timpul foametei din anul
1946, aceastã mamã s-a îmbolnãvit de o boalã destul de grea. ªi cel
mai mic copil nu avea decît vîrsta de 7 ani. Dar, înainte de a trece
mama de pe pã mî nt, º i - a aduna t c opi l a º i i î n jurul patului ei de
suferinþã ºi le-a s pus : Dr a gi i mamei, sã ascultaþi de Cuvîntul lui
Dumnezeu. Eu plec, ºi voi nu aveþi tatã ºi nici pe mine n-o sã mã mai
aveþi; pentru cã aceasta este viaþa scurtã. Voi sã ascultaþi de fraþii
voºtri, sã ascultaþi de Cuvîntul lui Dumnezeu. Dragii mei fraþi, cel mai
mic copil al acestei mame eram eu. Cãci în anul 1946, mama noastrã
ºi-a lãsat cei 4 copii singuri-singurei, fãrã mamã ºi fãrã tatã. Nu aveam
nici rude, nici fraþi mai mari ºi eram mici copii de ºcoalã ºi nu ºtiam
unde sã alergãm.
Dar am învãþat de la mama noastrã sã plecãm genunchii în faþa
Domnului Isus ºi, atunci cînd nu aveam o bucatã de pîine, ºtiam sã ne
închi nã m î n odã i þ a noastrã ºi sã strigãm spre Domnul cei 4 copii
orfani: Doamne Isuse, vino în ajutorul nostru, cãci Tu ne eºti tatã, tu
ne eºti ºi mamã. Fraþii mei dragi, frãþiile voastre mi-aþi fost ºi mamã,
frãþiile voastre mi-aþi fost ºi tatã. Frãþiile voastre ne sînteþi mai dragi
ca lumina ochilor. De aceea, ori de cîte ori aud de fraþi sau aud de
adunare, mã cutremur de marea bucurie, de marea chemare pe care
Domnul ne-a fãcut-o nouã. ªi avem aceastã încredere cã dincolo de
mormînt ne vom vedea cu mama noastrã. Dincolo de mormînt ne vom
vedea cu tatãl nostru care ne-a crescut. Dincolo de mormînt ne vom
ve dea cu fratele nostru de care ne-am despãrþit, care a plecat ma i
devreme din mijlocul nostru. Dincolo de mormînt ne vom vedea cu
copiii noºtri care au ºtiut sã îngenuncheze în faþa Domnului. Dincolo
de mormînt vã veþi vedea cu soþii voºtri, cu soþiile voastre care au
înþeles chemarea lui Dumnezeu. Mulþumim din toatã inima Bunului
Dumnezeu ºi sã ne ajute Domnul Isus sã rãmînem statornici, legaþi în
dragostea Lui, sã rãmînem neclintiþi la picioarele Domnului Isus. ªi,
atunci cînd va veni furtuna mai puternicã pe s te noi , sã ne aducem
aminte de aceastã zi. Sã facã Bunul Dumnezeu ca, aºa cum azi stãm
într-un extaz de bucurie, aºa cum azi stãm la picioarele Domnului, tot
aºa sã ne vedem ºi sã ajungem cu toþii în Împãrãþia Lui cea veºnicã.
Amin. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 97

Multe lucruri mai am sã vã spun

Vor bi r e a fr a tel ui P o p a P etr u ( Ba ti z) l a nunta de l a Vã l a ni -

4-VII-1976

Mai am sã vã spun multe lucruri, dar acum nu le puteþi purta. Cînd

va veni Mîngîietorul, Duhul adevãrului, are sã vã cãlãuzeascã în tot
adevãrul; cãci El nu va vorbi de le El, ci va vorbi tot ce va fi auzit ºi
vã va descoperi lucrurile viitoare. El Mã va proslãvi, pentru cã va lua
din ce este al Meu ºi vã va descoperi. Tot ce are Tatãl este al Meu; de
aceea am zis cã va lua din ce este al Meu ºi vã va descoperi ( Ioan
16, 12-15 ). Spre sfîrºitul misiunii, Domnul Isus, ca Învãþãtor aici pe
pã mî nt, a c ãuta t s ã- i pr e gã te a s c ã pe uc e ni c i pentr u pr i mi r ea
fãgãduinþei, adicã pentru primirea Duhului Sfînt. Mai am sã vã spun
multe lucruri, dar acum nu le puteþ i pur ta . ªi l e - a da t fr umoa s a
fã gã dui nþ ã - nu numa i lor, ci ºi tuturor credincioº i l or di n toa te
timpurile: Cînd va veni Mîngîietorul, vã va învãþa tot adevãrul, pentru
cã El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit. Fraþilor dragi,
gîndiþi-vã bine la citatul acesta: Duhul Sfînt nu va vorbi de la El, ci va
vorbi tot ce va fi auzit. E o învãþãturã pentru noi toþi.
Niciodatã în adunãrile noastre nu trebuie sã vorbim noi. Trebuie sã
vor be a s c ã Duhul lui Dumnezeu prin noi. Noi s î nte m ca bl ul s au
conducta prin care Duhul lui Dumneze u r e va r s ã binecuvîntarea în
adunare. El este Învãþãtorul nostru ºi binecuvîntatã este adunarea în
care Duhul l ui Dumne zeu e lãsat liber sã lucreze, pentru cã avem
atîtea lipsuri ºi goluri. Sînt atîtea descoperiri pe care Dumnezeu nu ni
le poate trimite î ncã din pricina slãbiciunilor noastre. Mîntuitorul
nostru L-a fãgãduit apostolilor pe Duhul Sfînt, care va lua din ce este
al lui Dumnezeu ºi le va descoperi lor. Sfîntul Pavel spune, în privinþa
aceasta: N-am îndrãznit sã pomenesc nici un lucru pe care Hristos sã
nu-l fi fãcut prin mine. El din viaþa lui însuºi vorbea. El este acela
despre care s-a spus mai înainte cã zicea: Evanghelia pe care eu v-am
propovãduit-o nu e de obîrºie omeneascã, pentru cã n-am primit-o,
nici n-am învãþat-o de la oameni, ci prin descoperirea Duhului Sfînt.
E foa r te i mpor ta nt s ã º ti m c um Duhul lui Dumnezeu descope r ã
adevãrul lui Dumnezeu Bisericilor. Duhul l ui Dumnezeu cunoaºte
golurile ºi lipsuri l e noastre ºi din aceastã zi - ºi El va avea atîtea
lucruri sã ne înveþe pe noi, ca Învãþãtor.
Va lua din cele ale lui Dumnezeu ºi ne va da. Chiar Mîntuitorul
spunea: Eu nu pot sã fac de la Mine nimic. Fiul face tot ce vede pe
Tatãl fãcînd. Domnul Isus trãia pe pãmînt cu trup, dar Duhul Lui era
una cu Dumnezeu. Ve de a pe Dumne ze u, Î l a uzea pe Dumne ze u,
a uzea ce se vorbea în Ceruri ºi toate acestea le transmitea aic i pe
pãmînt, în mijlocul nostru. Ne-a vorbit prin pilde, prin istorioare, prin
vindecãri pe care le-a fãcut, cãci asta era introducerea învãþãturilor pe
care Domnul voia sã le desãvîrºeascã mai de pa r te. De e xempl u,
înmulþirea pîinilor. Credeþi oare cã acesta a fost scopul Domnului,
numai sã sature 5.000 de oameni cu 5 pîini? Nu, fraþii mei! Cînd au
venit mulþi mi l e di nc ol o de Mar ea Tiberiadei ºi L-au gãsit, L-au
întrebat: Învãþãtorule, cînd ai venit aici? Mîntuitorul le-a rãspuns cu
totul altceva:
Pag. 98

Voi Mã cãutaþi nu pentru cã aþi vãzut semne ºi minuni, ci pentru

cã aþi mîncat din pîini ºi v-aþi sãturat. Lucr aþ i nu pentru mîncarea
pieritoare, ci pentru mîncarea care rãmîne pentru viaþa veºnicã. ªi a
început apoi, prin Duhul, sã meargã mai departe, lãsînd partea pîinilor
ºi a peºtilor, ºi le-a vorbit mai departe din Cuvîntul lui Dumnezeu. Tot
la fe l , fr a þ i l or dragi, atît de bogat e Dumnezeu în cunoºtinþã ºi în
pricepere, ºi în înþele pciune cã, pentru noi, dacã în fiecare zi s-ar
vorbi tot lucruri noi, nu s-ar termina veacuri de-a r î ndul s ã ni s e
descopere înþelepciune a l ui Dumnezeu ºi ceea ce ar trebui pentru
c r e º ter e a noa s tr ã duhovniceascã. S-a spus de la înce put de s pr e
începutul acestei Lucrãri, despre pãrintele Iosif, care zicea: Lucrarea
aceasta e un rãsad al Duhului Sfînt, Lucrarea aceasta este crescutã ºi
alimentatã de Duhul lui Dumnezeu. Aþi vãzut în cartea Ce este Oastea
Domnului cum era o moarã ºi pe jgheabul ei curgea apã, iar la axul
morii era un pi tic care te fãcea sã zîmbeºti, gîndind cã el ar purta
moara aceasta.
Pãrintele Iosif a spus: Poate zîmbiþi cînd vedeþi tabloul acesta, dar
eu sînt piticul de la axul mor i i . Nu eu port moara, ci apa Duhului
Sfînt poa r tã moa r a º i mã poa r tã ºi pe mine. Aºa a fost Lucrarea
aceasta prin care Dumnezeu ne-a binecuvîntat. De la început, nimeni
nu ºi-a dat seama ce se va naºte din aceastã Lucrare binecuvîntatã.
Duºmanii rîdeau ºi-i spuneau mereu pãrintelui Iosif: Aºa-i cã-þi pare
rãu cã ai pornit aceastã Lucrare? Cãutau sã stîrneascã în el o pãrere
de r ã u c ã a por ni t la drum aceastã Lucrare, dar n-a por ni t- o e l .
Mi - a duc a minte, la primul mare congres al Oastei, pãrintele Iosif
spunea aºa: M-am gîndit la un congres al Oastei pe þarã. M-am gîndit
sã se þinã de sãrbãtoarea Sfîntului Ilie, dar parcã Domnul mi-a spus:
Nu e bine de Sfîntul Ilie. M-am gîndit la o altã sãrbãtoare, ºi Domnul
mi-a spus: Nu e bine. Dumnezeu a împins c ongresul acesta pînã la
ziua Cincize c i mi i , l a Pogor îrea Duhului Sfînt. ªi Dumnezeu ne-a
îndemnat sã facem în zi ua Pogor î r i i Duhul ui Sfînt acest congres,
pentru cã aceastã Lucrare este un rãsad al Duhului Sfînt.
ªi, într-adevãr, Lucrarea aceasta a fost un rãsad al Duhului Sfînt.
Mari biruinþe a fãcut Dumnezeu în Biserica noastrã. Fraþii mei, dupã
Primul Rãzboi Mondial, cînd au început sã bîntuie curentele strãine în
Lucrarea aceasta, insultîndu-l pe pãrintele Iosif, unii ziceau: Biserica
voastrã e o mamã stearpã, care nu mai naºte. Pãrintele le-a spus ºi le-a
dovedit cã nu-i adevãrat, cãci ºi-a pus tocul, pana de scris în slujba lui
Dumnezeu ºi a început sã lucreze, sã scrie, sã se roage, sã îndemne
fraþii. ªi, într-adevãr, Biserica noastrã a fost o mamã care a nãscut. De
aceea noi trebuie sã rãmînem statornici, fraþii mei dragi, cãci acesta e
cîmpul nostru de lucru. Ac e s ta es te l oc ul î n c a r e noi trebuie sã
întoarcem suflete la Dumnezeu. Vorbeam cu cineva zilele trecute ºi-mi
spunea:
- De ce nu ieºiþi din Babilon?
- Dragul meu, i-am spus, de ce nu înþelegi ce este Babilonul?
Babilonul e lumea, sînt pãcatele lumii
- Dar ce cãutaþi voi în Bisericã? Mã întrebã el.
- Eu te întreb: ce a cãutat Domnul în casa lui Simon leprosul, care
îl privea cu urã ºi cãuta motive sã Îl poatã învinui? Domnul Isus s-a
dus în casa lui Simon leprosul sã caute, sã mîntuiascã ce era pierdut.
 Pag. 99

Lucrarea aceasta a Oastei Domnului a rãmas în Bisericã pentru ca

s ã mîntuiascã ce era pierdut. Voi mergeþi pe ºanþ ur i , î n bufe t, s ã
cãutaþi oamenii pierduþi? Voi îi furaþi din Bisericã! Noi am primit din
partea Domnului sã cãutãm în Bisericã, sã aducem ce era pierdut. ªi
minunat a spus pãrintele Iosif: Lucrarea Oastei Domnului are menirea
sã aprindã toate luminile din candelabrul Bisericii. O luminã nu-i
numai o bucatã de parafinã cu fi ti l ; e i î i tr e bui e foc. Aº a a fost
Lucrarea aceasta în Biserica noastrã. Ea, dacã a fost ceva, a fost foc,
a aprins luminile care n-aveau foc în ele. Era parafinã, era cearã, era
fitil, dar nu era foc în ele. ªi Mîntuitorul ne-a învãþat: Foc am venit
sã aduc pe pãmînt ºi vreau sã se aprindã chiar acum. ªi binecuvîntat
sã fie Dumnezeu cã a aprins focul acesta ce arde de peste 50 de ani.
Ma r i bi r uinþe a fãcut Dumnezeu prin aceastã Lucrare în Bi s e r i c a
noastrã. Deci noi, cînd am fãcut un legãmînt cu Dumnezeu în Biserica
no a s tr ã , am fã c ut un l e gã mî nt de s tator ni ci e î n Luc r a r e a l ui
Dumnezeu. ªi, dacã s-a putut Sfîntul Pavel lãuda cu ceva, s-a lãudat
cu Biserica tesalonicenilor, cînd spune:
Mã laud cu voi în Biserica lui Dumnezeu pentru statornicia ºi
credinþa voastrã, cãci dragostea voastrã merge mereu crescînd. Sîntem
învinuiþi nu numai din afarã, ci ºi de unii care fãceau parte din cercul
acesta: Dar pînã cînd tot a c este învãþãturi? Eu le rãspund în felul
urmãtor: Un copil, cînd se naºte, se naºte cu mãdularele sale ºi creºte.
Îi cresc alte mãdulare? Nu, ci îi cresc mãdularele cu care s-a nãscut.
Atunci de ce sîntem noi învinuiþi, spunîndu-ni-se cã noi trebuie sã
creºtem, fraþii mei, sã nu rãmînem la învãþãturile începãtoare? Fraþii
mei, ce înþelegeþi prin a creºte? Alte mãdulare? Sã creascã mîini peste
mîini, picioare peste picioare, urechi peste urechi? Nu, fraþii mei!
Mãdularele cu c a r e ne - a m nã s cut noi, ele trebuie sã se dezvolte,
trebuie sã creascã, pentru ca sã ajungã la maturitate. Deci vedeþi cã nu
e îndreptãþitã învinuirea aceasta? ªi, binecuvîntat sã fie Dumnezeu,
noi avem în þara noastrã oameni de la coarnele plugului care mînuiesc
cu multã putere Cuvîntul lui Dumnezeu. Au crescut. Avem muncitori
în fabrici, care sînt mode l î n toatã munca lor, în toate privinþele,
fruntaºi în pr oducþie. Au pus mîna pe Cuvîntul lui Dumnezeu ºi au
crescut. Au devenit oameni despre care Sfîntul Pavel spunea: trebuie
sã fie învãþãtori. Au devenit învãþãtori aceºti oameni, pentru cã L-au
a vut ca peda gog pe Duhul lui Dumnezeu, care mereu le vorbea º i
mereu îi ajuta la creºterea duhovniceascã.
Pe acest Mîngîietor, pe acest Învãþãtor noi Îl avem ºi astãzi, fraþii
mei dragi. ªi El ar vrea sã ne dea ºi nouã, ca ºi poporului Israel cînd
mergea prin pustie timp de 40 de ani - cînd Dumnezeu le dãdea pîine
proaspãtã din cer, spunîndu-le: Sã nu str î ngeþi manã pentru 2 zile,
pentru cã Dumnezeu Se îngrijeºte de hrana voastrã în fiecare zi. Dacã
S-a îngrijit de poporul lui Israel ºi i-a dat manã din cer, pîine din cer
oare nu Se va îngriji ºi de pîinea noastrã de toate zilele, de Pîinea
Cuvîntului lui Dumnezeu, ca sã avem Pîine proaspãtã în fiecare zi?
Pîine venitã din cer, despre care a spus Domnul: Fiul omului v-a adus
adevãrata pîine, care vine din cer! Binecuvîntat sã fie Dumnezeu cã
adunãrile noastre sînt pline de bogãþie duhovniceascã. Binecuvîntat sã
fie El, cãci se vede cu ochii noºtri cum fraþii cresc în toate privinþele,
ca sã ajungã la Cel ce este Capul, la Hristos.
Pag. 100

Fraþii mei, noi aºa am învãþat în anii copilãriei, cînd am primit

Cuvî ntul l ui Dumne zeu. Un frate se plîngea odatã de pr e a mul tã
rãcealã. Eu vã întreb, fraþii mei: noi, care avem datoria sã sprijinim
me r e u Lucr area în rugãciune, cum stãm noi c u da tor i a a c e a s ta ?
Întãresc din nou ce am mai spus ºi asearã, ceea ce a spus ºi Sfîntul
Apos tol Pa vel: Rugaþi-vã pe ntr u mi ne , c a s ã ve s te s c Cuvî ntul
Domnului aºa cum trebuie. Rugaþi-vã pentru mine, cã mi s-a deschis
o uº ã pe ntr u Cuvî nt. Aº a a m por ni t noi din copilãria noastrã în
Lucrarea lui Dumnezeu. Me r ge a m pe jos cîte 40, 50, 60 de km. în
fiecare duminicã, pentru adunare. Iar drumurile noastre erau presãrate
cu rugãciuni. Ne rugam mereu pentru fraþii lucrãtori, pentru Lucrare,
p e ntr u a s c ul tã tor i i Cuvî ntul ui l ui Dumne ze u. ªi Dumneze u a
binecuvîntat în mare mãsurã Lucrarea Sa. Deci vã îndemnãm stãruitor:
stãruiþi mai mult în rugãciune. Ori de cîte ori venim la adunare, cînd
cineva vorbeºte , ceilalþi sã-l sprijine pe braþe de rugãciune. Dacã
Moise a avut nevoie de Aron ºi Hur sã-i sprijine braþele obosite, ca
poporul lui Dumnezeu sã biruie, aceasta e o învãþãturã ºi pentru noi.
Fraþii trebuie sprijiniþi în rugãciune. Sã ne þinem braþele sus, pentru ca
Dumnezeu sã-ªi poatã descoperi planurile Sale de mîntuire pe care le
are pentru noi, pentru fiecare în parte. Domnul sã ne ajute sã împlinim
tot Cuvîntul Lui. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 101

Rob ºi apostol

Vorbirea fratelui Arcadie la nunta de la Suceava - 1977

Slãvit sã fie Domnul! Sã citim împreunã Cuvîntul lui Dumnezeu de

la Epistola a doua a Sfîntului Petru, începînd cu versetul 1: Simon
Petru, rob ºi apostol al l ui Is us Hr i s tos, cãtre cei ce au cãpãtat o
credinþã de acelaºi preþ cu a noastrã, prin dreptatea Dumnezeului ºi
Mîntuitorului nostru Isus Hristos. Harul ºi pacea sã vã fie înmulþite
prin cunoaºterea lui Dumnezeu ºi a Domnului nos tr u Isus Hristos.
Dumnezeiasca Lui putere ne-a dãruit tot ce priveºte viaþa ºi evlavia,
prin cunoaºterea Celui ce ne-a chemat prin slava ºi puterea Lui, prin
care El ne-a dat fãgãduinþele Lui nespus de mari ºi scumpe ca, prin
e l e , s ã vã fa ce þ i pã r taº i firii Dumnezeieºti, dupã ce aþi fugit de
stricãciunea care este în lume prin pofte (2 Petru 1, 1-4 ). Iubiþi fraþi
ºi scumpe surori! Acesta este Cuvîntul lui Dumnezeu spus de Sfîntul
Apostol Petru în Epistola sa a doua ºi trimisã fraþilor care primiserã
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi care, mulþi dintre ei, îl cunoºteau personal,
pentru cã i-au vãzut faþa ºi au ascultat Cuvîntul lui Dumnezeu vestit
prin el. ªi acum, cînd le scrie aceastã a doua Epistolã, ca ºi în prima,
începe cu numele lui, Simon, cu numele acesta pe c a r e i l - au dat
pãrinþii lui, a º a dupã c um fi e car e di ntr e noi primim un nume la
naºterea noastrã, fie cã-l primim din calendar, fie cã pãrinþii iubesc un
alt nume ºi dau copiilor lor numele pe care îl vor ºi pe care îl iubesc
ei. Simon, acesta este numele pe care l-a primit el de la pãrinþii lui
trupeºti.
ªi, dupã numele lui personal primit de la pãrinþi, el adaugã: Petru.
La numele Simon, mai adaugã unul: Petru. Acest nume l-a primit de
la Domnul Isus atunci cînd prima datã a fost dus în faþa Mîntuitorului
de cãtre fratele sãu Andrei. Domnul Isus i-a spus aºa: Tu te vei numi
Petru! ªi a poi me r e u c u a ce s t nume a fost cunoscut printre fraþi.
Totuºi, cum vedeþi în multe locuri, apostolii care scriu sau vorbesc
de s pr e e l fol os e s c numa i numele Petru. Dar e l , a tunc i cî nd s e
adreseazã fraþilor, nu se leapãdã de numele lui primit în familia lui, ci
spune: Simon, adãugînd ºi numele primit din partea Domnului Isus:
Petru. Cã aºa este în viaþa aceasta: odatã cu naºterea, fiecare dintre
noi sîntem o persoanã, avem o identitate ºi deci trebuie sã purtãm ºi
un nume. Un nume pe care-l primim de la pãrinþii noºtri trupeºti. Dar
mai primim un nume pe care-l purtãm. Fie cã-l primim de la Domnul
Isus, fie cã îl primim de la oameni. C ã , d e fa p t , c o p i i i l ui
Dumnezeu, în a c eastã lume, poartã mai multe nume: poartã numele
pãrinþilor lor; poartã numele cu care sînt numiþi de Domnul Isus; ºi
mai poartã multe alte nume, cu care oamenii îi numesc apoi: nume de
ocarã, nume de batjocurã, nume prin care ei sînt defãimaþi, ca fiind
ceea ce într-adevãr ei nu sînt. Fraþii mei, a º a ve de m ºi noi ºi aºa
credem Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi mai departe spune: Rob ºi apostol.
Aceasta aratã ºi o stare, aratã ºi o slujbã. Robul nu este stãpîn pe sine
însuºi, ci este al stãpînului sãu. ªi Sfîntul Petru spune cã este rob ºi
apostol al lui Dumnezeu. El recunoaºte ºi mãrturiseºte în faþa fraþilor
cã este rãscumpãrat. ªi, odatã fiind rãscumpãrat de Domnul, el este
robul Domnului Isus.
Pag. 102

Se ºtie din Vechiul Testament cã robul nu este stãpîn pe sine

însuºi. Robul nu este stãpîn pe voia lui. Robul nu poate sã facã nimic
de la el, fãrã voia ºi fãrã cuvîntul stãpînului sãu. ªi aºa spune cã este
el rob. Sã învãþãm ºi noi de aici, pentru cã nu numai el este robul lui
Dumnezeu; dar Cuvîntul lui Dumnezeu ne aratã ºi nouã, celor care am
crezut în El, cã ºi noi sîntem robii Lui. ªi, dacã sîntem robii Lui, noi
nu mai sîntem ai noºtri, ci sîntem ai Celui ce ne-am rãscumpãrat cu
scump Sî nge l e Sã u, a di cã s î ntem a i Domnului Isus. ªi, în viaþa
noastrã, în lucrãrile noastre, în mersul nostru, noi, ca robi ai Lui, nu
avem voie sã facem nimic din ceea ce nu este Voia Lui, din ceea ce
nu este plãcut înaintea Lui. Cãci atunci ieºim din ascultarea Lui, ieºim
din Cuvîntul Lui, atunci dovedim neascultare. ªi stãpînul este acela
care dispune de robul sãu ºi poate sã ia oric e mã s ur ã c rede el de
cuviinþã pentru robul sãu. De aceea, dacã ºi noi sîntem robii Lui, dacã
s î nte m r obi i Domnului Isus, trebuie ca fi e c a r e di ntr e noi s ã ne
c e r c etãm î na i nte a lui Dumnezeu, sã ne punem la încercare, sã ne
verificãm starea noastrã, sã vedem: sîntem noi gata totdeauna de a
asculta Cuvîntul Stãpînului nostru? Sîntem gata totdeauna de a urma
voia Lui, chiar dacã nouã nu ne-ar plãcea acest lucru?
Sã ne verificãm în privinþa aceasta starea noastrã sufleteascã. Sã ne
verificãm starea inimii noastre prin Cuvîntul lui Dumnezeu ºi sã ne
rugãm Domnului, pentru ca sã ne putem cerceta, sã ne putem verifica,
sã ne putem cunoaºte pe noi înºine, cãci de multe ori noi, personal,
chiar pe noi nu ne cunoaºtem. În vorbã sîntem una, în faptã alta. În
mersul nostru sîntem una, iar în lucrarea noastrã sîntem alta. ªi de
multe ori sîntem foarte departe de ce e a c e ar tr e bui s ã fim dupã
numele nostru ºi dupã cuvîntul nostru. Viaþa noastrã de multe ori ne
dã de gol, mãrturiseºte împotriva noastrã, pentru cã într-adevãr nu
sîntem robii Lui, c i s î nte m r obi a i pãcatului, sîntem robi ai unor
lucruri care ne-au biruit, aºa dupã cum este scris cã fiecare este rob
al lucrului de care este stãpînit. Cine este stãpînit de supãrare este rob
al supãrãrii. Cine este stãpînit de mînie este rob al mîniei. Cine este
stãpînit de lãcomia de avere este rob al lãcomiei de avere. Cine iubeºte
banul este rob al banului. ªi iatã deci cîte lucruri pot sã punã stãpînire
pe noi; ºi ne supun voit de noi, cu voia noastrã pun stãpînire pe noi.
ªi aceasta, tocmai din c a uzã c ã nu s î nte m c u bãgare de seamã la
voinþa Stãpînului nostru, la Cuvîntul Lui, la porunca Lui, pe care El
ne-o spune ca unor robi ai Lui.
Apostolul Petru era ºi rob, era ºi copil al lui Dumnezeu. ªi noi
sîntem ºi robi, dar sîntem ºi copii ai lui Dumnezeu. ªi aceasta este o
stare pe care trebuie sã o dovedim prin viaþa noastrã - cã într-adevãr
sîntem aºa, copii ai lui Dumnezeu. Vedeþi ce mult se aseamãnã copiii
trupeºti cu pãrinþii lor; ºi uneori nu numai cu pãrinþii, ci ºi cu bunicii
ºi cu strãbunicii. Pînã la al patrulea neam se pot observa trãsãturile în
noul nãscut. ªi atunci, cei ce-l vãd spun: Iatã ce bine seamã nã c u
maicã-sa! Ce bine seamãnã cu bunicul sãu! Vorbesc bãtrînii cã aºa era
ºi el. ªi în credinþã, dragii mei, noi trebuie sã ne asemãnãm, cu Acela
care ne-a nãscut, prin care am fost aduºi în starea aceasta.
 Pag. 103

ªi, dacã sîntem într-adevãr nãscuþi din Hristos ºi sîntem în Hristos,

care este viaþa noastrã, puterea noastrã ºi în care avem viaþa, miºcarea
ºi fiinþa, trebuie sã ne asemãnãm Lui în toate lucrurile, cã aºa este
scris: Dacã este cineva în Hr i stos, este o fãpturã nouã. Toate cele
vechi se duc ºi toate lucrurile se fac noi. ªi tocmai lucrurile acestea
noi, în viaþa noastrã, mãrturisesc despre noi cã ne asemãnãm cu Acela
din care sîntem ºi care este Tatãl nos tr u, º i c a r e e s te Dumnezeul
nostru. Altcum, dacã în viaþa noastrã nu se mãrturiseºte acest lucru,
vorbe l e noas tr e , or i cît de minunate ºi iscusite ar fi ele, oricît de
frumoase ar fi ele înºirate unele dupã altele, nu pot sã acopere lipsa
aceasta pe care o dovedeºte viaþa noastrã. De aceea Sfîntul Petru nu
se teme sã le spunã fraþilor cã este robul lui Hristos. Pentru cã în tot
ce a spus ºi în tot ce a fãcut pînã la moartea lui, el a dovedit acest
lucru. ªi nici cei de pe vremea lui, nici cei de dupã el, nici cei care
trãim astãzi nu putem sã spunem cã, într-adevãr, nu a fost robul lui
Dumnezeu. Cãci a dovedit prin viaþa lui ºi prim moartea lui a întãrit
acest lucru. Sã dovedim ºi noi acest lucru în familia noastrã, în viaþa
noastrã, la locul nostru de muncã, în cãlãtoria noastrã cu trenul sau cu
autobuzul cînd mergem l a l oc ul unde muncim, cã ne asemãnãm cu
Tatãl nostru, cu Dumnezeul nostru din care am primit lucrurile cele
noi care trebuie sã se vadã în viaþa noastrã. În lume, tot ceea ce este
e stricat. E din veacul acesta. Dar în viaþa copiilor lui Dumnezeu, toate
lucrurile, dupã Cuvîntul Scripturii, trebuie sã fie noi, cãci acestea sînt
de la Dumnezeu.
Deci iatã însemnãtatea cuvîntului rob. ªi spune ºi apostol. Aratã ºi
slujba pe care el o avea ca apostol a l l ui Dumne zeu. Dragii mei,
vestirea Evangheliei s-a fãcut de la început ºi se continuã prin oameni.
Nu îngerii au fost aleºi sã vesteascã Evanghelia, sã ducã aceastã veste
în lume, ci oamenii sînt aceia care au fost aleºi de Dumnezeu. Au fost
aleºi de El, au fost socotiþi vrednici de încredere ºi li s-a încredinþat
aceastã slujbã, cum spune Sfîntul Pavel, cã sîntem împuterniciþi din
partea lui Dumnezeu sã împlinim aceastã slujbã a împãcãrii. ªi de
aceea mãrturiseau cu atîta aprindere: Împãcaþi-vã cu Dumnezeu! Deci
iatã, ºi Sfîntul Pavel era apostol, era trimisul lui Dumnezeu. Avea
aceastã trimitere, aceastã încredinþare din partea Domnului. Pentru cã
nu oricine care este trimis este trimisul lui Dumnezeu. Nu oricine care
se ridicã sã vorbeascã în Numele Domnului este trimis de El. ªi, cum
nu toþi cei care vorbesc în Numele lui Dumne zeu s înt cãlãuziþi de
Duhul lui Dumnezeu, apostolii sînt aceia pe care i-a ales El, pe care
îi socoteºte vrednici de încredere, cãrora le dã slujba aceasta, le dã
harul acesta, le dã puterea aceasta, ca sã dovedeascã ei înºiºi cu viaþa
lor cã ei sînt apostolii Domnului ºi cã sînt trimiºii Lui; cã sînt trimiºi
de El ca sã facã aceastã slujbã - ºi o fac. O fa c c u teamã, o fac cu
grijã, o fac cu toatã lepãdarea de sine, chiar cu însuºi preþul vieþii lor,
atunci cînd se cere.
Deºi, dragii mei, ºi noi sîntem chemaþi, noi nu spunem cã sîntem
apostolii Domnului. Noi citim cuvintele Domnului ca sã învãþãm de
aici cã nu toþ i c e i c e me r g sînt trimiºii lui Hristos, nu toþi cei ce
vorbesc sînt trimiºi în Numele lui Hristos sau însãrcinaþi de El.
Pag. 104

De aceea se observã multã neînþelegere, nelãmurire, chiar ºi multã

tulburare în mintea unora, în adunãrile altora, toc mai di n pr i cina
a c e a s ta . Doar cei tr i mi º i de Dumne ze u vor be s c cuvi nte l e l ui
Dumne zeu. Acei care se ridicã spun cuvi ntel e l ui Dumne ze u. ªi
c uvi ntel e l ui Dumnezeu zidesc, cresc duhovniceºte, hrãnesc , fac
luminã în viaþã ºi totul este pace, totul este armonie, totul este bucurie
ºi înãlþare sufleteascã. Robul ºi apostolul lui Hristos, la începutul
scrierii sale, îºi spune numele, pentru ca fraþii sã vadã, sã ºtie ºi sã
cunoascã de unde primesc învãþãtura. Aþi citit epistolele Sfîntului
Pavel. Toate încep cu Pavel. În afarã de Epistola cãtre Evrei, toate
celelalte încep cu Pavel. ªi pe urmã mai este trecut cîte un colaborator
al sãu, fie cã este vorba de Timotei sau de Silvan; dar în primul rînd
e s te nume l e Apostolului Pavel. Pentru ca cei ce primesc a c e a s tã
scrisoare, cei ce primesc aceastã învãþãturã, sã ºtie de unde o primesc.
Pentru cã ºi pe vremea aceea circulau o serie de scrieri care nu erau
trimise, nu erau scrise de trimiºii lui Dumnezeu. Er a u e va nghe l i i
apocrife, cum se spune, erau epistole, scrisori care nu fãceau bine
adunãrilor, ci fãceau rã u. De a c eea apostolul îi îndemna, le scria
tesalonicenilor sã nu se clatine ºi sã nu se tulbure de vreo vorbã, de
vreo epistolã sau de vreun duh. Pentru cã ºi pe vremea aceea circulau
ºi vorbe, circulau ºi duhuri, circulau ºi scrieri care nu erau trimise din
partea Domnului ºi nu e r a u i ns ufl a te de l a Dumnezeu. De aceea,
urmarea acelor scrieri, a acelor învãþãturi era tulburarea, erau certurile,
era de zbi na r e a , e r a u cãde r i l e de l a c r edi nþ ã º i , pî nã la urmã,
nesocotirea Domnului, hulirea lui Dumnezeu.
De aceea, dragii mei, Apostolul Pavel le spune numele sãu, ca sã
ºtie ei de unde vine epistola. ªi scrie ºi unde o trimite. Deºi pe unele
le dicta ºi le scriau alþii - cum a scris ºi Terþiu - el spune la urmã: este
s c r i s cu mîna mea: Pavel - semnãtura lui - a º a s c r i u e u î n toa te
epistolele. Chiar semnãtura lui, pentru ca fraþii care primeau învãþãtura
sã fie siguri de unde o primesc, sã ºtie ce primesc, sã ºtie ce urmeazã,
s ã º ti e c ã tr e bui e s ã tr ã i as c ã º i c um tr e bui e s ã trãiasc ã º i s ã
mãrturiseascã Cuvîntul lui Dumnezeu. ªi pentru cã uneori noi am fost
lesne crezãtori ºi am primit pe oricine ºi am primit orice, s-a ajuns la
stãri foarte triste, care au avut urmãri ani de zile, fãrã ca sã se mai
poatã îndrepta, fãrã c a s ã se mai poatã reveni la bucuria dintîi, la
pacea dintîi, la dragostea ºi la legãmîntul dintîi. De aceea, dragii mei,
este un îndemn ºi o poruncã pentru noi: sã º ti m de la cine primim
învãþãtura, sã ºtim de la cine primim cuvîntul. Iatã, fraþii cãrora li s-a
scris aceastã învãþãturã o primeau de l a o pe r s oa nã c unoscutã, o
primeau de la unul de s pr e c ar e º ti a u s i gur c ã e s te tr i mi s ul lui
Dumnezeu, cã el le-a vestit la început, cã el i-a adus la Dumnezeu ºi
prin el au fost nãscuþi din nou, prin Evanghelie, la o viaþã nouã.
De aceea, ºi noi, dragii mei, sã învãþãm de aici sã nu primim
învãþãtura de la strãini, pentru cã sînt mulþi care circulã ºi sînt mulþi
care umblã, dar nu sînt trimiºii Domnului. Sã nu primim învãþãtura de
la oameni strãini de Lucrarea în care am fost nãscuþi, prin care am
fost aduº i l a Dumne ze u, pr i n c ar e L- am aflat pe Domnul Isus ºi
mîntuirea sufletului nostru. Sã nu primim aceastã învãþãturã.
 Pag. 105

Cãci cei ce au primit-o, deºi s-au cãit, nu au putut sã repare

niciodatã rãul pe care l-au fãcut pentru ei personal, pentru familia lor,
pentru adunarea lor ºi pentru Lucrarea lui Dumnezeu, în general. De
aceea, indiferent cine vine ºi e strãin sã nu-i primim învãþãtura. Nu mã
refer la strãinii din altã þarã sau la cei din altã provincie decît cea în
care locuim noi, ci la cei strãini de Lucrarea lui Dumnezeu, strãini de
adunarea noastrã, strãini de Biserica în care ne-am nãscut ºi în care
trãim, ºi în care luptãm, ºi în care dorim ºi vrem sã rãmînem pînã la
s fî r º i tul vi e þ i i noastre, pentr u ca Domnul s ã - ªi poa tã duce l a
îndeplinire Cuvîntul Sãu, voia Sa cu privire la aceastã Lucrare ºi cu
privire la Biserica în care ne-am nãscut. Vã spun cã unul strãin de
Lucrare poate sã fie fratele tãu de corp, sora ta de corp, chiar pãrinþi
sau copii. Din moment ce nu are aceastã învãþãturã, nu au nici aceastã
credinþã, nu au nici acelaºi duh; cãci credinþa vine din învãþãturã ºi
duhul pr i n ac c e pta r ea cr edi nþei se primeºte. De c i º i duhul , º i
învãþãtura, ºi credi nþ a sînt una ºi sînt la fel. Aºa cã noi îi socotim
strãini pe toþi acei care nu fac parte din adunarea, din Biserica noastrã,
indiferent cine sînt. Poate fi ruda noastrã foarte apropiatã, poate fi
chiar dintre copiii noºtri trupeºti sau dintre pãrinþii noºtri. Din moment
ce nu au acest cuvînt, aceastã învãþãturã, acelaºi duh, atunci el are un
duh strãin, un duh care, pînã la urmã, va face foarte mult rãu. Noi a
trebuit sã trãim ºi sã plãtim cu amãrãciune, ani de zile, nevegherea
noastrã ºi neluarea unor poziþii hotãrîte împotriva acestor stãri de
lucruri. De aceea, ºi noi sã ºtim de la cine primim învãþãtura ºi tot ce
este strãin de aceastã Lucrare sã nu primim.
Deºi unii vin cu Biblia, cu Cuvîntul lui Dumnezeu, cu versete, cu
capitole, cu citate, cu Aºa zice Domnul ºi la Domnul Isus au venit,
pentru cã ispitele nu sînt numai de un fel, ci ispitele sînt de mai multe
feluri; ele sînt de 3 feluri: ºi trupeºti, ºi sufleteºti, ºi duhovniceºti. ªi
tocmai acele ispite duhovniceºti sînt mai grele, pentru cã aici vrãjmaºul
foloseºte Biblia; ºi aici este cãderea celor mai mulþi. Pentru cã pe unul
întors la Dumnezeu nu-l mai duce în pãcat, nu-l mai duce la horã, nu-l
mai duce la crîºmã, nu-l mai duce la fumat, dar cu Biblia, dacã nu va
bãga de seamã, foarte uºor îl înºalã. Aºa au fost duºi ºi aºa poate se
mai duc ºi acum unii care i-au primit foarte uºor pe cei ce au venit la
ei strãini, necunoscuþi, în adunarea º i - n Bi s er i c a lor; ºi, primind
cuvîntul ºi învãþãtura lor, au ajuns de ºi-au pierdut chiar ºi sufletul lor.
ªi, prin ei, ºi alþii au ajuns ca sã-ºi piardã sufletul. Acesta este rostul
cuvîntului pe care îl spune apostolul: Simon Petru. Adicã sã ºtie fraþii
de unde primesc învãþãturã. ªi noi am pr i mi t Cuvî ntul, am primit
învãþãtura, am primit duhul, am primit credinþa - pe toate le-am primit
în aceastã Luc r a r e pr i n c ar e L- a m a fl a t pe Domnul Isus. ªi am
cunoscut în ea dragostea lui Dumnezeu, am cunoscut cã cei de la care
le-am primit au fost tr imiºi de Domnul ºi cã El ne-a iertat vechile
pãcate. ªi am primit pacea Lui în urma iertãrii ºi am primit bucuria
aceasta minunatã care ne umple inimile ºi sufletele. ªi dupã ani ºi ani
de alergare, de lupte, de lacrimi, aceeaºi bucurie ne umple inima ºi
parcã nu mai putem de bucurie cã ne putem vedea ºi întîlni unii cu
alþii.
Deci acesta este rostul, dragii mei. ªi mai departe, se adreseazã
acelora care au cãpãtat o credinþã de acelaºi preþ cu a lor.
Pag. 106

Dragii mei, în privinþa aceasta, iarãºi, iatã învãþãtura: din învãþãturã

se primeºte credinþa. Credinþa se naºte dintr-o învãþãturã ºi adevãrata
credinþã se primeºte din Cuvîntul lui Hristos, cãci spune: Astfel dar,
credinþa vine în urma auzirii ºi auzirea, prin Cuvîntul lui Hristos. Deci
prin propovãduirea Cuvîntului lui Hristos, cei ce primesc acest Cuvînt
primesc, odatã cu primirea Cuvîntului, ºi credinþa. ªi, prin primirea
acestei credinþe, primesc ºi Duhul Sfînt, Duhul lui Dumnezeu, cu care
s î nt pecetluiþi pentru ziua rãscumpãrãrii. ªi nu numai pe ntr u zi ua
rãscumpãrãrii, ci pentru ca chiar ºi în viaþa asta ei sã aibã cãlãuzã pe
cineva spre cele cereºti, spre c e l e veºnice. Cãci firea noastrã cea
pãmînteascã ne trage în jos, ne trage în lume, ne trage în pãcat. Deci
avem nevoie de aceastã Cãlãuzã - ºi ea ne este datã de Dumnezeu: e
Duhul Sãu, care sã ne cîrmuiascã de pe pãmînt spre cer, de la cele
fireºti la cele cereºti, de la moartea sufleteascã la Hristos, care este
viaþa ºi mîntuirea noastrã.
Deci iatã: ºi învãþãtura, ºi credinþa, ºi Duhul. ªi, odatã primite
acestea 3, ele nu se s c hi mbã pe pa r c ur s . Dupã un timp oarecare,
Duhul acela nu ne aduce o altã învãþãturã sau o altã înþelegere, o altã
tãlmãcire a Cuvîntului pe care l-am primit la început. Rãmîne acelaºi
înþeles, acelaºi cuvînt, însã pe noi ne creºte duhovniceºte. ªi, unde
altãdatã nu puteam sã deosebim nici binele de rãu, nici adevãrul de
rãtãcire, ne creºte, ne aduce la starea de oameni mari, ca sã putem
deosebi, sã putem înþelege, sã ajungem la starea aceea, dupã cum este
scris în Cuvîntul lui Dumnezeu. Sã ajungem la Capul, adicã la Hristos,
din care tot trupul, bine închegat ºi bine zidit, primeºte, în Hristos,
putere ºi viaþa aceasta. ªi apoi fiecare mãdular, fiecare încheieturã, la
rîndul ei, dã ceea ce trebui e s ã de a , pentru ca Trupul lui Hristos,
pentru ca Biserica Sa sã creascã templu mare ºi minunat, dupã care
umbl ã Dumne ze u s ã-l cucereascã, dupã cum a spus un înþelept î n
Ve c hi ul Te s ta me nt. De c i c r e di nþ a de a celaºi pr e þ c u c r e di nþ a
apostolilor, învãþãtura lor ºi Duhul acela, Duhul lui Dumnezeu noi,
primind învãþãtura, am primit credinþa.
Apoi credinþa aceasta s-a dovedit cã a avut preþ cînd a venit vremea
încercãrii, cî nd a ve ni t vr e me a foc ul ui º i a trecut cu bine acest
examen. Începînd chiar din primul veac, creºtinii - fiecare dintre ei
personal, dar ºi Biserica în general - au trecut acest examen al focului.
ªi noi s î nte m î nc r e di nþ a þ i î n ce ea c e pr iveºte Lucrarea Oaste i
Domnului cã este Lucrarea lui Dumnezeu, cãci de la început, de cînd
a venit vremea încercãrii, vremea cernerii, vremea focului - ca sã fie
încercatã credinþa ei, credinþa noastrã, a fiecãruia dintre noi, personal,
a trecut cu bine acest examen. Deºi în lumea ac e a s ta n-am avut pe
nimenea ºi n-a avut Lucrarea aceasta pe nimeni care s-o sprijine, care
s-o apere, care sã punã un cuvînt la cei mari, ca sã îi vinã o oarecare
uºurare. Nu a avut pe nimeni ºi totuºi ea a trecut ºi trece ºi astãzi - ºi
va trece - biruitoare prin toate aceste înc e r c ã r i . De ce? Pentru cã
credinþa ei este dreapta credinþã ºi este credinþa de preþ.
Cã, dacã n-ar fi fost de preþ, s-ar fi terminat cu aceastã Lucrare,
s-ar fi terminat ºi cu credinþa ei; ºi atunci n-ar mai fi fost nimic prin
încercãrile ºi prin focul prin care a trecut ºi încã mai trece. De aceea,
dragii mei, sã fim deplin î ncr edinþaþi cã aceasta este Lucrarea lui
Dumnezeu.
 Pag. 107

Cã Însuºi Domnul Isus S-a coborît în Lucrarea aceasta a noastrã,

S- a c obor ît în Biserica noastrã, ca sã le caute pe oi l e Sa l e c e l e
pierdute, pe care sã le aducã la Dumnezeu. ªi noi am cunoscut acest
lucru prin puterea cu car e a l uc r at ºi cu care lucreazã ºi astãzi în
mijlocul nostru. De aceea, nu putem sã tãgãduim cã este Lucrarea lui
Dumnezeu ºi cã nu este ºi El prezent în mijlocul nostru. Cãci dacã nu
simþim prezenþa Lui în mijlocul nostru, dovedim cã sîntem morþi, cãci
numai morþii nu simt. Dacã nu vedem prezenþa lui Hristos în mijlocul
nostru, sîntem orbi, pentru cã orbii nu vãd nici soarele, nici luna, nici
stelele, nici frumuseþile de j os , nici cele de sus. ªi dacã nu auzim
glasul Lui în mijlocul nostru, sîntem atunci surzi, sîntem morþi ºi nu
mai sîntem în starea aceea în care ar trebui sã fim.
Dragii mei, încercarea focului prin care am trecut a fãcut credinþa
noastrã, credinþa Oastei, sã treacã cu bine. Ea a fost biruitoare prin
încercare a pr i n care a trecut ºi trece. ªi rãmîne ºi va rãmîne atîta
vreme cît noi vom rãmîne în aceastã credinþã ºi în aceastã învãþãturã
ºi cît Duhul lui Dumnezeu primit prin aceastã credinþã ºi învãþãturã va
rãmîne în mijlocul nostru. Dragii mei, sã nu-mi luaþi în nume de rãu
cuvîntul meu poate prea lung, dar nu pot din 3 cuvinte sã înjghebez
ceva care sã se poatã vedea, care sã se poatã înþelege. 2 lemne, dacã
le pui unul peste altul, aratã ca 2 lemne, nu aratã un chip, ceva; nu
aratã, ca sã spunem aºa, o construcþie. Biserica lui Hristos sã fie ziditã
pe acest cuvînt - ºi sã mã iertaþi dacã, poate, am prelungit vorbirea
aceasta. Dar este nevoie pentru noi, lucrul acesta este de foarte mare
nevoie, pentru cã nu ºtiu cine poate veni mîine la mine sau la frãþia ta,
sau la altul. Mîine poate fi mai greu ca astãzi ºi nu vom avea poate o
l e gã tur ã mai s trînsã ºi mai apropiatã unii cu a l þ i i . ªi tocma i î n
vremurile de încercare, în vremi de întuneric, tocmai atunci duhurile
cele rele, de tulburare, duhurile de gîlceavã atacã mai mult. Cã tocmai
atunci ele au mai multã putere.
Deci acum cînd este luminã, cînd este pace, cînd este bucurie ºi
dragostea este aºa de înãlþãtoare, el, vrãjmaºul, nu poate face rãu. Dar
în vremurile de încercare se apropie cu îndoiala, cu deznãdejdea ºi cu
necredinþa chiar, cã ºtie el cã atunci poate avea rod mai mult. Deci
iatã, aceastã credinþã, doar aceastã credinþã, sã ºtiþi cã are o temelie,
are o bazã. Ea nu este ceva care sã nu se bizuiascã pe nimic. Ea se
bi zui e º te pe dreptatea Dumnezeului ºi Mîntuitor ul ui nos tr u Is us
Hristos. Pe aceastã dreptate se sprijinã aceastã credinþã care este în
Crez. Cum vine aceasta? Cum se poate sprijini pe aceastã dreptate? Pe
aceastã dreptate pe care a fãcut-o El, luînd asupra Lui pãcatul nostru,
ispãºindu-l El ºi cîºtigînd prin J er tfa Sa o rãscumpãrare veºnicã,
cîºtigîndu-ne prin jertfirea Sa, prin Trupul Sãu ºi prin Sîngele Sãu o
iertare slobodã în locul preasfînt, adicã la Tatãl ceresc. Cãci nici o
rugãciune n-ar putea sã ajungã la Tatãl, decît numai prin Domnul Isus.
ªi nimeni n-ar putea sã ajungã la Tatãl dacã nu vine prin Domnul Isus,
dupã cum El Însuºi spune cã nimeni nu vine la Tatãl, decît prin Mine.
Deci aceastã credinþã are la bazã, are ca temelie dreptatea
Domnului nostru, a Dumnezeului nostru Isus Hristos, are la bazã ceea
ce a fãcut El pentru noi ºi pentru Dumnezeu.
Pag. 108

Deci aceasta este ºi baza pe care stã, temelia pe care stã ºi se

zideºte aceastã construcþie minunatã care s-a fãcut ºi se va face pentru
Oastea Domnul ui . ªi , cî tã vreme noi vom urma pilda înaintaºilor
noºtri, zidind pe aceastã temelie ºi bizuindu-ne pe aceastã dreptate,
Lucrarea va merge, va propãºi, sufletele vor creºte tot mai mult, tot
mai curat, tot mai frumos, tot mai minunat - ºi Dumnezeu va fi slãvit
ºi binecuvîntat în mijlocul nostru. Harul ºi pacea sã vã fie înmulþite.
Iarãºi mã întorc la epistolele Sfîntului Pavel din Noul Testament. În
toate epistolele, în afarã de Epistola cãtre Evrei, Sfîntul Pavel, dupã
ce-ºi dã numele, ca fraþii sã ºtie de unde primesc scrisoarea, le spune:
Ha r ul º i pacea, har ºi pace, pacea lui Dumnezeu Tatãl, din parte a
Domnului Isus. Iar în a mî ndouã Epistolele cãtre Timotei, pe lîngã
harul ºi pacea, adaugã ºi îndurarea. Dragii mei, fãrã har ºi fãrã pace,
noi nu putem sã existãm nici ca creºtini, nici ca Lucrare, în general,
nici ca Oaste vie ºi luptãtoare. Fãrã har ºi fãrã pace, nu putem. Prin
har am fost aduºi în aceastã stare. Pr i n ha r s î ntem mîntuiþi, spune
Sfîntul Apostol Pavel. ªi acesta este harul lui Dumnezeu. Har, pentru
cã L-a trimis pe Domnul Is us , pe Fiul Sãu, care a ridicat pãcatele
noastre, le-a ispãºit purtîndu-le pe Trupul Sãu, pe lemnul Crucii. ªi
prin har am primit iertarea, prin har este întoarcerea noastrã, prin har
S-a coborît Hristos la noi, prin har am fost aduºi la El; dar ºi viaþa
noastrã de credinþã, pînã la sfîrºitul vieþii noastre, pînã la trecerea
noastrã din viaþã, pînã la venirea Domnului Isus, tot prin har va fi.
Apostol ul Pa ve l s pune : Ha r ºi pace înaintea lui Dumnezeu! Însã
Sfî ntul Pavel condiþioneazã î nmul þ i r e a ha r ul ui de un l uc r u. El
condiþioneazã înmulþirea ºi primirea harului de cunoaºterea lui Isus
Hristos, de cunoaºterea lui Dumnezeu. Ce minunat este sufletul care
are har ºi care are pace! Dar ce triste sînt feþele fraþilor ºi adunãrile
care nu au nici har ºi care nu au nici pace! Uitaþi-vã la toþi cei care
predicã Lege, care predicã porunci, care predicã altceva, ce lipsã de
bucurie este în inima lor ºi pe faþa lor. De ce? Pentru cã n-au pace,
n-au bucuria aceasta, nu au harul. Uitaþi-vã la toþi cei tulburaþi, la toþi
acei ce nu ºtiu nici ce-i drept, nici încotro merg, nici cine i-a trimis,
nici unde i-a trimis.
ªi atunci care este pricina acestor lucruri, a acestor stãri? Este lipsa
pãcii din viaþa lor. Har ºi pace. Harul ºi pacea sã vã fie înmulþite prin
cunoaºterea lui Dumnezeu. ªi în familie, harul însuºi face lucrarea.
Cînd am trecut printr-o încercare oarecare, înmulþindu-se harul, ce
minunat, ce frumos am trecut! Încercarea la început ni se pãrea atît de
grea ºi cu neputinþã de trecut, dar ce uºor am trecut-o pentru harul
c a r e ne- a fos t î nmulþit, cã el a purtat partea c e a ma i gr ea º i c u
neputinþã de trecut. ªi nu numai cã a purtat partea cea mai grea, dar
ne-a purtat ºi pe noi ºi ne-a trecut cu bine prin aceastã încercare - ºi
uitaþi cã nu mai putem de bucurie! Deci vedeþi lucrarea pe care o fac
harul ºi pacea în viaþa noastrã? Spun aceste 2 lucruri, cãci fãrã aceste
2 l uc r ur i nu e s te ni ci bi r ui nþ ã , nici viaþã, nu este nici înaintar e
duhovniceascã, nu este nimic. Înmulþirea ha r ul ui în viaþa noastrã,
î nmulþirea harului în Lucrare este condiþionatã de cunoaºterea l ui
Dumnezeu ºi cunoaºterea Domnului Isus. ªi uitaþi-vã la pãrintele Iosif,
cît de mult s-a ostenit el.
 Pag. 109

ªi apoi la fratele Traian, cît de mult s-au ostenit ei ca sã se

î nmul þ e a s c ã tot mai mult cunoºtinþa de Dumnezeu ºi cunoaº te r ea
Domnului Isus în viaþa poporului nostru.
Cã, dacã privim la un lucru de care s-au ocupat ei în viaþa lor
zbuciumatã pe acest pãmînt, apoi a fost aceasta: sã-L facã cunoscut
pe Dumnezeu, sã-L facã cunoscut pe Hristos. ªi, în mãsura în care
s-au ostenit, ºi aceastã cunoºtinþã a lui Dumnezeu a crescut, a crescut
c unoº ti nþ a Domnul ui , fr a þ i i au c r e s c ut în harul ºi în cunoºtinþ a
Domnului. Ce biruinþe mari au fost în aceastã Lucrare ºi cum a trecut
biruitoare prin toate locuri l e ! Dar ui ta þi-vã ºi la ramurile - ca sã
spunem aºa - ºi la partidele care uneori s-au despãrþit, cum au fost pe
vremea pãrintelui Iosif, cînd a fost cu statutele. Cei din partea cealaltã,
pentru cã n-au stãruit în cunoaºter e a l ui Dumnezeu, n-au stãruit în
cunoa º te r e a Domnului Isus, ei n-au avut har ºi n-au avut pace. În
încercarea care ne-a lovit ºi pe noi, ºi pe ei, noi am trecut cu bine,
Lucrarea a trecut cu bine, dar ei au cãzut ºi n-au mai rãmas. Cît de
mulþi au fost acei care s-au despãrþit de pãrintele Iosif, care au ieºit
din Oastea Domnului aºa cum au fost la început Dar unde mai sînt ei?
Nu ma i sînt. Din ce cauzã? Pentru cã harul ºi pacea nu l e - a u fos t
înmulþite. De ce? Pentru cã n-au stãruit în cunoaºterea lui Dumnezeu,
în cunoaºterea Domnului Isus. S-au ocupat ei de multe lucruri bune,
frumoase, de va l oa r e , da r toc mai de l uc r ul care trebuia nu s-au
ocupat. ªi tocmai aici a fost pierzarea lor. ªi rãspunderea pe care o
vor avea în faþa lui Dumnezeu ºi plata pe c a r e o vor primi nu vor
putea sã o împartã cu nimeni altcineva. Dar Lucrarea care a rãmas
statornicã, aºa dupã cum a pornit de la început, ea a biruit. De ce?
Pentru cã la vremea încerc ã r i i , ha r ul ºi pacea i-au fost înmulþite.
Dragii mei, ºi noi am pãºi t pe ur me l e Domnul ui ºi am gustat din
bunãtatea Lui , º i a m gus ta t di n dr a gos te a Lui , º i am cunos c ut
dragostea lui Dumnezeu prin faptul cã Dumnezeu L-a trimis pe Fiul
Sãu ºi El a mur i t pe ntr u noi. Sã rãmînem ºi noi la punctul acesta
î ns e mna t l a vr eme a î ncer c ã r i i , cî nd bat vînturile învãþã tur i l or
rãtãcitoare, cãci avem nevoie de har, ca sã fim scãpaþi.
Avem nevoie de pace, care sã ne þinã sufletul stabil ºi statornic, sã
nu ni - l tul bur e . ªi ac e a s ta o a ve m º i o vom a ve a numa i p r i n
cunoaºterea Domnului. Cu cît Îl vom cunoaºte mai mult pe Domnul,
vom c unoa º te dr a gostea Lui, vom cere mai mult har ºi vom trece
biruitori. ªi - cînd va nãvãli ºuvoiul stricãciunilor sufleteºti ºi trupeºti
ºi vîntul învãþãturilor rãtãcitoare ºi cînd va veni vremea sã rãspundem
de nãdejdea care este în noi, sã dãm socotealã de îndrãzneala noastrã,
de dragostea noastrã pentru Hristos, de alipirea noastrã de El - vom
avea har. ªi chiar dacã ne va fi zdrobit trupul, noi vom trece biruitori
dincolo, în slava Domnului, aºa cum El a trecut biruitor rãstignit ºi cu
moarte, în vuietul ºi în ocara lumii. Dar a trecut biruitor. Aºa, dragii
mei, prin cunoaºterea Lui, harul se va înmulþi în viaþa noastrã. ªi, aºa
cum am spus ºi cum fiecare cunoaºtem lucrul acesta, sînt împrejurãri
în care avem nevoie de mai mult har decît harul obiºnuit de care avem
nevoie în zile obiºnuite. Sînt vremuri mai puþin obiºnuite, neobiºnuite,
cînd avem nevoie de un har neobiºnuit.
Pag. 110

Dumnezeiasca Lui putere ne-a dãruit tot ce priveºte viaþa ºi evlavia,

prin cunoaºterea celui ce ne-a chemat prin slava ºi puterea Sa. Iatã,
Cuvîntul lui Dumnezeu ne aratã calea. ªi spune cã El ne-a dat, ne-a
dãruit, adicã nu ni s-a da t c ontra unui preþ, ci ni s-a dãruit. Darul
niciodatã nu este cu platã. Darul este dar. Aºa cum mîntuirea este un
dar ºi ni s-a dat, tot aºa ºi Dumnezeiasca Lui putere ne-a dãruit tot ce
priveºte viaþa, adicã tot ce trebuie ca noi sã fim la înãlþimea numelui
nostru, a chemãrii noastre, la înãlþimea Evangheliei, la înãlþimea lui
Dumne ze u. Ne - a dãruit toate ac es te a º i ni l e va dã r ui tot pr i n
c unoaºterea Domnului. Deci, iatã, singura cale pr i n c a r e pr i mi m
aceastã putere, aceastã luminã, aceastã înþelepciune, aceastã voinþã,
aceastã înfãptuire ºi prin care ele rãmîn în noi este tot cunoaºterea
Domnului ºi Mîntuitorului nostru Isus Hristos.
ªi, vedeþi, iarãºi mã întorc la început pentru cã niciodatã nu trebuie
sã o rupem cu trecutul; nici cu trecutul familiei noastre, ruºinîndu-ne
de el. Sînt copii care, atunci cînd ajung ºi ei sã aibã slujba lor, sã aibã
salariul lor, nu mai ºtiu de pãrinþi, ba chiar se ruºineazã de ei. Uneori
îi ocolesc ºi se leapãdã de ei în faþa prietenilor lor. Aºa, dragii mei, ºi
în credinþã, ne amintim de pãrintele Iosif ºi de cei ce au urmat dupã
el statornici în Lucrarea lui Dumnezeu; cãci, într-adevãr, au fost mulþi
care au fost dupã el, dar noi privim doar la aceia care ºi-au sfîrºit viaþa
a º a , pentru cã aºa sîntem îndemnaþ i de Cuvî ntul l ui Dumne ze u:
Uitaþi-vã la sfîrºitul felului lor de vieþuire ºi urmaþi-le credinþa. Nu
numai începutul frumos, nu numai mersul frumos pînã la o vreme, ci
cum este sfîrºitul sã privim. Cã poate fi un început frumos, un mers
frumos pînã la o vreme, ºi sfîrºitul sã fie departe de ceea ce a fost
î nc e putul . Aº a ve de m l upta pãrintelui Iosif de a adînci î n vi aþ a
poporului nostru cunoºtinþa de Dumnezeu, cunoºtinþa de Hristos. ªi,
în mãsura în care a c e a s tã cunoaºtere de Hristos s-a fãcut în viaþa
poporului nostru, ce lucrare uriaºã de trezire s-a fãcut în þara noastrã,
în Biserica noastrã! Cum atîtea suflete pierdute, despre care nimeni nu
mai ave a ni c i o nã de j de de î ndr e ptare, de care nu se mai ocupa
nimeni, iatã, prin aceastã Lucrare de vestire a lui Isus Cel Rãstignit,
au fost ridicate ºi aduse la starea aceasta binecuvîntatã de copii ai lui
Dumne ze u. ªi toate aceste lucr ãr i s - a u fã c ut pr i n c unoa º te r e a
Domnului.
Cãci puterea aceasta care l-a ridicat pe pãcãtos, duhul care a intrat
în acela care a fost înviat, lucrurile cele noi care au venit în viaþa celui
înviat din nou, toate au venit prin Hristos, prin cunoaºterea Lui. Dupã
cum s-a spus: Dumnezeias c a Lui putere ne-a dãruit tot ce priveºte
viaþa ºi evlavia. Adicã de noi, ca ºi creºtini, ca ºi credincioºi, ca ºi
copii ai lui Dumnezeu, El S-a îngrijit sã nu ducem nici o lipsã de nici
un bine, de nici un dar, de nici un har. Chiar de la început ºi pînã la
sfîrºit, pînã la intrarea Bisericii în slavã, totul este dat. Dar este dat
cum? Pe calea aceasta, prin mijlocul acesta unic, prin cunoaºterea lui
Hristos, prin primirea Lui, prin vestirea Lui. La masa Domnului aºa
am primit ºi aºa am învãþat, aºa am pornit ºi aºa trebuie sã rãmînem:
la aflarea ºi vestirea lui Isus Cel Rãstignit, aici, în sînul Bisericii, în
Casa Domnului, unde Domnul Însuºi S-a coborît ºi ne-a cãutat pe noi,
cei pierduþi.
 Pag. 111

ªi El cautã încã sufletele pierdute care mai sînt încã de cãutat ºi de

aflat. Prin cunoaºterea Celui ce ne-a chemat prin slava ºi puterea Lui,
prin care El ne-a dat fãgãduinþele Lui nespus de mari ºi scumpe, ca
prin ele sã vã faceþi pãrtaºi firii Dumnezeieºti, dupã ce aþi fugit de
stricãciunea care este în lume prin pofte. Dragii mei, Dumnezeu sã ne
binecuvînteze - º i s ã nu mi - o l uaþi în nume de rãu dacã poate am
lungit prea mult vorbirea, dar este nevoie sã ni se spunã, pentru ca
ceea ce spunem sã aibã un scop, sã nu vorbim numai ca sã ocupãm un
timp. Sã aibã un scop ºi vorbirea noastrã, pentru cã toate lucrurile au
un scop, au o þintã, ºi orice cuvînt, ºi orice învãþãturã, ºi orice îndemn
trebuie sã þîºneascã ºi trebuie sã þinteascã spre un loc bine hotãrît ºi
limpede. Aºa ºi gîndul acesta care m-a cãlãuzit în privinþa aceasta, de
a rãmîne toþi la Hristos, la El, la Jertfa Lui. ªi sã adîncim tot mai mult
cunoaºterea Lui în viaþa noastrã ºi în viaþa adunãrilor noastre. Aceasta
este singura condiþie prin care noi vom r ã mî ne c r e di ncioºi ºi ca
indivizi, ºi ca Lucrare, ºi acum, ºi în viitor, oricît de mari ºi de grele
ar fi încercãrile sau focul prin care va trebui sã treacã Lucrarea. Ea va
rãmîne ºi va birui , pe ntr u c ã Hristos, Capul ei, a fost mort, dar a
înviat ºi este viu în vecii vecilor. ªi, dupã cum Capul nu moare, nu
moare nici Trupul Sãu, Lucrarea Sa, c a r e es te Oa s te a Domnului.
Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 112

Inima sfredelitã de Hristos

Vorbire a pã r i ntelui Heredea (Gavriº) la nunta de la Corocãieºti -

ianuarie 1978

Mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a dat harul acesta de a sta în faþa

Sa, de a fi în prezenþa Sa. Iubiþii mei, sã nu lãsãm ca vreun duh strãin
sau altceva de felul acesta, în momentul acesta, sã ne fure inima ºi
gîndul de la Hristos, ca sã nu putem înþelege ce ar vrea sã ne spunã
Domnul. O, dragii mei, în gerul ac e s ta º i î n frigul acesta, ºtim cã
dragostea lui Dumnezeu ºi setea dupã Hristos v-a strîns aici. Nimic
altceva nu ne-ar fi putut aduna. Aþi auzit o ºoaptã cã Hristos merge la
nuntã ºi cã fraþii vor merge la nuntã ºi aþi venit ºi voi, cum spuneau ºi
fraþii, cã ne-ar fi de-ajuns numai sã ne vedem feþele în adunarea lui
Dumnezeu. Nu ar mai fi nevoie sã vorbim nici un cuvînt; dar atunci
cînd vorbim unii cu alþii ºi cînd Îl vedem pe Hristos în mijlocul nostru,
o, c e buc ur i e pe noi ! O, dragii mei, Isus Hristos este Viaþa, Isus
Hristos este Pîinea, Isus Hristos este Apa; fãrã de El nu putem face
nimic. În El sînt ascunse comorile înþelepciunii ºi ale ºtiinþei. ªi ceea
ce ne trebuie mai mult aceasta este.
A încerca sã aduci luminã într-o inimã, fãrã sã o strãpungi cu
Cuvîntul Sfînt al dragostei lui Dumnezeu, este tocma i c a ºi cum ai
încerca sã aduci luminã cu s a c ul s au c u obr oc ul î ntr-un cort sau
într-un loc întunecos. A încerca sã impui din afarã legi sau porunci
fraþilor ºi surorilor, ºi ascultãtorilor, nu dã rezultate. Pînã cînd nu va
locui Hristos în noi ºi nu se face luminã, nu sîntem nimic. Gîndiþi-vã
numai un moment la simplitatea vorbirii Sfîntului Apostol Petru cînd
Îl aratã simplu pe Hr i s tos , fãr ã fi l ozofi i ; c um s c r i e î n Faptele
Apostolilor, cã toþi erau strãpunºi la inimã. O, dragii mei! Pãrintele
Iosif a spus cã Oastea Domnului este aflarea ºi vestirea lui Isus Cel
Rãstignit. Dacã L-ai aflat pe Hristos ºi Îl ai pe Hristos, prin puterea
Lui, prin smerenia adîncã ºi pri n î nde mnul Duhului Sãu Cel Sfînt,
aratã-L pe Hristos prin viaþa ta, prin purtarea ta, prin cuvîntul tãu!
Sfredeleºte inima care este împietritã de pãcat. Sfredeleºte cu puterea
dragostei lui Dumnezeu ºi cu compresorul care învîrte sfredelul acesta,
c a r e pot fi e u s a u tu, dar depindem de puterea care-l învîrte, de
Hristos.
Sfredeleºte inima împietritã, fã un geam în ea, ca sã pãtrundã
lumina, sã pãtrundã Hristos - ºi cu aceasta ai rezolvat aºa de frumos
totul. Pî nã c î nd nu- i Hr i s tos î n inima fiecãrui ostaº, nu am fãcut
nimic. Pînã cînd nu-i Hristos Ce l Rã s tignit în inima noastrã, n-am
fãcut nimic; dar de atunci încolo, am rezolvat totul. Cînd am putut,
prin harul lui Dumnezeu ºi prin puterea Duhului Sfînt, sã sfredelim,
sã s pa r ge m i ni ma împietritã, sã facem geam în ea, atunci automat
Soarele ce l de Sus , Rã s ã r i tul cel de Sus, Hristos, va pãtrunde în
inimile noastre ºi atunci nu va mai fi nevoie sã-i spui fratelui tãu:
Fratele meu, nu face aºa sau nu face aºa nu te pur ta a º a . Hristos,
lumina lumii, lumineazã în întuneric. Aºa cum pãtrunde lumina într-o
beznã ºi prin razele ei vezi fiecare firicel de praf, tot aºa, prin lumina
lui Hristos pãtrunsã în acel suflet, va pãtrunde lumina ºi se va vedea
orice fel de pãcat, cît ar fi el de mic. Dar mai întîi trebuie Hristos în
inimi.
 Pag. 113

Aceasta avem noi de lucrat aici la Oastea Domnului: sã-L aducem

pe Hristos în inimile ºi în sufletele fiecãrui ostaº. Atunci biruim! Dar
pot trece zecile de ani, dacã în inima cuiva nu este Hristos, poþi sã-i
spui orice ai vrea acestui suflet, cãci el tot nu va înþelege. Zeci de ani
i-am dus în spinare pe unii dintre ai noºtri, dar dacã nu L-au primit în
inimã pe Hristos, au rãmas stîlpi de sare pe drum. Aduceþi-vã aminte
de nevasta lui Lot, cum a fost cu ea. Iubiþii mei, cuvintele pãrintelui
Ios i f r ã s unã º i acum. Dacã ne uitãm duhovniceºte peste adunarea
aceasta, peste Luc r a r e a aceasta care a venit aici sã sufere pentru
Hristos, - parcã nu-L vedem îndeajuns pe Hristos în inimile noastre.
Dacã lipseºte Hristos din inimile noastre! ªi pot fi atunci de toate în
afarã, cã înãuntru nu-i nimic! Poate fi cît de frumoasã cîntarea. Pot fi
cît de frumoase ºi de duioase vorbirile, dac ã n- au pãtruns ºi n-au
sfredelit inimile, sã strãpungã viaþa noastrã în pãcat prin Cuvîntul lui
Hristos, nu sîntem nimic. Sîntem încã o povarã în spinarea celor care
cautã sã ne tîrascã dupã ei la Hristos. Dragii mei, Hristos ne iubeºte
pe toþi!
Poate cã încã nu ne-am dat seama de acest adevãr, cã singur
Hristos mai poate face rînduialã în viaþa noastrã, cãci El este Miezul,
El este Viaþa, El este Apa Vie. El este totul. Cînd Îl ai pe Hristos, ai
totul din plin ºi poþi înþelege totul prin Hristos. Dar cînd nu-L ai pe El,
nu ai nimic, eºti un biet sãrac, mai sãrac decît sãracul care cere-un ban
pe stradã. Dragii mei, comoara aceasta este ascunsã în þarinã. Ai aflat
tu þarina? Dacã ai aflat-o, du-te º i s a pã , º i s a pã a c ol o, s ã scoþi
comoara. Du-te ºi vinde tot ce ai ºi cumpãrã þarina aceea. Împãrãþia
lui Dumnezeu este comoara aceea. Frate, sapã, umblã, asudã, vinde
tot ce ai, dã-te pe tine însuþi ºi vei cîºtiga aceastã comoarã. ªi chiar
dacã vei pierde totul pe pãmînt, eºti cel mai bogat, cãci comoara cea
din þarinã ai aflat: ai pe Hristos, Comoara Harului lui Dumnezeu.
Cu cîtã durere spunea Sfîntul Apostol Pa ve l : O, ga l a te ni
nepricepuþi, pentru care încã sufãr durerile naºterii pînã va lua Hristos
chip în voi. O, dragul meu frate º i dr a ga me a s or ã , tr e buie sã te
trezeºti! Trezeºte-te! Lui Hristos Îi trebuie copii care sã fie ai Sãi,
înfiaþi, care sã aibã nãdejdea vieþii veºnice în ei. ªi atunci, dacã 12
oameni necãrturari ºi de rînd, care L-au primit pe Hristos ºi pe care
Duhul Sfînt i-a umplut, s-au împrãºtiat în toatã lumea, ca, în Numele
lui Hristos, în fiecare sãtuþ ºi cãtun sã vedem o bisericã, cu cît mai
mult prin noi care sîntem aici, dacã în inima noastrã ar fi Hristos Cel
Rãstignit, fãrã îndoialã cã nu numai þara aceasta, ci ºi lumea întreagã
s-ar trezi pe ntr u Hr i s tos , dacã toþi cîþi sîntem aici L-am avea pe
Hr i s tos î n i ni ma noa s trã ºi am muri faþã de lume ºi am vinde tot
pentru aceastã Comoarã, Hristos. Þi se umple inima de durere cînd
mai mergi uneori în cîte o parte ºi alta ºi vezi uneori dezbinãri între
fraþi, alteori certuri pentru lucruri mãrunte de tot, neînsemnate. Alteori
mîndria, care stãpîneºte aºa de mult pretutindeni.
O, dragii mei, vã repet cuvintele Sfîntului Mare Vasile, care a zis
unuia care întreba: Care-i calea spre mîntuire, cea mai bunã? Prima-i
smerenia, a doua, smerenia ºi a treia, tot smerenia. Însuºi Domnul a
spus: Veniþi la Mine ºi învãþaþi de la Mine, cãci sînt blînd ºi smerit cu
inima ºi veþi gãsi odihnã pentru sufletele voastre.
Pag. 114

Vreau sã spun: Cînd te uiþi aºa peste adunãrile frãþeºti, nu-l vezi pe
nimeni smerit ca ºi Isus. Toþi vor sã fie mari, toþi vor sã vorbeascã
fi l ozofic ºi fãrã putere. Toþi vor sã se afirme cu ceva. Toþi vor sã
scoatã paiul din ochiul fratelui lor ºi poate cã-n ochiul lor e bîrna.
Nu-L vezi pe Hristos cel smerit! O, dacã Îl vezi pe Hristos în inima ta,
tu ai fi cel ma i mi c , c e l ma i de pe ur mã , cel mai smerit în toate
lucrurile ºi te-ai face slujitorul tuturor, ca Hristos. ªi atunci n-ai osîndi
pe fratele tãu care stã aºa încercat ºi împovãrat de pãcate ºi cu inima
împietritã, nu l-ai osîndi pentru pãcatele lui. Haidem sã mergem, iubiþii
me i , s ã l ã sãm trupurile aici ºi cu duhurile sã me r ge m pe ur mel e
Mîntuitorului în Ierusalim, în Templu, cînd iudeii o aduc pe femeia
cea pãcãtoasã, o pun în mijloc ºi zic:
- Doamne, am prins-o cînd sãvîrºea adulterul. Ce sã facem cu ea?
Cã Legea lui Moise scrie sã luãm piatra ºi sã dãm în ea. Tu ce zici?
- Care dintre voi este fãrã de pãcat sã ia cel dintîi piatra ºi sã dea
în ea.
Fraþii mei care sînteþi fãrã pãcat, fratele meu, ia ciomagul la fratele
tãu. Dacã eºti fãrã pãcat ºi fãrã greºeli, du-te ºi sugrumã-l, strînge-l de
gît. Dacã eºti iertat de Dumnezeu de povara cea grea a pãcatelor tale,
du-te l a fr a tel e tã u car e e s te ma i puþ in agresiv ca tine, du-te ºi
sugrumã-l, strînge-l de gît ºi sugrumã-l. Cã aºa a zis Dumnezeu! Cã
aceasta e Evanghelia lui Dumnezeu! Sã nu fie aºa, iubiþii mei fraþi!
Dacã sîntem ceva, sîntem prin harul l ui Dumnezeu. ªi dacã putem
spune ceva, nu se datoreazã nimic nouã, ci aceasta este tot prin harul
lui Dumnezeu, fiindcã Hristos este Cel ce ne umbreºte prin puterea
Lui. ªi noi, fãrã lumina lui Hristos, am fi cu mult mai slabi decît becul
acesta fãrã curentul ce-l alimenteazã. Dacã ea n-ar fi în noi, nimic bun
nu ar locui în noi. Sãrmanii iudei, au ieºit unul cîte unul afarã. Unul
c î te unul . Tot unul cîte unul. Cum Mîntui tor ul s c r i a pe ni s i p cu
degetul, cei ce erau gata sã dea cu piatra, sã-l ucidã pe aproapele lor,
unul cîte unul lãsa piatra jos ºi pleca ruºinat. A rãmas numai Domnul
cel blînd, iertãtor ºi milos cu femeia cea pãcãtoasã, doveditã de toþi,
prinsã în preacurvie:
- Femeie, nimeni nu te-a osîndit pe tine?
- Nimeni, Doamne.
- Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, dar sã nu mai pãcãtuieºti! O,
dragul meu frate care Îl ai pe Hristos, unde este aceastã bunãtate a ta?
Eu însumi nu judec pe nimeni, spunea Hristos. Tu, fratele meu, de ce
mai judeci pe fratele tãu? Nu-l mai judeca! Judecã-te pe tine însuþi ºi
fã-te robul lui Hristos, ca sã ajungã sã trãiascã Hristos în tine - ºi vei
fi fericit. Dar cei ce fac ca ºi iudeii vor rãmîne mereu aºa de ruºinaþi;
ruºinaþi ºi în faþa oamenilor, ºi în faþa lui Dumnezeu. Va trebui sã ieºi
afarã, pentru cã ºi tu eºti tot fãrã Dumnezeu, tu eºti mai rãu decît cel
pe care îl osîndeºti. Dar dacã te pleci la picioarele lui Hristos, orice ai
fi greºit, þi se iartã, pentru cã avem un Mare Preot care are milã de
inimile ºi sufletele noastre. O, toþi am greºit, dragii mei! O, tocmai
noi, care am zis: Doamne, Te primesc în inima mea, am uitat ce am
zis, cînd am ajuns în faþa ispitei; ºi am greºit.
Cît am greºit ºi cît tot mai greºim încã! El ºtie tot, ºi ce noi nu am
dori ca El sã ºtie. De aceea sã nu uitãm cît de slabi ºi cît de rãi sîntem
ºi noi, pentru ca sã-l înconjurãm pe cel pãcãtos cu dragoste.
 Pag. 115

Pentru cã din aceasta putem dovedi ºi noi dacã facem sau nu facem
parte din Trupul lui Hristos, dintre mãdularele vii ºi sãnãtoase ale
Bisericii Lui. Cãci ori de cîte ori ne-am strivit un deget al trupului
nostru, suferea tot trupul; ºi l-am legat cu grijã, cãci ne durea, pentru
cã fãcea parte din trup. O, dragul meu, în Hristos tot aºa este! Eºti
mãdular al lui Hristos? Este capul tãu Hristos? Sîntem mãdulare unii
altora? Atunci tot aºa trebuie sã trãim: sã suferim ºi sã ne doarã cînd
cineva din adunare sau din casa noastrã nu se poartã cum trebuie. Sã
suferim ºi sã plîngem alãturi, nu sã osîndim, dacã sîntem Trupul lui
Hristos ºi Hristos ne este Capul. Nouã ne pl ace sã zicem Doamne,
iartã-mã! ªi pe mine nu mã osîndesc; dar cum îl vãd pe fratele meu
cã greºeºte un pic, sînt gata sã-l judec aspru pe el pentru abaterea lui
º i nu mã duc s ã- l î nconjur ºi sã-l ridic cu duhul bl î nde þ i i º i a l
dr a gos te i , c i mai degrabã îl mustru aspru ºi îl îngrop mai tare î n
pãcatul lui, în loc sã-l ridic pe picioarele lui, sã stea ºi sã meargã
singur. Între noi sã nu fie aºa, iubiþii mei fraþi! Se apropie Domnul.
Azi stãm cu toþii aici la o nuntã, dar mîine dimineaþã mireasa iubitã va
întîmpina pe Mirele sãu Isus. Astãzi stãm aici la o nuntã, mîine vom
sta la Nunta cea din Ceruri, cãci vine Mirele Sfînt Hristos sã te ia. Ca
sã fi i î n ve c i i ve c ilor cu El. Cum e curãþia ta? Cum e candela ta,
fecioarã neînþeleaptã?
Cum e untdelemnul tãu? E adunat cu grijã sau încã stã la cei ce
vînd untdelemn? Tu stai ºi dormi încã, privind la cei ce luptã ºi adunã
untdelemnul întîmpinãrii lui Hristos. Tu stai ºi judeci, iar candela ta
poate stã tot goalã, goalã. Cum e candela vieþii tale? De a ta, frate,
este vorba, nu de a fratelui tãu, cãci te vei înfãþiºa cu candela ta, cu
untdelemnul tãu. Este untdelemn în candela ta? Cãci toþi vom aþipi în
l ume a a c e a s ta º i î n duhul ac e s te i l umi , º i în noa pte a a c ea s ta
întunecoasã. Toþi vom aþipi, dar deodatã se va auzi glasul Mirelui
Ceresc, glasul îngerilor care vor striga: Iatã Mirele! Ieºiþi-I înainte! Iar
fecioarele înþelepte aºa de frumos se vor deºtepta ºi-L vor întîmpina
pe Domnul Isus cînd îºi vor aprinde candelele pline cu untdelemnul
strîns cu grijã, cu lacrimi, cu jertfe, cu post. ªi apoi vor intra fericite
cu Domnul lor iubit. Dar ce va fi cu fecioarele cele neînþelepte, care,
deºi aveau dorinþa sã-L vadã pe Mire, nu au nimic în candelele lor? ªi
numa i c î nd e pr e a tî r zi u ma i c a ut ã º i e l e s ã- º i pr egãtea s c ã
untdelemnul. Abia atunci, în clipa aceea mãreaþã, au început ºi ele sã
alerge ºi sã plîngã, ºi sã se roage sã li se dea ºi lor untdelemn.
Lor, care pînã atunci poate cã de multe ori se certau cu cele
înþelepte cã prea mult aleargã. Sã mai odi hne a s c ã º i e l e , s ã mai
doarmã ºi ele. Dar înþeleptele au alergat atunci, ca sã se bucure acum.
Cele neînþelepte s-au bucurat atunci de lumea aceasta, ca sã plîngã
acum fãrã Dumnezeu. Dar totul a fost în zadar, ele au rãmas afarã! O,
dr a gi i mei, surori ºi fraþi, aºa a s pus º i pã r i nte l e Ios i f: Oa s tea
Domnului este o ceatã de pãcãtoºi iertaþi, adunaþi la picioarele Crucii
Domnului Isus Hristos. ªi cum striga apoi ceva mai tîrziu: Fraþilor,
înapoi l a picioarele Crucii lui Hristos! Cînd stai la picioarele lui
Hristos adînc smerit, cînd în fiecare clipitã îþi aduci aminte de Jertfa
care s-a plãtit pentru iertarea ºi rãscumpãrarea ta, atunci tu nu mai
poþi avea gînd rãu.
Pag. 116

Nici un gînd rãu nu va mai veni asupra ta cît timp eºti cu ochii
aþintiþi spre Isus Cel Rãstignit, care a sufer i t pentru tine ºi pentru
pãcatul tãu. O, dragii mei, multe ar fi de spus, dar lucrul de cãpetenie
este sã ne plecãm în faþa lui Hristos. Poate cã am vrea sã fim ºi noi,
ºi copiii noºtri, ºi casele noastre, ºi toþi ai noºtri credincioºi ºi sã-L
aibã pe Hristos - da r nu putem. Î mi a mi nte sc de o întîmplare de
de mul t. Cã zus e mi e l ul unui om î ntr - o gr oa pã pentru apã r ar e a
tancurilor ºi sta acolo behãind. Nu-l auzea nimeni în cîmpia întinsã.
Din întîmplare, a trecut pe acolo un copil mic ºi, de mila mielului, a
început sã plîngã cu hohote; sã pl î ngã , s ã plîngã mult de tot. Pînã
c î nd, într-un tîrziu, cineva l-a vãzut ºi se întreba : Oa r e c e s - o fi
întîmplat cu copilul acela de plînge aºa de rãu acolo? ªi apropiindu-se,
a vãzut mielul pe care copilaºul singur nu îl putea scoate afarã. Oricît
se zbãtea mielul sã iese din groapã, singur nu putea. Copilul plîngea
de mila mielului. O, dragul me u ta tã c a r e a i copii necredincioºi,
coboarã-te în groapã! Coboarã-te la picioarele Domnului Isus Hristos
ºi plîngi! Coboarã-te în camera ta ºi plîngi acolo în colþul tãu, cãci cu
mustrãrile tale ºi cu iuþimea ta, ºi cu îndemnurile tale fireºti nu-l vei
putea î ntoa r c e l a Dumne ze u. Coboarã-te acolo ºi plîngi acolo în
groapã. Plîngi la picioarele Domnului Isus pentru fiul tãu, pentru fiica
ta. Plîngi, soþule, pentru soþia ta ºi pentru casa ta care nu-i întoarsã
încã la Dumnezeu nici acum. ªi îþi pune atîtea piedici pe drumul lui
Hristos. Plîngi pentru copiii tãi care nu sînt aºa cum ai vrea sã fie.
Plîngi! Plîngi mult, fratele meu ºi sora mea, ºi Hristos te va auzi ºi
te va vedea, ºi va veni la tine. El va primi lacrimile tale ºi cînd nu ºtii
tu. ªi, cînd va hotãrî El, va cerceta inima fiului tãu sau a fiicei tale. ªi
poate numai dupã moartea ta ei îºi vor aduce aminte: Eu am avut un
tatã atît de bun, dar nu l-am preþuit ºi nu l-am ascultat ªi abia atunci
vor plînge cu un aºa hohot de mare ºi nu-i va putea opri nimeni, cînd
vor striga în gura mare: Ce sã fac sã fiu ca tatãl meu?, cînd nu se va
mai gãsi nimeni sã le spunã lãmurit: Deschide-þi inima ºi primeºte-L
pe Hristos aºa cum tatãl tãu L-a primit pe Hristos în inimã ºi a trãit cu
El pînã la capãt. Aºa va fi, frate, ºi cu cei pe care îi iubeºti ºi tu, dacã
te vei lupta lupta cea bunã a credinþei. În faþa lui Dumnezeu, noi avem
datoria sfîntã nu sã ne iubim numai familia noastrã, ci sã iubim aºa
cum a iubit Hristos: ºi pe vecinii noºtri, cunoscuþii noºtri, colegii noºtri
ºi pe toþi cîþi ne înconjoarã, ca toþi sã ajungã sã-L cunoascã ºi sã-L
primeascã cu bucurie pe El.
O, dragii mei, lãsaþi Duhul lui Dumnezeu sã lucreze în inimi! Nu-L
opriþi! Smeriþi-vã sub mî na c e a tare a lui Dumnezeu, pentru ca sã
primiþi har. Numai dacã ne vom smeri puternic, harul lui Dumnezeu
va veni. Cãci fãrã El nu putem face nimic. ªi, fiindcã mai avem aºa
de puþinã vreme pînã cînd se va încheia lucrarea pe ogorul pe care
ne-a ales Dumnezeu, fr a te l uc r ãtor, mai seamãnã, mai seamãnã cu
lacrimi. Seamãnã prin Duhul Sfînt ºi smereºte-te adînc. Aratã-L pe
Hristos, ca sã poþi avea rãsplãtire la urmã. Fiilor dragi, sîntem la nunta
tinerilor noºtri. O, cîtã binecuvîntare este într-un tînãr întors cu totul
la Dumnezeu! Mi-aduc aminte de tinereþea mea cînd, printr-o boalã
grea, Domnul m-a întors ºi pe mi ne l a Dumne ze u. De atunci sînt
mulþi, mulþi ani, de cînd mi s-a umplut inima ºi tinereþea, ºi viaþa de
bucurie.
 Pag. 117

Pînã la 33 de ani mi-am cheltuit viaþa pe drumuri pentru vestirea

lui Isus Cel Rãstignit, aºa cum ºtiam eu ca ºi copil, dar azi sînt aºa de
fericit! Cîntam atunci toatã noaptea, de seara pînã dimineaþa, iar a
doua zi, cînd mama mã punea sã-i ajut la depãnat, de multe ori mi se
închideau ochii depãnînd, cu lucrul în mînã, iar mama îmi spunea:
- O, dragul meu, iar ai petrecut noaptea la adunare.
- Da, mamã, însã nu-i spune lui tata. Era uneori, cînd veneam în
zorii zilei ºi, cum dormeam afarã, mã duceam sã stau tre a z î n pat,
pentru ca atunci cînd va veni tata, sã mã scoale sã mergem la plug;
voiam sã arãt treaz, sã nu se cunoascã cã nu am dormit o noapte. O,
alte binecuvîntãri mi-a dat Dumnezeu prin aceasta în anii aceºtia! De
aceea zic: tinere drag, deschide-þi inima ta! Vreau sã-þi sfredelesc
inima ta cu sfredelul dragostei lui Hristos, ca sã pãtrundã în ea lumina;
ºi atunci ºi tu, ca ºi mine, dintr-odatã vei lãsa cele lumeºti fãrã sã-þi
mai spunã nimeni nici un c uvî nt ºi de la sine vor cãdea toate cele
vechi, ca sã vinã cele noi. Cîtã binecuvîntare sînt cei tineri în Lucrarea
lui Hristos! Iatã cã noi nu mai putem, sîntem bãtrîni. Mã silesc uneori
sã cînt, dar nu mai pot cînta, vasul acesta a slãbit, a îmbãtrînit ºi nu
mai dã acelaºi sunet duios ºi plãcut, ºi armonios din tinereþe. Acum pe
scena ogorului lui Dumnezeu sînteþi chemaþi voi, dragi tineri, sã-L
reprezentaþi pe Hristos. Ca mîine, gura aceasta va înceta; ºi am vrea
sã rãmînã în locul nostru tineri care Îl au pe Hristos, care au smerenia
lui Hristos, care sã fie primiþi de Hristos cum ºi Hristos a fost primit
de Tatãl cînd Tatãl L-a învãþat ºi ce trebuie sã spunã, ºi cînd trebuie
sã spunã Cuvîntul Sfînt al Evangheliei.
Astfel de tineri am dori sã rãmînã în urma noastrã cînd noi vom
pleca din lumea aceasta. Am vrea sã nu mai suferim ºi noi durerile
naºte r i i pe ntr u cei care demult ascultã Cuvîntul lui Dumnezeu, sã
ajungã fiecare suflet sã ia Hristos chip în el: ºi în sufletul tinerilor, ºi
în al celor bãtrîni. Pentru cã, dacã chipul lui Hristos se va vedea pe
faþa noas tr ã , a º a c um c î ntãm une or i , numa i a tunc i dovedim cã
ascultãm ºi sîntem copiii lui Dumnezeu - ºi nu va mai trebui sã sufere
fraþii durerile naºterii pentru cei ce nu ascultã. Cît de mult ne bucurãm
cînd privim ºi vedem pe faþa unor fraþi smerenia lor adîncã, dragostea
lui Hristos, chipul luminos! Atunci aºa ni se învioreazã inimile la toþi!
Într-adevãr sînt unele chipuri de fraþi care au pe chipul lor chipul lui
Hristos. Aºa am dori sã lãsãm un tineret credincios în Lucrarea aceasta
în care ne-a chemat Dumnezeu Ce-ar fi satul acesta fãrã de Lucrarea
lui Hristos? Ce-ar fi þara aceasta fãrã aceastã Lucrare a lui Hristos?
Unde a º fi eu da c ã n- a r fi fost un sfînt pã r i nte Ios i f ca r e s ã - L
mãrturiseascã pînã l a j e rtfã pe Hristos Cel Rãstignit ºi care sã se
dãruiascã lui Hristos cu tot ce avea? Unde aº fi ºi eu, unde ai fi ºi tu
fãrã aceastã propovãduire vie a lui Hristos fãcutã de pãrintele Iosif,
care a vrut sã readucã înapoi în Bisericã viaþa ºi trãirea vieþii creºtine
dintîi, în care creºtinii erau o inimã ºi un gînd ºi în fiecare zi frîngeau
pîinea ºi erau nelipsiþi de la Templu?
Aceasta este menirea noastrã în Lucrarea Oastei Domnului, sã-L
readucem pe Hristos Bisericii noastre Ortodoxe, lumii, þãrii, sufletelor
celor fãrã de viaþã. Cãci fãrã de Hristos totul este s e c, totul e s te
putred, totul este fãrã de valoare.
Pag. 118

O, dragii mei, poate cã lungesc prea mult. E prima datã cînd

vorbesc în acest an în acest loc ºi poate cã nu voi ma i vorbi. Dar
cuvîntul acesta va rãmîne mãrturie pentru fiecare dintre cei ce staþi de
faþã înaintea lui Hristos. Am venit aici cu multe jertfe. Am venit cu
mul te s tr ã dui nþ e . Am tr e c ut pr i n mul te î nc e r c ãri ºi prin mul te
prigoniri. Dar atunci cînd ºtim cã voi veþi rãmîne statornici, cu inimile
pline de Hristos, atunci mor fericit ºi sufãr fericit împreunã cu fraþii
mei, ºtiind cã rãmîn în urma noastrã acei care sã poarte mai departe
Steagul acesta: Isus Hristos Cel Rãstignit, peste þara noastrã ºi peste
locurile în care trãim noi. Murim ºi suferim cu bucurie, cum spune
Sfîntul Apostol Pavel: Ne vom da ca sã fim turnaþi ca o jertfã de bun
miros în slujba credinþei, ca fiecare la rîndul sãu sã-L arate pe Hristos
Cel Rãstignit. Sau dacã vor fi alþii care sã creadã altfel, sã ºtiþi cã iar
vor începe certurile, neînþelegerile, mai departe critica î mpotriva
Bisericii, critica împotriva fraþilor, în loc sã fie ceea ce a spus Domnul
Isus: ca toþi sã fie o inimã ºi un gînd. Mi-aduc aminte de povestirea
unui frate ce stãtuse o vreme în amorþire ºi venise pe la noi în trecere.
- Frate, aºa mi-a venit în suflet un dor, cã de atîta vreme eu sînt
izolat de adunare ºi de fraþi, cã sînt cu serviciul ºi cu toate ocupat, sînt
împresurat ca într-o mreajã. ªi atunci l-am luat cu noi ºi l-am dus în
cãlãtorie. Era aºa de bucuros ºi, printre altele, mi-a spus o întîmplare
din viaþa lui: Eram militar, fãceam armata la Sibiu. ªi, cum eram acasã
înstãrit ºi bine întreþinut de pãrinþii mei, mã dusese în armatã unde era
mai greu, printre strãini. ªi atunci unul dintre colegii mei mã întreabã
dacã nu vreau sã mergem amîndoi la o adunare a Oastei Domnului.
Nu ºtiu, cã n-am mai fost niciodatã, dar vin cu tine, dacã vrei tu. ªi
merserãm împreunã la aduna r e . Cum a m i ntr a t a c ol o ºi am auzit
cîntãrile aºa de frumoase despre Isus Cel Rãstignit ºi cum se cînta
numai în lacrimi ºi cum toþi erau o inimã ºi un gînd puterea lor m-a
fermecat.
Deodatã vãd cã intrã un om micuþ, cu barbã ºi toþi ºopteau între ei:
Vine pãrintele Iosif! A intrat în salã ºi a început adunarea Oastei în
prezenþa pãrintelui Iosif. Atît de puternic a vorbit el, cã fiecare cuvînt
mã miºca adînc, fiecare cuvînt mi-l arãta pe Isus Cel Rãstignit, dar
într-un fel aºa de limpede ºi de lãmur i t, î ncî t eu a m r ã mas adînc
strãpuns de î ntî l ni r e a a cea s ta di n a duna rea aceasta. În cealaltã
duminicã am zis eu cãtre colegul meu: Dragã, hai sã mergem iar. ªi
ne-am dus din nou ºi iarãºi a venit pãrintele Iosif. Erau aºa mulþi fraþi
ºi nu m-am putut stãpîni, la chemare, ºi am zis: Pãrinte, ºi eu vreau
sã mã întorc la Dumnezeu. ªi am îngenuncheat, iar pãrintele Iosif ºi-a
pus mîna pe capul meu ºi a zis: O, dragul meu, de - a c um tu e ºti ºi
ostaºul Domnului, ºi ostaºul þãrii. Dumnezeu sã te binecuvînteze. Aºa
au lucrat pãrinþii noºtri! Aºa au lucrat înainta º i i noº tr i : cu duhul
blîndeþii, cu duhul smereniei, cu Duhul Sfînt, plini de putere - ºi aºa
s-a vãzut în toatã adunarea strãlucind puterea lui Dumnezeu. ªi aºa
trebuie sã rãmînã adunãrile noastre.
 Pag. 119

Dacã vine cineva care nu-L cunoaºte pe Dumnezeu într-o adunare

în care de la distanþã se observã cã sufletele nu-s unite, cã unul se uitã
într-o parte, cã altul se uitã în altã parte, cã nu se dã nici o atenþie
Cuvîntului lui Dumnezeu cã acolo mai degrabã fiecare vorbitor pune
din el mai mult decît din Hristos cît ºtie el, cît cunoaºte el din Hristos
- la urmã va putea observa cum sufletele au rãmas tot aºa, fãrã hranã
duhovniceascã.
Dar atunci cînd vorbeºte cineva prin Duhul lui Dumnezeu, trimis
numai de Duhul Sfî nt, fi e c a r e cuvînt pe care-l spune îl spune din
suflet - pentru cã a trãit el mai întîi fiecare cuvînt pe care-l spune - ºi
spunîndu-ºi lui cel dintîi acest cuvînt, simþindu-l puternic. Atunci îl
vor s i mþ i ºi toþi ceilalþi care vor fi binecuvîntaþi prin aceasta. O,
iertaþi-mã cã am lungit atîta, dar, cum am mai spus, poate cã e pentru
ultima oa r ã pe ntr u mul þ i di ntr e noi cînd ne mai vedem alãturi la
picioarele Crucii Mîntui torului. Dar sã nu uitãm niciodatã cã ziua
aceasta, clipa aceasta, ora aceasta va fi o mãrturie în faþa lui Hristos
pentru lucrãtorii care nu pun încã pe inimã Cuvîntul lui Dumnezeu.
Pe ntr u s ur or i l e c ar e nu cautã sã cînte cu lac r i mi de s pr e J e r tfa
Domnului nostru Isus. Pentru cei care încã nu-L ascultã, cãci nu L-au
primit în viaþa lor. Domnul sã ne binecuvînteze, fraþilor ºi surorilor,
sã nu ne lase pe nici unul dintre noi, cãci vor fi mulþi în clipa aceea
care vor zice: Doamne, da r în Numele Tãu am prorocit în Numele
Tãu am fãcut minuni am scos draci. Duceþi-vã de la Mine, cãci Eu nu
vã cunosc pe voi, toþi lucrãtorii fãrãdelegii, cãci voi nu Mie Mi-aþi
slujit. Pentru aceasta, cel ce te crezi cã stai în picioare, ia seama sã nu
cazi. Smereºte-te, cãci numai atunci vei vedea Duhul lui Dumnezeu
pe s te toþ i fr a þ i i tã i . Ci ne nu s e s me r e º te s ã nu s e mi r e c ã nu
progreseazã deloc, pentru cã Dumnezeu este împotriva lui. Dar dacã
tu te smereºti adînc cum S-a smerit Hristos El S-a dezbrãcat pe El
Însuºi de Slava Cereascã ºi a luat chip de om, - iar nouã ni se cere sã
ne dezbrãcãm de eul nos tr u ºi sã ne îmbrãcãm în Hristos, aºa cum
cîntãm la bisericã: Cîþi în Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am ºi
îmbrãcat. Tineri dragi, nu iubiþi lumea ºi lucrurile ei. Cãci lumea nu
dã decît necazuri, amãgiri ºi amãrãciuni.
Predaþi-vã cu totul lui Hristos, lãsaþi-L pe Hristos în inimile
voastre, ca sã faceþi bucurie pãrinþilor voºtri. Preþuiþi-vã pãrinþii voºtri
credincioºi. Cãci noi a m s ufe r i t mul t di n cauza pãrinþilor noºtri
necredincioºi. De multe ori e r a m l ovit cu biciul ca vitele. Dar de
dragul lui Hristos ne bucuram oricîte suferinþe ºi prigoniri am îndurat.
Dar nu uita, sã ºtii cã atunci cînd Cuvîntul lui Dumnezeu ºi dragostea
lui Hristos þi-a pãtruns, þi-a sfredelit inima, se va stîrni împotrivirea.
Lume a nu te va ma i putea i ubi . Nu ne înþeleg încã cei di n c a s a
noastrã, nu ne înþeleg copiii noºtri, nu ne înþeleg soþii noºtri. Dar în
intimitatea noastrã cu Hristos, noi ne rugãm ºi pentru ei, ca Hristos
sã-i pãtrundã ºi pe ei ºi inimile lor cu lumina Cuvîntului Sfînt, ca sã
cadã ºi ei zdrobiþi la picioarele Crucii Domnului, cînd ne vor zice, la
urmã, ai noºtri: Soþule dragã, iartã-mã, cã nu am ºtiut cã de dragul lui
Is us a i fã c ut tu toate nebuniile acelea. Iartã-mã! Domnul Isus c e l
prezent sã ne binecuvînteze ºi sã facã El sã se poatã vedea pe feþele
tuturora dintre noi Chipul lui Hristos ºi sã locuiascã Hristos din belºug
în inimile noastre ale tuturor. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 120

Casa ziditã pe stîncã

Vorbirea fratelui Popa Petru (Sãucani) la nunta de la Corocãieºti -

14-V-1978

Domnul Isus a zis: De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale

Mele ºi le face, îl voi asemãna cu un om cu judecatã care ºi-a zidit
casa pe stîncã. A dat ploaia, au venit ºuvoaiele, au suflat vînturile ºi
au bãtut în casa aceea, dar ea nu s-a prãbuºit pentru cã avea temelia
ziditã pe stîncã. Însã oriºicine aude aceste cuvinte ale Mele ºi nu le
face va fi asemãnat cu un om nechibzuit care ºi-a zidit casa pe nisip.
A dat ploaia, au venit ºuvoaiele, au suflat vînturile ºi au izbit în casa
aceea; ea s-a prãbuºit ºi prãbuºirea i-a fost mare
( Matei 7, 24-27 ). Slãvit sã fie Domnul! Ce mare har este sã asculþi
Cuvîntul lui Dumnezeu! Înainte de a fi Cuvîntul lui Dumnezeu, nu era
soarele, nu era lumea.
Cînd s-a auzit pentru prima datã: Sã fie luminã!, prin Cuvînt a fost!
Înainte de a auzi noi Cuvîntul lui Dumnezeu, inima noastrã era pustie
ºi întunecoasã. Dar prin auzirea Cuvîntului lui Dumnezeu, s-a fãcut
l umi nã î n s ufl e te l e noa s tr e . Ne buc ur ã m di n s ufl et, da r ne º i
cutremurãm! Pentru ce? Pentru cã spune cã cineva ar putea sã audã
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi totuºi sã nu-L pãzeascã. Atunci întîmplarea
din versetele citite mai sus se poate sã se potriveascã unora dintre noi.
Dar se poate, frate? Cineva sã audã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi sã nu-L
pã ze a s c ã ? Da r s e poa te , fr ate ? Ci ne va s ã s punã Cuvî ntul lui
Dumnezeu chiar cu buzele lui ºi sã nu-L pãzeascã? Se poate! Dacã nu
s-ar putea, nu s-ar vedea aºa des! Zilele trecute veneam de la lucru cu
un autobuz. În faþa mea scria: Fumatul oprit! De altã parte am vãzut
cum scria: Conducãtorul autobuzului are drept sã controleze biletele.
De cealaltã parte scria: Oricine va fi gãsit fãrã bilete va fi amendat.
M-am uitat la toate aceste lucruri ºi m-am gîndit cã e lege. Slavã Þie,
Doamne, cã e lege. ªi peste lege nu se poate trece. Binecuvîntaþi sã
fie acei care au întocmit legile drepte, pentru ca acei ce le calcã sã fie
într-adevãr pedepsiþi, ca sã fie ordine ºi dreptate dupã rînduialã. Dar
am vãzut în lume altceva!
Cînd omul se urcã în autobuz, conducãtorul îi ia bãniºorii ºi ºi-i
pune în buzunar fãrã sã-i mai dea ºi bilet. Cînd a plecat autobuzul,
conducãtorul aprinde þigara ºi nu se sinchiseºte cã 60 de persoane
trebuie sã îndure ºi sã înghitã fumul lui în plãmîni. ªoferul habar nu
are. În faþa lui scrie clar: Fumatul oprit!, dar el s-a obiºnuit atît de
mult cu acest scris, încît pentru el nu mai înseamnã nimic. În faþa lui
scrie: Nimeni nu are voie sã urce fãrã bilet, - dar lui nu-i pasã. S-a
obiºnuit atît de mult, încît lui nu-i pasã de cãlãtorii care merg fãrã
bilet; ba, lui îi place aºa, cã buzunarul lui se umple. Aceasta-i Legea?
Aºa se respectã Legea? Aude cineva Cuvîntul lui Dumnezeu ºi sã nu-L
trãiascã? Nu cumva avem Cuvîntul lui Dumnezeu scris pe pereþi în
casa noastrã? Nu cumva îl privim mereu? Nu cumva avem Cuvîntul
lui Dumnezeu în buzunarele noa s tr e º i î l pur tã m c u noi ? Ne-am
obiºnuit cu El aºa de mul t, încît nouã nu ne mai spune nimic acest
Cuvînt al lui Dumnezeu? Îl putem avea scris pe pereþi ºi în cãrþi, ºi
totuºi sã nu-L avem în inimile noastre!
 Pag. 121

O, dacã ar fi fost scris în inima acelui ºofer cuvintele Legii care

erau scrise în faþa lui, atunci inima lui nu l-ar fi lãsat sã le calce. O,
de-ar fi s c r i s î n i ni ma me a! O, de - a r fi scris în inima ta, frate,
Cuvîntul pe care-l auzim noi, cuvintele pe care le spune Dumnezeu,
c uvi ntel e pe ca r e l e s punem noi - atunci casele noastre nu a r fi
prãbuºite, cãci n-ar fi zidite pe nisip. Unul ºi-a aºezat casa pe stîncã!
Binecuvîntat sã fie acest om cu judecatã! Asta-i o judecatã sãnãtoasã.
Binecuvîntaþi sã fiþi voi, toþi care, atunci cînd ascultaþi Cuvîntul lui
Dumnezeu, îl ºi pãziþi cu scumpãtate. Binecuvîntatã sã fie casa care
se întemeiazã astãzi! Noul cãmin care se întemeiazã astãzi sã fie aºezat
pe aceastã Stîncã - Hristos. ªi atunci orice ºuvoaie ar veni peste el, va
birui. De ce trebuie sã vinã ºuvoaiele, fraþii mei dragi? De ce sã vinã
ºi vînturi, ºi ºuvoaie, ºi valuri? De ce? Ele vin sã examineze! Ele vin
sã încerce! Ele vin sã dovedeascã ce sîntem ºi pe ce sîntem aºezaþi, pe
ce am clãdit, pe ce clãdim! Sîntem pe stîncã sau sîntem pe nisip? Am
vrea cu durere, deºi sîntem la o nuntã, sã plîngem pe acel frate care
ºi-a zidit casa pe nisip. ªi-a zidit ºi el o casã, a depus ºi el o muncã.
Precum cel care ºi-a zidit casa pe stîncã, aºa ºi cel care a zidit-o pe
nisip, a depus ºi el o muncã destul de grea. Nopþi ºi zile de sudoare,
de alergare, de griji. Muncã s-a depus ºi pentru aceastã casã. ªi, la
urma urmei, aceastã casã sã fie prãbuºitã.
Ce dureros, ce dureros! Era ºi el un frate, era ºi el un om care
dorea sã aibã o casã a lui, dar se dovedeºte un chip de nechibzuinþã
la el. Cãci la începutul lucrãrii n-a controlat dacã temelia casei este pe
nisip. Ce este stînca? Stînca este o piatrã puternicã, cea care nu se
mi º c ã . Or i c î te vî ntur i ar veni peste ea, nu o mi º c ã pe o pi a tr ã
puternicã. Chiar dacã este în mijlocul mãrii, oricît ar lovi-o valurile,
nu o pot clinti din loc. Are greutate ºi toate se sparg, lovindu-se de
stîncã. Ce este nisipul? Nisipul este format din firiºoare micuþe, micuþe
de praf pe care le adunã apa în val ºi le împrãºtie vîntul, ºi le spulberã
cînd bate. De ce? Ele s î nt foa r te mã r unte, foar te mi c uþe, foarte
uºoare. Stau unul lîngã altul, unul lîngã altul ziua î ntr e a gã, dar nu
lipite unul de celãlalt. ªi, fiindcã nu stau lipite unul de celãlalt, în orice
clipã le pot spulbera vînturile ºi valurile. Fraþii mei cei dragi, sîntem
adunaþi la o nuntã, sîntem o mulþime! Ce sîntem noi oare?
Ce sîntem noi, niºte firiºoare de nisip? Nimic nu sîntem nici unul
dintre noi. Un firiºor de nisip este talentul pe care-l ai. Un firiºor de
nisip este înþelepciunea pe care o ai. Un firiºor de nisip este vechimea
ta. Un firiºor de nisip eºti, frate! Tu ai dori sã fii mai presus decît
fraþii tãi, ca toþi sã asculte de tine, ca toþi sã facã ceea ce spui tu. ªi
firiºoarele de nisip le spulberã vîntul cînd vine ºi le duce apa cînd
vine! Atunci sã lãsãm ni s i pul ! Mî ne - l a pa. N-are nici o valoare!
Haidem pe Stînca cea care este Hristos! Sã stãm acolo toþi feriþi de
griji, scutiþi de ne c a zur i ! Gînduri bune au avut aceºti oameni ºi o
judecatã a fost ºi aceasta, dar nu s-a potrivit cu voia ºi cu planul lui
Dumnezeu. Dumnezeu voieºte ca toate firiºoarele de nisip sã nu fie
luate de vînt, sã nu fie mînate de valuri ºi de ape. Dumnezeu voieºte
ca toþi oamenii sã fie mîntuiþi, ca toþi oamenii cãzuþi sã fie scoºi la
liman, sã fie îndreptaþi spre o þintã, sã aibã viaþa toþi cei ce o doresc.
Atunc i a fã cut un pl an! Ce sã facem cu firiºoarele nisip ca s ã l e
folosim?
Pag. 122

Ca sã nu mai stea unul lîngã altul, ca sã nu mai stea unul cu altul,

sã facem o lucrare ca toate firiºoarele sã fie unul în celãlalt. ªi sã se
poatã face o unitate, ºi sã se poatã face o închegare, ºi sã se poatã
face o legãturã. Acestea au fost planuri mari, o înþelepciune înaltã, o
judecatã înaltã, mai presus de minþile noastre, mai presus de puterile
noastre. Atunci s-a ales un mijloc, s-a gãsit un leac: Sã facem praf de
stîncã! Firiºoarele mici de stîncã sã le coborîm în praful nisipului jos,
ca, amestecîndu-le unul cu celãlalt, sã le putem învãlui. Cãci piatra,
firiºoarele de piatrã, ele nu-ºi pierd puterea lor, ci au putere în sine
însele sã închege iarãºi, sã uneascã iarãºi. Pentru ca firiºoarele de nisip
sã nu mai fie împrãºtiate, ci sã fie închegate, sã s e fa c ã di n ele o
stîncã, o unitate, ºi sã poatã ºi ele sã fie folosite. Adicã nisipul cel de
aruncat, care nu e bun de nimic, sã ajungã iarãºi stîncã puternicã. Ce
plan a fost planul acesta mare ºi minunat! Dumnezeu a acceptat ca
Stînca sã fie zdrobitã! Sã fie fãcutã praf! Sã fie coborîtã jos, în praful
firiºoarelor de nisip, pentru ca din Jertfa Crucii, pentru ca din Sîngele
ce-a curs, pentru ca din lacrimile tale de cãinþã, ale firiºoarelor de
nisip, sã se închege ceva, sã se întemeieze iarãºi ceva. Pentru ca sã
putem fi de folos ºi noi în planul lui Dumnezeu.
Acest Meºter Zidar Înþelept a fost Dumnezeu. Dupã Modelul lui
Hristos a lucrat ºi Sfîntul Petru, care, în ziua Cincizecimii a unit 3.000
de firiºoare de nisip cu Stînca de pe Golgota. El a fost acela care a
adus pe Hristos-Stînca la firiºoarele de nisip printr-o unire ºi le-a spus:
Aici nu ma i s î nt 2, c i Unul Si ngur : Hr i s tos! Mulþimea celor ce
crezuserã era o inimã ºi un gînd, pentru cã s-au unit cu Hristos, pentru
cã au fost uniþi cu Hristos ºi toþi erau sudaþi. Iatã ce putere! Mare
î nþelepciune a fost înþelepciunea aceasta, fra þ i i me i dr a gi ! Dupã
Apostolul Petru au fost alþii care au fãcut tot la fel. Misiunea noastrã
este aceasta, cum s-a mai spus: sã-L ducem pe Hristos la lume ºi pe
oameni la Hristos. De la el au fost mulþi meºteri zidari pînã la noi,
care au început sã facã lucrul acesta. Noi lucrãm la construcþii de case.
Temelia casei o facem din piatrã, zidurile pereþilor, din cãrãmidã, dar
la cãrãmidã, pentru ca una cu alta sã se uneascã - ca ºi cu firiºoarele
de nisip care sînt neputincioase, mici, mul te - pentru ca sã se facã
aceastã legãturã, aceastã uni ta te , folosim cimentul. Cimentul este
praful, firiºoarele de piatrã, de stîncã, prelucrate, care, deºi au fost
sfãrîmate ºi zdrobite, nu ºi-au pierdut puterea lor de stîncã. Ele au
putere iar sã uneascã, iar sã facã stîncã, iar sã-i închege pe toþi acei
uniþi cu ele. Cîþiva meºteri zidari au fost învinovãþiþi, cînd lucrãrile lor
s-au dãrîmat, cã n-au pus material de-ajuns.
Au pus foarte puþin, o cantitate slabã de ciment în nisip, ºi de
aceea lucrarea n-a fost închegatã cum trebuia, n-a fost legatã, n-a fost
unitã aºa cum trebuia - ºi de aceea zidurile s-au dãrîmat. Pentru cã a
fost prea puþinã cantitate din piatrã, din tãrie, ºi prea multã cantitate
de nisip, de firicele de nisip.
Fraþii mei dragi, fraþi lucrãtori, fraþi meºteri, priviþi în adunarea
voastrã! Nu se întîmplã de multe ori sã fie numai niºte firiºoare de
nisip în ea? Nu se întîmplã uneori cã frate lîngã frate stã? Unul lîngã
altul, ºi nu unul în celãlalt? Ce faci tu atunci, frate meºter zidar? Ce
faci tu atunci, frate meºter lucrãtor? ªtii ce ar trebui fãcut?
 Pag. 123

Pusã o mai mare cantitate din Hristos, o mai mare cantitate din
Stîncã! Mai multã cantitate din Hristos! Apleacã-te atunci mai mult la
l a c r i mi l e ta l e . Pune atunc i mai puþ i n di n ti ne . Ma i puþ i n di n
înþelepciunea ta. Mai puþin din talentul tãu. Mai puþin din situaþia ta.
ªi ma i mult din lacrimile lui Hristos, din mila lui Hr i s tos º i di n
smerenia lui Hristos. ªi vei vedea atunci cum se încheagã firiºoarele
tale! Vei vedea atunci adunarea ta cum se încheagã. Vei vedea atunci
cum s e uneºte! Vei vedea cum se sudeazã. Vei vedea cum lucreazã
Dumnezeu, dacã tu te vei coborî cît mai jos ºi vei pune cît mai puþin
din tine ºi cît mai mult din Hristos. Sã-i urmãm pe cei ce L-au coborît
pe Hristos pînã la noi, dar, coborîndu-L pe Hristos, s-au coborît mai
întîi ei înºiºi. Pãrintele Iosif. El a fost un meºter zidar atît de înþelept,
care a vrut ca firiºoarele acestea de nisip sã le uneascã cu Hristos,
pentru ca orice valuri, orice vînturi ar veni, sã nu le poatã lua, sã nu
le poatã clãtina. Pãrintele Iosif! Un trupºor slãbuþ ºi bolnãvicios. Un
preot simplu de la þarã, Dumnezeu S-a folosit de el ºi a fãcut o lucrare
atît de mare prin ascultarea lui, prin lucrarea pe care a putut s-o facã
prin el. El a fost acela care a amestecat prin Jertfa lui Hristos, prin
Sîngele lui Hristos firiºoarele acestea de nisip, o mulþime de firiºoare
de nisip din Biserica noastrã, din þara noastrã, din poporul nostru ºi
ne-a unit cu Hristos. Dacã noi sîntem azi aici, sîntem datoritã aceluia
care ne-a unit, care ne-a þesut, care a trebuit sã fie sfãrmat ºi zdrobit,
datoritã acelui meºter înþelept care a ascultat ºi a ºtiut pune cantitate
din Hristos ºi sã nu punã din el. Pentru ca sã avem o Bisericã vie,
pentru ca sã avem o Lucrare vie, ca sã avem un popor credincios ºi
cinstit, aºa cum ne doreºte societatea, aºa cum ne doreºte Biserica,
cum ne doreºte patria. Aºa a lucrat ºi aºa a dorit el. Astãzi nu mai
sîntem slugi. Fraþii noºtri, astãzi Domnul a fãcut c a toa tã þ a r a s ã
rãsune de bucuria unitãþii. Dar oare am putut sã facem aceeaºi unitate?
Am putut sã facem aceeaºi închegare cum a fãcut-o Dumnezeu prin
acel om simplu al Lui, prin acel meºter, prin acel zidar înþelept? Am
putut noi în zilele noastre sã facem aceeaºi unitate?
Cu durere, fraþii observã cã nu! ªi aceasta dovedeºte cã prea mult
am pus din noi ºi prea puþin am pus din Hristos. Dorim ca, plecînd din
locul acesta, dragii mei fraþi care lucraþi pe ogoarele Evangheliei, sã
puneþi o mai mare cantitate din Hristos. ªi vom vedea atunci marea
minune pe care o face Dumnezeu cînd poate sã închege ºi sã uneascã
sufletele, pentru ca firiºoarele de nisip sã nu mai fie unul lîngã altul
fãrã nici o unitate, ci toate închegate în ciment, toate unite în Hristos;
sã avem iarãºi aceeaºi bucurie, aceeaºi dragoste. Dorim pentru noul
cãmin aºa. Dorim pentru fratele nostru mire ºi sora mireasã aºa sã fie,
încît cãminul lor sã fie întemeiat pe Stî nc ã , i a r a s cul ta rea lor de
Cuvîntul lui Dumnezeu aºa sã fie. Ei sã strã l uc ea s c ã î n mi j l ocul
tinerilor, sã strãluceascã în mijlocul societãþii, în mijlocul adunãrii. Ei
sã strãluceascã ºi sã fie o pildã vie.
Dorim ca ascultarea de înaintaºii noºtri ascultãtori, de pãrinþii
noº tr i , de ce i c e ne- au ves tit Cuvîntul lui Dumne ze u s ã o a i bã
întotdeauna, sã fie ascultãtor i de Bisericã, de mai marii Bisericii.
Dorim sã fie ascultãtori stãpînirii, ascultãtori de mai marii poporului
nostru.
Pag. 124

Dorim sã fie harnici ºi credincioºi, pentru ca sã aducã spor în toate

lucrurile lor. O, hãrnicie ºi credincioºie, ce binecuvîntate sînteþi! Copiii
lui Dumnezeu, credincioºii lui Dumnezeu, noi muncim cu atîta drag,
cu atîta bucurie cînd vedem cã, prin munca noastrã, familia noastrã
ajunge sã fie fericitã; cînd societatea noastrã ajunge sã fie fericitã,
poporul nostru ºi Biserica noastrã înfloresc mereu. Munca ne este aºa
de dragã, noi muncim aºa de fericiþi! Am dori ca fiecare cãmin sã se
întemeieze pe Hristos, pentru cã numai atunci, numai prin Hristos se
poate face o legãturã trainicã. O, poporul nostru, dacã ºi-a pãstrat
legãtura lui, unitatea lui de neam, credincioºia lui, doar numai prin
Hristos, numai prin Bisericã ºi le-a pãstrat. Dorim la cît mai mulþi
tineri sã-ºi întemeieze cãminul lor numai pe Hristos, numai pe aceastã
Stîncã-Hristos. Cãci mai multe cãmine întemeiate sãnãtos formeazã o
Bisericã vie, sãnãtoa s ã . Ma i mul te c ã mi ne º i ma i mul te familii
întemeiate aºa formeazã o societate sãnãtoasã pentru care luptãm, pe
care o dorim fiecare dintre noi. Domnul sã binecuvînteze nunta din
zi ua de a zi. Sã binecuvînteze mirii noºtri dragi, sã-i facã tot ma i
credincioºi, tot mai roditori ºi tot mai înfloritori. Pentru sora noastrã
mireasã: Domnul sã-i fie mîngîierea cea dulce ºi adãpostul ei, pentru
cã ºi-a pierdut mama de la vî r s ta de 6 a ni , r ã mî nî nd fãrã mamã.
Domnul sã-i fie mamã, Domnul sã-i fi e a dã post. ªi sã nu uite, aºa
cum s-a spus asearã, sã-ºi aducã aminte de fiii lui Barzilai, care au
fãcut mult bine în vremurile de oarecînd. Sã nu uiþi, sorã mireasã, pe
cei ce þi-au fãcut þie mult bine, sã le întorci cît vei putea cu dragostea
ta, cu primirea ta, cu rugãciunea ta. Fã bine c î t ve i putea de mult
acelor ce þi-au fãcut bine în vremile de întristare, în vremile de plîns.
Amin. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 125

Chipul trimisului ceresc

Vorbirea fratelui Opriº Ioan (Batiz) la nunta de la Vãlani -

20-V-1978

Iubiþilor fraþi ºi surori ºi mult preþuiþi prieteni ºi rude ce aþi venit în

acest loc! În Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu, Sfîntul Apostol Pavel
spune aºa, în Epistola cãtre Evrei 10, 37: Încã puþinã vreme, foarte
puþinã, ºi Cel ce vine va veni ºi nu va zãbovi. Dar cel ce dã înapoi,
sufletul Meu nu gãseºte plãcere în el. În capitolul 13, Sfîntul Pavel
spune: Isus Hristos ieri, astãzi ºi în veci. Deci aceia care s-au legat de
El, aceia care s- a u pr e da t Domnului, aceia nu s-au înºelat nici în
veacul acesta ºi cu atît mai puþin în veacurile veºniciei. Sfîntul Cuvînt
al lui Dumnezeu, punînd faþã în faþã pe Domnul Isus ºi pe Sfîntul Ioan
Botezãtorul, ne spune: Au ce-aþi ieºit sã vedeþi? O trestie bãtutã de
vînt? Ce-aþi ieºit sã vedeþi? Om îmbrãcat în haine moi? Aceºtia sînt în
casele împãratului! Sîntem noi în stare sã-I mulþumim lui Dumnezeu
cã aici toþi sîntem îmbrãcaþi în haine moi? To þ i s î nte m p a r c ã
împãraþi ºi împãrãtese, toþi sîntem parcã prinþi ºi prinþese. Cine ne-a
ridicat pe noi aici? Cine ne-a dat nouã acest drept? Cine ne-a ajutat
din toate punctele de vedere, ºi trupeºte, ºi sufleteºte? Cine? - decît
El, Domnul Isus! Pe cine aþi ieºit sã vedeþi? O trestie bãtutã de vînt?
Pe Ioan Botezãtorul? Vreþi sã-l vedeþi pe Ioan Botezãtorul în mijlocul
frãþiilor voastre? Sã ne fereascã Dumnezeu, sã nu aparã în mijlocul
nostru, cã cel puþin 3 zile noi nu am mai fi în stare sã privim. Cînd
l-am vedea pe marele proroc al lui Dumnezeu, pe cel mai mare între
proroci, îmbrãcat în hainã din pãr de cãmilã. Sfinþii Pãrinþi spun cã a
purtat hainã din pãr de cãmilã pentru cã pãrul de cãmilã este aspru ºi
nu dã tihnã ºi odihnã, ºi pace, ºi liniºte trupului. Dar îmbrãcãmintea
ºi hainele moi aþîþã plãcerile ºi poftele, firea molaticã, trezeºte firea
vinovatã - º i a c e a s ta - i nenor ocirea. Sfîntul Ioan Botezãtorul era
îmbrãcat în hainã de pãr de cãmilã ºi încins cu brîu la mijloc ºi el
învãþa: Cel ce are 2 haine, una sã o dea celui ce nu are. Fraþilor dragi,
dacã ar trebui sã aparã acum Ioan Botezãtorul între noi, ºi noi sã stãm
în faþa lui, ce ar spune el cãtre mine: Ia spune tu, Ioane, cum stai cu
îmbrãcãmintea ºi cu încãlþãmintele? Eu ar trebui sã intru în pãmînt
imediat. ªi dupã mine, poate ar mai intra ºi alþii. Ce aþi ieºit voi sã
vedeþi?
Om îmbrãcat în haine moi? Aceºtia-s în casele împãratului. Sau
trestie bãtutã de vînt? Iatã cît a fost de bãtutã de vînt ºi ce nenorocitã
a fost, cã se vorbeºte pînã astãzi ºi pînã la sfîrºitul veacurilor care nu
vor avea sfîrºit. Cãci atunci cînd vom închide ochii, abia se deschid
veacurile viitoare ºi vor vorbi de Ioan. ªi acum sã trecem la Domnul
Isus! Am început cu Ioan pentru cã Ioan a început sã-L vesteascã pe
Domnul. Nu eu sînt lumina lumii. Eu am fost trimis sã vestesc despre
luminã, aºa zice Sfîntul Ioan. Unde-L vedem, cu ce grandoare ºi cu
ce aere a dispãrut El din lume? Uitaþi-vã puþin în aceastã oglindã: tot
timpul celor 33 de ani ºi vreo 4 luni cît a trãit în mijlocul poporului
Israel, care a fost comportarea Lui? Nu I s-a auzit glasul pe uliþã, zice
Sfîntul Cuvînt. N-a certat pe nimeni, n-a hulit pe nimeni, n-a ocãrît
pe nimeni. ªi El avea aceastã putere îndoitã ºi însutitã, ºi înmiitã.
Pag. 126

Ar fi putut El sã mã mustre pe mine ºi sã te certe pe frãþia ta

pe ntr u ne numã r a tele gînduri spurcate ºi murdare ºi pe ntr u fa pte
netrebnice ºi vorbe urîte ºi strîmbe. Dar El n-a fãcut lucrul acesta. Fiul
Omului n-a venit sã judece lume a, ci s-o mîntuiascã. Aºa apare ca
Mîntuitor, de cînd a apãrut în scutece, în ieslea sãracã din Betleem.
ªi nu din Betleem; cînd se spune din Betleem e o greºealã, cãci El a
apãrut în spatele Betleemului, în cîmp, departe de Betleem, în peºterã.
Cã în cetate nu s-a gãsit loc pentru ei. La oricîte porþi a bãtut Sfîntul
Iosif, nici una nu s-a deschis ca sã-i primeascã înãuntru. Cãci dacã
s-ar fi deschis doar un cort, atunci El nu trebuia sã tremure de frig în
peºterã. Iatã locul ce l-am pregãtit noi. Nu? La peºterã. Cãci acolo
poate nu era nimeni. Noi am pregãtit locul acesta, în peºterã. Apoi mai
tî r ziu, iatã, Îl vedem pe Domnul plecîndu-Se sã spe l e pi c i oa r e l e
ucenicilor, pînã ajunge la Petru. Sfinþii Pãrinþi spun cã cel dintîi cãruia
i-a spãlat picioarele a fost Iuda. În apa cea curatã i-a spãlat picioarele,
- dovadã cã l-a iubit, dovadã cã i-a dorit ºi lui mîntuirea. Dar mai
trebuia s-o vrea ºi el. Fraþilor scumpi, cînd ajunge rîndul lui Petru,
Petru, din smerenie, spune:
- Doamne, nu-mi vei spãla Tu mie picioarele.
- Atunci nu vei avea parte cu Mine. Scurt îi rãspunde Domnul Isus
lui Petru. Auzind aceasta, Petru a strigat:
- Doamne, nu numai picioarele, ci ºi mîinile, ºi capul. ªi Domnul
i-a rãspuns:
- Cine este curat nu mai are nevoie sã fie spãlat. Atunci a primit ºi
Petru sã-i spele picioarele. Apoi pe Golgota Îl vedem pe Domnul Isus
spînzurat între 2 tîlhari. Aºa au scris 2 evangheliºti, iar unul dintre
ceilalþi 2, Ioan, nici mãcar nu i-a zis tîlhar. Dar tot trebuia sã spunã
ceva despre ei ºi a spus: A fost rãstigni t î ntr e 2 fã c ãtori de rele.
Cuvîntul tîlhar, dacã-l spui cuiva, este cel mai josnic posibil de pe faþa
pãmîntului, pentru cã tîlhar înseamnã ºi hoþ la drumul mare, ºi ucigaº.
ªi între aceºtia a fost Domnul Isus rãstignit. De te vei gîndi cã a fost
r ã s ti gni t pentr u neamul lui Israel, sã ºtii cã te înºeli amarnic. Ci
gînde º te - te : Pentr u mi ne a fos t El î ntr e tî l har i , pentru mine ºi
mîntuirea mea, împuns cu suliþa în coastã, cu cununa de spini pe cap.
Apropo la cununa de spini: un copil al meu, acuma într-o zi, îmi aratã
o fotografie, aºa pe jumãtate, a unui tînãr de la noi din comunã. A
unui tînãr cu plete mari, cu mustãþi, cu barbã, aºa cum obiºnuiesc unii
sã se poarte. Îmi aratã ºi zice:
- Tatã, ºtii cine-i aici în fotografia asta?
- Nu ºtiu, îi rãspund.
- Ion al lui cutare ºi cutare, îmi spune fiul.
- Vezi ce reuºitã ar fi fotografia asta cu pãrul aºa pieptãnat cu
pletele. Dar ce bine i-ar sta dacã în fotografia asta i s-ar pune ºi o
cununã de spini pe cap. Mulþi poate cã, de dragul Domnului Isus, ar
pupa fotografia asta. Da. E aºa de bine reuºitã. ªi fiul meu zice:
- Da, lui Ion. Dacã i s-ar pune o cununã de spini pe cap ºi sã fie
apãsatã biniºor acolo pe cap. De ce o fi zis el lucrul acesta? Pentru cã
mulþi dintre noi am merita sã pur tã m c ununa a c ea s ta de spini. Pe
Capul Domnului Isus ºi cununa de spini a fost prea mult. Dar ocãrile?
Dar batjocurile? Dar bãtãile ºi loviturile?
 Pag. 127

Fraþilor dragi ºi scumpi, aceastã icoanã, aceastã icoanã ne-a adus

pe noi la Isus ºi aceastã icoanã ne þine lîngã El , ºi aceastã icoanã
trebuie sã ne urmãreascã pas cu pas. ªi-a dat Dumnezeu Sîngele pe
Crucea Golgotei! Pentru cine, fraþilor? Pentru cine oare? Pentru un
stricat, pentru un spurcat, pentru un stricãtor de case, pentru ucigaºi,
pentru bl e s te ma þ i , pe ntru nelegiuiþi. Domnul Isus a murit în locul
nostru, pentru ca noi sã trãim veºnic cu El, prin El ºi pentru El. Slãvit
sã fie Domnul!
Pag. 128

Bucuria deplinã

Vorbi r e a fr a te l ui Valer (Cãrpiniº - Simeria) la nunta de la Vãlani

20-V-1978

V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea sã rãmînã în voi

ºi astfel bucuria voastrã sã rãmînã deplinã (Ioan 15, 11). Fraþilor, noi
ne-am obiºnuit atît de mult cu Cuvîntul lui Dumnezeu ºi adesea ºtim
sã spunem atît de multe ºi atît de multe sã învãþãm. Dar cît este în noi
prezenþa Lui - partea cealaltã? Aºa cum pomul îºi are rãdãcinile înfipte
sub pãmînt, iar sus este copacul propriu-zis, frunzele ºi apoi roadele.
Adicã aceastã lucrare multilateralã - sã-i spunem aºa - sau aceastã
lucrare desãvîrºitã a lui Dumnezeu, prin Cuvîntul, prin puterea sau
prin Harul care trebuie sã se materializeze sau trebuie sã se vadã în
viaþa noastrã pe care o tr ã i m. Hristos în voi, nãdejdea slavei! Nu
numai Cel despre care ºtim adesea sã spunem, ci Cel care trebuie sã
fie în viaþa noastrã, Hristosul care trebuie sã fie vãzut: Hristosul milei,
al bunãtãþii, al iubirii, Hristosul pãcii, al bucuriei, al înfrãþirii. Hristos
Cel din urmã, Hristos Cel care nu-ªi cautã foloasele Lui. Hristos Cel
care iubeºte fãrã pãrtinire, Hristos Cel care este Viu, Cel care este
Foc, Cel care este Putere în toþi ai Lui. Fraþilor, prezenþa Lui ar trebui
sã fi e , da c ã noi c r e dem ºi spunem, ºi mãrturisim de fiecare datã
Cuvîntul care ni s-a spus, ºi care este Adevãrul:
Dacã 2 sau 3 sînt adunaþi în Numele Meu, Eu sînt prezent acolo!
Dacã simþim noi prezenþa Lui cu adevãrat în noi, aceasta ar trebui sã
ne întrebãm mereu, sã fi m mereu alãturi de El. Oare nu simþim noi
prezenþa focului Duhului Sfînt care ne cuprinde inimile ºi vieþile? Oare
nu simþim noi cum ne a prinde acest foc sfînt al lui Dumnezeu? Nu
simþim oare cum ne încãlzeºte? Cum ne transformã din oameni vechi,
î n oa me ni noi? Spunea cineva zilele trecute cã oamenii adesea s e
poc ã i esc foarte repede, dar nu se na s c di n nou. Foa r te uº or î º i
schimbã religia, dar nu-ºi schimbã inima. Aºa se întîmplã, fraþilor!
Hristos în voi, nãdejdea slavei! V-am spus aceste lucruri pentru ca
bucuria Mea sã rãmînã în voi.
Fraþilor, dacã n-avem bucuria Lui în noi. El pentru bucuria care-I
era pusã înainte a suferit Crucea ºi a dispreþuit ruºinea. Pentru bucuria
care-I era pusã înainte, pentru bucuria noastrã, El a luat Jugul ºi a
primit Crucea, cum s-a spus în atîtea poezii pînã acuma. Haideþi sã ne
dãm ºi noi toate silinþele pentru ca ceea ce ºtim, ceea ce auzim, sã se
ºi înfãptuiascã în viaþa noastrã. ªi aceasta nu se poate realiza altfel,
cãci noi aºa am învãþat sã umblãm cu Hristos, începînd de acasã, ºi pe
drum, ºi la serviciu, ºi în cãmãruþa cea ascunsã. V-am s pus aceste
lucruri ca bucuria Mea sã rãmînã în voi ºi astfel bucuria voastrã sã fie
deplinã. Dacã noi aici, începînd de aici, avem bucuria cea adevãratã,
bucuria cea deplinã, bucuria cea care nu se schimbã, bucuria cea care
rãmîne puternicã ºi vie, ºi în toate stãrile, ºi în toate împrejurãrile -
bucuria Lui rãmîne în noi, aºa cum a spus El mai dinainte : Vã dau
pacea Mea, vã las pacea Mea! Pentru cã atunci cînd El o dã, El nu
mai ia îndãrãt aceastã pace pe care El ne-o dã: pacea bucuriei, pacea
care ne însoþeºte, pacea liniºtii ºi a încredinþãrii cã El este prezent.
 Pag. 129

Eu vorbesc despre un Isus nu despre un oarecare Isus, cã a murit

cîndva, ci despre Acel Isus pe care-L simt în sufletul meu, în inima ºi
în viaþa mea. Frate, sorã, Îl ai tu personal în viaþa ta? De asta te-ai
întîlnit cu El personal: Isus al tãu, Mîntuitorul tãu personal, ajutorul
tãu cel care mereu te însoþeºte, Cel pe care Îl simþi mereu, care te
mîngîie, care te ajutã, care te întãreºte ºi care te binecuvînteazã, care
te transformã, care te înnoieºte, care te face sã simþi în tine gîndul
care era în Hristos Isus, care te face sã te asemeni cu El, sã lupþi cu
El împreunã. ªi sã poþi ºi birui astfel cu El. Domnul sã ne ajute! Nu
dor e s c s ã spun mai mult, dar sã ne silim, sã ne dã m º i noi toa te
silinþele, pentru cã avem atîtea posibilitãþi. Fraþilor, cîteodatã sînt
cuprins de aºa o stare, par c ã s ã nu s pun ni c i oda tã ni mic. Însãºi
prezenþa noastrã aici, feþele noastre care se vãd, însãºi starea aceasta
ne umple inima de bucuria pãrtãºiei Lui, pentru cã fiecare dintre noi
dorim sã ne angrenãm, dorim sã luãm parte la lupta Lui. Dar ce trist,
cã adesea nu avem Chipul Lui în noi! Mai întîi Chipul Lui în noi, ca
lucrarea mîntuirii sã înceapã din lãuntrul nostru. Pînã cînd nu este
buc ur i a Lui î n noi, noi nu putem face Voia Lui º i Luc r ar e a Lui ,
pentru lupta, pentru munca, pentru jertfa care se cere prin Cruce ºi
prin renunþare. Hristos în voi, nãdejdea slavei. Aceasta este singura
noastrã slavã: Hristos în noi. ªi, în nãdejdea în care Îl avem în noi,
fraþilor, noi ne iubim unul pe altul. Cãci atunci nu se va mai spune:
Fraþilor, iubiþi-vã, iertaþi-vã, acoperiþi-vã greºelile, îngãduiþi-vã; cãci
dragostea Lui, El, Cel care este prezent în noi, face aceastã lucrare
pr i n pute r e a Duhului Sfînt. Domnul sã ne ajute ºi sã ne dãruiascã
putere sã fim gãsiþi la venirea Lui fãrã prihanã, fãrã vinã ºi în pace.
Sfîntul Apostol Petru spune în Epistola a 2-a, la capitolul 3, aºa: Iar
noi, dupã îndurarea Lui, aºteptãm ceruri noi ºi un pãmînt nou, în care
va locui neprihãnirea. Ce fel de oameni ar trebui sã fiþi voi, printr-o
purtare sfîntã ºi evlavioasã, aº teptî nd º i gr ã bi nd ziua venirii lui
Dumnezeu, în care trupurile cereºti se vor topi de cãldura focului? Am
vrut sã ne oprim la versetul acesta pe care îl ºtim cu toþii aºa de bine.
ªi mai spune la versetul 14 aºa: Dar voi, preaiubiþilor, fiindcã aºteptaþi
aceste lucruri, siliþi-vã sã fiþi gãsiþi înaintea Lui fãrã prihanã, fãrã vinã
ºi în pace. Fraþilor, sã fim gãsiþi înaintea Lui. Sã fim gãsiþi înaintea lui
Hristos, nu numa i î n a dunar e , nu uneori la bisericã, nu numai în
Lucrarea Oastei, nu numai între fraþi, - ci sã fim gãsiþi înaintea lui Isus
Hristos, în Hristos Isus, semãnînd cu Domnul ºi Mîntuitorul nostru
Sc ump. Cã c i a tunc i s î ntem c u adevãrat în Lucrarea despre car e
pãrintele Iosif spunea cã: Oastea Domnului este vestirea ºi aflarea lui
Isus Cel Rãstignit, care este focul ºi puterea, ºi dragostea, ºi harul, ºi
lumina, ºi înfrãþirea. Slãvit sã fie Domnul Isus!
Pag. 130

O inimã ºi un gînd

Vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz) la nunta de la Vãlani -

20-V-1978

Dumnezeu a rînduit ca la nunta aceasta sã venim din mai multe

judeþe, din mai multe locuri, ca sã sãrbãtorim ºi noi alãturi de tinerii
noºtri dragi aceastã sãrbãtoare a nunþii lor. Pentru cã ne vedem aºa de
rar, fraþilor, ºi chiar cînd ne vedem, timpul se scurge aºa de repede,
a º vr e a î n c îteva cuvinte sã vã aduc aminte de c î te va c i tate al e
Sfîntului Apostol Petru, dupã Pogorîrea Duhului Sfînt, în prima lui
c uv î nta r e de s c ope r i tã c hi a r de l a Duhul Sfî nt. A mã r t ur i s i t
urmãtoarele: Toþi acei care credeau erau o inimã ºi un gînd. Mulþimea
celor care credeau! Cine a putut lucra la inima acestei mulþimi, ca sã
fie o inimã ºi un gînd? Oameni veniþi, din 18 naþiuni, la Sãrbãtoarea
Ci nc i ze c i mi i la Ierusalim. Cine a putut lucra la i ni ma l or, s ã s e
întoarcã fiecare la localitatea lor, la poporul ºi la limba lor o inimã ºi
un gînd, aºa cum Duhul Sfînt le-a descoperit în Ziua Cincizecimii, în
ziua cînd s-a întemeiat Biserica Creºtinã? Credinþa! Toþi care credeau!
Cît de puternicã este credinþa! Toþi care credeau erau o inimã ºi un
gînd!
Ce lucrare uriaºã face credinþa în inima omului care Îl primeºte pe
Domnul Is us c a Mî ntui tor ! Mai departe aminteºte cum toþ i c a r e
credeau erau la un loc. Noi am fost treziþi într-o familie duhovniceascã
prin propovãduirea cuvîntului înaintaºilor noºtri. Noi am fost treziþi
fiecare din satele noastre, din oraºele noastre sau din cãtunele noastre,
- am fost treziþi de cãtre Cuvîntul lui Dumnezeu pentru o nouã viaþã
ºi ne-am bucurat nespus de mult încã de la începutul Lucrãrii, cînd
adunãrile se anunþau ºi se publicau în reviste ºi în foaia noastrã dragã
Oastea Domnului sau Isus Biruitorul ºi ne întîlneam cu prilejul unei
nunþi - sau cînd ne-am întîlnit cu prilejul celor 4 congrese care s-au
þinut la Sibiu în anii 1932, 1933, 1934, 1935, cînd, la fel, din toate
colþurile þãrii, fraþii veniþi ne-au bucurat cu o bucurie nespus de mare.
ªi toþi au fost o inimã ºi un gînd. Cine a fãcut descoperirea aceasta în
inimile noastre, ca la întîlnirile noastre sã avem acelaºi fel de gîndire,
acelaºi fel de vorbire? Cine oare? Oare nu Duhul lui Dumnezeu, nu
Duhul Sfînt? Duhul despre care a spus Mîntuitor ul : Am s ã vã mai
spun multe lucruri, dar acum nu le puteþi purta.
Ci cînd va veni Duhul Adevãrului, cînd va veni Duhul Sfînt, vã va
aduce aminte de tot ce v-am spus Eu ºi vã va de s c ope ri lucrurile
viitoare. Duhul lui Dumnezeu a lucrat cu atîta putere ºi în mijlocul
acestei Lucrãri a Oastei Domnului, cãci întîiul stãtãtor în Lucrarea
a c e a s ta, pãrintele Iosif, la primul Congres, din 1932, a mãrtur i s i t
urmãtoarele cuvinte: Lucrarea aceasta este un rãsad al Duhului Sfînt.
Lucrarea aceasta nu-i o lucrare omeneascã, ci este o Lucrare pornitã
de la Duhul Sfînt. ªi s-a adeverit lucrul acesta cînd, de la un colþ al
þãrii pînã la celãlalt, la toate întîlnirile noastre, eram o inimã ºi un
gînd. La inimile primilor credincioºi, din primele veacuri, Dumnezeu
a lucrat prin Cuvîntul Sãu, cãci n-au mai pus nici un preþ pe averile
lor, ci fiecare din localitatea sa îºi vindea averile, ºi banii îi puneau la
picioarele apostolilor, care apoi se împãrþeau sãracilor.
 Pag. 131

Fraþilor iubiþi, priviþi ºi ascultaþi felul cum au trãit ei o inimã ºi un

gînd: Erau în fiecare zi nelipsiþi de la templu. Frîngeau pîinea acasã,
cãci nu e r a u bi s e r ici ca astãzi, cum avem noi. Erau atunci temple
pãgîne. Luau hranã cu bucurie ºi cu curãþia lor de inimã. ªi fiþi atenþi
urmãtorul citat important: ªi Dumnezeu adãuga la numãrul lor pe cei
ce erau mîntuiþi. Ce binecuvîntatã era adunarea, rodul Cincizecimii,
dupã Pogorîrea Duhului Sfînt! Cînd citeºti cuvîntul acesta, parcã te
umpli de dragostea cea mai fierbinte. Cît de înaintatã trebuie sã fi fost
Biserica acea s ta , c î nd erau toþi o inimã ºi un gînd! Acolo nu erau
pãreri deosebite. Nu erau vederi deosebite. Nu spuneau cã unul este
al lui Petru, altul al lui Pavel, altul al lui Apolo. Dumnezeu a lucrat în
inimile lor ºi prin Apostolul Petru, ºi prin Apostolul Pavel, ºi prin
Apolo. A lucrat Domnul prin Apostolul Pavel, care a pus o stavilã
dezbinãrilor pe care rãufãcãtorii le fãceau în Biserica lui Dumnezeu,
cînd Apostolul Pavel a strigat: Fraþilor, cine s-a rãstignit pentru voi?
Petru, Pavel sau Apolo? Cine v-a rãscumpãrat pe voi din pãcatele
voastre? Ei au fost lucrãtori în via lui Dumnezeu: unul a sãdit, altul a
udat, dar Dumnezeu a fãcut sã creascã.
Fraþilor iubiþi, puneþi-vã pe inimã Cuvîntul lui Dumnezeu! Cãci
spune Cuvîntul: Mulþi me a c e l or ce credeau stãruiau în învãþãtura
apostolilor. Dacã Dumnezeu a voit, dupã Primul Rãzboi Mondial, sã
porneascã aceastã Lucrare prin pãrintele nostru Iosif - cînd el a pus
Biblia în mîna poporului, ca oamenii sã-L cunoa s c ã pe Dumnezeu
dupã bezna întunecatã a lipsei Cuvîntului lui Dumne zeu - acum am
pus mîna pe candelã, aºa cum spune psalmistul David: Cuvîntul Tãu
e s te o c a nde l ã pe ntr u pi c i oar ele mele. ªi a pus Bibli a î n mî na
poporului, ºi a pus lumina în mîna celor ce umblau pe cãi întunecoase,
departe de Dumnezeu. Cei care am trãit atunci ne aducem aminte ce
boga te e r a u timpurile acelea. Cînd era o adunare c a a c e a s ta , nu
conteneau toþi sã se roage Domnului, pentru ca Duhul lui Dumnezeu
sã descopere fraþilor lucrurile trebuincioase adunãrilor. Stãruiau în
învãþãturile apostolilor toþi credincioºii ºi ascultãtorii Cuvîntului lui
Dumne ze u. Lucrarea aceasta a fost un nume de rãsunet pentru þara
noastrã. Poate cunoaºteþi unii trecutul acestei Lucrãri, în ce vremuri
grele a trãit ºi în ce condiþii vitrege s-a nãscut. ªi aºa cum unele plante
trãiesc în apã ºi cre sc în apã, aºa a fost ºi Biserica lui Dumnezeu:
totdeauna a trãit în strîmtoare. Durerea, lacrimile ºi prigoanele au fost
medii prielnice în care s-a nãscut, a trãit ºi a crescut Bi s e rica lui
Hristos, adunarea lui Dumnezeu.
Niciodatã n-a fost iubitã ºi înþeleasã Lucrarea lui Dumnezeu, pentru
cã, pe pãmîntul acesta, diavolul, care rãcneºte ca un leu, a cãutat sã
strice lucrarea lui Dumnezeu, a cãutat sã-i dezbine pe oa me nii lui
Dumnezeu în diferite grupuleþele ºi bisericuþe sau crezuri diferite.
Credinþa era una, dar oamenii care n-au primit lãmurirea de la Duhul
Sfînt ºi n-au stãruit în învãþãturile apostolilor ºi ale înaintaºilor noºtri
au ajuns în starea aceasta atît de primejdioasã, de a se împotrivi lui
Dumnezeu. Fraþilor iubi þ i c are v-aþi strîns de pe atîtea meleaguri,
întîlnirea noastrã e de scurtã duratã; veþi pleca fiecare pe meleagurile
pe care vi le-a încredinþat Dumnezeu ca sã le lucraþi.
Pag. 132

Noi vã îndemnãm, fraþilor dragi ºi surorilor iubite, ºi tinerilor dragi,

care aþi avut parte de o chemare atît de sfîntã, vã îndemnãm sã duceþi
Cuvîntul acesta al lui Dumnezeu, sã nu uitaþi cã Biserica de la început
era o inimã ºi un gînd. Puneþi-vã întrebarea ºi frãþiile voastre care
sînteþi aici dacã fiecare avem o inimã ºi un gînd, dacã avem gîndul lui
Hristos, cum Apostolul Pavel spunea: Sã aveþi în voi gîndul care era
în Hristos! Care a fost atunci gîndul lui Hristos? Ca sã mîntuiascã pe
cei pãcãtoºi, pe cei pierduþi. Tot misiunea aceasta a avut-o ºi Oastea
Domnul ui, deºi am fost învinuiþi - ºi încã mai sîntem ºi astãzi - cã
trãim într-o capiºte de idoli, cã n-am ieºit din Biserica Sfinþilor Pãrinþi,
cã trãim între idoli, unde sînt numai idoli pes te tot, cã icoanele ºi
Crucea sînt idoli. Noi am înþeles din partea Domnului nostru Isus cã
El, Mîntuitorul nostru, a venit sã mîntuiascã pe cei pierduþi, pe cei
pãcãtoºi, pe c e i bol na vi , ca r e au tr e bui nþã de doctor, nu pe cei
s ãnãtoºi. Noi nu ne-am spurcat cã am i ntr a t î n Bi s e r i ca s fî ntã -
numitã, dupã pãrerea altor rãtãciþi, c a pi º te de idoli, noi nu ne-am
întinat cu nimic, dupã cum un bulgãre de aur, dacã îl tãvãleºti prin
noroi, tot îºi pãstreazã proprietatea lui, dacã e curat bulgãrele de aur.
Aºa L-am înþeles noi pe Dumnezeu. Aºa L-am primit pe Hristos în
inima noa s tr ã - º i a m i ntrat oriunde erau suflete de salvat pentru
Hristos. Ne-am pãstrat calitãþile duhovniceºti pe care le-am primit din
partea Cuvîntului lui Dumnezeu. Deci, fraþilor dragi, înþelegeþi-ne bine
ce avem pe inimã ºi în gînd: Lucrarea aceasta a ridicat-o Dumnezeu
pentru un viitor mai îndepãrtat. Lucrarea aceasta a ridicat-o Dumnezeu
- cum recunosc unii, chiar ierarhii Bisericii noastre, cãci, în situaþia în
care se aflã Biserica, Lucrarea aceasta o mai poate salva din impasul
în care se gãseºte, dupã atîta moleºealã duhovniceascã. Vã rugãm,
fraþilor: ca sã fiþi o inimã ºi un gînd, trãiþi în legãturã cu Dumnezeu
prin Duhul Sfînt. Rugaþi-vã mereu lui Dumnezeu alãturi de cei care au
mîinile ridicate spre ceruri, bãtrînii de odinioarã, bãtrînii de astãzi,
care nu mai pot merge la adunare, dar ard pe altarele lui Dumnezeu,
înãlþînd tãmîia rugãciunii lor, pentru ca Biserica lui Dumnezeu sã fie
o inimã ºi un gînd. Ce greu va fi odatã în faþa Domnului, dacã noi, în
chipul acesta, am sfîºiat în mii de pãrþi cãmaºa lui Hristos. Dacã nici
romanii, popor pãgîn, n-au sfîºiat cãmaºa Domnului, care era dintr-o
singurã bucatã, atunci, fraþilor, este potrivit Cuvîntului lui Dumnezeu
s ã pã s tr ã m uni ta te a l ui Dumnezeu, Biserica lui Dumnezeu, sã nu
sfîºiem noi unitatea sfinþeniei lui Dumnezeu în grupuleþe.
Nu vom face noi aceasta. Poate s-au strecurat ºi prin adunãrile
frãþiilor voastre oameni cu gînduri ºi încredinþãri strãine, oameni cu
dragoste prefãcutã, oameni cu credinþã nesãnãtoasã, ca sã atragã pe
ucenici de partea lor. Dar Apostolul Pavel spune: Aduceþi-vã aminte
c ã n-am încetat sã sfãtuiesc pe oricare dintre voi cu lacrimi. Aº a ,
fraþilor, sã înþelegem ºi noi unitatea de credinþã în aceastã Lucrare.
Ave m î na i ntaºi gl or i oº i . Pã mî ntul þ ã r i i noa s tr e e pr es ã r a t c u
mormintele înaintaºilor noºtri car e a u mur i t pe cîmpul de bãtãlie
duhovniceascã þinînd sus steagul biruinþei, Crucea Domnului; ºi în
inimile adunãrilor a fost pus un Nume care, mai presus de orice nume,
este Isus Cel Rãstignit. N-am vrut sã ºtiu altceva între voi, decît pe
Isus Cel Rãstignit.
 Pag. 133

Oameni care n-au acest gînd, am gãsit undeva într-o adunare. ªi,
în lipsa unor fraþi, pentru cîteva clipe, au început numaidecît, prin
antenele lor, sã tulbure adunarea cu întrebãrile lor vinovate: Ce este
parastasul? Ce este Crucea? ªi aºa mai departe. Fraþii au început sã
discute cu ei. Fraþilor dragi, sã fim bine înþeleºi: noi nu propovãduim
parastase, noi nu propovãduim forme; noi propovãduim conþinutul, -
adicã pe Isus Cel Rãstignit. ªi, dacã vrea cineva sã ne întrebe de Isus
Ce l Rãstignit, vã vom putea spune despre El, care a dat pre þ ul de
rãscumpãrare pentru noi. N-am vrut sã ºtiu nimic altceva între voi,
de c î t pe Isus Cel Rãstignit - a fost cuvî ntul te s ta me ntar s pus de
pãrintele Iosif, ca ºi de Sfîntul Apostol Pavel. Acesta a fost printre
ultimele cuvinte testamentare ale pãrintelui Iosif, care, ca o santinelã
credincioasã, a cãzut pe cîmpul de bãtãlie duhovni c e a s cã dupã ce
trupuºorul lui purta 7 rãni, 7 operaþii. Dar dupã toate acestea, zicea cu
Sfîntul Pavel: În fiecare zi mã a pa s ã gr i j a pe ntr u Bi s e r icile lui
Dumne ze u. Fr umoa s e l e î nvãþ ã tur i pe c a r e l e - am pr i mi t de l a
Dumnezeu prin vasul acesta au fost stropite de sînge, spun martorii
care au fost lîngã el. În nopþile cînd noi dormeam liniºtiþi, el stãtea cu
genunchii ridicaþi, sprijinind coala de hîrtie care dimineaþa era stropitã
de sînge. Sînge care ieºea din pieptul lui, c a sã trimitã fraþilor, la
f r o nt ur i l e d e l uptã , hr a nã duhov ni c e a s c ã pe nt r u c r e º t e r e a
duhovniceascã. Ne va osîndi pe noi odatã Dumnezeu dacã am cãlcat
cuvîntul spus de Apostolul Pavel: Priviþi la înaintaºii voºtri, la sfîrºitul
felului lor de vieþuire ºi urmaþi-le credinþa. Înaintaºii noºtri au fost
oameni de mare valoare înaintea lui Dumnezeu.
ªi, ca dovadã cã au vorbit de la Dumnezeu, trimiºi de Duhul Sfînt,
vã pun înainte pe Gamaliel, care a spus aºa cînd fariseii ºi cãrturarii
ºi-au pus în gînd sã-i omoare pe apostoli: Bãrbaþi galileeni, bãgaþi de
seamã ce vreþi sã faceþi! Nu vã atingeþi de oamenii aceºtia! Cãci s-a
ivit Iuda galileanul, s-au ivit atîþia care au dus mult popor în rãtãcire.
Dacã lucrarea aceasta cea fãcutã de apostoli e de la Dumnezeu, nu o
veþi putea nimici; dar dacã este de la oameni, se va nimici ea singurã.
Iatã dovada grãitoare cã Lucrarea aceasta nu e de la oameni, cãci nu
s-a nimicit singurã. Iatã dovada cã e de la Dumnezeu, c ã c i a trãit,
trãieºte ºi va trãi. E vie, pentru cã Cel ce ne alimenteazã pe noi este
Duhul Sfî nt, c a r e pune î n i ni ma noas tr ã dor i nþ a dupã uni ta te
duhovniceascã, ca ºi în cer sã fim una, cum sîntem acum aici una. Nu
uitaþi, fraþilor dragi, de înaintaºii noºtri care ne-au vestit nouã Cuvîntul
l ui Dumnezeu cu preþul vieþii l or ! Aº a a u î nvãþ a t e i di n pa r te a
Domnului. ªi astãzi sînt oameni aleºi ºi puºi de-o parte pentru mãreaþa
Lucrare a lui Dumne ze u. Dumnezeu a ridicat în Lucrarea aceasta,
dupã cum spunea pãrintele Iosif cã a vãzut undeva, în Elveþia sau în
Ita l i a , o statuie: un bou înjugat, iar în urma l ui , un pl ug º i s c r i s
dedesubt: Gata ºi pentru plug, ºi pentru jertfã. Dumnezeu a ridicat
acest voluntariat duhovnicesc ºi pentru plug, ºi pentru jertfã, ca sã
þinem sus acest Cuvînt Viu al lui Dumnezeu, sã mãrturisim Cuvîntul
lui Dumnezeu urmaºilor noºtri, vouã, tinerilor de azi, care ne veþi lua
locul mîine. Noi , c e i vî r s tni c i , nu vom mai trãi mult pe pãmîntul
acesta. Se va deschide ºi pentru noi un mormînt.
Pag. 134

Aºa dupã cum ne învaþã Sfîntul Pavel: Supuneþi-vã stãpînirilor, cãci

ºi ele sînt lãsate de Dumnezeu ºi teme-te, cãci sînt puse de Dumnezeu
ºi nu degeaba poartã sabie, ci ca sã pedepseascã pe fãcãtorii de rele ºi
sã laude pe fãcãtorii de bine. Cei care munciþi pe ogoare, faceþi-vã
datoria conºtiincioºi. Oriunde vã cîºtigaþi o pîine, dar cîºtigaþi-vã o
pîine cinstitã. Sã nu furaþi nimic din colective, nici din fabricile unde
vã gãsiþi, cãci aºa ne învaþã Dumnezeu: Cine a furat, sã nu mai fure.
Sã munceascã cu mîinile lui, sã mãnînce o pîine cinstitã ºi sã dea celui
lipsit. Ce învãþãturi minunate am primit noi din partea Cuvîntului lui
Dumnezeu lãsat prin înaintaºii noºtri! Deci noi ne despãrþim ºi fiecare
vã veþi duce pe ogoarele frãþiilor voastre, dar dorim sã fim o inimã ºi
un gînd, dorim sã vã simþim ºi pe frãþiile voastre, cei din Moldova
care aþi venit pînã aici, cã aceeaº i i ni mã bate în noi. Dorim sã vã
simþim ºi pe cei din Nordul Ardealului, cã o inimã bate în noi. Sfîntul
Pavel spune: Sînt departe cu trupul de voi, dar cu duhul sînt cu voi ºi
privesc cu bucurie buna rînduialã care domneºte în mijlocul vostru.
Mergeþi pe ogoarele în care vã gãsiþi, la fabricile unde lucraþi, cãci ºi
de acolo ne simþim una; prin duhul, ne deplasãm cu viteza gîndului în
cel mai depãrtat colþ al þãrii noastre, la cei dragi ºi scumpi pe care-i
avem pe inimile noastre. ªi faceþi-ne bucuria deplinã sã vã vedem cã
aveþi o inimã ºi un gînd. În ce-i pr i ve º te pe oa me ni i c a re vor sã
fãrîmiþeze Biserica sau Lucrarea lui Dumnezeu, sau pe fraþii noºtri
care au fost cîºtigaþi cu atîtea jertfe, urmaþi învãþãtura Sfîntului Pavel,
biblicã ºi testamentarã, în care spune aºa:
De cel care face tulburare ºi dezbinare, dupã a doua ºi a treia
mustrare, depãrteazã-te de el. Nu-i zice nici bun venit, dacã vine în
casã la tine, cãci te faci pãrtaº pãcatelor lui. Fiþi atenþi cît de curatã
este Evanghelia ! Cî t de c ur atã tr e bui e sã pãstrãm noi învãþãtura
sãnãtoasã, ca sã putem sã o lãsãm aºa cum am primit-o celor ce ne
urmeazã, sã o lãsãm sãnãtoasã urmaºilor. Ca sã ne bucurãm odatã de
Faþa lui Dumnezeu pe care am iubit-o aºa de mult. Fraþi lucrãtori sînt
mulþi, iar dacã unii nu vor ajunge la cuvînt, iertaþi-ne, cãci n-am venit
sã vorbim aici, ci am venit sã ascultãm Cuvîntul Sfînt, ca sã putem
duce ceva pe meleagurile noastre. ªi de aici, slavã lui Dumnezeu cã
avem ce duce, din bogata adunare, cu prilejul nunþii noastre. Eu am
venit de departe, fraþii noºtri dragi; l-am cunoscut pe mirele nostru,
frate l e Ma rtin, de pe meleagurile Reºiþei ºi pe sora mireasã, sora
Lenuþa, care a fost o declamatoare a poeziilor noastre. Am venit ºi noi
s ã vã s ã r bã torim nunta, dragilor miri. ªi am venit ca sã ne rugãm
pentru ca pasul pe care îl faceþi sã fie binecuvîntat de Dumnezeu, sã
fiþi ºi voi una. Aþi fost 2, în 2 familii diferite. Acum vã faceþi una, nu
mai sînteþi 2, ci sînteþi una. Þine minte, dragã mire: odatã ce ai fãcut
un legãmînt cu soþia ta, þi s-au înjumãtãþit drepturile ºi þi se dubleazã
obligaþiile. Tot aºa ºi surorii noastre mireasã faþã de soþ ca soþului faþã
de soþie. Acum sã luãm seama fiecare la viaþa de cãsnicie, ca sã fim
un model fiecare în viaþa de cãsnicie.
I-am sfãtuit pe tinerii noºtri întotdeauna: Bãgaþi de seamã, dragilor
tineri, nu vã uitaþi la frumuseþe cînd porniþi sã vã alegeþi un tovar㺠de
viaþã. Nu te uita la situaþie. Uitã-te la caracterul omului. Pentru cã, sã
ºtie oricine: în Lucrarea aceasta nu existã divorþuri.
 Pag. 135

N-am mai avut de nu ºtiu cînd, în Lucrarea aceasta, divorþuri între

fraþii noºtri. Toþi au înþeles Cuvîntul lui Dumnezeu ºi ºi-au dat bine
seama cã ei au fãcut pasul cãsniciei ºi cã a fost o binecuvîntare pentru
ei. ªi spun cuvîntul acesta ca sã înþeleagã toþi: nu mai existã divorþuri
în Lucrare. Ai divorþat de femeia ta? Ai divorþat de Dumnezeu. Ai
divorþat de soþul tãu? Ai divorþat de Dumnezeu. Ai cãlcat legãmîntul
despre care spune Cuvîntul Sfînt: Ce a legat Dumnezeu, omul sã nu
despartã. ªi, dacã din vina ta, soþule sau soþie, se calcã legãmîntul
acesta, vei rãspunde aspr u î n faþ a l ui Dumnezeu. Dumnezeu sã vã
binecuvînteze, dragii noºtri tineri, sã vã binecuvînteze pasul acesta, aºa
cum s - a s pus l a bi s e r i cã, în slujba minunatã: ca pe Rebeca ºi pe
Rahela. ªi am dor i s ã avem cît mai multe cãsnicii de felul acesta,
bi ne c uvî nta te, d i n car e s ã s e na s c ã copi i ca r e s ã a i bã ma me
credincioa s e , ca r e s ã creascã fii pentru Împãrãþia lui Dumnezeu.
Domnul Dumnezeu sã ne binecuvînteze ºi, dacã rar ne vedem aici, noi
sîntem totde a una î mpr e unã cî nd s î nte m l a r ugãciune în faþa lui
Dumnezeu º i a l ã tur i toþ i unii de alþii. Aº vrea sã completez, mai
departe, unele lucruri de care aº vrea sã þineþi cont la locurile unde
veþi merge. Dupã felul în care fraþii noºtri s-au purtat peste tot, dupã
învãþãturile date de înaintaºii noºtri în Lucrarea Oastei, dupã anii grei
de cercetare, autoritãþile bisericeºti ºi ale statului s-au gîndit sã ne dea
o oarecare libertate în pãrþile noastre; ºi s-au dat dispoziþii ca toate
bisericile sã fie deschise pentru fraþi. Unii preoþi înþeleg, alþii poate cã
nu vor înþelege.
Fraþii însã sã dea dovadã de ascultare. Este o problemã însã care
ne face greutãþi: fraþii noºtri care au fost largi la inimã i-au primit pe
toþi care au venit în adunãrile noastre. ªi, unde n-au fost fraþi care sã-i
studieze pe acei strãini veniþi în adunare cu gînduri rele, acolo s-au
produs multe dureri ºi lacrimi în inimile noastre, în Lucrarea Oastei
Domnului. Am gãsit fraþi care vin la adunare ºi merg la bisericã, dar
ºi vorbesc în limbi. Am gãsit fraþi care merg la bisericã ºi fac cina
acasã. Am gãsit fraþi care, dupã 30 de ani, au primit botezul. Poate
majoritatea ºtiþi! Dar eu vã întreb: Ce vor spune autoritãþile Bisericii
cînd vor vedea cã din sînul nostru se nasc astfel de elemente? Pentru
aceasta s-a luat hotãrîrea. Sîntem toþi largi la inimã, dar trebuie sã fim
cu multã bãgare de seamã la învãþãturile pe care le dau alþii, cã nu vin
cu gînd curat în adunãrile noastre. Chiar acum, de curînd, unii ne-au
produs o durere adîncã în þara întreagã. Dupã 30 de ani de umblare
î mpr e unã , acum ne-au fãcut o durere foarte mare, încît se pune un
mare semn de întrebare: Ce se va alege dupã aceasta? Deci rugãm pe
toþi fraþii, dupã hotãrîrile care s-au luat de cãtre fraþii de rãspundere:
rupeþi orice legãturã cu oameni din alte lucrãri! Am gãsit un frate pe
meleagurile din Nordul Ardealului, martor de-al lui Iehova, care þinea
adunãri cu fraþii, cã nu erau acolo fraþi lucrãtori. Fraþilor dragi, nu mai
faceþi compromisuri de aces tea cu Luc r a r e a, cã faceþi o greutate
Lucrãrii întregi.
Cei care au plecat din Lucrare, care vor primi botezuri, sã se ºi
ducã atunci la cei care se boteazã oameni mari. Cei care n-au fos t
mulþumiþi cu învãþãtura pe care noi am primit-o de la înaintaºii noºtri,
ci ar tot vrea sã facã cina acasã, sã plece din mijlocul nostru, sã nu ne
mai facã greutãþi.
Pag. 136

Noi nu þinem cu forþa pe nimeni în Lucrare, însã n-am vrea mereu

rupturi. Noi am pierdut de la începutul Lucrãrii , pe ntr u dragostea
noastrã fierbinte, mai mult de un milion de oameni. Cînd mergi ºi la
alte adunãri, auzi mereu pe cei care se laudã: ªi eu am fost ostaº. ªi
eu am fost în Oastea Domnului. Dar i-au furat alþii. Dar pentru ca sã
punem odatã stavilã lucrului acestuia, s-a mai repetat ºi s-a mai spus:
Nici o legãturã cu oamenii aceºtia sã nu aveþi. Ca într-o familie sînteþi
satul acesta, Vãlani. Sînt multe familii în sat, dar tot satul se cheamã
Vãlani. Însã fiecare familie se conduce dupã capacitatea ºi puterea
pr opr i e . Noi nu sîntem duºmanii nimãnui. Le-am deschi s por þ i l e
întotdeauna, dar ºi-au bãtut joc de dragostea noastrã, au lãsat numai
lacrimi, dureri ºi rui ne î n ur ma l or. ªi pentru aceasta ne aducem
aminte de cuvîntul Apostolului Pavel, care, spre sfîrºitul vieþii sale, i-a
strîns pe episcopii din Milet ºi le-a spus aºa: ªtiu cã dupã plecarea
mea se vor vîrî lupi rãpitori, care nu vor cruþa turma. Se vor ridica din
mi j l oc ul vos tr u oa me ni c a r e vã vor învãþa lucruri stricãcioase.
Cuvintele acestea sînt valabile pentru toate timpurile, pentru cã aºa se
vor ridica în Biserica Domnului, oameni care nu-L cautã pe Hristos,
ci cautã sufletele, ca sã le piardã mîntuirea, chemîndu-i la ei, ca sã se
laude cu trupurile altora, aºa cum aratã Cuvîntul lui Dumnezeu. Noi
nu-i scoatem din adunare, dar sã-ºi ocupe un loc, dacã vin, ºi sã stea
l i ni º ti þ i a c ol o, fã r ã s ã s coa tã un c uvînt. Drept la cuvînt s au l a
rugãciune, aceºti oameni nu vor avea, pentru cã ne-au înºelat de prea
multe ori. Au venit ca mi e i bl î nzi , s -au împrietenit cu noi, ca, pe
dedesubt ºi pe la spate, sã lucreze la împrãºtierea ºi sfîºierea turmei,
la rãtãcirea fraþilor ºi fãrîmiþarea adunãrii. Noi am dat dovadã de prea
multã înþelegere cu ei.
Dupã cum ºi episcopul Clujului a mãrturisit: ªtim cã sînt oameni
în Lucrarea Oastei Domnului. ªtim cã sînt oameni care au rãmas pe
poziþiile arãtate de pãrintele Iosif. ªtim. Dar iarãºi ºtim cã sînt unii
care s-au abãtut ºi au produs multã dezbinare în Biserica Domnului.
Aceasta e hotãrîrea luatã. Nu-i puteþi opri, sã nu vinã între noi; pot sã
vi nã , da r cuvî nt nu vor avea, atîta vreme cît nu sînt sã nã toº i î n
credinþã. ªi încã un lucru, fraþilor! Tot aºa, nu este potrivit ca voi, cei
nãscuþi în Biserica noastrã, în Lucrarea Oastei Domnului, sã mergeþi
voi la adunãri strãine. Ce cãutaþi acolo? Pentru cã pe oamenii aceºtia
care tot cautã ºi nu mai gãsesc, noi i-am asemãnat cu un cerºetor care
merge din casã în casã: de-aici ia o coajã, de dincolo o prãjiturã, de
dincolo mai ºtiu eu ce. ªi, la un moment dat, el nu mai ºtie ce-i mai
bun, pentr u c ã l uî nd di n toa te, dar nesãturîndu-se niciodatã, ºi-a
pierdut gustul cel curat ºi foamea cea curatã. Mãnîncã ºi dintr-una -
ºi aceea-i bunã. Mãnîncã ºi din cealaltã, ºi din cealaltã. ªi uitã de
mîncarea lui sãrãcãcioasã, dar sãnãtoasã. Cãci dupã ce îºi terminã
umblarea aceasta, bietul cerºetor tot la coºul lui, la tr a i s ta l ui s e
întoarce, ca sã se sature - dar nu-i mai este foame, cã ºi-a stricat-o.
Aºa sînt oamenii! Le dã dreptate unora, pentru cã sînt linguºitori
ºi prefãcuþi cînd cautã s ã - i lãmureascã pe fraþii puþin cunoscãtori
despre botez, despre vorbirea în limbi, despre þinerea sîmbetei, despre
alte ºi alte lucruri, despre o lucrare universalã - cã astãzi trebuie sã se
uneascã toate sectele cu Bisericile.
 Pag. 137

În principiu, ele sînt unite, pentru cã toþi au pornit în rãtãcirea lor

din Biserica Domnului. Dar noi avem dovadã grãitoa r e c ã aici, în
Biserica noastrã Ortodoxã, noi ne putem naºte din nou, întorcîndu-ne
la Dumnezeu prin aceastã Lucrare a Oastei Domnului. Deci vã rugãm
stãruitor, fraþilor, sã vã feriþi de astfel de oameni care vã tulburã, cãci
nu vin cu gînduri curate. Mereu vin fraþii cu plîngeri apoi: La noi aºa
s-a întîmplat. Dar fraþii sînt de vinã, cã n-au dat ascultare sfaturilor ºi
învãþãturilor pe care le-am primit încã demult, sã rupem orice legãturã
cu astfel de oameni. Nu vedeþi frãþiile voastre cã toate cîntãrile lor, în
cãrþile lor, sînt de-ale noastre? Le-au falsificat textele, care au fost aºa
de minunate, le-au modificat melodiile, ca fiind proprietatea lor. ªi nu
odatã s-a întîmplat ca sã vinã un oarecare ºi sã spunã:
- Ce cîntãri frumoase avem noi!
- Dar ce cîntãri?
- Ia sã auzi numai. ªi cîntã o cîntare cu textul fratelui Traian, pe
melodia pusã de fraþi, dar aºa de modificatã.
- Dar bine, frate, dar asta-i cîntare de la Oastea Domnului.
- Nu-i adevãrat, cã e de-a noastrã. Am auzit-o de la.. ªi iatã-i cum
se fac proprietari pe ce nu- i a lor. Deci meditaþiile noastre le iau,
c î ntã r i l e l e i a u - ºi pe urmã iau ºi sufletele, pentru cã l a e i e s te
adevãrul! Fraþilor, e dureros c ã î n vremile acestea, cînd Biserica
trebuia sã fie una, se mai întîmplã ºi astfel de lucruri, din pricinã cã
fraþii nu studiazã bine ºi nu dau ascultare fraþilor c are au mai fost
muºcaþi în atîtea rînduri de aceºti lupi rãpitori. Cred cã acuma aici sînt
fraþi din toate pãrþile þãrii: ºi din Maramureº, ºi din Moldova, ºi din
Galaþi, ºi di n Ar de a l , ºi din Banat. Vã rugãm din toatã inima, din
partea fraþilor care au pe inimã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi Lucrarea lui
Dumnezeu, ca sfaturile acestea sã fie imediat aplicate, ca sã putem
pãstra unitatea: nici sectarii printre noi, nici noi printre sectari. Dacã
nu vom face aºa, sã ºtiþi cã iarãºi ni se vor închide uºile bisericilor ºi
va trebui sã plîngem la uºile încuiate. Fraþilor, nu autoritãþile sînt de
vinã cînd nu ne înþeleg, ci noi, pentru cã ne-am amestecat ºi ne-am
abãtut de la calea cea de mijloc, ne-am dat ori spre dreapta, ori spre
stînga. Deci vã rugãm, puneþi-vã pe inimã lucrul acesta ºi încadraþi-vã
în linia Lucrãrii Oastei Domnului ºi a Bisericii noastre Ortodoxe. Unii
dintre ei sînt foarte ambiþioºi. Chiar duminica trecutã am petrecut un
caz trist la Sibiu, unde unii fraþi s-au rupt de noi ºi totuºi nu vor sã
plece de la adunare, din adunare:
- Eu în Oaste m-am nãscut, eu în Oaste vreau sã rãmîn.
- Dar bine, frate, în Oaste ai învãþat tu lucrurile acestea? Dupã 30
de ani sã faci botezul? Ce mai poþi sã spui fraþilor tãi din Oaste? Dupã
30 de ani sã mai faci cina la tine acasã? ªi totuºi sã spui cã faci parte
din Oaste? Din care Oaste oare? Cã la Oaste nu e a º a ! Ia tã ni º te
oameni care niciodatã n- a u fã cut pa r te din Oastea Domnului, din
aceastã Lucrare scumpã. Cãc i dac ã a r fi fã c ut pa r te , ar fi rãmas
statornici la învãþãturile primite, statornicie de care fraþii dau dovadã
prin ascultarea lor pînã la moarte de tot Cuvîntul lui Dumnezeu în
adunãrile Oastei Domnului. Cea mai frumoasã floare din grãdina lui
Dumnezeu e statornicia! Cîþi însã o au? Cîþi însã o pot arãta?
Pag. 138

Îmi pare rãu cã a trebuit sã vã spun lucrurile acestea, dar sînt

necesare, fraþilor, cãci prea multe lacrimi, prea multe dureri, prea
multã dezbinare, prea multã ceartã între fraþi vine tocmai din pricina
unor oameni care nu ºtiu ce vor; ºi atunci îi mai rãtãcesc ºi pe alþii.
Sau poate cã ºtiu bine: gîndul lupului e între e i . Fr a þ ilor dragi, Îi
mulþumim lui Dumnezeu pe ntr u bi ne c uvî ntãrile trimise nouã prin
nunta aceasta. De aceea Îi mulþumim lui Dumnezeu ºi pentru aceastã
întîlnire ºi vã îmbrãþiºãm pe toþi, fraþilor, cu dragostea lui Hristos, ca
sã putem duce ceva fiecare dintre noi la casele noastre, în adunãrile
noastre. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 139

Pãcatul ºi harul

Vorbirea fratelui Vasile Pavel la nunta de la Corocãieºti - mai 1978

Slãvit sã fie Domnul! Scumpii noºtri fraþi ºi surori! Mîntuitorul

nostru scump totdeauna cînd a venit în mijlocul mulþimii ºi a stat în
mijlocul celor ce erau bolnavi, necãjiþi ºi suferinzi, le vorbea în aºa fel,
încît chiar vrãjmaºii Lui au fost siliþi sã mãrturiseascã despre El. Chiar
cei ce veneau sã-L ispiteascã. Chiar cei ce veneau sã punã mîinile pe
El ºi sã-L opreascã sã nu mai vorbeascã. Toþi aceºtia erau siliþi de
privirea Lui. Erau siliþi de blîndeþea Lui ºi de bunãtatea Lui cu care Se
purta faþã de toþi, dupã ce mergeau la mai marii lor, sã mãrturiseascã
ei înºiºi cu gurile lor: Noi niciodatã n-am auzit pe nimeni vorbind în
felul în care a vorbit Omul Acesta! Dacã noi sîntem conºtienþi acum
de prezenþa lui Isus Hristos în mijlocul nostru astãzi ºi în aceastã clipã,
am putea spune ºi noi aºa, auzind cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu
pe care le auzim, pe care le ascultãm ºi azi. Oricît de împietritã ar fi
inima noastrã, oricare ar fi gîndul cu care am venit aici, trebuie sã
ajungem sã strigãm ºi noi cum au mai strigat atîþia împietriþi înainte:
Niciodatã n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta! (Ioan 7, 46).
Aºa cum este scris ºi în Faptele Apostolilor, în capitolul 4 despre
cei dintîi care au venit la credinþã ºi au ascultat pentru prima datã
Cuvîntul lui Dumnezeu din gura Sfinþilor Apostoli, despre mãrturisirea
pe care o aduceau plini de har ºi plini de putere despre Acest Isus
Rãstignit, în faþa cãruia se pleca orice genunchi ºi-n faþa cãruia se
supunea orice duh de împotr i vire. ªi nimeni nu avea nici o putere
î mpotriva adevãrului cu care El lucra atît de mi nunat î n s ufl etul
fiecãruia dintre cei ce ascultau Cuvintele Vieþii Veºnice ce rãsunau în
mijlocul lor. Am vrea sã citi m 2 ver s ete din Faptele Apostolilor:
Mulþimea celor ce crezuserã era o inimã º i un suflet. Nici unul nu
zicea cã averile lui sînt ale l ui , ci aveau toate de obºte. Apostolii
mãrturiseau cu multã putere despre învierea Domnul ui Isus. ªi un
mare har era peste toþi (Fap Ap 4, 32-33).
Pe drept cuvînt, în vremea noastrã ºi în zilele pe care le trãim noi
acum, sã ne transpunem ºi noi în acele clipe ale vieþii trãite de primii
noºtri fraþi creºtini care pentru prima datã au auzit din gura Sfinþilor
Apostoli vorbindu-se despre Isus Hr i s tos Cel Rãstignit. Se spune
despre ei cã miile ºi mulþimi l e cî nd a u a s cultat ºi L-au primit pe
Hristos în inimile lor au fost ºi au devenit o inimã ºi un suflet. ªi ca
fa pt a de verit puternic al acestui lucru este: Nici unul nu zi c e a cã
averile lui sînt ale lui, ci aveau toate de obºte. Sã ne uitãm puþin în
urmã la primii noºtri fraþi creºtini care pentru prima datã au auzit ºi au
ascultat, ºi au privit þintã la Isus Cel Rãstignit. Nu la un oarecare Isus
despre care mai pot vorbi unii oameni, ci la Isus Cel Rãstignit, despre
care Sfîntul Apostol Pavel vorbea atît de minunat - el, ucenicul care,
dupã ce a fost c he ma t, a fost trimis apoi neamurilor, sã vorbeascã
despre venirea Împãrãþiei lui Dumnezeu: Nu vreau sã ºtiu altceva între
voi, fraþilor, decît pe Isus Hristos ºi pe El Rãstignit. Sfîntul Apostol
Pavel mai adaugã plin de o smerenie sfîntã: Eu însumi, cînd am venit
în mijlocul vostru, eram slab, eram fricos ºi plin de cutremur, pentru
cã am vrut ca taina lui Dumnezeu
Pag. 140

sã vã fie mãrturisitã nu cu o înþelepciune strãlucitã omeneascã, ci ea

sã vã fie mãrturisitã ºi sã fie întemeiatã pe puterea ºi pe Duhul lui
Dumnezeu. ªi mã opresc la cuvîntul acesta, la mulþimea celor dintîi
care au crezut ºi care au asc ul ta t c uvi nte l e a c e s tea ale Sfintelor
Sc r i ptur i: Apostolii mãrturiseau cu multã putere despre Î nvi er e a
Domnului Isus. ªi un ma r e har e r a pe s te toþ i ( F a p . Ap. 4, 33 ).
Revin la acest lucru pe care l-am spus mai înainte: Un mare har era
peste toþi! Ne întrebãm ºi noi, deºi noi nu sîntem cîþi erau ei atunci.
Dar Acelaºi Har ºi Ac e l a º i Izvor d e Vi a þã ne hrãneºte ºi pe noi.
Aceleaºi Izvoare din care curgeau ºi atunci peste cei dintîi creºtini,
peste miile care ascultau ºi credeau în mãrturisirea adusã de apostoli.
Apostolii, cu toatã puterea, Îl mãrturiseau pe Isus Hristos Cel Rãstignit
ºi un mare har era peste toþi.
ªi peste cei tineri, ºi peste cei bãtrîni. ªi peste cei bogaþi, ºi peste
cei s ã r a c i . ªi peste cei învãþaþi, ºi peste cei neînvãþaþi. Toþi erau
cuprinºi ºi învãluiþi în Harul acesta al lui Dumnezeu, în aºa fel, încît
fi e c a re dintre ei nu mai spunea nici casa mea, nici masa mea, nici
ogorul meu, nici pãmîntul meu, nici banii mei - cãci toþi aveau toate
din belºug ºi nici unii dintre ei nu duceau lipsã de nimic. Haideþi sã ne
întrebãm fiec a r e di ntr e noi º i sã pãtrundem în starea noastrã cea
sufleteascã! Cît de departe s î nte m noi fa þ ã de pr i mii noºtri fraþi
creºtini! Faþã de cei care au primit pentru prima datã, în mod atît de
cutremurãtor, mãrturisirea Sfinþilor Apostoli ºi peste care harul lui
Dumne ze u totde auna se vãrsa din belºug. M-am întrebat, stînd º i
asearã ºi ascultînd Cuvîntul. M-am întrebat cutremurat ºi astãzi. Sã
privim la felul adunãrilor primilor noºtri fraþi creºtini ºi la adunãrile
noastre de astãzi. Pe drept cuvînt, poetul nostru scump spune: Sã fie
oare toate acestea în zadar? Sînt minþi prea mult uscate, ori sînt prea
mari pãcate, de nu mai este har? M-am întrebat ºi asearã ºi mã întreb
º i a c um: De c e ? ªi s ã ne î ntrebãm fiecare: în casele noastre, î n
adunãrile noastre - acolo unde sîntem fiecare puºi sã lucrãm - oare
chiar aºa sã fie? Sã se împlineascã chiar în viaþa noastrã ºi chiar cu noi
acest cuvînt atît de greu, acest adevãr atît de cutremurãtor? Sã fie prea
mari pãcate în viaþa noastrã?
Pentru cã, ce altceva poate sã alunge harul lui Dumnezeu dintre
noi? În vremurile dintîi, cînd harul lui Dumnezeu e r a revãrsat din
belºug peste miile care ascultau Cuvîntul Sãu, în aºa fel, încît chiar ºi
vrãjmaºii mãrturiseau. În vremile dintîi, cînd ºi apostolii mãrturiseau
cu toatã puterea ºi îndrãzneala Cuvîntul lui Dumnezeu. atunci un mare
har era peste toþi! De ce, cînd ne ridicãm în adunare, sîntem aºa de
lipsiþi de putere, de har? De ce, cînd ne rugãm ºi cînd ne întîlnim între
noi cîteva sute de fraþi, simþim cã lipseºte din sufletul nostru, de atîtea
ori, harul acesta al lui Dumnezeu? Harul de care primii noºtri fraþi
creºtini se bucurau atît de mult ºi care îi fãcea sã spunã cã nu mai au
nevoie nici de casã, nici de hranã, nici de masã. Pentru cã ei aveau
atunci de toate, cãci toþi erau una: o inimã ºi un suflet. Aº vrea sã fiu
foarte scurt ºi sã închei cu gîndul acesta, ca fiecare dintre noi sã ne
întrebãm în clipa aceasta: Nu cumva din pricina mea, care vã citesc
aceste cuvinte, harul lui Dumnezeu este oprit pentru atîtea suflete care
aºteaptã flãmînde ºi însetate, aºa cum aºteptau mulþimile flãmînde ºi
însetate din partea Mîntuitorului sã le dea hranã, ca sã nu piarã de
foame în pustie?
 Pag. 141

Atunci ucenicii erau îngrijoraþi cum ne îngrijorãm ºi noi de multe

ori în întîlnirile noastre ºi întrebãm: Doamne, cine va putea sãtura
atîta mulþime? ªi încã în pustiul acesta unde nu se gãseºte nimic? ªi
în lipsa aceasta de har? ªi în setea, ºi în seceta aceasta? ªi printre
pãcatele acestea? ªi printre stãrile acestea? ªi printre neînþelegerile
acestea? Iar Mîntuitorul i-a întrebat liniºtit: Aveþi ceva de mîncare? ªi,
din fericire, o mamã a trimis un copil în mulþimea aceea cu cîteva
pî i ni º oa r e º i cu 2 peºti. De o mamã ºi de un copil Dumnezeu S-a
folosit atît de minunat, cãci pîiniºoarele ºi peºtiºorii aceia au sãturat
mulþimile! Apostolii însã, îngrijoraþi, întrebau pe Domnul: Doamne,
cum sã hrãnim mulþimile acestea cu 5 pîini ºi cu 2 peºtiºori? Ce sã
facem cu oamenii aceºtia mulþi care pier de foame prin pustie cînd se
vor întoarce înapoi acasã? De multe ori sîntem º i noi î n s i tua þ i a
aceasta.
De multe ori sîntem ºi noi gata sã ne întoarcem de la adunãrile
noastre frãþeºti lipsiþi de harul acesta ºi gata fiecare sã leºinãm de
foame în pustiul acestei lumi, în cãlãtoria noastrã, în lupta noastrã, în
încercãrile noastre ºi în necazurile noastre ºi sub crucea noastrã pe
care fiecare dintre noi o avem de dus, ne întrebãm: De ce oare e prea
scurtã bucuria noastrã? De ce nu ma i e s te ha r ? S- a s curtat Mîna
Dumnezeului nostru? De ce nu mai este har peste întîlnirile noastre
frãþ e º ti ? Chi a r c î nd s î ntem 2 sau 3 - nu este vorba numai despre
mulþimea ºi adunarea de faþã. Ci cînd sîntem noi, de foarte multe ori,
chiar în întîlnirile noastre frãþeºti locale, din judeþ, se întîmplã acelaºi
lucru: lipseºte harul lui Dumnezeu. ªi pe drept cuvînt ºi profeþit este
acest adevãr: ori sînt prea mari pãcate, de nu mai este har? Haideþi
fiecare dintre noi - nu vorbesc despre alþii, ci vorbesc despre mine- sã
pãtrundem în taina sufletului nostru, cãci fiecare sîntem vinovaþi cu
cîte c e va . ªi sã ne cerem iertare ºi cei ce vã spunem, ºi cei ce vã
mãrturisim, pentru cã ºi viaþa noastrã este de atîtea ori prea slabã ºi
prea departe. Este strãinã de viaþa primilor creºtini. ªi noi înºine ne
ridicãm în picioare ºi avem curajul sã spunem cã în Numele lui Hristos
vã s pune m a ce s te l uc r ur i ; º i de foa r te multe or i mi nþ i m º i ne
compromitem singuri. De aceea, cînd citim în Faptele Apostolilor,
capitolul 4, cele ce le scrie Sfîntul Apostol Pavel, ni se umple faþa de
ruºine, pentru cã este prea mare depãrtarea dintre trãirea vieþii primilor
noºtri fraþi creºtini ºi trãirea noas tr ã , a c r e º ti nilor de astãzi. Ne
întrebãm adesea uimiþi:
Unde este acum harul care era pe vremea primilor creºtini? Cum
oare a pierit harul lui Dumnezeu? Oare pãcatele noastre, ale celor de
astãzi, sã fie prea mari ºi Dumnezeu sã fi luat harul de pe pãmînt? Da,
fraþilor, unde nu mai este har, acolo sînt pãcatele prea mari, cã au
alungat harul lui Dumnezeu! Nu Mîna Domnului nostru s-a scurtat! Ci
pãcatul prea mare a fãcut ca Mîna Domnului sã nu mai fie peste noi
cum era peste pri mi i c r e º ti ni . Deº i s î nte m a º a º i Dumnezeu ne
cunoaºte pe fiecare dintre noi, în clipele acestea ale întîlnirii cu Hristos
ºi la aceastã nuntã, am dori ca mãcar de aici sã ne schimbãm ºi noi
viaþa noastrã º i s ta r e a noas tr ã , c a s ã aj ungem sã fim plãcuþi lui
Dumnezeu. Aºa cum spune cã: dupã ce s-au rugat ei, s-a cutremurat
locul unde erau adunaþi; toþi s-au umplut de Duhul Sfînt ºi vesteau
Cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrãznealã
( Fap. Ap. 4, 31 ). Unitatea ºi dragostea primilor creºtini era adîncã
ºi minunatã, pentru cã harul lui Dumnezeu era peste toþi.
Pag. 142

Puterea cu care mãrturiseau apostolii Domnului întãrea adunarea,

iar Duhul ºi harul lui Dumnezeu îi fãceau o inimã ºi un suflet pe toþi
cîþi erau adunaþi. Erau minunate acele vremuri? Acele adunãri? Atunci
acele minuni le-a fãcut Dumnezeu prin niºte oameni care aveau ceva
deosebit în inima ºi în viaþa lor: Duhul ºi harul lui Dumnezeu care le
dãdeau putere în toate lucrurile. Þi se umple inima de bucurie numai
cînd te gîndeºti, numai cînd pr i veº ti c u oc hi i sufleteºti spre acei
oameni minunaþi! Ce întîlniri binecuvîntate erau atunci! Ce adunãri
binecuvîntate erau atunci! Ce rugãciuni, cã se cutremura locul unde
erau ei adunaþi, dupã ce s-au rugat. Iatã cum r ã s pundea Dumnezeu
rugãciunilor primilor creºtini: Cã se cutremura locul unde er a u ei
adunaþi!
Ce rugãciuni fierbinþi înãlþau ei cãtre ceruri! Ce stãri cereºti erau
între ei! Ce putere ºi îndrãznealã primeau ei dupã fiecare adunare!
Cînd dupã fiecare rugãciune, Dumnezeu fãcea sã se cutremure locul
unde erau ei adunaþi! Oare cum se întorceau oamenii aceºtia acasã.
Cînd puterea ºi harul l ui Dumne ze u, pr i n Duhul Sfînt, le umplea
inimile ºi le creºtea dorul dupã Împãrãþia lui Dumnezeu, dupã Mirele
Isus? Oare cum erau inimile acelor fraþi ºi surori ale noastre de pline
de Hristos, dacã pînã ºi locul de adunare se cutremura? Aºa o credinþã
de mare era în inimile lor, î n umblarea lor, cã ei doreau sã moarã
pentru Hristos. Cãutau plîngînd cununa de martiri ai lui Hristos. Ce
inimi mari ºi ce suflete alese! Cînd cãdeau între coarnele unui taur sau
între colþii leilor ºi ai fiarelor sãlbatice din arene, primii creºtini vedeau
strãlucind cîte o cununã, cununa muceniciei pentru Hristos. Aºa au
apãrut primele roade binecuvîntate, primele picãturi de sfînt sînge de
martir, cãci ei aveau adînc înrãdãcinat în harul lui Dumnezeu credinþa
ºi trãirea vieþii lor dupã Voia ºi Cuvîntul lui Dumnezeu.
Dupã fiecare adunare, dupã fiecare rugãciune, se cutremura locul
unde e r a u e i a dunaþ i ! Oa r e i ni mi l e l or c um erau î n a º a cl i pe
înãlþãtoare? Aºa i-a pregãtit Duhul lui Dumnezeu, prin harul care era
peste toþi, pe primii trimiºi ºi mãrturisitori ai Cuvîntului lui Dumnezeu,
dîndu-le îndrãznealã sfîntã. ªi ce îndrãznealã au avut în mãrturisirea
Cuvîntului! Cã nici ascuþiºul sãbiilor, cuptoarele înci ns e , fi a r el e
sãlbatice nu au putut sã-i clinteascã - ci ei fãceau pe oricine îi privea
sã se cutremure ºi sã mãrturiseascã: ªi aceºtia au fost cu Isus, cãci sînt
ca Isus! Fraþilor, e vremea sã lãsãm harul lui Dumnezeu sã lucreze,
prin Duhul lui Dumnezeu, ºi în viaþa noastrã, ºi în adunãrile noastre,
cãci altfel nu vom putea ajunge la statura plinãtãþii lui Hristos, cum au
ajuns primii noºtri fraþi creºtini. Domnul sã ne mai aducã ºi nouã iarãºi
acele vremuri minunate de cutremur ã r i s finte ºi de roade sfinte în
Hristos! Amin. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 143

Zi ºi noapte vã sfãtuiesc

Vorbirea fratelui Popa Petru (Sãucani) la inaugurarea unei case din

Beiuº - iunie 1978

De aceea vegheaþi ºi aduceþi-vã aminte cã timp de 3 ani de zile, zi

ºi noapte, n-am încetat sã sfãtuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi (Fap.
Ap. 20, 31 )! Slãvit sã fie Domnul! Ne-am întîlnit în ziua de astãzi în
acest loc unde n-am mai fost niciodatã. ªi poate nici nu ne-am gîndit
cã chiar ºi aici, în acest oraº ºi în aceste clãdiri sã-ªi facã Dumnezeu
ºi El un loc pentru Sine. De dragul Lui am venit aici fiecare. N-am fi
venit nici unul dintre noi pentru altceva. Avem fiecare dintre noi un
loc, un cãmin, un aºternut, o masã ºi puteam sã stãm acolo liniºtiþi.
Dar am auzit ºi am crezut din totdeauna ºi din toatã inima noastrã cã
vine în locul acesta ºi Fiul lui Dumnezeu. ªi ca sã ne întîlnim cu El,
ºi ca sã mai stãm o clipã cu El ºi la picioarele Lui, am dorit fiecare
dintre noi sã ajungem pînã aici, în acest nou cãmin, ca sã ne bucurãm
ºi sã vedem, ºi sã fim mãrturii, ºi sã ne aducem aminte fiecare cum
Domnul Isus a fost dorit ºi a fost chemat, ºi aºteptat în locul acesta.
Cãminul! Cãminul este colþiºorul de rai aici pe pãmînt! Spunea
cineva: Nu-i nicãieri atît de bine ca acasã. Oriunde te duci, ori de
unde te întorci, numai acasã, în cãminul tãu, te s i mþ i ma i fe r i cit.
Nicãieri nu te poþi odihni ca ºi acolo. Nicãieri nu te poþi sãtura ca ºi
acolo. Nicãieri nu poþi cînta ca ºi acolo. Nicãieri nu poþi plînge ca ºi
acolo. Nicãieri nu poþi înãlþa o rugãciune ca ºi acolo. O, cãminul! El
este într-adevãr un colþiºor de rai. Dar colþiºorul acesta de rai depinde
de cei din cãmin. Cum se poartã fiecare în cãminul sãu. Oamenii se
poartã frumos în bisericã. De multe ori se poartã frumos ºi pe drum,
cei ce au minte. Se poartã frumos ºi la lucru, cei care sînt crescuþi
bine. Se poartã frumos în adunare. Se poartã frumos. Numai în cãmin,
cei mai mulþi se poartã mai urît! ªi de aceea nu-i putere de viaþã în
afarã, de atîtea ori. Pentru cã de acolo din cãmin ar trebui sã plece
toatã puterea de iubire, de vorbire, de credinþã a unei pilde vii de
credincios. Îmi aduc aminte de 2 tineri ca ºi tinerii noºtri, în cãminul
cãrora am venit de prima datã cu Isus, sã le urãm ºi noi ca pacea sã
fie peste casa aceea ºi peste cãminul acela! Acei 2 tineri, la nunta lor,
au primit un cadou. Spre deosebire de celelalte cadouri, cineva dintre
cei dragi ºi cunoscuþi le-a adus o pasãre rarã. ªi le-au încredinþat-o:
- O, tu, mire ºi mireasã! Noi nu v-am adus aur ºi argint. V-am adus
un dar ºi noi pe care l-am primit ºi noi de la cei dragi ai noºtri de
demult. O, aceastã pasãre este atît de rarã, dar este o pasãre ºi atît de
scumpã! Nu poate sã l oc ui a s c ã or iunde. Este foarte gingaºã. Este
foarte sensibilã. Îi place sã trãiascã numai în liniºte. Sã nu audã nici
un zgomot. Dacã în cãminul vostru va fi liniºte totdeauna. Dacã voi,
dimineaþa, în liniºte veþi putea sã vã sculaþi ºi sã-I aduceþi mulþumirea
voastrã lui Dumnezeu ºi rugãciunea pentru ziua în care intraþi. Dacã
la mas a voa s tr ã ve þ i putea sã fiþi liniºtiþi. Dacã la plecarea ºi la
întoarcerea voastrã voi veþi putea sã fiþi fãrã zgomot. Pasãrea aceasta
rarã vã va înviora ºi vã va aduce atîta fericire în cãminul vostru!
Pag. 144

Dar aveþi grijã cã, în clipa cînd aceastã pasãre va simþi zgomot în
casã, uºi sau linguri, sau farfurii trîntite, lovite, sparte, pasãrea aceasta
ori în ce zi va simþi un zgomot, ea n-are sã mai rãmînã o clipã. Cãci
în multe cãmine, deºi aceastã pasãre a fost donatã de cineva, ea nu
dupã multã vreme s-a stins; ºi, dacã a gãsit fereastra deschisã, ea a
zburat ºi n-a mai venit niciodatã înapoi. Aceastã pãrere este fericirea!
Fiecare dintre cei tineri, cînd se cãsãtoresc, doresc sã fie fericiþi.
Mirele doreºte pentru mireasa lui fericire. ªi viseazã cã avînd-o, el ar
fi cel mai fericit om. Fiecare mireasã viseazã ºi ea la fel despre mirele
ei. Dar aºa de puþine cãmine ºi aºa de puþine locuri sînt aºa cum se
viseazã atunci, pentru cã din unele cãmine lipseºte Hristos. Lipseºte
tocmai fericirea, pasãrea aceasta rarã pe care toþi o doresc ºi dupã care
toþi suspinã ºi pe care toþi ar dor i s ã o a i bã , s ã o gus te cu s ete.
Fericirea! Din multe cãmine ºi din multe locuri zboarã, se duce! În
multe cãmine ºi în multe locuri ea se usucã. ªi aceasta, fiindcã acei 2
au dorit ei sã fie fericiþi oarecum, dar n-au observat cã fericirea este
atît de gingaºã ºi nu poate sã sufere nici un zgomot. La fiecare strigãt,
la fiecare pocniturã, ea suspinã, ea plînge ºi din multe locuri ea s-a
dus ºi n-a mai venit.
Mi-am adus aminte de nunta aceasta binecuvîntatã unde a fost atîta
fericire, cã s-a vãrsat din belºug, cum se revarsã valurile apei cînd vin
de departe, bogate; s-a vãrsat pînã peste margini, peste toþi cei care au
fost acolo. Dar fericirea aceasta sfîntã ºi dulce care este Hristos, am
dori sã rãmînã veºnic ºi veºnic. Am dori sã-i sfãtuim pe cei dragi ai
noºtri sã facã ceea ce n-au fãcut mulþi în cãminele lor ºi pentru care
ºi-au pierdut fericirea ºi mulþi tot plîng acum singuri pe drumuri, o
viaþã întreagã, ºi nu o mai gãsesc. Fraþii mei tineri, voi sã pãstraþi
fericirea! În cãminul vostru sã domneascã fericirea mereu! În cãminul
vostru sã rãmînã pacea! Despre cãminul vostru sã poatã spune oricine
va trece pragul vostru cã a fost într-un cãmin unde sînt cu adevãrat
niºte credincioºi, unde sînt niºte copii ai lui Dumnezeu. Acolo unul cu
altul se înþeleg numai cu ochii. Acolo fiecare ghiceºte gîndul celuilalt.
Acolo fiecare se gîndeºte cum sã-l facã fericit pe celãlalt! Acolo-i
fericirea! Acolo se umblã cu multã gingãºie. Acolo se calcã aºa de
uºor ºi aºa de gingaº, ca nu cumva fericirea sã se stingã, sã se ducã ºi
sã nu mai vinã. M-am gîndit în multe locuri, cînd terminam o casã de
fãcut ºi proprietarul zicea: Atunci ºi atunci o sã facem inaugurarea
casei. Atunci o sã chemãm neamurile ºi o sã petrecem în locul acesta.
De multe ori am suspinat: O, neamurile ºi petrecerile. O, dacã L-aþi
chema pe Hristos! O, dacã L-aþi chema pe Dumnezeu! Neamurile prea
puþin vã vor ajuta, prea puþin. N-o sã poatã sã vã facã fericiþi. Numai
Hristos, numai Dumnezeu poate. În rare locuri, în rare case, aceastã
inaugurare se fa c e c u Hr i s tos , s e fa c e c u Dumne ze u, se face în
Nume l e Lui . Aº a a r tr ebui ! Cum p o a t e s ã fi e o fe r i c i r e fã r ã
Dumnezeu? Cum poate sã fie fericire fã r ã r ugã c i une ? Cum oa r e
doresc oamenii sã aibã de toate: ºi pîine, ºi de toate celelalte, cînd ei
nu-L cunosc pe Hristos? O, un cãmin fericit cu Domnul. Cît de rare
sînt aceste cãmine ºi cît de scumpe! La acele rare ºi scumpe dorim sã
fie adãugat ºi acest cãmin. Hristos sã Se simtã bine ºi fericit în locul
acesta. Mulþi dintre tinerii care ajung nefericiþi nu ºtiu de ce ajung atît
de nefericiþi.
 Pag. 145

Ei nu ºtiu, cã nu-L cunosc pe Dumnezeu. În cãminul vostru drag,

fericirea sã fie hrãnitã. Frate tînãr ºi sorã tînãrã, în orice dimineaþã vã
sculaþi acolo, udaþi fericirea voastrã cu lacrimi, ca, în orice noapte vã
veþi întoarce înapoi, s-ajungeþi deodatã, dacã vreþi s-o aveþi ºi sã fie în
casa voastrã ºi sã se bucure ºi acei care v-au sfãtuit cu lacrimi, din anii
cei mai frumoºi ai tinereþii voastre. Mulþi tineri care n-au fãcut aºa
s-au trezit prea tîrziu ºi-n zadar au plîns apoi; fericirea zburatã nu s-a
mai întors niciodatã înapoi, cãci de unde zboarã fericirea, ea nu mai
vine iarãºi. Mulþi au spus: Eu nu sînt vinovat! Multe au spus: Eu n-am
fost vinovatã! ªi totuºi fericirea a zburat de peste cãminul lor ºi nu s-a
mai întors niciodatã. Spunea cineva: Eu n-am fãcut rãu nimãnui, mie
nu mi-a trebuit a nimã nui , e u n- am s trãjuit casa nimãnui, eu n-am
a pr i ns , e u n- a m l ua t a vutul ni mãnui. Dar numai pe Hristos L- a i
rãstignit. Numai pe Hr i s tos L- ai a l ungat. Pe nimeni altul nu. Pe
Hr i s tos L- a i l ovi t. Numai pe Hristos L-ai batj oc or i t. Sor a mea
credincioasã, fratele meu credincios! Este fericire în cãminul tãu?
Acolo-i raiul! Ori de cîte ori vei spune o vorbã nepotrivitã, ori de cîte
ori vei spune un cuvînt rãstit, fericirea plînge, Hristos e cel ce plînge.
Ori de cîte ori cîntarea din cãmin se stinge, ori de cîte ori în locul
rugãciunii blestemul ia locul, Dumnezeu e lovit ºi tu L-ai rãstignit. Tu
I-ai bãtut cuie în mîini ºi în coastã.
Tu ai fost acela care ai fãcut sã moarã iubirea. Alþii o cereau cu
lacrimi ºi cu suspine. Tu, neîmpãcat ºi zburdalnic, ai lovit încoace ºi
încolo cu ascuþiºul sãbiei din limba ta ºi Dumnezeu S-a dus ºi a rãmas
numai numele cã acol o s î nt c r e di nc i oº i , cã a u fos t credincioºi.
Scumpele noastre surori, voi sînteþi cel mai mult acasã. Voi sînteþi cel
mai mult în cãmin. Voi sã aveþi grijã cel mai mult sã trãiascã Hristos
în cãminul vostru. El e pasãrea cea rarã! El este fericirea voastrã!
Unde-i Hristos, acolo e rai, acolo-i fericirea, acolo toþi iubesc, acolo
toþi se î nþeleg, acolo-i aºa de bine, te simþi aºa de fericit! Spunea
cineva: Femeia este îngerul casei. Femeia poate sã fie înger, femeia
poate sã fie diavol. Dupã cum se poartã femeia, dupã cum te porþi,
sorã, în cãminul tãu, aºa vei face sã trãiascã Dumnezeu la tine în casã
sau sã nu trãiascã Dumnezeu în casa ta. Vei avea necazuri? Spune-i
lui Hristos! Pleacã-þi genunchii în faþa Lui, cere-I cu lacrimi sã-þi dea
putere sã-l faci fericit pe soþul tãu. Vei avea necazuri, frate? Treci
peste ele, priveºte la Hristos! El îþi va da putere s-o faci fericitã pe
soþia ta. Cãminul vostru va fi fericit ºi fericirea va locui în el - ºi
atunci vor pute a s ã va dã oamenii cei din lume. Au vãzut numai la
bisericã oameni credincioºi, numai la adunare oameni credincioºi, dar
cînd s-au dus acasã, în cãminul lor, acolo a fost nervozitate, acolo au
fost vorbe rãstite, acolo au fost vorbe urîte, acolo a fost nerãbdare ºi
neorînduialã, care nu se potriveau de multe ori tabloului frumos pe
care îl vedem pe pereþi: Eu ºi casa mea vom sluji Domnului.
La voi, scumpii noºtri tineri, sã se potriveascã cuvîntul acesta, sã
se potriveascã atît de bine cum parcã ar fi fost c r e s cut din voi, nu
numai atîrnat pe niºte pereþi, nu numai scris pe niºte hîrtii. Avem atîta
nevoie de un cãmin model! Avem atîta nevoie de tineri în care sã se
poatã vedea într-adevãr aceastã viaþã trãitã cu Hristos, fericitã, pentru
cã în lume nu-i fericire.
Pag. 146

O, sãrmana omenire, de-ar ºti ea cã fericirea este numai în Hristos

ºi de aceea nu-s oamenii fericiþi, pentru cã nu-L au pe Hristos! Am
citit un singur verset din Faptele Apostolilor, unde Sfîntul Pavel le
spune efesenilor sã-ºi aducã aminte de sfaturile cu lacrimi pe care
le-au primit de la el. Sã-ºi aducã aminte de cei 3 ani cît el a fost în
mijlocul lor. Cît i-a mîngîiat, cît i-a sfãtuit, cît i-a luminat, cît a fost
lîngã fiecare dintre ei. Timpul acesta era trecut ºi, acum cînd pentru
ultima datã îºi ia rãmas bun de la ei, le spune, printre toate celelalte:
Aduceþi-vã aminte c ã zi º i noapte n-am încetat sã vã sfãtuiesc cu
lacrimi pe fiecare dintre voi. Sînte m c ã l ã tor i , s - a mai spus, ºtim
fiecare. Avem nevoie - ºi tinerii, ºi ceilalþi mai în vîrstã - avem nevoie
unii de a l þ i i º i avem nevoie de sfaturi. Sfaturile sînt cei mai buni
povãþuitori. Cei care au ascultat sfaturile au ajuns bine. Cei care n-au
primit sfaturile au ajuns rãu. ªi foarte rãu, rãu de tot. Ce puþini sînt
sfãtuitorii pe pãmînt! ªi ce puþini sînt adevãraþii sfãtuitori! Ce puþine
sînt sfaturile care au putere ºi ce multe dintre sfaturile care, dacã ne
sînt date, rãmîn mereu fãrã nici o putere! Fraþii mei dragi! Sfãtuitu-va
pe voi cineva în vi a þ a voa s trã? Pavel, pe efeseni, îi sfãtuieºte cu
lacrimi. De ce, frate Pavele, ai folosit l a c r i mile? Sau ce folosesc
sfaturile pe un ton ridicat? Ameninþînd ºi strigînd, n-au nici o putere
ºi rãmîn fãrã nici un rezultat. De ce, Pavele, tu, la sfaturile tale, ai
folosit lacrimile?
Þi-ai adus aminte de psalmistul care zice cã numai cine seamãnã cu
lacrimi, acela va secera cu bucurie? Fraþii mei dragi ºi surioare iubite!
Dacã voi sînteþi aci, este mila lui Dumnezeu ºi sînt ºi sfaturile pe care
le-aþi primit cu lacrimi de la cineva. Poate veþi uita de multe în viaþã.
Dar oricîte veþi uita, sã nu uitaþi sfaturile pe care le-aþi primit. Efesenii
multe vor fi uitat, dar lacrimile lui Pavel nu le-au uitat niciodatã. Ele
au rãmas, ca ºi pînã la noi sã ajungã, în zilele noastre, sã ne aducem
ºi noi aminte de cei care ne-au sfãtuit cu lacrimi. Sorã iubitã, frate
drag! Dacã tu ai fost sfãtuit cu lacrimi de cineva, poate îþi vine rîndul,
þi-a venit sau îþi va veni, ca sã sfãtuieºti ºi tu pe cineva. Poate sfaturile
tale de multe ori nu au putere. Poate sfaturile tale rãmîn de multe ori
fãrã nici un rost ºi vei spune ºi tu mereu: În zadar i-am spus, cã nimic
nu se prinde. Cã nu înþelege. Cã nu ascultã. Sora mea iubitã, fratele
meu drag, fã ceea ce a fãcut Pavel. Foloseºte lacrimile în sfaturile tale.
Pentru cã, dacã noi de multe ori am sfãtuit pe cineva ºi nu a m fost
ascultaþi, poate a fost - ºi cauza este - cã prea puþine lacrimi am pus
în sfaturile noastre. Da, aºa de puþine, aºa de puþine lacrimi am pus în
sfaturile noastre ºi de atîtea ori n-am secerat cu bucurie. De atîtea ori
a trebuit sã secerãm apoi cu lacrimi.
Cît mai avem însã de cãlãtorit pe pãmîntul acesta, fraþii mei dragi
ºi surori iubite, fraþii mei tineri, cei care mai aveþi lîngã voi pe cineva
care vegheazã asupra voastrã ziua ºi noaptea ºi care v-a sfãtuit cu
lacrimi, preþuiþi-i, ascultaþi-le sfaturile, cãci ele au putere sã vã dea
adevãrata fericire, ca sã fiþi lîngã Hristos ºi sã-I fiþi ascultãtori cu
bucurie. ªi voi, fraþilor dragi cãrora v-a venit rîndul sã sfãtuiþi, nu
încetaþi osteneala ºi slujba voastrã. Pînã cînd i ni ma vã va bate în
trupul vostru, pînã veþi mai avea 2 genunchi sã se plece, pînã veþi mai
avea 2 ochi ca sã plîngã, sfãtuiþi-i pe dragii voºtri - ºi sfãtuiþi-i cu
lacrimi.
 Pag. 147

Spune poetul despre o inimã sãtulã, care a auzit de multe ori cîntãri
ºi de multe ori predici, cã a ajuns sã se sature de ele cum Israel se
sãturase de manã ºi a zis cã-i proastã. ªi spune poetul: Dacã nu poþi
sã te duci acolo cu lacrimi ca de foc, atunci sã nu te duci. Sã nu te
mai duci deloc. Sînt fiinþe, sînt inimi, sînt oameni care nu vor ºi nu
pot sã pr i meascã nici un sfat. Numai lacrimile mai sînt în stare sã
înmoaie inima copilului tãu. Numai lacrimile sînt în stare sã înmoaie
inima fiicei tale. Numai lacrimile tale vor mai fi în stare sã înmoaie
inima soþului tãu atunc i c î nd el ui tã c ã fer i c i r e a zboarã. Numai
lacrimile tale vor mai fi în stare sã înmoaie inima soþiei tale atunci
cînd ea uitã cã a fãcut un legãmînt, cã trebuie sã fie credincioasã pînã
l a s fî r º i t. Mul þ umi m Domnului de tot c e a fã c ut El pentr u noi .
Mulþumim cã prin lacrimile ºi prin durerile Lui ºi ale alor Lui am ajuns
sã gustãm ºi noi ce-i fericirea. ªi dacã fericirea-i Hristos ºi dacã se
poate trãi fericit, hai sã încercãm sã trãim cu toþii, sã trãim aceste
momente di n vi aþ ã , di n vi a þ a a ce a s ta c hi ar, c ã c i Împãrãþia lui
Dumne ze u î nc e pe di n vi a þ a ac easta. A spus Domnul Is us oda tã
ucenicilor Lui: Împãrãþia lui Dumnezeu este înãuntrul vostru. Ce vã
face sã vã doriþi aºa de mult, fraþilor? Ce vã face sã nu vã mai puteþi
despãrþi? Ce vã face sã vã îmbrãþiºaþi cu atîta dragoste? Ce vã face sã
cîntaþi cu lacrimi ºi sã vã rugaþi cu atîta foc? Ce vã face? Ce vã face?
Fraþii mei dragi, iatã, împãrãþia lui Dumnezeu este înãuntrul vostru.
Duceþi-vã la vecinii voºtri, duceþi-vã în lumea de lîngã voi ºi veþi
vedea iadul ce este acolo. Veþi vedea cum se blestemã soþul cu soþia.
Veþi vedea cum se blestemã cu copiii. Veþi vedea cum cresc ei - niºte
tirani ºi niºte fiinþe nenorocite. Iadul, ei nu-l aºteaptã sã vinã, ci-l aduc
ei în casa lor ºi în viaþa lor. Prin astfel de locuri ai vrea sã nu mai treci
niciodatã. Ai vrea sã pleci ori sã nu mai stai nici o clipã.
O, iatã, iadul începe în viaþa aceasta, în oamenii aceia fãrã Hristos
ºi fãrã Dumnezeu. Tot aºa, raiul începe în viaþa aceasta, în cei care
sînt ai lui Hristos Isus. Nu uitaþi, fraþii mei dragi! Cãminul vostru este
un rai. Voi sã vã purtaþi în cãminul vostru cum aþi fi în cer. Purtaþi-vã
aºa cum se poartã îngerii. Voi sã faceþi ca, într-adevãr, sã Se simtã
Hristos bine în cãminul vostru în orice zi º i în orice noapte. Luaþi
pildã de la aceia care n-au putut tãcea cînd trebuia tãcut, care n-au
putut rãbda cînd trebuia rãbdat o clipã, care n-au putut veghea cînd
trebui a s ã ve gheze ºi L-au rãstignit pe Hristos, ºi L-au omorît pe
Hr i s tos ul lor. Hristos mort în atîtea case. Hristos omorît în atîtea
cãmine. ªi rãmîne apoi numai forma goalã cã aici au fost credincioºi.
O, fraþilor, cu dorinþã fierbinte sã plecãm ºi din locul acesta ºi de
aceastã datã sã avem grijã sã trãiascã Hristos la noi. Sã avem grijã ca
în ca s a noa s tr ã s ã nu fie cumva rãstignit Hristos. Sã nu-L alunge
c i ne va pe Hristos din casã. Sã facem tot ce e s te pos i bi l s ã vi nã
Dumnezeu, sã vinã bucuria, pacea, chiar dacã ar trebui sã plãtim cu
multe lacrimi. Numai sã nu reuºeascã nimeni sã-L alunge pe Hristos
din casa noastrã. Cãci în cãminul din care a fost alungat Hristos nu
mai rãmîne fericire nici în viaþa aceasta, nici în cea viitoare. Mulþumim
lui Dumnezeu ºi pentru cãminul acesta. Domnul sã facã sã-ºi gãseascã
toatã bucuria, iar fericirea sã rãmînã în locul acesta ºi locul acesta sã
fie o pildã ºi un model înaintea fraþilor. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 148

Fîntînile lui Iacov

Vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz) la nunta de la Simeria -

2-VII-1978

În cartea Facerii, la capitolul 24, cunoscãtorii Bibliei ºtiu cã este

vorba despre cãsãtoria lui Isaac, copilul fãgãduinþei, dat de Dumnezeu
bãtrînului Avraam, la vîrsta de 100 de ani, ºi soþiei l ui de s tul de
înaintate în vîrstã, Sara. S-a amintit ºi se va aminti întotdeauna din
capitolul acesta o lecþie cît se poate de minunatã pentru toþi tinerii
noºtri. Dragilor tineri ºi tinere! Cînd veþi ajunge în pragul cãsãtoriei,
vã îndemnãm din toatã inima: urmãriþi cu multã luare aminte capitolul
acesta, fiecare verset, ºi veþi trage învãþãtura pentru planul pe care vi-l
fãuriþi voi pentru un viitor fericit. Capitolul acesta a rãmas veacuri
de-a rîndul o pi l dã gr ã i toa r e pentru toþi tinerii care au voit sã-L
slujeascã pe Dumnezeu ºi cãrora le-a trebuit o tovarãºã credincioasã
cu care sã-ºi poatã duce greul vieþii. Amintea un frate mai înainte:
Cãsãtoria nu- i , propriu-zis, o fericire, pentru cã prin cãsãtorie se
înjumãtãþesc drepturile bãrbatului ºi i se dubleazã obligaþiile.
Tot la fel ºi pentru soþie. Deci, fraþilor, pentru cã a fost rînduiala
lui Dumnezeu aºa: Nu e bine ca omul sã fie singur, Dumnezeu i-a dat
îndemnul acesta al cãsãtoriei. Însã gîndiþi-vã la un citat din Proverbe,
care spune aºa: Averea e o moº teni r e de l a pãrinþi, dar o femeie
credincioasã e un dar al lui Dumnezeu. Dragilor surori tinere! Tinerele
credincioase au fost cãutate întotdeauna ca aurul cel mai de preþ. Am
venit ºi noi, care sîntem trecuþi demult de vîrsta tinereþii. ªi noi am
cãutat cînd am fost ca voi, dar am c erut din partea Domnului sã ne
dea rãspuns ºi sã ne caute El, aºa cum aratã Cuvîntul în capitolul 24:
Îngerul Domnului s-a dus ºi-a pregãtit-o. Pentru fiecare dintre voi,
dragilor tineri, îngerul lui Dumnezeu a pregãtit tovarãºa sau tovarãºul
de viaþã. Dacã veþi rãmîne la hotãrîrea lui Dumnezeu, e bine. Dacã nu,
veþi culege roadele amare. Cîþi dintre tinerii noºtri nu s-au înºelat!
Tinerii noºtri merg bine pînã la cãsãtorie. Dar nu întîmplãtor spune
Domnul în Evanghelia nunþii fiului de împãrat, cînd au fost chemaþi
la nuntã, tocmai dezvinovãþirea pe care o spun mulþi: M-am cãsãtorit
ºi nu pot veni. Deci iatã, cãsãtoria, pentru unii aceea care nu este de
la Dumnezeu, e un prilej de cãdere. Cîþi n-au pornit bine pe drumul
acesta! Dar au sfîrºit rãu, pentru cã n-au avut un stîlp pe care sã se
rezeme ºi aci pe pãmînt, un tovar㺠pe care sã-l înþeleagã ºi de care sã
poatã fi înþeles.
Aº vrea sã vã amintesc ceva din capitolul 26, tot din cartea Facerii,
unde ne aratã Cuvîntul cã pãrintele nostru Avraam, la vîrsta de 175 de
ani, a adormit alãturi de pãrinþii lui. A fost plîns de Isaac, plîns de
Rebeca ºi a fost înmormîntat cu multã c i ns te . Dar a venit ºi peste
þinutul în care se gãsea acum Isaac o foamete cum a fost pe timpul lui
Avraam. Pentru cã lipsea pîinea de toate zilele, a cerut la împãratul
filistenilor, la Abimelec, ca sã-i dea ºi lui posibilitatea sã-ºi ducã viaþa
mai departe. Abimelec acesta simbolizeazã lumea - ºi veþi vedea mai
departe cum va binecuvînta Dumnezeu pe Isaac în þara lui Abimelec.
În primul an, cînd ºi-a început semãnãturile, ale lui Isaac au dat roade
însutit.
 Pag. 149

Dumnezeu l-a binecuvîntat în toate cele, încît, la un moment dat,

Abimelec a vãzut cum se înmulþeºte poporul acesta, dupã fãgãduinþa
datã de Dumnezeu. Cînd Laban s-a despãrþit de sora lui, i-a zis: O,
sora mea, Domnul sã te binecuvînteze pe tine ºi sã facã din tine mama
a mii ºi zeci de mii de credincioºi. Binecuvîntarea aceasta rãmîne
valabilã, pe ntr u c ã a fost o cãsãtorie binecuvîntatã de Dumnezeu.
Dumnezeu l-a binecuvîntat în þara lui Abimelec pe Isaac. Abimelec a
început sã-l duºmãneascã, vãzînd cum se înmulþeºte numãrul copiilor
lui, ºi a zis: Într-o zi, omul acesta se va ridica împotriva noastrã ºi ne
va bate! ªi l-a izgonit din þara lui. Isaac a plecat într-o vale, unde s-a
aºezat cu turmele lui. ªi corturile lui le-a întins pentru populaþia care
se nãscuse din el. Dar, ca sã-i facã rãu mare, Abimelec a poruncit sã
astupe toate fîntînile pe care le-a sãpat pãrintele nostru Avraam ca sã
nu ducã lipsã de apã pentru vitele ºi animalele lui, ºi pentru populaþie.
Plecînd Isaac de acolo, a dat poruncã slujitorilor lui ca sã sape fîntîni,
ca sã aibã apã potrivitã pentru vite ºi pentru viaþã.
Dar pãstorii, slujitorii lui Abimelec, au pus stãpînire pe fîntînile
sãpate de slujitorii lui Isaac ºi au început o ceartã între ei. Isaac a dat
poruncã: Destupaþi toate fîntînile sãpate de slujitorii pãrintelui meu!
A pus stãpînire ºi pe acestea, a dat poruncã din nou sã se sape alte ºi
alte fîntîni, dar toate au fost un prilej de ceartã î ntr e s lujitorii lui
Abimelec ºi ai lui Isaac. Cînd a vãzut cã Dumnezeu l-a binecuvîntat
chiar ºi în locul în care era, Abimelec a venit el, la Isaac ºi i-a zis:
Vãd cã Domnul te-a binecuvîntat pe tine. Vã d c ã propãºeºti în tot
ceea ce faci. Hai s ã fa c e m un l egã mî nt î ntr e mi ne º i tine. Dacã
Dumne ze u te -a binecuvîntat cu multã avuþie, ni c i oda tã s ã nu fi i
împotriva mea ºi eu împotriva ta. Au încheiat legãmîntul acesta ºi, pe
cînd legãmîntul era încheiat, au venit s l uj i tor i i l ui Isaac plini de
bucurie ºi au spus: Am gãsit o fîntînã cu apã bunã! Dupã încheierea
legãmîntului, n-au mai astupat fîntîna a c e as ta , pe ntru cã avea apã
bunã, de bucurie pentru cã avea apã bunã. ªi s-a întemeiat legãtura
între ei ºi pe legãmîntul acesta care n-a fost de lungã duratã, pentru
cã Abimelec a fost cel dintîi care a cãlcat legãmîntul. Isaac ºi seminþia
lui au fost binecuvîntaþi ºi vor fi binecuvîntaþi pînã în vecii vecilor.
Fraþilor, cîtã învãþãturã putem noi trage de aici. ªi noi am avut un
Pãrinte! ªi noi am avut un Pãrinte care ne-a sãpat fîntîni pe þinutul
þãrii noastre, unde lucrãm ºi noi þarina ogorului lui Dumnezeu. Dar n-a
trecut multã vreme de cînd fîntînile acestea s-au sãpat, cã au venit unii
ºi au astupat fîntînile. Din gelozie sau din invidie, Dumnezeu ºtie, noi
nu ºtim de ce au astupat fîntînile acestea, ca sã împiedice înmulþirea
popor ului lui Dumnezeu ºi pe pãmî ntul a c e s ta. Ei n- a u º ti ut c ã
Dumnezeu a fãgãduit ºi a zis aºa unor oameni care nu fãceau parte din
poporul lui Dumnezeu: Voi nu eraþi poporul Me u, dar acum sînteþi
poporul lui Dumnezeu! ªi acestui popor al lui Dumnezeu i s-au surpat
mereu fîntînile. ªi, dacã ei le-au sãpat cu multã trudã, chiar în locuri
pus ti i , î n locuri pe care alþii nu le-au lucrat, cînd fîntînile au fost
sãpate, ceilalþi au pus stãpînire pe ele. I-au izgonit pe c e i care au
muncit pentru scoaterea apei ºi au pus stãpînire pe fîntînile acestora,
nu pe ale lor.
Pag. 150

D a r vã zî nd l ume a , vãzî nd vr ã j ma º i i l ui Dumne z e u c ã

binecuvîntarea lui Dumnezeu e cu Lucrarea aceasta, au venit sã facã
un l e gãmînt cu noi. Dar nu un legãmînt cinstit! Au venit din nou sã
punã curse poporului lui Dumnezeu, dar nu se putea nimeni împotrivi
voii Lui ºi hotãrîrii Lui. Cãci seminþia aceasta va fi binecuvîntatã pînã
la sfîrºitul veacurilor. Isaac a fost credincios. Din partea tatãlui sãu, a
primit poruncã, pe patul morþii acestuia, sã-i urmeze în credincioºie!
ªi a fost cu multã încredere în Dumnezeu, cãci i-a dãruit Dumnezeu
o tovarãºã de viaþã pe care a putut sã conteze întotdeauna, ºi la bine,
ºi la rãu. Spune Biblia cã Sara, care era o femeie foarte frumoasã,
cînd a ajuns în locul în care s-a adãpostit împreunã cu Avraam din
cauza foametei, a fost rãpitã. Dar Avraam i-a spus ei mai dinainte de
a intra în þara strãinã: Tu eºti o femeie frumoasã; locuitorii þãrii pot sã
mã omoare pentru tine. Dar tu spune cã eºti sora mea - ºi atunci voi
scãpa ºi eu cu viaþã pe lîngã tine. Femeia credincioasã aºa a spus cînd
a fost întrebatã, cã Avraam este fratele ei, ca sã-i scape viaþa. Dar
Domnul S-a arãtat peste noapte acestor duºmani ºi le-a zis:
- Sã nu vã atingeþi de femeia aceasta, pentru cã este o femeie cu
bã r ba t. Nu a r unc a þ i ne l egiuirea asupra voastrã. ªi astfel femei a
credincioasã a fost atît de înþeleaptã ºi de înþelegãtoar e º i pe ntru
Dumnezeu în credinci oºie, ºi faþã de soþul ei pe care l-a scãpat cu
viaþã. Din pricina aceasta, Dumnezeu l-a binecuvîntat pe Avraam ºi
toatã seminþia lui c u o bi nec uvî nta r e veºnicã. ªi niciodatã nu va
rãmîne poporul acesta lipsit de binecuvîntãrile lui Dumnezeu. Din
poporul Domnului facem parte º i noi , c a r e a m pr i mi t acum, prin
credinþã, toate fãgãduinþele lui Dumnezeu pentru viaþa de fiecare zi.
Aº vrea sã vã îndemn, fraþilor dragi, cu privire la profeþia profetului
Ioel, care spune cã va fi foamete ºi secetã dupã auzirea Cuvîntului lui
Dumnezeu, vã îndemnãm ºi pe voi, lucrãtorilor: sãpaþi fîntîni! Sãpaþi
fîntîni, sã fie apã bunã ºi binecuvîntatã. Sãpaþi cît mai adînc fîntîni,
pentru ca turma lui Dumnezeu, poporul lui Dumnezeu sã nu ducã lipsã
de apã într-un pãmînt însetat. Sãpaþi din greu, oricît v-ar costa.
ªi chiar dacã alþii le vor astupa, urmaºii noºtri le vor dezgropa ei
din nou, sã aibã apa binecuvîntatã a Cuvîntului lui Dumnezeu, cãci
vor rãmîne veºnic în picioare toate fãgãduinþele arãtate de Dumnezeu.
Ne încredem din toatã inima, cãci profetul Isaia a arãtat cã se va naºte
din acest Om o seminþie care nu va tr e c e s ub a l te popoare; El va
vedea rodul muncii sufletului Lui ºi Se va înviora, ºi Robul Meu cel
Ne pr i hã ni t va pune pe mul þ i oame ni î ntr - o stare dupã voia lui
Dumnezeu. Binecuvîntatã este þara noastrã care a fost adãpatã, cum
aþi vãzut. Aici, un frate care a venit din Munþii Retezatului ne-a spus
cã e cioban. Binecuvîntat sã fie Dumnezeu, care, la poalele Munþilor
Retezat, l-a aºezat vremelnic, iar el a sãpat fîntînã binecuvîntatã, care
curge ca o apã crista l inã de munte pînã în vale, departe; pentru cã
acela pe care îl binecuvînteazã Dumnezeu va fi binecuvîntat în vecii
vecilor.
 Pag. 151

Noi ne bucurãm cã în cãtunele þãrii noastre, în satele îndepãrtate

ºi pe toate meleagurile se sapã cu vrednicie fîntîni, avînd în vedere cã,
dacã va fi o nouã strîmtorare sau lipsã de apã, se pot folosi fîntînile
acestea pentru întãrirea poporului nostru, a poporului lui Dumnezeu,
c a r e , pr i n apa pr oa s pã tã pe care o primeºte, sã poatã ajunge î n
Canaanul Ceresc fãgãduit de Dumnezeu. Timpul e scurt, s-a amintit,
lucrãtorii sînt mulþi, bucuria e mare. Toþi doresc sã-ºi împãrtãºeascã
bucuriile aici - dupã cum a venit un frate de pe meleagurile Banatului,
ale Reºiþei º i a s pus : ªi noi vrem ca sã ne arãtãm bucuria aici în
adunarea aceasta! Cu toatã dragostea, frate tînãr de pe meleagurile
Banatului; programul nostru însã e de duratã ºi va continua ºi dupã
masã. Nu facem însã ca la alte adunãri ºi nunþi, ca dupã masã sã plece
fiecare. Nu! Noi vom rãmîne. Nu vã grãbiþi cu plecarea. Nu vã grãbiþi
sã plecaþi acasã, cã tot acasã sînteþi apoi. Rãmîneþi aici, pentru a primi
îndemnurile, pentru a sãpa fîntîni binecuvîntate fiecare, în locul în
care ne-a aºezat pe noi Dumnezeu, pe toþi. Dorim toatã binecuvîntarea
pentru fraþii noºtri tineri care ne-au prilejuit bucuria aceasta, poate
prima bucurie, cãci pe meleagurile noastre, ale Hunedoarei, nu am
prea avut aºa ceva. De aceea toþi fraþii vã binecuvînteazã. Toþi fraþii
vã doresc sã propãºiþi în viaþa voastrã cum au propãºit Isaac ºi Rebeca.
Dar nu în turme de oi ºi de boi, ci în turme binecuvîntate, de care a
spus Domnul Isus cînd i-a zis lui Petru: Eu te fac pescar de oameni,
vino dupã Mine! Lasã mreaja ºi pe soacra ta! Dumnezeu vrea sã ne
facã pãstori ai turmei Lui. S-a amintit cã voi sînteþi nãscuþi din familii
deosebite, familii credincioase, ºi din pricina aceasta noi avem un nou
prilej de binecuvîntare, ca sã-L binecuvîntãm pe Domnul. Uite cum
poartã Dumnezeu de grijã celor care se încred în El: Odatã, un prinþ
necredincios care umbla cãlare, vrînd sã-ºi batã joc de un copil al lui
Dumnezeu, îl întreabã pe acesta:
- Ce face Dumnezeul vostru? Ce lucreazã?
- Dumnezeul nostru astãzi pe unii îi coboarã ºi pe alþii îi ridicã!
Uite cum lucreazã Dumnezeu în continuare! Dar n-a mai me r s mult
dispreþuitorul acela, cînd calul i s - a s pe r i a t de ceva ºi, fãcînd o
întorsãturã bruscã, l-a trîntit pe prinþ cu capul de o piatrã, unde ºi-a
gãsit moartea. Aºa e Dumnezeul nostru! El este Viu, El lucreazã. Pe
unii îi ridicã, ºi pe alþii îi coboarã. El este împotriva mîndrilor, dar dã
har celor smeriþi. E plinã Scriptura de aceastã învãþãturã binecuvîntatã.
Apostolul Petru îi îndeamnã pe tineri: Fiþi supuºi celor bãtrîni ºi toþi,
în legãturile voastre, sã fiþi împodobiþi cu smerenie, care e de mare
preþ înaintea lui Dumnezeu. Aºa este învãþãtura Apostolului Petru. ªi
aceastã învãþãturã, pentru noi, este o învãþãturã deosebitã ºi o pãstrãm
cu scumpãtate în inima noastrã. Tinerilor dragi, fiþi împodobiþi cu
s me renia! Avem o pildã grãitoare chiar aici, î n mi j l oc ul nos tr u:
mi r e a s a , s or a noa s tr ã Ta bita. N-a fost c r e s c utã î ntr - o fami l i e
îmbelºugatã.
A purtat mereu o hainã simplã a credinþei, smerenia, dar Dumnezeu
a binecuvîntat-o. Dumnezeu îi ridicã pe cei smeriþi, dar îi coboarã pe
cei ce se mîndresc. E împotriva mîndrilor, dar celor smeriþi le dã har.
E o pildã grãitoare pentru noi toþi, fraþilor noºtri dragi.
Pag. 152

Dragii noºtri tineri, noi vã însoþim cu rugãciunile noastre ºi la

încheierea acestui legãmînt pe care îl faceþi astãzi în faþa sfîntului altar
ºi Îl rugãm pe Dumnezeu sã vã binecuvînteze pe voi cu tot felul de
binecuvîntãri cereºti. Sã nu cãdeþi de obosealã. Unii au cãzut ºi n-au
putut sã vadã încã izvoarele îmbelºugate care vor curge din fîntînile
pe care ei le-au sãpat. Dar lãudat sã fie Dumnezeu cã pãrinþii lucreazã
în nãdejdea copiilor, ca sã-i facã fericiþi. Au murit cu aceastã nãdejde.
Iar astãzi pe pãmîntul þãrii noastre curg izvoare bine c uvî ntate. La
prima fîntînã poruncitã de Isaac sã o sape slujitorii lui, el a spus: E o
apã de munte, e o apã de izvor! Aºa este binecuvîntarea lui Dumnezeu
care se revarsã din primele fîntîni pe care le facem noi pe ntru a-i
a d ã pa pe c e i î ns e ta þ i º i toatã tur ma l ui Dumneze u. E l s ã v ã
binecuvînteze ºi pe voi, dragii noºtri miri. ªi sã-i binecuvînteze ºi pe
cei care vor urma dupã voi ºi tot tineretul Domnului! Vã leg încã o
datã de inimã: Tinerilor dr a gi , cu vr e me º i fãr ã de vreme, citiþi
capitolul 24 din Cartea Facerii. Sã-l ºtiþi pe de rost. Sã ºtiþi ce cãutaþi.
Sã ºtiþi ce vreþi. Sã ºtiþi ce vrea Dumnezeu cu voi. ªi sã ºtiþi la ce
mare fericire S-a gîndit pentru voi. ªi apoi sã urmãriþi cu luare aminte
capitolul 26 ºi veþi trage învãþãmintele potrivite ºi pentru cãsãtorie,
alegerea tovarãºului, cît ºi pentru viaþã, felul de trãire - pînã cînd
Dumnezeu îi va ridica pe alþ i i care vor duce solia binecuvîntatã a
C uv î nt ul ui l ui D umne z e u p î nã l a c a p ã t . D umne zeu s ã v ã
binecuvînteze, fraþilor care aþi venit pe meleagurile noastre, aici la
sãrbãtoarea noastrã, cu prilejul nunþii celor 2 tineri ai noºtri. Duceþi,
fraþilor, ce aþi vãzut ºi auzit. Duceþi ce aþi simþit la aceastã nuntã. ªi
vã dorim tuturor tinerilor care n-aþi putut veni aici ºi tuturor pãrinþilor
trupeºti ºi duhovniceºti, sã luaþi învãþãturile care s-au arãtat aici despre
pãrinþii trupeºti care au crescut oameni dupã inima lui Dumnezeu; ºi
despre pãrinþii duhovniceºti care nu obosesc ºi care nu vor sã ºtie ce
e oboseala pînã cînd vor face fîntîni care sã dea a pã î mbe l º ugatã
pentru poporul lui Dumnezeu cel viu. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 153

Lucrul cu targa

Vorbirea fratelui Lupu Gavril la nunta de la Vãlani - 20-V-1979

Slãvit sã fie Domnul! Într-o adunare ca aceasta, Domnul Isus

vestea Cuvîntul , a º a c um ni - L descrie Evanghelistul Luca atît de
mi nuna t. De oda tã a par 4 oameni care aduceau pe o ta r gã un om
paralizat de mulþi ani. Cei 4 l-au adus pe slãbãnog cu toatã dragostea
ºi cu toatã iubirea, dîndu-ºi seama de neputinþa lui. El era în neputinþã
sã se apropie de Domnul. Dar ei, cei 4, scrie Cuvîntul Domnului, au
fãcut o spãrturã în acoperiºul casei ºi l-au coborît cu frînghii pînã în
faþa Domnului Isus. ªi Domnul Isus, vãzînd credinþa celor 4, a celor
care l-au adus pe slãbãnog, l-a vindecat pe acesta. Sã ne cercetãm o
clipã starea noastrã în momentul acesta, dupã ani de umblare pe cãile
lui Dumnezeu.
Iubiþii ºi scumpii noºtri, parcã atîþia dintre noi sîntem gata oricînd
sã urcãm ºi sã vestim Cuvîntul lui Dumnezeu cãtre alþii. Atîþia dintre
noi s î nte m gata or i c î nd s ã di r i j ã m º i s ã conducem adunarea º i
Lucrarea. Dar cîþi dintre noi cunoaºtem lucrarea de a lua targa ºi a-i
duce la Mîntuitorul pe cei slãbãnogi? În satele ºi în oraºele noastre, în
locurile în care ne-a aºezat Dumnezeu, cîþi dintre noi ducem cu targa
pe fraþii noºtri bolnavi? Cîþi dintre noi cãutãm cu targa pe fraþii noºtri
cãzuþi? Lucrarea este plinã ºi drumurile sînt pline de suflete zdrobite
de pãcat, de vrãjmaºul mîntuirii noastre. Lipsa slujbei cu targa, lipsa
jertfirii, care aratã împlinirea rugãciunii ºi a unitãþii, se vede tot mai
mult, se simte tot mai mult. Pentru cîþi te rogi tu, în locul unde te-a
aºezat Dumnezeu? Pe cîþi dintre ei mergi sã-i cauþi ºi sã-i aduci cu
targa la Isus? Pentru cîþi te rogi tu seara, înainte de-a te culca în patul
tãu? Te rogi tu pentru sufletele din satul tãu, din casa ta, pe care le
vezi slãbite? Le duci cu targa rugãciunii la Domnul Isus? Pentru cîþi
tu, cel care stai aici, care spui cã-L iubeºti pe Dumnezeu, pentru cîþi
te rogi tu? Dar mai ales pe cîþi îi cauþi tu, ca sã-i aduci cu targa la
Domnul Isus, ca sã-i vindece? Mulþi dintre ai noºtri zac rãniþi. Te rogi
tu? Îi aduci cu targa, sã le vindece Domnul Isus rãnile? Lucrarea lui
Dumnezeu în care ne-am tr ezit ºi noi este o Lucrare binecuvîntatã,
nãscutã în þara noastrã ºi trimisã de Dumnezeu pentru poporul nostru.
Dar aceastã Lucrare are nevoie mai mult ca oricînd de oameni sãnãtoºi
în credinþã, care sã-i ducã pe targa rugãciunii ºi pe sãrmanii slãbãnogi
care zac de mulþi ani.
Are nevoie de oameni care sã ridice mîini curate, aºa cum ridica
Aron ºi Hur, sprijinindu-l pe Moise. În satele ºi în oraºele în care nu
a fost uitatã ora de rugãciune, cînd inimile tuturor sã fie ridicate spre
ceruri într-o unitate de sfinþenie ºi smerenie, se vede aceasta pe chipul
fiecãrui suflet care L-a primit pe Hristos. Acolo este unitate ºi putere.
Da r a col o unde e s te numai filozofia Cuvî ntul ui l ui Dumneze u,
rãstãlmãcirea Cuvîntului lui Dumnezeu ºi numai vorbe goale, acolo e
numa i de zbinare ºi pãc a t. De acee a vã r og pe toþ i , î n Nume l e
Domnului nostru Isus Hristos, treziþi-vã, copii ai lui Dumnezeu! Pînã
cînd copiii noºtri, pînã cînd soþii noºtri, pînã cînd fraþii noºtri, pînã
cînd consãtenii sau cei din oraºul nostru, pînã cînd nu s-au întors la
Domnul, noi sã nu stãm liniºtiþi, pentru cã lupta nu s-a sfîrºit.
Pag. 154

Întrebaþi-vã de adunarea în care v-a trezit Dumnezeu: este adunarea

de suflete nãscute din nou? Nu-i lipseºte nimic? Spre desãvîrºirea cui
te rogi tu, cel ce stai aici? Pe cîþi ai reuºit sã-i aduci la Domnul Isus
cu targa rugãciunilor? Te-ai ruga t a ni de zi l e pe ntr u ci ne va ? Ai
verificat, ai cãutat tu sã afli dacã rugãciunea ta a ajuns la Domnul ºi
cei pentru care te rogi tu încep sã se îndrepte ºi sã se lase de pãcate?
L-ai pus la încercare pe Dumnezeu, aºa cum zice Maleahi: Puneþi-Mã
la încercare ºi veþi vedea minunile Mele. De aceea sîntem noi aºa de
slabi. De aceea sîntem noi aºa de reci în zilele acestea, pentru cã a
slãbit rugãciunea, pãrtãºia ºi umblarea cu targa dupã cei bolnavi, dupã
cei cãzuþi, dupã cei slãbãnogi. Domnul Isus îi aºteaptã pe bolnavi sã
vi nã l a El, dar El îi aºteaptã ºi pe cei 4 care îi poartã pe targã pe
sãrmanii neputincioºi.
Domnul Isus sã ne ajute tuturora, ca, plecînd ºi din locul acesta, sã
învãþãm ceva: sã punem mîna pe targã ºi sã-i ducem pe fraþii noºtri
din suferinþe la Dumnezeu. Sã ne ajute Domnul sã ne putem ruga mai
mult, sã pr e gãtim terenul lucrului cu targa. Bunul Dumnezeu sã ne
ierte dacã nu ne-am ºtiut pur ta aº a pînã acuma, dar sã ne ajute de
acum î nc ol o s ã ne fa c e m bãtãtur i l a mî i ni de purtatul tãrgii cu
ne puti nc i oº i , cã prea multe bãtãturi am avut la gurã, la vorbit, l a
lenevit. În minutele care ne-au mai rãmas, am dori sã ne adresãm ºi
scumpilor noºtri miri, pentru cã numai Dumnezeu singur mai poate ºti
dacã vom mai ajunge vreodatã sã ne mai întîlnim aici pe pãmînt. Dragi
miri, Dumnezeu sã vã binecuvînteze viaþa voastrã ºi sã v-o sfinþeascã,
ca sã trãiþi frumos ºi curat înaintea Domnului ºi între fraþii noºtri. ªi
acum sã vã spunem cîteva îndemnuri pe care Sfîntul Iacov le dãdea
atunci cînd era bãtrîn, iar copiii lui se pregãteau ºi ei sã plece într-o
de pã r ta re foarte mare. ªtiindu-le starea lor, ºti i ndu- l e fe l ul l or,
ºtiindu-i certãreþi, le porunceºte: În tot timpul vieþii voastre, sã nu vã
certaþi pe drum! ªi voi, dragii mei, dragi miri, sã faceþi la fel, pentru
cã din momentul acesta barca vieþii voastre se va depãrta de þãrmul
liniºtit.
De-acum vor veni valurile, încercãrile, dar pe voi mai strîns uniþi
sã vã facã, sã vã strîngeþi mai puternic de Crucea lui Hristos. Sã vã
r ugaþi unul pentru altul. Fraþii mei, fãrã de acestea nu vom reali za
nimic. În mijlocul celor cãrora vã veþi duce ºi vã veþi stabili, sã vã
alegeþi un loc de rugãciune ºi totdeauna sã vã plecaþi acolo ºi sã-L
chemaþi pe Domnul în ajutorul vostru, cãci El va porunci furtunilor,
valurilor sã tacã ºi se va face o mare liniºte. Dar o viaþã de biruinþã se
duce numai cu rugãciune ºi cu post. Atunci cînd David se gãsea pe
patul morþii, l-a chemat pe fiul sãu Solomon ºi i-a spus: Ai grijã, sã
nu-l laºi pe Ioab sã-ºi coboare perii liniºtiþi în locuinþa morþilor. Dar
tu sã nu-L uiþi pe Barzilai, sã nu-i uiþi pe fiii lui, care, atunci cînd
eram alungat, m-au chemat în casã ºi m-au adãpostit. Tot aºa, fraþilor,
ºi eu vã rog: oriunde veþi merge, sã nu-i uitaþi pe fraþii scumpi care vã
iubesc ºi cu care aþi plîns ºi aþi cîntat alãturi. Preþuiþi-i, iubiþi-i ºi
rugaþi-vã pentru ei. Cãci altfel voi veþi fi rupþi de fraþi ºi barca vieþii
voastre se va î ndr e pta î n a l tã parte. Cu aceasta ne despãrþim, cu
r ugã ci unea c a Domnul sã ne binecuvînteze ºi la plecare, c a º i l a
venire. Sã vã ajute Domnul ºi sã ne ajute la toþi. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 155

Domnul m-a umplut de amãrãciune

Prima vorbire a fratelui Popa Petru (Sãucani) la nunta de la Gãdãlin

- octombrie 1979

Nu-mi mai ziceþi Naomi; ziceþi-mi Mara, cãci Cel Atotputernic m-a
umplut de amãrãciune ( Rut 1, 20 ). Cînd duhul trimis de Dumnezeu
venea peste Saul, David lua harfa ºi cînta cu mîna lui. Saul rãsufla
atunc i ma i uºor, se simþea uºurat ºi duhul cel rãu pleca de la el ( 1
Sam. 16, 23). Slãvit sã fie Domnul! Noi astãzi aci sîntem chemaþi la
o nuntã ºi ne bucurãm din toatã inima ºi din tot sufletul nostru. Ne-am
gîndit oare ce înseamnã versetul acesta? Despre amãrãciune sã vorbim
chiar la o nuntã? Aici este bucurie, aici este cîntare, aici este voie
bunã . Ai c i es te ve s e l i e , a i c i me s e le sînt pline. ªi trebuie sã ne
bucurãm. Fraþii mei cei dragi, în versetul care ni s-a citit prima datã
se vorbeºte despre o femeie din Vechiul Testament - Naomi o chema
- care, de bunã seamã, era plãcutã ºi de aceea purta numele acesta.
Aceastã femeie a plecat din þara ei în þara Moabului, ca sã-ºi cîºtige
pîinea. A plecat împreunã cu soþul ei ºi cu cei 2 feciori. Ce bucuroasã
a fost cãlãtoria ei!
Ce fericiþi erau! Ce bucuroºi erau! Ce familie era familia lor! Chiar
dacã au plecat din þara lor, dar ei s-au dus împreunã. Însã planul ºi
lucrarea lui Dumne ze u, c i ne oare le poate înþelege? Planul Lui cu
fiecare pe care îl ia de aici ºi îl duce acolo sau îl ia din altã parte ºi-l
c he a mã l a El pr in dureri amare, prin necazuri ºi încercãri. La un
moment dat, din casa lui Naomi cea pl ã c utã se terminã bucuria ºi
veselia cea fericitã. Se îmbolnãveºte bãrbatul ºi în scurt timp rãmîne
fãrã el. Cîtã tristeþe, cîtã durere! A ieºit din þara ei ºi i-a murit soþul.
Dar durerea nu se sfîrºeºte numai cu atîta. Cînd ea vine în casã, cine
ºtie cum iese din casã? Ea trebuia sã-ºi facã lucrarea ei. Pentru cã în
urmã, dupã moartea soþului, iatã, un fecior se îmbolnãveºte ºi moare.
ªi apoi moare ºi al 2-lea fecior. Naomi cea plãcutã, frîntã de durere,
frîntã de amãrãciune, unde sã se ducã? Se hotãrãºte sã se ducã
î na poi î n þ a r a e i . Cî nd s - a î ntor s în þara ei, îi spuneau cei ce o
cunoºteau: Uite-o pe Naomi cea plãcutã! Dragii mei, nu-i Naomi! Nu-i
Naomi cea plãcutã! Nu-i mai spuneþi aºa. Spuneþi-i Mara, cãci m-a
umplut Dumnezeu de amãrãciune ºi mi-a luat tot ce am avut mai drag.
Scumpii ºi dragii mei fraþi, nu ºtiu dacã ne-am gîndit sau dacã v-aþi
gîndit bine la asta. Pe urmã, din ace a s tã c a s ã, din aceastã familie
amãrîtã, din aceastã familie plinã de amãrãciune ºi plinã de durere, a
ales Dumnezeu un lãstar care a dus atîta voie bunã multora. A adus
o cînta r e l a o lume întreagã, pe prorocul David, împãratul David,
cîntãreþul David, psalmistul David. Naomi a fost strãmoaºa, strãbunica
lui David. Din durerile acestei case au ieºit pe urmã bucuriile altora.
Tînãrul David cînta pe urmã cu harfa lui. N-a fost nici un cîntãreþ pe
faþa pãmîntului ca David. N-a fost nici pînã la el ºi n-a fost nici de
atunci încoace. Noi ne bucurãm cînd cîntãm; tinerii noºtri se bucurã
cînd cîntã ºi au fost numiþi cîntãreþi, dar niciodatã nu s-a mai pomenit
ca duhurile necurate sã fugã la cîntarea unui tînãr cum era David; la
cîntarea lui plecau duhurile necurate. În cîntãrile pe care le cîntãm ºi
noi, cineva spunea odatã despre o pãsãricã ce cîntã º i ea tristã ºi
închisã în colivie: plînsul unora e preþul bucuriei altora.
Pag. 156

Fraþii mei scumpi ºi dragi, sîntem la o nuntã ºi cîntaþi ºi voi.

Mesele voastre sînt pline de cîntãri, mesele voa s tr e s î nt pline de
bunãtãþi. Dar toate acestea sînt rodul cuiva! Sînt lacrimile cuiva! Sã ne
amintim despre o altã familie, nu demult, nu din Vechiul Testament,
ci din vremile noastre, a pãrintelui Iosif din Munþ i i Apuseni, care
fusese chemat la Sibiu ºi care a putut sã spunã ºi el ca Naomi odatã,
o, fraþii mei dragi: Cî ntarea mea e scurtã, se cîntã într-un fel: Mai
lîngã Domnul meu, mai lîngã El. O, fraþii mei scumpi! Pe-ndepãrtate
cãi de-aº înnopta ºi-o piatrã cãpãtîi dac-aº avea, tot fericit aº fi ºi-n vis
aº glãsui: Vreau lîngã Dumnezeu sã fiu mereu. De pãrintele Iosif este
vorba! ªi-a pierdut soþia. ªi-a pierdut 3 copii. 4 fiinþe scumpe stinse
în braþele lui, una cîte una. Soþia a murit pe braþele lui, spunînd: Soþul
meu drag! Copiii au murit pe rînd, unul cîte unul, spunînd: Tatãl meu
drag! O, Pãrinte Iosife, cine þi-a mai rãmas þie? Domnul te-a umplut
de amãrãciune. Dar a trebuit sã cînþi cum n-a mai cîntat nimeni:
Chiar El mi-a fost Dascãl l-aceastã cîntare, lovindu-mã cu multe
necazuri amare. Da, cu necazuri amare! O, voi, care nu ºtiþi ce sînt
acelea necazuri amare, cîntaþi, fraþii mei, cîntaþi cu toatã inima, cîntaþi
voioºi, dar gîndiþi-vã, în toatã bucuria voastrã, cã aceastã cîntare pe
care o cîntaþi a fost plãtitã de cineva cu lacrimi amare. Din durerile
altora au ieºit bucuriile voastre! Eu n-am vrut sã vorbesc! N-am venit
sã vorbesc la aceastã nuntã. Am venit sã-mi vãd fraþii cu care m-am
întîlnit sub Cruce. Cu care vreau sã merg pas la pas, pînã Acasã. Fraþii
mei dragi care v-aþi întîlnit sub Cruce odatã, aveþi grijã de cei ce au
plecat odatã cu voi. Sprijiniþi-i, staþi lîngã ei, ca sã ajungem împreunã
toþi în veºnicie. O, ce bine-i printre voi! O, ce bine-i la umbra voastrã!
O, ce bine-i s-asculþi: te bucuri ºi te înalþi, n-ai nici o rãspundere. Dar
ce greu e sã vorbeºti! Acela ce vorbeºte, vorbeºte în Numele Aceluia
de pe Golgota, de pe Cruce, ºi rãspunde pentru fiecare ascultãtor.
Rãspunde pentru timpul fiecãruia din frãþiile voastre, pentru fiecare
minut în care staþi cutremuraþi ºi mai strîngeþi ceva.
Parcã vã vãd pe fiecare cum spuneþi în rugãciunea voastrã:
Vorbeºte, Doamne, cãci pentru Tine am venit noi la aceas tã nuntã!
Doamne, nu lãsa niciodatã Lucrarea aceasta numai cu vorbitori, ci
vorbeºte totdeauna, Doamne, numai Tu prin ei. Pentru cã atunci cînd
vorbeºti Tu, inimile noastre saltã de bucurie ºi plecãm de la aceastã
nuntã bi nec uvî nta þ i . Am vrea sã vorbeascã numai El ºi numai El
mereu. Fraþii mei tineri dragi! Este o poruncã a lui Dumnezeu: Copii,
cinstiþi pe pãrinþii voºtri; precum o poruncã a lui Dumnezeu este ºi
alta: Supuneþi-vã stãpînirilor, cãci nici o stãpînire nu este care sã nu
vinã de la Dumnezeu. Cine nu se supune stãpînirilor, nu se supune lui
Dumnezeu. Dacã e o poruncã a lui Dumnezeu sã-þi cinsteºti pãrinþii,
ca sã-þi fie bine ºi sã trãieºti multe zile pe pãmînt, dacã este o poruncã
a unui î nþ e l e pt de de mul t c ar e a spus: Ochiul care dispreþuieºte
ascultarea de tatã ºi ascultarea de mamã, sã-l scobeascã corbii la pîrîu
ºi corbii sã-l mãnînce, iubiþii mei fraþi tineri, cinstiþi-vã pãrinþii voºtri!
Este o poruncã a lui Dumnezeu: Nu poþi sã-L cinsteºti pe Dumnezeu,
dacã nu-þi cinsteºti pãrinþii tãi. Numai cinstindu-i pe pãrinþii tãi dai
dovadã cã Îl cinsteºti pe Dumnezeu.
 Pag. 157

ªi dacã-i o poruncã a lui Dumnezeu sã-þi cinsteºti pãrinþii care

te-au crescut, care þi-au dat þie bucãþica de pîine, care s-au trudit sã-þi
fa c ã un vi i tor º i s ã fi i fe r i ci t - a tunci fa þ ã de pã r i nþ i i noº tr i
duhovniceºti avem o ºi mai mare datorie. Sã-i ascultãm ºi sã-i preþuim,
pentru cã prin munca ºi prin lupta lor noi am ajuns sã ne bucurãm ºi
sã cîntãm astãzi, ºi sã fim fericiþi. Nu L-am fi cunoscut niciodatã pe
Domnul Isus. Nu am fi cunoscut niciodatã, nici nu am fi auzit despre
Numele care este mai presus de orice nume. Niciodatã n-am fi ºtiut
ce-i cîntarea cu lacrimi la picioarele Crucii, dacã Dumnezeu n-ar fi
avut milã sã ne nascã într-o familie ºi sã ne dãruiascã niºte pãrinþi atît
de credincioºi. Dacã în familia noastrã trupeascã fiecare ne ducem cu
drag ºi cu bucurie. Ai o casã, ea-i cea mai frumoasã din sat, nu-i alta
ca ea, pentru cã e cãsuþa ta, apoi duhovniceºte, fraþii mei dragi, avem
o familie cum nu-i alta ca ea. Avem urmele pãrinþilor noºtri! Urmele
lor frumoase ºi curate, ale celor care s-au dus înaintea noastrã. Jertfele
lor care s-au plãtit. Locurile lor, sudorile lor ºi chiar mai mult decît
atîta. ªi vrem sã le urmãm credinþa! Sã ne ajute Dumnezeu! Le dorim
scumpilor noºtri tineri miri ca Domnul sã-i învredniceascã ºi pe ei cu
o fericitã viaþã ºi cu o credincioasã bãtrîneþe. ªi sã fie o pildã ºi un
model în locul ºi în starea în care au fost puºi. ªi pînã la sfîrºitul vieþii
lor sã dea o dovadã luminoasã ºi frumoasã cã au fost crescuþi de niºte
pãrinþi credincioºi ºi aºa sã urmeze pînã la capãtul vieþii lor. Amin.
Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 158

ªtiþi ºi calea într-acolo

Vorbirea fratelui Arcadie Nistor la nunta de la Gãdãlin - octombrie

1979

Slãvit sã fie Domnul Isus! Mai întîi mulþumim lui Dumnezeu pentru
tinerii noºtri, mirele ºi mireasa, care, prin ascultarea lor statornicã de
pãrinþii lor credincioºi, au lucrat la bucuria noastrã de astãzi, cãci dacã
ei nu ar fi ascultat de pãrinþii lor ºi nu L-ar fi iubit pe Domnul Isus,
noi astãzi n-am fi împreunã, nu ne-am fi vãzut aici ºi n-am fi primit
un ha r mare în aceastã a duna r e s fî ntã . De ac e e a mul þ umi m l ui
Dumnezeu pentru ei ºi pentru toþi tinerii noºtri credincioºi, bãieþi ºi
fete, care ascultã de pãrinþii lor credincioºi, care Îl iubesc pe Domnul
Isus ºi care se strãduiesc în viaþa lor ca sã urmeze pilda înaintaºilor
noºtri sfinþi ce ne-au lãsat aºa frumoasã pildã ºi îndemnuri de a cãlca
pe urmele lor. Dorim pentru toþi tinerii, fraþii ºi surorile noastre, sã
urmeze pilda înaintaºilor noºtri, pentru cã noi nu putem sã despãrþim
trecutul de prezent. Cãc i da c ã des pã rþim trecutul de prezent, nici
viitorul nostru nu va fi frumos ºi nu va fi curat.
De aceea ni se umple inima noastrã de bucurie ºi ne îmbãrbãtãm,
ºi sîntem zidiþi sufleteºte cînd privim la cei de dinaintea noastrã ºi
vedem credinþa lor statornicã, dragostea lor neprefãcutã ºi rãbdarea lor
pînã la sfîrºit. ªi ni se umplu inimile de bucurie, ºi sîntem îmbãrbãtaþi
în rugãciunile noastre cãtre Dumnezeu, ºi dorim ca sã urmãm ºi noi
pilda Domnului. Dragile noastre surori tinere, care ca mîine, prin voia
lui Dumnezeu, veþi pãºi pe aceastã cale, prin voia lui Dumnezeu, ca
sã întemeiaþi o casã, o familie, aºa cum au fost pãrinþii frãþiilor voastre
ºi aºa cum am fost ºi noi la rîndul nostru. Dar ca sã nu lungim vorba
mult, dorim sã privim la une l e di ntr e s ur or i l e ti nere din Vechiul
Testament, ca sã trageþi învãþãtura ºi frãþiile voastre. Dorim pentru
surorile noastre tinere sã fie aºa cum a fost Rebeca, soþia lui Isaac. Ea
a fost crescutã în casa pãrinþilor ei, de pãrinþii ei, aºa frumos, aºa
curat ºi a învãþat sã asculte din copilãria ei. ªi aceastã ascultare s-a
dovedit în viaþa ei cînd a fost mare ºi departe de pãrinþi. Multe lucruri
le primim direct de la Dumnezeu, dar sînt unele lucruri de care avem
absolutã nevoie în viaþa voastrã. ªi pe acestea trebuie sã le învãþãm.
Unul di ntr e a c e s te l ucruri de c ar e a vem a bs ol utã ne voi e e s te
ascultarea.
Despre Domnul Isus citim în Sfintele Scripturi cã El, mãcar cã era
Fiul lui Dumnezeu, a învãþat sã asculte; sã asculte chiar dacã trebuia
sã sufere moarte pe Cruce. Aºa vedem ºi la Rebeca. O vedem acuma
fecioarã, o vedem fatã, ºi vine vremea pentru cãsãtoria ei. Dacã privim
puþin la ea, ne bucurãm ºi-I dãm slavã lui Dumnezeu pentru astfel de
suflete. Ce bunã era ea! Apostolul Pavel spune dupã mii de ani: Sã vã
îmbrãcaþi cu o inimã plinã de îndurare, de bunãtate ºi de dragoste. ªi
aºa vedem la aceastã sorã - ca sã-i spunem aºa. Aº a ve dem noi la
Rebeca. Într-o zi s-a coborît la fîntînã, ca sã aducã apã. Acuma ea mai
avea un frate; putea sã meargã el dupã apã. Dar vedeþi ce suflet scump
era Rebeca! Cînd era de fãcut un lucru, ea repede alerga: Mã duc sã
fac eu! ªi aºa o fi pornit la fîntînã sã aducã apã. ªi acolo la fîntînã era
robul lui Avraam, trimis sã aducã soþie pentru Isaac, copilul sãu.
 Pag. 159

Robul s-a rugat la fîntînã ca Dumnezeu sã-i dea biruinþã, sã-i dea
izbîndã, ca slujba pe care a primit-o s-o facã în cele mai bune condiþii.
ªi Dumneze u i - a a s c ul tat r ugã ci unea ºi s-a folosit de ascultarea
Rebecãi, de graba ei de a face un lucru chiar aºa de neînsemnat ca
acela de a aduce o gãleatã de apã. ªi cînd a ajuns la fîntînã, robul i-a
cerut sã-i dea apã sã bea. Aºa a cerut el un semn de la Dumnezeu. ªi
imediat ºi-a plecat gãleata în mîna lui ºi i-a dat ca sã bea ºi i-a mai
spus: ªi la cãmilele tale am sã scot ºi am sã dau apã, cãci sînt însetate
ºi meritã dupã atîta drum. ªi s-a apucat sã scoatã apã.
Dragii mei, în pãrþile noastre ºi în þara noastrã, apa este la
suprafaþã, dar în pãrþile acelea, apa este la foarte mare adîncime. O
cãmilã bea vreo 10 gãleþi de apã - ºi robul lui Avraam avea vreo 10
cãmile. Vã puteþi închipui cã a trebuit sã scoatã vreo 100 de gãleþi. ªi
spune acolo cã Re be c a a s cos º i a tur na t î n j ghe a b apã ºi toate
cãmilele s-au sãturat de apã. Vã închipui þ i c e muncã? Dar vedem
bunãtatea ei, îndurarea, dragostea pe care ea o avea faþã de semenul
e i . Nu- i aºa cã trebuie sã ne minunãm de acest suflet scump al lui
Dumnezeu? Deci vedeþi ce a pregãtit Dumnezeu pentru Is a ac ! Dar
cum era ºi Isaac? Vedeþi? Dumnezeu i-a rînduit pe ei mai dinainte,
mai dinainte de veci, ca ei sã fie soþi, sã fie unul al altuia - ºi aºa îi
vedem. ªi apoi sã vã mai spun încã un cuvînt. Rebeca aºa era crescutã
ºi aºa era îmbrãcãmintea ei, cã ar fi putut sã facã orice lucru care
trebuia sã se facã în gospodãria ei, la fîntînã sau la cîmp. Ce mult am
dori ca ºi surorile noastre sã fie tot aºa, sã poatã face orice slujbã cu
îmbrãcãmintea lor! În lume, vedem la tineri ºi mai ales la tinere cã nu
au îmbrãcãmintea potrivitã ca sã poatã face orice lucru.
Ele nu se pot pleca la fîntînã sã scoatã apã ºi s-o toarne în jgheab,
pentru cã îmbrãcãmintea lor nu le permite sã facã aceastã treabã. Deci
dorim pentru surorile noastre tinere sã ia pildã de la acest suflet scump
pe care-l privim acuma, ca ºi îmbrãcãmintea lor sã fie aºa potrivitã pe
trupul lor, sã poatã scoate apã cînd robul lui Dumnezeu va veni cu
c ã milele însetate; sã se poatã apleca la fîntînã sã scoatã apã º i s ã
toarne în jgheab. Sã poatã sã se aplece jos, sã ia braþul cu paie, cu fîn
ºi sã aducã la cãmile. Aºa trebuie, aºa vedem la acest suflet scump! ªi
vedeþi cum Dumnezeu a binecuvîntat-o? Aºa dorim - ºi nu ne-o luaþi
în nume de rãu. Dorim ca surorile noastre ºi fraþii noºtri aºa sã fie, ca
s ã poa tã fi bi ne c uvî ntaþi de Dumnezeu. ªi Dumnezeu sã le poatã
întrebuinþa pe surorile noastre în slujba Lui, ca sã fie ºi ele, la rîndul
lor, o binecuvîntare pentru casa unde vor merge aºa cum a fost acest
suflet scump. O, dragii mei, aº vrea sã vã spun un lucru pe care sã-l
primiþi cu toatã bucuria. Rebeca spune cu grabã: Vino la noi! Avem
nutreþ, avem loc destul acasã!
Ce bunã era inima ei! Nu numai apã a dat, cîtã trebuia sã bea
cãmilele, ci ºi hranã ºi nutreþ de mîncare pentru animalele acestea.
Vino la noi, avem nutreþ, avem paie, avem adãpost ºi pentru tine, ºi
pentru robii tãi, ºi pentru cãmilele tale. Ce iubire era, ce bunãtate era,
ce îndurare era în inima ei! ªi-apoi vedem un lucru ºi mai frumos:
cînd i se aduce la cunoºtinþã lucrul acesta, dintr-o datã îl primeºte.
Poate cã unii ar judeca rãu.
Pag. 160

Dar sã nu judecaþi aºa pripit, cum ar spune unii, cã nu ar fi trebuit

sã primeascã aºa de repede, sã se ducã într-o þarã strãinã, cu un om
strãin, la simplul cuvînt cã e rudã cu ei. Dar sã ºtiþi, dragii mei, cã în
inima în care e iubirea curatã, în care este mila, în care este îndurarea,
în care este bunãtate - acolo locuieºte Dumnezeu. ªi o astfel de inimã
nu greºeºte nici atunci cînd ia o hotãrîre, chiar pripitã. Nu greºeºte ºi
nu se înºalã, pentru cã Dumnezeu locuieºte în astfel de inimi ºi atunci
nu dau greº cei ce iau hotãrîri aºa de pripite cum a luat ºi acest suflet
scump, Rebeca. Dar vedeþi ce gol mare a rãmas în casa lor! Cînd le-a
spus cã pleacã, ºi pãrinþii ei, º i fr ate l e e i Laban au spus: Sã mai
rãmînã cu noi, sã mai rãmînã cîteva zile. ªi voiau mãcar 10 zile sã mai
fi rãmas în casã la ei Rebeca. De fapt, ce erau acele 10 zile? Rebeca
tot avea sã plece ºi ei tot nu o mai aveau. Pentru tot restul vieþii lor,
Rebeca nu va mai locui în casa lor. De aceea pentru ei, 10 zile - chiar
o zi - era mult. În urma ei era un gol aºa de mare, pe care nu-l mai
puteau completa alþii. O, surorilor noastre scumpe! Sã vã gîndiþi, cînd
veþi pleca din casa pãrinþilor, cã rãmîne în urma voastrã golul acesta
aºa de mare, pe care l-a lãsat º i Re be ca. Sau se spune aºa despre
unele:
- O, era aºa de rea, aºa de nesuferitã, de neascultãtoare ºi nu
asculta; ºi era rea, ºi era împotrivitoare, ºi ne fãcea numai necazuri în
casã. Spun aº a mul þ i pã r i nþ i dupã c e pl e a c ã fetele lor din casa
pãrinteascã. Sau vor spune aºa ca ºi Laban: Vai, sã mai stea la noi!
Cum pleacã aºa de la noi sora noastrã? Cum pleacã fata noastrã? Ce
ne vom face fãrã ea? O, dragele noastre surori, gîndiþi-vã bine la acest
lucru. Era o femeie, sã zicem, simplã, de la þarã. Aducea apã, pãºtea
oile ºi dãdea mîncare la vite. Cine ºtia, cine se gîndea cã în hotãrîrea
lui Dumnezeu, cã în planul Lui, Rebeca era pusã acolo mai dinainte,
din veºnicie? ªi de unde ºtii ºi frãþia ta, suflet scump ºi drag, cã, mai
dinainte de veci, Dumnezeu nu te-a hotãrît sã fii o mamã, sã fii o soþie
credincioasã? Sã-þi sprijini soþul tãu în lupta grea pentru rãspîndirea
Cuvîntului Sfînt. În lupta grea pentru cîºtigarea unei bucãþi de pîine
curate ºi cinstite, muncitã pentru familia ta. ªi de unde ºtii cã Domnul
nu þi-a ales de la naºtere un mic copil, aºa cum a fost Ana cu fiul ei
Samuel? Ana, care a dat poporului lui Dumnezeu un bãrbat aºa cum
a fost Sa mue l ? De unde º ti i tu cã nu te - a ales ºi nu te-a chemat
Domnul pentru slujba aceasta?
O, dragii mei, Dumnezeu sã trezeascã conºtiinþa noastrã, ºi a celor
bãtrîni, ºi a celor tineri. Ca noi, cei bãtrîni, sã-i însufleþim pe fiii noºtri
ºi sã-i încurajãm pe tineri. ªi tinerii sã se încurajeze pe ei în ce-i dulce
ºi de folos înaintea lui Dumnezeu ºi de folos aproapelui. Aºa dorim
noi pentru surorile noastre tinere. ªi le dorim sã fie aºa cum a fost
Lea, soþia lui Iacov. Atît de mult dorea sã aibã copii ºi toatã dorinþa
ºi focul inimii ei era sã aibã copii, sã-i bucure inima soþului ei. Lea îºi
iubea soþul, pe Iacov, atît de mult, încît cãuta cu orice preþ sã-l aibã
lîngã ea, cît mai aproape de ea. Cu florile pe care copilul ei le culesese
de pe cî mp, seara a ieºit îna i ntea l ui Ia c ov º i i - a s pus : Te - a m
cumpãrat. Vii la mine, la mine vii. Atît de mult îºi iubea soþul! Lea nu
cãuta sã fugã de el, din calea lui, ci îl aºtepta, ieºea înaintea lui ºi îl
chema cu dorul ei cînd soþul venea de la munca cîmpului sau de la
turmele lui de vite întristat sau necãjit, sau obosit.
 Pag. 161

Lea îi ieºea înainte, sã-i bucure inima, sã-ºi iubeascã soþul, sã-i
bucure sufletul lui. Aºa sînteþi chemate, surorilor scumpe! Aºa sînteþi
rînduite de Dumnezeu, sã ieºiþi în calea soþilor frãþiilor voastre cu o
inimã fierbinte, cu un cuvînt de bucurie, cu un cuvînt de mîngîiere.
Pentru cã frãþiile voastre, surorilor, staþi acasã, cele mai multe. Dar
soþii voºtri sînt nevoiþi sã plece - ºi uneori ºi cu sãptãmîna - de acasã.
ªi numai ei ºtiu cum se întorc, cu inima zdrobitã ºi necãjitã, de pe
ac ol o de unde l uc r e a zã , de c e l e ce vãd ºi aud. Deci cît de mult
foloseºte un cuvînt de îmbãrbãtare, un cuvînt de mîngîiere, o privire
frumoasã, o privire dulce! Iatã cît de mult foloseºte! Pentru ca din
nou, a doua zi, sã poatã pleca la muncã ºi la luptã cu noi puteri, cu
curaj ºi cu îndrãznealã pentru biruinþa sfîntã. O, dragii mei, aºa dorim
noi pentru tinerii noºtri ºi pentru tinerele noastre. Vedeþi, Rebeca,
dupã a ceea a avut copiii, pe Ia cov º i pe Es a u. Da c ã Ia c ov e r a
ascultãtor, aproape întreagã inima ei era alãturi de fiul ei Iacov cel
a s c ul tã tor º i bun. D a r d ac ã Es au e r a ne cr e di nc i os º i r ã u, º i
ne a s c ul tã tor, ºi împotrivitor ºi nu asculta de pãrinþi, º i - a l ua t î n
cãsãtorie dintre canaanite, dintre fetele hetite. Rebeca nu s-a lipit cu
inima de fiul ei cel neascultãtor ºi rãu ºi nu s-a dus ºi nu l-a urmat pe
el în drumul lui stricat ºi blestemat. Rebeca spune cãtre Isaac, cãtre
soþul ei, cã s-a sãturat de viaþã, cã îi era scîrbã de viaþã din pricina
nurorilor ei necredincioase ºi rele, pentru cã ele au venit în familia lor
ºi în casa lor cu obiceiurile lor, cu moda lor, cu îmbrãcãmintea lor
blestematã ºi uºuraticã, ºi rea. ªi Rebeca nu putea sã sufere aºa ceva,
cãci ea nu aºa crescuse de micã.
De aceea viaþa ei era amarã ºi voia mai bine sã moarã, decît sã le
vadã pe nurorile sale, car e a r fi tr e bui t s ã -i bucure inima ºi sã-i
veseleascã sufl e tul . Da r e l e î i amã r a u viaþa ºi Rebeca îºi dorea
moartea. De aceea le îndemnãm ºi noi pe mamele care au copii: mai
bine sã plîngã acum pentru copiii lor neîntorºi la Dumnezeu, decît sã-i
urmeze pe c a l e a lor spre moarte. Cãci nu urmîndu-i pe ei la acest
prãpãd lumesc ºi mergînd cu ei, ºi aprobîndu-le cu inima le vor binele
- ci plîngînd pentru ei în cãmãruþã ºi cerînd de la Domnul întoarcerea
lor ºi mîntuirea lor. O, dragii mei, ºi cîte n-am putea vorbi la acest
prilej de nuntã! Pentru cã la nuntã vorbim de mire, vorbim de mireasã,
vorbim de nuntaºi, de bucuria nunþii. Pentru cã aceasta este o pricinã
de bucurie ºi pentru miri, ºi pentru nuntaºi, ºi pentru pãrinþii mirilor.
Dar dorim ca, de la aceste povestiri care sînt atît de scumpe ºi care ne
s î nt dr a gi º i ne î nviorãm ori de cî te or i l e ci ti m s a u l e auzi m
povestindu-se, sã trecem la o altã laturã a Cuvîntului lui Dumnezeu.
Am auzit pe un frate care a spus adineaori despre nenorocirea aceea
mare care s-a abãtut peste oraºe, cutremurul acela mare în care ºi-au
gãsit moartea zeci de mii de oameni, ºi vinovaþi, ºi nevinovaþi; ºi buni,
ºi rãi. Pentru cã atunci cînd se dezlãnþuie mînia lui Dumnezeu, nu se
mai face alegerea. Aºa cum te - a pr i ns c l i pa aceea, aºa ai rãmas.
Alegerea se face la urmã. Ai fost credincios? L-ai iubit pe Domnul
ºi clipa aceea a mutãrii de aici te-a gãsit împãcat cu Dumnezeu? Aºa
treci dincolo la El. ªi cînd va fi alegerea, cînd Domnul ªi-i va alege
pe ai Sãi, El ºtie pe care trebuie sã-l ia ºi sã-l aducã acasã la El. De
aceea nu numai cutremurul care a lovit þara aceea - ºi a lovit ºi þara
noastrã anul trecut, dar atîtea nenorociri, aºa, la scarã largã, se abat
asupra planetei noastre.
Pag. 162

Parcã pãmîntul nu mai poate suferi paºii omului. Începe sã se

clatine, sã se zguduie, din adîncimile lui sã arunce foc afarã, asupra
oameni l or. Pe ntru cã acestea toate nu mai pot suferi ºi nu mai pot
rãbda, ºi nu mai pot tãcea. ªi toate se ridicã împotriva omului, cãutînd
sã-l nimiceascã, din pricina pãcatului sãu. Deci, dragii mei, nu numai
aceste mari nenoroc i r i l a s c a r ã mondi a l ã pun în primejdie viaþa
noastrã. ªi ieºind de aici poþi sã cazi ºi poþi sã mori. Poate sã te lase
aceastã inimã sau altceva ºi sã mori. Dar cum te gãseºte clipa aceea?
Sîntem noi la adãpost în or i c e cl i pã de pr i me j di i l e c a r e ne pot
ameninþa viaþa noastrã? Citim în Cuvîntul l ui Dumnezeu din Întîia
Epistola a Sfîntului Petru, capitolul 1, începînd cu versetul 18: Cãci
ºtiþi cã nu cu lucruri pieritoare, cu aur sau argint, aþi fost rãscumpãraþi
din felul deºert de vieþuire pe care-l moºteniserãþi de la pãrinþii voºtri,
ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fãrã cusur ºi fãrã prihanã. El
a fost cunos c ut mai înainte de întemeierea lumii ºi a fost arãtat la
sfîrºitul vremurilor pentru voi
( 1 Petru 1, 18-20 ). Apostolul Petru foloseºte cuvîntul pe care l-a
folosit ºi Domnul Isus odatã, cînd era în noaptea Cinei. Era ultima
noapte pe care o mai petrecea cu ei ºi atît de mult dorea Domnul ca
ucenicii Sãi sã cunoascã Cuvîntul Sãu, sã ºtie ºi sã fie încredinþaþi cã
tot ceea ce El le-a spus aºa este ºi aºa se va întîmpla, cînd a spus: ªtiþi
unde Mã duc ºi ºtiþi calea într-acolo.
ªi a vorbit aºa de dulce ºi aºa de frumos despre Casa Tatãlui în
care erau atîtea locaºuri ºi unde El Se ducea ca sã pregãteascã un loc.
Nu s ã c ons tr ui a s c ã Ca s a , c ãci ea era pr e gãti tã ma i î nai nte de
întocmirea lumii; doar sã o pregãteascã. Cînd mirele îºi aduce mireasa
lui, el nu atunci se apucã sã construiascã casa. El are o casã, dar o
împodobeºte numai, o pregãteºte pentr u ve ni r e a mi r e s e i . Aº a º i
Domnul. Casa Tatãlui e gata demult, dar S-a dus ca sã pregãteascã un
loc. ªi mã gîndesc cît de frumos trebuie sã fie împodobitã aceastã
Casã, acest locaº, pentru cã de aproape 2000 de ani Domnul S-a dus
ºi tot o pregãteºte ºi încã nu a terminat-o, cã nu a venit sã ne ia la El.
Dar cînd o va gãta de împodobit, va veni sã ne ia. Deci ce frumos va
fi acolo ºi cu ce podoabe trebuie sã fie împodobitã! Probabil cã nu a
terminat-o, cãci dacã ar fi terminat-o ar fi venit, aºa dupã cum El a
spus ucenicilor: ªtiþi unde Mã duc ºi ºtiþi ºi calea într-acolo! Dar iatã,
spre întristarea Domnului, ei strigã: Doamne, nu ºtim! Cum putem ºti
calea într-acolo? Domnul Isus spune: ªtiþi! - pentru cã le-a spus de
atîtea ori. Dar, din lipsã de bãgare de seamã sau din lipsã de respect
faþã de Cuvîntul lui Dumnezeu, iatã, ei au ajuns în starea de a spune:
Doamne, nu ºtim! Cum putem ºti? ªi Mîntuitorul le spune: Eu sînt
Calea, Adevãrul ºi Viaþa. ªi fiind oaia aceasta, Sfîntul Petru, lîngã
ieslea Domnului, a învãþat, iar acuma el le spune ascultãtorilor sãi ºi
ne spune ºi nouã, pentru cã Cuvîntul acesta este scris ºi rãmas pentru
no i . ª t i þ i - ne s pune e l - cã nu c u a ur s a u c u a r gi nt a þ i fos t
rãscumpãraþi din felul deºert de vieþuire pe care l-aþi moºtenit de la
pãrinþii voºtri. Deci spune: nu cu aur, ci cu ceea ce se poate cumpãra
cu el; nu cu argint, ci cu ce e a c e s e poa te face cu el; nu cu pietre
scumpe, ci cu ceea ce putem împodobi cu ele. El spune: Sîngele lui
Isus Hristos, Mielul fãrã de cusur ºi fãrã prihanã, acela este preþul
rãscumpãrãrii noastre.
 Pag. 163

De aceea ne-am gîndit sã lãsãm acest cuvînt în inima noastrã, cum

ºi în Vechiul Testament era poruncã datã prin Lege ca s ã s e s crie
porunca Legii pe uºiorii de la uºã ºi pe fereastra casei, ºi pe haine sã
se scrie, ca sã fie totdeauna în ochi, ca sã o poatã vedea, ca sã o poatã
citi, sã se poatã vedea care este voia lui Dumnezeu. Sã luãm acest
Cuvînt în inima noastrã, sã-l luãm în viaþa noastrã, sã-l luãm în noi,
aºa cum am împroprietãri viaþa noastrã cu acest Cuvînt. Sã ne fie un
scut pentru orice împrejurare în viaþa noastrã, ºi pe ntr u ti ne r i, ºi
pentru bãtrîni. Cãci nu este în viaþa aceasta o lege, o regulã cã omul
trebuie sã îmbãtrîneascã. Cãci ºi tinerii pot muri - unii ajung chiar de
ni c i nu s e ma i na s c . O, dragii mei, sã lãsãm ºi sã strîngem ace s t
Cuvî nt î n i ni ma noa s tr ã . Cu Sî nge l e l ui Is us Hr i s tos a þ i fos t
rãscumpãraþi. ªi sã ºtiþi cã acest Cuvînt care a rãsunat ºi rãsunã ºi
astãzi încã pe pãmînt, chemînd pe oameni la adãpostul lui, ºi în ceruri
este acest Cuvînt tot aºa de acelaºi preþ. Cînd Sfîntul Ioan a fost dus
acolo ºi a vãzut mulþimea aceea pe care nu putea sã o numere nimeni,
mulþimea aceea îmbrãcatã în haine albe ºi cu ramuri de finic în mînã,
cîntînd fericiþi ºi izbãviþi acolo, unul dintre bãtrîni a întrebat aºa: Cine
sînt oamenii aceºtia ºi de unde vin? El rãspunse: Doamne, Tu ºtii! ªi
a tunc i a ce l bã tr î n î i s pus e. Dar ºi Ioan ºtia, însã poate cã el, î n
modestia lui, n-a încercat sã dea un rãspuns fãpturii cereºti din faþa
Tronului lui Dumnezeu. El totuºi a scris în epistola sa cã: Sîngele lui
Isus Hristos ne cur ã þ e º te de or i ce pã c a t - º i a s ta era una dintre
mãrturisirile pe care le fãcea întotdeauna ºi oricui: cã numai Sîngele
lui Isus este Preþul rãscumpãrãrii. Dar despre ei, oare ce au spus: Tu
ºtii, Doamne, Tu ºtii.
ªi atunci bãtrînul îi spuse aºa: Aceºtia vin din necazul cel mare; ei
ºi-au spãlat hainele în Sîngele Mielului. Deci iatã, mãrturisirea care se
face prin Cuvîntul lui Dumnezeu, prin Evanghelie, pe pãmînt, aceeaºi
mãrturisire se fac e ºi în ceruri. Valoarea pe care o are Sîngele lui
Hristos aici pentru curãþirea pãcatelor noastre, ca preþ al rãscumpãrãrii
noastre, aceeaºi valoare o are ºi în ceruri. Pentru cã ceea ce e amintit
pe pãmînt trebuie sã ajungã ºi în ceruri ºi preþul care s-a plãtit pe
pãmînt, acel preþ trebuie sã fie ºi în faþa lui Dumneze u. De aceea,
fraþii mei, vedeþi ce pr e þ º i ce valoare are Sîngele Domnului Isus
Hristos, Mielul fãrã cusur ºi fãrã prihanã? Cãci vedeþi, fãrã acest Miel
ºi fãrã acest Sînge nu este nici o izbãvire ºi nu este nici mîntuire. În
Ve c hi ul Te s ta me nt, c î nd popor ul l ui Dumnezeu era în Egi pt º i
Dumnezeu lovise cu toiagul mîniei Sal e þara Egiptului, a fost atîta
prãpãd ºi jale, ºi totuºi ei, egiptenii, au rãmas mai departe împietriþi,
iar poporul lui Dumnezeu, rob al lor. ªi cînd i-a poruncit Domnul lui
Moise, i-a dat o poruncã: Du-te ºi spune norodului! Du-te ºi spune!
Spune-le aºa: Fiecare casã, fiecare familie, fiecare credincios dintr-o
familie sã ia cîte un miel, - vã puteþi închipui ce rãspunzãtor în faþa lui
Dumnezeu era Moise? Dacã n-ar fi mers ºi n-ar fi spus poporului
aºa - ci ar fi spus el alte lucruri, frumoase lucruri, laude frumoase, ar
fi spus altceva decît ce îi poruncise Dumnezeu - poporului nu-i folosea
la nimic. Moise trebuia sã spunã aºa cum i-a spus lui Domnul, pentru
cã aºa venea izbãvirea ºi mîntuirea lor. Fiecare casã, fiecare familie sã
ia cîte un miel. Sã junghie acest miel, cãci dacã nu se junghie, acest
sînge nu se varsã.
Pag. 164

Aºa ºi Domnul a fost rãstignit, I-au fost bãtute cuie în mîini ºi în

picioare; trebuia ca acest Miel sã fie junghia t, c ã aºa L-a vãzut în
ceruri Sfîntul Ioan: un Miel care era junghiat ºi curgea Sîngele Lui
scump. Din mîini ºi din picioare a curs, din coastã a curs, din fruntea
Lui. Sã ia mielul acesta ºi sã-l junghie, ºi sã ungã uºiorii de la uºã,
pragul de sus ºi uºiorii laterali, pentru cã acest sînge va fi izbãvirea lor
de la Dumnezeu. ªi întîii nãscuþi ai israeliþilor nu aveau sã fie loviþi în
noaptea aceea de îngerul morþii. Asta a fost una. A venit scãparea, a
venit izbãvirea! A doua: Sîngele Mielului a fost scãparea lor ºi din
Egipt, ºi de aceastã urgie. Li s-a spus: Duceþi-vã, duceþi-vã cu copiii
voºtri, cu boii voºtri. Duceþi-vã ºi slujiþi Dumnezeului vostru. Aduceþi
jertfã Dumnezeului vostru acolo în pustie. ªi apoi ei au plecat. Dar
vedeþi, ºi izbãvirea lor, ºi mîntuirea lor tot atunci li s-a dat. Slavã
veºnicã lui Dumnezeu, care ne-a iubit ºi ni S-a fãcut Mielul fãrã de
cusur ºi fãrã de prihanã. ªi glasul acesta, strigarea aceasta a rãsunat
lumii atunci cînd a fost mai mare nevoie de e a . A rãsunat în Egipt
atunci cînd poporul avea mai mare nevoie sã fie izbãvit; nu un om, nu
un suflet, ci un neam întreg, un popor întreg care plîngea ºi suferea
di n greu. Robi a gr e a º i a pã s ã toar e î i fã ce a s ã s c oa tã s tr i gã te
deznãdãjduite, ºi aceste strigãte au ajuns la Dumnezeu; ºi Dumnezeu
a trimis Mielul, sã fie izbãviþi de a c ol o. Popor ul nu a mai rãmas
credincios ºi nu a pãzit Cuvîntul Domnului curat. ªi Mielul - Paºtile
Domnului - a ajuns numai aºa, o amintire pentru popor. ªi din nou
L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sãu, pe Mielul cel Adevãrat, despre care
Sfîntul Ioan Botezãtorul spune: Iatã Mielul lui Dumnezeu, care ridicã
pãcatul lumii. Dar iatã, chiar în vremurile noastre de necredinþã ºi de
pãcat, cînd poporul nostru merge la pã cat, merge la pierzare, spre
pierzarea veºnicã,
Dumnezeu a trimis iarãºi pe robul Sãu, pe pãrintele Iosif, sã strige
în þara noastrã ºi în Biserica noastrã: Înapoi la Isus Cel Rãstignit!
Înapoi la Sîngele Crucii! Înapoi la Hristos Cel Rãstignit! Deci vedeþi,
fraþilor, cît de mult ne-a iubit Dumnezeu ºi cît de mult ne iubeºte ºi
nu ne-a lãsat lipsiþi de lucrul acesta, de descoperirea lui Dumnezeu,
p e nt r u c ã a tmos fe r a pr e ze nþ e i Domnul ui e s t e d e s c o p e r i r e
Dumnezeiascã. Pe ntr u c ã da c ã Tatãl nu-L descoperã pe Fiul Sãu,
atunci oamenii se pot tot strãdui, se pot necãji sã-L cunoascã, ei nu
vor ajunge niciodatã sã-L cunoascã . Da r c î nd Îl descoperã Tatãl,
atunci Îl cunosc toþi. ªi iatã, cunoaºterea ºi descoperirea Domnului s-a
fãcut în þara noastrã. Redescoperirea l ui Hr i s tos , a Jertfei Lui, a
Sî nge l ui Lui s - a fãcut prin pãrinþii noºtri ºi se face prin ac e a s tã
Lucrare sfîntã , Oa s te a Domnul ui , pr i n c a r e º i noi , pi erduþii ºi
pãcãtoºii, am fost cãutaþi ºi am fost aduºi la Dumnezeu. Prin aceastã
Lucrare sfîntã, noi L-am aflat pe Domnul Isus ºi mîntuirea sufletelor
noastre. De aceea ºi noi avem partea noastrã de rãspundere. Glasul
c a r e a r ãs unat º i peste þara noastrã nu trebuie sã-l stinge m º i nu
trebuie sã strigãm, ca sã-l acoperim cu alte strigã te , ci tot a ºa sã
procedãm ºi noi, la rîndul nostru, în casa noastrã, în familia noastrã,
în adunãrile noastre: înapoi la Isus Cel Rãstignit, înapoi la adãpostul
Mielului ºi al Sîngelui lui Dumnezeu, c ã c i numa i atunci sîntem în
siguranþã. Fãrã acest Miel ºi fãrã acest Sînge, nu sîntem în siguranþã
nici în viaþa aceasta, nici nu avem viaþa veºnicã cea viitoare. Amin.
Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 165

Cel de-al ºaptelea vas

A doua vorbire a fratelui Popa Petru (Sãucani) la nunta de la Gãdãlin

- octombrie 1979

ªi erau acolo 6 vase de piatrã, puse dupã obiceiul de curãþire al

iudeilor ( Ioan 2, 6 ). Slãvit sã fie Domnul! Cred cã fiecare ºtim ºi
cuvintele acestea ne sînt aºa de cunoscute. Le-am auzit de atîtea ori,
pe la atîtea nunþi. Este vorba despre neuitata nuntã din Cana Galileii,
unde era aºteptat sã vinã ºi Fiul lui Dumnezeu cu ucenicii Lui. Unii
dintre nuntaºi ºtiau cã trebuie sã vinã. Alþii nu prea ºtiau cã trebuie sã
vinã chiar Fiul lui Dumnezeu, pentru cã, de obicei, oamenii nu-L prea
cheamã pe Dumnezeu în zilele bucuriilor lor. Numai la necazuri Îl mai
cheamã oamenii: Vino, Doamne , º i a j utã - ne ! Da r mi r ii din Cana
Galileii Îl cheamã pe Domnul la nunta lor, la bucuria lor. Ei au fost
credincioºi. Binecuvîntat sã fie Dumnezeu cã mai sînt ºi printre tineri
credincioºi ai Domnului! Cum ºi cei din faþa noastrã sînt credincioºi.
ªi la aceastã nuntã, cine ºtia cã vine Fiul lui Dumnezeu, cine ºtia cã
trebuie sã vinã era mereu îngrijorat.
ªi de multe ori, ca ºi Maica Sfîntã, s-o fi uitat pe drum în lung ºi-n
lat: Nu soseºte oare? Nu vine încã? Alãturi de cei îngrijoraþi era ºi
Maria, Maica Sfîntã, care a sosit înainte, pînã cînd El încã n-a sosit
la nuntã, ºi L-a întîmpinat cu bucuria inimii ºi sufletului ei. Dupã ce
s-a te r mi na t vi nul , i - a s pus Domnul ui Is us : Nu mai au vin. S-a
terminat vinul. Ce bine cã era acolo El, la nuntã, pentru cã ºtia Maria,
Maica Sfîntã, cã El poate sã dea cu îndestulare, sã înmulþeascã ºi sã
sature mulþimile. De aceea Sfînta Lui Maicã aleargã la Domnul cu
cuvîntul acesta: Nu mai au vin. ªi înainte de aceastã întîmplare, de
multe ori Maica Lui Sfîntã I-a mai spus asemenea lucruri. De multe
ori a mai ieºit ea în calea Lui. De multe ori I-a mai spus Maica Sfîntã
Fiului ei, ºi acasã, ºi în alte pã r þ i. Noi am gîndit cã numai atunci,
numai la acea nuntã, a venit Sfînta Maria ºi I-a spus cã nu mai este
vin. Dar acesta era un lucru obiºnuit în casa lor, în familia lor sãracã.
Cînd se termina ceva, ea alerga la Isus sã-I spunã: Nu mai avem pîine.
Nu mai avem cuta r e . Nu mai avem c utare. Iar El, mîngîind-o, de
atîtea ori i-a spus: Nu te teme, Maica Mea. Este! De cîte ori a lipsit
de pe masa lor pîine a º i ea I- a s pus lui Isus: Nu mai avem nici o
bucatã de pîine. Iar El S-a dus î n ca mera de dincolo ºi a venit cu
pîinea: Uite, Mamã, cã este. ªi de aceea Mama lui Isus, fiind obiºnuitã
cu astfel de lucruri, I-a spus acum: S-a terminat vinul.
Dar cîtã vreme Domnul Isus este prezent, acolo nu se terminã
nimic din ceea ce trebuie sã fie. Poate cã Maica Sfîntã a aºteptat ca
El sã Se ducã imediat la masã, acolo unde erau mirii, unde era nunul,
cã acolo vor fi fost vasele deosebit de scumpe, vasele de aur ºi de
argint. ªi cu vasele acestea sã lucreze ceva, sã facã ceva. Nu! Isus stã
mai deoparte cu ucenicii Sãi, nu în locul de cinste, în locul din frunte,
ci deoparte. Nici nu au ºtiut nuntaºii cã între ei era Fiul lui Dumnezeu
venit la nuntã. Ei îºi spãlau lutul cu niºte vase care, ºi ele, erau acolo
afarã, la intrare, puse dupã obiceiul de curãþire al iudeilor. Erau 6 vase
de piatrã. În fiecare dintre aceste vase era apã. Era un obicei aºa de
frumos!
Pag. 166

O, iudeii aveau ºi obiceiuri aºa de frumoase, foarte frumoase!

Spãlau blidele, spãlau paharele, spãlau paturile, îºi spãlau mîinile, îºi
spãlau picioarele. ªi la nuntã, ca sã fie mai curaþi, aºezau acolo aceste
vase, pentru ca în ele, fiecare dintre cei care intrau la nuntã sã se spele
ºi sã fie cu totul curaþi. Pentru cã la nuntã nu pot intra decît cei curaþi.
Cei necuraþi rãmîn afarã; numai cei curaþi intrã înãuntru. S-ar fi spus
cã pe la toate cele 6 vase trebuia sã treacã fiecare nuntaº ºi în fiecare
vas din cele 6, fiecare sã se spele. Nu unul într-un vas ºi altul în alt
vas, ci fiecare pe rînd trebuia sã treacã pe la toate cele 6, iar cînd se
va fi ajuns la vasul al 6-lea, s-o fi s pus : Da , a c uma pot s ã i ntru
dincolo, î n c a me r a de nuntã, c ã a c uma sînt curat. Era un obicei
frumos în vremea aceea. Dar, fraþii mei dragi, toate aceste 6 vase nu
au reuºit sã facã curãþirea deplinã, deºi s-au trudit. Ele aveau slujba
lor, erau pus e a c ol o c u un s c op, da r nu puteau sã facã curãþirea
deplinã. Trebuia sã fie 7 vase. Aþi citit în Biblie ºi cunoaºteþi atît de
bine cã numãrul 6 este în prea puþine locuri ºi nu se prea obiºnuieºte
sã fie.
Se vorbeºte despre numãrul 7. 7 îngeri ai lui Dumnezeu. 7 viþei. 7
sfeºnice. 7 stele. ªi în multe alte locuri ale Cuvîntului lui Dumnezeu
se vorbeºte despre 7. Numai la nunta aceasta erau 6 vase. Cãci Vasul
al 7-lea era El, Hristos. El trebuia sã vinã, locul Lui era gol. ªi iatã-L
cã a venit. ªi atunci cînd a venit, El a putut sã facã curãþirea deplinã,
pentru ca toþi cei care s-au spãlat sã fie deplin curãþiþi. κi începe El
lucrarea cu aceste vase de piatrã care se trudeau ele, dar ele însele
e r a u necur a te, e l e î nsele erau pline de murdãrie, ele însele era u
murdare. Cum atunci sã-i facã curaþi pe cei care se spãlau în ele? Dar
cînd a venit Fiul lui Dumnezeu, ce le-a spus El s l ugi l or? Umpleþi
vasele acestea pînã sus. E de mirare lucrul acesta, fraþii mei, pentru cã
noi ne-am fi aºteptat sã le spunã slugilor: Goliþi vasele acestea imediat!
Aruncaþi toatã apa aceasta murdarã din ele. Spãlaþi-le bine, de 7 ori,
apoi aduceþi apã de la izvor, curatã, ºi apoi turnaþi din nou în aceste
vase. ªi dupã aceea, Isus sã facã o rugãciune. ªi apoi chiar din aceste
va s e s ã l e de a la nuntaºi sã bea? Din vasele aceste în c ar e e i s e
spãlaserã? Din vasele acestea sã le dea sã bea? Binecuvîntat sã fie
Dumnezeu!
Ce mare e lucrarea Lui! Nu este nimeni ca ºi Tine, Doamne. El nu
a spus slugilor: Goliþi vasele acestea; ci aºa cum au fost le-a lãsat ºi a
spus: Umpleþi-le pînã sus. Peste apa din ele, adicã, sã punã ºi mai
multã, sã fie pline. ªi a bi a a tunci El le-a binecuvîntat. Slavã Þie,
Doamne! Ce lucruri mari poþi Tu sã faci! Din aceste vase care au fost
vase de curãþire, puse dupã obicei, El a fãcut vase de cinste, niºte vase
de mare valoare. Doar prin faptul cã El le-a binecuvîntat, ele s-au
transformat ºi au fost sfinþite. Ele s-au transformat ºi din ele s-a dat
mulþimii viaþã, vinul, harul sfînt, Viaþa care curge din Hristos, din
întîlnirea cu El, din alipirea de El. El fa c e a c ea s tã tr ansformare.
Scumpi i me i fr a þ i : a c ol o unde s os e º te El, cînd soseºte El ºi se
întîlneºte cu un suflet, oricît a fost el de murdar, oricît a fost el de
ti c ã l os , or i c î t a fos t el de decãzut, c î nd El Î º i va r s ã ha r ul º i
binecuvîntarea, sufletul acela devine nou. Sufletul acesta devine altul,
el de-acuma are viaþa din Hristos ºi toate pãcatele lui sînt spãlate, sînt
curãþite. ªi el este un suflet nou ºi binecuvîntat de Hristos.
 Pag. 167

Oare la ce ne-am gîndit cînd spunea în versetul 11: Acesta este

începutul semnelor lui Isus, pe care le-a fãcut în Cana Galileii, pentru
ca ucenicii Lui sã creadã în El? Începutul semnelor lui Isus este acesta,
fraþii mei: schimbarea. Începutul semnelor lui Isus este transformarea.
Obiceiul iudeilor a fost frumos. Obiceiul a fost bun. Dar cînd tot ceea
ce face omul face numai din obicei, poate sã rãmînã totul în zadar ºi
poate sã rãmînã totul gol. Ne gîndim la o nuntã, la o altã nuntã cînd
împãratul a intrat sã-ºi vadã nuntaºii ºi atunci a întîlnit un om care nu
avea haina de nuntã. ªi a cunoscut de la distanþã cã el nu avea hainã
ca ceilalþi. ªi împãratul i-a spus: Prietene, cum ai îndrãznit tu sã intri
aici cu hainele acestea? Sã întineze nunta ºi nuntaºii, ºi casa. Omul
acesta a amuþit.
Cum a putut omul acesta sã intre acolo? Cunoºtea ºi el obiceiurile.
Cunoºtea ºi el lucrurile, cunoºtea ºi el uºa pe unde se intrã. Cunoºtea
felul în care poate sã se intre acolo ºi el a intrat, pentru cã el a fost
deprins cu obiceiurile din afarã, fãrã sã aibã haina cea dinãuntru. O,
scumpii mei fraþi, sã ne cutremurãm la acest lucru! La nunta aceasta,
fiecare dintre noi am putut sã venim, care am avut o invitaþie ºi dacã
ne-a permis timpul. Iatã cã am venit pînã în locul acesta. Fiecare suflet
care a avut îndemnul ºi dragostea sã spunã cîte o poezie a putut sã
spunã. ªi s-au spus aici poezii cu lacrimi. S-a spus nãvalã de cuvinte
ºi nu ºtiu ce vã mai þine, fraþii mei dragi, cãci de asearã ºi pînã acum
s-a spus mereu ºi tot mai vreþi sã ascultaþi. În faþa cuvintelor sfinte pe
care le-am auzit, care ne-au depãºit, rãmînem cu faþa la pãmînt fiecare
dintre noi - ºi ne vom duce din locul acesta cu hotãrîr ea: Doamne,
numai Tu poþi sã ne ridici la starea despre care ne-ai vorbit ºi la nunta
aceasta! Nu numai la nunta din Cana Galileii ai venit Tu ºi ai fãcut
transformarea aceea mare, Doamne.
Dar vii ºi la nunþile noastre din ziua de astãzi ºi ne mai vorbeºti ºi
nouã astãzi aºa cum nimeni n-a mai vorbit. Mulþi, c a º i nunul di n
Cana Gali l e i i , c î nd a u gus tat di n vi n, a u strigat: De unde îl ai?
Niciodatã n-a fost aºa ceva. Dar din clipa ºi din momentul acela, el
n-a mai pus altfel de bãuturã în gura lui, din clipa ºi din momentul
acela cînd a simþit dulceaþa acelui vin, viaþa acelui vin - despre care s-a
vorbit ºi la nunta aceas ta . O, nunul acesta s-a întors la Dumnezeu
atunci ºi poate cã ºi alþii dintre nuntaºii care au fost acolo. Fraþii mei
dragi, cînd va fi cealaltã nuntã, în ceruri, mîine, acolo vor intra numai
cei curaþi. Acolo vor intra numai acei care nu numai cã au cunoscut
obiceiurile care se petrec la nunþile noastre, ci care ºi-au schimbat
viaþa, haina de nuntã. Degeaba am avut obiceiurile frumoase.
Am ºtiut cã fraþilor le place sã cîntãm ºi am ºtiut poate sã spunem
o rugãciune, am ºtiut sã vorbim frumos. Nu! Acolo în ceruri, la nunta
aceea, vor intra numai cei curaþi. Acolo vor intra cei ce s-au întîlnit cu
El Însuºi, cu Cel de - a l 7- l e a va s , care veacuri ºi generaþii a fost
aºteptat. Vino Tu, Doamne Isuse, cãci numai Tu poþi sã-i faci curaþi
pe cei ce vor intra la nunta Ta. Iar ceilalþi - care numai obiceiurile
le-au cunoscut ºi n-au avut haina aceea primitã de la Hristos, spãlarea
prin Hristos, transformarea prin Hristos - vor putea sã audã glasul
acela: Prietene, cum ai îndrãznit sã intri aici aºa? Cum ai îndrãznit?
Pag. 168

Ne cutremurãm la gîndul acesta ºi am dori ca nimeni dintre cei care

sînt la nunta aceasta, de faþã aici astãzi, sã nu audã cuvîntul acesta
dureros: Prietene, tu n-ai hainã. S-a vorbit mult în locul acesta despre
smerenie. O, ºi smerenia era în l oc ul a c e l a ha i na c u c a r e a fost
îmbrãcat Fiul lui Dumnezeu de cînd a lãsat slava ºi a venit aici jos, pe
gunoiul acesta unde sîntem ºi noi, fiecare dintre noi; ºi a luat ruºinea
noastrã, ocara noastrã ºi vina noas tr ã c e a grea. ªi Lui nu I-a fost
ruºine sã Se îmbrace cu murdãriile noastre, cu pãcatele noastre, sã-L
vadã cerul aºa de vinovat. ªi El ne-a dat haina Lui, pentru ca la nunta
de mîine sã fim cu El împreunã. Blîndul ºi smeritul cu inima ne-a spus
mereu sã tot învãþãm de la El. Nu ºtiu Doamne! - cît am fi învãþat noi
de la El, care am fi învãþat de la El ºi în ce mãsurã am primit mereu
din aceastã învãþãturã a Lui. Vedem în fa þ a noastrã 2 miri. Mirele
nostru este tînãr ºi a cãutat o mireasã tînãrã ca ºi el. Este înþelept, este
frumos cã mirele ºi-a cãutat o mireasã tot aºa ca ºi el. ªi fiecare mire
face aºa: îºi cautã o mireasã potrivitã cu el. ªi rãu fac acei tineri care
nu cautã ca mireasa lor sã fie potrivitã cu ei, pentru cã, dupã un timp
oarecare, multe cãsnicii s-au desfãcut tocmai din pricina aceea cã cei
2 n-au semãnat unul cu celãlalt. Fr a þ i l or tineri, cînd vã cãutaþi un
tovar㺠de viaþã, cãutaþi sã semene cu voi, sã aibã acelaºi caracter, sã
aibã aceeaºi credinþã, mai ales sã aibã aceleaºi gînduri, cãci numai în
felul acesta voi veþi fi binecuvîntaþi.
Apoi ne-am mai gîndit, cãci s-a spus aici despre cineva care ºi-a
cãutat o mireasã care nu semãna cu el. S- a vor bi t a s e a r ã puþin ºi
despre Naomi ºi mult s-ar fi putut vorbi despre Rut, nora ei. Rut, cea
care s-a cãsãtorit cu Boaz, care a cules spice de pe ogorul lui Boaz
cînd era sãracã ºi cînd er a or fanã, ºi cînd era nenorocitã. Acestei
tinere nu i-a fos t r uº i ne s ã s e duc ã pe ogor ul unui om bogat, sã
culeagã spice de acolo. Nu i-a fost ruºine. Munca nu-i o ruºine pentru
un credincios. Un credincios munceºte cu drag ºi cu bucurie în oriºice
loc. Munca îl ridicã pe credincios, ea nu îl înjoseºte. Aºa a fãcut Rut
- ºi pe urmã, lui Boaz nu i-a fost ruºine sã se cãsãtoreascã cu sãrmana
aceasta moabitã, tînãrã. Lui Boaz nu i-a fost ruºine. Boaz, omul acela
bogat, trebuia sã-ºi caute o mireasã potrivitã cu el, dar el nu face aºa.
El se cãsãtor eºte cu o fatã sãracã, sãrmanã, nenorocitã, orfanã, cu
aceea cãreia i-a murit bãrbatul, cu aceea care nu avea pe nimeni ca
reazem. Pentru ca apoi Rut sã-l nascã pe Obed, care a fost tatãl lui
Isai; ºi Isai, tatãl lui David. Cum se spunea asearã: de aici, din durerile
unora, au ieºit bucurii l e ºi binecuvîntãrile altora. S-a spus despre
Solomon într-o poezie cã ºi el iubea o ciobãniþã, ca sã-i fie mireasã.
Rari au fost oamenii aceºtia pe pãmînt, dar ei L-au închipuit pe
Hristos. Atît Boaz, cît ºi Solomon, ei, care au cãutat o soþie sãracã ºi
strãinã, care nu semãna cu ei, L-au închipuit pe Fiul lui Dumnezeu,
El, Mirele de mîine. Avraam l-a trimis pe robul lui sã caute o mireasã
pentru fiul sãu Isaac. Avraam a ºtiut pe ci ne s ã tr i mi tã ºi unde sã
tr i mi tã . Dumne ze u L-a trimis pe Duhul Sã u î n l ume , s ã c a ute o
mireasã pentru Fiul Sãu. Da, Isus, Regele Iubirii, El, Sfîntul, cautã o
mireasã nesfîntã. El, Bogatul, cautã o mireasã sãracã. El, Frumosul,
cautã o mireasã hîdã.
 Pag. 169

Cînd priveºti la frumuseþea Lui, cînd priveºti la dragostea Lui, cînd

priveºti la înãlþimea Lui, spui: Doamne, sînt firicelul de nisip, sînt
gunoi, sînt praf, sînt nimica înaintea Ta, Doamne. Cum m-ai ales ºi
m- a i c hemat ºi pe mine, ca sã mã fa c i una cu a i Tãi ? ªi pe toþ i
împreunã sã ne faci mireasa Ta? Numai El nu ªi-a cãutat o mireasã
sfî ntã ca El. Numai El κi ridicã mireasa din gunoi ºi o spalã, ºi o
curãþeºte, ºi o sfinþeºte. O, fraþii mei dragi! Ne-am bucurat în ziua de
astãzi ºi am trãit din nou ce au trãit ºi nuntaºii din Cana Galileii. Nu
putem sã spunem în cuvinte buc ur i i l e noa s tr e ce le avem cînd ne
întîlnim la asemenea prilejuri. Nu putem sã-I mulþumim Domnului,
care S-a îndurat de fiecare dintre noi, ca sã ne apropie pînã la El pe
noi, niºte sãraci ºi nenorociþi ai nimãnui, ca sã ne facã poporul Lui, ca
sã avem parte de o aºa chemare sfîntã ºi înaltã, ca sã rãmînem mireasa
lui Hristos. S-a vorbit aici despre hãrnicia Rebecãi, cum a primit ea cu
bucurie sã dea apã nu numai robului lui Avraam, ci ºi cãmilelor lui. Ea
a dat mai mult decît i s-a cerut. Era spre searã ºi acasã la ei era mult
de lucru cînd Rebeca a început adãpatul cãmilelor, în numãr de 10.
Aveau ºi ei acasã vite º i mul te l uc r ur i º i gr i ji o mai aºteptau pe
Rebeca. Dar ea, cînd a fost vorba sã ajute pe un strãin pe care nu l-a
vã zut ni c i odatã, a fost gata s ã de a a pã nu numa i r obul ui , c i º i
cãmilelor lui. Cu cît drag ºi cu cîtã bucurie se uita în ochii robului lui
Avraam. Robul se întreba: Doamne, oare asta o fi? Doamne, cu cîtã
c r e di nc i oº i e Te porþi Tu faþã de stãpînul meu Avr a a m! Ia r c î nd
terminã de dat apã cãmilelor, robul o întreabã:
A cui fatã eºti tu? Fata îi spuse a cui este, ºi robul cade cu faþa la
pãmînt: Doamne, cum mi- a i împlinit rugãciunea mea ºi ai dat ºi ai
arãtat bunãvoinþã faþã de robul Tãu Avraam. Hãrnicia este o podoabã
pentru cei credincioºi. Hãrnicia este o podoabã pentru fiecare tînãrã,
pentru fiecare sorã credincioasã. Hãrnicia, munca. Dumnezeu a fãcut
lumea în 6 zile. În 6 zile s-a fãcut tot ce vãd ochii noºtri: ºi cerul, ºi
pãmîntul, ºi pomii, ºi vieþuitoarele, peºtii ºi toate. Mai era nevoie sã
mai facã Dumnezeu încã o zi? Cã doar erau toate fãcute. Da! Mai era
ne voi e de î nc ã o zi , de zi ua a 7 - a . Zi ua a 7- a , Dumne zeu a
binecuvîntat-o. ªi, pentru cã Domnul a binecuvîntat ziua a 7-a, au fost
b i ne c uv î nt a t e º i c e l e l a l te 6. Numa i pe ntr u fa ptul c ã a f o s t
binecuvîntatã ziua a 7-a de Dumnezeu ºi numai pentru cã Dumnezeu
a binecuvîntat ziua a 7-a au avut ºi celelalte rostul lor. Au avut ºi ele
binecuvîntare doar din ziua a 7-a. În locul acesta, fiecare dintre noi
am venit dupã o sãptãmînã de muncã.
Dar parcã în locul acesta nu se mai simte oboseala muncii noastre.
ªi ne vom întoarce iarãºi cu drag la munca noastrã, la slujba noastrã
î mpr e una tã cu r ugãc i une a c ã tr e Dumne ze ul nos tr u. Pe ntr u un
c r e di nc i os , munc a nu-i o ruºine. Un credincios nu-ºi face munca
numai ca pe o datorie , c a pe o s ar c i nã . Ci un cr e di ncios care e
binecuvîntat de Dumnezeu munceºte cu bucurie ºi cu drag. Cînd vezi
cã prin munca ta familia ta înfloreºte. Cînd vezi pe copiii tãi cã sînt
fericiþi ºi bucuroºi, cã sînt îmbrãcaþi frumos ºi curat. Cînd vezi cã
masa ta e plinã ºi nu duci lipsã. Frate muncitor, tu uiþi cã þi-a fost greu
muncind. Eºti bucuros ºi fericit ºi te duci ºi munceºti ºi mai departe.
Cînd vezi cã societatea ta înfloreºte prin munca ta, tu eºti fericit ºi
cînþi muncind.
Pag. 170

Cînd vezi cã patria ta ºi poporul tãu este binecuvîntat prin munca

ta, tu eºti fericit ºi munceºti cu drag ºi cu bucur i e . Toþ i ce i c a r e
muncesc cu drag sînt fraþii noºtri. Noi ne iubim munca. Pãrinþii noºtri
a º a ne - a u învãþat. Domnul Isus spune în Eva nghe l i e: Ta tã l Me u
lucreazã ºi Eu de asemenea lucrez. Dumnezeu lucreazã încã ºi ai Lui
l uc r e a zã , fr a þ ii mei dra gi . Munca e s te o c i ns te . Munc a es te o
binecuvîntare. Rebeca cea harnicã ne dã ºi ea o dovadã despre lucrul
acesta. Fraþii mei dragi, iubiþi munca. Nu iubiþi lenea. Un credincios
nu va putea mînca niciodatã o pîine a lenei, o pîine cîºtigatã de alþii.
El va munci cu mîinile lui, aºa cum a spus ºi Sfîntul Pavel: Voi singuri
ºtiþi cã eu cu mîinile mele am muncit pentru trebuinþele mele ºi ale
acelora ce erau cu mine, ca sã nu fiu o sarcinã asupra nimãnui. Aºa
ne-au învãþat pe noi pãrinþii noºtri, aºa ne-au învãþat pe noi înaintaºii
noºtri! S-a spus aici, în locul acesta: Obosiþilor, veniþi la Isus. Noi nu
s î nte m obos i þ i de muncã. Munca nu ne oboseºte nicioda tã . Da c ã
sîntem obosiþi, atunci sîntem obosiþi numai cã nu ne înþeleg prietenii
sau cei cãrora le vrem binele. Aceasta ne oboseºte, nu munca. Aºa
ne-au spus nouã ºi ne-au arãtat pãrinþii noºtri. Hãrnicia Rebecãi am
dori sã o recomandãm la toate tinerele noastre, pentru cã credinþa este
încununatã ºi binecuvîntatã numai prin muncã. Cînd munca ºi hãrnicia
lipsesc de la un credincios, a tunci l i ps e º te c ununa credinþei lui.
Credinþa lui nu mai poa te fi î ncununa tã c î nd l i ps e º te munc a º i
hãrnicia.
Dorim ºi pentru tînãra noastrã pereche, ºi pentru tînãra noastrã
mireasã credinþa Rebecãi ºi hãrnicia ei. Dorim ºi pentru tînãrul nostru
mire încredinþarea lui Isaac, aceea puternicã pe care a avut-o el. Deºi
nu s-a dus sã-ºi vadã mireasa, el a avut atîta încredere în robul lui cã
acesta îi va aduce o mireasã potrivitã pentru el. Facã Domnul ca ºi
mirele nostru sã aibã aceastã încredere, cã mireasa i-a pregãtit-o Duhul
lui Dumnezeu, ca sã-ºi facã un viitor. Sã aibã încredere cã Duhul lui
Dumnezeu ºtie ce are sã facã cu fiecare dintre noi. El a potrivit toate
lucrurile spre binele nostru ºi spre slava lui Dumnezeu. S-a mai spus
aici ºi despre lucrurile care se fac numai de obicei, cum aceste lucruri
devin seci, goale. Dacã auzim mereu aceeaºi vorbire, mereu aceeaºi
cîntare, dacã auzim o rugãciune mereu aceeaºi, dacã ne întîlnim mereu
cu aceiaºi, noi ne obiºnuim unii cu alþii ºi de multe ori pot fi goale
obiceiurile noastre. Numai atunci cînd vine Hristos - Miezul, Viaþa ºi
Pute r e a , a tunc i toa te se schimbã, atunci toate se transfor mã. Ne
aducem aminte de obiceiurile frumoase ale pãrinþilor noºtri. O, nu
numai iudeii aveau obiceiuri frumoase, nu numai ei, ci ºi pãrinþii noºtri
a u a vut obiceiuri frumoase, foarte frumoase. Astãzi îi mai vede m
printr e noi cu pã r ul alb; mîine nu o sã-i mai vedem. Mulþi pot sã
spunã ca ºi bãtrînul Simion: Slobozeºte pe robul Tãu în pace, Stãpîne,
cã vãzurã ochii mei mîntuirea Ta.
Ce dulce a fost tinereþea, copilãria cu Isus ºi cu fraþii! Voi, toþi care
aþi simþit dulceaþa asta, nu vã lãsaþi de El pentru nimic! De ce sã vã
pãrãsiþi acele locuri scumpe? De ce sã le lãsaþi? Dar mai mult, de Isus
nu vã lãsaþi, dragi tineri, pentru nimic. Veni-va lumea înapoia voastrã,
sã vã abatã, sã vã amãgeascã, sã vã rãtãceascã. Voi sã priviþi atunci la
Isus ºi veþi vedea spinii Lui, rãnile Lui, suliþa din coasta Lui. El vã va
spune: Veniþi dupã Mine. Azi multe mîini stau ridicate pentru ca voi
sã biruiþi.
 Pag. 171

Ce frumos era cînd eram ºi noi copii, cum mãmica noastrã ne lua
de mînã ºi ne ducea la bisericã în toate sãrbãtorile, în toate duminicile!
Cum mergea mama în grãdinã ºi alegea florile cele mai frumoase ºi
culegea busuioc, de fãcea buchetul de flori! Cum în sfintele posturi,
cum spuneau ei atunci, cã pe atunci erau ºi posturi sfinte, dar care
acum s-au uitat, le-au îngropat uitarea ºi nepãsarea, cum sînt îngropate
multe din obiceiurile frumoas e pe care le aveau pãrinþii noºtri, ei
atunci sufereau, ca sã fie înfrînaþi ºi sã se poatã apropia, la sfintele ºi
marile sãrbãtori, sã se împãrtãºeascã cu Trupul ºi Sîngele Domnului
Isus. Cum se împãcau pãrinþii noºtri cu toþi vecinii ºi se sãrutau înainte
de a-ºi duce darul la altar, ca nu cumva cineva sã aibã ceva împotriva
lor. Obiceiurile acestea frumoase, fraþii mei dragi, nu ar fi bine sã le
uitãm nici pe ele. N-ar fi bine. Noi preþuim obiceiurile frumoase ale
celor de dinaintea noastrã, chiar dacã au fost numai niºte obiceiuri.
Dar noi nu vrem sã rãmînem numai cu niº te obi c e i uri. Ci vrem sã
rãmîne m c u Hr i s tos pr i n toa te ac e s te a , cu Cel de-al 7-lea vas.
Aºteptatul care le binecuvînteazã pe toate. Cu Cel care face curãþirea
deplinã, curãþirea întreagã, cu Isus. Iatã cum, prin El, vinul nostru nu
s - a i s pr ã vi t ni c i a c um. Vinul nostru curge mereu. Vasele au fos t
umplute pînã sus ºi de aceastã datã - ºi poate sã curgã mereu, ºi poate
sã-i sature pe toþi acei care au venit de departe însetaþi. ªi, dupã ce ne
vom duce din locul acesta îmbãtaþi de fericire, sã spunem tuturora: Ce
bine e la nuntã cu Dumnezeu! Cine a gustat din mierea de albine, cine
a gustat din Domnul va spune ca ºi David: Veniþi ºi voi, de gustaþi.
Veþi spune ca ºi Filip: Vino ºi vezi. Va trebui sã plecãm fiecare la
ale noastre, sã le ducem ºi noi vestea la ai noºtri despre ce bucurii au
fost la aceastã nuntã, cãci a fost ca ºi în Cana Galileii, unde a fost
Isus. Isus Acela care a binecuvîntat vasele umplute, care a transformat
apa ºi a fãcut-o vin ºi viaþã, ºi har, ºi foc, ºi putere. Dar nu vin care
întunecã mintea, ci vin care schimbã, care înnoieºte viaþa. Acesta e
vinul lui Isus. Dacã aici vor fi unii care nu au ºtiut cã la aceastã nuntã
va fi ºi Fiul lui Dumnezeu, am dori, pentru toþi, sã guste ºi sã simtã
ceea ce a simþit ºi nunul din Cana Galileii atunci cînd l-a chemat pe
mire ºi l-a întrebat: De unde ai tu acest vin? Pentru cã niciodatã pînã
atunci nu a mai fost aºa ceva. Noi am vrea sã le spunem la toþi cei
care nu au mai fost l a a º a buc ur i i cã tot ce a fost frumos, tot ce e
dulce, tot ce e minuna t e Is us , e Fi ul lui Dumnezeu, Cel care S-a
coborît din cer sã-i mîntuiascã pe cei pierduþi. O, pãcãtoºilor iubiþi, nu
vreþi voi sã veniþi la Isus? Iatã cã El a venit la voi ºi vã cautã. Nu este
nimeni care sã se întîlneascã cu Dumnezeu? Aºa cum s-a întîlnit nunul
din Cana ºi nuntaºii din Cana. Ca sã puteþi ºi voi spune ca ºi cei din
Cana: O, ºi noi, de la nunta din Gãdãlin, am simþit ceva din dragostea
Fiului lui Dumnezeu ºi de atunci eu sînt un copil al Lui. Sã ne ajute
Domnul Isus sã ne întoarcem acasã ºi ma i hotã r î þ i de a-I sluji lui
Dumnezeu; ºi mai mult ca pînã acum. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 172

Iosif, sfetnic al soborului

Vorbire a fr a tel ui Popa Petru (Sãucani) la nunta de la Chimindia -

august 1979

A 3-a zi s-a fãcut o nuntã în Cana din Galilea. Mama lui Isus era
acolo. ªi la nuntã a fost chemat ºi Isus cu ucenicii Lui
( Ioan 2,1-2 ). Slãvit sã fie Domnul! Versetul acesta ne este atît de
cunoscut fiecãruia dintre noi! N-avem nevoie sã mai amintim despre
el în înþelesul acesta, pe ntr u cã la toate nunþile noastre s-a vorbit
despre el ºi se va vorbi pînã la sfîrºitul veacurilor. Ni-e aºa de drag
versetul acesta! Ni-e a º a de dul ce ºi aºa de scump, cã eu aº vrea
mereu sã-l auzim ºi mereu sã ne bucurãm de el. Am vrea, cu ocazia
acestei nunþi, cu ocazia acestei sãrbãtori de astãzi, unde ne-am adunat
în locul acesta, sã ne mai amintim de încã un verset, care nu-i chiar
aºa de cunoscut ºi care nu s-a spus mereu la nunþ i l e noastre. Este
vorba despre un verset din Luca 23, 50-51: Era un sfetnic al soborului
numit Iosif, om bun ºi evlavios , ca r e nu l uas e pa r te l a s fa tul º i
hotã r î r ea celorlalþi. El nu luase parte. Era un om bun. Er a un om
evlavios. Evanghelistul Luca oarecum îi aduce laudã aici. Pe cînd toþi
ceilalþi membri ai soborului er au l a s fa t, la o judecatã împotriva
Domnului Isus, el, Iosif, n-a luat parte acolo. Din aceste 2 versete am
vrea sã învãþãm ºi noi ceva, cu prilejul acestei nunþi.
Domnul Isus a spus în mai multe rînduri: Oricine Mã va mãrturisi
pe Mine!.. Fr a þ i i mei dragi, Dumnezeu are nevoie de mãrturisirea
voastrã, de mãrturia noastrã. Un firicel de iarbã, cînd îl priveºti, sfios,
ºi el mãrturiseºte despre Creatorul lui, despre înþelepciunea ºi puterea
cu care a fost creat. Priveºti în sus ºi fiecare stea, sau jos, fiecare
floare, dînd mirosul ei deosebit, cu culoarea ei deosebitã, mãrturiseºte
de s pr e El . ªi spune fiecare, mãrturiseºte fiecare: Dumnezeu ne - a
trimis aici, ca sã fim o mãrturie, ca sã mãrturisim Numele Lui înaintea
oamenilor! Ni se umplu ochii de lacrimi de multe ori cînd, în jurul
nostr u, atî þ i a ni c i nu- L cunosc pe Dumnezeu. Ei, oamenii, Îl vor
cunoaºte sau nu Îl vor cunoaºte pe Dumnezeu dupã cum va fi mãrturia
noastrã, mãrturisirea noastrã în mijlocul lor. Scumpa Mamã a lui Isus,
Sfînta Fecioarã Maria, la nunta din Cana, a fost acolo cu cîteva zile
mai înainte. Sigur, cînd se face o nuntã, cei de acolo plãnuiesc unde
sã fie nunta, pe cine sã cheme, în ce fel sã facã nunta. ªi fiind ºi ea
acolo, a reuºit, printre cei care erau ºi þineau sfatul acesta cum sã facã
nunta. A reuºit sã-i convingã pe toþi:
- Chemaþi-L pe Isus la nuntã; cãci numai dacã va veni El la nuntã,
nunta va fi binecuvîntatã º i ti ne r i i vor fi fe r i ciþi! Cîtã putere de
convingere a avut Sfînta Mamã a lui Isus, pentru cã toþi ceilalþi de
acolo au fost de acord, au primit sfatul ºi mãrturia ei ºi L-au chemat
pe Isus cu ucenicii Sãi la nuntã. Poate vor fi fost unele neamuri, cum
se întîmplã în multe pãrþi, ºi vor fi spus:
- Dar cine din satul acesta L-a mai chemat pe Isus la nuntã? Dacã
vine El, stricã obiceiurile. Va fi altfel totul la nuntã. Dar toþi ceilalþi au
ascultat spusele Sfintei Mame a lui Isus, care i-a convins, ºi ei au spus:
 Pag. 173

- Da, sã-L chemãm pe El, pe Isus! Nu ºtiu de ce aºa putere au

unele suflete în cuvînt, cã sînt ascultate! Tot aºa a fost ºi samariteanca
aceea ce se duce la ai sãi ºi spune la o cetate:
- Veniþi sã vedeþi un Om care mi-a spus mie tot ce am fãcut! Cîtã
putere a avut ºi aceastã femeie, cã nu a spus nimeni cã nu. ªi toatã
cetatea s-a dus ºi L-au vãzut pe Isus, iar dupã ce L-au vãzut, mai mult
s-au aprins ºi ziceau:
- Acum credem nu numai din spusele tale, ci din pricinã cã am
vãzut cu ochii noºtri! Puterea aceasta! De unde vine aceastã putere?
Puterea aceasta pe care Sfînta Mamã a l ui Isus a avut-o de a fãcut
aceastã mãrturisire atît de frumoasã înainte de a fi nunta, pentru ca în
urmã, dupã ce a venit nunta, toatã nunta sã fie binecuvîntatã. O, ce
mãrturie! Binecuvîntate sînt sufletele - rarele suflete, scumpele suflete,
sfintele s ufl e te - mã r tur i s i toa r e. Scumpa Mamã a lui Isus a avut
aceastã îndrãznealã sfîntã ºi rîvnã puternicã ºi vie. Ea nu s-a lãsat pînã
ce nu a aranjat lucr ur i le în aºa fel cã în urma ei a venit Fiul Sfînt,
Dumnezeu, la nuntã, sã aducã bucurie ºi sã aducã binecuvîntare. Nu
numai la miri, ci ºi la toþi nuntaºii! Sfînta Mamã a lui Isus era acolo.
Ea n- a fost degeaba acolo. Ea a fost o mãrturie pentru Dumneze u,
pînã la sfîrºitul veacurilor. O mãrturie trebuie sã fim ºi noi la nunþile
noastre. Putem noi, acolo unde sîntem, sã fim o mãrturie? Iosif, un
sfetnic al soborului, un om cu vazã. Biseric a noa s trã însã îi dã un
nume º i ma i fr umos : Ios i f c e l cu bun c hi p, l uî nd de pe Cruce
Preacurat Trupul Tãu, cu giulgiu curat înfãºurîndu-l ºi cu miresme
ungî ndu- l, în mormînt nou, îngropîndu-l, l-au pus. Iatã c e a fã c ut
Ios i f! Sã l uã m a minte ce s-a spus altãdatã! Era Iosif un sfetnic al
soborului. Atunci cînd s-a þinut sfatul acela, ca sã-L omoare pe Isus,
unde erai tu, Iosife? ªi el spune:
- Eu n-am fost acolo! Eu îmi spãl mîinile de sfatul acesta. Eu nu
vreau sã-mi unesc votul meu cu al lor. Iosife, ºi crezi c-ai rezolvat-o
cu asta? Cã n-ai luat parte la sfatul acesta, cînd trebuia sã iei parte?
Cum ai putut, Iosife, sã dormi în noaptea aceea din Joia Mare? Cînd
ai fost anunþat ºi tu: Vino! Pentru cã uite ce se petrece! Sã scãpãm
odatã de Neplãcutul Acesta care ne stric ã Lege a , ca r e ne s purcã
Sîmbãta ºi face vindecãri. Vino, tu, Iosife, - dar nu te-ai dus. Cum ai
putut sã stai în patul tãu? Cum ai putut s ã s tai la masa ta? Cum ai
putut sã stai acasã? De ce nu te-ai dus tu, Iosife? Cînd þi s-a spus: Sã
scãpãm de El!, da c ã tu, Iosife, eºti ucenicul Lui, de ce n-ai spus:
Acesta-i Dumnezeu! Acesta-i Trimisul! Acesta-i Cel despre care au
vorbit prorocii. Ce faceþi, oameni? De ce vreþi sã-L rãstigniþi? De ce
vreþi sã-L judecaþi? De ce vreþi sã-L alungaþi? De ce faceþi asta? O,
Iosife, de ce n-ai avut îndrãzneala aceasta? Tu, Iosife, te-ai dus numai
dupã ce a fost judecat Isus. Iosif a îndrãznit sã se ducã la Pilat, sã
cearã Trupul lui Isus. Dar îndrãzneala aceasta a fost prea tîrzie.
De ce n-ai îndrãznit tu, Iosife, mai dinainte? Binecuvîntat sã fii tu,
Gamaliel, care altãdatã ai fost ºi tu la un sfat ºi nu te-ai dat în lãturi.
Dar n-ai fost numai în zadar la sfatul acela, ci tu ai spus sã-i scoatã
numai puþin afarã pe apostoli. ªi, dupã ce i-a scos afarã pe apostoli,
tu te-ai ridicat ºi ai fãcut o mãrturie aºa de frumoasã ºi toþi au ascultat.
De ce oare, Iosife, n-ai fãcut ºi tu aºa? De ce nu þi-ai fãcut partea ta?
Ai fost om cu vazã. Ai fost om de frunte.
Pag. 174

Dar n-ai fãcut în momentele acelea ce erai dator sã faci. Vine

Ni c odi m, c e l c e a me r s noa ptea l a Isus. Amîndoi erau s fe tni c i
pricepuþi. Amîndoi au tãcut! Amîndoi au stat apoi ºi apar numai cînd
e prea tîrziu! Numai noaptea, numai dupã ce trece timpul. Cum sînt
ºi niºte insecte ºi niºte pãsãri pe care toatã ziua nu le vezi, ci numai
cînd e noapte apar ºi ele dintr-o datã. Aºa vin ºi aceºti 2 ucenici,
numai noaptea. Dupã ce a trecut timpul , dupã c e a tr ecut vremea.
Chi a r da c ã L-au îngropat cu lacrimi. Chiar dacã L-au îngropat c u
durere. Poate cã vor fi ºi plîns cînd vor fi vãzut rãnile Lui ºi vor fi
strigat: O, Însîngeratule, cît de chinuit ai fost! Ce am fãcut cu Tine?
Tu Te odihneºti mãcar în mormînt, dar noi nu ne putem odihni ªi se
vor fi dus acasã ºi vor fi spus la familiile lor: De-acum nu va mai fi
hãrþuit de ei. De-acum sînt liniºtiþi. El, Dumne ze u, doa r me acolo
înmormîntat. Cu asta ai venit tu, Iosife? Cu asta aþi venit voi, ucenici
a lui Isus? Voi, care eraþi cu vazã? Voi, cei care eraþi printre cei de
frunte? Voi, care puteaþi sã faceþi o mãrturie despre Isus, sã faceþi tot
ce era posibil, dar sã nu-L lãsaþi pe Dumnezeu?
O, fraþii mei dragi! Vremea lor a trecut atunci. Acum e vremea
noastrã! Acuma-i vremea mea. Acuma-i vremea ta. Ce mãrturie facem
noi despre Isus? Cum Îl mãrturisim acolo unde sîntem? Mama lui Isus
n-a fost în zadar acolo unde s-au sfãtuit cum sã se þinã nunta. Iosif
însã a fost în zadar! Nicodim însã a fost în zadar! Poate, fratele meu,
poate, sora mea, poate tu nu eºti dintr-o cetate aºa de vazã ca Iosif,
cã nici Sfînta Maria, Maica Domnului, n-a fost dintr-o cetate de vazã.
ªi nici numele ei n-a fost atît de cunoscut, ci doar la urma urmei a
fost cunoscut, din pricina mãrturiei, a trãirii, a vieþii ei. Aºa a fost
cunoscutã Maria, Maica Domnului! Doar la urmã, doar la urmã. Aºa
c um ve i fi , º i tu tr e bui e sã faci o mã r tur i e de s pr e Nume l e l ui
Dumnezeu! Tu trebuie sã-L mã r turiseºti pe El acolo, în locul unde
eºti, ca sã nu fii numai în zadar în locul acela. Ci sã fii de folos în
locul unde te-a trimis Cel ce te-a trimis, pentru ca în urma mãrturisirii
tale frumoase sã poatã veni Isus. În primul verset pe care l-am amintit
este vorba de nuntã. În celãlalt verset este vorba despre un sfat ºi o
judecatã. La nuntã a fost chemat Isus din pricinã cã a fos t a c olo o
mãrturie frumoasã ºi curatã, ºi îndrãzneaþã - a Sfintei Mame.
La sfat a fost judecat Isus ºi a fost, pînã la urma urmei, omorît
Isus, pentru cã n-a fost o mãrturie puternicã acolo cînd trebuia sã fie
º i c a r e trebuia sã fie. Este vorba ºi despr e o nuntã , º i des pr e o
judecatã. Ca mîine, va veni iarãºi o Nuntã, cãci toate nunþile noastre
de aici ne vorbesc despr e o al tã Nuntã. Ca mîine va veni iarãºi o
Nuntã! Ce frumos va fi la acea Nuntã! Ce cîntãr i vor fi a colo! Ce
Mire va fi Mi r e l e Ac e l a ! Ce veº ni c i e , c e Dimineaþã va fi acea
Dimineaþã pentru toþi aceia care au fãcut o mãrturie frumoasã despre
El! Dar va veni ºi o judecatã pentru toþi acei care au tãcut cînd trebuia
sã vorbeascã. Pentru toþi aceia care n-au luat parte cînd trebuia sã ia
parte, sã apere Adevãrul lui Isus. Nu demult era vorba despre o nuntã.
ªi mulþi dintre fraþi au spus : Noi nu ne duc e m a c ol o! Pe ntr u cã
Adevãrul este acolo deforma t. Noi nu l uã m pa r te a c ol o! Noi ne
retragem! ªi cu aceasta, frate, crezi cã ai rezolvat ceva? Crezi cã ai
terminat? Sã nu iei parte acolo? Din contra, fratele meu drag, dacã
Adevãrul este deformat.
 Pag. 175

Adevãrul în care ai crezut. Adevãrul în care vrei sã rãmîi tu ºi ai

tã i î n Lucr ar e a î n c ar e Domnul ne-a dat atîtea buc ur i i º i a tî te a
binecuvîntãri. Fratele meu, tu trebuie sã fii acolo! Tu nu poþi sã te
retragi. Tu trebuie sã fii ac ol o. Tu tr e bui e s ã aperi Adevãrul. Tu
trebuie sã depui o mãrturie pentru Adevãr. Pe tine trebuie ca, prin
mãrturia ta, sã te ºtie toþi cã eºti de partea Adevãrului. ªi cã tu aºa
eºti. Faptul cã Ios i f n-a luat parte la hotãrîrea celorlalþi, la sfatul
celorlalþi, a fost acelaºi lucru. A fost aceeaºi pagubã. A fost aceeaºi
crimã, fraþilor! El s-a fãcut un vinovat, fraþilor, dupã cum vinovaþi au
fost toþi cei care au plãnuit planurile rele. El s-a fãcut vinovat pentru
cã n-a luat apãrarea atunci cînd trebuia s-o ia. Fraþii mei dragi, nu vã
daþi înapoi de la mãrturia care vi se cere ºi vouã! Cu cît ai un nume
mai cunoscut. Cu cît ai un dar mai mare. Cu cît ai un loc mai de vazã.
Cu cît ai un ta l e nt mai al e s . Cu cî t poa te tu e º ti un s fe tni c a l
soborului. Cu atît tu ai o obl i ga þ i e , o da tor i e ma i ma re sã aperi
Adevãrul, sã fii de partea Adevã r ul ui . Sã faci tot ce-þi este þie în
putinþã. ªi numai dupã ce vei face totul, dar absolut totul, numai dupã
aceea poþi sã spui: Doamne, Tu ºtii cã am fãcut tot ce am putut!
O, fraþii mei dragi, Dumnezeu vrea mãrturia noastrã! Dumnezeu
cere mãrturia ta. Tu trebuie sã mãrturiseºti despre El. Despre felul
cum va fi mãrturia noastrã, aºa-L va cunoaºte lumea pe Dumnezeu.
Dorim pentru scumpii noºtri tineri miri care ne-au fãcut bucuria din
ziua de azi, ca noi sã ne putem vedea aici în acest loc, dorim ºi pentru
ei, ºi pentru viaþa lor, ºi pentru casa lor, ca Domnul sã le dãruiascã o
mãrturie frumoasã, o îndrãznealã sfîntã ca ºi Maicii Sfinte. Pentru ca
ºi în casa lor, toþi cei care vor veni sã se poatã întîlni cu Isus. Toatã
viaþa lor sã fie o mãrturie frumoasã închinatã lui Isus, în slujba lui
Dumnezeu. Dorim ºi pentru noi, pentru toþi ceilalþi, ca fiecare dintre
noi, acolo în locul unde sîntem fiecare acum, în vremea noastrã, sã
dãm o mãrturie frumoasã despre Isus. Sã apãrãm cauza lui Isus, sã
apãrãm Adevãrul chiar cu orice preþ. Sã nu venim prea tîrziu ºi noi,
ca liliecii. Dacã nu l-am putut apãra, atunci sã-l îngropãm ºi sã ne
mulþumim cã am îngropat Adevãrul ºi sã-l plîngem apoi: O, Adevãrule
Scump, cum Te-am îngropat ºi chinuit. De-acum odihneºte-Te! Iosif!
Iosif! Ne aducem aminte de un alt Iosif. Iosif! Un Iosif de mai tîrziu,
de pe vremea noastrã, cînd Adevãrul pãrea cã-i îngropat cu totul. Cînd
viaþa pãrea cã nu mai este.
Acest Iosif trimis de Dumnezeu în þara noastrã, în Biserica noastrã,
în poporul nostru, a fãcut tot ce a putut, cu 7 rãni în trupuºorul l ui
slãbit, bolnav. El n-a fost în zadar trimis aici la noi, în þara noastrã. El
a dezgropat Adevãrul. Noi n-am fi venit niciodatã aici, nici nu ne-am
fi vãzut feþele noastre, ni c i nu ne-am fi cunoscut, nici nu ne-am fi
îmbrãþiºat, nici nu ne-am fi spus unii altora: Slãvit sã fie Domnul! Nu
ne - a m fi s pus plîngînd, da cã n- a r fi fos t a c e s t Ios i f tr i mi s de
Dumnezeu mai dinainte, ca sã aranjeze lucrurile în aºa fel, sã poatã
veni Isus. Nici n-am fi fost în satul acesta, nici la noi, nici la voi. O,
ce mãrturie a fãcut acest om! Ce înaintaºi sfinþi avem noi! O, tinerilor,
oare vor mai fi ºi tineri nechibzuiþi, care sã nu-ºi preþuiascã pãrinþii
lor? Sã uite jertfa pãrinþilor lor, ostenelile lor ºi lacrimile lor?
Pag. 176

Ale acelora care s-au topit, ca mîine sã ni-L aducã nouã pe Hristos,
sã ne aducã nouã viaþa, sã putem fi ºi noi fericiþi. ªi mîine sã ajungem
ºi noi odatã la o Nuntã, dupã ce am fãcut ºi noi o mãrturie frumoasã,
aºa cum au fãcut-o ºi cei de dina i nte a noa s tr ã . Nu º ti m cum sã-I
mulþumim lui Dumnezeu pentru tot binele pe care ni l-a fãcut El nouã
chiar dinainte de a-L cunoaºte noi pe El. Îi rãmînem mereu datori ºi
recunoscãtori pentru ziua de a s tãzi , pe ntr u c ã ne-am întîlnit ºi la
aceastã sãrbãtoare. Vom pleca din locul acesta mai fericiþi, mai uniþi
unii cu ceilalþi ºi mai hotãrîþi sã apãrãm Adevãrul. Amin. Slãvit sã fie
Domnul!
 Pag. 177

Tu mã înconjori

Vorbirea fratelui Popa Petru (Sãucani) la nunta de la Sîmbãteni - iulie

1979

Tu mã înconjori pe dinapoi ºi pe dinainte ºi-Þi pui mîna peste mine

(Psalm 139, 5). Slãvit sã fie Domnul! Nu ºtiu de ce fiecare dintre noi
aºa mult ne bucurãm sã fim înconjuraþi de dragostea celor din jurul
nostru. Aºa mult ne bucurãm atunci! Tinerii noºtri dragi a cãror nuntã
o sãrbãtorim acum se bucurã de astãzi mai mult, cã toþi îi înconjoarã
cu dragostea lor. ªi aceasta, fiindcã viaþa lor se aflã înaintea lor. De
aceea toþi îi înconjoarã cu dragostea. Cînd vine omul în aceastã lume,
cît îi de mititel, toþi îl înconjoarã cu dragoste, toþi îi zîmbesc, toþi îl
iubesc, toþi îl îmbrãþiºeazã, toþi îl înconjoarã cu dragoste. Dar cînd
omul a trecut ºi viaþa lui rãmîne în urma lui, rãmîn tot mai puþini acei
care îl înconjoarã cu dragostea lor. Rãmîn doar cei mai apropiaþi. ªi,
cînd viaþa s-a scurs aproape întru totul, sînt foarte puþini acei care îl
înconjoarã cu dragostea l or. Poate cã niºte bãtrîni, acum cînd voi
cîntaþi la o nuntã, stau undeva pãrãsiþi la o margine de sat, dezbrãcaþi
ºi fãrã pîine pe masã. O, sãrmanii! De ce nu-i mai înconjoarã ºi
pe ei cineva cu dragoste? Ei s-au dus ºi viaþa lor este în urma lor ºi
poate chiar unii dintre cei mai apropiaþi ai lor vor spune: Apoi, mai
bine ºi-ar pune Dumnezeu mila cu ei, ca sã nu se mai chinuiascã pe
pãmîntul acesta. O, fraþii mei dragi, fiecare dintre noi sîntem cãlãtori.
La unii, a noastrã viaþã este mai în urmã. Voi, tineri dragi, viaþa o
aveþi înaintea voastrã. Am vrea cu acest prilej sã ne gîndim la o altã
dragoste, despre care spune David în Psalmul 139 de care am amintit,
la dragostea lui Dumnezeu: cã dragostea Lui ne înconjoarã nu numai
înaintea noastrã, ci ºi înapoia noastrã. Ne înconjoarã ºi cînd am trecut
º i vi a þ a ne-a rãmas în urmã, ºi nimeni nu se mai gî nde º te l a noi .
Nimeni! Toþi ne dau încet uitãrii. Atunci, frate, atunci adu-þi aminte
cã existã totuºi o dragoste: ºi aceasta-i dragostea lui Dumnezeu, care
vrea sã ne înconjoare ºi pe dinainte, ºi pe dinapoi.
Zilele trecute am vãzut un copil pe care maicã-sa îl învãþa sã
umble. Fãcea 2 paºi ºi era gata sã cadã, dar aºa de fericit ºi bucuros
era cînd putea sã facã 2 sau 3 paºi! Un braþ al mamei era înaintea lui,
un braþ al mamei era înapoia lui. Iar faþa ei zîmbitoare ºi plinã de
dragoste era deasupra lui ºi zîmbea, ºi veghea. Va cãdea în faþã? Mîna
mamei îl sprijineºte, iar el va cãdea în braþele mamei ºi nu va pica cu
faþa pe foc! Va cãdea în spate? Va afla braþele mamei ºi nu va cãdea
ca sã nu se mai scoale. O, fraþii mei dragi, dragostea lui Dumnezeu
vegheazã asupra noastrã! Cunoaºteþi voi aceastã dragoste? Vã puteþi
voi bucura de ea? Cã vã înconjoarã ºi pe dinapoi ºi vã înconjoarã ºi
pe di na i nte . Î n a c e s te momente, poate sînt mulþi care vor spune:
Binecuvîntatã sã fie dragostea dulce a lui Hristos, cãci cu mine aºa s-a
purtat. De cîte ori era sã cad, dar Mîna Lui m-a sprijinit, braþele Sale
nu m- a u l ã s a t. Pe ntr u c a s ã î nþ e l e gem oarecum mai bine aceste
cuvinte, am vrea sã ne aducem aminte de Israel . Is r a el, iubitul lui
Dumnezeu, poporul lui Dumnezeu, alesul lui Dumneze u. Ace l a de
care Domnul S-a ocupat atît de mult, pentru cã l-a iubit atît de mult.
Pag. 178

Cum atît de dragi I-aþi fost ºi frãþiile voastre, cã, dacã nu I-aþi fi
fos t dr a gi , n- a þ i fi l a nunta aceasta de data ace a s ta . Pe Is r a e l ,
Dumnezeu l-a scos din Egipt: Hai, fiul Meu, cã ai rãbdat destul, ai
fost rob de multã vreme, ai fãcut destule cãrãmizi. Dumnezeul tãu ºi
al pãrinþilor tãi ªi-a adus aminte de tine ºi nu te mai lasã în locul
acesta. Vreau sã-Mi slujeºti Mie! Vreau sã-þi dãruiesc o Þarã, o Patrie
mai bunã ºi mai fericitã. Iar Israel a ascultat glasul lui Dumnezeu prin
trimisul lui Dumnezeu, prin Moise, omul ales, omul iubit, omul acela
cu care Dumnezeu împreunã a lucrat. Doamne, fii binecuvîntat, cã în
toate vremile Tu nu ai vrut sã lucrezi numai Singur, ci Þi-ai luat de
aici de jos, dintre noi, oameni ca ºi noi, cu care ai lucrat împreunã ºi
prin care Tu ai vorbit, ºi prin care Tu i-ai cãlãuzit ºi pe ai Tãi spre
Þara cea Minunatã. Israel a ieºit din Egipt, iar Dumnezeu era înaintea
lor! V-aduceþi aminte de stîlpul acela de foc, de stîlpul acela de nor!
Pe o parte era luminã, pe o parte era umbrã. Era dragostea ºi sfinþenia
lui Dumnezeu. Era puterea ºi smerenia lui Dumnezeu.
În stîlpul acela de foc era El, era Isus, era Fiul lui Dumnezeu. Era
Acela care îl iubea pe Israel. Dumnezeu era înaintea lor. Înaintea lor.
Înaintea lor era marea. Înaintea lor era pustia. Înaintea lor erau ºerpii
cei veninoºi. Înaintea lor erau cananiþii. Înaintea lor erau fiii lui Anac,
niºte uriaºi, pe lîngã care Israel s pune a : Noi s î nte m numa i niºte
lãcuste. O, Israele, nu tremura, cã înaintea ta merge Dumnezeu, merge
Hristos. Înaintea ta e Acela care te-a scos pe tine din casa robiei. El
te înconjoarã pe dinainte. Poþi sã te duci, Israele, liniºtit. Nu marea
sau moartea, nu cananiþii. Ci Dumnezeu merge înaintea ta ºi apoi vin
ei, duºmanii tã i . V-aduceþi aminte cã, abia ajunºi la Marea Roºie,
stîlpul de nor era înaintea lor. Le croia calea. O, binecuvîntat stîlp de
nor ºi de foc! Nopþile în pãrþile acelea erau rãcoroase, erau friguroase.
Un tînãr spunea cu mulþi ani înainte: Noaptea tremuram de frig, iar
ziua mã topeam de cãldurã. Aºa era. Nopþile erau rãcoroase, iar zilele,
foarte cãlduroase. Dar noaptea, stîlpul acela de foc care era luminã îi
l umi na , dar îi ºi încãlzea. O, ce luminã dul c e e r a l umi na a ce ea !
Fiecãruia i se pãrea cã este lumina lui. Fiecare putea sã spunã: Lumina
me a , Domnul me u. Lumi na me a! ªi Dumne z e u e r a î n nor. ªi
Dumnezeu era în stîlp. Iar ziua, cînd era cald, acel stîlp, care noaptea
îi încãlzea ºi le fãcea luminã, ziua le þinea rãcoare. Puteau sã se ducã
liniºtiþi la vremea aceea, mãcar cã era arºiþa zilei, cãci Dumnezeul lor
era rãcoarea lor.
Ce umblare dulce, ce umblare scumpã a fost umblarea aceasta!
Ferice de cei care o cunosc! Ferice de voi, copii ai lui Dumnezeu!
Faraon, dupã ce vãzu cã israelitenii au plecat, s-a supãrat: Cine ne va
mai face cãrãmizi? De c e i - a m l ãs at sã plece? Hai din urmã, sã-i
ajungem. Ce a fãcut atunci Dumnezeu? S-a mutat ºi a venit înapoia
poporului Israel. Dragostea care-i ducea ºi era înaintea lor, aceeaºi
dragoste i-a înconjurat ºi a venit înapoia lor - între Israel ºi Faraon.
Mai putea sã facã ceva Faraon, cu toatã puterea lui? Mai putea sã facã
un pas, cînd între el ºi Israel stãtea Dumnezeu? Nu mai putea sã facã
nimic! Aºa-i pãzeºte Dumnezeu pe ai Lui! Aºa-i pãzeºte Dumnezeu pe
credincioºii Sãi! Fraþii mei cei dragi, Dumnezeu v-a scos din Egipt.
Dumnezeu vrea sã vã ducã în Canaan, în Împãrãþia Lui Veºnicã.
 Pag. 179

Poate cã unii dintre noi - sau mai mulþi chiar - am fãcut multe
c ã r ã mi zi lui Faraon, lui Adam cel vechi. Odatã ºi oda tã a tr i mi s
Dumnezeu ºi la noi pe un om al Sãu ºi ne-a spus ºi nouã: Ieºiþi din
locul acesta. Aþi fãcut destule cãrãmizi lui Faraon. Lui Faraon i-ar fi
plãcut dacã Israel ar fi mers în pustie jumãtate de zi sau 3 zile, dar
iarãºi sã se întoarcã înapoi ºi sã facã numãrul de cãrãmizi, aºa cum
mulþi dintre noi am fãcut. Cãci di mi neaþa ne-am dus la bisericã ºi
ne-am rugat lui Dumnezeu frumos ºi am spus cu aceeaºi gurã Tatã l
nostru care eºti în ceruri, cu care pe urmã am blestemat. ªi am fãcut
cu aceeaºi mînã sfînta Cruce, cu care pe urmã am lovit ºi am furat, ºi
am fãcut rãu. De o astfel de slujire s-ar fi bucurat Faraon sã-i facã
Israel. Putea sã se ducã numai pînã undeva, dar iarãºi sã se întoarcã
înapoi ºi iarãºi sã fie robii lui. Dar Moise nu s-a tîrguit! Moise n-a
cedat. El a spus: Faraoane, cu noi ai terminat! Noi nu-þi mai facem
nici o cãrãmidã! Noi vrem s ã-I slujim lui Dumnezeu cu toatã viaþa
noastrã. Noi nu ne vom întoarce înapoi niciodatã.
Atunci lãsaþi-ne mãcar pruncii voºtri. Vedeþi cum ºopteºte ºi azi
diavolul: Duceþi-vã voi, dar sã lãsaþi copiii, sã lãsaþi soþiile. Lãsaþi
copiii, lãsaþi soþiile! Duceþi-vã voi la bisericã. Puteþi voi sã vã duceþi
pînã la nuntã, pînã la adunare, dar lãsaþi-i pe ai voºtri în robie. Moise
nu s - a tîrguit: Nu va rãmîne nici o unghie. Noi vr e m s ã - I s l uj i m
Dumnezeului nostru cu toþi ai noºtri. ªi de aceea mînia lui Faraon s-a
aprins atît de tare ºi s-a sculat, ca sã-i loveascã c u moarte ºi sã-i
nimiceascã. Dar putea oare? Isus era în nor, Isus era în stîlp. Isus era
Acela care ªi-a schimbat locul de dinainte ºi a venit în urma lor. Nu
vã bucuraþi voi, fiii lui Israel, cã aveþi un astfel de Dumnezeu a cãrui
dra gos te vã r ãmî ne pe veci? Bucuraþi-vã, cãci dragostea Lui v-a
înconjurat nu numai pe dinaintea voastrã, ci ºi pe dinapoia voastrã.
Fraþii mei cei dragi, mai avem ºi noi de mers. Poate ºi înaintea noastrã
este o mare, noi nu o ºtim. Poate ºi înaintea noastrã este pustia, noi
nu o cunoa º tem. Poate ºi înaintea noastrã sã fie uriaºii. Poate º i
înaintea ta sã fie moartea ori cuþitul, ori operaþia, ori lacrimile, ori
durerea. Dar tu eºti copilul lui Dumnezeu, nu tremura! Nu-i operaþia,
nu-i cuþitul, nu-i moartea, nu-s lacrimile, nici durerea. E Hristos între
tine ºi operaþie! E Hristos între tine ºi pustiu! E Hristos între tine ºi
lacrimi! Nu-þi pierde nãdejdea, cãci tu ai un Dumnezeu Mare ºi Bun.
Tu ai o dragoste veºnicã, ce te înconjoarã nu numai pe dinainte, ci te
î nconjoarã ºi pe dinapoi a ta . Cãci º i pe di na poi poate s ã vi nã
primejdia, cum a venit la atîþia ºi i-a lovit pe atîþia, ºi i-a ajuns pe
atîþia.
Dar Dumnezeu a fost Acela care ne-a izbãvit pînã aici; ºi-n nopþile
noastre ne-a fost luminã, ºi-n iernile noastre ne-a fost cãldurã ºi-n
arºiþele noastre ne-a fost umbrã. Ne-am dus la muncã cîntînd cu drag
ºi cu bucurie, ca ºi pãrinþii noºtri care erau la umbra lui Dumnezeu.
Astãzi, cînd atîþia uitã munca , º tim cã pãrinþii noºtri pe noi ne-au
învãþat sã muncim. Ei au muncit cu drag, cîntînd, pentru cã ei erau la
umbra lui Dumnezeu. Numai la rãcoarea Lui poþi sã te duci vesel, poþi
sã te duci bucuros, poþi sã te duci cîntînd, poþi sã munceºti voios, poþi
sã lucrezi pentru tine ºi pentru casa ta, pentru societatea ta ºi pentru
poporul tãu.
Pag. 180

Tu poþi sã munceºti cu drag ºi cu bucurie la umbra lui Dumnezeu;

rãcoarea lui Dumnezeu îþi dã putere, ca sã poþi merge, sã nu cîrteºti,
sã nu gemi, sã nu-þi parã rãu, sã nu-þi parã greu, sã nu-þi parã lung. Tu
mã înconjori ºi pe dinainte ºi pe dinapoi ºi-Þi pui Mîna peste mine.
Fraþii mei dragi, acei care aþi simþit cã dragostea lui Dumnezeu v-a
înconjurat din zilele tinereþii voastre, sã aveþi o încredere veºnicã în
Dumnezeul Acela care v-a cãlãuzi t pînã aici ºi v-a luminat, ºi v-a
mîngîiat, ºi v-a întãrit, cã vã înconjoarã ºi pe dinapoi ºi cã vã duce
pînã la capãt. Dar atunci oare de ce mai este nevoie sã-Þi pui Mîna
asupra mea? Am spus despre mama aceea care-ºi veghea copilul ca sã
nu cadã nici în spate, nici în faþã. Era cu faþa ei deasupra odorului
drag. Spune sfîntul David: Mîna Ta apasã asupra Mea. Sfîntul Apostol
Pa ve l s pune a a l tã da tã: Mi-ai pus un þepuº în carne, din pr i c i na
strãlucirii, a descoperirilor cîte mi-ai arãtat mie, Dumnezeule, ca nu
cumva prin toate aceste descoperiri sã mã îngîmf. Mîna lui Dumnezeu
a stat asupra mea ºi m-a þinut mi c º i m-a fãcut smerit. Cãci altfel,
Pavele, puteai oare ºi tu sã ajungi sã te înalþi? El a spus: Eu nu sînt
vrednic sã fiu apostol. Petru, Iacov ºi Ioan sînt stîlpi ai Bisericii, dar
eu sînt o stîrpiturã, cel dintîi dintre pãcãtoºi.
Aºa s-au smerit aceºti oameni ai lui Dumnezeu! Sînt unii arbori
care cresc mai altfel decît ceilalþi, mai înalþi; ºi atunci vin vînturi mai
puternice care îi rup pe la jumãtate ori îi smulg cu rãdãcinile. Am vrea
doar un singur exemplu sã luãm din viaþa cuiva din Israel - poporul lui
Dumnezeu: din viaþa Mariei, sora lui Moise. Maria, care a fost ºi ea
împreunã cu Aron ºi Moise lucrãtoare împreunã cu Dumnezeu. Maria
aceea care a cîntat atît de frumos c î nd Dumneze u i - a tr e c ut prin
Marea Roºie, care a fãcut o cîntare ºi o cînta, ºi le învãþase pe toate
surorile ei sã cînte cum i-a izbãvit Dumnezeul lor pe ei din mîna lui
Faraon. Cum puterea lui Faraon a fost înecatã în Marea Roºie, Maria
prorociþa, Maria care era atît de preþuitã, Maria care era tot împreunã
cu Aron ºi cu Moise, la un moment dat, ajunge la o creºtere înaltã.
Maria aceea care ajunge ºi ea sã fi e î nc onj ur a tã de dragostea lui
Dumne ze u º i pe di na i nte, ºi pe dinapoi, într-un moment dat, cînd
Mîna lui Dumnezeu nu era asupra ei, ea s-a ridicat la un nivel foarte
înalt ºi ce a fãcut apoi? A zis: Moise, omul acesta, ar trebui sã fie mai
curat, mai desãvîrºit, mai bun. Moise nu prea se poartã bine. Moise
a cam rãmas în urmã. Moise a luat o femeie etiopianã de nevastã ºi nu
trebuia . Ma r i a s e s oc ote a mai la înãlþime, Maria se socotea mai
desãvîrºitã, se credea mai sfîntã ca Moise.
ªi-i mai aþîþa ºi pe alþii sã vorbeascã împotriva alesului lui
Dumnezeu, sã vorbeascã împotriva omului lui Dumnezeu. ªi atunci ce
face Dumnezeu? Imediat o loveºte cu leprã pe Maria: Maria, de ce
te-ai ridicat? Unde þi s-a înãlþat capul? Cum poþi tu sã vorbeºti de rãu
pe copilul Meu, Moise? Pe omul de care Eu M-am folosit? Dumnezeu
nu vede în Moise nici un rã u º i ni ci o patã. ªi atunci tu, Maria, tu
vezi? Starea aceasta este atît de dureroasã, fraþii mei dragi! De aceea
Davi d dor e a a º a de mul t, dupã c e l - a î nc onj ur a t dragostea lui
Dumnezeu ºi pe di na poi , ºi pe dinainte, ca El sã-ªi þinã Mîna Lui
deasupra capului sãu. ªi sã nu se ridice niciodatã la o înãlþime mai
mare decît ceilalþi.
 Pag. 181

David, unsul lui Dumnezeu, prorocul, psalmistul, cîntãreþul cel

iubit, ce zicea el despre el însuºi? Eu sînt un purice, un cîine mort, iar
Saul este unsul lui Dumnezeu. Sã nu puneþi mîna pe el, el este unsul
lui Dumnezeu. O Doamne, cum ºtii Tu sã-i þii în starea cea umilã, sã
se înalþe numai Numele Tãu prin ei! Stãrile acestea sînt dureroase,
fraþii mei dragi. În stãrile acestea este cu putinþã sã cadã numai cei
aleºi, numai cei care au fost mereu lîngã Moise. Numai aceia care au
cîntat. Numai aceia care au mãrturisit. Numai aceia de care S-a folosit
Dumnezeu. Ei poate, î ntr - un mome nt dat, sã creadã cã sînt mai la
înãlþime decît fraþii lor. ªi aceasta este starea cea mai primejdioasã,
cea mai dureroasã. Spunea Sfîntul Apostol Pavel cã, între armele cu
care vrea el sã fie îmbrãcat fiecare credincios, e ºi coiful mîntuirii,
care sã fie deasupra. Cînd vin sãgeþile arzãtoare ale celui rãu, sã nu
rãne a s c ã s ufl e tul c a r e a fost purtat multã vreme de dragostea lui
Dumnezeu ºi înconjurat de ea mereu. Aceasta poate sã fie starea cea
mai dureroasã a unui suflet care a umblat cu Dumnezeu, care a fost
rãcorit de Dumne zeu, care a fost luminat ºi pãzit de Domnul Isus.
Odatã ºi odatã în viaþa lui poate îºi permite sã zicã: Moise a rãmas mai
jos. Moise nu mai trãieºte cum ar trebui sã trãiascã. Moise nu mai este
desãvîrºit. Poate aþi auzit printre frãþiile voastre sau poate am auzit.
Domnul sã ne întãreascã, pentru ca nici unul din noi sã nu ne ridicãm
mai presus de aleºii Domnului.
Ci totdeauna sã-i socotim ºi preþuim, sã-i ascultãm, sã le urmãm
credinþa lor. Ei au fost aleºii lui Dumnezeu, nu este nimeni ca ºi ei.
Dumnezeu ºtie de ce i-a ales, dar ºi diavolul ºtie; ºi de aceea i-a ispitit
mereu ºi pe Maria, ºi pe Aaron, ca înainte pe Core, Datan ºi Abiram,
care erau niºte cãpetenii ce s-au rãsculat ºi ei împotriva lui Moise ºi
au spus: Ce, Moise? De ce vorbeºti tu? De ce te ridici tu mai sus? Ce
eºti tu? Toatã adunarea-i sfîntã, toatã adunarea este a lui Dumnezeu.
ªi atunci Moise a spus: Veþi ve dea voi mîine cine-i sfînt ºi care-i
adunarea lui Dumnezeu. ªi Moise a cãzut cu faþa la pãmînt. De cîte
ori au cãzut oamenii lui Dumnezeu cu faþa la pãmînt. De cîte ori. De
cîte ori fraþii noºtri au cãzut cu faþa la pãmînt? De cîte ori, din pricina
necredinþei noastre? De cîte ori pãrinþii noºtri au plîns pentru noi? De
cîte or i, o, de cîte ori! O, fraþi tineri, o, sorã tînãrã, n-ai mîhnit tu
oare inima tatãlui tãu ºi a mamei tale? Nu i-ai întristat? Nu i-ai fãcut
s ã º a dã c u fa þ a î n pa l me pe ntr u ti ne ? N- am mî hni t noi Ini ma
Domnului Isus, Inima care a vegheat asupra noastrã?
Inima Aceluia care ne-a cãlãuzit în nopþile noastre cînd nu ºtiam
unde sã ne ducem? Cînd gemeam în suferinþã, în lacrimi? Cînd toþi cei
dragi nu ne pute a u fa c e ni mi c . Nu ne - a mî ngî i at El ºi pe noi în
necazurile noastre? Nu ne-a purtat El ani ºi ani de-a rîndul peste atîtea
vremi ºi atîtea greutãþi? Noi nu L-am mîhnit pe El niciodatã? Sã ºtii:
cînd l-ai mîhnit pe Moise, pe Dumnezeu L-ai mîhnit. Atunci cînd ai
vor bi t î mpotriva fratelui tãu pe care l-a trimis Dumnezeu l a ti ne ,
împotr i va Domnul ui a i vorbit. O, Marie, lepra asta oare cînd va
dispãrea? Doar cînd Mîna Domnului va fi asupra tuturor copiilor lui
Dumnezeu. Sã nu mai îndrãzneascã nici unul sã se ridice la un nivel
mai sus, sã se socoteascã mai înalt, la o stare mai desãvîrºitã decît
acela pe care Dumnezeu l-a trimis ºi de care S-a folosit Dumnezeu ca
prin el sã lucreze ºi sã mîntuiascã un popor întreg.
Pag. 182

Cît de mult am dorit ca ºi aici la aceastã nuntã sã învãþãm ceva,

fraþii mei dragi, cãci dragostea lui Dumnezeu este aceea care nu se
schimbã. Dragostea lui Dumnezeu, care ne-a purtat ºi ne-a adus pînã
aici, sã vã ducã pînã la capãt. Dar am dori din suflet ca ºi deasupra
noastrã sã fie Mîna Lui, ca sã nu putem niciodatã sã ne ridicãm cu
mîndrie. Pãrintele Iosif a spus: Oastea Domnului este un voluntariat
la picioarele Crucii, jos. De aceea, de la picioarele Crucii, tu, care spui
Cuvîntul, de-acolo sã-l spui. Nu te scula sus, nu te scula în picioare.
De-acolo, sora mea iubitã care cînþi ºi înveþi pe surorile tale sã cînte.
Stai în genunchi la picioarele Crucii ºi de acolo le vei învãþa sã cînte
o cîntare despre Doina Golgotei, din smerenie ºi ascultare. De-acolo,
fraþii mei dragi, de-acolo de jos, de la picioarele Crucii. Sã învãþãm ºi
de a c eastã datã. Noi am fi dorit la nunta acesta s ã vor bi m numa i
despre nuntã ºi numai despre mire ºi despre mireasã. Am venit cu atîta
bucurie ºi drag sã sãrbãtorim aceastã sãrbãtoare a scumpilor noºtri
Ionatan ºi Violeta. Dar nu-i mare lucru cã noi a m fost chemaþi. Ci
lucrul cel mai mare este cã a venit Domnul Isus jos între noi º i de
aceea noi ne purtãm mereu cu sfialã ºi cu respect la nunta aceasta;
pentru cã El ne vede pe fiecare. El ne cunoa º te pe fiecare. El ºtie
gîndurile fie c ã r ui a di ntr e noi . ªi de aceea nu putem sta la nunta
aceasta oriºicum ºi nu putem vorbi oriºicum, aºa cum se face la alte
nunþi; ºi nu putem cînta oriºicum.
Îi cîntãm lui Dumnezeu sau Îi spunem lui Dumnezeu, sau Îi
plîngem lui Dumnezeu. El este aici în mijlocul vostru. Veniþi aici voi,
toþi cei care nu vã înconjoarã nici o dragoste! Veniþi la Isus! Cãutaþi-L
pe Domnul Isus, cei care nu aveþi un Dumnezeu! Ce veþi face atunci
cînd va veni pustia? Cînd va veni cuþitul? Cînd vor veni fiorii morþii,
voi, toþi cei care nu-L aveþi pe Dumnezeu? Israel a putut sã meargã
liniºtit, pentru cã în faþa lor era Isus. Înaintea lor era Izbãvitorul lor,
era toatã puterea Lui, care era din veºni c i e. Ei pute au sã se ducã
liniºtiþi. Tu, frate, care stai aici ºi-L cauþi pe Isus. Tu sorã, care Îl ai
pe Dumne ze u, pãºeºte liniºtitã, pãºeºte cu încredere: înaintea ta-i
Dumnezeu. Dar spuneþi-le tuturor celora care nu au nici o nãdejde, sã
vinã, sã-ºi caute ºi ei un Prieten, cã El îi aºteaptã. Isus îi aºteaptã.
Chiar cînd nu-i aºteaptã nimeni, Isus îi aºteaptã! Cu ocazia aceasta,
a m s pune º i dr a gi l or noº tr i mi r i c ã dragostea lui Dumne ze u î i
înconjoarã de la primii paºi, de la leagãn pe fiecare ºi i-a cunoscut de
mititei. ªi noi i-am cunoscut de micuþi. Am cunoscut ºi braþele care
i-au crescut. ªi am cunoscut ºi sînurile care le-au dat viaþã. Dorim ca
a c e a s tã dr a gos te a lui Dumnezeu sã-i înconjoare pînã l a c a pã tul
cãlãtoriei lor. Am dori ca aceastã dragoste a lui Dumnezeu nu numai
sã îi înconjoare, dar sã ºi vegheze asupra lor. Unii tineri, cînd ajung
la o stare mai înaltã, îºi uitã pãrinþii. Multor copii li-e ruºine de pãrinþii
lor. De tata cel bãtrîn.
De mama cea zbîrcitã. Voi, fraþii mei dragi ºi miri scumpi, avem
toatã încrederea cã voi nu veþi face aºa! Cã voi nu veþi uita niciodatã
cãminele voastre dragi care v-au dat cea dintîi luminã ochilor trupeºti
ºi sufleteºti, care v-au dat º i pî i ne º i pe ntr u cor purile, ºi pentru
sufletele voastre. Avem încrederea aceasta cã voi pînã la capãt vã veþi
aduce aminte de pãrinþii voºtri trupeºti ºi sufleteºti. ªi veþi fi o pildã
vie pe locurile unde veþi fi.
 Pag. 183

Veþi fi o pildã de credincioºie, de dragoste, de muncã, de viaþã

trãitã, aºa ca cei din jurul vostru sã spunã: Aici este ceva! Aici este
Mîna lui Dumnezeu! Oamenii aceºtia nu sînt ca ceilalþi. Tãcerea lor,
iertarea lor, bunãtatea lor ne vorbesc mai mult decît toate celelalte
lucruri. Scumpii noºtri Ionatan ºi Violeta, dacã Dumnezeu a fost aºa
de bun cu voi ºi v-a rãsãrit în niºte cãmine credincioase. Dumnezeul
vostru ºi în ziua de astãzi a fos t atît de bun cu voi! Dumnezeu S-a
îngrijit, frate Ionatan, sã ai o soþie aºa cum s-a rugat mãicuþa ta ºi tatãl
tãu. Acest dar primeºte-l din mîna lui Isus. Sã fii pentru ea ºi tatã, ºi
mamã. Fii pentru ea mai mult decît un soþ, ca ea sã-ºi gãseascã în tine
tot ce l a s ã : dr a gos te a de ma mã, dr a gostea de tatã, dragostea de
surorile ei. Sã nu-i parã niciodatã rãu, Ionatane, cã ºi-a lãsat pãrinþii,
cã ºi-a lãsat fraþii ºi þi-a dat þie inima ºi viaþa, ºi tot ce-a avut mai
scump. ªi ºtim cã vei face aºa. Domnul îþi va ajuta ºi iubirea ei n-o sã
fie înºelatã niciodatã. Tot aºa tu, sorã Violeta, sorã mireasã, primeºte-l
º i tu pe s oþ ul tãu pe care þi l-a dãruit Dumnezeu. Pr i me º te - l di n
Mîinile Lui ºi spune: Doamne, Îþi mulþumesc cã Tu mi l-ai dat. Nu va
fi niciodatã noapte în cãmin la voi, atîta vreme cît veþi fi uniþi unul cu
celãlalt prin Isus. Casa ta, cãminul vostru va fi totdeauna cald. Va fi
totdeauna fericit soþul tãu cînd tu îl vei întîmpi na întotdeauna cu o
inimã zîmbitoare ºi veselã. El va uita oriºice: cã a fost obosit sau cã
cine ºtie ce bîntuieli ar fi avut cu serviciul sau cu alte lucruri. Cînd
acasã îl întîmpinã o inimã iubitoare, o faþã zîmbitoare, el va uita toate
ºi va spune: Doamne, nu-i nicãieri ca la noi acasã! Doamne, cãminul
nostru este colþul de rai. Iar fraþii voºtri pe care i-au crescut pãrinþii
voºtri în cãmi nele lor sã gãseascã întotdeauna în cãminul vostru o
mîngîiere, o fericire adevãratã.
Voi nu veþi uita niciodatã ceea ce a fost drag lui Dumnezeu, ceea
ce a fost drag tãticului vostru, ceea ce a fost drag mãicuþei voastre; voi
nu-L veþi uita niciodatã pe Is us . Am vãzut aici chipul lui Isus Cel
Rãstignit. Aºa am dorit demult sã-L vedem înviat, sã-L vedem pe Isus,
sã-L vedem cu braþele deschise, sã cînte cu noi. De ce oare El este tot
rãstignit ºi la nunþi? De ce oare mereu, pe unde vã duceþi voi, de ce
oare I se spune: Isus Acela Rãstignitul? N-am vrea noi oare sã fie El
coborît de pe Cruce, oda tã mãcar sã vinã ºi El la nuntã, sã cîntãm
împreunã? Poa te va ve ni cît de curînd ºi vremea aceea. Dar atîta
vreme cît eu mai am o vinã, cît sora mea mai are un pãcat, cît noi nu
sîntem desãvîrºiþi, Isus trebuie sã stea tot pe Cruce. Pãcatul meu nu
mai este iertat cînd Se coboarã Isus de pe Cruce. Nu mai are cine sã-l
i s pã º e a s c ã . Numa i s tr opii de sînge ce cad din rãnile Lui pot s ã
ispãºeascã vina mea, pot sã ispãºeascã vina ta. El trebuie sã rãmînã tot
pe Cruce. El trebuie sã rãmînã tot rãstignit. N-ar fi oare, o, n-ar fi
oare bine sã ne dã m fi e c ar e dintre noi silinþa ca sã nu mai fie El
rãstignit pe Cruce? Ca s ã poatã spune sufletul meu ºi sufletul tãu:
Doa mne Isuse, de acum poþi veni! Ca sã putem spune împreunã c u
mireasa din Apocalipsa: Amin. Vino, Doamne Isuse!
O, nu-i nimica, luminile-s tot mai rare în sat. Dar oare în
Sîmbãteni? O, Sîmbãtenilor, a mai fost o noapte peste voi, a mai fost
încã o noapte în viaþa voastrã! Cîte lumini se vor aprinde oare în satul
acesta ºi de la a c e astã nuntã? Vã mai cerceteazã Dumnezeu încã o
datã. Þine mult la voi.
Pag. 184

Nu ºtiu ce are Dumnezeu în planurile Lui, cã þine atît de mult la

voi! Alþii vor spune: Luminile în sat la noi s î nt tot mai rare, ca la
miezul nopþii. Mulþi au vegheat ei pînã la miezul zilei, dar la miezul
nopþii luminile încep sã se rãreascã ºi ochii încep sã se închidã. Cine
oare va mai fi treaz cînd va veni Mirele? Aºa sã faceþi, scumpii noºtri
dragi c a r e v- a þi spãlat feþele voastre de mulþi ani în lacrimi. Mai
vegheaþi încã ºi mai faceþi sã s e apr indã o luminã. Mai vorbiþi cu
vecinul ºi cu vecina. Mai vorbiþi aºa cu fratele sau cu sora: Frate, mai
aprinde lumina ! Frate, mai vegheazã o clipã! Frate, mai þine ochii
deschiºi în sus, cã nu mult trebuie sã mai aºtepþi! La miezul nopþii e
întuneric aºa de mare! Trebuie sã vinã, cã El a spus. La toate nunþile
noastre, noi nu putem sã nu vorbim ºi despre aceastã Nuntã ºi despre
acest Mire. Cãci n-avem alt nume mai drag decît Numele Acela despre
care vorbesc Evangheliile de la început ºi pînã la sfîrºit. Mulþumim
Domnului pentru sãrbãtoarea aceasta. Dorim cu acest prilej ºi toþi Îl
rugãm pe Domnul sã rãmînã în acest cãmin pe care îl binecuvînteazã
astãzi, ca sã poatã spune ºi Domnul Isus cã mai are unde sã-ªi plece
capul. Iar fraþii noºtri dragi, cînd alþii Îl vor alunga, cînd gadarenii vor
spune: Doamne, du-Te!, ei sã spunã: Vino numai pînã la noi ºi rãmîi
la noi ºi noi sã rãmînem cu Tine! Amin. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 185

Ciocîrlia

Vorbirea fratelui Traian Dorz la o stare de vorbã cu fraþii acasã, la

Livada

Ciocîrlia s-a sculat de dimineaþã ºi a început sã cînte urcînd în sus.

Urcînd mereu, urcînd. Cu cît urcã ma i s us , c u a tî t e c î ntecul mai
frumos. În soarele, în seninul mãreþ ca o catedralã uriaºã, ciocîrlia se
l e a gã nã a c ol o s us c a o ca nde l ã cu untdele mn, c u untde l e mnul
cîntecului. ªi cîntînd, ºi cîntînd, s-a desprins de pãmînt. ªi s-a urcat.
Era mai mult în cer decît pe pãmînt. Cîntînd mereu, s-a urcat, pînã
cînd a ajuns la hotarul cînd ºi pãmîntul s-a desprins de ea. Nu se ºtie
cum s-a întîmplat, dar cîntecul a urcat, a urcat, a urcat mereu ºi, la un
mome nt da t, s - a desprins tot ceea ce era pãmînt. Ea n-a simþit. A
rãmas numai cîntecul. ªi s-a suit, ºi s-a suit pînã nu s-a mai auzit de
pe pãmînt. Dar s-a auzit din cer. Ce minunat este cînd un credincios
are în el firea cea nouã ca un cîntec! Acest cîntec divin, aceastã fire
cereascã îl atrage mereu în sus, îl atrage mereu sã cînte tot mai mult
spre slava lui Dumnezeu. Existã un hotar pînã la care pãmîntul îl
poate î ns oþ i . Exi s tã un hotar de la care el se rupe de pãmînt. Dar
pãmîntul din el încã nu s-a rupt. Vine hotarul la care ºi pãmîntul din
el se rupe de el. Iar atunci se duce numai cîntecul la Dumnezeu. El
este, el are încã pãmînt, dar nu pãmîntul trãieºte, ci cîntecul din el
trãieºte în toatã lumina ºi în toatã seninãtatea lui Dumnezeu. Un om
duhovnice s c tr e buie sã fie tot aºa. Un om duhovnicesc este un om
nãscut pentru Cer. El mai este încã, are încã o parte de pãmînt, dar
înãlþîndu-se mereu spre Domnul, ajunge la un moment dat cînd el nu
mai este pe pãmînt. Sîntem în lume, dar nu sîntem din lume. Atunci
nu mai e din lume. ªi zburînd mereu spre Dumnezeu, a j unge l a un
moment dat cînd peste trupul acesta este îmbrãcat cu celãlalt. Ce s-a
întîmplat cu ãstalalt? Cu ãstalalt, pãmîntesc, ce s-a întîmplat, cu cortul
acesta, cînd noi vom fi îmbrãcaþi peste el cu celãlalt? Ce se întîmplã
cu întunericul cînd vine lumina într-un loc? E întuneric ºi simþi cã
întunericul are greutate. Greutatea întunericului o simþi, duritatea lui,
puterea lui, densitatea lui. Dar cînd vine lumina, ce se întîmplã cu
întunericul?
Ce s-a fãcut? Nu ºtim, nu mai este. Ce se face cu firea noastrã cea
veche cînd vine cea nouã ? Ce s e va fa c e c u tr upul nostru - cum
spunea Sfîntul Pavel - cînd Domnul va veni ºi noi vom fi schimbaþi
într-o clipã? Ce i se va face? Cã doar sîntem materie? Nu ºtim, va
dispãrea. Se va evapora cum piere întunericul cînd vine lumina. Dacã
în noi într-adevãr este ºi trãieºte firea cea duhovniceascã, atunci noi
vom deveni apþi pentru cer atunci cînd vom ajunge la hotarul limitã al
pãmîntului. Sã disparã ceea ce mai este încã pãmîntesc ºi sã devenim
cu adevãrat oameni cereºti în firea duhovniceascã cea din Hristos, care
este în noi. Eu cred cã datoria noastrã este ca permanent sã trãim în
aceastã dulce prezenþã a puterii lui Dumne ze u º i în aceastã sfîntã
chemare de a deveni tot mai mult cîntec. ªi sã ne ridicãm permanent
s pre Domnul, pentru ca sã ajungem c î t ma i c ur î nd l a a c el ni ve l
duhovnicesc din care sã disparã tot ceea ce este în noi pãmînt ºi sã
devenim ceea ce este numai cîntec divin ºi ceresc.
Pag. 186

În lupta aceasta avem de dus ºi de întîmpinat multe greutãþi. Dar

nici ciocîrliei nu-i este uºor sã se ridice. ªi ea luptã. ªi vezi cum luptã.
Are de mul te or i rotocoale, mai largi sau mai înguste, depinde de
curentul de aer care se împotriveºte zborului ei. Cînd e un curent mai
puternic, ea face un cerc mai larg, ca sã poatã mai uºor sã-i biruie
zborul. Cînd e un curent mai slab, se ridicã vertical. Tendinþa este însã
sã urce mereu, oricare ar fi piedica; dorinþa ºi tendinþa ei este sã urce.
ªi noi , l a fel : or i c î t de pute r ni c i a r fi c ur e nþ ii care vin s ã s e
împotriveascã, trebuie sã ne dãm toate silinþele sã urcãm. ªi sã urcãm
cîntînd. Cîntînd, nu plîngînd. Cîntînd, nu tînguindu-ne. Cîntînd, nu
c î r ti nd. Pentru cã dacã vom urca aºa, vom ajunge un hotar în ca r e
c î nte cul s e de s prinde ºi devine stea. Fi r e a c ea nouã , omul c e l
duhovnicesc a biruit total ºi jos rãmîne numai o fãrîmã de pãmînt care
nu mai are nici un rost, nici un fel de valoare, nici un fel de greutate.
Asta înseamnã a fi un om duhovnicesc, a tinde spre lucrurile Duhului,
a cãuta lucrurile de Sus, nu cele de jos.
ªi a deveni astfel oameni noi, oameni nãscuþi din Hristos, în
Hristos, sã avem în noi firea Lui ºi Duhul Sãu. Spre asta trebuie sã
tindem întîi noi înºine ºi apoi sã-i ajutãm sã tindã ºi pe alþii. În mãsura
în care noi devenim niºte ciocîrlii duhovniceºti, niºte fiinþe sfinte care
urcã mereu cîntînd spre Dumnezeu, în mãsura aceasta noi am realizat
gîndul lui Hristos ºi voia lui Dumnezeu, care este sfinþirea noastrã. S-o
rupem cu tot ceea ce este pãmînt, nivel inferior în noi, josnic, urît ºi
sã luptãm sã ajungem ºi noi atmosfera cea înaltã a cîntecului, seninã
ºi sfîntã, a seninãtãþii duhovniceºti. Mã bucur întotdeauna cînd gãsesc
oameni care au astfel de preocupãri ºi ne rugãm lui Dumnezeu, mai
ales acum, pentru ei, în secolul acesta materializat ºi josnic, care cautã
sã atragã numai spre lucrurile de jos, spre jumãtatea lui inferioarã. Mai
sînt ºi oameni duhovniceºti, care cautã sã aprindã candela cîntecului
ceresc în sufletele celor credincioºi ºi sã se înalþe mereu, pînã cînd vor
fi permanent în lumina ºi seninul lui Dumnezeu.
Cã în zadar sîntem noi, vorbim ºi zicem, ºi spunem, dacã noi nu
ti nde m s pre ceea ce este mai înalt. De cele mai multe or i ve zi º i
ciocîrlii care cîntã pe pãmînt, dar pe pãmînt cîntecul ciocîrliei nu-i
frumos. E un þipãt, e mai mult un geamãt decît un cîntec. Acolo sus!
Acolo este atmosfera cîntecului! Un om al lui Dumnezeu acolo trebuie
sã tindã ºi aºa trebuie sã spunã. Frumos spune David în Psalmul 10:
Cerurile spun slava Ta ºi întinderea lor vesteºte lucrarea Mîinilor Tale.
O zi spune altei zile acest lucru întruna. O noapte dã de ºtire la alta.
Toate acestea, cu cuvinte care nu se spun, nu se vãd, dar rãsunetul lor
rãzbate peste tot pãmîntul. Rãsunetul lor rãzbate. ªi rãsunetul nostru
trebuie sã rãzbatã, dar rãsunetul unui cîntec minunat. Aºa cum spune
psalmistul: El aude cîntînd cerurile! El aude cîntînd ziua ºi noaptea,
spunînd slava lui Dumnezeu! El trãia în acea atmosferã duhovniceascã
în care comunica ºi cu lucrurile superioare, ºi cu cele inferioare. Cînd
a i l e gã tur ã c u Dumne ze u, a i a ce a s tã c omuni c ar e º i c u na tur a
superi oa r ã , º i cu cea inferioarã. ªi cu cea a îngerilor, ºi cu cea a
lucrurilor. Cînd însã nu mai ai l e gãtur ã c u Dumne zeu, ai pierdut
contactul ºi cu El, ºi cu lumea Lui. Ciocîrlia. Ce minunat este cã am
vorbit despre ea ºi-n înþeles duhovnicesc!
 Pag. 187

Cred cã fiecare dintre noi trebuie sã tindem sã avem aceastã fire

care nãzuieºte mereu spre înãlþimi, cîntînd spre Dumnezeu. Domnul
sã ne ajute sã avem cu toþii aceastã fire duhovniceascã în noi, pentru
ca sã ne împingã mereu spre înãlþimi. Acolo este atmosfera prielnicã
unui credincios adevãrat, înãlþimea. Poate asta a vr ut s ã s punã ºi
psalmistul cînd a spus: Voi ridica ochii mei la ceruri. Da, voi înãlþa
ochii mei la ceruri, spre ceruri. Aºa, aºa e! ªi într-adevãr, cînd tinzi
s pr e Dumne ze u, totdeauna te înalþi. Vezi, ºi-n operele lume º ti º i
pãmînteºti. Ceea ce este insuflat, inspirat din Duhul lui Dumnezeu,
numai aceea este bine ºi numai aceasta înalþã sufletul. Dacã s-a creat
ceva înãlþãtor, nobil, frumos, durabil ºi perma nent în literaturã, în
ar tã, în muzicã - în orice, aceasta este ºi a fost numai ceea ce este
inspirat de Dumnezeu, ceea ce a venit din înãlþimile Lui. Cînd asculþi
o muzicã de Beethoven, de Mozart, de Liszt. Oamenii aceºtia, cînd au
compus aceste lucrãri, au fost inspiraþi de Duhul Sfînt. Atît vezi numai
cã astfel de lucruri înalþã pe om.
Cînd cineva îºi înalþã ochii spre Dumnezeu ºi tinde spre lucrurile
superioare ale Evangheliei, omul acesta se ridicã. Acesta nu poate
deveni josnic, murdar, lumesc. Pentru cã Hristos îl înalþã. Evanghelia
îl înalþã. Duhul Sfînt îl înalþã. Cînd omul priveºte spre maimuþã ºi
spune: Tu eºti strãmoºul meu!, ce sã-l înalþe? El se coboarã, se tîrãºte,
pînã cînd ajunge animal ºi la propriu, ºi la figurat. Atunci îi dispare
fruntea ºi îi cresc umerii ºi pãrul. ªi nu mai vezi la el seninãtatea ºi
frumuseþea une i fr unþi slobode ºi libere, ci o frunte anulatã, ca sã
semene cu acela pe care ºi l-a ales strãmoº. Dar noi, cînd tindem spre
Dumnezeu, totul ni se înnobileazã, se însenineazã. Se pot uºor deosebi
toate feþele oamenilor lui Dumnezeu de orice alte feþe. Nu-i nevoie sã
spui despre cineva: Acesta este un credincios! - cãci el de departe se
vede. Faþa lui spune totdeauna cã el este un fiu al Celui Înalt, nu al
celui josnic. Sã avem în noi acest duh care sã ne înalþe. ªi dacã avem
în noi acest duh, Duhul lui Hristos, acesta întotdeauna ne va înãlþa.
Niciodatã nu vom fi mulþumiþi cu ceea ce am realizat. Vom dori mai
mult ºi mai bine, ºi mai frumos. Acesta este cîntecul ciocîrliei, care te
r i di c ã s pr e Dumne ze u: º i mai mult; ºi mai bine; ºi ma i fr umos .
Dumnezeul nostru meritã! Pentru El n-ai termeni de comparaþie! Cînd
spui: O mamã este aºa de scumpã!, poþi sã spui cam cît. Un frate e aºa
de bun, un prieten e aºa de scump, o soþie e aºa de dragã.
Ai termeni de comparaþie: cît un aur, cît o frumuseþe, cît un soare.
Dar cînd vrei sã spui despre Dumnezeu, nu ai termeni de comparaþie.
Despre Hristos nu poþi spune: El este aºa! Pe El îl iubesc atît! El e
totdeauna mai mult decît îþi poþi închipui. Spre El totdeauna te ridici.
El totdeauna te înalþã. ªi cînd eºti pe vîrful picioarelor te strãduieºti
sã ajungi, cu mîna întinsã, talpa picioarelor Lui. Tot ceea ce este mai
omenesc în El trebuie sã atingi cu ceea ce este mai dumnezeiesc în
tine. ªi, cînd ai fãcut acest contact cu Dumne ze u, a i pr imit viaþa.
Michelangelo l-a zugrãvit pe Adam, în momentul cînd Dumnezeu i-a
dat viaþa, într-un fel interesant. Era Adam fãcut, dar era fãrã viaþã.
Dumnezeu Se apr opi e de e l ºi-ªi atinge vîrful degetului de vîrful
de ge tul ui lui Adam. ªi aºa i-a transmis viaþa. Vîrful degetului lui
Dumnezeu s-a ati ns de vîrful degetului omului. Adam avea întinsã
mîna spre Dumnezeu ºi Dumnezeu ªi-a coborît degetul spre degetul
întins al omului.
Pag. 188

Partea cea mai joasã a lui Dumnezeu a atins partea cea mai de sus
a omului. Aºa s-a fãcut legãtura omului cu Dumnezeu. Adicã tot ce
putem ave a noi mai înalt sã tindã spre Dumnezeu, cãci El coboarã
pî nã l a pa r tea noa s tr ã c e a mai î na l tã. Atunc i ne dã El vi a þ a .
Înomenirea Lui ne-a îndumnezeit pe noi. Dar dacã noi n-am întinde
degetul, dac ã noi n- a m s ui cîntecul, noi niciodatã n-am ajunge sã
realizãm aceastã legãturã, acest conta c t c u Dumne zeu, care ne dã
nemurirea. Fericiþi sîntem atunci - ºi numai atunci sîntem fericiþi -
cînd pute m s ã ne ridicãm cu tot ce este superior în noi, pentru ca,
Dumnezeu venind, sã ne atingã, sã facem contactul cu Dumnezeu. Sã
nu fim niciodatã mulþumiþi cînd rugãciunea noastrã n-a fãcut contact
cu Dumnezeu. O cîntare s pune aºa: Un mugur s-a întîlnit c-o razã.
Da, mugurul se întindea, raza se cobora! Aºa s-a realizat rodul. Raza
c oboa r ã, dar trebuie sã fie º i mugur ul c a r e s ã ur c e . Dumne ze u
coboarã, dar El coboarã numai pînã la un anumit nivel. Pînã la nivelul
la care putem sã urcãm noi. El mai jos nu coboarã. Dacã urcãm noi
pînã la nivelul cerut nouã, se face contactul. Dacã noi nu reuºim sã ne
r i dicã m, nu s e fa c e ni ci un conta c t. Nu ve de m noi ac e a s ta î n
rugãciune? Cînd avem noi o rugãciune de nota 3, de nivel jos, n-am
fãcut niciodatã contactul cu Dumnezeu.
Cînd însã rugãciunea noastrã urcã pînã la nota 10, adicã pînã la
maximum posibil pentru noi ºi pretins nouã, atunci ce minunat avem
contactul cu Dumnezeu! Atunci pãmîntul se cutremurã. Atunci ochii
plîng. Atunci sufletul s e înflãcãreazã. Atunci adunarea se aprinde.
Atunc i Cuvîntul arde. Atunci nu poate fi nimeni piatrã. Dar numai
atunci, cînd face Dumnezeu contactul cu noi! Cînd ajungem la nivelul
ace l a î n c a r e Î l c onta c tã m pe Dumnezeu. Minunat a fost în viaþa
primilor creºtini! Ei nu se mulþumeau cu rugãciuni de jos ºi cu cîntec
de ciocîrlie care stã ºi ciuguleºte în drum. Ci cu acel cîntec al acelei
ciocîrlii care se poate ridica pînã acolo unde se întîlneºte cu cerul. Sã
tindem spre acest nivel. Nouã ni se cere. Nouã ni s- a u dat aripi ºi
condiþii, ºi posibilitãþi, ºi fãgãduinþe. Sîntem vinovaþi dacã nu folosim
toate posibilitãþile pe care le avem, ca sã atingem acel nivel unde Îl
c onta c tã m pe Dumnezeu. Cînd nu atingem acel nivel, atunci ni c i
Cuvîntul n-are nici o valoare, nici rugãciunea n-are nici o putere. Sînt
rugãciuni care se ridicã foarte puþin, poate nici pînã la tavan nu urcã.
Sînt cele ce nu ne cutremurã nici pe noi. Atunci cum sã cutremure
pãmîntul ºi cerul, ºi celelalte sfere? Dacã ducem lipsã de ceva, ducem
lipsã de aceastã rugãciune, de aceastã tendinþã spre înãlþimi, unde sã-L
contactãm pe Dumnezeu. Am a j uns ni º te c i oc î r l i i de drum, care
ciugulesc în drum ºi cîntã pe un morman de gunoi. Jalnicã situaþie a
unor credincioºi care nu reuºesc sã realizeze o viaþã duhovniceascã de
nivel superior, în care sã simþi cã Hristos vorbeºte prin ei ºi pentru
care tu sã poþi spune: Îþi mulþumesc, Isuse Doamne, pentru ei. Aceºtia
au ajuns într-o stare ce-L slãveºte pe Dumnezeu. În starea aceea în
c a r e c î ntecul este mai mult în cer decît pe pãmînt ºi se simte cã e
acolo. Toþi cîþi privesc spre ciocîrlia de sus îºi înalþã privirile. Toþi cîþi
se uitã la c i ocîrlia de jos ºi le coboarã. Ce trist este cînd oamenii
trebuie sã coboare privirile spre cîntãreþii lui Dumnezeu, ºi nu sã le
urce. Este aºa de frumos scris în Luca, în capitolul 6, unde un verset
zice: Isus ªi-a ridicat privirile spre ucenicii Sãi.
 Pag. 189

ªi ce mult spune asta! Isus ªi-a ridicat privirile spre ucenicii Sãi.
O, slãvit sã fie Domnul pentru astfel de ucenici spre care totdeauna
cînd priveºti trebuie sã-þi ridici privirile. ªi vai de acei ucenici spre
care cînd priveºti trebuie totdeauna sã-þi cobori cu tristeþe privirea.
Dacã un lucrãtor, un zidar, nu-i mai sus decît lucrarea lui, el va face
o lucrare proastã. Niciodatã un zidar nu stã mai jos decît zidul pe care
îl construieºte, cãci nu va vedea nici cum lucreazã, nici ce lucreazã,
nici cum zideºte. Lucrãtorul trebuie sã fie totdeauna ma i sus decît
lucrarea. Cum a spus Mîntuitorul: Mã sfinþesc Eu, pentru ca ei sã fie
sfinþiþi în Adevãr. Lucrãtorul trebuie sã fie sfînt, pentru ca lucrarea lui
s ã fi e bunã . Da c ã un l ucr ãtor este numai slab, lucrarea lui va fi
proastã. Pentr u cã lucrãtorul trebuie sã fie totdeauna mai sus cu o
tr e a ptã , i ar l uc r ar e a e s te totdea una ma i jos cu o treaptã de c î t
lucrãtorul. Dacã lucrãtorul se sfinþeºte pentru lucrarea sa, lucrarea sa
va ajunge sã fie ºi ea sfinþitã pentru el. Dacã ciocîrlia este sus ºi cîntã,
spre ea trebuie totdeauna sã-þi ridici privirile. Aºa sã fie toþi lucrãtorii
lui Dumnezeu, toþi copiii lui Dumnezeu, toþi cîntãreþii lui Hristos. Toþi
vorbitorii ºi scriitorii Lui. Ce minunat va fi atunci! ªi aºa erau primii
lucrãtori ai Domnului. Domnul sã ne ajute sã ajungem aºa, pentru ca
ºi cerul sã se bucure de noi, ºi pãmîntul. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 190

Numele scrise în ceruri

Vorbi r e a fr a te l ui Va l er Irinca (Cãrpiniº - Simeria) la nunta de la

Avram Iancu - mai 1980

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Scumpii ºi

preaiubiþii noºtri fraþi, prin harul lui Dumnezeu ºi prin îngãduinþa Lui
cea veºnicã ºi nemãsurat de mare prin care am fost chemaþi ºi noi,
fiecare la timpul ºi la locul unde am fost rînduiþi sã fim puºi, sîntem
acum aici. Pentru ca astfel, î mpreunã cu frãþiile voastre, în aceste
mome nte , s ã pute m aduce prinosul recunoºtinþei sufletului nostru
pentru tot harul deosebit ºi felurit prin care El a cãutat ºi cautã sã ne
facã pãrtaºi chemãrii Sale cereºti. Harul Sãu sã pãtrundã în fiinþa ºi în
viaþa noastrã, pentru ca sã ne poatã face sã putem înþelege ºi noi, aºa
cum spunea Sfîntul Apostol Pavel: Sã puteþi pricepe împreunã cu toþi
sfinþii care este lãrgimea, adîncimea ºi înãlþimea lucrãrii tainelor lui
Dumnezeu. Cuvîntul lui Dumnezeu este Lumina, Adevãrul, Puterea ºi
Viaþa, Apa ºi Pîinea. El S-a coborît ºi S-a întrupat, pentru ca sã ne
poatã face ºi pe noi sã înþelegem, coborîndu-Se la viaþa noastrã realã
pe care noi tr e bui e s ã o trãim aºa cum este datã, aºa cum o avem,
petrecutã în mijlocul luptelor, frãmîntãrilor, necazurilor.
Aºa cum o avem fiecare - cã de multe ori ai vrea sã scapi, vrei ºi
nu te poþi dispensa de tot ceea ce-þi este dat, de tot ceea ce viaþa îþi
aduce sau îþi îngãduie într-un fel sau altul, în timpul vieþii noastre aici,
unde adesea noi cãutãm luptîndu-ne, zbuciumîndu-ne sã ne rezolvãm
problemele vieþii într-un fel sau altul. Tocmai aici Domnul vrea sã
punã degetul pe rana care adesea sîngereazã, a vieþii ºi a sufletului
nostru. În Cuvî ntul l ui Dumnezeu este ascunsã Puterea, Lumina ºi
Foc ul s pr e c a r e noi ti nde m, c ar e a m vrea sã ne învãluie, sã ne
descopere ºi sã ne pãtrundã fiinþa ºi viaþa noastrã. Cãci în mãsura în
care noi îl primim, îl aºteptãm, ne deschidem inima, în aceeaºi mãsurã
e l pã tr unde º i fa c e l umi nã , º i d e s c o p e r ã ta i ne l e - º i s î nte m
binecuvîntaþi, sîntem învioraþi. De aceea, cu fiecare cuvînt spus, scris,
a r ã ta t, mã r tur i s i t, El cautã sã ne pãtrundã ºi sã ne facã sã putem
înþelege ceea ce este potrivit cu voia ºi hotãrîrea Lui. În Evanghelia
dupã Luca, la capitolul 10, începînd cu versetul 17, este scris: Cei 70
s-au întors plini de bucurie ºi au zis: Doamne, chiar ºi dracii ne sînt
supuºi în Numele Tãu. Isus le-a zis:
Am vãzut pe satana cãzînd din cer. Iatã cã v-am dat putere sã
cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpii, ºi peste toatã puterea vrãjmaºului
ºi nimic nu vã va putea vãtãma. Totuºi sã nu vã bucuraþi de faptul cã
duhurile vã sînt supuse, ci bucuraþi-vã cã Numele voastre sînt scrise
în Ceruri. În ceasul acela, Isus S- a bucurat în Duhul Sfînt ºi a zis:
Tatã Doamne al Cerului ºi al pãmîntului, Te laud pentru cã ai ascuns
aceste lucruri de cei înþelepþi ºi pricepuþi ºi le-ai descoperit pruncilor.
Da, Tatã, pentru cã aºa ai gãsit Tu cu cale. Toate lucrurile Mi-au fost
date în mîini de Tatãl Meu ºi nimeni nu ºtie cine este Fiul, afarã de
Tatãl, ºi nici cine este Tatãl, afarã de Fiul ºi de acela cãruia vrea Fiul
sã i-L descopere.
 Pag. 191

Apoi S-a întors spre ucenici ºi le-a spus deoparte: Ferice de ochii
care vãd lucrurile pe care le vedeþi voi, cãci vã spun cã mulþi proroci
ºi împãraþi au dorit sã vadã lucrurile pe care le vedeþi voi ºi nu au
vãzut, sã audã ce auziþi voi ºi nu au auzit ( Luca 10, 17-24 ). În toate
rugãciunile mele mã rog pentru voi toþi, cu bucurie, pentru partea pe
care o luaþi la Evanghelie din cea dintîi zi pînã acum. Sînt încredinþat
cã Acela care a început în voi aceastã lucrare o va isprãvi pînã în ziua
lui Isus Hristos. ªi mã rog ca dragostea voastrã sã creascã tot mai mult
în cunoºtinþã ºi în orice pricepere, ca sã deosebiþi lucrurile alese,
pentru ca sã fiþi curaþi ºi sã nu vã poticniþi pînã în Ziua Venirii lui
Isus. Dumnezeul pãcii, care, prin Sîngele Legãmîntului celui Veºnic,
a sculat din morþi pe Domnul nostru Isus, Marele Pãstor al oilor, sã
vã facã desãvîrºiþi în orice lucru bun, ca sã faceþi voia Lui ºi sã lucreze
în noi ce este plãcut, prin Isus Hristos. A Lui s ã fi e slava în veci.
Amin. Ei vor vedea Faþa Lui ºi Numele Lui va fi pe frunþile lor. Acolo
nu va mai fi noapte. ªi nu vor mai avea trebuinþã nici de lampã, nici
de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina.
ªi vor împãrãþi în vecii vecilor. ªi îngerul mi-a zis: Aceste cuvinte
sînt vrednice de crezare ºi adevãrate. ªi Domnul Dumnezeul duhurilor
ºi al prorocilor a trimis pe îngerul Sãu sã arate robilor Sãi lucrurile
care au sã se întîmple în curînd. ªi iatã, Eu vin curînd! Ferice de cel
ce pãzeºte cuvintele prorociei din cartea aceasta! Eu, Ioan, am auzit
ºi am vãzut lucrurile acestea. ªi dupã ce le-am auzit ºi le-am vãzut,
m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arãta, ca sã mã închin
lui. Dar el mi-a zis: Fereºte-te sã faci una c a a c e a s ta . Eu s î nt un
împreunã slujitor împreunã cu tine ºi cu fraþii tãi, prorocii, ºi cu cei ce
pãzesc cuvintele din cartea aceasta. Închinã-te lui Dumnezeu. Apoi
mi-a zis: Sã nu pecetluieºti cuvintele prorociei în cartea aceasta. Cãci
vremea este aproape. Cine este nedrept sã fie nedrept ºi mai departe;
cine este întinat sã se întineze ºi mai departe; cine este fãrã prihanã sã
trãiascã ºi mai departe fãrã prihanã. ªi cine este sfînt sã se sfinþeascã
ºi mai departe! Iatã, Eu vin curînd; ºi rãsplata Mea este cu Mine, ca
sã dau fiecãruia dupã fapta lui. Eu sînt Alfa ºi Omega, Cel dintîi ºi Cel
de pe urmã, Începutul ºi Sfîrºitul.
Ferice de cei ce îºi spalã hainele, ca sã aibã drept la pomul vieþii ºi
sã intre pe porþi în cetate! Afarã sînt cîinii, vrãji tor i i º i curvarii,
ucigaºii, închinãtorii la idoli ºi oricine iubeºte minciuna ºi trãieºte în
minciunã! Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu sã vã adevereascã aceste
lucruri pentru Biserici. Eu sî nt Rãdã c i na º i Sã mî nþ a l ui Da vi d,
Luceafãrul strãlucitor de dimineaþã. ªi Duhul ºi mireasa zic: Vino! ªi
cine aude sã zicã: Vino! ªi celui ce îi este sete sã vinã; cine vrea, sã
ia Apa Vieþii fãrã platã! Cel ce adevereºte aceste lucruri zice: Da, Eu
vin curînd. Amin! Vino, Doamne Isuse!
Fraþilor, acestea sînt cuvintele care au rãmas de peste veacuri. În
ce mãsurã ele au fost primite, crezute, trãite? Pentru aceia, în fiecare
generaþie, celor care L-au iubit, L-au aflat, L-au ascultat, L-au slujit
º i L- a u ur ma t, El l e- a descoperit Lumina, prin Duhul Lui , c a r e
încredinþeazã pe oricare vine la El de Adevãrul pe care trebuie sã-L
primeascã, sã-L creadã ºi sã-L urmeze, care este Luminã ºi descoperã
în inima ºi în sufletul fiecãruia adevãrul, adicã ceea ce este cu adevãrat
în om. Noi stãm în faþa Adevãrului.
Pag. 192

Adevãrul nu are nevoie nici de propte, nici de pãreri, nici de

apãrãtori, pentru cã el se apãrã singur. Adevãr ul s-a apãrat singur
totdeauna, chiar ºi atunci cînd pãrea cã s-a sfîrºit cu El, cînd stãtea în
faþa judecãtorilor ºi, lovindu- L pe s te Fa þ ã , I- a u s pus : c a r e este
Ade vã r ul ? Ce e s te Adevãrul? ªi El tãcea ºi nu rãspundea nimi c .
Atunci Adevãrul era dispreþuit ºi pãrãsit de toþi, chiar ºi de ai Lui. El
se apãra. Adevãrul se apãra prin El Însuºi. Dar, fraþilor, Adevãrul nici
nu cruþã. Atunci cînd Natan a trebuit sã spunã pe faþã ºi cînd a trebuit
sã-l arate cu degetul pe David pentru pãcatul lui, Adevãrul n-a cruþat.
Atunci cînd a trebuit sã-i spunã Irodiadei pe faþã, Adevãrul n-a cruþat,
pentru cã ea fãcea ceea ce nu trebuia. El n-a cruþa t. Vedeþi, noi de
multe ori, în cuibul nostru cald ºi plãcut, ºi frumos, ne complacem sã
stãm ºi sã nu fim incomodaþi ºi însãrcinaþi cu nimic. Cînd Adevãrul ne
des c ope r ã , mus tr î ndu-ne starea noastrã, pentru ca sã ne facã sã-i
înþelegem rostul ºi menirea, noi ar trebui sã spunem: Mulþumesc, cum
spune Sfîntul Apostol Pavel, scriind: Fraþilor, mulþumesc pentru toatã
partea pe care o l ua þ i î n Eva nghel i e de a tunc i de cînd aþi auzit
Cuvîntul! Partea pe care voi tr e bui e s ã v-o faceþi este care v-aþi
fãcut-o.
ªi El sã vã dãruiascã putere. ªi mã rog ca dragostea voastrã sã
meargã crescînd în cunoºtinþã ºi în pricepere, pentru ca sã fiþi pãziþi
pînã în ziua venirii Lui. Fraþilor, ºi Duhul, ºi Mireasa zic: Vino! O,
da c ã Duhul Ce l c a r e c a utã s ã ne de s c ope r e Voi a , Ce l c a r e ne
încredinþeazã de Adevãr, Cel care vrea sã ne facã pãrtaºi cu El nu ne
spune nimic? Dacã nu ne spune nimic, înseamnã cã e ºi un semn de
întrebare. Dacã noi nu simþim impulsurile Duhului, puterea Duhului
ºi lacrimile Duhului. Pentru cã aceasta este lucrarea lui Dumnezeu! La
î nc e put, de spre cei care au fost trimiºi sã vesteascã Cuvîntul l ui
Dumnezeu, spune în Faptele Apostolilor aºa: Ei vorbeau nu de la ei,
ci ceea ce le dãdea Duhul sã vorbeascã, adicã sã facã decunoscutã
Taina, sã-L facã decunoscut pe Isus. Pentru cã numai în Numele Lui
este descoperitã mîntuirea sufletelor ºi a vieþii noastre. Orice þi se
pare, orice alt mijloc, nu ne poa te fa c e ca sã putem înþelege ºi sã
putem pãtrunde aceste lucruri atît de minunate. Numai cînd Domnul
ni le face cunoscute În Evanghelia dupã Luca, altundeva, se spune cã
cei 70 s-au întors bucuroºi pentru cã º i dracii le erau supuºi. Dar
Domnul le spune: Bucuraþi-vã cã numele voastre sînt scrise în ceruri!
Fraþii mei, bucuraþi-vã nu pentru cã dracii vã sînt supuºi, ci pentru cã
numele voastre sînt scrise în ceruri.
În Cartea Apocalipsa, în capitolul 20, ultimul verset spune aºa:
Oricine n-a fost gãsit scris în Cartea Vieþii a fost aruncat în iazul de
foc. Bucuraþi-vã pentru cã numele vostru e scris în ceruri! Frate ºi
sorã! Aici este toatã taina vieþii ºi mîntuirii sufletelor noastre. Pentru
cã noi aici putem crede într-un fel sau altul. Putem umbla într-un fel
sau altul. Ne putem permite într-un fel sau în altul. Dar cînd numele
nos tr u e s te scris în ceruri, aceasta este pecetea pe care Duhul lui
Dumnezeu a pus-o peste inima, sufletul ºi viaþa noastrã. Pentru cã aºa
am auzit aici: El va ºterge orice lacrimi din ochii noºtri. Ei vor vedea
Faþa Lui ºi Numele Lui va fi scris pe frunþile lor. Dacã Numele lui
Isus este scris pe frunþile ºi pe viaþa noastrã, atunci tãria ºi puterea Lui
ne vor însoþi pretutindeni ºi peste tot. Dragostea Lui este aceea care
ne va însoþi, care ne va acoperi, care ne va curãþa, care ne va sfinþi ºi
ne va pregãti.
 Pag. 193

2 prieteni s-au întîlnit dupã 20 de ani. ªi unul dintre ei, cînd l-a
vãzut prima datã pe celãlalt, i-a spus:
- Bunã ziua, domnule doctor! Celãlalt îl întrebã mirat:
- Dar de ce-mi spui domnule doctor? Eu nu sînt doctor.
- Bine, dar atunci cînd ne-am despãrþit noi pentru ultima datã,
spuneai cã tu te-ai pregãtit ºi vrei sã te faci doctor; cã pe orice cale
vrei sã ajungi doctor. ªi eu am crezut cã tu eºti doctor.
- Bine, eu am crezut, am fãcut tot ce am putut, dar nu am ajuns.
Fraþilor, noi adesea era sã peticim viaþa noastrã. Vrem ca noi sã facem
ºi sã dregem noi. Sã aranjãm lucrurile în aºa fel, încît sã ne placã, sã
ne convi nã nouã . Da r da c ã nu vine naºterea de sus, dacã nu vine
puterea lui Dumnezeu, în zadar. Dacã nu ne încredinþeazã Duhul lui
Dumnezeu, dacã El nu spune Vino!, dacã El nu te cheamã, dacã El nu
te trimite, dacã El nu te sfinþeºte, noi pute m face într-un fel sau în
altul , dar asta þine puþin trece repede ºi se sfîrºeºte. De aceea, ce
Dumnezeu a fãcut, aceea rãmîne. Sãptãmîna trecutã am fost la soþie
la spital ºi acolo m-am întîlnit cu o sorã cu care nu ne-am vãzut de 24
de ani. Cînd ne-am întîlnit dupã aceºti 24 de ani, ne-am dat mîna ºi
am zis: Slãvit sã fie Domnul! ªi am ºtiut de unde nu ne-am mai vãzut.
Cînd ne-am întîlnit, mi s-au umplut ochii de lacrimi. Ce a fost? Ce
este la mijloc? Acolo unde este puterea ºi dragostea Domnului, acolo
chiar timpul ºi împrejurãrile le putem trãi.
Unii trec într-o parte ºi unii într-alta. Dar dacã am rãmas în El,
aceasta va face sã trãim ºi sã simþim. Indiferent cã sîntem în necaz, în
frãmîntãri cã fiecare le avem într-un fel sau în altul, fiecare ne avem
poverile noastre, frãmîntãrile noastre, dar dacã trãim cu Domnul acolo
unde am fost puºi ca sã ne facem partea noastrã, în locul ºi în starea
prin care sã putem slãvi, binecuvînta, mãri Numele ºi puterea dragostei
Lui, nimeni ºi nimic nu ne poate despãrþi. Cã apostolul ne spune: Cine
ne va despãrþi pe noi de dragostea lui Dumnezeu? Moartea, necazurile,
lipsurile, îngerii, puterile, veacul de acum, veacul viitor? Nu ne va
despãrþi nimic. Acolo unde El a spus - dacã numele nostru este scris
în cer - nimeni ºi nimic, frate ºi sorã, nu ne poate ºterge. ªi bucuria
noastrã este nu pe ntr u c ã ne pute m vedea, cã ne putem întîlni, ci
pentru cã numele nostru este scris în ceruri! Cã Celui care vine, Duhul
º i Mi r easa Îi zic: Vino, Doamne Isuse! Fraþilor, ce aºteptãm noi ?
Aºteptãm vremuri mai bune, împrejurãri mai plãc ute? Adunãri sau
rînduieli, slujbe? Toate sînt bune ºi frumoase, ºi folositoare. Toate
acestea sînt mijloace prin care noi putem vedea mai frumos, prin care
putem cînta mai minunat, prin care putem iubi mai mult. Dar inima
noastrã sã zicã: Vino, Doamne Isuse! Pentru cã mereu El este Acela
care este î n s tare sã ºteargã lacrimile ºi durerile, ºi zbuciumul, ºi
frãmîntãrile din inima fiecãruia. Acum 3 sãptãmîni, într-o noapte, a
murit un frate.
A trecut la Domnul. ªi foarte mulþi fraþi erau adunaþi acolo. Nu s-a
putut spune nici un cuvînt, nici vorbi, nici cînta . Da r un fr ate s-a
sculat ºi a spus în gura mare: Dar, fraþilor, nici plînge nu putem? ªi
a început toatã adunarea un hohot de plîns. Fraþilor, dacã avem pe
inimã Lucrarea lui Dumnezeu ºi lucrul lui Dumnezeu, dacã avem pe
inimã, în orice împrejurãri, anumite stãri º i i mpa s ur i di n care nu
putem ieºi, atunci, grabnic la Cruce!
Pag. 194

Lacrimile ºi dragostea împacã totul. Noi atunci ne spunem, ne

întãrim, ne sfãtuim: Fiþi aºa. Umblaþi aºa. Faceþi aºa Cîte sfaturi ne
sînt date, da r da c ã n- am a j uns l a Is us , n- a m r ezolvat nimic! La
pi c i oa r e l e Lui ! Numai acolo, fraþilor! Numa i cî nd a m a j uns l a
picioarele Lui ni se dezleagã toate tainele. Atunci cad solzii de pe ochi,
de pe inimã, de pe viaþã, de pe gurã. ªi, în tãcerea cea mai profundã,
acolo se cîntã cîntecul cel mai frumos: cîntecul pãsãrii mãiestre, pe
care numai ea îl aflã, îl cîntã în tainã, suspinînd ºi rugîndu-se adesea,
fãrã sã spunã nimic. Fãrã zgomot ºi fãrã gãlãgie! Aºa a fost Lucrarea
mîntuirii noastre! Aºa ne-a fost pãstratã. ªi, pentru aceasta, Cuvîntul
cu care am fost legaþi, prin care am fost curãþaþi, sã-l legãm la gîtul ºi
la inima noastrã ca pe cea mai scumpã ºi sfîntã comoarã. El ne-a dat
putere ca sã cãlcãm peste ºerpi ºi peste nãpîrci fãrã sã ne vãtãmãm. Li
s-a dat putere! Bucuraþi-vã nu numai pentru cã aþi fãcut ºi faceþi care
faceþi - sau cã vã întoarceþi mereu bucuroºi de la anumite biruinþe. Dar
bucuraþi-vã pentru cã numele vostru este scris în ceruri ºi de numele
acesta scris acolo îþi este legatã crucea ta, suferinþa ta, necazul tãu. De
multe ori sînt lucruri prin care treci fãrã sã poþi sã spui nimic. Dar
tr e bui e s ã tr e ci aºa, fãrã sã spui nimic nimãnui. Aºa e s te l e ga tã
binecuvîntarea noastrã: în Numele Lui, de dragostea Lui. Domnul sã
ne ajute, fraþilor, sã putem ºi noi spune împreunã cu Duhul care ne-a
chemat, împreunã cu Duhul care ne s tr i gã pe nume , î mpr e unã cu
Duhul care vrea sã ne pregãteascã: Vino, Doamne Is us e ! Da r noi
adesea stãm nepãsãtori ºi reci. El trece pe lîngã noi, noi trecem pe
lîngã El fãrã sã-I auzim ºi fãrã sã-I înþelegem glasul Lui plãcut. ªi
Duhul, ºi Mireasa zic: Vino, Doamne Isuse!
Fraþilor, El vine în curînd ºi cine aude sã zicã: Vino, Doamne!
Frate, dacã auzi ºoapta Lui, chemarea Lui, dacã îþi pãtrunde inima ºi
sufletul frãþiei tale, spune-i ºi frãþia ta: Vino! Dacã pînã acum poate
n-ai auzit - cãci multe suflete n-au auzit ºi n-au fost chemate încã - El
îi cheamã pe toþi. Nu vrea sã rãmînem afarã nici unul. Dacã numele
frãþiei tale nu a fost scris pînã azi în ceruri, ai o ocazie, frate ºi sorã.
Vino la picioarele Domnului Isus. Aleargã degrabã la Numele Lui ºi
la puterea Lui, prin care poþi sã îþi afli izbãvirea, ocrotirea, sprijinul
ºi mîntuirea sufletului. Nimeni ºi nimic nu poate, decît El, pentru cã
numai El, Domnul Isus, spunea cînd Se ruga înainte de Gheþimani: Eu
ºi Tatãl una sîntem! De aceea Mã rog ca ºi ai Mei sã fie una. Nu Mã
rog sã-i iei din lume, ci Mã rog sã-i pãzeºti de cel rãu. Facã Domnul
Isus ca ºi noi sã fim una cu El în toate stãrile ºi împrejurãrile, sã fim
una ca ºi El cu Tatãl. Cãci numai El adesea a cãutat sã fie una cu noi,
dar noi nu am î nþ e l e s . Mulþumim Domnului pentru toatã partea pe
care El o ia; noi ne facem doar partea noastrã, ne cunoaºtem slujba
noastrã, locul nostru, pe care trebuie sã ni le facem conºtiincioºi ºi cu
toatã dragostea. Cînd eram al ºcoala primarã, în cartea de citire de
atunci era o povestire hazlie cu adevãrat. Bãrbatul, venind acasã îi
reproºa soþiei:
- Tu nu faci nimic toatã ziua. Nu se vede nimic dupã tine. Atunci
soþia, într-una din zile, îi zise:
- Bine, tu zici mereu aºa. Mîine mã duc eu în locul tãu, dar rãmîi
tu acasã, sã faci lucrul meu. ªi a rãmas bãrbatul acasã - ºi atîtea s-au
întîmplat. A uitat uºa deschisã ºi pisica a vãrsat smîntîna.
 Pag. 195

A uitat de vacã, a legat-o cu funia ºi vaca s-a spînzurat. Toate au

mers pe dos. ªi atunci cînd soþia a venit acasã, l-a întrebat pe bãrbat:
- Ce ai fãcut? Dar bãrbatul strigã:
- Ajunge! Fiecare la treaba lui. Fraþilor, fiecare sã ne cunoaºtem
locul ºi starea noastrã prin care sã putem sluji, sã putem urma ºi sã
putem trãi cu Domnul. Domnul sã ne ajute pe toþi, ca numele noastre,
ale tuturor celor cîþi sîntem aici, sã fie scrise în ceruri. Aceasta sã
r ã mî nã o î ntrebare pentru toþi, sã fie un semn al întrebã r i i : da cã
numele meu este scris sau nu în Cartea Vieþii. Cã dacã nu este scris,
frate ºi sorã, zadarnice sînt celelalte. Domnul sã ne ajute la aceasta la
toþi. Amin.
Pag. 196

Aduceþi-vã aminte de lacrimi

Vorbirea fratelui Popa Petru (Sãucani) la nunta de la Avram Iancu -

mai 1980

De aceea, vegheaþi ºi aduceþi-vã aminte cã timp de 3 ani, zi ºi

noapte, n-am încetat sã sfãtuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi
( Fap. Ap. 20, 31 ). Astfel dar, preaiubiþilor, dupã cum totdeauna aþi
fost ascultãtori, duceþi pînã la capãt mîntuirea voastrã, cu fricã ºi cu
cutremur ( Filipeni 2, 12 ). Slãvit sã fie Domnul! Ne-am bucurat în
mome nte l e a cestea atît de fericite aici, la o nuntã. Vedem î n fa þ a
noastrã 2 tineri care au putut sã creascã din tinereþea lor, prin harul ºi
prin dragostea lui Dumnezeu ºi prin sfaturile pãrinþilor lor, sã creascã
ºi s ã a j ungã c a niºte flori în grãdina lui Dumnezeu. Nu cum cresc
atîþia ºi atîþia tineri în vremile noastre, care sînt ruºinea societãþii ºi a
Bisericii ºi pentru care se varsã atîtea lacrimi. Dar cine oare le mai
poate înþelege? ªi la nunta aceasta s-a vãrsat lacrimi ºi se mai varsã
încã. Privim feþele voastre ºi le vedem cu lacrimi.
Acei care îi aveþi aici lîngã voi pe copiii voºtri pe care vi i-a dãruit
Dumnezeu sã fie lîngã voi ºi lîngã Hristos, la masa aceasta printre ai
Lui, voi aveþi nãdejdea fericitã cã nu veþi fi despãrþiþi de ei niciodatã
ºi nici ei nu vor fi despãrþiþi de voi, pãrinþii lor. O, voi puteþi atunci sã
plîngeþi de bucurie! Slavã Þie, Doamne, slavã Þie! Cã nu e mai mare
bucurie pentru un pãrinte, pentru un tatã, pentru o mamã, decît sã-i
va dã l î ngã e l ºi pe copiii dãruiþi de Dumnezeu. Dar mai sînt aic i
pãrinþi, mai sînt aici fraþi, taþi ºi mame care plîng cu inima zdrobitã de
durere cînd privesc la tinerii aceºtia curaþi de aici ºi îºi aduc aminte în
aceste momente: Doamne, oare acum unde este fiul meu? Unde-i fata
mea? ªi aºa plîngem ºi unii, ºi alþii. Doamne Isuse, noi plîngem la o
nuntã. De ce se spune oare cã Tu eºti rãstignit ºi astãzi? Numai Tu vei
înþelege plînsul lor ºi lacrimile lor. ªi sãmînþa udatã cu lacrimi va rodi.
Cei ce au semãnat plîngînd, aceia vor secera cu bucurie. Fraþii mei
dragi, pentru cei care au fost ascultãtori, Îi mulþumim lui Dumnezeu,
pentru cã ei au fost ascultãtori.
Dorim pentru toþi tinerii care au privit ºi au fost pãrtaºi la aceastã
sãrbãtoare a nunþii lor sã ia o pildã, sã ia un exemplu cã se poate trãi
cu Hristos. ªi e aºa de dulce viaþa cu Isus a tunci cînd te apleci pe
braþul Lui! Nu se poate spune în cuvinte ceea ce simte inima tînãrã
slujidu-I lui Hristos, mergînd cu Hristos, mergînd cu fraþii, mergînd
pe calea Lui. Mulþumim lui Dumnezeu pentru voi, toþi aceºti tineri
dragi care aþi ºtiut ºi voi sã fiþi ascultãtori, care aþi învãþat ºi voi sã nu
zdrobiþi inima pãrinþilor voºtri care v-au crescut, care v-au vrut binele,
care v-au sfãtuit ºi care vã mai sfãtuiesc încã cu lacrimi. Ne aducem
aminte de cuvintele Sfîntului Apostol Pavel, pe care le-am amintit aici.
În Milet, în Efes, cît a stat el, 3 ani, zi ºi noapte, n-a încetat. Fraþii
noºtri, surorile noastre iubite, cît aþi stat voi între ai voºtri? 3 ani, 3
luni, 3 zile sau 3 ceasuri? Fã ºi tu aºa, nu înceta. Nu înceta pînã cînd
te þine Dumnezeu între ai tãi. Sfãtuieºte-i. ªi noi a m pr i mit multe
sfaturi ºi se dau multe învãþãturi, dar oare de ce nu rodesc?
 Pag. 197

Spunea poetul cu lacrimi: Pînã nu-þi uzi cu sudoarea frunþii

tale-orice rãsad, florile uscate-þi picã, roadele necoapte-þi cad. Cad jos
pe pãmînt r oa dele necoapte. Flori frumoase de nãdejde pe care le
aveai ieri, roade pe care le aºteptai ca mîine, numai vezi cã se usucã
ºi au cãzut jos. O, mamã, o, tatã! Nu înceta, pînã c î nd ma i e º ti în
trupul acesta, pînã cînd ºi în casa ta, ºi în familia ta, ajungi sã faci
ceea ce au fãcut înaintaºii. Sã faci ce au fãcut pãrinþii tãi: mîntuieºte-i
c u l a cr i mi, pentru cã numai lacrimile tale vor mai putea sã mi º te
oarecum inima. Vor putea sã aducã, sã rãsarã ceva ºi sã nu se mai
usuce, sã nu cadã la pãmînt, sã nu se veºtejeascã. Binecuvîntatã a fost
ace a vr e me c î nd Apos tolul Pavel a fost în Milet ºi în Efes. Acei
oameni nu au uitat niciodatã sfaturile acestuia. Am vrea ca fraþii, dupã
c e s e duc a ca s ã , cãc i a c um timpul nostru e aºa de scurt, s ã ma i
citeascã ºi versetul 30 din Faptele Apostolilor, capitolul 20, pe care nu
l-am citit aici ºi despre care inima lui Pavel spunea mereu: Aduceþi-vã
aminte cum v-am sfãtuit eu. El, Pavel, care i-a nãscut în lanþurile lui,
el, care a suferit pentru Evanghelie. Copilaºii mei, pentru care simþesc
durerile naºterii pînã cînd va lua Hristos chip în voi. O, ei nu au uitat
ce a fãcut Pavel între ei.
ªi-au adus aminte în toate împrejurãrile vieþii lor, prin orice stãri
au trecut în viaþã, de lacrimile lui Pavel, cum i-a sfãtuit în viaþã. Ei nu
au uitat. Lacrimile nu se uitã. ªi sfaturile acestea au ajuns de atunci
ºi pînã astãzi, la nuntã în Avram Iancu, datoritã acelor pãrinþi sfinþi
care au trãit aceleaºi momente, care au ºtiut sã sfãtuiascã cu lacrimi ºi
sã-i aducã sub Crucea lui Hristos pe toþi cei dragi ai lor. Ne-am adus
aminte de vãduva din Sarepta Sidonului la care a fost trimis Ilie atunci
cînd a fost foametea aceea mare ºi nu mai avea nimeni ce sã mãnînce,
cînd toþi murea u de foa me . ªi Dumnezeu închisese cerul, iar Ilie
spunea: Doamne, nu le mai da, cã degeaba le dai, cã nu Te cunosc.
La s ã - i fãrã ploaie pînã cînd Te vor cunoaºte cã Tu e º ti . Î n ac el e
vr e mur i gr e l e, Ilie a fost trimis la vãduva din Sarepta Sidonul ui .
Vãduva din Sarepta avea un singur copil.
Nu ºtim de ce, pe unde-i aþa mai subþire, tot pe acolo se rupe. De
ce oare e aºa? Vãduva era ºi ea credincioasã. Multe vãduve au mai
fost pe acolo - spune chiar Domnul Isus - dar n-a fost trimis Ilie decît
numai la ea, la una singurã, nu la cele multe. Cum multe nunþi au fost
ºi în vremea aceea, dar numai la una a fost Domnul Isus. Cum ºi în
Avram Iancu au fost multe nunþi, ºi numai la nunta aceasta a venit ºi
El cum n-a fost la altele încã. Acolo la vãduva din Sarepta Sidonului
a fost trimis Fiul lui Dumnezeu. Vãduva sãrmanã mai avea un pumn
de fãinã. Nu ma i a ve a a l tã fã i nã. Mur i s e r ã mulþi de foame ºi se
pregãtea sã moarã ºi ea. Bãrbatul ei murise demult. Iar ea, în haina ei
de vã duvi e º i zdr obi tã de dur ere, cu copilaºul drag care îi ma i
r ã mã s e s e , c u c r e di nþ ã s c umpã î n Dumne zeul Cel vi u, a r ã ma s
credincioasã. Fraþii mei ºi surorile mele iubite, rãmîneþi credincioºi ºi
cînd va veni ceva sã vã înnegreascã viaþa ºi viitorul sau sã vã rãpeascã
fiinþe scumpe ºi dragi. Dumnezeul vostru e viu ºi vã va veni în ajutor
la timpul potrivit. Vine Ilie ºi îi spune:
- Sorã dragã, mi-e foame. Fã-mi, te rog, o turtã.
- Omule al lui Dumnezeu, n-am decît un pumn de fãinã. Mai pot
sã fac o turtã pentru mine ºi pentru fiul meu. O mîncãm ºi murim.
- Nu, scumpã sorã, cum sã muriþi? Voi aveþi un Dumnezeu viu. Eu
sînt slujitorul Lui. El m-a trimis la voi.
Pag. 198

Fã turtã ºi crede cã nu se va împuþina untdelemnul din ulciorul tãu

ºi nici fãina din oala ta. Ea a fãcut turta aºa, dar spunea cineva cã nu
era apã, cã secaserã ºi izvoarele, ºi pîrîul Chedron, la care fusese Ilie
mai înainte. Secase ºi nu mai avea apã. Poate cã va fi venit ispititorul
la el ºi va fi spus: Vezi ce ai fãcut, Ilie? Vezi rugãciunea ta, cã tu te-ai
rugat sã nu plouã ºi au pierit atîþia oameni. Tu vei rãspunde în faþa lui
Dumnezeu pentru cei care au murit. Acuma mori ºi tu. Vei muri de
sete, cã tu te-ai rugat aºa. Dar Ilie a crezut! L-a crezut puternic pe
Dumnezeul lui ºi nu s-a dat înapoi în faþa ispititorului. El a crezut.
Binecuvîntatã sã fii tu, credinþã, care în încercãrile cele mari nu te dai
înapoi din faþa ispitei. Vãduva din Sarepta a fãcut din pumnul de fãinã
turta. ªi, fiindcã nici nu era apã, spunea cineva cã ea n-a avut nevoie
nici de apã. Aluatul de pîine l-a frãmîntat cu lacrimile ei. A copt 2
turte. Una a dus-o lui Ilie ºi una a dat-o fiului ei. Ei nu i-a mai rãmas
ni mi c . Ea a r ãma s flãmîndã, aºa cum ºtiu sã facã numa i ma me l e
a de vã r a te. Aºa cum ºtiu sã facã numai pãrinþii. Aºa cum a u fãc ut
pã r i nþ i i noº tr i . Aº a c um ma i fac ºi astãzi unii dintre ei, a cãror
r ugã ci une o s i mþ i m, ale cãror sfaturi cu lacr i mi nu l e vom ui ta
niciodatã. I-a spus fiul ei:
- Mama mea, niciodatã în viaþa mea n-am mîncat aºa ceva, aºa de
dulce, aºa bun. Mama aceasta ºi-a întors capul în altã parte, ºi-a ºters
lacrimile, nu i-a spus nimic, pentru cã aceastã turtã a fost înmuiatã cu
lacrimile ei. Fraþii mei dragi, surioare mame, învãþaþi ºi de la nunta
aceasta ceva, cã Dumnezeu a fost aici, Hr i s tos a fos t a i c i. Nu vã
supãraþi, scumpii noºtri miri, cã în ziua fericirii voastre, în ziua nunþii
voa s tr e noi pr i vi m º i l a voi c u dr a g, da r ma i mul t pr i vi m c u
scumpãtate la Isus Cel Rãstignit pentru care am venit în locul acesta,
pentru cã am auzit cã voi Îl chemaþi pe El. Surori iubite ºi fraþi dragi!
De cîte ori v-aþi dus voi în locuri iubite sã-L auziþi pe Isus ºi de cîte
ori v-aþi întors cu inimile zdrobite de durere, cãci au vorbit mulþi, dar
n-a vorbit El. Unde eºti, Doamne Isuse? Oare unde Te-ai dus, de nu
ne mai vorbeºti Tu? De ce nu ne mai cînþi Tu ca ºi altãdatã? De ce nu
ne mai vorbeºti Tu ca ºi altãdatã? De aceea am venit pînã aici ºi
noi, pentru cã am crezut cã la aceastã nuntã va veni El. ªi a venit. ªi
de aceea privirile noastre se îndreaptã întîi spre El ºi-I dãm cinste Lui,
ºi-L iubim pe El, ºi vrem sã-L ascul tã m pe El. ªi în al 2-lea rînd,
pentru El ºi prin El, mulþumim ºi pentru bucuriile acestea scumpe pe
care ni le dã. Am vrea, mame scumpe, am vrea, taþi scumpi, ºi de la
nunta aceasta sã mergem ºi noi cu încã o învãþãturã , sã o punem la
inimile noastre. Lacrimile! Puneþi lacrimile în lucru! Faceþi-i pe ai
voºtri sã simtã gustul dulce care nu se poate simþi nicãieri în lumea
aceasta ca ºi lacrimile mamei, ca ºi duioºia inimii pãrinteºti, ca sã fie
copiii noºtri ascultãtori, chiar ºi cei care nu s î nt a s c ul tãtor i . Ne
bucurãm pentru cei cãrora li se potriveºte acest verset, pe care-l spune
Sfî ntul Pavel la Filipeni: Pr e a i ubi þ i l or, voi a þ i fos t totde a una
a s c ul tã tor i . Î n faþa acestui verset, nu ºtiu cum putem sã stãm uni i
dintre noi care nu am fost chiar totdeauna ascultãtori. Noi, cei care am
fost ºi neascultãtori cîteodatã. Cînd Isus ne-a trimis, poate nu ne-am
dus chia r a tunc i , c i am a mî na t pî nã ma i tî r zi u. Ne - a m dus c u
î ntî r zi e r e . Cî nd rugãciunea ne aºtepta. Cînd dragostea ºi mil a ne
aºteptau. Cînd bolnavii ne aºteptau. Cînd Lucrarea ne aºtepta. Cînd
fraþii ne aºteptau. Noi poate nu totdeauna am fost ascultãtori.
 Pag. 199

ªi, cînd citim versetul acesta, în loc sã zîmbim, la unii poate ni se

umple inimile de durere ºi ochii de lacrimi: Doamne, eu n-am fost
totdeauna ascultãtor. Ajutã-mã mãcar ce mi-a mai rãmas, mãcar de
acum sã fiu ascultãtor! Pentru ca noi, fiind ascultãtori de Dumnezeu,
ca pãrinþi, sã putem apoi sã avem încrederea cea scumpã ºi sfîntã cã,
dupã ce i-am sfãtuit cu lacrimi pe dragii noºtri, vor fi ºi ei ascultãtori.
Zdr obi þ i c a pul º a rpelui, s-a spus aici. Zdr obi þ i c a pul º ar pe l ui
neascultãrii. Fiþi ascultãtori, iubiþilor! Pãcatul a venit din neascultare
la primii oameni. ªarpele de atunci vine ºi astãzi. Vine chiar prin case,
vine chiar prin familii, sã muºte neascultarea, pentru ca, ascultarea
fiind muºcatã, sã înceapã sã se îmbolnãveascã ºi, cu încetul, sã moarã.
ªi atunci plîng pãrinþii, plîng fraþii. Neascultarea.
O, ea este mai vinovatã decît vrãjitoria ºi decît închinarea la idoli.
Ascultarea însã este jertfa cea mai scumpã pe care trebuie sã o aducã
un suflet, pe care trebuie sã o dea un suflet. Mulþumim lui Dumnezeu
pentru cei ascultãtori. Sã binecuvînteze Dumnezeu ascultarea lor. Sã
binecuvînteze Dumne ze u a s c ultarea voastrã, fraþi tineri. Mi-aduc
aminte cã eram tînãr ca voi - alaltãieri îmi pare - cînd eram la o masã
cu fratele Marini, unul dintre apostolii vremurilor noastre, urmaºul
pãrintelui Iosif, care a stat cu el, s-a ruga t cu e l , a pl î ns c u el, a
pãtimit cu el. Am dorit aºa de mult sã-l vãd odatã cu ochii pe acest om
mare, trimis al lui Dumnezeu. ªi Dumnezeu mi-a dat mai mult, cãci
am stat cu el la masã zile ºi nopþi întregi. Între lucrurile pe care nu le
pot uita este ºi acela cînd mi-a spus: Frate Petre, pe noi Domnul Isus
ne-a pus în Lucrarea aceasta a Oastei Sale pentru cã El aici a avut
nevoie de noi. Noi aici trebuie sã muncim, noi aici trebuie sã lucrãm.
Aºa de mult mi s-au întipã r i t cuvintele acestea în suflet, cã nu am
putut sã le uit niciodatã. O, frate Marini, odihneºte-te în pace, cãci tu
þi-ai fãcut slujba ta frumoasã ºi binecuvîntatã, tu ai ºtiut, în timpul
celor 3 ani ai tãi, sã ne sfãtuieºti cu lacrimi pe fiecare dintre noi. Dacã
n-ar fi fost Pavel atunci la Milet ºi Efes. Dacã n-ar fi trimis Dumnezeu
în vremile noastre un Iosif, un Marini, o aºa Lucrare, noi nu am fi în
c l i pe l e a c e s tea a i c i , nu am fi putut sã ne privim feþele º i s ã ne
întoarcem aºa de fericiþi - cum s-a mai amintit. Cãci chiar de nu s-ar
fi spus nici un cuvînt, numai pentru cã ne-am vãzut feþele, ne ducem
acasã aºa de fericiþi, aºa de bucuroºi!
Fraþii noºtri merg ascultãtori, merg înainte ºi privirea noastrã, ºi
privirea frãþiilor voastre este ca un legãmînt înnoit, este ca o juruinþã:
Fraþilor, noi mergem! Noi mergem pînã la capãt ascultãtori. Nu vom
ceda ºi nu ne vom întoarce. Nu vom lãsa ºarpele, ci vom zdrobi capul
ºarpelui neascultãrii. Aºa vã spunem ºi noi vouã, scumpii mei fraþi
tineri, cãci pe voi a i c i v- a c hema t Dumnezeu. A avut nevoie aici
Dumnezeu de voi, în aceastã Lucrare sfîntã a Lui. Voi aici trebuie sã
rãmîneþi statornici ºi credincioºi, ºi curaþi, pînã la capãtul cãlãtoriei
voastre, sã fiþi o bucurie, o cununã pentru slava Aceluia care a fost
încununat cu spini, pentru ca voi sã fiþi încununaþi cu slavã mîine ºi
cu cinste. Am venit la aceastã nuntã, cãci am primit o invitaþie. V-am
vãzut ºi ne buc ur ãm, ºi-I dãm slavã lui Dumnezeu, ºi ne întoarcem
fericiþi înapoi. Dar se mai vorbeºte ºi de o altã Nuntã, care va fi în
cer. Ai invitaþia pentru ea, fratele meu?
Pag. 200

Preþul iertãrii ºi preþul intrãrii la acea Nuntã a fost plãtit de Isus.

Numai haina îþi mai lipseºte þie. Acum ne bucurãm c ã v- a m vã zut
intrînd pe porþi, pe uºa cortului. Vin fraþii! Vin fraþii! Unii n-au venit,
dintre cei pe care i-am aºteptat. Slavã lui Dumnezeu cã ne gîndim cã
sînt în locuri binecuvîntate. Dar la Nunta aceea din cer pe toþi îi vom
aºtepta ºi ei ne vor aºtepta. Cînd vei aºtepta, sorã, pe soþul tãu care azi
nu te înþelege, cînd vei aºtepta, pãrinte, pe copilul tãu sau pe copila ta
care azi nu te ascultã. Cînd vei vedea cã vin, vin alþii, dar ai tãi nu mai
vin, deºi au avut invitaþia, deºi a fost plãtit preþul ºi pentru ei, ei n-au
avut haina curãþiei, pentru cã ei au umblat pe uliþã. Pentru cã ei au
ascultat de strãini. Pentru cã ei au ascultat de ºarpe. Pentru cã ei n-au
ascultat de Dumnezeu. Pentr u c ã e i n- a u a s c ul ta t de Cuvîntul lui
Dumnezeu. Pentru cã ei n-au ascultat de pãrinþi.
Pentru cã ei n-au ascultat de Evanghelie. Doamne, ce va fi oare
atunci, în clipa aceea? Cum se vor zdrobi inimile noastre atunci! De
ce n-am fãcut oare mai mult? De ce n-am plîns mai mult? De ce n-am
jertfit mai mult? De ce nu ne-am ostenit mai mult? De ce l-am crescut
oare pe copilul meu numai ºi numai pentru moartea veºnicã? De ce
n-am avut grijã ca ºi copiii mei sã fie credincioºi? Ca ºi copiii mei sã-L
aibã pe Hristos! Ca ºi copiii mei sã fie copiii lui Dumnezeu. Atunci
însã vor fi lacrimile prea tîrzii ºi pãrerile de rãu prea tîrzii. Haideþi,
fraþii mei dragi, ºi de la nunta aceasta sã plecãm cu un gînd ºi cu o
hotã r î r e , c a s ã l e ducem la toþi cei dragi ai noºtri solia aceasta,
rugãmintea aceasta cu lacrimi tot mai fierbinþi, sã-i sfãtuim cu lacrimi
pe dragii noºtri. ªi chiar dacã în timpul cu cît tu vei vãrsa lacrimi nu
vei vedea cu ochii tãi roadele, ele vor veni dupã moartea ta, dar tu nu
înceta acum, nu tãcea acum. Vor be º te - l e c u l a c r i mi ! Domnul sã
binecuvînteze lacrimile, sã binecuvînteze ochii care plîng, chiar dacã
plîng pînã cînd se vor topi. Numai sã ajungã sã vadã - mãcar mîine în
Cer, dacã nu se poate a s tã zi pe pã mî nt - c ã Dumneze u n-a lãsat
lacrimile lor nebinecuvîntate. Fraþii mei tineri, voi, care aþi avut în
vi aþa voastrã o mamã, care aþi avut un tatã, care aþi crescut într - o
Lucrare sfîntã, veþi putea voi oare sã-i uitaþi? Veþi putea voi oare sã-i
uitaþi pe cei care v-au sfãtuit cu lacrimi? Veþi putea voi oare sã uitaþi
perii albi ºi faþa zbîrcitã a celor care v-au iubit ºi vã iubesc cum nu v-a
iubit nimenea? Ascultaþi-i pînã îi mai aveþi, cãci mîine nu îi veþi mai
avea!
Dacã vreþi, numai dacã vreþi sã nu le sfîºiaþi inimile de tot. Dacã
vreþi! Dacã nu vreþi, mai zdrobiþi-le inima ºi mîine! Mai zdrobiþi-le
inima! Faceþi-o. Pentru cã vã veþi da seama cînd nu îi veþi mai avea.
Cînd inimile voastre se vor zdrobi de pãcate ºi rãutãþi. Pentru cã nu
i-aþi ascultat pe acei care v-au vrut binele, pentru cã voi aþi ascultat de
acela care v-a vrut rãul. Pentru aceea am zis aºa, cum spune ºi poetul
într-o poezie: Vã sfãtuiesc ca din sicriu sau ca de dincolo de mormînt.
Odatã se spunea: Veniþi la Isus! Veniþi, fraþilor, veniþi la Isus! Mai
tî r zi u s - a s pus: Dacã nu vreþi sã purtaþi o cruce, dacã nu vreþi s ã
suferi þ i , da c ã nu vreþi sã purtaþi ocara lui Hristos, nu mai veniþi,
fraþilor. În Oa s te nu-i tihnã, în Oaste nu-i odihnã, în Oaste nu sînt
titluri ºi scaune. În Oaste sînt lacrimi ºi luptã, ºi jertfã. Nu veniþi, dacã
nu le puteþi suferi ºi purta. Nu veniþi! Cei care iubiþi tihna ºi odihna,
nu veniþi!
 Pag. 201

Însã voi, care aþi ºtiut ce aþi ales, fraþii mei dragi, încã puþinã ºi
foarte puþinã vreme mai þineþi mîinile sus, o clipã mai rugaþi-vã, un
strop lãsaþi ochii sã mai plîngã. Cum plînge lumînarea cînd se topeºte!
Nu o vor înþelege cei care o au în mijlocul lor. Lasã cã o vor înþelege
ei mîine, cînd lacrimile o vor topi ºi ei vor rãmîne în întuneric. Atunci
vor spune: Mama mea, unde eºti? Tãticul meu drag, azi am ajuns eu
sã înþeleg tot ce mi-ai spus tu cu lacrimi! Cine sã mã mai sfãtuiascã?
Pe ntr u c ã n- a m a s cul ta t e u c înd trebuia, trebuie sã mor acum pe
pãmînt ºi sus, trebuie sã-mi iau rãsplata neascultãrii mele. Mulþumim
l ui Dumnezeu cã nu a lãsat sã fie prea zdrobi te º i pr e a î nde l ung
zdrobite inimile acelora care au strigat spre El cu lacrimi. Cãci ºi
Apostolul Pavel, dacã a avut dureri, a avut totuºi ºi bucurii, din partea
celor care au fost ascultãtori. Cãci ºi pãrinþilor noºtri care ne-au sfãtuit
pe noi cu lacrimi, dacã au avut dureri mari sau dacã mai au ºi astãzi,
Domnul le trimite ºi bucurii. ªtiþi voi, scumpii noºtri fraþi, iubiþii noºtri
tineri, ºtiþi voi bucuria acelora care v-au sfãtuit mereu, ziua ºi noaptea?
ªi nu ui taþ i cã timpul lui Pavel în Efes a fost numai de 3 ani º i a
trecut. Cã timpul nostru este mãsurat de mîna lui Dumnezeu, noi nu-l
º ti m. Ne-am obiºnuit mereu cu pãrinþii, cu fraþi i , c u s ur or i l e , cu
nunþile. Dar de unde ºtim noi cînd se terminã cei 3 ani? ªi atunci cu
ce vom rãmîne noi din cei 3 ani? Cei din Milet ºi din Efes au rãmas
cu Hristos. Cu Hristosul Cel Rãstignit.
Pentru cã ºtia Sfîntul Pavel cã vor veni ºi alþii, dar voi aveþi grijã
de Acela cu rãnile, de Acela cu semnele ºi nu-L uitaþi niciodatã. Nu-i
uitaþi niciodatã pe cei care v-au sfã tui t c u l a crimi zi ºi noapte pe
fiecare dintre voi. Nu uitaþi nici voi, fraþii mei, pãrinþi, mame, fraþi în
vîrstã. Nu uitaþi cã, pînã cînd veþi fi în viaþã, datoria voastrã este sã
ascul ta þ i tot a º a c um º i pî nã a i c i a þ i fost ascultãtori. Dorim ca
ascultarea voastrã sã creascã mereu, cum creºte lumina soarelui pînã
la amiazã ºi merge mereu tot în sus. ªi dupã cum în ziua sãrbãtorii
acesteia fericite, a nunþii voastre, toþi ochii din Avram Iancu au fost
îndreptaþi spre voi - cum s-a amintit aici, voi sã ºtiþi cã ºi pe viitor vor
fi îndreptaþi spre voi. Atîtea case nefericite, atîtea familii nefericite,
atîþia copii nefericiþi, atîþia pãrinþi nefericiþi, atîþia care sînt mînaþi de
a tî te a pa ti mi vor privi mereu la voi. Dacã voi totdea una ve þ i fi
ascultãtori, dacã Hristos, pe care voi L-aþi chemat la nunta voastrã, va
fi mereu în cãsnicia voastrã, în î ntî l ni rile voastre, în despãrþirile
voastre, în serviciul vostru, în cãminul vostru, ochii tuturor vor privi
la voi ºi vor putea sã înþeleagã cã existã Dumnezeu aici.
Aici e mîna lui Dumnezeu. Aici e degetul lui Dumnezeu. Deci se
poate trãi ºi credincios, se poate trãi încã pe lumea aceasta ºi neîntinaþi
de ea. ªi cãminul vostru sã fie o pildã pentru toate cãminele care în
ziua aceasta au privit la voi. Aºa Îl rugãm pe Dumnezeu pentru voi ºi
pentru mai departe. ªi aºa rugaþi-L pe Dumnezeu ºi voi, fraþii mai
tineri, dupã ce veþi fi ascultãtori pînã la capãt. Rugaþi-vã mereu sã
rãmîneþi aºa. ªi rugaþi-vã pentru aceia pe care i-aþi avut lîngã voi ºi
v-au îndrumat pînã aici ºi aduceþi-vã ami nte de e i , ºi rugaþi-L pe
Dumnezeu sã vi- i ma i pã s tr eze în mijlocul vostru, pentru cã atîta
vreme voi veþi fi fericiþi, cît veþi avea între voi aceºti stîlpi puternici.
Pag. 202

Iar cînd pe stîlpii aceºtia nu-i veþi mai simþi lîngã voi, veþi vedea
atunci cum vã veþi simþi. Sã rãmînã atunci Hristos, cînd nu vor mai
putea sã rãmînã ei. ªi atunci avem nãdejdea vieþii fericite cînd, în
cortul fericit din cer, va-nc e pe Nunta l ui Isus. Vor veni mereu ca
rîurile ºi vor fi ai noºtri. ªi nici unii din cei ce au fost plãtiþi cu lacrimi
nu vor rãmîne afarã. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 203

Umpleþi pînã sus

Vorbirea fr a te l ui Popa Pe tr u ( Sãucani) la nunta de la Cornuþel -

septembrie 1980

A treia zi s-a fãcut o nuntã în Cana din Galilea. Mama lui Isus era
acolo. ªi la nuntã a fost chemat ºi Isus cu ucenicii Lui
( Ioan 2, 1-2 ). Slãvit sã fie Domnul! Aceste cuvinte ne sînt aºa de
cunoscute! Le-am tot auzit pe la toate nunþile noastre, de fiecare datã.
Dar ne sînt aºa de dragi, ni-e aºa legatã inima de ele, cã am tot vrea
sã le mai ascultãm din nou. S-a fãcut o nuntã! Doamne, multe nunþi
au fost în Galilea, dar au rãmas în uitare veºnicã. Nu se mai aminteºte
despre nici una dintre ele. Numai despre nunta din Cana se va spune
mereu. Cana era un orãºel micuþ ºi fãrã însemnãtate. ªi poate cã n-am
fi cunoscut nic i oda tã numele acesta ºi nu s-ar fi amintit niciodatã
despre Cana, dacã nu ar fi fost chemat la aceastã nuntã ºi Dumnezeu.
A fost chemat Isus acolo! Doamne, binecuvîntatã a fost nunta
aceea! Înþelepþi ºi cuminþi au fost acei miri care s-au gîndit sã Îl cheme
pe Isus la nunta lor. Rari sînt aceºti miri! Rare sînt acele prilejuri cînd
tinerii vin sã-L cheme pe Is us , sã-L cheme pe Domnul chiar de la
primul pas al nunþii lor. Nu Îl cheamã oamenii pe Dumnezeu, mai ales
în timpurile bucuriei. Mai ales la bucurii, la cãsãtorii, nu Îl cheamã pe
Dumnezeu. κi cheamã prietenii, cheamã lumea, cheamã neamurile,
cheamã vi nur i l e , c he a mã petrecerile, cheamã muzicile. Dar nu-L
cheamã pe Isus! ªi de aceea, nu vã miraþi cã atîþia se ne norocesc,
pentru cã nu-L cheamã tocmai pe Acela pe care ar trebui sã-L cheme
mai întîi. Mai cheamã oamenii pe Dumnezeu în ziua necazul ui lor.
Atunci cînd vine durerea, atunci cînd vine necazul, cînd vine suferinþa
ºi boala. Atunci ºtiu sã zicã: Doamne, fie-Þi milã ºi vino ºi l a noi
acasã! Îi e greu omului în durere sau în întristare. Fiica mea ºi fiul
meu, voi faceþi aºa cum spune în Evanghelie. Mulþi L-au chemat pe
Domnul Isus numai în zilele necazului lor. Atunc i L- a u chemat cu
l a c r i mi . Atunc i L- a m chemat ºi noi. Dar la nunþ i nu L- a m pr e a
chemat. Am prea chemat oameni, ºi nu pe Dumnezeu.
Fraþii mei dragi, dintre toþi cîþi sîntem aici! Cînd L-aþi chemat pe
Domnul Is us ? Vom s pune, poate, mulþi dintre noi: Ni c i nu L- a m
chemat, decît numai cînd ne-a durut. Pînã cînd n-a venit nuiaua. Pînã
cînd n-a venit durerea. Pînã cînd n-a venit întristarea. Pînã cînd n-a
venit necazul. Pînã cînd nu ne-am simþit fãrã nimeni în ajutor. Pînã
a tunci n-am strigat cãtre Dumnezeu! Slavã Þie, Doamne, c ã Tu nu
ne-ai risipit nici atunci. Chiar dacã uni i di ntre noi Te-am chemat
numai în ziua durerii ºi a necazului nostru, Tu ºi atunci ai venit. Tu
ºi atunci i- a i mîngîiat pe cei care Te-au chemat pe Tine. Am vrea,
fraþii mei dragi ºi surori iubite care L-aþi chemat pe Dumnezeu într-o
zi a necazului vostru ºi El v-a ascultat, sã nu uitaþi cã v-a asc ul tat
Domnul atunci. Sã scrieþi undeva cu litere de foc ºi sã scrieþi, ca sã fie
neuitat acel scris: Doamne, eu atunci Te-am chemat pe Tine ºi atunci
Te-am ascultat - ºi Tu mi-ai rãspuns! În noaptea aceea cînd lacrimile
curgeau pe obraji, cînd nimenea nu mai putea sã mã ajute, atunci m-ai
ajutat Tu. ªi nu mã lãsa sã uit niciodatã clipa ºi momentul acela. Nu
uitaþi!
Pag. 204

Acei care L-aþi chemat pe Domnul într-o zi de necaz, nu uitaþi

niciodatã! Nu uitaþi ajutorul pe care l-aþi primit! Nu uitaþi ce I-aþi
promis atunci ºi ce I-aþi spus Domnului: Doamne, dacã mã vei izbãvi
acuma, viaþa mea va fi a Ta. Eu Îþi voi sluji Þie cu toatã casa mea ºi
cu toatã inima mea. Binecuvîntaþi sã fiþi voi, dragi tineri din Cana, cã
voi n-aþi aºteptat necazul ºi durerea sã vinã la voi. Voi L-aþi chemat
pe Domnul Isus la prilejul bucuriei voastre, al nunþii voastre. Voi L-aþi
chemat pe Domnul în ziua veseliei voastre. Voi singuri aþi fost o pildã
pentru toþi, sã-L chemaþi pe Domnul atunci cînd trebuia. Sã-L chemaþi
la primii paºi, nu cînd e prea tîrziu, ci la vremea potrivitã, la vremea
cercetãrii, la vremea mîntuirii. Binecuvîntaþi sã fiþi ºi voi, tineri dragi
din faþa noastrã, a cãror sãrbãtoare o sãrbãtorim azi aºa de fericit.
Sîntem fericiþi cã vã gãsim. Dar mai ales sîntem fericiþi cã la nunta
voastrã a fost chemat ºi Isus cu ucenicii. N-am fi venit nici unii dintre
noi în locul acesta niciodatã, dar sîntem fericiþi cã voi v-aþi gîndit sã-L
chemaþi la nunta voastrã ºi pe Isus cu ucenicii Sãi. Cînd am auzit cã
Îl chemaþi ºi pe Isus la nunta voastrã, am trecut peste orice ºi am zis:
Sã ne ducem ºi noi! Vreau sã mã întîlnesc ºi eu cu Isus. Va fi acolo?
Sã -I spun ºi eu ceva. Sau, chiar dacã nu-I voi spune ni mi c , s ã mã
ating numai de poala hainei Lui. Am ºi eu nevoie sã-I spun ce n-am
putut sã spun la nimeni. Nici mamei mele, nici nimãnui. Aceea Îi pot
spune Lui. Voi, care sînteþi în cortul acesta, vã daþi seama oare cã aici
e Dumne ze u? A i c i e D umne z eu î ntr e noi ! Doamne , ce ma r e
binecuvîntare! S-a coborît Dumnezeu din Cer. Pãmîntul acesta e plin
de silnicie, numai de blesteme ºi de hule ale Numelui Sfî nt a l l ui
Dumnezeu. Dumnezeu l-a creat, dar El, Creatorul pãmîntului, azi nu
Se mai poate coborî oriunde. Mai poate în mijlocul vostru doar. A
fost chemat ºi de data aceasta aici Dumnezeu. A venit Dumnezeu sã
vã binecuvînteze pe voi. A venit sã ne binecuvînteze pe noi, pe fiecare
în parte. Mulþumim lui Dumnezeu cã Se mai coboarã din cînd în cînd,
unde ºi unde. Mulþumim lui Dumnezeu pentru încã un cãmin care s-a
gîndit sã-I facã o bucurie ºi lui Dumnezeu ºi alor Lui, ºi de aceastã
datã, ºi în acest loc. La nunta din Cana.
Mult s-a vorbit despre nunta aceasta, cã Mama lui Isus a fost acolo.
ªi fiindcã Mama lui Isus a fost acolo înainte, de aceea a fost chemat
ºi Isus cu ucenicii Sãi. A fost cineva care a aranjat, care a tratat. A
fost cineva care s-a îngrijit ºi i-a convins ºi pe unii, ºi pe alþii sã-L
cheme º i pe Domnul Is us l a nuntã, pentru cã numai atunci vor fi
binecuvîntaþi. ªi aceasta a fost Sfînta Lui Mamã! ªi pentru cã ea a
fost acolo întîi, numai în urma ei a venit Isus, Fiul ei. Numai în urma
ei a venit Fiul lui Dumnezeu, numai dupã ce ea I-a pregãtit calea, s-a
netezit cãrarea Domnului. Numai în urma ei a venit Mîntuitorul tãu ºi
Mîntuitorul nostru cu ucenicii Sãi. Binecuvîntate suflete care se duc
înaintea lui Isus sã-I facã loc ºi lui Isus sã poatã veni pe urmele lor!
Binecuvîntate mame care ºtiþi sã faceþi o slujbã aºa de frumoasã, ca în
urma voastrã sã poatã veni Dumnezeu! Ca în urma voastrã sã poatã
veni Isus. Ca în urma voastrã sã poatã veni El cu ucenicii Sãi. Rare
s î nt pe pã mînt sufletele acestea! Acestea sînt sufletele care mer g
înainte, care merg c ur a te . Sufl e tel e c a r e se îngrijesc de fiecare.
Doamne, rare sînt sufletele acestea care sã facã aceastã slujbã!
 Pag. 205

Sîntem la nunta aceasta, dar noi la nunta aceasta nimic nu am

fãcut. A fost cineva care dinainte s-a îngrijit. A avut grijã ca fiecare
sã se simtã în locul acesta fericit, sã se simtã bine în locul acesta.
Fiecare sã aibã un loc, fiecare sã aibã din belºug pe masa lui tot ce îi
trebuie pentru sufletul lui. Da! A fost cineva care a venit pe aici ºi a
aranjat toate lucrurile. Dar noi n-am fãcut nimic. Numai ne simþim ºi
noi cã sîntem în mijlocul acestui cort ºi ne bucurãm din plin cu fraþii
noºtri. Fraþii mei dragi, la nunta din Cana Galileii a venit Isus. A fost
chemat Isus ºi El a binecuvîntat nunta toatã. A binecuvîntat ºi vasele
- ºi s-a vorbit mult despre aceste vase, despre sfinþirea lor, despre
desãvîrºirea l or, de s pr e l ucr ar ea ha r ul ui lui Dumnezeu. Despre
schimbarea vieþii s-a vorbit mult. Am vrea sã ne mai oprim puþin în
clipa aceasta la lucrarea pe care a fãcut-o Isus în Cana Galileii cînd El
le-a spus: Umpleþi vasele acestea pînã sus! Datoria slugilor era sã
umple vasele de prima datã.
Se vede din acest citat cã vasele n-au fost pline pînã sus ºi de aceea
Domnul Isus a trebuit sã strige: Umpleþi-le pînã sus! Slugile acestea,
probabil cã au fãcut slujba lor numai dintr-o datorie. Au pus apã în
vase, dar numai cît au crezut ei cã e de ajuns, numai cît s-au gîndit ei
cã e bine - ºi le-au lãsat apoi aºa. Ajunge, ºi-or fi zis între ele slugile.
Aºa cum, de obicei, foarte mulþi fac o slujbã ºi mulþi fac o lucrare
numai din datorie, numai sã li se plãteascã acest lucru. Nu o fac din
dragoste. Dacã ei ar fi umplut vasele de prima datã, Domnul Isus nu
ar mai fi trebuit sã le spunã: Umpleþi-le pînã sus!, cã vasele ar fi fost
la vreme pline. ªi nu numai pe jumãtate sau pe 3 sferturi, ci ar fi fost
pline pînã sus. Pline pînã sus! David spunea ºi el în altã parte: Paharul
meu este plin peste mãsurã ºi dã peste el! Aºa era vasul lui David. El
era plin pînã sus. Vasele din Cana Galileii n-au fost pline pînã sus ºi
de aceea le-a spus Domnul sl ugi l or: Umpleþi-le pînã sus pe toate!
Slugile au ascultat. Totuºi ele au ascultat cînd Domnul Isus a venit la
ele ºi le-a spus. Au ascultat slugile. Isus a venit la ele. Cînd vine Isus,
atunci toate slugile bune ascultã. Slugile lui Dumnezeu ascultã. Dar
pînã nu vine Isus , toa te s l ugi l e î º i fa c doa r da tor i a . Numa i de
mîntuialã fac toate lucrurile. Ia r atunci cînd vine Isus, atunci cînd
porunceºte El, toate se fac dupã Cuvîntul Lui.
Cînd e de faþã El, atunci toþi Îl ascultã. De El toþi ascultã! S-a fãcut
schimbarea cea mare nu numai cu vasele. S-a fãcut schimbarea cea
mare ºi în slugi. Atunci ºi-au fãcut lucrarea lor cinstiþi, cu hãrnicie ºi
cu respect. Lucrarea pe care trebuia s-o facã. Umpleþi vasele pînã sus!
Fraþii mei dragi, slugile au ascultat! Sfînta Mamã ºi-a fãcut slujba ei
cel mai frumos, cel mai cinstit, cu cea mai mare hãrnicie ºi cu cea mai
mare sfinþenie. Dar Domnul e binecuvîntat numai prin faptul cã cineva
înaintea Lui a lucrat ºi a pregãtit Calea Domnului. Am vrut de data
acea s ta s ã ne opr i m l a un l uc r u de c are nu s-a vorbit la nunþile
noastre. Ucenicii Domnului Isus au fost acolo de faþã, dar e i n- au
fãcut nimic. Nimi c n- a u fãcut. Nici n-au umplut vasele, nici nu au
aranjat nimic. Nici n-au binecuvîntat nimic. Doar au fost acolo. Mã
gîndesc cã aºa ne asemãnãm ºi noi cu ei, aºa ne asemãnãm de bine!
Ni c i noi n- a m fãcut nimic. Numai ne aflãm ºi noi cã am i ntr a t î n
os te nelile altora, cînd cei de dinaintea noa s tr ã a u dus tot gr e ul .
Lucrarea lui Dumnezeu - spunea cineva - se aseamãnã cu un car greu
care poartã bagajele tuturor.
Pag. 206

La acest car greu al Lucrãrii lui Dumnezeu sînt înhãmaþi unii care
merg înainte ºi trag tot greul tuturora. Toþi îºi duc însã bagajele ºi le
aruncã în acest car, ºi cei care sînt înainte trag aºa de greu! Asudã. Pe
unde merg ei, pe unde trag ei, cad sudorile pînã jos. Cad lacrimile
pînã jos. Nu mai ºtii, este ud drumul în urma lor de s udor i s au de
lacrimi! De multe ori e presãrat cu sînge! Sînt fraþii tãi înaintaºi! Sînt
pãrinþii tãi care trag ºi acum tot greul carului. Sînt acei care s-au dus
înainte, ca sã-I facã loc lui Isus sã poatã veni ºi prin pãrþile noastre.
Niciodatã poate, nici în satul acesta n-ar fi venit Isus dacã n-ar fi tras
cineva brazde udate de lacrimi ºi de sudori ºi stropite cu sîngele lor.
Sînt pãrinþii voºtri! Sînt fraþii voºtri! Sînt acei care au purtat grijile!
Sî nt acei care au stat cu mîinile în sus dupã Isus! Sînt acei care se
roagã pentru noi! Sînt acei care ne poa r tã pe braþe! Sînt acei care
poartã tot greul! La carul acesta sînt însã mulþi care mai împing, care
mai ajutã ºi mai opintesc ºi ei. La carul acesta sînt însã mulþi care se
fac cã pun ºi ei mîna ºi cã împing, dar nu împing nimic.
Dar mai sînt alþii, care numai aruncã bagajele ºi greutãþile, ca sã le
fie ºi mai greu celor care trag. Fraþii mei dragi, ne doare inima de acei
care nu fac nimic. N-am fi vrut ca, în Evanghelia aceasta, ucenicii sã
nu fa c ã ni mi c . Am fi vr ut aºa de mult sã fi fãcut ceva ºi ucenicii
Domnului, sã-L ajute pe Domnul. O mamã se topeºte, se îngrijeºte,
a s udã , a l e a r gã , nu poate dormi. Uitã de obosealã, ca sã fie toa te
lucrurile în bunã rînduialã, sã vadã feþele copiilor ºi a soþului ei cã sînt
fericite ºi mulþumite. O mamã. ªi chiar ºi slugile, sãrmanele, ºi ele se
os te ne s c s ã aducã apã ºi sã umple vasele pînã sus. Toþi fac ceva .
Numai ucenicii nu fac nimic! Cineva, un scriitor de demult, care scria
mersul timpurilor de pe vremea lui, spunea aºa: În timp ce atenienii
zideau cetãþi, spartanii purtau rãzboaie, - ai mei nu fãceau nimic! S-o
fi gîndit scriitorul: Aº vrea sã scriu ceva ºi despre ai mei. Oare ce sã
scriu despre ai mei? N-a avut ce sã scrie decît: Ai me i nu fã c eau
nimic. Fraþii mei scumpi, în timp ce pãrinþii voºtri scumpi au asudat
ºi s-au jertfit, ºi s-au trudit pentru voi, în timp ce ºi astãzi unii dintre
fraþii noºtri se trudesc ºi se jertfesc, ºi muncesc din greu, ºi trag tot
greul - ce se va putea spune despre noi? Parcã tot mai des se aud, pe
ici ºi pe colo, vorbele º i c uvi ntel e l ui Cain de altãdatã: Da-s eu
pãzitorul fratelui meu? Ce-mi pasã mie de el? El ºtie dacã trãieºte sau
dacã moare. El cunoaºte, el a auzit.
Frate drag, tu nu faci nimic? Cînd alþii ºi-au dat viaþa, cînd alþii au
plãtit atît de scump, ce faci tu? Ogor ul º i Lucrarea de care noi ne
bucurãm astãzi atît de mult, le vedem aºa frumoase. Dar ce faci tu?
Cî nd fr a þ i i tã i s î nt î n pos t ºi în rugãciune, tu ce faci? Tu nu faci
nimic? Nu eºti una cu ei? Cî nd fr aþ i i tãi plîng ºi asudã, tu nu faci
nimic? Ce faci tu? Ce fac eu? Ce facem noi? Chiar dacã nu faci tu
nimic, de data aceasta, izbãvirea poporului lui Dumnezeu tot va veni,
din altã parte, sã ºtii. Dar Estera a fost binecuvîntatã! Ea n-a fost ca
aceea care nu fãcea nimic. Ea a fost aceea care ºi-a pus viaþa pentru
fraþi ºi, dacã ar fi trebuit sã moarã, ea a fost gata atunci sã moarã, dar
sã scape poporul sfînt. Fraþii mei cei dragi, e vremea noastrã astãzi!
Sînteþi ºi voi acolo. Sînteþi ºi voi aici. Sînteþi ºi voi în Lucrare.
 Pag. 207

Priviþi la vasele din jurul vostru cum îºi împlinesc datoria ºi solia
lor ºi daþi-vã ºi voi toate silinþele sã vã umpleþi ºi sã le umpleþi pînã
sus. Vasele aºteaptã. Priviþi la înaintaºii cei care trag greul. Priviþi la
sudorile lor. ªtergeþi-le sudorile! Priviþi la lacrimile lor. Ajutaþi-i la
munc a gr e a pe care o duc. Nu-i lãsaþi singuri la greu, a j uta þ i - vã
pãr i nþ i i ! Pentru ca odatã - ºi nu-i mult pînã atunci cînd se va face
Nunta cealaltã Sus în Ceruri - sã fim toþi acolo. Pentru cã toate nunþile
acestea sînt visuri, sînt umbre. Acestea nu sînt nunþi! Ci închipuirea
Nunþii Viitoare! Astãzi îi vezi tineri ºi aºa de fericiþi. Iar mîine îi vei
ve de a c ã a º a au trecut, cã nici nu-i vei mai c unoa º te . Pe ntr u c ã
tinereþea ºi zorile tinereþii sînt aºa de trecãtoare. Nunta aceasta este un
vis, nunta a c e a s ta e s te închipuirea Nunþii Viitoare, a Nunþii celei
adevãrate care va veni. Pentru Nunta aceea ca r e s e fa c e în Cer, a
trimis Dumnezeul Ce l Sfînt aici pe pãmînt oameni care sã meargã
înaintea Lui. Oameni care sã pregã te a s c ã terenul. Oameni care sã
pregãteascã sufletele. Oameni care sã poarte grijile. Pe lîngã greutãþile
din afarã - spunea un Sfînt Pãrinte de demult, - mã apasã grija pentru
toate Bisericile, grija cea dinãuntru. Pentru toate Bisericile. Pentru
toate adunãrile. Cine este slab ºi sã nu fiu ºi eu slab? Cine cade în
pãcat ºi sã nu ard ºi eu?
Aºa a spus! Oamenii lui Dumnezeu aºa au spus! Sfinþii lui
Dumnezeu aºa au spus. ªi înaintaºii noºtri aºa au spus! ªi ei aºa au
fãcut! Aºa a fãcut ºi a spus pãrintele Iosif. Aºa au spus urmaºii lui.
Aºa spun ºi astãzi fraþii noºtri. Acei care poartã greul. Acei care trag
jugul. Acei care muncesc din greu, ca noi sã ne bucurãm acum. Aºa
au spus ei ºi a º a au fãcut! Eu ce-am fãcut? Cînd mã gîndesc la cei
care au muncit aºa de mult, mã vãd ºi pe mine cã mã asemãn aºa de
bine, Isuse, cu ucenicii Tãi, care nu fãceau nimic în Cana Galileii. ªi
eu am avut parte de a tî te a bi ne cuvîntãri ºi haruri, dar n-am fãcut
nimic. Nimic! Am stat la mese pline de bogãþie strînsã de alþii, muncitã
de alþii, adunatã de alþii. Dar eu n-am fãcut nimic. Eu m-am odihnit
în aºternutul meu cînd voi aþi muncit greu. Eu am dormit nopþi întregi
cînd voi aþi vegheat pentru Bisericã ºi pentru fiecare suflet. Eu mi-am
vãzut numai de lucrurile mele cînd voi aþi vãzut numai de lucrurile lui
Dumnezeu. ªi n-aþi avut în inimile voastre altceva mai scump decît
lucrarea Evangheliei, lucrarea lui Isus, ce o avea El de fãcut din partea
Tatãlui. Eu n-am fãcut nimic! Atunci cînd voi fi la Nunta aceea din
Cer, voi vã veþi primi rãsplata aceea mare! Dar noi, care n-am fãcut
nimic, ce vom face atunci? Fraþii mei dragi, surori mame, este
timpul sc ur t a l vos tr u, ti mp î n ca r e voi aþi putea sã faceþi ceva.
Întipãriþi pe inimile, pe fiinþele copiilor voºtri, pe inimile voastre
scumpul Nume al lui Isus. Lucrul cel mai scump pe care îl puteþi voi
face. Fraþii mei scumpi, priviþi la cei de dinaintea voastrã. Noi am avut
pãrinþi aºa de credincioºi ºi de sfinþi! Haideþi sã semãnãm ºi noi cu ei!
Haideþi sã privim ºi noi la hãrnicia lor, la munca lor ºi sã facem la fel,
ca sã fim vrednici de numele pe care îl purtãm. Iar voi, tineri dragi,
tineri scumpi, tineri iubiþi, voi, care aþ i fost chemaþi din tinereþea
voastrã la o Lucrare atît de scumpã ºi înaltã. Tineri dragi, ascultaþi-vã
pã r i nþii voºtri! Preþuiþi pe cei pe care îi aveþi lî ngã voi , c î t ma i
sfãtuiesc azi. Pe cei care vã poartã pe braþele rugãciunii, pe cei care
vã iubesc, pe cei care vã sfãtuiesc cu lacrimi - ascultaþi-i astãzi, cît îi
mai aveþi printre voi.
Pag. 208

Cã mîine vor pleca. Ascultaþi-le sfaturile lor, ca sã nu vinã ziua de

mîine cînd n-o sã-i mai aveþi; ºi-atunci aþi mai tot vrea sã-i ascultaþi,
dar nu veþi mai avea pe cine sã ascultaþi. Doamne, nu ne lãsa sã uitãm
nici una din binefacerile Tale! ªi nunta aceasta este o binecuvîntare de
la Dumnezeu. El a fost chemat aici, ca sã ne binecuvînteze pe fiecare
dintre noi. Am dori din tot sufletul nostru ca, în cãminul nou care se
întemeiazã astãzi, sã fie o bine cuvî nta r e º i pe ntr u c e r, º i pentru
pãmînt. Am vrea ca sã nu fim dintre aceia care nu fac nimic, ci sã ne
îndoim rîvna, sã ne îndoim rugãciunea, sã ne îndoim puterile, sã ne
îndoim lucrãrile chiar dacã mulþi de l î ngã noi s tau ºi nu vor face
nimic; ca sã facem, sã lucrãm îndoit, dublu, ºi în locul celorlalþi. Aºa
sã face þ i º i voi, fraþii mei a cãror inimã rãmîne zdrobitã de atîtea
oricînd, în jurul vostru, vedeþi cã nime ni nu ma i face nimic. Cînd
Ogorul lui Dumnezeu, pe ici, pe colo, aproape se usucã, mai udaþi-l!
Umpleþi vasele pînã sus! Daþi-vã toate silinþele ºi uniþi cu credinþa
voa s tr ã º i fa pta . ªi a s tfel s ã Se poa te bucura Isus, Acela car e
binecuvînteazã munca ºi osteneala acolo unde este muncã ºi ostenealã.
Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 209

Mulþumirea cãtre Dumnezeu

Vorbirea fratelui Traian Dorz la adunarea de la Sãucani - octombrie

1980

Slãvit sã fie Domnul! Din toatã inima dorim sã-I mulþumim lui
Dumnezeu ºi pentru aceastã întîlnire frãþeascã în care cu bucurie ne
pr i vi m feþele unii altora ºi slãvim pe Dumnezeu în ceasul a ce s te i
bucurii. Am înþeles de la început cã seara aceasta trebuie sã fie o searã
de mul þ umi r e . Am fos t ma r tori aºa de rar la zile º i l a c l i pe de
mulþumire cãtre Dumnezeu! ªtim toþi cã primãvara se fac rugãciuni
pentru holde, ieºim sã cerem îndurarea lui Dumnezeu peste cîmpurile
noastre, peste holdele noastre, peste locul în care am aruncat sãmînþa
ºi privim în sus. Dacã Dumnezeu dã soare, dacã Dumnezeu dã ploaie,
da c ã Dumne ze u dã vî nt l a vreme potrivitã, noi, în ur ma munc i i
noastre, vom putea strînge vara, vom putea strînge toamna ceea ce, cu
nãdejde ºi cu rugãciune , a m cerut primãvara de la Dumnezeu. Dar
toamna n-am mai vãzut rugãciuni de mulþumire cãtre Dumnezeu, care
a fãcut sã rodeascã sãmînþa pe care am pus-o noi. E adevãrat cã noi
munc i m, a rãm ºi sãpãm, ºi punem acolo sãmînþa . Dar numa i a tî t
putem face. ªi-apoi ne uitãm în sus. Dacã dã Dumnezeu, avem ºi noi.
Dacã nu dã Dumnezeu, ce putem face? Cu cine ne putem judeca?
Stînd toamna ºi privind ade s e or i l a porumbul care nu s-a copt pe
cîmp, la grîul pe care l-a culcat apele, ploile ºi vînturile ºi l-a ajuns
august nesecerat, cu cine ne putem certa ºi judeca, dacã Dumnezeu,
cãruia-I eram da tor i r ecunoºtinþa ºi mulþumirea, n-a fãcut sã vinã
belºugul ºi binecuvîntarea pe care poate n-am cerut-o îndeajuns? Ci
a fãcut sã vinã mustrarea ºi încercarea peste noi. Sã ne aducem aminte
cã sîntem da tor i nu numa i s ã - I ce r e m, c i s ã - I º i mul þ umi m l ui
Dumnezeu. Am vãzut oameni bolnavi c a r e a u che ma t preoþi ºi au
fã c ut Ma s l u; º i , î n s tã r i l e ce l e ma i gr e l e, Dumne ze u le-a da t
vindecarea ºi izbãvirea. Dar n-am mai vãzut, dupã ce au fost vindecaþi,
sã-i cheme iarãºi pe cei care s-au rugat cînd erau bolnavi ºi strîmtoraþi,
sã spunã: Haideþi acum sã-I mulþumim lui Dumnezeu, cã m-am fãcut
s ã nã tos . Am vãzut oa me ni l a î nc e putul inundaþiilor, furtunilor,
tr ã s nete l or, s tr i gî nd cãtr e Dumne ze u: D oa mne , s c a pã- ne ! ªi
Dumne ze u i-a scãpa t. Da r n- am ma i vã zut dupã a ce e a oa me ni
îngenuncheaþi cu recunoºtinþã, sã-I mulþumeascã lui Dumnezeu acolo
unde fus e s e s ã - i a j ungã prãpãdul ºi Dumnezeu i - a i zbã vi t, s ã - I
mulþumeascã pentru cã au fost scãpaþi.
Am vãzut oameni care, la începutul rãzboiului sau în clipele cele
mai grele ale cutremurelor, ale furtunilor, ale inundaþiilor, s-au rugat
strigãtor ºi stãruitor cãtre Dumnezeu, iar dupã ce a trecut nenorocirea,
nu º i - a u mai adus aminte sã-I mulþumeascã lui Dumnezeu, care i-a
salvat. Am vãzut ochi plini de lacrimi la timpul rugãciunii de cerere.
Dar aºa de puþini ochi am vãzut plini de lacrimi de mulþumire ºi de
recunoºtinþã dupã ce au fost izbãviþi. Niciodatã sã nu uitãm aceasta!
S-a amintit aici despre nume din Sfî nta Evanghelie, despre Maria
Ma gda l e na º i de s pr e c i ne va di n l a tur a gher ghe s e ni l o r, unde
Mîntuitorul Se dusese cu corabia pentru un suflet care se ruga. Sau
dacã nu se ruga el, poate se ruga cineva stãruitor pentru el.
Pag. 210

El era atît de nenorocit, încît nici nu mai ºtia sã se roage lui

Dumnezeu. Dar avea pe cineva. Poate mama lui. Poate un frate. Poate
un milostiv care ºi-a adus aminte cã Dumnezeu poate sã-l salveze ºi
din starea în care era nenorocitul acela care nici nu mai dormea între
oameni, ci dormea în morminte. ªi nici nu mai pute a fi þinut altfel
decît în lanþuri. Cineva a avut milã ºi s-a rugat pentru el. Cineva a
avut milã ºi s-a dus la Domnul Is us º i a stãruit: Doamne, vino, cã
acolo în latura aia a gherghesenilor este un om suferind. Sînt 2 oameni
nefericiþi, stãpîniþi de atîtea duhuri, de care nimeni nu se mai poate
apropia ºi care ei înºiºi nu ºtiu ºi nici nu pot sã vinã la Tine. Vino,
î ndur ã - Te Tu, cautã - i º i vi nde cã- i . ªi Domnul Is us a as c ul tat
rugãciunea î nlãcrimatã a celui care se ruga ºi S-a dus pentru acest
nenorocit, a trecut cu corabia, a fãcut un drum destul de lung, s-a dus
într-un loc destul de amar ºi greu, în care oamenii, toþ i , ni ci nu-L
iubeau pe Dumnezeu ºi nici nu-L cãutau. Iube a u por c i i , cr e º teau
porci, împotriva Cuvîntului lui Dumnezeu.
ªi cînd S-a apropiat Mîntuitorul ºi l-a vindecat pe acest nenorocit,
oamenii aceºtia, în loc sã-I mulþumeascã lui Dumnezeu, L-au rugat pe
Isus sã plece de la ei. Însã tot a fost unul care s-a dus ºi I-a mulþumit
lui Isus. N-a vrut sã se mai despartã de Acela care i-a fãcut lui mult
bine ºi I-a spus: Doamne, lasã-mã sã mã duc cu Tine! ªtia unde trãise,
ºtia unde fusese ºi acuma ajunsese lîngã Dumnezeu; a flase ºi el un
Izbãvitor ºi un Mîntuitor ºi a vrut sã-L urmeze pe Domnul toatã viaþa
l ui . Dar Domnul i-a spus l ui : Nu! Ac e º ti oa me ni nu vor s ã Mã
primeascã. Dar pe tine te-au cunoscut cît de nefericit ai fost, cît de
cãzutã ºi de nenorocitã þi-a fost viaþa. Pe tine te cunosc ºi de tine s-au
uimit ºi s-au îngrozit de atîtea ori. Du-te acum ºi spune-le ce þi-a fãcut
þ i e Domnul º i c um a a vut milã de tine . Cuvî ntul tã u, pi l da ta ,
recunoºtinþa ta faþã de Dumnezeu, viaþa ta schimbatã, acestea vor fi
pentru ei un puternic îndemn sã-ºi aducã aminte de Dumnezeu ºi sã-I
fie recunoscãtori. ªi de Maria Magdalena s-a vorbit. ªi ei i-a fãcut
Dumnezeu un mare bine: a scos din ea 7 demoni.
Toatã viaþa s-a strãduit sã-L slujeascã pe Dumnezeu recunoscãtoare
º i î nda tor a tã pe ntr u bi ne l e ma re ºi mult pe care i l-a fãcut ºi ei
Mî ntui torul. Ia tã c e l puþ i n 2 s ufl e te de s pr e ca r e Cuvî ntul l ui
Dumnezeu vorbeºte ca despre niºte suflete recunoscãtoare care, dacã
a u a vut o r ugã ci une î nl ãc r i ma tã de c er e re pentru îndurarea lui
Dumnezeu ºi vindecarea lor, la urmã n-au uitat rugãciunea înlãcrimatã
de mul þ umi r e pe ntr u bi ne l e pe ca r e l-a fãcut lor Dumnezeu. Ne
aducem aminte de cei 10 leproºi pe care, la fel, Domnul i-a vindecat
din una dintre cele mai cumplite ºi mai cutremurãtoare boli care pot
exista pe lumea aceasta; cînd carnea omului putrezeºte s tî nd e l în
picioare ºi umblînd pe picioare. ªi cînd Dumnezeu i-a vindecat pe toþi
10 ºi numai unul s-a întors sã-I mulþumeascã.
Ce mult dorea Domnul sã-i vadã pe toþi! N-avea El nevoie de
mulþumire, cã El n-a fãcut binele pentru mulþumire, cum nu face nici
azi binele pentru mulþumirea celor credincioºi, a celor puþini care sînt
credincioºi, ci îl face pentru toþi oamenii, chiar dacã sînt atît de mulþi
care nu-I mulþumesc niciodatã lui Dumnezeu pentru cã pot sã strîngã
din grãdinã sau din holdele lor sau pentru cã la sfîrºitul muncii pot sã
încaseze un salar bun.
 Pag. 211

Sau pentru atîtea binecuvîntãri! Sau pentru cã li se naºte un copil

sãnãtos. Sau pentru cã li se vindecã o vitã bolnavã! Sau pentru cã sînt
ajutaþi într-un ceas greu. Sau pentru cã sînt salvaþi de accidente º i
nenorociri! Sau pentru cã, lucrînd în locuri primejdioase, Dumnezeu
face sã nu li se întîmple niciodatã o nenorocire ! Sînt aºa de puþini
care-I mulþume s c l ui Dumne ze u pentru astfel de stãri ºi, cu toate
acestea, Dumnezeu e bun ºi le dã tuturor - ºi celor nemulþumitori, ºi
c e l or rãi - binecuvîntãrile ºi binefacerile Sale, aºa cum s pune î n
Evanghelie: ca sã fiþi fiii Tatãlui vostru care este în ceruri, cãci El face
sã cadã ploaia Sa ºi peste cei drepþi, ºi peste cei nedrepþi. ªi face sã
rãsarã soarele Lui ºi peste cei buni, ºi peste c e i r ãi. El face sã se
reverse binecuvîntarea Sa º i pe s te c e i mul þ umi tor i , º i peste cei
nemulþumitori. Dumnezeu ne dã toate, pentru cã El este bun, pentru
cã Dumnezeu este bun, pe ntr u cã îndurarea Lui e nemãrginitã. De
aceea dã El toate binecuvîntãrile. El nu aºteaptã cine ºtie ce daruri, ce
jertfe de mulþumire, dar de o lacrimã de recunoºtinþã, de un cuvînt de
mulþumire Se bucurã Domnul cînd le aduce fiecare dintre noi pentru
binele pe care ni-l face El. Spune Profetul Isaia: Eu nu te-am chinuit
cu jertfe ºi nu þi-am cerut da r ur i, dar o trestie mirositoare, dar un
cuvînt de mulþumire am aºteptat sã-Mi aduci.
Cînd Domnul S-a dus în casa lui Simon leprosul - care poate cã
fusese unul dintre cei 10 leproºi care nu-I mulþumiserã lui Dumnezeu
pentru cã-l vindecase, dar care mai tîrziu ºi-a adus aminte - acesta a
fãcut un prînz. El L-a chemat ºi pe Mîntuitorul. L-a chemat ca sã-ºi
a r a te nu atî t de mult recunoºtinþa, ci bogãþia sa. ªi, c î nd a mer s
Mîntuitorul la el, nici mãcar o sãrutare, nici mãcar un strop de apã
sã-ªi spele picioarele nu-I dãduse. Dar cînd au stat la masã ºi a venit
femeia cãreia Dumnezeu îi fãcuse atît de mult bine ºi ea ºi-a arãtat
recunoºtinþa spãlîndu-I picioarele cu lacrimile ei ºi ºtergîndu-I-le cu
pãrul capului ei. Simon Leprosul gîndea în firea lui zicînd: Dacã omul
acesta ar fi un proroc, ar ºti cine ºi ce fel de femeie este aceasta, cã
este o pãcãtoasã. El, adicã cel ce sãvîrºise în faþa lui Dumnezeu pãcate
mai mari, pentru cã lepra de care suferise era o pedeaps ã da tã de
Dumne ze u º i o î nºtiinþare pentru pãcatele lui, el stãtea acum ºi o
judeca pe femeia care-ºi arãta cu lac r i mi r e c unoº ti nþ a ei faþã de
Dumnezeu. ªi atunci Mîntuitorul a zis:
- Simone, am sã-þi spun ceva!
- Spune, Doamne, a zis el. ªi spune Mîntuitorul:
- Un cãmãtar avea 2 datornici. 2, Simone! Va fi înþeles oare
Simon, cînd Domnul a zis 2 datornici, cã, dacã femeia care-I stãtea la
picioare sã-I mulþumeascã era un datornic, al 2-lea era el, Simon?
Unul îi datora mult. Altul îi datora puþin. ªi el i-a iertat pe amîndoi.
- Spune, Simone, care dintre aceºti datornici va fi mai recunoscãtor
celui care i-a iertat?
- Cel cãruia i-a iertat mai mult, a zis Simon.
- Bine ai spus! i-a zis Mîntuitorul. Vezi tu pe femeia aceasta,
Si mone? Eu am venit în casa ta ºi tu nu Mi-ai dat un strop de a pã
mãcar, sã Mi se spele picioarele; dar ea, de cînd am venit, n-a încetat
sã-Mi spele picioarele cu lacrimile ei, nici sã Mi le ºteargã cu pãrul ei.
Pag. 212

Tu sãrutare nu Mi-ai dat, dar ea n-a încetat sã-Mi sãrute picioarele.

Vezi tu, Simone? Înþelegi tu care-i datornicul ãla care trebuie sã fie
mai recunos c ã tor ? Nu aºteaptã Dumnezeu de la noi jertfe multe ºi
mari, dar o lacrimã de recunoºtinþã ºi un cuvînt de mulþumire, dupã
ce ne-a fãcut bine, aºteaptã sã vadã de la noi. De atîtea ori ne punem
ceasul sã sune noaptea, cînd trebuie sã mergem la serviciu! Dar de cîte
ori am pus noi ceasul sã ne trezeascã noaptea pentru rugãciune? Sã-I
mulþumim lui Dumnezeu pentru cã am plecat ºi am venit în pace. Cã
a m me r s c u te me r e º i ne - a m întors cu bine ! Cã a m s emã na t c u
î ngr i j or a r e º i am c ul e s cu pr isosinþã! Cã am plecat l a dr umur i
pr i me j di oase ºi nu ni s - a î ntî mpl a t ni mi c ! Cã ne - a m r uga t l ui
Dumnezeu pentru copilul bolnav ºi Dumne ze u l - a vindecat. Cã au
venit vremuri de primejdie ºi ne-au ameninþat apele. Pe alþii i-au luat,
i-au dus ºi noi am rãmas. Cã au venit cutremure, iar altora le-a distrus
casa ºi familia, dar noi am scãpat. Dar oare ne-am plecat noi în tainã
în cãmãruþa noastrã, cu inima plinã de recunoºtinþã ºi cu vocea plinã
de l a c r i mi , dupã c e a tr ecut nenor oci r ea , s ã - I mul þ umi m l ui
Dumnezeu?
Am vãzut oameni care erau pe cîmp ºi se ridicau nori grei, ºi
începea sã tune, ºi se prevesteau furtuni îngrozitoare, ºi fînul era pe
jos, ºi snopii erau împrãºtiaþi, grîul era nestrîns ºi vitele erau plecate,
ºi copiii erau prin pãdure - ºi s-au rugat: Doamne, apãrã-ne! Doamne,
scapã-ne! ªi Dumnezeu a înlãturat primejdia ºi nu s-a întîmplat nimic.
Dupã aceea n-am vãzut oameni îngenunchind acolo, sã-I mulþumeascã
lui Dumnezeu pentru cã i-a scãpat. În Cartea Geneza, de la începutul
Sfintei Scripturi, cînd Bunul Dumnezeu spune cã a fãcut începutul
începutului, scrie acolo ce a fãcut Dumnezeu în toate cele 6 zile. În
prima zi a fãcut lumina. Scrie în versetul 3 din capitolul 1 din Genesa
cã Dumnezeu a fãcut lumina. A zis: Sã fie luminã. ªi a fost luminã.
Dumnezeu a vãzut cã lumina era bunã. Dupã aceea scrie într-un verset
urmãtor cã Dumnezeu a de s pã r þ i t î ntindea uscatului de întinderea
apelor. ªi dupã aceea iar se spune: Dumnezeu a vãzut cã lucrul acesta
era bun. Dupã aceea Dumnezeu a fãcut luminãtorii de sus, luminãtorul
de zi ºi luminãtorul de noapte: a fãcut soarele, luna, stelele. ªi apoi
s pune : Dumne ze u a vãzut cã lucrul aceasta era bun. A fãcut apoi
Dumnezeu vi e þ ui toa r e l e di n aer ºi din apã ºi iar spune Cuvîntul:
Dumnezeu a vãzut cã lucrul acesta era bun.
În ziua a 6-a a fãcut pe om, la urma tuturor acestor lucruri. Scrie
cã, dupã ce le-a întocmit ºi le-a verificat, ºi le-a cercetat, Dumnezeu
a vãzut cã erau bune. L-a fãcut pe om, dar dupã aceastã faptã a Lui
nu mai este scris: ªi Dumnezeu a vãzut cã omul era bun. De ce oare
dupã toate celelalte lucruri pe care le-a fãcut Dumnezeu pînã la om
este scris: Dumnezeu a vãzut cã acestea erau bune, dar dupã ce l-a
fãcut pe om, nu mai este scris în Cuvîntul lui Dumne ze u c ã l uc r ul
acesta e bun? Pentru cã Dumnezeu a fãcut doar începutul omului, a
fãcut numai trupul sãu ºi sufletul sãu, dar i-a dat omului voinþa liberã,
ca sã-ºi aleagã ºi calea: sã fie bun sau sã fie rãu. La toate celelalte
lucruri fã c ute de Dumne ze u înainte de om, Dumnezeu nu le-a dat
voinþa liberã. Le-a dat porunca ascultãrii: Voi aºa sã fiþi! ªi ele aºa
sînt. A poruncit soarelui: Tu sã rãsari de la rãsãrit ºi sã apui la apus
- ºi pînã la sfîrºitul lumii aºa sã faci. ªi aºa a fãcut. A poruncit lunii
cînd sã rãsarã ºi cînd sã apunã.
 Pag. 213

Cum sã fie ºi cum sã facã - ºi aºa face. Ea nu cîrteºte împotriva lui

Dumne ze u c î nd e s te mi cã . Nu s e l a udã c î nd e s te mar e . Nu s e
î ntristeazã ºi nu se mînie cînd vin norii ºi o acoperã sau cînd vine
î ntunec i me a º i o e c l i pseazã. Ci toate me r g º i toa te a s cul tã de
Dumnezeu fãrã sã cîrteascã ºi fãrã sã se abatã de la nici una din legile
rînduite. Animalele, la fel, pãsãrile, la fel, tîrîtoarele, la fel. Toate îºi
au viaþa lor, nici una nu este ne mul þ umi tã. Nici cele care merg pe
pã mî nt ºi se tîrãsc pe pãmînt, cã de ce nu le-a fãcut Dumne ze u c u
aripi, ca sã zboare. Nici cele care zboarã prin cer, cã de ce le-a fãcut
Dumnezeu în felul acesta ºi cã de ce nu le-a fãcut altfel. Toate sînt ºi
toa te r ã mî n î n fe l ul î n care Dumnezeu le-a rînduit de la început.
Omul ui , Dumne ze u i - a dat voinþa liber ã º i i nte l i genþ a, i - a da t
înþelepciunea, i-a dat puterea, prin care sã-ºi aleagã singur calea ºi voia
sa. Nu i-a plãcut sã meargã pe picioare - a inventat roata ºi se duce pe
roate. Nu i-a plãcut nici pe roate - a inventat vîsla ºi se duce pe apã.
Nu i - a pl ã c ut ni c i pe apã - a i nve ntat aripi ºi zboarã pr i n a e r.
Dumnezeu i-a dat omului putere de creaþie, prin care el însuºi sã-ºi
aleagã ºi sã-ºi îmbunãtãþeascã soarta lui. Numele omului, al celui dintîi
om, a fos t Ada m. Ada m î ns e a mnã ºi cel fã c ut dupã c hi pul l ui
Dumnezeu, ºi cel luat din þãrînã. Pentru ca omul sã-ºi aleagã: ori sã
trãiascã frumos ºi s ã s e înalþe spre chipul lui Dumnezeu, ori sã se
coboare pînã ca lut, ca lumea, ca tot ceea ce este josnic, murdar ºi
urît. De aceea Dumnezeu n-a încheiat ziua, cînd l-a fãcut pe om, cu
cuvintele: ºi lucrul acesta era bun, pe ntr u c ã i - a l ãs a t omului sã
completeze el, prin viaþa sa ºi prin umblarea sa, ºi prin voinþa sa, cum
sã fie el.
Cum sã fie sfîrºitul lui. Cum sã fie viaþa lui. Cum sã fie în veºnicia
lui: Bun sau Rãu. Dumnezeu i-a dat putere sã aleagã ºi i-a dat voinþã
sã aleagã, ºi i-a dat înþelepciune sã aleagã, ºi i-a dat libertate sã aleagã.
ªi omul alege. Dumnezeu i-a spus: Iatã, pun înaintea ta calea vieþii ºi
calea mor þ i i : a l e ge ! Lumi na pe c a r e ne - a da t- o Dumnezeu este
înþelepciunea de sus. Dumnezeu ne-a pregãtit toate lucrurile, ca noi sã
alegem care este Voia Sa ºi care este Planul Sãu. ªi dacã noi dorim sã
facem voia lui Dumnezeu, atunci noi ne s tr ãdui m s ã alegem calea
vieþii. ªi calea vieþii se alege de la început prin luminã, aºa cum a
fãcut Dumnezeu. Înnoirea cu Dumnezeu ºi alegerea este naºterea din
nou. Chemarea lui Dumnezeu pentru aceastã naºtere din nou, în clipa
cînd noi dorim sã ne ridicãm în sus, e lupta de a începe, lupta de a
zbura, lupta de a pãºi. ªtiþi fiecare cît de greu e cînd copilaºul trebuie
sã facã primii paºi. Pînã cînd face primul pas, el se ridicã, se þine de
scaune, se þine de pãtuþ, se þine de perete, dar n-are curajul sã meargã
el, pe picioarele lui, decît foarte greu. Ce face mama? Se depãrteazã
puþin ºi spune: Vino! Vino! Copilul nu îndrãzneºte, îi este fricã sã facã
primul pas fãrã sã se þinã de ceva. Mama asta vrea sã-l înveþe: sã se
încreadã în braþele mamei ºi în puterea lui.
Vrea sã-i vadã voinþa ºi dorinþa de a începe sã meargã pe picioarele
lui. Întinde braþele ºi spune: Vino! Copilul se uitã, zîmbeºte, ar merge,
i-e teamã. Dar cînd dragostea biruie, cînd încrederea începe sã biruie
în inimioara lui, el face primii paºi. ªi pe noi Domnul ne cheamã sã
venim la El.
Pag. 214

Ne cheamã întîi ºi întîi pentru propria noastrã mîntuire, pentru ca

sã cãpãtãm ºi noi puterea ºi sã cãpãtãm încredere a , º i sã cãpãtãm
dorinþa ºi voinþa de a începe sã mergem pe picioarele noastre, cã este
începutul cîºtigãrii de cãtre noi a vieþii noastre ºi a existenþei noastre.
Pînã cînd omul nu poate sã meargã pe picioarele lui, trebuie sã-l þinã
totdeauna alþii, sã-l îngrijeascã alþii, sã-l poarte alþii ºi sã-l ajute alþii.
Cînd însã el începe sã meargã pe picioarele lui, atunci nu numai pe el
începe sã se ajute, ci îndatã va începe sã-i aj ute º i pe a l þii, sã-ºi
împlineascã scopul ºi rostul lui pentru care Dumnezeu l-a rînduit pe
pãmînt. Pînã cînd noi nu ne întoarcem la Dumnezeu ºi nu ne hotãrîm
pentru Domnul , s î nte m mereu niºte neputincioºi care ne þinem de
lucrurile lumii acesteia ºi, cînd ni se iau ele, noi ne prãbuºim ºi nu mai
sîntem în stare sã ne ridicãm. Aºa ca un c opi l c a r e n-a învãþat sã
umble ºi care nu e în stare sã se ridice dacã îi iei scãunelul de care se
þine - ºi se prãbuºeºte jos . Tot a º a, c î tã vr e me noi nu cãutãm sã
ascultãm glasul Domnului, sã pornim pe calea mîntuirii cu hotãrîre, cu
legãmînt, cu încredere în Dumnezeu, la întoarcerea de la pãcat ºi la
ridicarea dinspre pãmînt spre Dumnezeu, pînã atunci noi nu sîntem în
stare sã facem nimic pentru Dumnezeu ºi sîntem niºte ne putincioºi
sortiþi pierzãrii. Vine însã o vreme cînd cel care ne-a ajutat nu ne mai
poate ridica ºi cel care este lîngã noi nu mai poate fi. Ce vom face
atunci, dacã noi n-am învãþat sã ne ridicãm ºi sã umblãm pe picioarele
noastre? Sã ne apropiem de Dumnezeu ºi sã cerem prin puterea Lui
naºterea din nou, hotãr îrea noastrã, tãria de a merge apoi pe calea
mîntuirii pînã la sfîrºit. Chemarea lui Dumnezeu aceasta este pentru
noi.
Numai aºa putem începe ºi noi sã mergem pe calea mîntuirii. Cum
începe un copil cu primii lui paºi, încrezãtor în chemarea mamei lui
ºi încrezãtor în puterea picioruºelor lui pe care Dumnezeu le întãreºte
ºi care în curînd vor ajunge nu numai sã meargã încet, cu teamã ºi cu
fricã, ci sã alerge. ªi El apoi îl va întãri, sã poatã purta poveri ºi sã-ºi
poatã împlini datoria pe pãmînt. La aceasta am fost rînduiþi toþi. Pînã
î ns ã nu ne r i di c ã m, pînã atunc i s î nte m ne puti nc i oº i , pi er duþ i .
Chemarea lui Dumnezeu este ca, astãzi dacã auzim glasul Lui, sã ne
încredem în El ºi sã pornim pe calea mî ntui r i i . Uni i se tem sã se
hotãrascã pentru Dumnezeu, îngrijoraþi cã viaþa lor cu Dumnezeu va
fi o viaþã aºa de grea ºi cã ei nu vor putea sã o ducã, aºa ca un copil
care se teme sã se lase de scãunel ºi sã me a r gã î n braþele mamei,
neîncrezîndu-se în ajutorul ºi în puterea pe care ea este gata sã i le
de a a tunc i c înd vede cã ar fi î n pr i me j di e . Sã ne î nc r e de m î n
Dumnezeu, sã a s c ul tã m Cuvî ntul Sãu, sã ne hotãrîm pentru El, sã
începem sã pãºim pe calea mîntuirii. Î nc e pî nd s ã p㺠im pe calea
mîntuirii, vom merge pe ea hotãrîþi ºi binecuvîntaþi ºi El ne va arãta
mi nuni tot mai mari, dupã cum un copil c a r e î nce pe s ã umbl e º i
începe sã alerge, ºi începe sã lucreze descoperã harul lui Dumnezeu
cum îi dã nu numai bucurii, ci ºi putere.
Nu-i aºazã numai datorii ºi numai greutãþi, ci îi dã ºi puterea pentru
ele. Îi dã º i pr i c e perea pentru ele. ªi îi dã ºi ajutorul de care are
ne voi e , pe ntr u ca sã-ºi împlineascã fericit rostul ºi scopul lui pe
pãmînt. Noi Îi mulþumim lui Dumnezeu pentru cã ne-a fãcut ºi pentru
c lipa cînd S-a îndurat El de noi ºi ne-a chemat sã pornim pe calea
mîntuirii.
 Pag. 215

A fost greu pentru toþi, dar încurajarea pe care ne-a dat-o chemarea
Domnului, îndemnul Domnului, Cuvîntul Domnului, ajutorul Duhului
Sfînt, îndemnul fraþilor, rugãciunea fraþilor, chemarea fraþilor, au fost
pentru noi puterile ºi luminile de care am avut nevoie cînd am pornit
pe calea mîntuirii. ªi ce frumos e dupã ce am umblat pe aceastã cale
º i c e fe r i c i þ i am fost pî nã as tã zi ! Ac um noi a vem pãr tã º i e c u
Dumnezeu, umblãm cu El, sîntem plini de bucuria mîntuirii ºi, ori de
cîte ori inima noastrã ne spune cu mîngîiere ºi cu bucurie cã Domnul
e mulþumit de noi, sîntem fericiþi. Ori de cîte ori cugetul nostru ne
mustrã cã, în gîndurile noastre sau în umbletele noastre, noi am fãcut
ceva care nu-i dupã voia lui Dumnezeu, simþim întristarea ºi mustrarea
ºi nu cãpãtãm pace pînã cãdem la picioarele lui Dumnezeu, cerînd lui
Dumnezeu iertare ºi izbãvire. ªi dãm rãscumpãrarea pentru greºelile
noastre cu care L-am întristat. Cînd cugetul nos tr u se liniºteºte, Îi
mulþumim recunoscãtori pentru cã am cãpã ta t l i ni º te a º i buc uria
sufleteascã. Asta e în viaþa fiecãruia dintre noi. Iar în viaþa noastrã de
adunare, bucuria noastrã, cu cît sîntem mai mulþi, cu atît e mai mare,
pentru cã harul cãpãtat prin mulþi ne ajutã pe toþi sã trãim prin aceastã
pã r tã º i e cu Dumnezeu ºi prin a c eas tã umbl a r e cu El . De a c e e a
a dunãrile noastre sînt totdeauna adunãri pline de har ºi de pute r e ,
pentru cã Mîntuitorul nostru este în mijlocul nostru ºi Cuvîntul puterii
Sale ne întãreºte. Cuvîntul Înþelepciunii Lui ne dã luminã ºi Cuvîntul
Mîngîierilor Lui ne îmbãrbãteazã, iar Cuvîntul ajutorului Sãu ne dã
biruinþã prin încercãrile prin care trecem. Tot drumul nostru e plin de
bucurie ºi de binecuvîntare, aºa cum spunea fratele mai înainte despre
rîndunica ºi de s pr e puiºorii pe care-i îndeamnã sã zboare. În altã
înfãþiºare, rîndunica Îl închipuie pe Domnul Isus, care este cu noi. El
e Acela care ne învaþã, care ne mîngîie, care ne îndeamnã, care ne
s pune c ã e s te o Þa r ã mi nuna tã pe c ar e a pregãtit-o pentru noi .
Învãþaþi-vã ºi zburaþi spre ea, cãutaþi sã lucraþi pentru ea, strãduiþi-vã
sã vã daþi toate silinþele sã puteþi cãpãta puterea, ajutorul ºi lumina cu
care sã puteþi strãbate drumul spre ea. Avem de înfruntat cu toþii
încercãri pe lumea aceasta, dar mama noastrã, Domnul Isus, care ne-a
nãscut din Cuvîntul Sãu ºi prin Duhul Sfînt, ne-a spus: Iatã, Eu sînt
cu voi în toate zilele! Nu vã temeþi, iatã cã sînt cu voi ca sã vã scap,
sînt cu voi ca sã vã întãresc, sã vã ajut, sã vã învãþ cum sã lucraþi.
Sînt cu voi ca sã vã îndemn ºi ca sã vã întãresc sã nu pãcãtuiþi. Iar
dacã aþi pãcãtuit, sînt cu voi ca sã vã iert în urma lacrimilor, sã vã spãl
în urma cãderilor, sã vã ridic în urma tuturor încercãrilor prin care
trebuie sã treceþi. Sînt cu voi sã vã vindec bolile. Sînt cu voi sã vã
ºterg lacrimile. Sînt cu voi sã vã ascult rugãciunile. Sînt cu voi sã vã
scap de primejdie. Sînt cu voi sã vã apãr de vrãjmaºi. Sînt cu voi aºa
cum o mamã e cu puiºorii ei totdeauna, nu numai sã-i hrãneascã, ci
sã-i º i apere. Sã-i hrãneascã ºi sã-i apere ziua ºi sã-i încãlzeascã
noaptea. Pînã cînd aripile lor vor creºte ºi pînã cînd vor ajunge sã
strãbatã ºi ei pustiul ºi depãrtarea care mai este între ei ºi Þara fericitã
spre care ne î ndr e a ptã º i pentru care ne pregãteºte Dumnezeu. În
Cartea Sfîntã sînt multe îndemnuri folositoare pentru noi. Una dintre
condiþiile care ni se cer nouã pentru întãrirea ºi ajutorarea noastrã de
a strãbate pustia lumii este sã citim Biblia.
Pag. 216

Este bine sã citim Cuvîntul lui Dumnezeu, sã citim Cartea Sfîntã,

cãci în ea aflãm nu numai lumina, sã ºtim de ce sã ne ferim, ci ºi ce
sã facem. De asemenea, nu numai hrana, ca sã ne întãrim cu ea, ci ºi
mustrarea ºi îndemnul, ºi s fã tuirea, ºi tot ce avem nevoie ca sã ne
putem duce viaþa noastrã duhovniceascã pînã la capãt. Dar avem apoi
rugãciunea, în puterea cãreia noi putem cere ºi noi putem primi tot
a j utor ul l ui Dumnezeu. Ne putem feri pe noi º i î i pute m fer i pe
prietenii ºi pe rudele noastre, pe cunoscuþii ºi iubiþii noºtri din familia
noa s trã, cãci mare este puter e a r ugã c i uni i º i Domnul a s pus î n
Cuvîntul Sãu cã, dacã este cineva bolnav ºi cineva se roagã puternic
ºi stãruitor pentru el, omul acela va fi vindecat; ºi dacã a fãcut pãcate,
îi vor fi iertate. Pentru cã este scris: Totul este cu putinþã celui ce
crede ºi se roagã. ªi avem apoi adunarea frãþ e a s c ã , a c e l e suflete
adunate, unde Domnul a s pus cã este totdeauna. ªi noi, dacã vom
cãuta aceastã adunare, dacã vom cãuta prezenþa Domnului, desigur cã
în faþa lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, nu numai starea noastrã
cea sufleteascã trebuie sã fie corectã, frumoasã, cuviincioasã, dar chiar
ºi starea noastrã trupea s c ã s e cuvine sã fie frumoasã, evlavioasã,
vrednicã de prezenþa lui Dumnezeu.
Cînd te duci într-o sãrbãtoare la bisericã, nu numai pentru Faþa
Domnului, care este totdeauna acolo, te îmbraci, te porþi, stai ºi asculþi
evlavios, - ci chiar ºi pentru privirile ºi prezenþa celor care sînt acolo.
Cu atît mai mult cînd mergem într-o adunare de fraþi, unde Cuvîntul
lui Dumnezeu se mãrturiseºte ºi unde prezenþa Domnului este sigurã,
pentru cã este scris: Oriunde sînt 2 sau 3 adunaþi în Numele Meu, ºi
Eu sînt acolo. Prezenþa noastrã acolo, chiar ºi în înfãþiºarea noastrã
tr upe a s c ã, trebuie sã fie cît mai evlavioasã º i c î t mai vr e dni c ã.
Cuvîntul lui Dumnezeu ne îndeamnã ºi pe unii, ºi pe alþii cum trebuie
sã ne arãtãm ºi în înfãþiºarea noastrã trupeascã atunci cînd stãm în faþa
lui Dumnezeu la rugãciune sau la ascultarea Cuvîntului Sãu. Am fost
în multe adunãri, dar ceea ce m-a impresionat mai mult într-o adunare
au fost o mulþime de suflete - ºi îndeosebi tineri, ºi îndeosebi tinere -
care stãteau ºi ascultau Cuvîntul lui Dumnezeu în genunchi. Mi-au dat
lacrimile cînd am întrebat:
- Dar voi de ce staþi tot timpul adunãrii, care þinea 4, 5, 6 ceasuri,
tot timpul în genunchi? Mi-a rãspuns o sorã tînãrã:
- Cuvîntul lui Dumnezeu trebuie sã-L ascultãm în genunchi! Aºa
se cuvine sã stãm în faþa lui Dumnezeu. Noi stãm în faþa Cuvîntului
lui Dumnezeu de cele mai multe or i foa r te c omozi, foarte lumesc
îmbrãcaþi sau pieptãnaþi ºi aºezaþi. ªi Domnul Isus a stat pentru noi pe
Cruce, cu spini, în cuie, bãtut, chinuit, atîtea ceasuri. Atunci cum s-ar
cuveni sã stãm noi în faþa Lui cînd El este în mijlocul nostru? ªi noi
stãm oricum înai nte a l ui Dumneze u. Am vãzut ºi la adunãrile de
rugãciune unii rezemaþi pe un scaun, alþii rezemaþi pe o masã, alþii
întinºi peste pat. Unii, în starea aceasta foarte comodã, începeau sã
sforãie. În faþa lui Dumnezeu ºi la rugãciune, în loc sã cauþi ºi sã stai
cu toatã evlavia pe amîndoi genunchii, smerit ºi recunoscãtor faþã de
Dumnezeu, cauþi ºi atunci, în acele puþine clipe de rugãciune, sã te
aºezi cu trupul în c e a mai comodã stare, ca nu cumva trupul tãu sã
aibã de întîmpinat o cît de puþinã jertfã ºi suferinþã pentru rugãciunea
ta.
 Pag. 217

Cînd sufletul este în primejdie sã se piardã ºi Domnul este în faþa

ta , nu- i totuna c um ne î nfãþiºãm înaintea lui Dumne ze u c hi a r º i
trupeºte. ªi nu- i totuna c um ne î nfã þ i º ã m înaintea lui Dumnezeu
oriunde am fi. Poate cã unii se înfãþiºeazã cît mai smerit ºi evlavios
unde se simt priviþi ºi urmãriþi de ochi mulþi.
Dar noi întotdeauna sîntem în faþa lui Dumnezeu, chiar ºi atunci
cînd sîntem singuri în odãiþa noastr ã º i î nge nunchem. Nici atunci
n-avem voie sã stãm oricum înaintea lui Dumnezeu, pentru cã El este
Împãratul ºi Dumnezeul nostru, cãruia noi trebuie sã ne închinãm cu
r e c unoº ti nþ ã vi e º i s ã-I aducem închinarea cea mai e vl a vi oa s ã ,
ascultarea cea mai evlavioasã, umblarea cea mai evlavioasã - cu viaþa
ºi cu fapta - a recunoºtinþei noastre ºi a ascultãrii noastre, dacã vrem
sã fim cu adevãrat credincioºi ai Sãi ºi sã-I fim cu adevãrat plãcuþi lui
Dumnezeu. Dupã ce am pornit pe calea mîntuirii, Domnul ne învaþã
cum trebuie sã umblãm, dacã noi vrem sã ascultãm de Cuvîntul Sãu
Sfînt. Pînã n-am pornit pe calea mîntui r i i , singurul îndemn este sã
pornim pe aceastã cale, sã ne întoarcem la Dumnezeu, sã ne hotãrîm
pentru El, sã ne naºtem din nou. Pentru cã este scris: Dacã nu vã veþi
naºte din nou, dacã nu vã veþi întoarce la Dumnezeu ºi dacã nu vã veþi
face ca niºte copilaºi, cu nici un chip nu veþi intra în Împãrãþia lui
Dumnezeu. Cu nici un chip! Deci întoarcerea la Dumnezeu este cea
dintîi condiþie pe care Dumnezeu o pune fiecãruia dintre noi ºi cel
dintîi pas pe care ni-l cere fiecãruia dintre noi, dacã vrem sã ajungem
cu adevãrat la mîntuire. Acest lucru ne-a fost cerut de la început ºi ne
este cerut pînã la sfîrºit. Domnul Isus a spus aºa: Dacã voieºte cineva
sã vinã dupã Mine Dacã voieºte! Dacã voieºte cineva sã fie mîntuit,
dacã voieºte cineva sã aibã iertarea pãcatelor, dacã voieºte cineva sã
vadã împãrãþia lui Dumnezeu, dacã voieºte cineva sã scape de osînda
veºnicã, - atunci sã vinã dupã Mine! ªi dacã vine dupã Mine, atunci
sã ºtie cã cel dintîi lucru este sã se lepede de sine, adicã sã se nascã
din nou. Sã se lepede de pãcat, de viaþa pe care a dus-o pînã aici, sã
se întoarcã la Dumnezeu, sã înceapã primul pas pe calea mîntuirii.
Dacã un copil voieºte sã ajungã vreodatã un om care sã umble pe
picioarele lui, care sã poatã purta poveri, care sã-ºi poatã împlini ºi
cîºtiga prin munca lui hrana sa ºi a familiei sale, acela trebuie sã ºtie
sã se lase de scaun cînd vine mama ºi sã înceapã sã facã primii paºi
s pr e e a. Aº a ne c e r e Dumne ze u: s ã ne lãsãm de a c e as tã vi a þ ã
pãcãtoasã ºi stricatã ºi sã facem primul pas spre mîntuire. Pînã n-am
fãcut acest pri m pa s s pr e mî ntui r e, noi nu s î ntem ºi nu putem fi
ni c i odatã mîntuiþi, ca sã ajungem odatã l a vi a þ a º i l a Î mpãr ã þ i a
Veºnicã. Pînã puiºorul nu sare din cuib, sã înceapã cu aripile lui sã
taie aerul ºi sã poatã înainta, pînã atunci el nu-i pregãtit sã intre, sã
ajungã, sã rãzbatã prin întinderi ºi sã treacã prin furtuni, ºi sã biruie
noaptea ºi întunericul ºi sã ajungã departe, în þara pregãtitã pentru el,
cînd aici începe sã ameninþe ºi sã vinã iar na . Î n Bi blie, care este
Cuvîntul lui Dumnezeu, sînt multe îndemnuri în privinþa aceasta. ªi
am vrut ca sã vorbim în puþinul timp ce ne-a mai rãmas despre încã
un lucru despre care se vorbeºte în Cuvîntul lui Dumnezeu: cererea de
ajutor ºi de putere de care avem nevoie pentru pornirea aceasta.
Cînd un om vrea sã plece pe calea lui Dumnezeu, trebuie sã înceapã
o luptã grea c u el ºi cu lumea, ºi cu tot ce-l înconjoarã. Ei, pentru
aceasta are nevoie de putere.
Pag. 218

Puterea aceasta vine de la Dumnezeu. Dar trebuie s-o ceri hotãrît!

Se spune cã atunci cînd Moise era pe munte ºi aºtepta cele 2 table ale
Legi i de la Dumnezeu, el a stat acolo 40 de zile ºi 40 de nopþi. ªi
s tî nd a c ol o, e l e r a î ntotdeauna în fa þ a l ui Dumne ze u. Fa þ a l ui
Dumnezeu era totdeauna strãlucitoare. ªi cineva a întrebat: De unde
a ºtiut Moi s e c î nd e r a zi ºi cînd era noapte? Pentru cã în faþa lui
Dumne zeu e totdeauna luminã. ªi atunci altci ne va a r ã s puns : De
atunc i º ti a Moi s e c ã î ncepe zi ua, c î nd vedea venind în faþa lui
Dumnezeu-soarele. Soarele se pleca în faþa Domnului ºi cerea: Stãpîne
Binecuvîntat, dã-mi putere, dã-mi luminã ºi dã-mi ajutor pentru ziua
pe care va trebui s-o încep, pentru cã multe va trebui sã vãd. Multe va
trebui sã ajut. Multe va trebui sã cresc. Multe va trebui sã încãlzesc
º i , fãrã putere de la Tine, eu nu voi pute a s ã fa c a c e s t l uc r u. ªi
Dumnezeu îl binec uvî nta , i a r s oa r e l e pl ec a voios în drumul lui,
strãlucind. Cînd începea seara ºi noaptea, Moise vedea stelele ºi luna
î n faþa Tatãlui spunînd: Pãrinte Binecuvîntat, înc e pe noa pte a . Va
tr e bui s ã umbl ãm un dr um gr e u. Sã l umi nã m o l ume pl i nã de
întuneric. Sã acoperim o mulþime de nelegiuiri. Sã vedem o mulþime
de fapte rele. Cum vom putea face aceasta fãrã binecuvîntare? Dã-ne
puterea ºi binecuvîntarea Ta. Va trebui sã cãlãuzim pe mãri corãbii
pierdute. Va trebui sã-i luminãm pe oamenii care cãlãtoresc ºi care nu
ºtiu unde sã se ducã. ªi pentru toate acestea avem nevoie de putere.
ªi Dumnezeu le dãdea puterea ºi ajutorul, ºi ele îºi împlineau slujba
lor. Cum vom putea noi pleca pe calea vieþii, unde sînt atîtea furtuni,
atîtea necazuri, atîtea nenorociri, atîtea lupte, atîtea primejdii, dacã nu
cerem ºi dacã nu primim binecuvîntarea lui Dumnezeu? De a c eea,
oricînd pornim la un drum nou ºi la o luptã grea în viaþã, noi trebuie
sã cerem binecuvîntarea lui Dumnezeu. Iar la sfîrºit, sã venim sã-I
mulþumim. Tot în Biblie, în Cuvîntul lui Dumnezeu, este însemnat un
lucru foarte important pentru noi.
În Cartea Exodului, la capitolul 25, versetul 20, este scris cã atunci
cînd Moise a fãcut primul templu, cortul, Dumnezeu i-a poruncit sã
facã cei 2 îngeri sau heruvimi care acopereau chivotul Legii, unul cu
faþa spre celãlalt. Iar cînd Solomon a fãcut al 2-lea templu, scrie în
cartea 2 Cronici capitolul 3, versetul 13, cã Dumnezeu i-a poruncit sã
facã cei 2 îngeri, heruvimi, unul cu spatele spre celãlalt. ªi cineva a
întrebat: Doamne, dar de ce lui Moise i-ai poruncit sã facã îngerii unul
cu faþa la celãlalt, ºi lui Solomon, sã facã îngerii unul cu spatele spre
celãlalt? ªi i s-a rãspuns: Fiecare vreme îºi are profetul sãu ºi fiecare
neam ºi fiecare rînd de oameni îºi are profetul sãu. Dacã cineva va
asculta de profetul lui Dumnezeu care îl învaþã binele ºi îºi întoarce
faþa s pr e Dumnezeu, atunci ºi Dumnezeu κi întoarce faþa spre el.
Atunci faþa fratelui e întoarsã spre frate ºi faþa omului, spre om. ªi
faþa oamenilor, spre Dumnezeu; ºi faþa lui Dumnezeu, spre oameni.
Pentru cã profetul lui Dumnezeu, pentru cã omul lui Dumnezeu,
pe ntr u c ã î nvã þ ã tor ul pus de Dumnezeu în mi j l oc ul l or e s te un
credincios adevãrat ºi doreºte din toatã inima sã-i înveþe pe oameni
cãile lui Dumnezeu. ªi atunci Dumnezeu cu bucurie întoarce faþa spre
e i . Da r c î nd Sol omon, ca r e nu ma i e r a c u i ni ma l ui toa tã c u
Dumnezeu, a fost în mijlocul poporului cu pãcatele lui, neascultarea
lui, umblarea lui rea a îndepãrtat ºi pe popor de la Dumnezeu.
 Pag. 219

ªi atunci Domnul a zis: Nu mai faceþi îngerii unul cu faþa spre

c e l ã l a lt, pentru cã poporul Meu ºi-a întors faþa de l a Mi ne , zi ce
Domnul . Pe ntr u cã fratele ºi-a întors faþa dinspre frate. Pentru cã
învãþãtorul rãu întoarce inima oamenilor dinspre Dumnezeu ºi face ca
ºi inima lui Dumnezeu sã se întoarcã cu tristeþe ºi c u dur e re mare
dinspre cei necredincioºi. ªi ce s-a întîmplat cînd omul lui Dumnezeu,
Moise, profetul credincios, învãþãtorul c r e di nc i os , î ndrumãtorul
credincios era în mijlocul poporului? Poporul îl urma ºi îl asculta pe
Moise, toatã adunarea era binecuvîntatã, tot poporul lui Dumnezeu era
binecuvîntat. Toate roadele ºi toate bine fac e r i l e lui Dumnezeu se
revãrsau neîmpiedicate spre popor.
Dar Moise s-a dus. Omul cel bun se duce ºi el. ªi numai cînd nu
mai este un om bun în mijlocul poporului, ºi numai cînd nu mai este
un profet al Domnului în mijlocul oamenilor, ºi cînd nu mai este un
îndrumãtor adevãrat în mijlocul familiei ºi în mijlocul adunãrii, cînd
toþi nu mai ºtiu ce sã creadã, nu mai ºtiu cum sã priveascã, nu mai ºtiu
cum sã umbl e , nu mai ºtiu cum sã facã. Abia atunci se vede cît de
mult a valorat, cît de mul t a pr e þ ui t î n mi j l oc ul l or un om al lui
Dumnezeu, un proroc al lui Dumnezeu, care se uita pe sine, se jertfea
pe sine, se neglija pe sine, ca sã-i ajute pe alþii, sã-i mîngîie pe alþii,
sã-i întãreascã pe alþii. În zilele profetului Ieremia, glasul acestuia nu
ma i e r a a scultat, pentru cã oamenii, chiar dacã au avut cîndva un
profet bun ºi au mers bine, dupã aceea au avut niºte învãþãtori rãi ºi
au început sã meargã dupã aceºtia - ºi aºa de repede se uitã învãþãtura
bunã cînd ai un învãþãtor rãu, aºa de repede începi sã mergi pe calea
cea rea cînd nu ai un îndrumãtor bun! Oamenii aceºtia, cînd au avut
dupã aceea, la cîþiva ani, un profet bun cum a fost Ieremia, n-au vrut
sã-l mai ascute. L-au aruncat pe Ieremia în groapã, sã nu-l mai vadã.
Sã nu-l mai audã. Cãci fãrã profetul cel bun, inima rea, poftele cele
pãcãtoase, dorinþele rele pun stãpînire deplinã pe omul pornit pe calea
cea rea ºi el nu doreºte sã mai audã pe nimeni care l-ar opri de pe
aceastã cale. Cîtã vreme pãrintele bun a fost ascultat, familia întreagã
a fost binecuvîntatã. Dar cînd încep copiii sã nu mai asculte de pãrinþi,
pe calea rea, ei merg îndrumaþi de învãþãtori rãi, tot mai repede ºi tot
mai departe, spre pierzare. Atunci pãrintele n-are alt drum mai
bun ºi n-are alt loc mai liniºtit decît groapa, mormîntul dintre copiii
lui. Copiii care ajung sã nu mai iubeascã, sã nu mai asculte de pãrinþii
lor, de sfaturile ºi de îndemnurile pãrintelui, - nu mai pot suferi nici
faþa lui s-o mai vadã. ªi nu-s liniºtiþi copiii neascultãtori pînã ce nu-ºi
ºtiu pãrinþii în mormînt. Faþa lor, cuvîntul lor îi supãrã; ºi tãcerea lor,
c î t de departe ar fi, îi mustrã º i ei nu s i mt l i be r ta te de pl i nã s ã
pãcãtuiascã pînã cînd ºtiu cã mai au pãrinþi. Aºa era ºi cu profetul
Domnului! Cîtã vreme este în mijlocul unui popor, al unei adunãri, un
profet credincios, de este ascultat, toþi sînt binecuvîntaþi. Dar cînd
încep sã vinã învãþãtorii rãi ºi încep sã întoarcã inimile fraþilor dinspre
adevãr ºi dinspre fraþii care i-au îndrumat bine, atunci aceºti fraþi care
i-au îndrumat bine nu mai au loc. Nu mai au preþ. Nu mai au ascultare
ºi primire nicãieri. Ceilalþi nu se simt bine decît atunci cînd aceºti fraþi
buni sînt îndepãrtaþi de tot, iar ei pot sã meargã dupã învãþãtorii rãi
cum vor spre pierzare. Aºa a pãþit profetul Ieremia. L-au aruncat în
groapã, au venit apoi vrãjmaºii sã ia tot poporul ºi sã-l ducã în robie.
Pag. 220

Cînd Ieremia a ieºit, cetatea era pustie. El s-a luat pe urma

poporului, spre robia unde era dus, spre Babilon. ªi cînd poporul a
fost dus în robie, a fost dus cu copii cu tot. ªi cînd a vãzut profetul
Domnului urmele copilaºilor care plecaserã în robie, urmele lor pe
nisip, prin praf, s-a aplecat ºi le-a sãruta t cu lacrimi ºi a spus: O,
poporul meu, dacã ai fi ascultat tu Cuvîntul lui Dumnezeu, copilaºii
voºtri n-ar mai fi luat drumul robiei ºi n-ar pieri cine ºtie unde de
foame, de sete, de bãtãile ºi de lipsurile care sînt într-o robie. Dupã
ce-au ajuns acolo, s-a scris Psalmul 137, în care este scris: Pe malurile
rîului Babilonului am ºezut ºi am plîns. Acolo ne-am atîrnat harfele
noastre, în sãlciile din þinutul acela, cînd asupritorii noºtri ne-au cerut
sã cîntãm cîntãrile Sionului. Cum sã cîntãm noi cîntãrile Domnului pe
un pãmînt strãin? Atunci au început ºi sã strige cu lacrimi: De te voi
uita, Ierusalime, sã se lipeascã limba mea de cerul gurii mele, de nu
voi face din Ierusalim þinta dragostei ºi dorinþei mele. Poþi sã plîngi
apoi cã n-ai ascultat atunci cînd era vremea ascultãrii. Poþi sã plîngi
apoi strãin între strãini ºi rob la niºte vrãjmaºi, dacã atunci cînd erai
în mijlocul poporului tãu, în cetatea ta, fericit, n-ai vrut sã asculþi de
Dumne ze u º i de Cuvîntul Sãu. Atunc i nu ma i e r a î ntoa r s ã faþ a
poporului spre Dumnezeu, nici faþa lui Dumnezeu spre popor. Existã
o vreme ºi de rãbdare, ºi de îndurare. Dupã ce trece vremea aceasta
de î ndur a r e pe c a r e o a r e Dumnezeu faþã de toþ i , vi ne vr e me a
mustrãrii ºi a pedepsirii pentru fiecare pãcat. Atunci poate sã-ºi aducã
omul aminte ce bine era dacã asc ul ta. ªi ce uºor i-ar fi acum dacã
atunci ar fi ascultat Cuvîntul lui Dumnezeu. Atunci acolo nu mai era
un pr ofe t. Atunc i tr ebui a s ã a s c ul te numai mus tr a r e a , numa i
înjurãturile, numai apãsarea ºi batj oc ur i l e vr ãjmaºului, pentru cã
vremea îndurãrii ºi vremea iubirii trecuse. Existã o vreme ºi pentru
iertarea ºi rãbdarea lui Dumnezeu! Existã o vreme cînd Dumnezeu ne
tr i mi te un profet al Sãu, un om al Sãu, un Cuvînt a l Sã u pe c a r e ,
dacã-l ascultãm, sîntem fericiþi. Dar existã o vreme a fiecãrui lucru,
cînd omul lui Dumnezeu se duce ºi poporul rãmîne fãrã el . Numa i
cînd rãmîi fãrã pãrinþi ºtii ce înseamnã pãrinþii. Numai cînd rãmîi fãrã
o nevastã, fãrã o soþie sau fãrã un soþ bun ºtii ce a însemnat o soþie
bunã, un om bun. Numai cînd rãmîi fãr ã s ã nã ta te , a tunc i ºtii ce a
însemnat sãnãtatea. ªi numai cînd omul îºi pierde mîntuirea, atunci va
ºti.
Mulþi vor ºti în focul iadului - cum a ºtiut bogatul nemilostiv cînd
a ajuns în flãcãrile iadului ce însemna vremea cînd Lazãr era la poarta
l ui . Cã a r fi putut face bine, ca sã aibã ºi el parte de bine , cî nd
Domnul era lîngã el. ªi ar fi putut sã-L primeascã ºi sã fie mîntuit.
Dar n-a ascultat! Este o vreme ºi pentru noi, cum a fost o vreme ºi
pe ntr u Ierusalim, cînd Mîntuitorul Hristos i - a s pus : Ie r us a l i me,
Ierusalime, de cîte ori n-am vrut sã strîng pe copiii tãi cum strînge
gãina puii sub aripi ºi n-aþi vrut! Iatã cã de acum vor veni vrãjmaºii,
te vor împresura cu ºanþuri, te vor dãrîma ºi nu vor lãsa în tine piatrã
pe pi a trã, pentru cã n-ai cunoscut vremea cînd erai cerce ta t! Noi
mulþumim lui Dumnezeu cã ne gãsim aici, în casa aceasta în care niºte
copii credincioºi ºi niºte pãrinþi credincioºi au cãutat faþa Domnului
cînd El i - a î ndemnat la aceasta. ªi de atunci faþa lor ºi casa lor e
luminatã ºi bucuroasã.
 Pag. 221

Chiar dacã au venit uneori ºi furtuni, ºi întristãri, ºi boli, cã acestea

sînt în ordinea lucrurilor, în firea lucrurilor pe pãmînt, ºi nu-i nimeni
numai sãnãtos.
Nu-i merge nimãnui numai bine. ªi nu-i niciodatã numai timp
frumos. Vin ºi încercãri, dar, pentru cel credincios , Dumnezeu are
totdea una fã gã dui nþe: Nu te teme, Eu sînt cu tine ºi te voi izbãvi!
Rugãciunea celui credincios are totdeauna o fãgãduinþã. Un credincios
nu suferã niciodatã în zadar. Dupã ce trece vremea încercãrii - pentru
cã ºi vremea aceasta îºi are rostul ei, - vine vremea bucuriei, dupã cum
este scris: Seara vine plînsul chinului amar, dimineaþa vine veselia iar.
Totdeauna vine veselia, pentru cã încercãrile Domnului þin o clipã, dar
îndurarea ºi bucuriile Lui þin veºnic. Deci ºi peste casa aceasta, ca ºi
peste orice casã de credincioºi, trebuie sã vinã ºi încercarea, pentru cã
este s cr i s c ã l ui Moi s e - c î nd a fost pe munte ºi L-a întrebat pe
Dumnezeu: Doamne, de ce celor buni li se întîmplã în lume adeseori
necazuri ºi suferinþe, iar celor rãi le merge bine?
- Domnul i-a zis: Moise, Moise, nu se cuvine niciodatã ca omul sã
î ntr e be pe Dumne ze u: De ce ? Pe ntr u cã omul trebuie sã ºtie c ã
Dumnezeu este Bun ºi Înþelept ºi, oricînd lucreazã, El ºtie ce lucreazã.
Da r pe ntr u cã M-ai întrebat, iatã, îþi spun: ªi cei buni greºesc pe
pã mî nt. ªi este scris: Nimic întinat nu va i ntr a î n Î mpã r ãþ i a l ui
Dumnezeu. ªi, pentru ca cei buni sã intre în cer, Dumnezeu îi curãþã
prin suferinþele lor puþine de pe pãmînt, pentru ca sã aibã o rãsplatã
veºnicã cu El în cer. Pentru puþinele lor fapte rele, cei credincioºi
suferã pe pãmînt ºi vor fi rãsplãtiþi în viaþa veºnicã. Iar în ce-i priveºte
pe cei rãi - pe ntr u c ã º i c e i r ã i fa c c î te - o faptã bunã sau cîte-o
milostenie, ajutã cîteodatã biserica, fac cîte-un bine ºi ei - Dumnezeu
spune: Adevãrat vã spun cã ºi acel ce a dat un pahar de apã nu-ºi va
pierde rãsplata. Atunci ce se întîmplã? Este aºa cã, pentru puþinele
fapte bune ale celor rãi, Dumnezeu le dã lor rãsplata pe pãmînt. Le
merge bine, au de toate, se bucurã de toate, nu sînt bolnavi, nu sînt
sãraci, nu sînt în locuri josnice. Ei se bucurã de toate avantajele. ªi de
aceea Dumnezeu vrea sã le plãteascã aici tot binele pe care l-au fãcut,
pentru ca la moarte sã nu le mai datoreze nimic. Pentru puþinele fapte
bune, cei rãi sînt rãsplãtiþi pe pãmînt; ºi pentru multele lor fapte rele,
vor fi osîndiþi în viaþa veºnicã. Moise, Moise, Dumnezeu este drept cu
toþi. Dar întîi cu cei rãi, pentru cã de ei, la moarte, Se desparte pentru
totdeauna. ªi în urmã cu cei buni, cãci cu ei va fi în vecii vecilor ºi El
va avea vreme sã-i despãgubeas cã de toa te s ufe r i nþele lor de pe
pãmînt.
De aceea, sã-I mulþumim lui Dumnezeu cînd trecem prin felurite
încercãri, cãci iarãºi este scris: Faptele unor oameni merg înainte la
judecatã! Acelea se plãtesc aici, pe pãmînt. Ale altora merg pe urmã.
Acelea se plãtesc dincolo. ªi tot aºa, ºi faptele bune nu pot sã rãmînã
ascunse, cãci Dumnezeu le va rãsplãti pe toa te , fi e bune, fie rele.
Dor i nþ a noastrã este sã-I mulþumim Lui pentru toate . ªi , dupã ce
ne-am predat Lui ºi dupã ce am pus legãmînt cu El, dupã ce am pornit
pe cale, sã þinem aceastã cale pînã la sfîrºit cu credinþa ºi cu dragostea
c a r e e s te î n Hr i s tos , dupã cum este scris: Dreptarul învã þ ãtur i i
sãnãtoase þine-l! Dacã Dumnezeu ne-a adus paºii pe calea mîntuirii, El
ne spune: Þine calea aceasta! Ea duce în Împãrãþia Cereascã.
Pag. 222

Mergi pe ea hotãrît ºi nu te abate nici la stînga, nici la dreapta. Nici

din interes, nici din lãcomie, nici din plãc e r e, nici din ispitã, nici
ameninþat, nici ademenit. Du-te pe calea asta cum ai primit-o, cum ai
crescut, cu învãþãtura pãrinþilor tãi, cu îndemnurile înaintaºilor tãi. Pe
ur me l e c e l or c are au mers înaintea ta în Împãrãþia lui Dumne zeu
þine-te ºi tu! ªi unde au ajuns ei, vei ajunge ºi tu. ªi cum au biruit ei,
vei birui ºi tu.
ªi cum au fost rãsplãtiþi ei, vei fi rãsplãtit ºi tu. Domnul Isus sã ne
ajute l a a ceasta ºi sã ne dea putere ca totdeauna sã fim în stare sã
mergem pe calea Lui hotãrîþi. Dacã ne-a fãcut un bi ne , dacã I-am
cerut un ajutor dacã I-am cerut o binefacere ºi dacã am primit-o, sã
nu uitãm recunoºtinþa! Sã ur mã m º i noi pilda acelora despre care
vorbeºte Cuvîntul lui Dumnezeu ca despre niºte oameni recunoscãtori.
Sã nu uitãm cum a ºtiut femeia care a fost vindecatã sã-I mulþumeascã
cu lacrimi ºi recunoº tinþã lui Dumnezeu. Sã nu-l uitãm pe leprosul
vi nde c a t, c um a º ti ut el s ã s e î ntoar cã º i sã-I mulþumeascã lui
Dumne zeu. Sã nu-l uitãm pe cel din latura gadarenilor, care a fost
vindecat, cum a venit el sã-I mulþumeascã lui Dumnezeu. Dacã ieºim
la holde primãvara sã-I cerem lui Dumnezeu binecuvîntarea Sa peste
holdele noastre, sã nu uitãm, toamna, sã facem la fel, mulþumindu-I.
Dacã I-am cerut cu lacrimi Domnului sã ne scape de o primejdie, sã
nu uitãm sã ne î ntoa rcem dupã aceea sã-I ºi mulþumim. Dacã I-am
cerut lui Dumnezeu sã ne vindece copilaºul bolnav, sã nu uitãm dupã
aceea sã-I mulþumim lui Dumnezeu ºi sã-I aducem slujba recunoºtinþei
noa s tr e. Pentru cã atunci noi vom fi binecuvîntaþi de Dumnezeu º i
pentru mai departe, dacã noi nu vom uita recunoºtinþa faþã de El, dupã
ce ne-a fãcut un bine. Dea Domnul ca ºi pentru mîntuirea sufletelor
noastre, pe care ne-a dat-o cînd ne-am hotãrît pentru El, sã-I arãtãm
mulþumirea ascultã r i i noa s tre de-a lungul drumului vieþii, pînã la
sfîrºit. Pentru cã atunci vom putea i ntr a º i noi fe r i c i þ i î n Patria
Cereascã, pentru care ne rugãm Domnului sã ne ajute sã o cîºtigãm cu
toþii. ªi acum sã ne ridicãm ºi sã-I mulþumim împreunã Domnului.
În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. Doamne,
Dumnezeul nostru ºi Tatãl nostru, iatã-ne în clipele acestea, în noaptea
aceasta, în starea aceasta, în locul acesta, între sufl ete l e a c estea.
Venim în faþa Ta, Doamne, cu rugãciunea noastrã de mulþumire ºi cu
lacrimile noastre de recunoºtinþã pentru tot binele mare ºi mult pe care
fi e c ã r ui a di ntr e noi ni l-ai fãcut pînã astãzi. Dorim în clipa asta,
Doamne, sã-Þi mulþumim recunoscãtori fiecare dintre noi. Cãci fiecare
dintre noi am avut ori un copil bolnav, ori o mamã bolnavã, ori un soþ
bolnav, ori o soþie bolnavã. Ori un frate bolnav, ori o sorã bolnavã, ori
un tatã bolnav. Îþi mulþumim cã ne-ai ascultat rugãciuni l e c î nd Þi
le-am strigat ºi i-ai vindecat. Am fost în primejdii de moarte, Doamne,
ºi am strigat cãtre Tine pentru noi sau pentru ai noºtri pe care i-am
º ti ut ºi care erau aºa - ºi Tu ai ascultat rugãciunile noastre ºi i - a i
i zbã vi t. Am fost în cã l ã tor i e , Doa mne , noi s a u a i noº tr i . Cî te
accidente, Doamne, cîte nenorociri ni s-ar fi putut întîmpla! Ne-am
rugat Þie sau alþii s-au rugat pentru noi ºi ne-ai izbãvit, Doamne, ºi am
ajuns cu bucurie acasã, unde eram aºteptaþi. Îþi mulþumim acum, dacã
n-am ºtiut atunci sã-Þi mulþumim! Poate cã din pricina bucuriei mari
sau din alte pricini am uitat, Doamne.
 Pag. 223

Te rugãm sã ne ierþi nerecunoºtinþa noastrã ºi sã primeºti acum

mulþumirea cã ne-ai ajutat. Am fost în muncã în locuri primejdioase,
în necazuri, în vreme grea, în zãpadã, în frig, în primejdie ºi ne-am
rugat noi sau s-au rugat alþii pentru noi - ºi Tu ne-ai izbãvit de acolo
de unde pe mulþi nu i-ai scãpat; de unde alþii au rãmas acolo, Tu pe
noi ne-ai întors, Doamne. Din toatã inima Îþi mulþumim acum, dacã
atunci n-am putut sã-Þi mulþumim îndeajuns.
Am fost în primejdii de rãzboaie, de cutremure, de inundaþii, de
furtuni; am fost, Doa mne , º i noi ne - a m r ugat sau alþii s-au rugat
pentru noi. Tu ne-ai izbãvit, în timp ce pe alþii nu i-ai izbãvit. ªi noi
n-am ºtiut sã-Þi mulþumim de-ajuns nici atunci ºi nici de atunci pînã
astãzi. Te rugãm sã primeºti acum mulþumirile noastre pentru toate
izbãvirile pe care ni le-ai dat nouã sau celor pentru care ne-am rugat.
Doamne Dumnezeul nostru, iatã cã stãm ºi acum, ºi aici în faþa Ta.
Nici unii dintr e noi nu º ti m vi i tor ul nostru. Tu Singur ºtii cît de
aproape sau cît de departe este nenorocirea de fiecare dintre noi. ªtim
numai cã viaþa nu-i sigurã pentru nimeni, dar moartea ºi nenorocirea
e s i gurã pentru fiecare dintre noi. Ve ni m î n fa þ a Ta º i - Þi c e r e m
ajutorul Tãu ºi ocrotirea Ta. Cuvîntul Tãu spune cã vremile din urmã
vor fi vremuri grele, cã oamenii vor fi rãi, neascultãtori, se vor lepãda
de Dumnezeu ºi se vor vinde unii pe alþii, se vor da la moarte unii pe
alþii. Vor cãuta tot fe lul de rele unii împotriva altora ºi, din cauza
multor stricãciuni ºi pãcate, mulþi vor cãdea din credinþã ºi se vor
lepãda de Tine, Izbãvitorul ºi Mîntuitorul lor. Noi vedem acum cît de
mulþi se leapãdã de Tine, cît de mulþi cad din credinþã, chiar ºi cei
care au fost odatã cu noi la adunãrile Tale ºi au ascultat cu lacrimi
Cuvîntul Tãu alãturea de noi. Doamne Dumnezeul nostru, º tim cîte
primejdii pot fi în viitor pentru fiecare dintre noi. Te rugãm, Doamne,
ia-ne sub sfînta Ta ocrotire începînd din clipa aceasta ºi scapã-ne pe
toþi de cea mai mare nenorocire, care este pierderea sufletului. Te
rugãm, Doamne, sã primeºti mulþumirile tuturor celor care s-au hotãrît
pentru Tine ºi au al e s c a l e a mîntuirii Tale. Ajutã-le sã meargã pe
acea s tã c a l e pî nã l a s fîrºit! Dar ai milã, Doamne, cînd Te rugãm
pentru cei care au auzit Cuvîntul Tãu ºi ºtiu, Doamne, care este voia
Ta. Cã voi a Ta este sã se întoarcã, sã nu piarã, ci sã fie mîntuiþ i .
Ajutã-le, dacã n-au fãcut pasul hotãrîrii pînã astãzi, sã nu-l mai amîne,
pentru cã ziua de mîine nu-i a nimãnuia dintre noi, ci numai a aceluia
cãruia i-ai hotãrît-o Tu. Pentru cã nu se ºtie zilele nici unuia, ajutã-ne
sã ne numãrãm bine zilele, pentru ca sã avem viaþa ºi pacea, sã avem
cel mai mare bine: viaþa ºi iertarea pãcatelor noastre care numai dacã
ne predãm Þie ºi ne hotãrîm pentru Tine vor fi iertate cu adevãrat ºi
spãlate pentru totdeauna.
Dã-le, Doamne, acestea tuturor celor care nu s-au hotãrît pentru
Tine. Ajutã-le sã se hotãrascã, pentru ca sã fie siguri de iertarea ºi de
mîntuirea Ta . Ia r dupã aceea sã pãºeascã pe calea aceasta pînã la
sfîrºit, deplin încredinþaþi cã Tu vei rezolva toate problemele lor ºi vei
îngriji de toate trebuinþele lor: de cele sufleteºti, de cele personale, de
cele materiale. Ne rugãm în clipa aceasta, acum, pentru toatã Biserica
noastrã, pentru toatã Lucrarea Ta ºi pentru toþi preoþii credincioºi ºi
fraþii credincioºi. Ajutã-i sã cheme sufletele la Tine, sã þinã viu ºi
nestins focul pe altarul credinþei. Sã le dai putere ºi sã le dai ajutorul
Tãu.
Pag. 224

În mijlocul poporului nostru ridicã profeþi mulþi, credincioºi

adevãraþi, ca profeþii sã facã cunoscut Cuvîntul Tãu ºi poporul sã-i
asculte. Cã fe r i c i t e popor ul c ar e a s c ul tã gl a s ul pr ofe þ i l or ºi
binecuvîntaþi sînt profeþii care spun poporului Cuvîntul Tãu. Astfel,
Doamne, feþele noastre sã fie îndreptate spre Tine ºi Faþa Ta sã fie
pururea îndreptatã spre noi, ca sã fim binecuvîntaþi ºi noi, ºi poporul
nostru. Binecuvînteazã þara noastrã ºi pe cei cãrora le-ai încredinþat
slujbe de conducere, cã Tu eºti Acela, Doamne, care ai rînduit cine sã
fie sus ºi cine sã fie jos. Nu este nici o stãpînire decît prin voia Ta.
Binecuvînteazã stãpînirea patriei noastre cu temere de Tine, cu
ascultare de Tine, ca noi sã putem duce o viaþã liniºtitã ºi cu bucurie
sã ne î ntî l ni m unii cu alþii, sã ne îndemnãm la dragoste ºi la fapte
bune. Sã facem voia Ta, ca ºi Tu sã faci voia noastrã. Cãci dacã noi
cãutãm Faþa Ta, ºi Tu cauþi faþa noastrã. Cît noi umblãm potrivit Voii
Tal e , º i Tu, D o a mne , ve i umbl a a pã r î ndu- ne de or i c e r ã u º i
îndepãrtînd de la noi orice primejdie. Binecuvînteazã vremile pe care
le trãim, fã-le paºnice ºi libere ºi nu lãsa ameninþãri de rãzboaie, veºti
de rãzboaie, de tulburare între popoa r e . La sã pacea, înþelegerea,
dragostea, preþuirea unora pentru alþii. Pentru cã din pace cîºtigã toþi,
dar di n ne î nþ e l e ge r e pi e r d toþi. Pecetluieºte în sufletele noastre
binecuvîntarea Ta pe totdeauna, ca, recunoscãtori ºi îndatoraþi, sã Te
binecuvîntãm. Peste casa aceasta iubitã ºi peste familia aceasta, Te
rugãm sã-Þi pãstrezi ºi sã laºi cu mai multã binecuvîntare harul Tãu,
ajutorul ºi belºugul Tãu. Pentru ca niciodatã sã nu ducã lipsã de nimic,
de nici o trebuinþã trupeascã, nici sufleteascã - nici pãrinþii, nici copiii.
ªi plecarea, ºi venirea sã le fie binecuvîntate. Munca ºi odihna sã fie
binecuvîntate ºi serile, º i di mi neþ i l e l or s ã fi e binecuvîntate, ºi
toamnele, ºi primãverile binecuvîntate. ªi peste satul acesta, ºi peste
toþi pãrinþii, fraþii, surorile din satul acesta, peste toþi cei care sînt mari
ºi peste toþi cei care sînt mici, sã laºi binecuvîntarea Ta ºi niciodatã sã
nu-i laºi lipsiþi de un glas sfînt care sã vesteascã Cuvîntul Tãu ºi care
sã îndrepte sufletele spre mîntuire, cum au avut pînã astãzi. Te rugãm
c a toate s a te l e º i or aº el e noa s t r e s ã a i bã a s tfe l de ve s ti tor i
binecuvîntaþi, ca, ascultîndu-i, sã capete viaþa veºnicã ºi sã meargã pe
calea mîntuirii pînã la sfîrºit. Din toatã inima Îþi mulþumim pentr u
aceastã searã binecuvîntatã ºi pentru aceste suflete pe care Tu le-ai
rînduit sã ia parte aici ºi pentru cã ai pregãtit fiecãruia un cuvînt ºi un
îndemn. Te rugãm, Doamne, ca acei ce au avut urechi sã audã , cei
care au avut ochi sã vadã ºi cei care au avut o inimã sã primeascã.
Pentru c ã toþ i a ve m un s ufl e t car e a r e nevoi e de mîntuire. Dã,
Doamne, sã ajungem sã o dobîndim cu bucurie, ducînd pînã la capãt
mîntui r e a noa s tr ã c u fricã ºi cu cutremur, sã aºteptãm cu bucurie
venirea Ta. Fã sã vedem astfe l cu bucurie Faþa Ta ºi, împreunã cu
pãrinþii noºtri ºi cu fiii noºtri, sã Te binecuvîntãm cu bucurie. Cã a Ta
este Împãrãþia ºi Puterea ºi Mãrirea, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului
Duh. Amin.
 Pag. 225

Creºteþi, înmulþiþi-vã ºi umpleþi pãmîntul

Vorbirea fr a te l ui Popa Pe tr u ( Sãuc a ni) la botezul de la Ogeºti -

decembrie 1980

Dumnezeu le-a zis: Creºteþi, înmulþiþi-vã, umpleþi pãmîntul (Genesa

2, 28). Femeii i-a zis: Voi mãri foarte mult suferinþa ºi însãrcinarea
ta ; c u dur e r e vei naºte copiii ( Genesa 3, 16 ). Omului i-a zi s : Î n
sudoarea feþei tale sã-þi mãnînci pîinea pînã te vei întoarce în pãmînt,
cãci din el ai fost luat ( Genesa 3, 19 ). Slãvit sã fie Domnul! În seara
aceasta noi sãrbãtorim 2 sãrbãtori: sîntem adunaþi aici cu prilejul unui
nou nãscut. Ziua naºterii este o sãrbãtoare pentru fiecare ºi rãmîne
neuitatã. Multe sînt sãrbãtori l e de ziua naºterii, dar lumea - cum e
lumea - ºi le sãrbãtoreºte în felul sãu, ca sã pãcãtuiascã ºi mai mult,
sã-L întristeze ºi mai mult pe Dumnezeu, care le-a dat viaþa, ºi sã se
duc ã º i ma i depa r te di n r ãu în mai rãu. Am zis: sãrbãtorim ziua
naºterii unui nou venit. Acest nou venit pe pãmînt printre noi n-a fost.
A venit din veºnicie. A venit de la Dumnezeu. Cînd a venit Fiul Sãu
pe pãmînt, L-a î nc r e di nþ a t doar une i Fe c i oar e . Pe ea a gãsit-o
Domnul; numai pe ea. Nu a mai gãsit Domnul pe alta. Cînd v-a
trimis vouã în casã un copil, vi-l încredinþeazã vouã. Cînd a trimis în
casa aceasta un copil, l-a încredinþat pãrinþilor lui. Pe lîngã naºterea
lui, noi sãrbãtorim ºi botezul lui. E un lucru foarte însemna t º i de
aceea am zis cã bucuria noastrã trebuie sã fie dublã. Îndoitã ar trebui
sã fie. Sã sãrbãtorim ºi noi sãrbãtorile acestea în Numele Aceluia care
S-a gîndit la noi ºi ne-a rãscumpãrat pe fiecare ºi ne-a înfr ã þ i t pe
fiecare, ºi ne-a scos din mijlocul acestei lumi stricate, sã fim un popor
al lui Dumnezeu. Dacã aºa este vorba ºi, cu prilejul acesta , ne-am
adunat aici, am vrut în cîteva cuvinte sã putem vorbi despre datoria
pãrinþilor, despre datoria naºilor, cãci este vorba ºi despre Botez, nu
numai despre naºtere. Am fi vrut sã vorbim ºi despre naºterea de jos,
ºi despre naºterea de Sus. Totdeauna timpul nostru care-i mai drag e
aºa de scurt. Odatã, în veºnicie, sufletele flãmînde pe care le vezi
mereu pe la bisericã ºi pe la adunare vor zice: Doamne, de ce n-a fost
timpul mai lung? Cînd o sã stãm cu fraþii noºtri, cînd o sã ne sãturãm?
Va veni ºi clipa aceea. Încã puþinã vreme mai este ºi n-o sã vã mai
despãrþiþi de fraþii voºtri, nici de rugãciune, nici de locul cel sfînt.
Dumne ze u a zi s : Creºteþi, înmulþiþi-vã ºi umpleþi pãmîntul . Pr i n
aceasta, Dumnezeu a vrut ca sã fie viaþã pe pãmînt. ªi aceastã datorie
vã revine vouã, pãrinþilor.
Fie tatã, fie mamã. Dar adu-þi aminte, sorã-mamã, adu-þi aminte,
frate-pãrinte cã ai niºte datorii, niºte obligaþii nu mici, ci mari ºi grele.
Lui Adam îi spune: Prin sudoarea feþei tale îþi vei cîºtiga pîinea ta de
toa te zilele. Evei îi spune: Îþi voi mã r i foa r te mul t s ufe r i nþ a º i
însãrcinarea ta. Prin dureri îþi vei naºte fiii. Ca sã fie viaþã în lume,
trebuie muncã ºi sudoare. Trebuie suferinþã ºi durere. Fãrã suferinþã
ºi durere nu poa te veni viaþa. Adam a pus sudoarea ºi munca, dar
Hristos a pus durerea ºi suferinþa. Voi n-aþi avut viaþã, noi am fost
morþi în pãcatele noastre. Ne-a omorît blestemul ºi pãcatul. Noi de
bunãvoie ne-am înjugat cu moartea ºi ne-am vîndut gropii. ªi a venit
Fiul lui Dumnezeu ºi a suferit durere, a purtat El chinurile suferinþei,
sã ne aducã nouã viaþa.
Pag. 226

ªi voi, pãrinþilor, aveþi parte pe pãmîntul acesta de sudoare ºi de

muncã. Unora le este groazã de suferinþã ºi de durere. Alþii s-ar feri
de muncã ºi de sudori. ªi de aceea ar vrea sã opreascã viaþa, sã nu
mai fie viaþã în lume. Sã trãiascã mai comozi, sã trãiascã mai singuri,
sã trãiascã mai bine. O astfel de mamã va spune: De ce sã nu îmbrac
o hainã mai scumpã sau mai groasã, sau mai bunã? De ce sã nu stau
într-o casã mai caldã? De ce sã nu mãnînc o pîine mai albã? De ce sã
o împart cu copiii? De ce sã le dau ºi lor? Un astfel de pãrinte va
spune mereu: Tot în muncã, tot în muncã, tot în jug? ªi se vor feri de
munc ã º i s e vor fe r i de s udoare, ºi se vor feri de dur e r e º i de
suferinþã. Fraþii mei dragi! Un preþ trebuie plãtit ori pe pãmînt, ori
dincolo! Pãrinþii care au ascultat de Dumnezeu ºi-au luat munca ºi
sudoa r e a a i c i pe pã mî nt. Munca º i s udoarea vor fi vremelnice.
Suferinþa ºi durerea acestora vor fi vremelnice. Dar ceilalþi, care au
renunþat la suferinþã ºi la durere pe pãmînt ºi au vrut sã trãiascã numai
ei singuri, mai liniºtiþi ºi mai comozi, ei vor plãti munca ºi sudoarea,
ei vor plãti suferinþa ºi durerea dincolo. Pentru cã scrie Cuvîntul lui
Dumnezeu cã a fost o searã ºi a fost o dimineaþã ºi aceasta a fost ziua
dintîi.
Dar înainte, fraþii mei, de ziua cea dintîi oare n-a mai fost nimic?
Î na i nte de a fi spus Domnul Dumnezeu cã aceasta a fos t zi ua c ea
di ntî i a fost veºnicia. Dumnezeu a fãcut zilele! Dumnezeu a fãc ut
vremile! Dumnezeu l-a închis pe om în timp ºi în slãbiciune. Vremea
noastrã, timpul nostru se numãrã cu l uni l e º i c u ceasurile. Dar ºi
suferinþa noastrã se numãrã tot cu ceasurile ºi va trece aºa de repede!
Va veni însã o vreme cînd Dumnezeu va spune: A fost o searã, a fost
o dimineaþã! ªi aceea va fi cea din ur mã . Atunci se va sfîrºi oare
totul? Atunci va începe veºnicia! Timpul va trece, vremea va trece ºi
va începe veºnicia. Cine s-a ferit pe pãmînt de durere, pentru cã pe
pãmîntul acesta vremelnic, în timpul acestei vremelnicii în þarã strãinã
toate sînt vremelnice. Pentru cã nu-i ostenealã, nu-i suferinþã care sã
nu fie vremelnicã. Nu-i suferinþã care sã þinã veºnic, toate pe pãmînt
sînt tr e c ã toa r e . Acei a c a r e nu le-au acceptat în muncile acestea
trecãtoare le vor accepta în cele veºnicie. Dar acolo suferinþa va fi
ve º ni c ã º i ea ºi durerile vor fi veºni c e º i e l e . Iubi tel e noas tr e
surori-mame, o casã este binecuvîntatã cînd vine un copil în ea. O
casã fãrã copii este ca o grãdinã fãrã flori.
Duceþi-vã voi în grãdinã ºi, dacã nu e o floare în ea, o vezi pustie.
Orice ar fi acolo, nu e nimic frumos, nu e nimic atrãgãtor. O casã, o
familie fãrã copii e ca ºi un clopot fãrã glas. Ea rãmîne pustie! Oricît
de frumoasã ar fi casa, oricît de mobilatã ar fi, oricît de luxoasã ar fi,
oricît de albã ar fi pîinea ºi oricîtã ar fi ea, casa fãrã copii rãmîne
pustie ºi goalã. Doamne, cu durere îmi amintesc cã am fost undeva la
o adunare unde erau vreo 60 de surori bãtrîne. Numai mame ºi numai
bunici. Nu era în adunarea aceea nici un tînãr. ªi spuneau cu lacrimi:
O, fraþilor, dacã aþi fi fost aici acum vreo 20 de ani, sã vedeþi ce tineri
aveam ºi noi! Dar s-au cãsãtorit ºi s-au dus de la noi. Ei vin pe la noi
din cînd în cînd, dar nu mai vin la Dumnezeu. Le-am zis: Dar oare
peste 20 de ani ce va mai fi în satul acesta? Pustiu, pustiu va fi. O,
pãrinþilor, ce pustiu va fi acolo unde staþi ºi voi astãzi, dacã nu aveþi
copii!
 Pag. 227

Am vrea sã le întrebe mamele cãrora Dumnezeu le-a dãruit copii

pe cele care nu au copii: Sînt fericite oare? Dumnezeu vã rãsplãteºte
chiar în viaþa aceasta munca ºi suferinþa voastrã! Cînd vine tata acasã
obosit de la muncã ºi 2 mîini s e î nti nd s pr e el ºi aude gîngurind,
spunînd: Tãticule!, el uitã cã e obosit. Dumnezeu îl rãsplãteºte chiar
din viaþa aceasta. ªi mama, biata mama, cîtã trudã ºi muncã face ea,
nu numai atunci, ci în toatã viaþa ei: ostenealã, muncã ºi jertfã. Asta
este o ma mã pe pã mî nt. Da r nu- i pa r e r ã u, o face cu drag ºi cu
bucurie. Gîndeºte-te, mamã, cã copilul nu este al tãu; el este al lui
Dumnezeu. ªi tu ai datoria sfîntã sã-l c r e º ti pe ntr u Dumnezeu, nu
pentru tine. Atunci eºti binecuvîntatã - ºi eºti binecuvîntatã chiar de
acesta.
Cînd auzi prin casã gînguritul scump o, uiþi cã n-ai mîncat! O, uiþi
cã eºti obositã! Fericirea te inundã, te umple. Cu toatã munca, cu toatã
jertfa, casa aceea e binecuvî nta tã. Nu ºtiu, Doamne, cum se poate
oare sã mai fie pe pãmînt ºi mame criminale? Sã ajungã ucigaºe. Dar
poate exista pe pãmîntul acesta ºi aºa ceva. Nu de multã vreme prin
pãrþile noastre, nu departe de aici sînt aici fraþi ºi surori care cunosc
cazul, trebuia sã mai vinã într-o familie al 3-lea copil sau al 4-lea. O
Doamne, o Doamne! Cuvîntul lui Dumnezeu ne înva þ ã c a s ur or ile
tinere sã-ºi iubeascã bãrbaþii lor, sã fie supuse, ca sã nu fie vorbit de
rãu Cuvîntul lui Dumnezeu. Binecuvîntate sînteþi voi, care faceþi aºa!
Dar ce vor face oare cele care nu fac aºa? Despre aceastã femeie s-au
spus lucruri triste ºi dureroase . Nu s e pr e a vorbeºte în adunãrile
noastre despre astfel de luc r ur i, pentru cã þi-e ºi jenã sã vorbeºti.
Pentru cã, surori dragi, Cuvîntul l ui Dumne ze u, El vã î nva þ ã ; ºi
întrebaþi-le pe surorile voastre ce nu ºtiþi, pe cele care au trecut prin
aceste stãri, care ºtiu ce-i viaþa pe pãmînt, care ºtiu ce ne aºteaptã cînd
nu ascultãm. Nu ºtiu sigur, am spus, era sã vinã al 3-lea sau al 4-lea
copil, cînd soacra îi spuse nurorii:
- Ce, vrei sã ne umpli casa de copii? Dar ce faci cu ei? Au sã-þi
mãnînce ºi urechile! Cu ce ai sã-i îmbraci? Cu ce ai sã-i hrãneºti? Eu
am avut numai unul singur ºi v-am fãcut sã aveþi casã, sã vã fie bine
pe pãmîntul acesta ºi sã fiþi fericiþi! Sãr manã norã! Cînd ea era la
marginea prãpastiei, puþin i-a trebuit ca sã fie împinsã în prãpastie. ªi
a fãcut sã moarã copilul. A ascultat de diavolul ºi de ºarpele, ºi de
soacra criminalã. ªi aºa a fãcut. Dar n-a murit numai copilul, ci s-a
omorît ºi pe ea. 2 suflete ºi 2 trupuri s-au dus pe veci în pierzarea
veºnicã. ªi acum soacra creºte copiii nurorii ºi spune mereu: Eu n-am
avut noroc. Se duce la bisericã ºi aprinde 2 lumînãri mari ºi atunci se
ºterge frumos la gurã ºi mai ºi spune: Dumnezeu îþi iartã pãcatele! Dar
ve i pur ta pe c onº ti i nþ a ta , nu numa i pe pãmînt, ci în ve º ni c i a
veºniciilor focul învãþãturii tale blestemate, crima ta. Iatã de ce sînt în
stare pe pãmîntul acesta fiicele diavolului ºi ostãºiþele necuratului, care
luptã ca stãpînul întunericului, diavolul, sã cîºtige lumea întreagã ºi s-o
ducã la pierzare veºnicã. Doamne, ce lucruri se mai pot întîmpla pe
pãmîntul acesta!
ªi cum mai poþi, Doamne, sã mai rãsari soarele peste lumea
aceasta, peste atîtea cazne ºi ucideri, cînd se fac aºa, la lumina zilei,
cînd nici o ruºine nu mai este, ci, peste tot, numai dezmãþ ºi dezastru,
ºi stricãciune?
Pag. 228

Mame scumpe, mame binecuvîntate care aþi ascultat de Dumnezeu,

c a r e nu v-aþi gîndit la preþul pe care trebuie s ã - l pl ã ti þ i , ni c i l a
sufer i nþ ã , ni c i l a durere, nici la muncã, nici la sudoare. Mamele
acestea au trecut sfinte lîngã Dumnezeu. S-a amintit la început cã au
fos t c opi i c e r uþ i de l a Dumnezeu prin rugãciune ºi primiþi pr i n
rugãciune. ªi copiii aceºtia au fost binecuvîntaþi de Dumnezeu, care
a u fos t c e r uþ i de pã r i nþ i i l or pr i n r ugã c i une . Aº a a fos t Ioa n
Bote zã tor ul , aº a a fos t Da vi d. Aºa a fost ºi cu alþii ceruþ i pr i n
rugãciune ºi de a ceea au fost binecuvîntaþi de Dumnezeu. Cei care
n-au fost ceruþi prin rugãciune nu-i de mirare cã au ajuns sau ajung
ceea ce ajung. Nu de mul t s pune a o ma mã c a r e crescuse ºi ea un
vagabond, încã un hulitor în ceata hulitorilor. O, biatã mamã, ce ai
crescut? Pentru cine te-ai ostenit, pentru cine te-ai jertfit? ªi spunea
aceastã mamã:
- Aºa îmi plãteºte Dumnezeu pe pãmînt, chiar de aici, fiindcã
atunci cînd eram însãrcinatã m-am tot muncit cum sã scap de el, cãci
n-aº fi vrut sã-l fi avut. ªi de aceea astãzi Dumnezeu îmi plãteºte. Pe
dr e pt î mi pl ã t e º t e ! Me r i t pl ata a s ta . O, bi ne c uvî ntate mame
credincioase, slujitoare ale lui Dumnezeu, care puteþi sã-I spuneþi
Domnului ca ºi Ana: Doamne, dacã mi-l dãruieºti mie, eu Þi-l dãruiesc
Þie ºi pentru Tine eu îl voi c r e º te , pe ntr u Ce r ! Dar osteneala ta,
munca ta pe care trebuie sã le depui în toate zilele vieþii tale, pînã vei
avea zile ºi ochi ca sã plîngi pentru el, munca ta, osteneala ta nu va
trebui sã înceteze niciodatã, pentru ca pe odorul acesta pe care þi l-a
dat Dumnezeu sã I-l poþi da lui Dumnezeu cum þi l-a dat El þie. Am
zis de la început cã sãrbãtorim ºi botezul copilului. Poate cã unii ne
vor condamna, zicînd: De ce botezaþi voi copiii cînd sînt mici, pentru
cã ei nu ºtiu. Ei trebuie sã c r e a s cã , s ã fie mari, trebuie sã ºtie sã
mãrturiseascã. Vrem sã dãm doar cîteva exemple din Cartea Sfîntã a
lui Dumnezeu. Evanghel i s tul Ma tei spune: Botezîndu-i în Numele
Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh ºi apoi învãþîndu-i sã pãzeascã
tot ce v-am învãþat.
Deci existã cazuri în care, cei care devin creºtini, întîi sã fie
botezaþi ºi apoi învãþaþi. Cînd s-a botezat casa lui Corneliu, cine nu
ºtie despre asta, cã toþi se laudã cu casa lui ºi cu botezul lui, se spune
acolo cã s-a botezat el ºi toatã c as a l ui. Nu scrie Evanghelia, mai
departe, cîþi vor fi fost în cas ã , ni c i de c e vî r s tã vot fi fost. Dar
oriunde te duci, în orice casã, sigur cã nu sînt numai oameni maturi,
ci ºi copii. Temnicerul din Filipi i-a adus pe apostoli acasã, a crezut
ºi a fost botezat el ºi casa lui. În Vechiul Testament, Legea cerea ca
pruncii sã fie aduºi ºi tãiaþi împrejur a opta zi. Iar la 40 de zile sã fie
duºi ºi închinaþi - ceea ce spun alþii despre noi cã nu facem bine. De
fa pt, l i s - a pã r ut c ã n- a fos t b o t e z , c i numai bi ne c uvî ntar e .
Binecuvîntare a fost atunci la 40 de zile. Iar botezul rãmîne valabil,
pentru cã e l s - a fãcut în Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului
Duh. Iar pentru acest botez mai vin cei 2 martori. Ei mãrturisesc în
faþa lui Dumnezeu cã li s-a încredinþat ºi lor, ca ºi pãrinþilor. Pînã cînd
acest micuþ va pute a de pl i n sã se încredinþeze el pe sine în Mîna
Domnului.
Este un obicei urît în lumea aceasta rea cã naºii se duc de falã.
Pentru cã numele de naº este nume de falã. ªi tot ce este de falã este
pentru diavolul, nu pentru Hristos.
 Pag. 229

Orice lucru ai cu care te fãleºti, fie o hainã, fie o mobilã, fie

orice-ar fi, sau chiar daruri dacã ai avea, dacã te fãleºti cu ele, atunci,
dragul meu, chiar dacã sînt duhovniceºti darurile tale, tu faci un mare
pãcat. Îmi aduc aminte, eram copil ºi murise tatãl unui alt copil, iar
ceilalþi copii îi ziceau:
- Ei, voi n-aveþi tatã! Numai voi n-aveþi tatã! Voi n-aveþi tatã, noi
avem! ªi copilul, bietul, înota în lacrimi, cã el n-avea tatã. Doamne,
ce pãcat fãceau copiii aceºtia cã se lãudau cu ce aveau ei, cã se fãleau
faþã de cei ce nu aveau ca ei. Ce pãcat este lucrul acesta, fala! Cînd
faci un lucru de falã. Cînd te fãleºti cu ceea ce ai ºi îl osîndeºti pe
fratele de lîngã tine cã el nu are aºa ceva. O, fraþii mei, pe voi v-a ferit
Dumnezeu de pãcatul acesta: de falã. Voi n-aveþi nimic. ªi chiar dacã
aþi avea un dar, este al lui Dumneze u, nu este al vostru. Priviþi la
pomul de Crãciun: e îmbrãcat tot în daruri, însã nimic nu- i a l l ui .
Cineva i-a dãruit toate acele lucruri, ca sã facã o bucurie altcuiva, nu
bradului. Aºa eºti, omule! Aºa eºti, frate! Nimeni nu se poate lãuda cu
ceva, cã el are ºi altul nu are. Dacã ºi pomul de Crãciun ar avea mãcar
un mãr rodit din el, nici atunci n-ar trebui sã se laude. Dar nimic nu-i
rodit din el, ci totul este primit pentru bucuria altora. Voi aveþi darul
c e l ma i s c ump, c opi i ai lui Dumnezeu, fiice a l e l ui Dumne zeu:
blîndeþea ºi smerenia vieþii lui Hristos.
Dar blîndeþea ºi smerenia nu se vor lãuda niciodatã împotriva
fr a te l ui s ã u. Ele nu pot spune: Eu sînt blînd ºi tu nu eºti . Eu s î nt
smerit ºi tu nu eºti. Eu am aºa ºi voi nu aveþi. O, naºi binecuvîntaþi,
voi aveþi o mare rãspundere! Da, aveþi o misiune sfîntã - ºi ce scump
va fi rãsplãtitã misiunea voastrã! Voi veþi duce suflete la Hristos. Voi
le veþi da lumina spre Hristos ºi, în Ziua Judecãþii, ce scumpã va fi
rãsplata voastrã! Voi sînteþi ca steaua mã r i lor prin întuneric, care
cãlãuzeºte corãbiile ºi le îndrumã. Voi trebuie sã fiþi acei îndrumãtori,
acei luceferi, acele stele ce aratã spre Hristos. Vã luaþi rãspundere în
fa þ a l ui Dumnezeu cã lepãdaþi de s a ta na pe fi nul vos tr u º i c ã - l
împreunaþi cu Hristos. Gîndiþi-vã la lucrul acesta ºi gîndiþi-vã mereu,
ziua ºi noaptea, la aceastã rãspundere. ªi cu bucurie, ºi cu cutremur.
Dar faceþi-vã slujba aceasta ca ºi pãrinþi, ca ºi pãrinþi duhovniceºti,
pentru ca sã vã puteþi înfãþiºa înaintea lui Dumnezeu aºa cum aþi spus
în clipele acelea cînd aþi mãrturisit: Îl împreunez cu Hristos ºi-l lepãd
de sa tana ! Î ntr -un loc se spune despre Sfîntul Ioan Evanghelistul,
tînãrul ucenic al Domnului, cã atunci cînd ajunsese bãtrîn umbla din
l oc în loc; nu se putea opri, cãci dragostea nu îmbã tr î ne º te . Toþ i
c eilalþi ucenici plecaserã la Domnul demult, mai rãmãs e s e numa i
singur el. Odatã, trecînd pe un drum, întîlneºte un tînãr talentat, cu
multã cunoºtinþã ºi cu multe daruri; ºi l-a convertit pe tînãrul acesta ºi
l-a adus la Hristos.
Dar el trebuia sã plece în altã parte, pe la fraþi, pe la alte biserici.
Pe tînãrul acesta l-a încredinþat unui preot bãtrîn, zicîndu-i: Sã ai grijã
de el! L-am adus pînã aici. ªi Sfîntul Ioan a plecat mai departe, sã
caute alþi tineri pierduþi ºi sã-i aducã la Hristos, cãci pentru aceasta
trãia el. El nu trãia pentru avere, nici sã facã vreo casã. N-au avut
sfinþii lui Dumnezeu nici avere ºi nici casã, ci tot sãraci au fost, tot
flãmînzi, tot goi. Numai oamenii pãmîntului au avut case ºi au umblat
bine îmbrãcaþi. ªi ducîndu-se el din loc în loc, mai departe, au trecut
anii.
Pag. 230

Dupã cîþiva ani s-a reîntors, sã ºi-i revadã pe cei dragi pe unde a
tr e c ut oda tã . Cum dragostea ne duce ºi pe noi pe unde oda tã a m
umblat, pe unde oda tã ne - a m buc ur a t ºi am plîns. Dar venind pe
aceleaºi meleaguri ºi întîlnindu-l pe acelaºi preot, i-a zis:
- Era aici un tînãr ales. Aº vrea sã-l vãd; mi-e dor de el. Preotul
bãtrîn i-a rãspuns:
- O, pãrinte, tînãrul s-a pierdut!
- Cum s-a pierdut, omule? Unde ai fost tu? Ce ai fãcut?
- Pãrinte, s-a pierdut. S-a învãþat cu tinerii stricaþi, s-a învãþat cu
uliþele. ªi din ce în ce a ajuns mai rãu, pînã ce s-a fãcut un hoþ, dar
un hoþ mare. E capul unei bande de tîlhari. ªi astãzi e în capãtul unei
pãduri - ºi ce înfricoºat este locul acela, cã nimeni nu poate sã treacã
pe acolo, nici chiar duºmanii. Pãrinte, liniºteºte-te, ori sã te odihneºti,
ori sã te liniºteºti, dar cruþã-þi gîndul. Sfîntul Ioan a început sã plîngã.
- Cum sã fiu eu liniºtit cînd tînãrul acela pentru care a murit
Dumnezeu s-a pierdut? Nu voi da somn ochilor mei, nu voi da odihnã
pleoapelor mele pînã cînd nu mã voi duce ºi mã voi întîlni cu tînãrul
acela. S-a sculat noaptea ºi a plecat spre locurile indicate. ªi în ziua
urmãtoare a ajuns la pãdurea de care era vorba. ªi a intrat în pãdure
acolo. ªi intrînd în pãdure, iatã cã vine ºi tînãrul, care îºi îndreaptã
arcul sau arma, dar ve de c ã - i un s tr ã i n c e n-are nici traistã, ci-i
îmbrãcat cu o hainã sãrãcãcioasã, neagrã.
- ªi ce pot sã iau de la bãtrînul acesta sãrac? Dar, cînd l-a vãzut,
l-a cunoscut cã era sfîntul care l-a convertit pe el la Hristos. ªi atunci
a scos un þipãt ºi a început sã fugã. Iar Sfîntul Ioan în urma lui striga:
- Fiule, nu te duce! Fiule, nu fugi! Te-aºteaptã Hristos, te-aºteaptã
cerul! El m-a trimis sã-þi spun cã El te iartã. Eu am fost vinovat, cã nu
te-am îngrijit. Eu am fost vinovat, cã nu te-am cercetat niciodatã. ªi,
cu astfel de cuvinte, l-a îndreptat. ªi, cînd sfîntul l-a oprit, i-a sãrutat
nu numai faþa, ci ºi mîinile tîlharului. ªi, cu lacrimile ºi cu rugãciunile,
l-a adus înapoi ºi l-a încredinþat preotului, spunîndu-i:
- Ai grijã de el. Scumpii mei fraþi naºi, aveþi grijã, cãci Dumnezeu
vã încredinþeazã în mîinile voastre un suflet. Aveþi grijã de el! Ce bine
ar fi fost dacã tînãrul despre care am vorbit ar fi avut o mamã! O,
mama lui nu l - ar fi l ã s a t pe ul iþe! O, mama lui nu l-ar fi lãsat cu
prietenii! O, mama lui ar fi plîns ºi i-ar fi muiat inima odatã ºi nu l-ar
fi lãsat în voia lui. O, de ar fi avut un tatã, sã-l preþuiascã! O, dacã ar
fi avut un frate bun, cum aveþi voi fraþi care vã sfãtuiesc, nu l-ar fi
lãsat sã ajungã în starea aceasta. Dar el n-a avut o mamã! Dar el n-a
avut fraþi. El nu avea nici mãcar un frate, cum aveþi voi. Preotul cãruia
i-a fost încredinþat ºi-a vãzut ºi el de odihna lui, cum ne vedem ºi noi
de odi hna noas tr ã c î nd ne c he amã Hr i s t o s , c î nd ne c he a mã
rugãciunea, cînd ne cheamã adunarea, cînd ne cheamã Lucrarea, cînd
ne cheamã fraþii. Noi ne vedem de aºternuturile noastre ºi de masa
noastrã ºi lãsãm sufletele sã se piardã ºi sã se ducã iarãºi de la Hristos.
O, fratele nostru drag, gîndeºte-te la rãspunderea pe care o ai înaintea
lui Dumnezeu ºi fã slujba aceasta pe care trebuie sã o faci. Sã nu te
gîndeºti la oboseala aceasta pe care trebuie sã o dai în fiecare searã.
 Pag. 231

Ci te gîndeºte la bucuria ce te aºteaptã, la sufletele pe care trebuie

sã le prezinþi înaintea lui Dumnezeu cînd va trebui sã spui: Doamne,
mi l-ai încredinþat mie; iatã, Þi le încredinþez Þie, deºi am fost obosit.
Tu ºtii. Deºi am fost chinuit, Tu ºtii toatã jertfa ºi osteneala noastrã.
Noi ne bucurãm din suflet cã am putut sã facem aceastã buc urie ºi
Þie, ºi nouã. Domnul sã ne ajute ºi nouã, fiecãruia dintre noi, ca ºi din
seara aceasta sã învãþãm ceva. Ca ºi din seara aceasta sã punem la
inima noastrã ceva. Pentru cã trece timpul, trece ºi vremelnicia noastrã
ºi ca mîine vine veºnicia. Cei care au plîns se vor bucura ºi ei. Cei
c are au suferit se vor bucura ºi ei de r odul s ufe r i nþ e l or l or. Ia r
celorlalþi, care s-au ferit de suferinþe, le vine rîndul sã sufere ºi ei toatã
veºnicia. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 232

Chemarea pãrinþilor

Vorbirea fr a te l ui Tr a i a n Dor z l a a duna r ea de botez din Ogeºti -

decembrie 1980

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Se cuvine,

într-adevãr, aºa cum de multe ori s-a spus în cuvintele rostite în seara
asta aici, sã aducem mulþumire ºi slavã lui Dumnezeu pentru harul cel
nespus de mare din zilele pe care le trãim. Cã putem asculta Cuvîntul
lui Dumnezeu ºi-l putem vesti, ºi-l putem citi, ºi-l putem cînta, ºi-l
putem trãi în inimile noastre mai liber decum au fãcut ºi cum au avut
alþii înaintea noastrã. Noi trebuie sã mulþumim neîncetat lui Dumnezeu
pe ntru cã a fost în þara noastrã un om al lui Dumne ze u, un s ufl e t
che mat ºi trimis de Dumnezeu sã aducã în mijlocul poporului ºi în
mijlocul credinþei noastre o solie, o chemare ca asta, în care noi ºi alþii
mulþi-mulþi ca noi sã putem afla ceea ce pãrinþii noºtri n-au ºtiut. Sã
putem simþi, sã putem auzi, sã putem învãþa ceva ce, în mare parte,
mulþi din înaintaºii noºtri n-au ºtiut ca noi.
Noi ave m ac um ocazii binecuvîntate sã auzim Cuvîntul lui
Dumnezeu, sã învãþãm din El care este taina vieþii, taina mîntuirii. Sã
învãþãm din El cum trebuie sã trãim viaþa pe pãmînt, ca sã putem muri
în pace în ceasul cel din urmã al vieþii noastre ºi sã putem trece liniºtiþi
în veºnicie, în fa þ a l ui Dumne zeu. ªi s ã putem merge liniºtiþi la
judecata lui Dumnezeu, deplin împãcaþi sufleteºte, pentru cã ne-am
fãcut datoria pe pãmînt, fiindcã a fost cine sã ne înveþe care e datoria
asta ºi sã ne arate care este calea cea bunã a mîntuirii ºi a împlinirii
da tor i e i noastre pe pãmînt. Iatã ce minunat a r ã s una t º i î n s e a r a
aceasta Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu aici! ªi cît de mult din acest
Cuvînt s-a potrivit cu fiecare dintre noi. Sîntem în zilele aºteptãrii
Pr a zni c ul ui Mî ntuitorului ºi Dumnezeului nostru. Cei mai bãtrî ni
dintre noi ºtim cã pã rinþii noºtri, în zile ca acestea, în anii mai de
demult, în toate casele noastre, aºa cum au ºtiut ei ºi cît au ºtiut, s-au
strãduit sã pãstreze vie flacãra credinþei ºi sã-ºi aducã aminte aºa cum
puteau, neavînd nici Sfînta Scripturã, nici Cuvîntul Învãþãturii pe care
îl avem noi.
S-au strãduit numai din cît le-au lãsat pãrinþii lor sã nu uite ºi sã se
pr e gã te a s c ã pe ntr u ve ni r e a , pentr u s ã r bã toarea venirii, pentr u
Praznicul Naºterii Mîntuitorului nostru Isus Hristos. La nivelul ºtiinþei
ºi al pregãtirii lor de atunci, ei se strãduiau din toatã inima, în mãsura
în care ºtiau, sã-ºi pregãteascã cu adevãrat sufletele în vederea acestui
mare praznic ºi în vederea venirii Mîntuitorului Hristos pe pãmînt.
Acum noi avem cu mult mai mult prilejul sã învãþãm ºi sã cunoaºtem
taine mai adînci ºi lucruri mai minunate, pe c a r e Dumne ze u ni le
de s c ope r ã nouã c u pr i vi r e l a ac est lucru. Sãrbãtorim nu numa i
apropierea Na º te r i i Mî ntuitorului, ci sîntem aici sã sãrbãtorim o
naºtere binecuvîntatã ºi fericitã a unui copil aºteptat cu multã bucurie
în mijlocul unei familii care l-a cerut ºi l-a primit de la Dumnezeu. Ce
mare bucurie este întotdeauna într-o casã, pentru o familie, venirea
unui copilaº drag ºi ce binecuvîntare de la Dumnezeu este! Pãrinþii
c a r e l - au primit de la Dumnezeu I-au mulþumit pentru el ºi au pus
legãmînt sã-l creascã dupã voia Lui.
 Pag. 233

S-a citit aici acel loc din Sfînta Evanghelie unde este scris despre
Bunavestire, despre îngerul care a venit ºi a adus Sfintei Fecioare,
Maica Domnului, Vestea cea Scumpã, Sfîntã ºi Minunatã a Naºterii
lui Isus Hristos. S-a vorbit a ºa frumos despre nevinovãþia, despre
curãþia ºi sfinþenia acelei Sfinte Fecioare cãreia Dumnezeu i-a fãcut
cinstea ºi harul sã-i încredinþeze spre naºtere ºi spre creºtere pe Însuºi
Fiul Sãu Cel Sfînt. Aceasta este dova da bi blicã ºi înºtiinþarea cã
pãrinþii care aºteaptã ºi doresc de la Dumnezeu naºterea unui fiu, ei
înºiºi trebuie sã se pr e gãteas cã c u mul t ti mp î na i nte, pentru ca
primirea acestui copil sã fie cu adevãrat vrednicã ºi el sã fie dat ca un
da r º i ca un har al lui Dumnezeu. Sfînta Fecioarã, Sfînta Mamã, a
trãit în toatã curãþia ºi sfinþenia ei, înainte de a avea Vestea cea Bunã
prin îngerul Gavril. Dar mai ales dupã aceastã Vestire, dupã primirea
de l a Dumne ze u a s ol i e i , a r ã mas într-o înaltã viaþã de trãire ºi
ascultare, ºi credincioºie.
Datoritã acestei strãduinþe ºi osteneli, ºi jertfe, Dumnezeu a
binecuvîntat-o ºi alegerea cea cereascã a fost binecuvîntatã, pentru cã
ºi înainte, ºi dupã înºtiinþarea Naºterii, a trãit o viaþã de curãþie ºi
sfinþenie. De ce sînt aºa de puþini copii sfinþi astãzi? Pentru cã sînt
prea puþine mame sfinte! Pentru cã ºi dupã ce au primit înºtiinþarea cã
vor avea un copil, prea puþine se retrag în înfrînare, în rugãciune, în
pregãtirea sfîntã pe care trebuie sã o facã sufletele, pãrinþii care au
primit înºtiinþarea de la Dumnezeu cã vor avea sã nascã un fiu. Ar
trebui mereu spusã înºtiinþarea aceasta: Pãrinþii îºi primesc copiii pe
care îi meritã! Cum poþi sã ai un copil sfînt, cînd tu eºti un pãrinte
c a r e tr ã i eº ti î n necurãþie ºi în de s fr î na r e º i dupã c e ai pr i mi t
înºtiinþarea cã vei avea un copil? Am vrut sã citim aici împreunã al
8-lea Psalm dintre cei 15 Psalmi care sînt Cîntãrile treptelor. Începînd
cu Psalmul 120, pînã la Psalmul 134, la fiecare dintre aceºti Psalmi
este scris dedesubtul lui: O cîntare a treptelor. Aceºti Psalmi erau
aleºi, la marile sãrbãtori ale poporului Israel din vechime, sã fie cîntaþi
în chi p de os e bi t, s pr e s l a va l ui Dumnezeu, în momentul cel mai
frumos al sãrbãtorii. Corul Templului era atunci de 2.000 de cîntãreþi,
cu tot felul de instrumente.
Despre 19 feluri de instrumente spune Biblia cã se foloseau spre
slava lui Dumnezeu la sãrbãtorile mari ale Templului din Ierusalim.
Acolo era corul format din 2.000 de persoane, toþi cîntãre þ i ºi din
voci, ºi din instrumente, iar aceºti 15 Psalmi erau aranjaþi aºa pentru
c ã e r a u 15 scãr i c a r e ur ca u pî nã l a Ca s a l ui Dumneze u. ªi î n
momentul c e l mai însemnat al sãrbãtorii, cei 2.000 de cîntãreþi se
împãrþeau în 2 cete: 1.000 pe treapta de sus ºi 1.000 pe treapta de jos,
cîntînd psalmul 120. Aºa frumos e Psalmul 120, un psalm de laudã,
de rugãciune, de închinare lui Dumnezeu. ªi dupã aceea, cei de sus
cîntau Psalmul 121. Cînd veþi fi liniºtiþi ºi veþi putea, citiþi singuri
fiecare din aceºti Psalmi ºi veþi vedea cîtã luminã ºi cîtã putere, cîtã
a dî nc ã înþelepciune e pusã de Dumnezeu î n c uvi nte l e Ps a l mi l or
acestora. Psalmul al 8-lea, la mijlocul cîntãrii, e Psalmul 127: Dacã nu
zideºte Domnul o casã, degeaba se ostenesc cei ce o zidesc. Dacã nu
pãzeºte Domnul o cetate, degeaba vegheazã cel ce o pãzeºte. În zadar
vã sculaþi de dimineaþã º i vã cul c a þ i tîrziu, ca sã mîncaþi o pîine
cîºtigatã cu durere, cãci preaiubiþilor Lui, El le dã pîine ca în somn.
Iatã, copiii sînt o moºtenire de la Domnul. Rodul pîntecelui este o
rãsplatã de la Dumnezeu.
Pag. 234

Ca sãgeþile în mîna unui rãzboinic, aºa sînt copiii fãcuþi în tinereþe.

Ferice de omul care îºi umple tolba de sãgeþi c u ei, cãci ei nu vor
rãmîne de ruºine cînd vor sta de vorbã cu vrãjmaºii lor la poartã. În
fiecare din aceºti Psalmi se vorbeºte despre o parte din binecuvîntãrile
pe care Dumnezeu le dã celor care le cer ºi care se strãduiesc sã le
pãstreze. Fr umos e Psalmul 129: Destul m-au asuprit din tinereþe.
Fr umos e Ps al mul 130: Di n fundul adîncului Te chem, Doamne
frumoºi sînt toþi Psalmii aceºtia! Dar mai minunat este Psalmul 127,
care vorbeºte despre zidirea casei de cãtre Dumnezeu, despre rãsplata
muncii celui care lucreazã cu nãdejde ºi despre binecuvîntarea copiilor
celor care îi cer ºi îi primesc de la Dumnezeu, cu fãgã duinþa ºi cu
l e gã mî ntul c ã î i vor c r e º te dupã voia lui Dumne ze u. Ac e s te 3
binecuvîntãri sînt temelia oricãrei familii: casa binecuvîntatã ºi ziditã
de Dumnezeu, munca binecuvîntatã ºi rãsplãtitã de Dumnezeu ºi copiii
pe care Dumnezeu îi dã, spre a fi îndrumaþi ºi crescuþi dupã voia Sa.
Îi mulþumim lui Dumnezeu pentru fiecare prilej avut cînd într-o casã
se naºte un copil. Dar naºterea unui copil este nu numai o bucurie, ci
este ºi o înºtiinþare de mare rãspundere în primul rînd. Copiii sînt ai
lui Dumnezeu.
Nici noi nu sîntem ai noºtri. ªi noi sîntem ai Lui. Dumnezeu numai
ni-i încredinþeazã nouã, ca noi sã-i creºtem pentru El. De naºterea ºi
creºterea lor avem o mare ºi veºnicã rãspundere în faþa lui Dumnezeu.
Pentru cã este o mare rãspunde r e a c e a s ta , pã r i nþ i i tr ebuie sã se
pregãteascã pentru ea. Înfrînare a , e vl a vi a, r ugã ciunea, trãirea în
curãþie este o condiþie fãrã de care nimeni nu poate sã împlineascã o
datorie de pãrinte în faþa lui Dumnezeu, aºa cum o avem fiecare dintre
noi. Sã luãm pildã de la Sfînta Fecioarã. ªi înainte, la viaþa curatã
trãitã de ea, dar mai ales dupã. În ce curãþie ºi în ce evlavie, ºi în ce
atmosferã s-a pregãtit ea pentru ceasul cel minunat, pentru creºterea
minunatã a Fiului lui Dumnezeu! Ea a ºtiut cã Fiul pe care Îl va naºte
nu este al ei, ci este al lui Dumnezeu. ªi noi trebuie sã ºtim aceasta!
Dumnezeu ne-a încredinþat aceste s ufl e te s fi nte ºi frumoase sã le
creºtem spre slava, spre lauda ºi bucuria Numelui Sãu Sfînt. ªtiu cã
prea puþin ni s-a fãcut nouã cunoscut pînã astãzi acest lucru de mare
rãspundere înaintea lui Dumnezeu. Pre a puþ i ni a u ºtiut de aceastã
datorie. Prea puþini au trãit în evlavie, în rugãciunea care se cere sã
t r ã i a s c ã c i ne va c a r e s e te me de D umne ze u º i v r e a s ã a i b ã
binecuvîntarea Lui. Cuvîntul Psalmistului spune cu privire la casã:
Dacã nu zideºte Domnul o casã, degeaba se ostenesc cei ce o
zidesc. Dacã nu pãzeºte Domnul o cetate, degeaba vegheazã cel ce o
pãzeºte. La întemeierea familiei, la întemeierea casei, cîþi gîndesc aºa?
Cînd se întemeiazã o cãsnicie, cînd se pregãteºte o familie, cîþi Îl pun
la temelia ei pe Dumnezeu? Nunta este o tainã sfîntã - s-a mai vorbit
despre asta. Între cele 7 Taine ale credinþei noastre, nunta este o tainã,
pentru cã se aseamãnã cu unirea lui Hristos cu Biserica Sa. Aºa sfîntã
este taina aceasta a nunþii, a întemeierii familie i . Da c ã nu zideºte
Domnul taina aceasta. Dacã nu-i însoþeºte Domnul pe cei 2. Dacã nu-i
aºezat la temelia cãsniciei lor Domnul Isus, cum sã dureze cãsnicia
asta? Cum sã rãmînã puternicã a ce a s tã c a s ã ? Spune Cuvîntul lui
Dumnezeu cã omul c hi bzui t î º i zi d e º te c a s a pe s tî nc ã , i a r ce l
nechibzuit, pe nisip.
 Pag. 235

În a celui care ºi-o zideºte pe stîncã, vin ºuvoaiele ºi bat vînturile

ºi furtunile ºi izbesc în casã ºi n-o dãrîmã, pentru cã este ziditã pe
stîncã. Cine este stînca noastrã? Stînca noastrã este Hristos! Aºa este
scris! Orice cãsnicie întemeiatã pe Stîncã, pe Hristos, dureazã, rezistã,
biruie, rãmîne în picioare binecuvîntatã. Dar care nu este întemeiatã
pe Stîncã, cum sã reziste cînd vin valurile, cînd vin ºuvoaiele, ispitele,
pãcatele, duhul veacului aces tui a, slãbiciunile, neînþelegerile sau
sãrãcia, sau lipsurile, sau celelalte necazuri car e vi n º i i zbesc în
cãsnicia ºi în viaþa de familie a multora? Izbesc în temelia cãsniciei ºi
atunci, dacã nu-i Hristos acolo la temelie, nici soþul n-are credinþã, nici
soþia n-are credinþã. De la începutul vieþii lor, e i º i - au î nte meiat
cãsnicia nu pe Hristos. Cum sã reziste casa la ispite, cum sã reziste la
sãrãcie, la necazuri? Cîte nu vin în cas a unui om º i î n vi aþa unei
familii? De ce se destramã, se distrug atîtea cãsnicii? Fiindcã n-au la
temelia lor pe Hristos! ªi tot aºa, dacã nu este Hristos temelia vieþii ºi
a credinþei, ºi a speranþei, ºi a iubirii care trebuie sã fie între cei 2 soþi,
care sã-i cãlãuzeascã ºi sã-i ducã cu înþelepciune ºi curãþie la înfrînare.
Ei nu cunosc sãrbãtoare. Nu cunosc zi de pos t. Nu cunosc zile de
rugãciune. ªi nu se pãzesc în înfrînare, în curãþie ºi evlavie înaintea
lui Dumnezeu. Ci se lasã stãpîniþi de firea pãmînteascã ºi de jumãtatea
din jos a trupului lor.
Atunci desigur cã nu pot fi binecuvîntaþi ºi nici copiii pe care îi
concep în stãrile acestea. Este scris în Cuvîntul lui Dumnezeu: Dacã
sînteþi necredincioºi, atunci copiii voºtri sînt necuraþi. Copiii voºtri sînt
curaþi numai cînd voi s î nte þi sfinþiþi. Cînd voi trãiþi în curãþie, în
evlavie, în respect pentru zilele de post. În respect faþã de zilele de
r ugã ci une. Î n r e s pec t faþ ã de s ã r bãtor i . Atunci Dumne ze u vã
binecuvînteazã cãsnicia cu copii binecuvîntaþi, viaþa voastrã este sfîntã,
curatã ºi înfrînatã. ªi copiii voºtri sînt sfinþi. ªi creºterea lor e sfîntã.
ªi atunci copiii sînt binecuvîntaþi ºi cresc spre fericirea pãrinþilor ºi
spre slava lui Dumnezeu, ºi spre mîntuirea altora. Dar dacã nu este aºa
de la începutul conceperii lor, copiii aceºtia vor fi necuraþi. Necuraþi
vor tr ãi. Necuraþi vor vorbi. Necuraþi se vor purta. Nec ur a þ i vor
umbl a . Spr e ne fe r i c i r e a l or, s pr e oc a r a l ui Dumne z e u, s p r e
nenorocirea celor care vor fi cu ei ºi spre pierzarea veºnicã a celor
care i-au conceput în felul acesta. E nevoie sã gîndim asupra acestor
lucruri, pentru cã la foarte puþ i ne dintre fetele care se cãsãtoresc,
mamele lor le dau de grijã lucrul acesta. Prea puþini dintre tinerii care
se cãsãtoresc ºtiu acest lucru.
De aceea foarte puþine dintre familiile care se întemeiazã ºi care au
copii îi nasc ºi îi cresc copii binecuvîntaþi, spre slava lui Dumnezeu,
spre fericirea lor ºi spre mîntuirea altora. ªi prea mulþi sînt acei care,
neºtiind datoria înfrînãrii, nasc copii ai lui Cain, care umplu lumea de
nenorocire ºi în primul rînd inima ºi viaþa pãrinþilor care i-au crescut.
Spre ruºinea casei care i-a crescut ºi spre nefericirea multora dintre cei
care au de-a face cu ei în viaþã. Dragii noºtri! Se spun aºa de puþin
aceste lucruri, pentru cã, dintr-o jenã, dintr-o sfialã nelalocul ei, nu se
vorbeºte despre ele. Dar Cuvîntul lui Dumnezeu este limpede ºi El ne
învaþã cã noi trebuie sã ºtim aceste lucruri ºi sã învãþãm pe copiii
noº tr i a devãrul. Se spune de atîtea ori în Cuvîntul lui Dumne ze u:
Pãrinþilor, învãþaþi pe copiii voºtri, creºteþi-i în frica ºi-n ascultarea lui
Dumnezeu.
Pag. 236

Nu vã jenaþi sã spuneþi adevãrurile acestea din timp copiilor, pentru

ca nu cumva ei, aflîndu-le prea tîrziu, sã li se strepezeascã dinþii ºi sã
li se amãrascã gura, cînd vor zice: O, dacã mi-ar fi spus mie mama.
Dacã mi-ar fi spus mie tata lucrurile acestea atunci cînd trebuia sã mi
le spunã. Nu demult am vorbit cu o familie de tineri, tineri cãsãtoriþi;
ºi le-am spus: V-a spus vouã cineva de datoria înfrînãrii ºi a ascultãrii,
a zilelor de rugãciune, a vremii de post, a zilelor de sãrbãtoare? Nu le
spusese nimeni! ªi nu ºtiau cum sã mulþumeascã cu lacrimi cã a fost
cineva care i-a luat deoparte ºi le-a spus aceste lucruri înainte de a fi
prea tîrziu pentru ei. Repede ºi-au pus în rînduialã viaþa ºi acum sînt
fericiþi ºi binecuvîntaþi, pentru cã li s-a atras atenþia la timp asupra
unui lucru pe care este foarte mare nevoie sã-l cunoascã toþi. Aceasta
este condiþia de a naºte copii sfinþi ºi binecuvîntaþi de Dumnezeu. De
ce sînt atîþia copii rãi? Se nasc infirmi, schilozi, bolnavi, orbi, muþi.
Aceasta este urmarea pãcatului, urmarea neînfrînãrii pãrinþilor lor care
i-au nãscut. O astfel de mamã, un astfel de tatã, ori de cîte ori se va
uita la copilul lor nenorocit din naºtere, se vor gîndi cu amãrãciune:
De ce n-am ºtiut noi sã ne pãzim?! De ce n-am cunoscut noi porunca
înfrînãrii? Rînduiala ascultãrii ºi a curãþiei, ca sã trãim în curãþie
înaintea lui Dumnezeu, sã nu nasc eu un copil care sã fie un prilej de
amãrãciune toatã viaþa mea. Ori de cîte ori mã voi uita la el, îmi voi
aduc e aminte de pãcatul meu ºi voi spune: Acesta poartã urmãrile
pãcatului meu, urmãrile neînfrînãrii mele, urmãrile dispreþului meu
faþã de rugãciune, faþã de curãþie, faþã de adevãr. Cu noi sã nu fie aºa!
Noi sã nu facem aºa! Dacã pînã acum am fãcut aºa, sã nu mai facem
aºa, ci sã ne rugãm lui Dumnezeu sã ne ajute sã nu uitãm nici una din
poruncile care ºi nouã ne aduc aminte de ascultare, de curãþie, de
evlavie, de rugãciune, de înfrînare, de sfinþenie, în zilele rînduite de
Dumne z e u p e nt r u a c e a s ta . Cãci de e l e e s te l e ga tã nu numa i
binecuvîntarea noastrã, ci ºi a copiilor noºtri; ºi nu numai a copiilor
noºtri, ci ºi a copiilor copiilor noºtri, pînã cine ºtie cînd. Pentru cã un
pãrinte care naºte un copil curat, credinc i os ºi sfînt ºi îl învaþã sã
trãiascã în credincioºie, în sfinþenie înaintea lui Dumnezeu, copilul
acesta ºi el îi va învãþa pe copiii lui la fel. ªi o mamã credincioasã ºi
binecuvîntatã care a nãs c ut un c opil credincios sau 2, sau 3 copii
credincioºi ºi sfinþi va face ca ºi ei, la rîndul lor, sã întemeieze familii
binecuvîntate, iar ei îi vor creºte pe urmaºii lor la fel cum i-a crescut
pe ei mama lor ºi tatãl lor credincioºi.
ªi astfel, iatã cã ºi noi, ca ºi Avraam, putem fi pãrinþii unor multe
neamuri de credincioºi. De multe ori m-am gîndit: De ce trebuie sã
mai fie judecata la sfîrºitul veacurilor încã o datã, dacã fiecare om,
cînd moare, merge sigur la locul pe care ºi l-a pregãtit în viaþa lui?
Cum se spune în pilda cu sãracul Lazãr ºi boga tul ne mi l os ti v. Se
spune acolo, Mîntuitorul a spus cu gura Lui sfîntã: A murit bogatul ºi
a ajuns în locuinþa morþilor, în chinuri. A murit sãracul ºi a fost dus
de îngeri în rai, în sînul lui Avraam. Deci îndatã dupã moarte, omul
se duce hotãrît acolo unde îºi meritã locul, dupã felul de viaþã pe care
l-a trãit.
 Pag. 237

Totuºi în Sfînta Evanghelie Mîntuitorul spune - ºi noi rostim în

Crezul pe care îl rostim în fiecare duminicã sau de fiecare datã cînd
îl rostim: ºi iarãºi va veni cu mãrire, sã judece viii ºi morþii, a cãrui
Împãrãþie nu va avea sfîrºit. ªi în Evanghelie spune aºa de limpede:
Va veni Fiul Omului pe norii cerului, cu sfinþ i i Sãi îngeri, ºi toate
noroadele pãmîntului vor fi adunate înaintea Lui, ºi morþii vor învia:
ºi cei care au fost arºi vor ieºi din foc. ªi cei care s-au înecat vor ieºi
din ape. ªi cei care au fost înghiþiþi de fiare s ãlbatice vor veni de
acolo. ªi cei care au putrezit de mii de ani în pãmînt; pentru cã nimic
nu piere, numai se transformã materia. Din materia aia care n-a pierit
se va reface iarãºi omul cu trupul ºi cu sufletul sãu ºi va sta în faþa
scaunului de Judecatã al lui Dumnezeu, cum este scris: De ce judeci
tu pe fratele tãu? Sau de ce osîndeºti tu pe aproapele tãu? Cãci toþi va
trebui sã ne înfãþiºãm înaintea scaunului de Judecatã al lui Hristos, sã
ne primim rãsplata dupã binele sau rãul pe care l-am fãcut cînd eram
î n tr up. ªi toþ i ne vom înfãþiºa, ºi viii, ºi morþ i i . Nema i s upuº i
putrezirii, vom sta în faþa Judecãþii lui Dumnezeu. Am zis, mi-am zis
eu: De ce oare mai trebui e s ã fi e o judecatã, dacã ºi aºa omul, în
momentul morþii lui, a ºi fost judecat ºi dus acolo unde meritã sã-i fie
locul ? De ce trebuie încã o datã sã mai fie o Judecatã? N-am ºtiut
asta! N-am ºtiut! Pînã n-am citit cartea unui mare filozof francez care
a murit acum 200 de ani. Voltaire l-a chemat! Omul acesta a fost unul
dintre cei mai mari necredincioºi care au trãit vreodatã pe pãmînt. Un
om plin de batjocuri împotriva lui Dumnezeu.
Plin de urã împotriva Cuvîntului lui Dumnezeu. Plin de rãutate
împotriva Evangheliei. Plin de urã împotriva Bisericii. Nu spunea
altceva decît: Zdrobiþi pe ticãloasa aceasta! Aºa-i zicea el Bisericii. Sã
se nimiceascã credinþa. Sã se zdrobeascã Biserica. Pînã în ziua de
astãzi, cu toþii îl laudã ca pe unul dintre cei mai mari filozofi ai lor. Eu
i-am citit una din cãrþile acestuia ºi vã spun cã niciodatã n-am vãzut
o carte mai plinã de ba tj ocurã împotriva lui Dumnezeu, împotriva
Maicii Domnului, împotriva Evangheliei, împotriva Bisericii, împotriva
lui Hristos, ca asta! ªi scrie cã aceastã carte se tipãrise în 120.000 de
exemplare ºi era la a nu ºtiu cîta ediþie. ªi asta în limba românã. Cine
ºtie în celelalte limbi de cîte ori se va mai fi tipãrit; ºi nu numai asta,
ci s-a rã s pî ndi t pr oba bil sute de milioane de exemplare în lumea
întreagã. ªi gîndiþi-vã cã fiecare carte e cititã de cîþiva dintre oameni.
Ei, dacã aceastã carte, scrisã cu talent, scrisã cu pricepere, scrisã cu
iscusinþã, cu multã putere, a ajuns în mîna unui tînãr, cît rãu a putut
sã facã ea în capul fãrã pricepere ºi fãrã experienþã al unui om care
nici nu se gîndeºte prea mult sã cîntãreascã ceea ce citeºte ºi aude?
Astfel cã o singurã carte rea a putut sã întineze inimile a mii ºi mii
de oameni. ªi sã ducã la pierzare ºi la necredinþã atîtea suflete, mii de
suflete. Gîndiþi-vã, de 200 de ani, toate cãrþile acestui necredincios cît
rãu au putut sã facã ºi pe cîte suflete au putut sã le ducã la moarte ºi
la pierzare. ªi nu numai el a scri s a º a , c i º i a l þ i învãþãtori rãi ºi
necredincioºi, pãrinþi rãi ºi necredincioºi. Cîþi scriitori, cîþi povãþuitori,
povestitori de bancuri ºi lucruri urîte, cîþi îndemnãtori de rãu pentru
copii ºi pentru cei mari n-au fost pe lume ºi nu sînt încã?
Pag. 238

Ei, omul acesta a murit de 200 de ani, dar cartea lui se rãspîndeºte
ºi astãzi, nimicind ºi pierzînd multe ºi multe mii de suflete. De aceea
omul acesta trebuie sã învie la sfîrºitul veacurilor, sã vadã cîte pãcate
a fãcut el nu numai în timpul vieþii lui, ci ºi prin lucrãrile pe care le-a
fãcut, prin cãrþile pe care le-a scris, prin îndemnurile pe care le-a lãsat,
prin sfaturile pe care le-a dat altora, care le-au ascultat. Cîte suflete a
dus el la pierzare ºi cît rãu a fãcut pe pãmînt un om rãu. Acela trebuie
sã învie în Ziua Judecãþii, ca sã vadã nu numai cîte pãcate a fãcut pe
lume cînd trãia, ci ºi cîte nenorociri au fãcut dupã moartea lui lucrãrile
pe care le-a lãsat el. Fiecare sîntem un astfel de învãþãtor. Un pãrinte
e cît un scriitor pentru copiii lui. O mamã e cît 10 profesori pentru
copiii ei. Ea-i învaþã, ea-i sfãtuieºte, ea-i îndrumã. ªi cum îi sfãtuieºte
mama, aºa sînt ºi copiii. Au copiii o mamã bunã ºi c r edi nci oasã?
Copiii vor fi buni ºi credincioºi. Au copiii o mamã rea? Rãi vor creºte.
Copiii sînt cum îi creºte mama. În cea mai mare parte a lor, copiii sînt
cum îi creºte mama. Pentru cã ce pune mama în sufletul lor pînã la 7
ani nu-i nimeni ca sã mai poatã scoate de acolo. Dacã semeni acolo
grîul curat ºi sãnãtos al credinþei, omul acela nu va uita niciodatã,
or i c î t de de pa r te a r aj unge. Or i c î t de sus ar ajunge, nu va ui ta
niciodatã ce i-a spus mama lui credincioasã. Dar dacã are o mamã
nepãsãtoare, neatentã, o mamã care înjurã, el nu vede decît purtãri
nepotrivite ºi necuviincioase. Aºa va creºte ºi copilul. ªi din aceºti
copii vor creºte pe urmã chinuitorii altora. Copiii aceºtia sînt cei care
aduc nefericire altora ºi care trãiesc spre nenorocirea tuturor celor ce
tr ã i esc în jurul lor. De aceea trebuie sã învi e º i pã r i nþ i i î n Zi ua
Judecãþii, ca ºi cei care au crescut copii rãi sã primeascã împreunã cu
copiii lor rãsplata nu numai pentru faptele lor, ci ºi pentru ale copiilor
lor, pentru cã ei au fost aºa cum i-au crescut pãrinþii.
ªi de aceea trebuie sã învie ºi cei buni, pentru ca sã primeascã
rãsplata nu numai dupã binele pe care l-au fãcut ei cînd erau în trup
ºi în viaþã, ci ºi dupã binele pe care l-au fãcut cei ce au urmat dupã ei.
Cei care, învãþaþi ºi crescuþi de ei bine ºi frumos, au fãcut ºi ei binele,
la rîndul lor. Pãrinþii au murit, s-au dus. Scriitorul credincios care a
s c r i s o carte frumoasã pentru creºterea, pentru îndrumarea, pentru
zidirea, pentru ducerea unei vieþi curate, care i-a învãþat, ºi el moare.
Dar cartea lui, pilda lui, sfaturile lui îi vor îndruma mai departe ºi pe
alþii care vor veni. Pentru cã un vorbitor poate sã înveþe 10, 100 sau
1.000 de ascultãtori, dar un scriitor vorbeºte ºi dupã moartea lui ºi
învaþã milioane ºi milioane de oameni. Vorba zboarã, scrisul rãmîne,
s pune o veche înþelepciune - ºi aºa ºi este. De ce trebuie sã î nvi e
Sfîntul Apostol Pavel? Sfîntul Evanghelist Luca? Sfîntul Ioan? Sfîntul
Ioan Gurã de Aur? Sfîntul Vasile? Sfîntul Grigore? Sfîntul Pãrinte
Iosif? Trebuie sã învie, sã vadã nu numai cît bine a fãcut lucrarea lor,
scrisul lor în zilele vieþii lor, ci ºi dupã ei, de ani, de zeci de ani, de
sute de ani pî nã a s tã zi . Cî þ i oa meni a adus la mîntuire o scriere
frumoasã! Pe cîþ i oa me ni i -a adus la mîntuire epistolele Sfîntului
Apostol Pavel!
Evangheliile Sfinþilor Luca, Marcu, Ioan, Matei! Pe cîþi oameni i-au
adus la Dumnezeu învãþãturile curate lãsate nouã de Sfinþii Pãrinþi ºi
de înaintaºii noºtri în Bisericã! Pe cîþi oameni i-a adus la Dumnezeu
cãrþile ºi lucrarea pãrintelui Iosif!
 Pag. 239

Iatã, el a trecut la Domnul în 1938. În curînd sînt 43 de ani de la

moartea lui, dar lucrarea pe care a fãcut-o, scrierile lui, îndrumãrile
lui, sfaturile bune, pilda lui, jertfa lui aduc ºi astãzi mereu ºi vor aduce
mereu suflete la Dumnezeu. Ori de c î te or i s e î ntoa r c e cineva la
Dumnezeu în aceastã Lucrare, sã ºtiþi, o mare parte din merit o are
pãrintele acela care ne-a mãrturisit nouã de la început Cuvîntul Cel
Sfînt. Cãci dacã noi sîntem astãzi aici în mijlocul frãþiilor voastre ºi
dacã avem un cuvînt ºi un îndemn, o cîntare ºi o rugãciune, o lacrimã
ºi un cuvînt plin de putere, o mare parte - poate cea mai mare parte
- o are el, pãrintele care ne-a învãþat pe noi ºi ne-a spus nouã Cuvîntul
lui Dumnezeu. Noi eram strãini ºi departe. Pe locurile acestea unde
noi umblãm astãzi ºi lãudãm pe Dumnezeu nu era nimeni, nimeni care
sã-L cunoascã pe Dumnezeu. Nici nu vã puteþi închipui ce întuneric
e r a a i c i ! Nu era o carte, o Biblie în nici o casã, nu ºtia ni me ni o
cîntare duhovniceascã, nu ºtia nimeni o rugãciune de mulþumire, un
cuvînt de îndemn. Nu era nimeni, nu ºtia nimeni, cum era înainte de
facerea pãmîntului ºi facerea lumii. Aºa era aici! Nu ºtim noi mulþumi
lui Dumnezeu pentru cã avem Cartea Sfîntã. Avem mii de cîntãri. Sînt
fr a þ i c a r e ne mã r tur i s es c Cuvî ntul . Av em oca zi i s ã a s c ul tã m
Evanghelia. Avem adunãri pline de binecuvîntare, ca ºi asta de astãzi,
unde ni se aratã nouã lumina. Lumina pe c a r e î na i nta ºii noºtri au
simþit-o undeva de dincolo de ei. Dar lumina noastrã este acum atît de
limpede ºi de clarã aici, precum este lumina soarelui faþã de lumina
lunii. Ei eu trãit cu lumina lunii, unde lucrurile n-au fost niciodatã
limpezi. Noi tr ã i m î n Lumi na Soarelui, Cuvîntul lui Hristos este
luminã pentru noi. Dacã vrem sã-L ascultãm, nu existã nici o rãscruce
din viaþa noastrã, nici o împrejurare în care El sã nu ne arate ce drum
sã luãm. Ce sã facem. Numai cã prea puþinã ascultare gãseºte acest
Cuvînt azi în inimile noastre.
Prea puþin ascultãm Cuvîntul lui Dumnezeu ºi din cauza aceasta noi
sîntem slabi ºi neputincioºi ºi Cuvîntul lui Dumnezeu mai mult trece
pe lîngã urechile noastre decît intrã prin ele ca sã ajungã la inimã. Am
dori di n toa tã i ni ma s ã ne oprim în seara aceasta asupra acestor
adevãruri care ne învaþã cele dintîi datorii, de copii, pe care trebuie sã
le trãim în curãþie, în sfinþenie ºi ascultare de pãrinþii noºtri, în primul
rînd cei duhovniceºti, pentru cã este scris: Dacã pãrintele tãu trupesc
ºi pãrintele tãu duhovnicesc îþi cer amîndoi în acelaºi timp sã faci un
lucru pentru ei, eºti dator cel mai întîi sã-l asculþi pe pãrintele tãu cel
duhovnicesc, apoi pe celãlalt. Cînd pãrinþii noºtri cei duhovniceºti sînt
în mijlocul nostru sfãtuitori ºi îndrumãtori, datori sîntem sã-i ascultãm
cu toatã atenþia, cu toatã graba ºi cu toatã grija, fiindcã ei ne învaþã
adevãrurile mîntuirii noastre. Nu numai pentru fericirea trecãtoare ºi
pãmînteascã - dar ºi pentru asta, - însã în primul rînd pentru fericirea
noastrã veºnicã. ªi în al 2-lea rînd, seara aceasta am dorit sã fie o
searã de multe învãþãturi pentru pãrinþi, pentru mame în primul rînd.
Noi s î ntem aproape de Naºterea Mîntuitor ul ui nos tr u. Dor i m s ã
a duc e m me r e u î na i nte a noa s tr ã pilda Sfintei Fe c i oa r e , Ma i ca
Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care i-a fost încredinþat ei.
Mame, scumpe surori ºi mame, nu vã închipuiþi cã fiii pe care i-aþi
nãscut sînt în primul rînd ai voºtri.
Pag. 240

În primul rînd sînt ai lui Hristos, ai lui Dumnezeu. Sã-i primiþi de

la El, sã-i creºteþi pentru El. Creºteþi-i pentru Domnul! Ce bine ar fi
dacã mamele ar creºte copii în aºa fel, încît cel dintîi cuvînt pe care
îl rosteºte sã nu fie mamã, ci sã fie Isus! Sã-i înveþi, sã-i învãþãm noi
pe copiii noºtri ca cel dintîi cuvînt pe care îl rostesc sã fie Isus! Isus
sã rosteascã guriþa lor dulce. Cuvîntul lor sfînt cel dintîi sã fie Isus.
Atunci va fi cu adevãrat fericitã ºi mama, ºi tatãl lui. Pentru cã acela
ce Îl i ube º te î n pr i mul r î nd pe Dumne ze u, acela va iubi pentru
totdeauna º i c u tot s ufl e tul s ãu ºi pe mama sa, ºi pe tatãl sãu, cu
adevãrat. Mama unui astfel de copil nu va plînge niciodatã cã copilul
e i nu-i mai vorbeºte, n-o mai ascultã, n-o mai iubeºte. Mama unui
astfel de copil nãscut în dragostea lui Dumnezeu va avea mereu numai
lacrimi de mulþumire ºi bucurie, pentru cã Hristos îl va învãþa cum sã-i
iubeascã ºi sã-i ajute în fiecare zi pe pãrinþii lui. Am dorit din toatã
inima întîlnirea noastrã de aici, cu prilejul acestei naºteri, cu prilejul
acestui copilaº binecuvîntat care s-a nãscut într-o familie iubitã.
Fratele nostru ºi sora noastrã în Domnul au fost binecuvîntaþi de
Domnul cu acest copil, ca sã-l creascã binecuvîntat, pentru care ºi noi
Îi mul þ umi m l ui Dumne ze u º i Îl rugãm sã le dãruiascã puterea ºi
lumina de care au nevoie ca sã-l poatã creºte dupã voia Domnului.
Neuitînd nici o clipã cã el este fiul Domnului, sã-l creascã cum L-a
crescut Maica Domnului pe Domnul Isus. Aºa ar trebui sã-i creascã
surorile noastre pe copiii lor. Cum L-a crescut Maica Domnului. Cu
Cuvîntul lui Dumnezeu, cu cîntarea ºi cu rugãciunea. În aºa fel L-a
crescut ea, încît, la 12 ani, Copilul putea sã stea de vorbã cu cei mai
mari învãþaþi din Ierusalim. Ce creºtere fr umoa s ã ! Numa i pe ntru
aceasta, cît se cuvine sã o cinstim noi pe Sfî nta Fe ci oa r ã, Maica
Domnului! Cît a ostenit ea, cît s-a rugat ea, cît s-a jertfit ea! Cum L-a
învãþat ea sã citeascã, cum L-a învãþat ea sã se roage! El era Fiul lui
Dumnezeu, dar era în trup omenesc. ªi El a avut nevoie de îngrijire,
ca oricare copil nou-nãscut de om pe pãmînt, pentru cã este scris: În
toate privinþele a fost ca ºi noi, supus slãbiciunilor, supus greutãþilor,
încercãrilor ºi lipsurilor.
ªi Lui i-a fost frig! ªi Lui trebuie sã-i fi fost frig în ieslea din
Betleem. Cum trebuie sã se fi dezbrãc a t e a de ha inele ei, ca sã-L
îmbrace, sã-L încãlzeascã pe Copil. ªi au fost oameni sãraci. De cîte
ori trebuie sã-ºi fi luat bucãþica ei de la gurã, sã o dea Copilului, ca sã
creascã El! Aºa face orice mamã sfîntã ºi bunã! De cîte ori trebuie sã
fi renunþat ea la somnul ei, c a s ã oc r ote a s c ã s omnul Lui ! Poa te
Copilaºul va fi fost ºi bolnav; de cîte ori va fi trebuit sã sufere ea.
Asta o ºtie numai o mamã obositã, muncitoare, lipsitã. ªi care, dupã
ostenelile unei zile, trebuie sã vegheze noaptea lîngã leagãnul în care
era un copil bolnav. Dar ea a ve ghe a t º i a fã c ut toate acestea cu
simþãmîntul cã-ºi împlineºte o datorie sfîntã faþã de Dumnezeu, de a-L
creºte pe Copilul, pe Fiul lui Dumnezeu. Aºa L-a crescut ea, nu ca pe
fiul ei! Pe fiul tãu îl mai trînteºti, îl mai izbeºti, îl mai neglijezi, dar pe
Fiul lui Dumnezeu nu. Cînd simþi ºi ºtii cã trebuie sã-L creºti pe Fiul
lui Dumnezeu, atunci Îl creºti cu toatã teama, c u toa tã evlavia, cu
s finþenie, cu lacrimi, cu rugã c i une , c u te me r e de Dumne zeu, c u
respect faþã de Cuvîntul lui Dumnezeu, încredinþîndu-L întotdeauna
lui Dumnezeu. ªi fiind totdeauna plinã de teama:
 Pag. 241

Nu cumva sã greºesc cu ceva înaintea lui Dumnezeu. Eram lîngã

o sorã care nãscuse de curînd; copilaºul nu putea sã vorbeascã, nu
poate, nu ºtie sã vorbeascã. Zîmbea uneori în somn. Ea spunea: Da,
uite, el zîmbeºte acum îngerilor dintre care a venit. Copiii noºtri vin
în trupul în care le-a pus Dumnezeu duhul lor, în sãmînþa din noi, dar
duhul lor vine din lumea duhurilor alcãtuite ºi fãcute de Dumnezeu.
Ei nu ºtiu sã vorbeascã limba noas tr ã încã, ei au limba pe care au
vorbit-o ei înainte de a se întrupa prin sãmînþa din fiinþa noastrã. Viaþa
lor din duh era alta. Aici nu ºtiu sã se poarte, încã n-au miºcarea ºi
puterea, ºi viaþa, ºi mijloacele de care sã se foloseascã ei în viaþa
aceasta pãmînteascã, cum sîntem noi. Ei vin dintr-o altã lume, unde
se umblã altfel, se vorbeºte altfel, se gîndeºte altfel. Ei trebuie sã se
adapteze în timp îndelungat la viaþa pe care o avem noi aici. De aceea
ei vin total nepregãtiþi ºi au nevoie de îngrijirea cuiva care sã-i poatã
ajuta pînã cînd ajung ºi ei sã capete însuºirile de care au nevoie sã se
miºte în lumea asta în care au ajuns aici ca ºi noi. Ce greu le vine sã
înveþe limba noastrã omeneascã! Ei acolo vorbeau limba duhurilor
sfinte, limba cereascã. ªi acum ce greu le vine copilaºilor pînã cînd
ajung sã înveþe limba noastrã! Pînã cînd ajung sã umble! Pînã cînd
ajung sã gîndeascã ºi sã se adapteze la felul de viaþã de pe pãmînt. Noi
trebuie sã ºtim cã ei au venit dintr-o astfel de viaþã. Aici se pregãtesc
ºi noi îi ajutãm sã se pregãteascã sã-ºi împlineascã scopul pentru care
Dumnezeu i-a trimis în viaþa aceasta, ca, adaptîndu-se la viaþa aceasta,
sã lucreze apoi - cu aceste puteri pe care le au ºi cu priceperea pe care
o c a pã tã - l a s lava lui Dumnezeu, la fericirea lor ºi l a fer i c i r e a
semenilor lor spre care i-a trimis Dumnezeu. Aici avem noi marea
noastrã datorie, sã-i socotim totdeauna ca fiii lui Dumnezeu, ca sã-i
creºtem pentru slava lui Dumnezeu. Partea noastrã pe care trebuie s-o
adãugãm la creºterea lor aceasta este: datoria noastrã ºi rãspunderea
noastrã - care vor fi - ºi rã s pl a ta s a u os î nda noastrã înaintea lui
Dumnezeu ºi înaintea lor.
Sã nu uitãm asta niciodatã ºi, cu toatã teama ºi cu tot respectul faþã
de Cuvîntul lui Dumnezeu - ace i cãr or a Dumne zeu ne-a dat copii
trupeºti, - tr e bui e s ã ne s tr ã dui m s ã - i c r e º te m î n a º a fel , încît
Dumnezeu sã-ªi împlineascã prin ei scopul pentru care i-a trimis pe
pãmînt. Dar copii trupeºti nu putem a ve a toþ i. Sînt unii dintre noi
oameni rînduiþi de Dumnezeu pentru un alt scop. Copii sufleteºti însã
toþi putem avea. ªi aceasta-i datoria noastrã a tuturor, mai ales a celor
care n-au copii trupeºti: sã-i poatã creºte pentru Dumnezeu, sã-ºi facã
c opii duhovniceºti. Sã aducã suflete la Domnul. Sã nas c ã oa me ni
pentru Dumnezeu. Sã cheme suflete la Hristos. Întorcîndu-te în primul
rînd tu, dupã aceea sã cauþi sã aduci mereu suflete la Domnul. Sã ai
ºi tu copii sufleteºti. Este scris: Creºteþi ºi vã înmulþiþi ºi umpleþi
pãmîntul! Aceasta e ºi cu privire la creºterea ºi înmulþirea pãmînteascã
º i tr upe a s c ã, da r cr e d c ã î n c ea ma i ma r e mã s ur ã dor i nþ a l ui
Dumnezeu este ca noi sã creºtem fii duhovniceºti ºi sã înmulþim fiii
duhovniceºti, ca sã umplem cu ei cerul. Sã creºtem fii ai lui Abel, fii
ai lui Hristos, nu fii ai lumii, ai pãcatului, ai stricãciunii.
Pag. 242

Chiar ºi cei credincioºi, oricît de multã strãduinþã ºi silinþã îºi dau

sã-ºi creascã toþi copiii lor dupã voia lui Dumnezeu, sã devinã fii ai lui
Hristos, de cele mai multe ori mulþi dintre copiii celor credincioºi nu-i
ascultã pe pãrinþii credincioºi, ci rãmîn copii necredincioºi, fiinþe
necredincioase. De ce? Pînã la 7 ani, copilul creºte sub îndrumarea
mamei ºi a tatãlui sãu. Pînã atunci el ascultã de mama, ascultã de tata.
ªi mama îl ia de mînã, îl duce la bisericã, îi împreunã cele 3 degetuþe
ºi îi spune: Fã, mamã, în Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului
Duh. ªi îl învaþã sã se roage ºi îl învaþã Tatãl nostru. ªi copilul îl
ascultã ºi-l urmeazã pe pãrintele sãu. Dar vin anii, acei ani cînd copilul
capãtã pricepere sã-ºi ia în mîini soarta lui. El însuºi ajunge în stare
sã aleagã calea pe care s-o ia. Dar atunci cel mai adeseori el nu mai
alege calea cea bunã pe care îl îndeamnã pãrinþii, ci calea cea rea pe
care îl îndeamnã firea pãmînteascã, firea pãcãtoasã ºi lumea cea plinã
de pãcat din jurul sãu. ªi atunci vin lacrimile ºi rugãciunile, ºi þipetele,
ºi strigãtele pãrinþilor. ªi unii mai ascultã, dar alþii nu mai ascultã
niciodatã, nici de Cuvîntul lui Dumnezeu, nici de cuvîntul pãrintelui.
Nici de cuvîntul fratelui, nici de cuvîntul învãþãturii, ci merge din rãu
în mai rãu. De aceºtia nu mai rãspund pãrinþii; pentru aceºtia rãspund
e i î nº i ºi. Rãspund ei î n ve c i , pentr u c ã n- a u a s c ul ta t s fatul º i
îndrumarea cea sãnãtoasã, ci au mers pe calea neascultãrii ºi rãutãþii.
Dorim din toatã inima - ceasul acesta trece aºa repede, timpul petrecut
împreunã se sfîrºe º te a º a de cur î nd, dar am dori foarte mult ºi-L
rugãm pe Domnul ca mãcar o parte din îndrumãrile, din sfaturile ºi
din cuvintele pe care Duhul lui Dumnezeu ni le-a inspirat unora sã le
spunem ºi altora, sã le ascultãm, sã nu le uitãm dupã ce am ieºit de
aici. Sã þinem minte, pentru cã vremea de acum este o vreme unicã în
viaþa noastrã. Nu oricînd avem noi astfel de prilejuri ºi nu-s multe
astfel de ocazii în viaþa noastrã, cînd putem sã auzim ori sã punem la
inimã astfel de învãþãturi, deºi ele nu sînt departe de nici unii dintre
noi. Cã ºtim noi, prea puþine osteneli ne dãm toþi pentru lucrurile cu
adevãrat folositoare. Prea multe din puterile noastre le risipim pe
lucrurile care se pierd ºi se uitã, ºi se nimicesc odatã cu întrebuinþarea
lor pe pãmînt. Totuºi Cuvîntul lui Dumnezeu este viu ºi Adevãrat ºi,
atît cît este nevoie, dacã vrem sã þinem seama, Cuvîntul lui Dumnezeu
ni le ar a tã , ni le descoperã, ni le înfãþiºeazã ºi ne dã ocazia sã le
ascultãm.
Dorim din toatã inima ca astãzi, mãcar atîtea din adevãrurile pe
care Domnul a fãcut ºi a vrut sã ne facã sã le simþim, sã le pãstrãm în
inima noastrã. Ar fi fost de spus atît de multe lucruri cu privire la
aceste adevãruri s c r i s e î n Cîntãrile Treptelor. Sînt lucruri aºa de
frumoase în Psalmi, dar Dumnezeu ne-a pus l a îndemînã fiecãruia
dintre noi ºi priceperea, ºi Cuvîntul, sã citim ºi sã-l adîncim singuri.
Cînd ne culcãm în patul nostru seara, sã nu ne întoarcem repede pe
partea cealaltã ºi sã ne dãm somnului ºi odihnei trupeºti, ci sã meditãm
la Cuvîntul lui Dumnezeu pe care l-am auzit. Sã meditãm la faptele
zi l e i pe c are am trãit-o. Sã mai gîndim asupra lucrurilor de c a r e
Dumnezeu ne-a fãcut parte sã le auzi m. ªi s ã ne gîndim cã aceste
adevãruri privesc nu numai viaþa aceasta, ci ºi viaþa veºnicã, pe care
o putem pr e gã ti ºi nouã, ºi celor care sînt legaþi de viaþa noastrã,
familia noastrã de aici. Aveþi fiecare fiinþe scumpe pe care Dumnezeu
vi le-a legat de inimã.
 Pag. 243

Cãutaþi sã-L iubiþi pe Domnul, primiþi-L în inimã mai adînc. Lãsaþi

sã vã stãpîneascã Hristos sufletul mai deplin. Primiþi-L pe Domnul în
inimã mai hotãrît. Nu lãsaþi loc în inimã pentru lucrurile pãmînteºti.
Trãiþi cu Hristos din plin, toatã viaþa, toatã inima sã ne fie predatã
Domnului. Nu un sfert, nu jumãtate, nu 3 sferturi, ci toatã! Pentru ca
în inima noastrã sã nu mai aibã loc lumea ºi dorinþele pãmînteºti. Cine
se predã lui Dumnezeu din toatã inima ºi Îl iubeºte pe Dumnezeu din
toa tã i ni ma , acela nu se va mai tîrgui cu Domnul, dacã sã l a s e º i
pãcatul cutare.
Dacã sã se dezbare ºi de obiceiul cutare. Ci se va lepãda de sine
aºa dupã cum este scris: Cine vrea sã vinã dupã Mine, sã se lepede de
sine, de tot ceea ce este fire pãmînteascã, dorinþã pãmînteascã, lucrare
pãmînteascã în viaþa noastrã. ªi, predîndu-ne lui Hristos pe deplin, sã
trãim o viaþã de ascultare cu Dumnezeu ºi de binecuvîntare pentru cei
din jurul nostru. Poate cã aveþi copii, copii dragi pe care Domnul i-a
luat la El, ºi acum ruperea ºi despãrþirea de aceste fiinþe vã este ca o
ranã deschisã care sîngerã mereu. Un copil pe care Domnul ni l-a luat
este pentru noi o durere trupeascã, dar o binecuvîntare sufleteascã. Un
copil plecat la Dumnezeu este acolo un suflet care se roagã ºi care
doreºte ºi mijloceºte mereu la Dumneze u pe ntr u ma ma sa, pentru
pãrinþii sãi. De multe ori Domnul foloseºte faþã de noi mijlocul acesta
pentru a ne aduce la El, luîndu-ne cîte o fiinþã scumpã sus în Cer. Aºa
cum fãcea un cioban cînd voia sã treacã apa cu oile sale, dar oile nu
voiau. Atunci lua mieluºelul unei oiþe în braþe ºi trecea el întîi cu
mielul prin apã; ºi atunci oaia venea dupã miel, trecea prin orice apã
ºi dupã ea trecea toatã turma, treceau oile una dupã alta. De multe ori
Dumnezeu ne ia la El cîte o fiinþã s c umpã ºi, dacã noi ºtim ºi mai
dorim sã îi mai vedem vreodatã pe cei iubiþi plecaþi în Cer, atunci ºtim
ºi cã, fãrã sã ne întoarcem la Domnul, noi nu-i vom vedea niciodatã.
Dar dacã dorim sã-i mai vedem vreodatã pe cei iubiþi care au murit,
atunci noi trebuie sã ne întoarcem la Dumnezeu, la Domnul Isus, sã
fim credincioºi; ºi atunci sigur cã odatã, cînd ºi noi vom trece peste
apa rece a morþii, vom ajunge cu toþii iarãºi la pãºunea cea cereascã
ºi fericitã a veºniciei. Dar fãrã Hristos nu vom avea niciodatã putere
sã vedem acest lucru.
Dorim sã avem copii buni? Trebuie ca noi înºine sã devenim mai
întîi copii ai lui Dumnezeu. Sã ne predãm Domnului, sã ne hotãrîm
pentru El, sã ne întoarcem cu adevãrat la Dumnezeu. Numa i atunci
noi vom putea creºte copii binecuvîntaþi, care vor fi pe urmã ei înºiºi
o pricinã de binecuvîntare, la rîndul lor, ºi pentru noi, ºi pentru cei
care le vor urma lor. Ca încheiere a tuturor acestor lucruri, noi dorim
din toatã inima ca toþi cei care nu v-aþi hotãrît pentru Domnul sã vã
hotãrîþi pentru El. Pentru ca sã cãpãtaþi putere ºi sã dobîndiþi o viaþã
sfîntã, sã trãiþi o viaþã de biruinþã ºi de credinþã pînã la capãt. Atunci
viaþa noastrã schimbatã va aduce roade sfinte ºi binecuvîntate. Copiii
pe care îi vom creºte, cuvintele pe care le vom lãsa în urma noastrã,
pildele ºi exemplul vieþii noastre îi vor îndemna mereu ºi pe alþii sã
vinã la Dumnezeu. ªi dupã ce noi nu vom mai fi pe pãmînt, cuvintele
noastre, cãrþile noastre, îndemnurile noastre vor lucra în copiii ºi în
fraþii noºtri, în urmaºii noºtri.
Pag. 244

Iar în Ziua Judecãþii, noi vom vedea fericiþi cã nu numai în timpul

vieþii noastre am ajutat sufletele sã vinã la mîntuire, ci ºi dupã moartea
noastrã mulþi-mulþi s-au mai întors la Dumnezeu prin ceea ce am lãsat
în urma noastrã. Fericiþi vor fi cei credincioºi! Astãzi încã nu ne dãm
seama ce fericire e sã fii credincios, dar mîine va veni vremea cînd
veþi vedea ce bine a fost cã v-aþi întors la Dumnezeu atunci cînd v-aþi
întors, cã v-aþi hotãrît pentru El; chiar dacã au venit ºi necazuri în
vi a þ a a c e as ta . Fã r ã ne ca zur i ni me ni n- a i ntrat în Împãrãþia lui
Dumnezeu.
ªi toþi sfinþii, martirii, mucenicii, începînd cu Domnul nostru Isus
Hristos, toþi apostolii ºi sfinþii Sãi pî nã a s tãzi, oricine a intrat în
Împãrãþia lui Dumnezeu a tr ebui t s ã intre prin necazuri. Sã nu vã
î ns pã i mî nta þ i de ne c a zuri. Necazurile trec, dar bucuria r ãmî ne .
Sufe r i nþ e l e s e duc, dar rãsplata lor rãmîne. Luptele, încercãri l e ,
greutãþile se duc, dar cununa rãmîne dupã ele pe totdeauna. Luptaþi ºi
vã pãstraþi cununa! Sã vã pã s tr a þ i credinþa pînã la sfîrºit. În felul
acesta veþi creºte copii binecuvîntaþi, care vor fi fericirea familiei,
fericirea satului, fericirea oraºelor, fericirea patriei noastre, a neamului
nostru. Neamul acela este binecuvîntat, care are mame credincioase ºi
copii cr e di nc i oº i. Viitorul acestui neam este asigurat. Dar vai de
neamul care ºi-a pierdut credinþa, î n c a r e pã r i nþ i i º i - a u pi e r dut
credinþa, în care fiii ºi-au pierdut sfinþenia. Sã ne ajute Dumnezeu sã
fim ºi sã rãmînem credincioºi! Sã ne ajute Dumnezeu sã ne creºtem
copiii binecuvîntaþi! Sã-i naºtem, sã-i concepem în stãrile înalte ºi
sfinte ºi sã-i creºtem binecuvîntaþi, ca sã ne putem bucura ºi noi, ºi
Dumnezeu de ei, aici ºi în veºnicie. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 245

Despre botez ºi naºterea din nou

Vorbire a fr a tel ui Viorel Bar (Sãucani) la adunarea de botez de la

Ogeºti - decembrie 1980

Slãvit sã fie Domnul! Fraþilor ºi surorilor! Slãvim pe Domnul din

toatã inima pentru prilejul acesta atît de minunat care ne este dat de
Însuºi Domnul nostru iubit ºi de preaiubiþii noºtri fraþi care au primit
un copil de la Domnul . Î n zi ua ac ea s ta ni se bucurã inima pentru
fericita ocazie pe care o avem de a ne ve de a încã o datã feþele ºi
împreunã sã sãrbãtorim trecerea prin Taina Sfîntului Botez a acestui
copilaº nou-nãscut în lumea aceasta. Dragii noºtri fraþii ºi surori!
Sfîntul Apostol Pavel vorbeºte atît de luminos cãtre fraþii din Roma
despre Taina Sfîntului Botez, într-un anumit fel, în epistola sa cãtre
Romani, la capitolul 6. Gãsim aici cã Taina Botezului este Taina prin
care se intrã într-o viaþã nouã ( Rom 6, 4 ). ªi aceasta fie cã este vorba
despre botezul care se face cînd copilul e mic, fie cã este vorba despre
botezul în moartea Domnului Isus: Am un botez cu care trebuie sã fiu
botezat, ºi cît de mult doresc sã se îndeplineascã (Luca 12, 50).
Numai cã într-un caz e vorba despre botezul care ni se face de
cãtre oameni, cum s-a fãcut ºi Domnului Isus, tãierea împrejur a opta
zi ( L uca 2, 21-24 ), cînd a fost adus în Templu; ºi mai este vor ba
despre un alt botez, pe care îl face Duhul Domnului, adicã un botez
pe care Domnul Isus îl aºtepta º i î l dorea sã se îndeplineascã mai
repede ( Luca 12, 50) - botezul Crucii, botezul Jertfei, al Morþii, al
Învierii. Despre botezul Duhului vorbeºte aºa de lãmurit Sfîntul Pavel
la 1 Corinteni 12, 13; în capitolul 6 de l a Romani etc. ªi acum sã
vorbim despre Taina Botezului la copii. Fraþilor ºi surorilor! Taina
aceasta a fost aºezatã de Dumnezeu prin Sfinþii Pãrinþi pentru un scop
bine determinat, tocmai la începutul intrãrii într-o viaþã nouã. Sfinþii
Pãrinþi, care au trãit într-o intimitate atît de sfîntã, atît de strînsã cu
Dumnezeu, au avut o viziune atît de clarã, prin Duhul, asupra vieþii,
asupra lumii duhovniceºti, asupra lucrurilor divine, încît tot ce ne-a
rãmas de la ei noi trebuie sã pãstrãm cu cea mai adîncã sfinþenie ºi
smerenie sfîntã. ªtim cã, potrivit Cuvîntului lui Dumnezeu, copiii sînt
un dar de la Domnul, o moºtenire de l a El ( P s 1 2 7 , 3; Isaia 8,
1 8 ) . Fr a þ i l or, c e mar e es te ta i na aceasta! Cerul tr i mi te un dar
pãmîntului, Dumnezeu trimite un dar oamenilor! ªi ce dar este darul
acesta! Un suflet viu - care se întrupeazã într-un corp de lut ºi devine
un trimis al Cerului pentru pãmînt.
Din Braþele lui Dumnezeu, vine în braþele unei mame. Iatã ce sînt
copiii dãruiþi nouã de Dumnezeu. Fraþ i l or, s ã pr i vi m pr i n Duhul
î mpr e unã l a ta i na a c eas ta ºi sã ne pãtrundem mai bine, ca sã ne
ridicãm la înþelesul ºi la viziunea Sfi nþ i l or Pã r i nþ i . Atunc i cînd
Dumnezeu al ege sufletul pe care sã-l trimitã, ºtim cã îl sãrutã ºi îl
binecuvînteazã, arãtîndu-i toate faptele bune în care trebuie sã umble,
ºi apoi îl trimite pe pãmînt. Dar în momentul cînd el se naºte, intrã în
contact cu lumea nouã, cu lumea pãmînteascã, cu noii pãrinþi ºi cu
potrivnicul cel mare, stãpînitorul întunericului, adicã intrã în contact
cu lumea cea rea, cea plinã de primejdii ºi de temeri. ªi acum, sã
privim mai real taina aceasta.
Pag. 246

Sã privim la Cerul deschis, la Domnul Dumnezeu împreunã cu

s fi nþ i i Sã i î nger i Sus, în timp ce pe pãmînt vedem o per e c he de
oameni care sînt viitorii pãrinþi ºi o a treia persoanã, naºii, care þin
copilul în faþa altar ului, la bisericã, în faþa preotului. Dar nu prea
d e p a r t e v o m o b s e r va º i o a l t ã c e a t ã d e f ã p t ur i ne gr e º i
înspãimîntãtoa r e , c a r e s ta u î ntocmai ca niºte fiare flãmînde care
urmãresc prada. Dumnezeu a dãruit sufl e tul c e l nevinovat celor 2
pãrinþi care trebuie sã-l îngrijeascã ºi sã-l crea s cã pentru El. Dar
i me di a t c e noul nã s c ut a par e pe l ume a a ce as ta pãmî nte as c ã ,
mai-marele fãpturilor negre, adicã satana, îºi strînge de urgenþã ºi el
îngerii lui cei negri ºi le porunceºte: A mai trimis Dumnezeu un suflet
jos, la noi; mergeþi ºi puneþi stãpînire pe el! Iatã, fraþilor, aici intrã
rostul divin al Tainei Botezului, aºezatã de Însuºi Dumnezeu, prin
Sfinþii noºtri Pãrinþi, la intrarea în viaþa aceasta. Botezul acesta este un
legãmînt ºi o fãgãduinþã, o chezãºie pe care trebuie sã ºi-o ia o altã
persoanã - naºul - cã va fi pãrinte sufletesc, în faþa preotului ºi în faþa
lui Dumnezeu, împreunã cu pãrinþii copilului.
Pentru cã încã de la început, cînd Dumnezeu ia sufletul copilului
de la Sînul Sãu ºi îl încredinþeazã celor 2 pãrinþi, El, Domnul, ºtie cã
c e l r ã u, satana, cautã sã punã stãpînire pe acel suflet. De acee a a
rînduit Taina aceasta a sfîntului Botez încã de la începutul vieþii noi.
Pentru aceasta, persoana care se pune chezaºã pentru sufletul copilului
în faþa lui Dumnezeu trebuie sã promitã, sã se lege cãtre Dumnezeu
de 3 ori cã îl va uni cu Hristos ºi cã îl va lepãda de satana. Iatã deci
semnificaþia Botezului, a acestei Taine, pentru sufletul noului venit pe
lume pentru o misiune sfîntã în slujba lui Dumnezeu. O, pãrinþilor! O,
naºilor! Sã vã cutremuraþi în faþa acestei mari rãspunderi pe care o
avem cu toþii care avem copii sau fini, pentru sufletele lor în faþa lui
Dumneze u, Cel care ni i-a încredinþat. Cît de puternic trebuie sã-i
strîngem la sîn, ca sã nu-i apuce leul care rãcneºte pe pãmînt, lacom
dupã suflete, ºtiind cã mai are puþinã vreme. Sã nu uitãm niciodatã cã
Dumnezeu i-a smuls de la Sînul Sãu ºi ni i-a dat nouã ca sã-i creºtem
pentru El. ªi nu numai pãrinþii, ci ºi voi, naºilor, ce rãspundere mare
aveþi în faþa lui Dumnezeu pentru sufletele pentru care a þ i fã c ut o
juruinþã în faþa lui Dumnezeu ºi pentru care v-aþi pus chezaºi cã le veþi
uni cu Hristos pentru totdeauna.
ªi cã le vom despãrþi ºi apãra de satana tot pentru totdeauna! Încã
o datã, fraþilor, iatã ce mãreaþã, sfîntã ºi divinã este Taina Botezului
copiilor! Atîþia dintre noi nu ne-am dat seama despre însemnãtatea
acestei Taine - ºi o spun aici pentru ca sã ia aminte toþi acei care mai
spun cã botezul pentru copii mici nu este valabil ºi cã nu ar avea nici
o importanþã înaintea lui Dumnezeu. Mai tîrziu, dupã aceea, cînd noi
înºine vom ave a pute r ea s ã de os ebi m binele de rãu ºi sã luptãm
împotriva rãului, a puterii lui ºi a uneltirii vrãjmaºului, atunci abia se
desãvîrºeºte, se întregeºte în toatã mãreþia sa aceastã Tainã în sufletul
nostru. Nu-ºi pierde valabilitatea Botezul pe care ni l-au fãcut cînd am
fost copii mici, ci acum doar a sosit vremea cînd Duhul lui Dumnezeu
sã κi facã ºi El pa r te a Lui di n Bote z, a dicã sã aducã revelaþia,
transformarea, naºterea din nou din Dumnezeu, moartea fireascã ºi
învierea duhovniceascã despre care vorbeºte Sfîntul Apostol Pavel în
capitolul 6 de la Romani.
 Pag. 247

Fraþilor, am sus de la început cã mare este Taina aceasta prin care

noi, dupã ce ne naºtem, intrãm în viaþa de creºti n º i c ontinuãm sã
creºtem ºi sã ne maturizãm pentru slujirea lui Dumnezeu. Dar repet
din nou, pentru toþi cei care vor citi ºi vor auzi aceste rînduri, sã ia
aminte pãrinþii la datoria ºi la rãspunderea lor, dar ºi naºii de asemeni
sã nu uite. Astfel planul lui Dumnezeu se va împlini, iar Dumnezeu va
cîºtiga o nouã biruinþã ºi vr ãj ma ºul nu va avea cîºtig în nimicirea
sufletelor. Dar pãrinþii ºi naºii, ºi cei care contribuie în vreun fel la
izbãvirea sufletelor ºi împlinirea voii lui Dumnezeu vor fi binecuvîntaþi
de Hristos, încununaþi de El ºi fericiþi în veac ºi în veac pentru aceastã
împlinire a datoriei ce ºi-au luat-o. Iubiþii mei fraþi, mãreþia omului
nou trebuie sã fi e pe mãsura mãreþiei Jertfei Domnului nostru Isus
Hristos de pe Golgota. Pentru aceasta trebuie ca ºi moartea noastrã sã
fie ca ºi moartea Lui, adicã totalã, zdrobind tocmai prin ea puterea
diavolului ºi cãlcînd moartea a doua. La fel ºi învierea noastrã trebuie
sã fie tot ca ºi a Lui, adi c ã a devãratã, triumfãtoare, înãlþãtoare în
Slavã.
Orice suflet care vine ºi trãieºte pe pãmînt trebuie neapãrat sã
treacã prin aceastã revelaþie, prin acest botez, adicã omorîrea prin
moarte a ceea ce este firesc în om, pãmîntesc, ºtiind cã lui Dumnezeu
nu-I plac oamenii cei care sînt ºi care rãmîn lumeºti, fireºti ( Rom. 8,
8 ). ªi apoi printr-o înviere întocmai cu a Lui, adicã fãrã sã mai aibã
moartea vr e o putere asupra noastrã niciodatã. Sufletul acesta nou,
omul a c e s ta nou, c ar e trece prin acest strãlucit º i mã r e þ bote z,
zãmisleºte apoi ºi rodeºte fericit ºi binecuvîntat în tot rodul Voii lui
Dumnezeu. Strãlucirea ºi mãreþia faptelor sale în luminã ating mãreþia
ºi mãrimea preþului Jertfei pe care l-a dat Mîntuitorului nostru Isus pe
Golgota. Pentru cã, fireºte vorbind, marfa trebuie sã fie pe mãrimea
preþului. Tot aºa, nici duhovniceºte nu poate fi altfel. Faptele celui
credincios, ale celui neprihãnit trebuie sã fie pe mãsura preþului care
s-a dat pentru aceasta. Sã ne gîndim mereu la preþul acesta ce mare a
fost ºi apoi vom înþelege ce înseamnã sã fii un sfînt cu fapte mari în
jertfã ºi dãruire, în rãbdare, în umilinþã, adicã aºa ca Isus, pentru cã
este scris: cei ce zic cã sînt ai Lui trebuie sã trãiascã ºi ei cum a trãit
Isus ( 1 Ioan 2, 6 ). Iatã, fraþilor, acesta este sufletul botezat. În acest
suflet, botezul îºi face efectul sãu zilnic.
Precum un medicament nu se ia doar spre a ameliora durerile
pe ntru un moment, ci pe ntr u c a efe c tul s ã u s ã c onti nue pî nã l a
î ns ã nãtoºirea completã a celui bolnav, tot aºa, nic i o Ta i nã a l ui
Dumneze u nu es te doa r pe ntru un moment, ci pentru a transforma
inima ºi lãuntrul omului pînã la a-l aduce la omul desãvîrºit, la fãptura
cea nouã , c î nd toa te l ucrurile s-au fãcut noi ( 2 Cor 5, 17 ). Nu-i
botezat acela în care nu se vede încolþind ºi crescînd zilnic faptele
unui om înnoit de Duhul Sfînt. Acela poate fi botezat de un om, de
un preot, dar nu este ºi de Duhul Sfînt. ªi fãrã aceasta nu a rezolvat
nimic. Fraþii mei dragi, ce frumos vorbeºte Sfîntul Apostol Pavel în
capitolul 6 de la Romani despre starea acesta! Cît de mult ar trebui sã
meditãm noi asupra acestora! Cît de mult ar trebui sã ne verificãm în
lumina lor, din dorinþa de a fi din Adevãr ºi în Adevãr, dupã cum ne
numi m. Un a s tfel de om a duce ºi va a duce c i ns te º i s l a vã l ui
Dumnezeu pe pãmînt ºi de un astfel de om bote zat Se poate folosi
Dumnezeu în Lucrarea Lui.
Pag. 248

De un altfel de om nu Se poate folosi. Poate sã fie el oricît de

mare predicator, scriitor, poet, cîntãreþ, nu e s te º i nu va fi pentru
Dumnezeu folositor, pentru cã el trãieºte pentru sine însuºi, pentru
slava pãmînteascã ori a lucrãrii din care face parte secta lui. Un astfel
de om nu face însã parte din Opera ºi Lucrarea Dumnezeiascã, fiindcã
el n-a tr e c ut pr i n botezul divin fãcut de Duhul lui Dumnezeu ºi nu
merge pe calea lui Hristos pe care a mers Domnul Isus mai întîi ºi
apoi toþi sfinþii Sãi urmaºi pînã în ziua de azi. Un astfel de om poate
merge pe orice cãi ca r e pa r bune, î mpodobite ºi hrãnite cu orice
artificii, încît aproape, aproape cã n- a i zi ce c ã nu-i adevãrul lui
Dumnezeu. ªi foarte mulþi îl chiar cred aºa. Dar sã luãm seama c u
toþii la cãrarea tainicã a lucrãrii lui Hristos cea mîntuitoare, cãci, dupã
cum este scris, este foarte îngustã, dar ºi foarte tainicã, pentru cã ea
rãmîne ascunsã de ochii celor mai mulþi pe pãmînt; ºi de aceea sînt
numai cei puþini care o a fl ã ºi merg pe ea. Dar e singura condiþie
pentru a ajunge în Cer.
Ce fericit este sufletul care o gãseºte ºi care merge pe ea! Lacrimile
de mulþumire ale nenumãraþilor credincioºi, ale noastre ºi ale tuturor,
ele ºi numai ele exprimã la adevãrata ei strãlucire fericirea minunatã
care ne-a umplut sufletul ºi pe care ne-a dat-o Domnul atunci cînd
L-am gãsit ºi L-am ascultat pe El, începînd a merge pe urmele Lui. ªi
acum din nou slãvim pe Domnul Isus pentru toate aceste învãþãturi ºi
descoperiri ale Adevãrului Sãu faþã de noi. Fraþilor ºi surorilor, sã
cãutãm sã nu fie zadarnice pentru noi toate acestea, ci ele sã ne fie un
îndemn ºi un har mîntuitor. Numai aºa ºi botezul nostru ºi al sufletului
ce l-a primit azi va putea avea un adevãrat sens ºi valoare pentru viaþa
ºi fericirea noastrã veºni c ã . Numai aºa vom putea creºte ºi trãi în
Hristos aici pe pãmînt ºi ne vom putea întoarce din nou la Domnul
acasã, în Ceruri, dupã ce vom sfîrºi cãlãtoria pe care o avem de fãcut
prin aceastã vale a plîngerii. Domnul sã ne ajute pe toþi. Slãvit sã fie
Domnul!
 Pag. 249

3 stropi de ploaie

Vorbirea fratelui Popa Petru (Sãucani) la Dofteana - 1980

Dumnezeu a fãcut pe om dupã chipul Sãu. Cãci Dumnezeu a zis:

Sã facem om dupã Chipul Nostru, dupã asemãnarea Noastrã. Aºa a
a j uns omul un suflet viu ( Facere 1, 27 ºi 2, 7 ) . A veni t un om
trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan (Ioan 1, 6). ªtim cã sîntem
din Dumnezeu. (1 Ioan 5, 19 ). Din marea mulþime a oamenilor care
ne înconjoarã toþi zic cã ºtiu, ºi într-adevãr ºtiu multe, foarte multe,
în acest veac al ºtiinþei, despre care zice Sfîntul Profet Daniel cã în
timpurile din urmã cunoºtinþa va creºte, ºtiinþa va creºte, un singur
lucru rãmîne pentru mulþi neºtiut. Oricît de mare va fi în vremurile din
urmã ºtiinþa ºi cunoºtinþa, ei tot nu vor ºti. Zice Sfîntul Osea: Poporul
acesta piere din lipsã de cunoºtinþã. Da, oamenii nu ºtiu un lucru de
mare preþ. Nu ºtiu lucru care trebuie cel mai mult ºi cel mai întîi. Nu!
Nu ºtiu bieþii oameni! Nu ºtiu de unde au venit. Nu ºtiu cu ce scop au
ve ni t pe l ume . ªi nu º ti u unde s e duc . Ei cautã sã s e mi ntã c u
rãspunsul ºtiinþei, dupã cum spun unii:
Omul a venit din necunoscut ºi merge în neant. Alþii spun altceva:
Nu! Omul a ve ni t di n pã mî nt º i î n pãmînt se întoarce. Aºa zi ce
necredinþa. Atît ºtie ºtiinþa. Dar Cuvîntul lui Dumnezeu spune cã omul
a venit de la Dumnezeu ºi se întoarce înapoi la Dumnezeu. Acesta e
rãspunsul credinþei, rãspunsul celui credincios. Pentru aceasta, ne vom
folosi de o istorioarã, pentru a înþelege mai bine ce vrem sã spunem.
Istorioara se numeºte 3 stropi de ploaie. În zorii unei zile, dupã o
noapte ploioasã, 3 stropi de ploaie mai cãzurã jos pe pãmîntul ud.
Cînd s e î ntî l ni r ã , s e î mbrãþiºarã cu mare bucurie ºi se contopirã
împreunã. Unul dintre ei zise:
- Fraþilor, noi venim din mare!
- Da, zise celãlalt, am venit trimiºi cu un scop: sã udãm pãmîntul,
sã-l umezim ºi sã-l facem sã rodeascã!
- Da, zise al 3-lea, dar pãmîntul e plin ºi ud de fraþii care au venit
înaintea noastrã ºi nu ne mai primeºte. Hai sã ne întoarcem înapoi de
unde am venit, la marea noastrã. Ce fericiþi eram acolo! O unitate, un
gînd, o inimã, un trup. Nu eram strop cu strop ca acuma. Nu eram în
primejdie de a ne risipi sau pierde. O, eram fãrã griji. Hai sã mergem
înapoi!
- Hai, ziserã toþi 3 împreunã.
- Dar calea noastrã va fi foarte lungã, zise unul dintre ei, ºi va
trebui sã mergem º i zi ua , º i noaptea, fãrã oprire. Iar drumul va fi
obositor ºi nu fãrã greutãþi ºi piedici multe pe care le vom întîlni pe
cale. Vom întîlni rãdãcini care sã ne opreascã din cursul nostru. Vom
întîlni pietre pe care ºtim cã nu vom reuºi sã le înmuiem, dar cel puþin
sã le udãm. Sã nu ne pietrificãm ºi noi, ci sã le udãm ºi sã rãmînã ude
mãcar dupã ce vom trece printre ele. Vom întîlni mlaºtini cu noroaie,
care vor cãuta sã ne murdãreascã apa noastrã limpede. Dar noi sã nu
ne amestecãm cu noroaiele lor. Sã ne pãstrãm umezeala, rãcoarea ºi
limpezimea pînã vom ajunge acasã. ªi aºa înþelegîndu-se împreunã, cei
3 stropi de ploaie au pornit la drum, coborînd în jos, spre mare. Abia
au plecat ei 3 ºi se întîlnirã cu alþi 30 ºi apoi cu 300.
Pag. 250

ªi se fãcurã un pîrîiaº care alerga voios, ziua ºi noaptea, sub

privirea cerului înstelat noaptea ºi sub sãrutarea razelor soarelui ziua,
care însoþeau stropii în mersul lor. Au început deodatã un murmur, o
melodie dulce ºi plãcutã. Ce er a oa r e î n acest murmur, în aceastã
melodie? Era oare o rugãciune ori era un cîntec duios ºi fericit? Erau
poate amîndouã de oda tã ! ªi a º a ºi-au continuat drumul lor, ca sã
ajungã acasã, de unde plecaserã mai înainte. Fraþii mei cei dragi! ªi
noi am venit din Dumnezeu, din Marea Nesfîrºitã, din Marele nostru
Izvor Veºnic. Noi sîntem din Dumnezeu! Dumnezeu ne-a trimis cu un
s c op: s ã udãm pãmîntul, sã-l facem mai frumos, ma i fer i c i t, ma i
plãcut. Dar pãmîntul este plin. ªi înaintaºii noºtri sfinþi, în nopþile
grele di nainte, au udat acest pãmînt cu sudorile, cu lacrimile ºi cu
sîngele martiriului lor. Acum ºi noi trebuie, ca ºi ei, sã ne întoarcem
acasã la Dumnezeu, înapoi de unde am venit. Cînd ne întîlnim 2 sau
3 suflete de fr aþi care avem acelaºi dor ºi gînd, noi ne îmbrãþiºãm
fericiþi; noi sîntem fraþi ºi mergem împreunã, alãturi spre Marea de
unde am venit. Stropii de ploaie!
Cum au fãcut ei? Avem ºi noi multe de învãþat de la ei, multe
lucruri noi. Ei au mers în jos, spre marea unde ºtiau ei, cã la mare se
merge în jos. Dar noi sã urcãm în sus, spre Dumnezeu. El este Marea
noastrã spre care trebuie sã urcãm, fraþilor. Ne întîlnim 20, 30, 300
ºi murmurãm un c î nte c fe r i c i t º i o r ugãciune dulce împreunã, de
bucuria cã ne-am întîlnit ºi cã nu sîntem singuri, ci împreunã cu toþi
fraþii noºtri cei dragi, care ne s î nt, dupã Domnul, cea mai scumpã
comoarã. Sfîntul Apostol Pavel spunea ºi el cînd era în Atena, vechiul
ºi marele oraº cultural al vremur i l or de a tunc i . Î ntr - o asemenea
adunare cu oameni culþi, cu învãþaþi, cu filozofi, Sfîntul Pavel zice:
Sîntem de neam din Dumnezeu, cum au cîntat poeþii voºtri. ( Fap. Ap.
17, 28 - 29 ). Iatã cã ºi poeþii vremurilor vechi spuneau ºi cîntau în
versurile lor cã sîntem de neam din Dumnezeu. Aceasta voia Sfîntul
Pa ve l s ã -i încredinþeze pe învãþaþii vremurilor de atunci. Prin ce
spuseserã, prin ce arãtaserã poeþii lor cã sînt de neam din Dumnezeu?
Fraþilor, noi avem multe dovezi cã sîntem din Dumnezeu! ªi sîntem
aºa de fericiþi cînd vã întîlnim, cînd ne întîlnim ºi urcãm împreunã
s pr e Cer! În drumul nostru, ºi noi, ca stropii de ploaie, trebuie s ã
mergem fãrã oprire, zi ºi noapte. Noi nu putem sta.
Nu ne putem opri în loc. Drumul nostru e lung ºi nu avem aici
odihnã. Împãrãþia lui Dumnezeu se ia cu nãvalã. Numai cine dã nãvalã
pune mî na pe e a . Î mpãr ã þ i a l ui D umne z e u nu s e va da unor
pi e r de -varã, ci celor ce se ostenesc, c e l or c e a l e a r gã , c e l or c e
muncesc. Alþii pot sã stea, se pot odihni, pot dormi. Ei pot, dar noi nu
putem, voi nu puteþi. Noi sîntem în drum. Noi sîntem în c ã l ã torie.
Poetul nostru drag spune: Lã s a þ i - mã s - a l e r g grãbit, spun oriºicui
mã-ntreabã: în drumul meu înspre Isus se cere mers ºi grabã. Nu vrem
sã rãmînem înapoi de ºirul dragilor noºtri fraþi. Cerul ne privegheazã,
stelele ne însoþesc. Hai, fãrã de oprire, sã alergãm spre þintã ºi cu
stãruinþa care ne stã înainte, cum zice Sfîntul Pavel. Cã ºi noi vom
întîlni piedici în cale, rãdãcini, dar ele sã nu ne poatã opri din cale, din
frumoasa noastrã alergare: Sã dãm la o parte orice piedicã ºi pãcatul
care ne înfãºoarã aºa de lesne. Cãci începutul nostru a fost frumos,
dar tot aºa sã ne fie ºi sfîrºitul.
 Pag. 251

Cãci altfel, ce folos ar fi de începutul frumos, dacã nu e ºi sfîrºitul

tot aºa? Dacã pîrîul nu mai aleargã, ci la un moment dat se opreºte
obosit sau se uitã înapoi, apa lui se face o apã murdarã, o bãltoacã
murdarã ºi urîtã în car e s e strîng broaºtele, ºerpii, lipitorile. Vom
întîlni ºi noi în calea noastrã ºi pietre, ºi bolovani. Nu vom putea sã
le înmuiem? Dar cel puþin vom putea sã le udãm cu lacrimile noastre.
Sã le udãm cu sudorile noastre ºi, dacã-i nevoie, ºi mai mult chiar. O
inimã de piatrã lîngã care plîngi sau cînþi tot se va putea ºi ea muia
ori, cel puþin, umezi odatã ºi odatã. O, inimi care nu vã miºcaþi ºi nu
simþiþi, printre voi curgem noi spre Dumnezeu. Vã udãm ºi vã ocolim,
trecînd mai departe!
Fraþii mei dragi ºi surori scumpe! Udaþi-le, nu le urîþi! Udaþi-le, nu
le lãsaþi! Faceþi-vã slujba voastrã între cei care sînteþi pentru o vreme
tr i mi º ii lui Dumnezeu pentru ei. Vom trece prin mlaºtini ºi nor oi ?
Poa te! Acolo e locul cel mai primejdios s ã vã pi er de þ i c ur ã þ i a ,
limpezimea. Nu vã amestecaþi cu noroaiele lor ºi nu vã amestecaþi cu
întinãciunea lor! Nu vã murdãriþi curãþia inimii, curãþia cugetului. Cãci
numai cei curaþi cu inima vor vedea pe Dumnezeu. Iar cei ce ºi-au
pierdut cugetul curat au cãzut din credinþã. Ci voi vã îngrijiþi, scumpii
mei, cînd treceþi prin noroaie sã nu vã mînjiþi ºi sã nu vã murdãriþi.
Ocoliþi noroaiele, ocoliþi bãlþile! Nu vã amestecaþi cu apele lor tulburi
sau pãrut cãldicele. Sã nu uitãm, sã învãþãm de la stropii de ploaie. Sã
ne pãstrãm cele 3 calitãþi: umezeala, rãcoarea ºi limpezimea. Umezeala
- printre pietre. Rãcoarea - prin arºiþe. Limpezimea - prin întinãciunea
acestui veac stricat. Umezeala ochilor curaþi. Doar umezeala ne va
face sã nu dormim cînd ispita va fi mai grea ºi cînd luminile încep una
cîte una sã se stingã în noapte.
Rãcoarea în dogoarea focului ispitei, în arºiþa pustiului vremii.
Rãcoarea bunãtãþii, a milei, a smereniei, a ascultãrii de fraþi. Cã sînt
mulþi dintre cei care au cãzut din ascultarea de fraþi ºi s-au abãtut de
la drumul cel curat. Deºi ei zic cã ascultã de Duhul, ei nu au ascultat
de fraþi, numindu-i oameni; cã ei, adicã, nu ascultã de oameni. Deºi
aceºtia nu sînt oameni de rînd, ci ei sînt trimiºii lui Dumnezeu, aleºii
lui Dumnezeu. ªi c i ne nu ascultã de ei va fi osîndit de Dumnezeul
care i-a trimis pe ei în Numele Lui. Cã ei n-au venit de capul lor ºi nu
spun de l a e i ce e a ce spun. Sã ne pãstrãm apoi limpezimea, adicã
curãþia, cãrarea curatã, haina curatã, lucrarea curatã. Cãci numai aºa
vom da dovadã cã semãnãm cu Dumnezeul Cel Curat. ªi cã noi urcãm
înspre El, alergãm, mergem ºi la El dorim sã ajungem. Mai învãþãm
de la cei 3 stropi de ploaie un lucru foarte important. Stropii de ploaie
merg pe urma cea veche ºi cunoscutã, pe albia croitã din vechime, pe
unde au mers ºi cei dintîi stropi, înaintaºii lor. Întrebaþi munþii bãtrîni
ºi istoria - ºi vã vor spune cã ºi cu sute ºi mii de ani în urmã rîurile
din þara noastrã curgeau tot printre aceleaºi pietre ºi vãi ca ºi astãzi.
Aºa cã, fraþii mei care ºi voi sînteþi stropii cerului, în cursul vostru
sã nu vã abateþi de la Domnul ºi de la calea strãbunã a sfinþilor noºtri
înaintaºi. Venind pe drumuri, am întîlnit ºi multe cotitur i º i curbe.
Dacã fratele care conducea maºina ar fi zis: Fraþilor, nu mai facem
cotitura asta, cã e mare. Hai sã mergem drept.
Pag. 252

Dacã nu am fi mers pe drumul trasat, ci ne-am fi ales noi un alt

drum mai drept, noi nu mai ajungeam niciodatã la capãtul drumului
nostru. Orice cotiturã, am observat cã ocoleºte o mare prãpastie. Cei
ce au trecut aºa drumul, au vãzut º i a u oc ol i t r ã ul . Noi mergem,
duhovni c e º te , pe drumul croit de niºte urme sfinte ºi nu voi m s ã
trasãm alt drum nou, din neascultare, plini de mîndrie îngîmfatã, cã
mergem mai drept decît cei de dinai ntea noastrã. Nouã ni se poate
pãrea cã pãrinþii aceºtia ai noºtri au ajuns înve chiþi. Ei însã nu se
învechesc niciodatã. Ci cei care s-au abãtut nu au ajuns ºi nu vor mai
ajunge în vecii vecilor la Dumnezeu. Sã ne ajute Domnul sã învãþãm
ºi de la s tr opi i de pl oa i e s ã mer ge m ne î ntrerupt, sã ne pãstrãm
umezeala, rãcoarea ºi limpezimea pe urmele sfinþilor pãrinþi care ne-au
croit nouã cãrãrile drepte ºi sigure dinaintea noastrã. Slãvit sã fie
Domnul!
 Pag. 253

Unul cu faþa spre celãlalt

Vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Poienile Izei -

28-IX-1980

Dumnezeu a pregãtit omului un ajutor potrivit trebuinþelor lui, un

ajutor binecuvîntat, de care nu le-a lipsit ºi vrea El sã nu le lipseascã
pe nici unele dintre fãpturile rînduite de El pe pãmînt. Nunta este una
dintre cele 7 Taine ale Bisericii noastre. ªi - cum noi dorim sã fim
credincioºi statornici ºi trãitori cu adevãrat ai sfintelor învãþãturi lãsate
nouã de Dumnezeu prin înaintaºii noºtri, pãrinþii noºtri duhovniceºti
ºi pãrinþii noºtri trupeºti, în Biserica noastrã în care am fost nãscuþi de
Duhul lui Dumnezeu ºi de Cuvîntul lui Dumnezeu, - aºa dorim sã ºi
pãstrãm pînã la sfîrºit, cu toatã conºtiinþa rãspunderii noastre ºi cu
toatã conºtiinþa dragostei noastre de Dumnezeu, aceste bune îndemnuri
ºi bune obiceiuri pe care ni le-au lãsat înaintaºii noºtri. Ce minunatã
este o nuntã cu adevãrat potrivitã Voii lui Dumnezeu! Dacã noi sîntem
creºtini de la naºterea neamului nostru ºi dacã noi ne lãudãm cã sîntem
drept credincioºi pe temelia apostolilor ºi a Sfinþilor noºtri Pãrinþi,
a tunci noi nu putem dovedi aceasta de c î t da c ã r ãmî ne m î n toa te
privinþele credincioºi îndrumãrilor care ne-au fost date de ei. Dacã
nunta este una dintre cele 7 Taine ale Bisericii, este pentru cã ea însãºi
a fost binecuvîntatã de Dumne ze u de l a început, încã din Grãdina
Edenului, cînd Tatãl a fãcut omului un ajutor pe mãsura trebuinþelor
l ui º i a r î ndui t c a î n cãs nicie omul sã aibã cele mai mari ºi ma i
frumoase bucurii ale lui.
Nici o altã bucurie nu se poate asemãna cu bucuria însoþirii.
Bucuria pe care o dã Dumnezeu atunci cînd cei 2 au devenit, dupã
sfîntul Sãu Cuvînt, un s i ngur tr up. Nu-s bucurii mai mari ca între
aceste 2 s ufl e te uni te de Dumneze u º i binecuvîntate de El ca sã
alcãtuiascã o familie pe care n-a vrut s-o lase sã rãmînã singurã, ci i-a
dã r uit harul sã continue viaþa pe pãmînt, întregind-o cu alte fi i nþ e
scumpe care fieca r e a duc e o nouã ºi minunatã bucurie la bucuria
însoþirii celor 2. Ce fericit este orice om cãruia Dumnezeu i-a dat o
soþie binecuvîntatã; ºi apoi ce fericitã este cãsãtoria binecuvîntatã
c ã r e i a Dumne ze u i - a dat urmaºi! Nu sînt alte bucuri i a s e me ne a
acestora pentru un om pe pãmînt. Bucuriile cãsniciei sînt unice. Dar,
ca ºi orice buc ur i i ma ri, ºi bucuria aceasta este uneori pînditã de
primejdii. De aceea, cei 2 cãrora Dumnezeu le-a încredinþat comoara
aceasta au datoria sã o pãzeascã cu toatã grija, amîndoi.
Acolo unde amîndoi pãzesc altarul cãsniciei, pe acest altar va arde
î ntotde a una focul dragostei frumoase, curate, dulci, fi e r bi nþ i . ªi
Dumnezeu o va binecuvînta cu noi bucurii ºi c u noi da r ur i , ca r e,
adãugîndu-se unul dupã altul, vor face sã creascã iubi r e a c e l or 2
binecuvîntaþi de Dumnezeu. Ce minunate au fos t nunþ i l e pr i mi lor
creºtini! Ei au fãcut totdeauna ca aceste nunþi sã fie binecuvîntate de
Dumnezeu prin curãþie, prin umblarea lor credincioasã, a fiecãruia în
parte faþã de Dumnezeu ºi apoi a fiecãruia faþ ã de c e l ãlalt soþ. În
Biserica creºtinã, nunþile au fost întotdeauna binecuvîntate pentru cã,
aºa cum s-a spus de la început aici, la nuntã a fost invitat cel dintîi
Domnul Isus, Maica Sa ºi ucenicii Sãi.
Pag. 254

De la început, în credinþa noastrã creºtinã, toate actele au fost

sfinte, fãcute în faþa lui Dumnezeu. De la începutul ºi pînã la sfîrºitul
lor, toate s e pe tr e c e a u a º a. De a c e e a î na i ntaº i i noº tr i a u fos t
binecuvîntaþi. De aceea poporul nostru a fost ocrotit de Dumnezeu ºi
binecuvîntat prin toate încercãrile prin care a trecut istoria lui pînã
a s t ã z i . N o i am a j uns s ã ne buc ur ã m a c um d e a t î t d e mul t e
binecuvîntãri de la Dumnezeu, înãuntr ul unor graniþe libere, sã ne
putem bucura liniºtiþi, mergînd unii la alþii, pentru cã munca noastrã
este pãzitã de pute r e a l ui Dumnezeu, iar între noi existã credinþa
aceasta care ne leagã pe unii de al þ i i c u dr a goste ºi lacrimi, prin
pãrtãºia aceasta sfîntã în care noi sîntem toþi în Unul ºi una, fiindcã
Acelaºi Dumnezeu în ca r e c r edem noi ºi în care au crezut pãrinþii
noºtri ne-a ocrotit ºi ne ocroteºte mereu, dãruindu-ne binecuvîntarea
ºi harul Sãu de fiecare datã. Ce trist însã, cã, în cea mai mare parte,
nunþile noastre nu s e mai petrec astãzi sub aceeaºi cãlãuzire a lui
Dumnezeu. Nunþile creºtinilor de astãzi, care în cea mai mare parte
s î nt c r e º ti ni numa i c u numele, nu se ma i pe tr e c dupã voi a l ui
Dumnezeu.
Dacã nunta este o tainã sfîntã, ea trebuie sã se desfãºoare de la
început ºi pînã la sfîrºit într-o atmosferã sfîntã, în care Mîntuitorul,
în care ucenicii Lui, în care duhurile înaintaºilor ºi pãrinþilor noºtri
credincioºi sã poatã petrece sufleteºte împr e unã cu noi, iar noi sã
simþim cã avem cu noi ºi cã petrece cu noi pãrtãºia lor sufleteascã ºi
fe r i c i tã . Sã - I mul þumim lui Dumnezeu ºi sã-L slãvim pe El cã î n
mi j l oc ul popor ul ui nos tr u s e mai petrec totuºi ºi astfel de nunþ i
binecuvîntate ca aceasta de acum, în care atît de multe suflete, strînse
într-o atmosferã înalt duhovniceascã, petrec nunta potrivit voii lui
Dumnezeu ºi potrivit îndrumãrii înaintaºilor noºtri sfinþi. Adicã cu
aprobarea ºi binecuvîntarea duhurilor sfinte. Sîntem aºa de fericiþi cã
la sãrbãtorea aceasta deosebitã a unui frate iubit ºi a unei surori iubite
din mijlocul nostru sîntem adunaþi cu toþ i i î ntr-o atmosferã atît de
înaltã, sã petrecem sub lumina Cuvîntului lui Dumnezeu. Spune un
pr ove r b ve c hi aº a : Cî nd me r gi într-o cãlãtor i e pe ma r e - fã o
rugãciune. Cînd mergi la rãzboi - fã 2 rugãciuni. Dar cînd mergi sã
cauþi o soþie - fã 3 rugãciuni.
Pentru cã de cele mai multe ori cãsãtoria este o primejdie ºi un
lucru mult mai însemnat decît o cãlãtorie pe mare ºi decît mergerea la
un rãzboi. Pe ma r e nu se îneacã toþi. În rãzboi nu mor toþi. Dar în
cãsnicie foarte mulþi s-au nefericit pentru totdeauna. Nu numai pe ei,
ci ºi pe urmaºii lor, dacã n-au pornit cu rugãciunea, dacã n-au pornit
cu cererea ºi cu binecuvîntarea ocrotirii ºi cãlãuzirii lui Dumnezeu. De
a c e e a s - a s pus a i c i cît de însemnat e s te c a pa s ul nunþ i i , pa s ul
cãsãtoriei, sã se facã totdeauna sub îndrumarea lui Dumnezeu ºi sub
ascultarea Cuvîntului ºi a sfaturilor Lui. Fericit este totdeauna acela
care a porni t a º a . Cãlãtoria lui va fi binecuvîntatã, viaþa lui va fi
fericitã, urmaºii lui vor fi fericiþi ºi amintirea lui va fi binecuvîntatã în
mijlocul poporului lui Dumnezeu. Dar cît de trist sfîrºesc multe din
cãsniciile care nu au toatã grija de la început ca, în tot ceea ce fac ºi
în tot ceea c e pl ã nui e s c , s ã ce ar ã , s ã pr i mea s c ã º i sã respecte
cãlãuzirea lui Dumnezeu. S-a spus aici despre unirea celor 2, cã va
lãsa omul pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi se va uni cu nevasta sa ºi vor
fi amîndoi un singur trup.
 Pag. 255

Ce minunat îi îndrumã Cuvîntul lui Dumnezeu pe pãrinþi sã

respecte libertatea ºi unirea celor 2 cãsãtoriþi! Dar ce trist este cã, în
multe cãsnicii, tatãl ºi mama se amestecã pãgubitor, îndepãrtînd de
multe ori inima soþiei de soþul ei. Au dreptul, cred ei, adeseori, mai
ales mamele fetelor sau ale bãieþilor, sã intervinã în cãsãtoria celor 2.
Ei nu se mai gîndesc cã bãiatul lor sau fata lor nu mai este, în primul
rînd, de acum fata lor sau bãiatul lor, ci este soþul sau soþia aceluia cu
care s-a unit. ªi din cauza aceasta, pentru cã mama nu poate renunþa
la gî ndul cã tot ea trebuie sã rãmînã în primul rînd, ºi mai departe
încã, iubitã ºi ascultatã de cãtre fiul ei sau de cãtre fiica ei, adeseori
tulburã ºi stricã unirea celor 2. Pãrinþii credincioºi însã trebuie sã ºtie
de la început un lucru ºi anume: cã fiii noºtri nu sînt în primul rînd ai
noºtri, ci ei sînt fiii lui Dumnezeu. ªi Dumnezeu ni-i dã numai ca noi
sã- i c r e º te m º i s ã - i î ndrumãm, ca ei sã fie niºte vrednici urmaºi
ascultãtori ai lui Dumnezeu. Nici noi nu sîntem ai noºtri. ªi noi sîntem
ai lui Dumnezeu ºi de aceea trebuie sã pãstrãm o bunã mãsurã în toate
lucrurile pe care le avem - în primul rînd datoria noastrã faþã de copiii
noºtri. Ei tr ebui e sã fie crescuþi de cãtre noi cu simþãmîntul ºi cu
încredinþarea cã ei sînt ai lui Dumnezeu în primul rînd, apoi ai noºtri.
Aºa ar trebui sã-l creascã orice mamã creºtinã pe copilul ei, ca în
pr i mul rînd copi l ul s ã nu s punã ma mã , c i s ã s punã Is us . Sã - L
cunoa s c ã î ntîi pe Dumnezeu ºi sã-L iubeascã pe El, fiindcã numai
atunci copilul va fi cu adevãrat un iubitor ºi al pãrinþilor sãi. Numai un
copil care întîi Îl iubeºte pe Dumnezeu mai mult decît pe tatãl sãu ºi
pe mama sa, acela va iubi cu adevãrat ºi pe mama sa, ºi pe tatãl sãu.
Cine iubeºte întîi pe mamã ºi pe tatã ºi apoi pe Dumnezeu, nu multã
vreme va mai iubi pe tatãl sãu ºi pe mama sa. În felul acesta, dacã noi
ascultãm de Cuvîntul lui Dumnezeu care spune: Va lãsa omul pe tatãl
sãu ºi pe mama sa ºi se va uni cu nevasta sa ºi vor fi un singur trup,
ºi dacã noi respectãm Cuvîntul lui Dumnezeu ºi nu ne însuºim primii
dreptul asupra copilului nostru, ci lãsãm ca primul sã aibã dreptul soþul
sãu sau soþia sa, atunci vom fi cu adevãrat ºi noi niºte ascultãtori copii
ai lui Dumnezeu. ªi ne vom putea bucura totdeauna ºi de dragostea
ºi de pãrtãºia ascultãrii copiilor noºtri faþã de noi.
Pentru cã în primul rînd ei vor asculta de Dumnezeu ºi aºa vom fi
fericiþi toþi. Am dori ca asupra acestor adevãruri sã gîndeascã bine toþi
cei care ar fi trebuit sã gîndeascã de la început, ºi acum vãd cã e prea
tîrziu. Dar cei pentru care încã nu e prea tîrziu sã gîndeascã asupra
acestor lucruri, pentru cã aceasta este voia lui Dumnezeu; ºi împotriva
voii lui Dumnezeu nu e bine sã se ridice nimeni. Oricine se ridicã, se
ridicã spre paguba lui ºi spre nefericirea sa. Dar cine ascultã Cuvîntul
lui Dumnezeu, acela va fi binecuvîntat î ntotde a una , a tî t e l , cît ºi
urmaºii sãi. Nunta aceasta, ca orice nuntã, este o sãrbãtoare, este un
praznic minunat. ªi s-a spus ºi se va spune mereu, fãcîndu-se legãturã
între tot ceea ce se întîmplã acum ºi tot ceea ce s-a întîmplat înainte,
mai ales la prilejurile descrise în Sfînta Evanghelie - de care noi nu
trebuie sã fim strãini niciodatã, mai ales în împrejurãri de acestea. Se
aminteºte mereu despre nunta Fiului de Împãrat de la Matei, capitolul
22, versetele 1 pînã la 15.
Pag. 256

ªi se spune acolo cã la nunta aceasta a Împãratului au fost trimiºi

soli ce i-au chemat pe mulþi sã vinã. Întîi n-au fost chemaþi cei mici,
ci cei din fruntea societãþii, cei mai apropiaþi ai Împãratului. Dar cei
la care au fost trimiºi solii sã-i cheme au refuzat. Unul a întrebat:
- Cum este Împãratul?
- Împãratul este milostiv, a rãspuns solul.
- Atunci eu nu mã duc! a rãspuns cel chemat. Cu cei miloºi ºi cu
cei care umblã mereu dupã milã nu mi-a plãcut sã mã duc niciodatã.
Eu nu vreau o nuntã la care sã fie invitaþi milogii, sãracii, lipsiþii,
cerºetorii. Eu vreau o nuntã la care sã fie cei de seama mea. ªi i-a
spus solului:
- Nu mã duc! Un altul l-a întrebat pe sol:
- Cum e Împãratul?
- Împãratul este o inimã iubitoare! I s-a rãspuns. Atunci cel care
ura, cel care era rãzbunãtor, care era aspru a spus:
- Eu la o astfel de nuntã nu mã duc! Nu-mi place sã se vorbeascã
mereu despre iubire, mereu despre dragoste, despre lacrimi, despre
înþelegere, despre unitate. Eu vreau dreptate! Eu vreau asprime! Nu
mã duc! ªi nu s-a dus. Un altul a întrebat:
- Cum este Împãratul vostru?
- Împãratul nostru este darnic, spuse solul.
- Nu, rãspunde cel chemat. Eu cu astfel de oameni nu vreau sã
petrec. Vreau ca fiecare sã trãiascã prin meritele sale, prin munca sa.
Nu vreau leneºi. ªi a refuzat ºi el. ªi atunci Împãratul a trimis solii sãi
la alþii ºi le-a zis:
- Duceþi-vã la colþurile, la ºanþurile, la rãspîntiile drumurilor ºi
aduceþi pe cei care vor fi a c ol o. ªi solii s-au dus ºi au spus unor
oameni:
- Veniþi, Împãratul vã cheamã la nuntã! Ei însã, fiindcã erau lipsiþi
ºi sãraci, au spus:
- Cum este Împãratul vostru? Primeºte el un om sãrac ºi lipsit?
Solul a spus:
- Da! Împãratul nostru astfel de suflete cautã. El se simte bine
întotdeauna lîngã cei necãjiþi ºi pãrãsiþi. Un vameº a întrebat:
- Primeºte Împãratul vostru pe vameºi? Eu sînt vinovat. Eu sînt
pãcãtos. Eu sînt pierdut. ªi solul a spus:
- Da, Împãratul nostru îi cautã chiar pe cei care sînt pierduþi. El îi
pofteºte pe toþi cei care sînt de departe. El are milã de toþi cei care
sînt necãjiþi ºi nesocoti þ i de a l þ i i . Ve niþi, cã Împãratul nostru vã
pofteºte la nunta Sa. Un altul a întrebat:
- Dar Împãratul vostru primeºte acolo ºi fãrã hainã de nuntã? Eu
n-am hainã de nuntã.
- Da. Împãratul nostru este bogat ºi puternic. El îi îmbracã pe toþi
cei care vin la El. Pe cei care vin pe uºa din faþã. Pe cei care ascultã
chemarea ºi vin cu credinþã. El îi îmbracã pe toþi la uºa de intrare.
Celui care vine sã intre, oricum ar fi , El î i dã o ha i nã. O ha i nã
frumoasã cu care poate sã stea oricînd înaintea Împãratului, la masa
Lui. Atunci s-au îngrãmãdit toþi cei care erau lipsiþi, toþi cei care au
vãzut cã erau fãrã hainã de nuntã. ªi s-au dus la uºa Împãratului. La
poarta Împãratului erau solii Lui, care-i încredinþau pe fiecare dintre
ei cã Împãratul îi primeºte. ªi cei care credeau ºi primeau invitaþia
cãpãtau haina de nuntã ºi se aºezau la masa Împãratului.
 Pag. 257

Se spune în versetul 11 cã Împãratul a venit sã-ªi vadã invitaþii ºi

a vãzut acolo pe unul care nu avea haina de nuntã ºi i-a zis:
- Prietene, dar cum ai intrat tu aici fãrã hainã de nuntã? Omul acela
a amuþit! - aºa spune Cuvîntul lui Dumnezeu. Omul acela a amuþit! Ce
trist cã omul acela a amuþit! A ajuns ºi el o datã în faþa Împãratului ºi
a amuþit. A tãcut cînd împãratul l-a întrebat:
- Cum ai ajuns tu aici? El putea sã spunã:
- Împãrate, am auzit cã toþi care vin aici sînt primiþi. Am auzit cã
Tu eºti darnic, cã Tu eºti bun, cã Tu eºti milostiv, cã Tu eºti bogat.
E- a de vã r a t cã am a j uns a i ci fãr ã ha i nã de nuntã, dar am ve ni t
încredinþat cã Tu îmi poþi da ºi mie acea hainã de nuntã. Iatã-mã venit
cu nãdejdea s ã fiu îmbrãcat ºi eu. Cred cã Tu eºti milostiv ºi bun;
dã-mi ºi mie haina aceasta. O, dacã ar fi zis el atunci aºa! Cum l-ar fi
îmbrãcat de cu bucurie Împãratul ºi cum i-ar fi spus ºi lui: Daþi-i ºi lui
o hainã frumoasã! Dar el a tãcut, el a amuþit. Fiindcã venise poate cu
un gînd rãu acolo. Pentru cã numai cel care vi ne c u un gînd rãu în
casa celui bun tace, se ascunde, amuþeºte. La orice praznic, cum este
ºi praznicul acesta, Împãratul vine sã-ªi vadã oaspeþii. Domnul a spus
cu sfintele Lui buze: Oriunde sînt 2 sau 3 adunaþi în Nume l e Meu,
sînt ºi Eu acolo! Credem noi toþi lucrul acesta? Credem cu adevãrat
l uc r u a c e s ta ? Da c ã s î ntem c r e º ti ni º i da c ã s punem c ã s î nte m
credincioºi, atunci trebuie sã credem ºi acest lucru. Domnul Isus,
Împãratul nostru, este acum aici. De la început a fost chemat. Nunta
aceasta este o nuntã a Lui. Sãrbãtoarea aceasta este o sãrbãtoare, în
primul rînd, a Lui. Un copil iubit al Lui, un suflet care s-a pregãtit
pentru slujba lui Dumnezeu are aceastã sãrbãtoare.
La aceastã sãrbãtoare, chiar Stãpînul sãu, chiar Tatãl sãu sã nu fie?
Ba da! Credeþi aceasta din toatã inima! Domnul Isus, Împãratul nostru,
este aici. Dacã închideþi un pic ochii cei trupeºti ºi dacã deschideþi
ochii cei sufleteºti, Îl veþi vedea aici! El este cu adevãrat aici. Sufletele
care simt prin credinþã, potrivit mãrimii credinþei pe care o au, Îl simt,
Îl vãd pe Hristos aici. Trãiesc în prezenþa Lui ca în faþa unei fiinþe
fizice, fiindcã mai adevãrat de cum este faptul cã noi ne vedem aici
faþã cãtre faþã este faptul cã Hristos este a i c i î n mi j l ocul nostru.
Cuvintele noastre nu întotde a una pot cuprinde tot adevãrul, întreg
adevãrul. Noi nu întotde a una pute m fi c r e di nc i oº i c uvintelor ºi
fãgãduinþelor noastre, dar Dumneze ul nos tr u, c a r e El Însuºi este
Adevãrul, este întotdeauna credincios fãgãduinþelor Lui. ªi oriunde a
spus El: Eu sînt acolo! - El ºi este acolo. Credeþi deci puternic cã
Împãratul a venit sã-ªi vadã oaspeþii. Trece pr i ntre noi, se uitã la
fiecare dintre noi.
Cerceteazã starea sufleteascã a fiecãruia dintre noi. S-a spus aici
aºa de frumos despre haina de nuntã. Se opreºte El în faþa fiecãruia
dintre noi ºi, dincolo de aparenþele noastre, de înfãþiºarea noastrã
trupeascã ºi de poziþia noastrã socialã, El se uitã la starea noastrã
sufleteascã: avem noi oare sau nu avem haina de nuntã? Am venit aici,
stãm la praznicul Sãu. E un praznic sfînt. S-a rostit încã de la început
Numele Sfînt al lui Dumnezeu ºi, cu lacrimi, din adîncul inimii, s-a
cerut prezenþa lui Dumnezeu, venirea Lui în mijlocul nostru. Ca niºte
creºtini care facem parte din aceastã sfîntã ºi tainicã Lucrarea a lui
Dumnezeu, noi credem cã El este aici. Noi trebuie sã fim convinºi,
deplin încredinþaþi de acest Adevãr.
Pag. 258

Oriunde 2 sau 3 copii ai lui Dumnezeu trãiesc prin credinþã, umblã

prin credinþã ºi lucreazã prin credinþã, ei au permanenta încredinþare
º i c onvingere cã Hristos este cu noi, în noi, lîngã noi, printre noi .
Oricine trãieºte acest adevãr º ti e cã î n mijlocul nostru acum este
Împãratul nostru Hristos, pentru cã adevãrate ºi vrednice de crezut sînt
cuvintele lui Dumnezeu, care a spus aºa: Oriunde sînt 2 sau 3 adunaþi
în Numele Meu, Eu sînt acolo! Sînt acolo, sã ascult rugãciunile lor.
Sînt acolo, ca sã vãd starea lor. Sînt acolo, ca sã cercetez inimile lor.
Sînt acolo, ca sã vãd cu ce gînd ºi scop a venit fiecare. Sînt acolo, ca
sã vãd starea sufleteascã a fiecãruia. Nu numai cînd sîntem aici. Nu
numai cînd sîntem la sfînta bisericã, pentru ca sã ascultãm Cuvîntul
lui Dumnezeu, ci pretutindeni ºi în orice loc noi sîntem sub controlul
l umi ni i l ui Dumne ze u, s ub c ontr o l ul voi i l ui Dumneze u º i a l
c unoa º te r i i lui Dumnezeu. ªi sînte m, da c ã ne de s chi de m i ni ma
totdeauna în faþa Lui ºi nu ne as c unde m ni c i odatã cu nimic. Dacã
avem o stare slabã, spunem: Da, Doamne, de-aia am venit, cã sîntem
neputincioºi, sîntem sãraci, sîntem slabi, sîntem orbi ºi sîntem goi.
ªtim cã Tu eºti Dumnezeu. ªtim cã Tu eºti Iubirea. ªtim cã Tu eºti
Bunãtatea. ªtim cã Tu eºti bogat în îndurare ºi nesfîrºit în milã. Eu
am venit sã-mi dai ºi mie din Harul Tãu. Am venit sã mã vindeci, am
venit sã mã ierþi. Am venit sã mã primeºti. Sînt un zdrenþãros, haina
mea cea scumpã de la Botez am zdrenþuit-o ºi am întinat-o. Am venit
acum cu pocãinþã, sã-mi dai haina naºterii din nou. Între cele 7 Taine
despre care se vorbeºte ºi pe care noi le ºtim, ale Bisericii noastre, este
ºi Taina Pocãinþei. Taina aceasta a Pocãinþei, ca ºi celelalte Taine, a
cãpãtat un prea ºters înþeles ºi un prea necunoscut înþeles în inima ºi
în viaþa multora dintre noi.
Taina Pocãinþei este Taina Naºterii din Nou, pe care a cerut-o
Mîntuitorul cînd a zis: Dacã nu vã veþi naºte din nou, cu nici un chip
nu veþi intra în Împãrãþia lui Dumnezeu. Închipuiþi-vã cã Hristos Se
opreºte acum în faþa dv. ºi vã întreabã: Prietene, cum ai intrat tu aici?
Ai tu haina de nuntã - naºterea din nou, sau nu o ai? Dacã nu o ai, Eu
þi-o pot da. Eu stau acum în faþa ta, ca sã vãd: doreºti sau nu doreºti
aceastã hainã de nuntã? Dar te înºtiinþez: fãrã haina de nuntã nu vei
putea lua parte la ospãþul nunþii. Trec acum ºi te întreb: ai tu sau nu
a i a c ea s tã ha i nã de nuntã? Dacã nu o ai, Eu sînt gata sã þi- o dau
acuma, numai s-o doreºti ºi tu. Tai na Poc ã i nþ e i e s te la îndemîna
or i c ã r ui a di ntre noi. Se cere însã ca noi sã fim sinceri în faþa lui
Dumne ze u, s ã r e c unoaºtem cã nu o avem, dacã nu o avem. ªi s- o
cerem! ªi dacã ne-o îmbie Domnul, s-o ºi primim, prin credinþã. În
Lucrarea lui Dumne ze u, î n Bi serica lui Dumnezeu, în poporul lui
Dumne ze u, ni mic nu se poate afla fãrã credinþã. Credinþa este cel
dintîi lucru care ni se cere fiecãruia, pentru cã este scris:
Cãci fãrã de credinþã este cu neputinþã sã fim pl ãc uþ i l ui
Dumnezeu. Pentru cã cine se apropie de El trebuie sã creadã cã El
e s te º i c ã r ãsplãteºte pe cel care Îl cautã. Deci a ve m ne voi e de
credinþã, de cel dintîi pas în Biserica lui Dumnezeu, în Lucrarea lui
Dumnezeu, în chemarea lui Dumnezeu. Credinþa este cea dintîi dintre
condiþii. Fãr ã de c r edi nþ ã es te c u ne puti nþ ã s ã fi m pl ã c uþi lui
Dumnezeu.
 Pag. 259

Dar credinþa noastrã trebuie sã fie o puternicã încredinþare despre

lucrurile care nu se vãd, aºa cum este de asemenea scris: O încredere
neclintitã în lucrurile nãdãjduite! Asta-i condiþia! Cu Dumnezeu avem
de-a face, cu o Fiinþã pe care ochii noºtri trupeºti nu o vãd; dar tot El
ne-a dat ochii aceia sufleteºti pe care, prin credinþã, ni-i deschide
pentru ca sã-L putem vedea. Fãrã aceºti ochi sufleteºti, fãrã urechi
sufleteºti, fãrã simþ sufletesc, fãrã încrederea aceasta care vine prin
credinþã, noi nu vom putea fi niciodatã plãcuþi lui Dumnezeu. Deci El
stã în faþa noastrã ºi noi trebuie sã credem. Oprindu-Se lîngã fiecare,
ne întreabã pe fiecare: Ai tu sau nu ai hainã de nuntã? Sã nu amuþim
în faþa Lui. Sã nu respingem Cuvîntul Lui. Sã nu te temi . Sã nu fim
neînþelegãtori ºi neascultãtori, pentru cã altfel soarta noastrã va fi ca
a aceluia despre care ºtim din Evanghelie cã a fost gãsit fãrã hainã de
nuntã ºi care a amuþit. Stãpînul a spus robilor sãi: Puneþi mîna pe el
ºi aruncaþi-l afarã! A fost tãiat în bucãþi ºi aruncat afarã, în întunericul
unde este plînsul ºi scrîºnirea dinþil or º i viermele care nu moare.
Domnul Dumnezeu sã ne î nvr e dni ce a s cã pe toþi de acest viitor al
nunþii fericite º i c e r e º ti. ªi astfel, dacã Dumnezeu ne-a chemat la
sãrbãtoarea aceasta ºi dacã El trece prin faþa noastrã întrebîndu-ne:
Prietene, cum ai intrat aici? Ai tu sau nu ai haina de nuntã? - dacã ai
ha i na , fe r i ce de tine! Fii binecuvîntat, petr e c e buc ur os l a ma s a
Împãratului. Eºti fericit fiindcã Dumnezeu te binecuvînteazã ºi te face
pãrtaº la toate promisiunile Lui ºi la toate fãgãduinþele Lui. Dar dacã
nu ai ha i nã de nuntã , nu amuþ i ! Nu tã ce a ! Cî nd te î ntreabã El,
spune-I: O, n-am!
Doamne Isuse, n-am haina Ta de nuntã, dar ºtiu cã Tu mi-o poþi
da. Dã-mi-o, Te rog, ºi mie, ca sã am ºi eu drept la pomul vieþii ºi sã
pot intra ºi eu în Cetatea Ta. Spuneþi Domnului acest lucru fiecare ºi
atunci veþi fi fericiþi, pentru cã El o dã cu bucurie tuturor celor care
o c e r. Î n Cuvî ntul l ui Dumnezeu sî nt mul te î ndr umã r i º i mul te
îndemnuri pentru fiecare dintre noi. Dacã urechile noastre sînt atente,
dacã atunci cînd este un prilej ca acesta noi lãsãm toate grijile lumeºti,
noi ne lãsãm toate grijile ºi ne adunãm toatã inima ºi toate gîndurile
î n j ur ul Sfî ntul ui C uv î nt a l l ui Dumne ze u, º i ne s tr ã dui m s ã
desprindem un înþeles mîntuitor din fiecare cuvînt care ni se spune de
cãtre Domnul ºi de cãtre ai Sãi, - noi avem parte de fiecare datã de un
mare ºi fericit cîºtig sufletesc. ªi aici s-au spus ºi se vor mai spune
multe adevãruri minunate. Odatã Moise L-a întrebat pe Domnul, în
cele 40 de zile cît a stat cu El pe munte:
- Doamne, cîte cãi duc la înþelepciune?
- Sînt 50 de cãi care duc la înþelepciune, i-a rãspuns Domnul, dar
fiecãrui om nu i s-au arã ta t decît 49, pentru ca nici un om sã nu-ºi
închipuie cã a descoperit toatã înþelepciunea de pe pãmînt ºi fiecare
sã simtã cã are nevoie încã de celãlalt. Pe Tablele Legii erau scrise o
mulþime de semne pe care Moise nu le-a înþeles. ªi atunci a întrebat:
- Doamne, dar însemnele acestea pe care eu nu le cunosc ce
înseamnã? ªi atunci Domnul i-a zis:
- Moise, Moise, Legea aceasta nu-i numai pentru tine. Legea
aceasta este pentru toþi cîþi vor mai veni pînã la sfîrºitul veacurilor.
Pag. 260

Semnele pe care nu le cunoºti tu sînt pãstrate pentru cei care vor

veni dupã tine, pentru cã fiecare neam de oameni va trebui sã aibã un
profet al lor ºi fiecare generaþie de oameni trebuie sã aibã un proroc.
ªi fiecare proroc va trebui sã aducã o parte de adevãruri ºi alte semne,
dar tot întemeiate pe acelaºi Adevãr ºi pe aceiaºi Înþelepciune. De
aceea nu þi-s date nici þie sã le cunoºti pe toate, ci la fiecare neam de
oameni ºi la fiecare rînd de oameni vor veni alþi înþelepþi, cãrora El le
va descoperi alte semne, pentru ca Adevãrul sã fie mereu nou, deºi
este mereu acelaºi. Ca sã fie învãþãtura mereu atrãgãtoare ºi plãcutã,
deºi este tot aceeaºi pentru toþi. Nimãnui dintre noi nu-i este dat sã
cunoascã toate cãile ºi toate adevãrurile, dar fiecãrui rînd de oameni
ºi fiecãrui credincios al lui Dumnezeu îi este dat sã cunoascã o parte
din semne, o parte din descoperiri, o parte din lucrurile tainice, din
lucrurile frumoase, pentru ca focul lui Dumnezeu sã ardã necurmat pe
altar. Focul înþelepciunii s ã a r dã me r e u. Lumina înþelepciunii sã
strãluceascã mereu ºi fiecare sã vadã în ea alte bucurii, alte binefaceri,
alte binecuvîntãri ale lui Dumnezeu. De ce cîntãrile noastre sînt mereu
noi? Sînt în ele mereu aceleaºi adevãruri, mereu aceleaºi iubiri, mereu
aceleaºi lacrimi, dar totdeauna sînt noi! Pentru cã Dumnezeu face ca
Sfîntul lui Cuvînt sã fie viu ºi lucrãtor, de fi e c a r e datã în alt fel.
Acelaºi lucru însã sub altã formã, pentru ca descoperirea lui, bucuria
trãirii lui, bucuria ascultãrii lui sã fie mereu nouã ºi mereu frumoasã.
Acestea sînt cuvintele lui Dumnezeu! Sfîntul Apostol Ioan spune la
sfîrºitul Evangheliei sale: Mai sînt multe lucruri pe care le-a fãcut Isus
ºi care nu sînt scrise în cartea aceasta, cãci dacã ar fi fost scrise cu
de-amãnuntul, cred cã în lumea întreagã nu ar fi încãput cãrþile care
s-ar fi scris. Care sînt aceste lucruri? Iatã, de la înce put, citind în
Sfintele Evanghelii, citind în povestirile Sfinþilor Pãrinþi, citind în
decursul veacurilor, în viaþa Bisericii ºi în viaþa oamenilor sfinþi, mereu
lucruri noi vedem ºi mereu adevãruri noi, citim mereu îndemnuri noi,
cîntãm mereu cîntãri noi, trãim mereu bucurii noi. Toate acestea sînt
din acele lucruri care n-au fost scrise, care nu sînt scrise ºi care nu vor
fi scrise niciodatã, dar ele rãmîn mereu, pentru cã ele întreþin viaþa
duhovniceascã în Bisericã. Ele întreþin bucuriile noastre duhovniceºti.
De ce noi, participînd la o sãrbãtoare ca aceasta, ne întoarcem
acasã cu sufletul plin, cu inima mare ºi spunem mereu: Niciodatã n-a
fos t a º a fr umos , parcã! Am auzit lucruri pe car e nu l e - a m a uzi t
altãdatã. ªi am trãit momente pe care altãdatã nu le-am trãit. De ce?
Pentru cã Viul Cuvînt al lui Dumnezeu ni s-a dat ai c i î ntr -o formã
nouã de fiecare datã. ªi dacã peste o sãptãmînã, ºi dacã mîine, ºi dacã
peste cîtva timp vom participa la o altã întîlnire de aceasta, mereu ne
vom î ntoarce cu sufletul împrospãtat ºi umplut de bucurii. Domnul
aduce mereu, de fi e c a r e da tã , al te l uc r ur i noi de s pr e a ce leaºi
Adevãruri. Dar soarele lui Dumnezeu, deºi este acelaºi de fiecare datã,
strãluceºte într-un alt fel la fiecare rãsãrit. De fiecare datã te întorci
cu o nouã bucurie, pe care n-ai mai trãit-o înainte. ªi ºtiu cã ºi mîine
Dumnezeu va avea ceva nou sã-þi dea, pe care nu l-ai avut ieri ºi nici
astãzi. Acestea sînt semnele tainice ale lui Dumnezeu, pe care El le-a
pãstrat sã le descopere noi de fiecare datã.
 Pag. 261

Nici acum nu vom sfîrºi toate bucuriile în aºa fel, încît sã nu mai
avem nevoie ºi mîine, ºi poimîine. Nu vom primi nici de data aceasta
totul î n a dunar e î n a ºa fel, încît mîine sã nu mai rãmînã sã gãsim
altceva nou. Dumnezeu descoperã printr-un copil al Sãu un adevãr,
printr-un altul, un alt adevãr; printr-o cînta r e , o bucurie; prin altã
cîntare, a l tã buc ur i e . Pr i ntr - o r ugã c i une, o putere; printr-o altã
rugãciune, altã putere. Mereu va fi ceva nou, mereu va fi ceva mai
frumos, ceva mai fericit pentru noi la Dumnezeu. Ospãþul Domnului
nu are o mîncare de care sã te plictiseºti. Va fi mereu un fel nou, ceva
de care n-ai mai gustat. De fiecare datã vezi fiinþe noi ºi plãceri noi.
De aceea avem mereu setea aceasta. Foamea aceasta. Dorinþa aceasta
de a participa mereu între bucuriile duhovniceºti, la întîlnirile frãþeºti,
cãci ele sînt mereu fierbinþi, mereu fericite. Dacã am fost la o nuntã,
nu î ns e a mnã c ã a cum am obosit sau cã nu vom ma i dor i s ã ma i
mergem. Ci dorim, dimpotrivã, sã mergem l a c î t ma i multe nunþi,
pentru cã ºtim cã hrana pe care o vom primi mî i ne va fi alta decît
astãzi. Bucuriile noastre vor fi întotdeauna mari ºi niciodatã nu ne
vom obos i , pe ntr u c ã har ul l ui Dumnezeu e un izvor care cur ge
continuu ºi ni c i oda tã nu a duce o a pã obi º nui tã . Totdeauna este
neobiºnuitã. Orice întîlnire frãþeascã are ceva nou, ceva neobiºnuit,
ceva aparte, ceva care n-a mai fost. Sînt alte feþe, sînt alte bucurii,
sînt alte binecuvîntãri, pe care nu le-am mai vãzut pînã ieri. Iar mîine
vor fi mereu altele, dar mai frumoase. În viaþa celor 2 pe care astãzi
i-a însoþit harul lui Dumnezeu, El va lucra, aducîndu-le astfel de stãri
de fiecar e da tã . Or i unde e s te o dragoste adevãratã ºi o pãrtãºie
adevãratã, binecuvîntãrile lui Dumne ze u c ur g totdeauna ca un rîu
bi ne c uvî nta t, totdeauna nou. Sînt însã stãri c î nd de mul te or i î n
legãtura noastrã cu Dumnezeu ºi-n legãtura dintre noi, cei din aceeaºi
familie, intervin schimbãri spre bine, alteori spre rãu. Fiecare dintre
noi însã trebuie sã ne dãm toate silinþele ca orice lucru sã fie îndreptat
spre bine. În Cartea Facerii, cînd Dumnezeu a fãcut lumina, se scrie:
a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. ªi-a despãrþit astfel
lumina de întuneric. Apoi se scrie: A fost o searã ºi a fost o dimineaþã.
Nu se spune:
A fost o zi ºi apoi a fost o noapte, pentru cã pe pãmînt, de atunci
ºi pînã astãzi, lumina este amestecatã cu întunericul ºi întunericul cu
lumina. Nu este zi deplinã sã fie numa i buc ur i e de plinã ºi numai
luminã; nici o noapte deplinã , numa i î ntuneric ºi numai întristare
deplinã. A fost o searã ºi a fost o dimineaþã. În viaþa noastrã, acelaºi
lucru se repetã. Depinde de noi dacã este searã în viaþa noastrã, adicã
o stare în care e ma i pute r ni c î ntune r i c ul , î ntristarea, certurile,
r ã uta te a , pã c atul - º i mai puþ i nã l umina. Seara, lumi na s c a de ,
întunericul creºte, pînã cînd lumina dispare ºi rãmîne doar întunericul.
În viaþa multor oameni se petrece acelaºi lucru. La început nu-i nici
noapte ºi nici zi. E lumina amestecatã cu întunericul. În viaþa multor
oameni se petrece acelaºi lucru, pentru ca fiecare dintre noi sã ºtie
sã-ºi dea toate silinþele sã lucreze ºi sã facã în aºa fel, încît în viaþa lui
nu întunericul sã biruie lumina, ci lumina sã biruie întunericul. El sã
se îndrepte mereu spre luminã. În viaþa altora este dimineaþã, adicã o
stare cînd întunericul scade ºi lumina creºte. ªi în viaþa de cãsnicie se
întîmplã mereu aºa, a di c ã e s te o ne î nc e ta tã luptã între luminã ºi
întuneric.
Pag. 262

Cei 2 trebuie sã lupte sã nu fie searã în care lumina sã se piardã ºi

întunericul sã le cuprindã familia ºi starea lor, ci sã fie totdeauna o
dimineaþã cînd întunericul sã fie totdeauna copleºit ºi biruit de luminã,
de iubire, de pace ºi înþelegere.
În cartea Exodului, cînd s-a fãcut primul templu, cortul, pe
Chivotul Le gã mî ntului au fost închipuiþi 2 îngeri. Moise a fãcut 2
îngeri, unul cu faþa spre celãlalt. În al 2-lea Templu, Solomon a fãcut
iarãºi 2 îngeri, însã cu feþele depãrtate: unul într-o parte ºi altul în
cealaltã parte. În cartea 2 Cronici, capitolul 3, versetul 13, veþi afla
acest lucru. În Exod 25, 20, îngerii stau faþã cãtre faþã. În 2 Cronici
3, 13, îngerii stau depãrtaþi. Ce înseamnã aceasta? În prima parte,
Moise a fãcut îngerii unul cu faþa spre celãlalt pentru cã atunci inima
poporului era îndreptatã cu dragoste spre Dumnezeu. Pentru cã atunci
fraþii se priveau faþã cãtre faþã. Pentru cã atunci Dumnezeu ºi poporul
Sãu se priveau cu drag unul pe c el ã l a l t. De c e î ns ã î n zilele lui
Solomon îngerii au fost fãcuþi întorºi cu feþele unul dinspre celãlalt?
Pentru c ã i nima poporului se îndepãrtase de Dumnezeu ºi fraþii se
îndepãrtaserã unii de alþii. Dacã în viaþa noastrã, în familia noastrã,
acolo unde este Sfînta Sfintelor, î n chivotul dragostei noastre, noi
avem unul spre celãlalt îndreptate feþele noastre, privim cu dragoste
unul l a c e l ã l a l t. Dumneze u ne bi ne c uvînteazã ºi harul Sãu es te
întotdeauna prezent în mijlocul nostru. Atunci bucuria noastrã este
întotdeauna caldã. Petrecerea este întotdeauna dulce. Privirea ne este
întotdeauna frumoasã. Cînd însã inimile noastre se depãrteazã una de
cãtre cealaltã, cînd inimile noastre se depãrteazã de Dumnezeu, atunci
îngerii îºi întorc feþele, privesc în altã parte, pentru cã noi nu ne mai
putem privi unul pe celãlalt, pentru cã noi nu mai putem privi în faþã
pe Domnul ºi noi ne ascundem faþa de privirile Lui. Ce stare tristã este
atunci cînd noi nu ne mai putem privi faþa unii altora cu dragoste ori
în familiile noastre, ori în adunãrile noastre, ori în viaþa noastrã de
fiecare zi. Atunci îngerii Domnului îºi întorc feþele dinspre noi, atunci
urmeazã tristeþe, întuneric, apãsare, durere, moarte, pierzare.
Dragii noºtri fraþi ºi surori, fiecare prilej de acesta sã ne facã sã ne
întoarcem feþele unii spre alþii. Sã ne întoarcem feþele spre Domnul ºi
fiecare buc ur i e , fi e c a r e r ugãciune, fiecare citire a Cuvîntului lui
Dumnezeu, fiecare clipã petrecutã în ascultarea aceasta sã ne facã pe
noi sã ne îndreptãm mai cu dragoste feþele spre Dumnezeu ºi El Se va
îndrepta spre noi. ªi mai cu dragoste sã ne îndreptãm feþele spre cei
din mijlocul nostru, de lîngã noi, ºi mai ales în familia noastrã. Nu vã
depãrtaþi niciodatã faþa unii de cãtre ceilalþi, chiar dacã vin necazuri ºi
tulburãri, pentru cã diavolul aceasta cautã sã facã totdeauna. Dincolo
de orice încercare ºi de orice amãrãciune care aþi fãcut-o unii altora,
cei 2, cînd vã întîlniþi seara, îndreptaþi-vã feþele unul spre celãlalt.
Dacã toatã ziua n-aþi putut vorbi unul cu celãlalt, seara sã n-apunã
niciodatã soarele, cum spune Cuvîntul lui Dumne ze u, pe s te mînia
cãsniciei voastre. Întoarceþi-vã unul spre celãlalt. Priviþi-vã cu drag ºi
veþi vedea cum vor izvorî lacrimile de iubire din ochii voºtri. ªi veþi
vedea cum Domnul κi va întoarce iarãºi cu bucurie Faþa peste casa
voastrã, peste familia voastrã, peste þara voastrã sufleteascã.
 Pag. 263

Niciodatã îngerii din Sfînta Sfintelor, din pãrtãºia intimã ºi sfîntã

dintre cei 2 soþi, sã nu-ºi întoarcã faþa unul dinspre celãlalt.
Cãutaþi ca îngerii, cel puþin, sã priveascã totdeauna cu bucurie,
sã-ºi priveascã cu bucurie unul faþa celuilalt. Atunci feþele vor strãluci,
viaþa va fi binecuvîntatã, familia va fi binecuvîntatã, copiii voºtri vor
fi binecuvîntaþi. Atunci aceastã bucurie vã va apleca genunchii ºi vã
va întinde braþele spre îmbrãþiºare ºi spre sãrutul bucuriei ºi iertãrii, în
care coboarã totdeauna binecuvîntarea lui Dumnezeu. Ne bucurãm cã
în aceastã searã ºi cu acest prilej ne-a dat Dumnezeu bucuria aceasta
minunatã sã ne vedem feþele unii altora. Am dori ca faþa noastrã sã fie
totdeauna spre faþa frãþiilor voastre. Chiar dacã vor mai exista uneori
ºi depãrtãri ºi piedici, sufletele noastre am dori sã ni le vedem ºi prin
ceaþa depãrtãrilor, ºi prin ceaþa lacrimilor. Ne-am privit cu dragoste ºi,
cînd ne vedem, totdeauna sufletele noastre sînt fierbinþi, stãrile noastre
sînt feri c i te , bucuriile noastre sînt mari. Nu v-am uitat niciodatã!
Rugãciunea noastrã am dorit sã vã caute totdeauna fierbinte, curatã ºi
am simþit cã la fel am primit ºi noi din partea tuturor celor care ne-au
cunoscut sau nu ne-au cunoscut trupeºte. Dar sufleteºte ne-am simþit
legaþi prin iubire ºi prin credinþã, prin Duhul lui Dumnezeu, într-o
pãrtãºie nezdruncinatã ºi nemaidespãrþitã de nimeni. Aºa am dorit sã
rãmînem pînã la sfîrºit, ca ce a unit Dumnezeu sã nu poatã despãrþi
nimeni ºi nici sã nu poatã îndepãrta nimic, niciodatã. Cînd cu toþii
vom fi aºa, o inimã ºi un gînd, Dumnezeu ne va binecuvînta totdeauna
ºi Faþa Lui va fi totdeauna binevoitoare peste noi ºi peste þara noastrã,
peste familia noastrã, peste pãrtãºia noastrã, peste adunarea noastrã.
Atunci Dumnezeu va binecuvînta orice lucru, orice gînd, orice pas,
orice rugãciune, orice muncã. ªi vom fi binecuvîntaþi ºi la plecare, ºi
la venire. ªi cînd vom fi departe trupeºte unii de alþii, ºi cînd vom fi
aproape, pãrtãºia noastrã va fi la fel, neîmpiedicatã de nimic, pentru
cã feþele noastre vor fi îndreptate una spre cealaltã. Noi, cu acest
prilej, Îi mulþumim lui Dumnezeu di n toa tã i ni ma pe ntr u bucuria
aceasta nespus de mare ºi sfîntã pe care ne-a dat-o. Îi încredinþãm pe
iubiþii noºtri în paza ºi sub ocrotirea lui Dumnezeu, în slujba cãruia
di n c opi l ã r i a l or a u i ntr at. Împãratul ºi Stãpînul cel Veºnic sã-i
bi ne c uvî nteze astãzi. El, care este a i c i î n mi j l ocul nos tr u, s ã- i
bi ne cuvînteze cu tot felul de binecuvîntãri cer e º ti º i pã mî nte º ti ,
trupeºti ºi sufleteºti, prezente ºi viitoare.
Pe ei ºi pe cei care li-i va mai dãrui Dumnezeu trupeºte ºi
sufleteºte. Dumnezeu a zis cã nu e bine sã fie omul singur ºi de aceea
i-a pregãtit omului o familie. Cei care n-au familii trupeºti pot sã aibã
familii sufleteºti . Cei ca r e nu au c opii trupeºti pot sã aibã copii
sufleteºti. Copiii sufleteºti sînt mult mai de preþ ºi mult mai de folos,
de multe ori , de c î t c opi i i tr upeº ti . Copi ii trupeºti nu ne ascultã
totdeauna, nu ne iubesc totdeauna, nu-i avem totdeauna. Dar copiii
sufleteºti, dacã sînt cu adevãrat binecuvîntaþi de Dumnezeu, vor fi o
generaþie care vor creºte permanent alte ºi alte suflete binefãcãtoare
ºi binecuvîntate de Dumnezeu. Copi i s ufl e te º ti toþ i putem avea!
Daþi-vã silinþa s ã nu r ã mî neþ i s i ngur i , s ã nu me r geþi în faþa lui
Dumnezeu singuri, sã nu trãiþi pe pãmîntul acesta singuri.
Pag. 264

Ci voi sã aveþi o familie duhovniceascã binecuvîntatã, care sã fie

mereu cu faþa spre Dumnezeu - ºi atunci ºi Faþa lui Dumnezeu va fi
mereu spre ei. Sã fim ºi noi unii spre alþii îndreptaþi, cu faþa unul spre
celãlalt, pentru cã atunci Dumnezeu ne binecuvînteazã pe toþi ºi toþi
sîntem fericiþi. Mulþumim lui Dumnezeu pentru aceastã nuntã, ca ºi
pentru satul acesta ºi pentru pãrþile acestea, ºi pentru cei foarte mulþi
care au luat parte poate cã pentru prima datã la o astfel de nuntã. Ce
trist însã cã aceste nunþi creºtineºti, adevãratele nunþi binecuvîntate de
Dumnezeu, sînt aºa de rare ºi par aºa neobiºnuite. Ce trist cã în
lumea de astãzi, lumea creºtinã, - în poporul nostru, un popor creºtin,
în Biserica noastrã, o Bisericã creºtinã, - nunþile duhovniceºti sînt o
noutate ºi ceva neîntîlnit. Cînd nunþile celelalte ar trebui sã fie un
a c c i de nt, un incident nefericit. Cînd nunþile l ume º ti , nunþ i l e c u
distracþii, cu beþii ºi cu certuri ar trebui sã fie ceva trist, ceva rar, ceva
neobiºnuit. Ce frumos scriu Sfinþii Pãrinþi despre nunþile care trebuie
sã fie în Biserica creºtinã! Sfîntul Ioan Gurã de Aur are atîtea pagini
care osîndesc nunþile cu jocuri ºi cu lãutari, ºi cu bãuturi lumeºti ºi
c a r e r e comandã pe s te tot nunþ ile duhovniceºti, cu Cuvî ntul l ui
Dumneze u, c u c î nta r e a l ui Dumnezeu, rugãciunea sfîntã, pãrtãºia
frãþeascã, ºi cei prezenþi sã petreacã în tot ospãþul într-o formã nouã,
înaltã, sfîntã, curatã ºi fr umoa s ã , cum se cuvine unor oameni care
spun cã sînt credincioºi. Iatã, Îi mulþumim lui Dumnezeu cã s-a dat ºi
aici dovada sfîntã ºi frumoa s ã c ã, î n Bi s e r i c a noa s tr ã cr e ºtinã,
Dumnezeu a adus un suflu nou. În poporul nostru, Dumnezeu a adus
o l uc r a r e nouã º i mi nuna tã, care a înce put s ã punã î n val oa r e
frumoasele ºi s fi nte l e învãþãturi ºi obiceiuri din vremea primilor
creºtini. Aceasta este Lucrarea în care noi ne-am nãscut duhovniceºte.
Aceasta este Oastea Domnului. Aceasta este binecuvîntata miºcare
duhovniceascã din Biserica noastrã, care a aºezat lucrurile la locul lor,
cum le-a rînduit Dumnezeu ºi cum le-au lãsat Sfinþii noºtri Pãrinþi.
Aceasta este Lucrarea care înlãturã ceea ce a adus vrãjmaºul ca sã
otrãveascã viaþa creºtinã ºi atmosfera sfîntã din Biserica noastrã. De
aici încolo aveþi un exemplu, un model de nuntã duhovniceascã în care
de la început ºi pînã la sfîrºit sã Se slãveascã Dumnezeu. Cei 2 care
s-au unit sub binecuvîntarea lui Dumnezeu au pornit frumos, aºa cum
spune º i Cuvî ntul l ui Dumnezeu º i c um s pune º i înþelepciunea
pãrinþilor noºtri rãmasã în proverbele noastre. Dacã acest pas l-au
început cu Dumnezeu, sã rãmînã pînã la sfîrºit credincioºi, statornici,
cu faþa unul spre celãlalt. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 265

Bunavestire

Vorbirea fratelui Martin Bugãrin la adunarea de la Beiuº

25-III-1981

Slãvit sã fie Domnul! ªi s-a fãcut o mare tãcere în ceruri cînd

Domnul Dumnezeu a întrebat:
- Cine se va duce sã rãscumpere neamul acesta pãcãtos?
- Eu, Tatã! A rãspuns Fiul Preaiubit. S-a mai fãcut o tãcere, dar nu
în ceruri, ci pe pãmînt, cînd îngerul Domnului vine la o Fecioarã din
Nazaret, vestindu-i planul lui Dumnezeu: Domnul este cu tine, Marie
( Luca 1, 23 ). Duhul Sfînt Se va coborî peste tine ºi puterea Celui
Preaînalt te va umbri ( Luca 1, 35 ). ªi atunci s-a fãcut o mare tãcere,
Sfînta Fecioarã , Sfî nta Mai c ã, fi i nd c upr i nsã de o mare uimire.
Chemarea lui aºtepta un rãspuns:
-Vrei tu, Marie?
- Iatã roaba Domnului, facã-mi-se dupã Cuvîntul Tãu, rãspunde
Sfînta Fecioarã. În clipa aceasta se face ºi aici la noi, în adunarea
noastrã, o mare tãcere. E seara Buneivestiri. Într-o searã ca aceasta,
s ol ul l ui Dumne ze u a venit pe pãmînt. Tocmai î n s e a r a ac e a s ta
Dumnezeu ne pune ºi nouã o î ntr eba r e : Vrei tu, frate ºi sorã, sã-L
primeºti pe Dumnezeu în inima ta ºi în viaþa ta? Sã trãieºti ca un copil
al lui Dumnezeu? Vrei tu oare? Dumne ze u nu mai vrea sã mai stea
încuiat în bisericã numai ºi în adunare numai. Vrea sã vinã ºi la noi
a casã, pe drum, la lucru. Vrei tu? E seara Buneivestiri , a di c ã noi
sãrbãtorim as tãzi o Veste Bunã pe care Cerul o trimite pãmîntului.
Sfînta Fecioarã, la vremea ei, trimite Cerului tot o Veste Bunã.
Pãmîntul rãspunde Cerului cu bucurie. Acum e rîndul nostru.
Dumne ze u, Cer ul a º te aptã i a r un rãspuns din partea pãmîntului .
Dumnezeu aºteaptã rãspunsul nostru. Se face o mare tãcere ºi acum!
Dumnezeu aºteaptã rãspunsul meu ºi rãspunsul tãu. Ce-I rãspundem
Domnului? Orice lucrare a lui Dumnezeu are 2 pãrþi, care amîndouã
deodatã trebuie sã intre în lucru:
1. Chemarea lui Dumnezeu - o mînã întinsã nouã.
2. Rãspunsul nostru - primirea mîinii ce ni se întinde. De fiecare datã,
dupã chemarea lui Dumnezeu, se face o mare tãcere. O mare tãcere
ºi în cer, ºi pe pãmînt. Se aºteptã un rãspuns: Eu mã duc, Tatã! Sfînta
Fecioarã Maria a rãspuns: Iatã roaba Domnului. Fratele meu ºi sora
mea, tu ce rãspuns Îi dai lui Dumnezeu? Suflete al meu, tu ce rãspuns
Îi dai lui Dumnezeu? E seara Buneivestiri! ªi pentru noi se face o
mare tãcere, se aºteaptã un rãspuns. Ochii Domnului ne privesc þintã
ºi aºteaptã un rãspuns. Dumnezeu ne cheamã mai lîngã El, sã trãim
mai frumos, sã se punã capãt stãrii ºi trãirii de cãldicel.
Dumnezeul nostru ne vrea în clocot. Se face o mare tãcere, fiindcã
se aºteaptã rãspunsul nostru. Rãspunsul meu ºi al tãu! Nu ce fac alþii,
ce au fãcut alþii, ci ceea ce facem noi. Rãspunsul nostru. Domnul Isus
a primit în locul Lui º i l a vr emea Lui, cînd a fost chemat de Tatãl
Ceresc, c î nd a a vut de dat un r ã s puns : Eu mã duc, Tatã! Sfînta
Fecioarã Maria a primit cu bucurie ºi a rãspuns fericitã: Iatã roaba
Domnului! Dupã tãcerea care se lãsase în faþa lor, a venit un rãspuns
fierbinte, în clocot.
Pag. 266

A venit un rãspuns care a umplut de bucurie inima Domnului

Dumnezeu. Inima Tatãlui s-a umplut de bucurie ºi ochii s-au umplut
de lacrimi: O, Copiii Mei Scumpi! ªi în seara aceasta a Buneivestiri,
Dumnezeu ne-a dat fiecãruia dintr e noi o Veste Bunã; noi o avem.
Ac um noi c e ve s te Î i dã m? Ce r ã s puns pl e a c ã de l a noi s pr e
Dumnezeu? Pãmîntule, ce rãspuns dau azi copiii tãi? Ce rãspuns dai,
fratele meu ºi sora mea? În Evanghelia de la Matei 11, 28-29, Domnul
Isus spune aºa:
1. Veniþi la Mine toþi cei trudiþi ºi împovãraþi ºi Eu vã voi da odihnã.
2. Luaþi Jugul Meu asupra voastrã ºi învãþaþi de la Mine, cãci Eu sînt
blînd ºi smerit cu inima; ºi veþi gãsi odihnã pentru sufletele voastre.
1. Chemarea lui Dumnezeu: Veniþi la Mine.
2. Rã s puns ul nos tr u: Luaþi Jugul Meu - urmaþi-Mã. Primul pas e
întotdeauna che ma r e a Domnului: Veniþi. Al 2-lea pas e rãspunsul
nostru: Sã-I luãm Jugul, sã-L urmãm. Mul þ i oa me ni a u pr i mi t, au
ascultat prima chemare: Veniþi la Mine. Au a s c ul tat ºi au venit cu
buc ur i e l a Dumne ze u. Da r ac e s ta e numai primul pas , e numa i
jumãtate din lucrarea pe care Dumnezeu o aºteaptã de la noi. Pasul
acesta fãcut de cei mai mulþi oameni, adicã de a veni la Dumnezeu,
reprezintã numai chemarea Cerului, chemarea lui Dumnezeu. Aici se
face mare tãcere. Dureroasã tãcere, cãci urmeazã rãspunsul nostru, al
fiecãruia în parte. Rãspunsul nostru de a lua Jugul ºi de a-L urma pe
Domnul. Adevãrata slujbã a lui Dumnezeu este a c e a s ta: chemarea
Domnului - rãspunsul nostru. Veniþi la Mine - Luaþi Jugul Meu.
Nu pot una fãrã cealaltã. Am spus cã mulþi fac primul pas, de a
veni, cãci este foarte uºor sã vii. ªi cu venitul încheie. Nu se mai face
nici o schimbare. Nici o înnoire. Nici o naºtere din nou. Toþi cei care
rãmînem, care ne oprim numai la pasul venirii, sîntem în chipul celui
chemat la nuntã, da r c a r e s tãtea îmbrãcat cu hainele lui vechi. La
nunta Mielului se cer haine albite, haine noi. Celor ce numai vin ºi aici
se opresc, crezînd cã ajunge sã vii pînã l a bi s ericã, sã vii pînã la
adunare, acestei credinþe de formã, de suprafaþã, frumoase în afarã,
dar goa l e pe di nã untr u, nu i s e dã nici o binecuvîntare. Acestei
credinþe false, care are în vedere numai sã facã puþin, dar sã primeascã
mult, foarte mult, acestei credinþe cãreia i se pare cã mereu face prea
mult, prea greu ºi crede cã ajunge cît a fãcut, cã ajunge cît face, cã
ajunge cã vine la bisericã ºi ajunge cã vine la adunare, nu-i urmeazã
nimic bun. Aceastã credinþã uºoarã îºi primeºte plata aici pe pãmînt,
în viaþa asta, cãci pentru aici se luptã, pentru lucrurile pieritoare. Acest
prim pas se face doar pentru noi înºine, pentru binele nostru, pentru
lucrurile de jos, dar pentru cer nimic. Abia la al 2-lea pas, la urmarea
Domnului, abia de aici începe alergarea ºi lupta pentru lucrurile de
sus.
Priviþi la o fatã cerutã în cãsãtorie. I se face chemarea: Vrei sã
devii soþia mea? Se aºteaptã rãspunsul ei. Dacã vine, face primul pas
ºi gãseºte iubirea soþului ei, ocrotirea lui, grija lui, dragostea lui,
pentru a o face fericitã. Pe toate acestea ea le primeºte gr atuit. Le
primeºte! Dar automat, în acelaºi timp, se mai întîmplã ceva.
 Pag. 267

Dacã ea primeºte, dacã ea acceptã, trebuie sã dea înapoi soþului ei

toatã iubirea ei, toatã cãldura inimii ei, toatã ascultarea ºi supunerea
ei, grija casei, a copiilor. La primul pas - se primeºte totul de la cel
iubit. La al 2-lea pas - se dã totul celui iubit. Adicã un fel de schimb:
primeºti ºi dai. Ce unire ar fi aceea între 2 soþi cînd unul dã iubirea
lui, dar nu pri me º te ni mi c î n s chimb? Ce limpede strãluceºte, ce
desluºitã este slujba Domnului! Dar e dureros cînd slujba asta e fãcutã
numai pe jumãtate:
1. Veniþi - primul pas - chemarea lui Dumnezeu.
2. Luaþi Jugul Meu - al 2-lea pas - rãspunsul nostru. ªtim cu toþii sã
rãspundem cînd e vorba de primul pas, de prima chemare: Veniþi. Dar
mã te m c ã l a a l 2- l e a pa s , de a lua Jugul º i a ur ma Domnul ui ,
r ã s puns ul a r fi ui mi r e º i mi r a re, ca ºi pe vremea cînd uc e ni c i i
Domnului Isus s-au întîlnit cu ucenicii lui Ioan ºi i - a u î ntr e bat de
primirea Duhului Sfînt: Nici n-am auzit de Duh Sfînt. Mi-e teamã cã
la fel vom rãspunde ºi noi: Nici n-am auzit de jug ºi de urmare! Oare
nu ajunge cã am venit la Isus? Nu ajunge cã mergem la bisericã ºi la
a duna r e ? Da r º i a c ol o tot tî r zi u, ultimii. Nu ajunge nume l e de
credincios? Vopsire pe deasupra? Dar oare cum umblãm dupã aceea,
ce facem dupã ce venim în faþa lui Isus? Cum umblãm apoi dupã El?
De multe ori cînd trec soldaþii pe stradã, rînduiþi frumos, cu puºtile
pe umãr, în pas cadenþat ºi se aude numai ropotul bocancilor pe asfalt,
te umpli de un fior. Pe margini însã, vezi copii micuþi luînd un bãþ pe
umãr, zicînd cã e o puºcã ºi imitînd ºi ei soldaþii. Se cred ºi ei soldaþi.
Le place sã imite. Dar vai, ce falsã imitaþie! Nu fuge nici un inamic de
aºa soldaþi, de aºa arme . Fi i ndc ã s î nt i mi ta þ i i fa l s e , î nchipuiri
copilãreºti cã pot fi ca adevãraþii soldaþi, înarmaþi cu arme adevãrate.
În chipul acestor copii fãrã minte sînt azi marea majoritate a creºtinilor
care vor sã imite Modelul Hristos ca ostaºi ai Lui. Dar ei, bieþii, nu
vãd cã nu seamãnã deloc faptele lor, purtãrile lor, vorbele lor, armele
duhovniceºti, cadenþa lor ºi alinierea lor! Vai, nu seamãnã cu ale lui
Hristos! Nu! Frate ºi sorã, diavolul nu fuge de la noi. De ce? Nu-þi dai
oare seama? Noi sîntem singurii vinovaþi. Nu sîntem în Hristos. Nu
eºti îmbrãcat în Hristos, în armãtura Duhului Sfînt. Tu eºti ostaº fals!
Trezeºte-te! Numai puþini sînt cei ce s-au trezit pe deplin cu adevãrat.
Numai puþini ºi-au dat seama cã mai este ceva dupã viaþa ºi
cãlãtoria asta. Cã mai vine ceva dupã binele sau rãul fãcut de fiecare.
Numai puþ i ni s - a u tr e zi t cã dupã chemarea lui Dumnezeu: Veniþi,
urmeazã partea c e a ma r e , par te a c e a gr e a: Lua þ i J ugul Me u º i
Urmaþi-Mã. De Jug ºi de Urmare fug oamenii. Cãci pe calea aceasta
nu pot strãbate decît cei nãscuþi din nou, cei lepãdaþi de eul lor. Cei
lepãda þ i de hai ne l e vechi ºi îmbrãcaþi în haina de nuntã. Cînd se
vorbeºte despre jug - gîndul ne duce la muncã, la luptã, la sudoare, la
greu. Aici se mirã mulþi. Ce luptã? Ce muncã? A fãcut Domnul Isus
totul, iar noi nu mai trebuie sã facem nimic. Da, frate, da, sorã, aºa
este: El, Domnul, a fãcut totul pentru mîntuirea mea ºi a ta. Ne-a dat
Cerul în dar, prin Jertfa Lui sîntem mîntuiþi. Dar ºtii tu, iubitul meu,
cã El, Domnul, þi-a mai lãsat ºi þie ceva de lucru? ªtii tu cã ai o þepuºã
în carnea ta? Þepuºã care te chinuieºte, te apasã, îþi aduce aminte cît
eºti de slab? ªtii? Fãrã de Mine nu puteþi face nimic!
Pag. 268

Tu alãturi de Domnul trebuie sã birui þepuºa ta! Fiecare om, fiecare

credincios, asemeni Sfîntului Apostol Pavel, primeºte de la Domnul
fã gã dui nþ a cea dul c e : Ha r ul Meu î þ i e s te de - a j uns . Þe puº a te
chinuieºte, aºa-i? Nu te mai ruga în zadar Domnului sã o ia de la tine.
Cã aceasta nu se ia. Þepuºa se biruie. Tu ai o þepuºã în carnea ta. Tu
ai o þepuºã în casa ta, între ai tãi. Tu ai o þepuºã în adunarea ta. Frate,
biruie-o! Cãci dacã nu, te va birui ea. Vai, aici s-au poticnit, aici au
rã ma s mulþimile care veneau dupã Domnul. Pentru asta, numai cei
puþini pot veni pe ur me l e Domnului Isus. S-a fãcut o mare tãcere!
Dumnezeu aºteptã rãspunsul tãu. Bine ai fã c ut c ã a i ve ni t pînã la
Domnul, pînã la bisericã, pînã la adunarea Lui. Bine ai fãcut. Dar,
dragul meu, e numai pr i mul pas, chemarea Lui. Bine ai fãcut cã ai
rãspuns chemãrii ºi ai venit pînã la Domnul, dar adevãratul rãspuns
numai în faþa Domnului Isus se dã. Atunci cînd se lasã tãcerea, cînd
te priveºte El þintã, cînd tu trebuie sã faci pasul al 2-lea: Luaþi Jugul
Meu ºi urmaþi-Mã. Adevãratul Jug al Domnul Isus ºi adevãrata urmare
pe urmele Lui se face numai atunci cînd þi-ai biruit þepuºa ta. Ce mulþi
zac biruiþi de þepuºa lor, de firea lor veche, de limba veche, de haina
veche. Iubitul meu, a trecut prea multã vreme, prea mulþi ani de cînd
stai pe loc, tot cu frunze, fãrã nici un rod.
Trezeºte-te mãcar în ceasul al 11-lea! Vino la Dumnezeu, ia Jugul
lui Hristos ºi mergi pe urmele Lui, urmeazã Lui. Fãrã aceasta nu existã
mîntuire! Nu mai l ucra aºa! Nu-þi face slujba pe jumãtate. Domnul
aºteaptã de la toþ i s ã ne facem slujba întreagã, solia împlinitã, nu
î njumãtãþitã. Ce mul t ti mp a tr e cut de c î nd dor mi m l i ni º ti þ i º i
nepãsãtori! Ce mult am pierdut! Ai noºtri, soþii, copii, pãrinþi, mor din
vina noastrã. Noi vom rãspunde în faþa lui Dumnezeu, cãci ni se pare
cã ajunge cã am venit, fãrã sã luãm Jugul ºi sã-L urmãm pe Domnul.
Sã ne tr ezi m, i ubiþii mei! Facã Domnul Isus, Mîntui tor ul nos tr u
scump, ca mãcar aceastã zi a Buneivestiri sã fie ºi pentru fiecare dintre
noi o zi cînd sã dãm un rãspuns mare Dumnezeului nostru care ºi azi
încã mai stã cu mîinile întinse cãtre un popor rãzvrãtit care nu mai
vrea sã asculte glasul Lui. O, pãmîntule! O, fraþii mei, sã nu pierdem
prilejul, ci sã dãm ºi noi Domnului un rãspuns în clocot, dintr-o inimã
în clocot: Iatã, Doamne, robul Tãu cel mai nevrednic; vin sã fac voia
Ta. Primeºte-mã ºi ajutã-mi. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 269

Cunoºtinþa ºi credinþa

Vorbirea fratelui Cîmpeanu (Ogruþ) la nunta de la Ciula - mai 1981

Slãvit sã fie Domnul! Cîteva cuvinte din Cuvîntul lui Dumnezeu,

prin care am vrea sã putem înþelege planul chemãrii lui Dumnezeu.
Planul acela pe care l-a întocmit din veºnicie pentru noi, care sîntem
aici ºi cãrora ne-a fãcut ºi nouã parte El. Mulþumiri fi e a dus e lui
Dumnezeu, care ne poa r tã î ntotdeauna î n carul Lui de biruinþã în
Hristos Isus, Domnul nostru. ªi care a rãspîndit prin noi, în orice loc,
mireasma cunoº ti nþ e i Lui . Î ntr - ade vã r, noi s î ntem î na i nte a lui
Dumnezeu o mireasmã a lui Hristos. O mireasmã! Pentru cei ce sînt
pe calea mîntuirii ºi pentru cei ce sînt pe calea pierzãrii! Pentru unii
sîntem o mireasmã de la viaþã la viaþã. Pentru alþii sîntem o mireasmã
de la moarte la moarte. ªi cine este de-ajuns pentru acest lucru? Cãci
noi nu stricãm Cuvîntului lui Dumnezeu, cum fac ce i ma i mulþi, ci
vorbim cu inimã curatã din partea lui Dumnezeu, înaintea Domnului
Isus Hristos, prin Duhul Sfînt. Iubiþi fraþi, ºi voi, toþi cei care ne gãsim
aici! Locul în care ne gãsim ºi Lucrarea în care ne gãsim, am vrea sã
spunem cã e un loc de nuntã. E loc de bucurie! E loc de veselie! E loc
în care fiecare ar vrea sã se veseleascã. Ar vrea sã se bucure, ar vrea
sã se ducã de aici cît mai plin de bucurie ºi de veselie.
Dar sã nu uitãm cã Lucrarea aceasta, în mijlocul cãreia se face
nunta aceasta, este o luptã, o alergare! Este o Lucrare a lui Dumnezeu,
ºi nu a omului. De a c e e a - cum am a uzi t pe toþ i fr aþ i i s punînd,
îndemnaþi de Duhul lui Dumnezeu, de cînd am intrat aici - sã stãm
puþin ºi sã ne gîndim cum am intrat aici, cum am ajuns aici ºi unde
sîntem acum. Cum am pornit de frumos prin credinþã. Cum nici unul
nu ºtiam nimica, ci numai credeam. Cînd ne vedeam, nu ºtiam decît
s ã c î ntã m de s pr e c eea ce credeam! Aºa cum spune Cuvî ntul l ui
Dumnezeu: Noi v-am vorbit fiindcã am crezut! Noi vã vorbim fiindcã
credem! Aºa era la î nceput. Dar cu timpul ºi cu vremea, înaintînd,
dacã mai putem sã ne aducem aminte de cînd au cãlcat aici în satul
acesta, în Ciula, prima datã oameni împinºi de dor dupã mîntuire, ºi
cînd prima datã Lucrarea aceasta a trecut peste meleagurile acestea,
ce frumos era! N-am sã uit niciodatã ºi nu pot sã uit cînd de colo, din
deal, m-am oprit sã mã uit; ºi am vã zut pî nã î n va l e un puhoi de
suflete care erau o inimã, un suflet ºi un gînd. Rãsuna tot dealul de
cîntare.
De ce era atunci aºa? Pentru cã nimeni nu ºtia nimica! Ci toþi
vedeam lucrãrile lui Dumnezeu, adierea trecerii Domnului prin noi.
Însã cu timpul ºi cu vremea care s-a scurs de atunci ºi pînã astãzi,
mulþi, mulþi dintre noi am ajuns sã prea ºtim. ªi atunci, cînd ºtii, nu
mai poþi sã crezi! Un lucru ce-l ºtii, nu-l mai poþi crede , fr a þ ilor!
Domnul Isus n-a spus niciodatã în Evanghelia Sa nici un cuvînt despre
asta: Cine va cunoaºte ºi cine va ºti despre Mine, va fi fericit! Ci
Domnul Isus a spus apãsat: Ci ne va c r ede în Mine nu va umbla în
întuneric, ci va avea lumina vieþii. Adicã cine crede, ºi nicidecum cine
cunoaºte, cine ºtie. Lupta aceasta de aici de pe pãmînt, se dã în noi,
în fiecare dintre noi, între a crede - ºi a rãmîne în Dumnezeu - ºi a
cunoaºte, a ºti numai - ºi a rãmîne tot în firea veche. Aºa a fost ºi cu
poporul Israel în pustie:
Pag. 270

- Cum, Israele, cum e? Ai scãpat de Faraon?

- Sigur! Toþi într-un glas vor fi rãspuns. Am scãpat, cãci am vãzut
ºi marea acum i-a înghiþit! ªi marea. Putere a lui Dumnezeu prin care
am scãpat. Dar nu ºtiau cã tocmai de aici, din pustie, începuserã deja
luptele cu altfel de vrãjmaºi. Cînd vrãjmaºul moare î n a farã, abia
atunci începe lupta cea dinãuntru. Fraþilor dragi, aºa s-a întîmplat ºi
cu noi cînd, prin credinþã, am cunos c ut harul lui Dumnezeu. Cînd,
pr i n c r e di nþã, fiecare dintre noi am ajuns sã îngenunchem î n fa þ a
multor martori ºi în faþa Cerului întreg, sã ne predãm în slujba lui
Dumnezeu. Prin credinþã sã ne predãm ºi noi ºi sã ne dãm ºi noi inima
î na i nte a l ui Dumnezeu ºi în faþa multor martori. Nu ºtiam altceva
atunci, decît sã ne bucurãm ºi sã cîntãm. Nu ne uitam cine ne vorbea.
ªi vorbea atunci Cuvîntul lui Dumnezeu.
Nu se mai spunea fratelui: Du-te ºi vorbeºte! - cãci fiecare frate se
scula sã vorbeascã în adunare. Era el frate, dar vorbea Cuvîntul lui
Dumne ze u, c u pute r ea Duhului Sfînt. De ce? Credinþa era atît de
mare, încît ne-a fãcut sã fim una în Hristos, una în Dumnezeu, una în
dragostea Lui! Dar, cu trecerea timpului ºi cu nevegherea noastrã, am
crescut, dar nu în credinþã, ci în cunoºtinþã. Sã nu uitãm Cuvîntul lui
Dumnezeu care ne spune parcã c u atîta groazã: Cãci Dumnezeu stã
împotriva celor mîndri, dar celor smeriþi le dã har. Cãci Dumnezeu
prinde pe cei înþelepþi în însãºi viclenia lor, cu toate cã ei se cred
ºireþi. Pentru cã în credinþã nu se ascunde viclenie. În credinþã, frate,
nu se cautã folosul tãu. În credinþã, nu s e me r ge a º a c um a r vrea
fiecare. În credinþã, fiecare cautã folosul altuia. În credinþã, fiecare
cautã sã-l vadã pe altul mai presus decît pe el însuºi. Aºa lucreazã
credinþa acolo unde este! Î n c r edi nþ ã , fiecare cautã sã fie cît mai
smerit, cît mai supus, cît mai ascultãtor. Cr e dinþa este unul dintre
darurile cele mar i º i mi nuna te , º i alese, aºa cum s-a amintit, din
darurile minunate ºi speciale care vor rãmîne. Cunoa º te m cu toþii
Cuvîntul lui Dumnezeu care ne spune prin Sfîntul Apostol Pavel cînd
vorbeºte despre daruri: Nu voiesc sã fiþi în necunoºtinþã, fraþilor, sau
în neºtiinþã de darul lui Dumnezeu! ªi înºirã toate darurile, rînd pe
rînd, ºi le spune pe toate pe rînd, cãci oamenii cu toþii doresc dupã
ele. Deºi spune Cuvîntul aºa de clar: N-am dorit sã ºtiu altceva nimic
între voi, decît pe Isus Hristos ºi pe El rãstignit.
Doar atît am vrut eu sã ºtiu. Doar atîta ºi cu atîta am vrut ca sã
rãmîneþi ºi fericirea voastrã ar fi crescut mult de tot. ªi cînd le înºirã
apoi toate darurile, spune cum vor pi e r i unul cîte unul. Dar dintre
toate, a c e s te a 3 nu vor pi er i ni c i oda tã : Cr e di nþ a, Nãdejdea ºi
Dragostea. Între acestea 3, ºi chiar de la început, este credinþa. Se
pune în multe alte adunãri apãsul ºi preþuirea pe aceste daruri pe care
Cuvîntul lui Dumnezeu le aratã cã vor pieri, vor înceta de la o vreme.
Se pune de multe ori preþuirea chiar ºi de cãtre noi, cãci Dumnezeu
ne-a pus în inimã ºi în suflete Cuvîntul Lui, sã-L putem vesti ºi altora.
Se pune ºi de cãtre noi, de cãtre cei mai mulþi, preþuirea eului, a iubirii
de sine: Ca mine n-a vorbit nimeni, gîndesc unii. Dacã nu vorbeam eu
î n a duna r e , nu e r a ni mi c a de ea - gîndesc aceºtia. Fr a þ i l or, c e
înºelãciune grozavã este ºi aceasta! Înþelepciunea va înceta! ªtiinþa va
înceta, va avea un sfîrºit.
 Pag. 271

Ele vor înceta, ele se vor topi, dar credinþa, sã ºtiþi cã ea singurã nu
va avea sfîrºit. Credinþa, Nãdejdea ºi Dragostea nu vor avea sfîrºit. Ele
sînt lucruri pe care Cuvîntul lui Dumnezeu ºi înaintaºii noºtri au vrut
sã ni le întipãreascã, sã ni le sãdeascã ºi sã ni le scrie cu litere de foc
î n i nimi, ca sã nu le uitãm ºi sã nu ne depãrtãm de e l e ni ci oda tã .
Credinþa, Nãdejdea ºi Dragostea au legat, au unit ºi au fãcut sã fie un
suflet, o inimã ºi un gînd toþi ai Domnului. Ele nu au dezbinat. Ele nu
au fãcut urã. Ele nu au fãcut partide. Ce greu e cînd noi, veniþi într-o
Lucrare, spunem apoi în gura mare, lãudîndu-ne: Nu este a voastrã!
Este Lucrarea lui Dumnezeu! ªi noi putem sã facem ce vrem. Iatã cum
au început sã se facã iar bisericuþele dezbinãrii de cãtre oamenii cei
c a r e a m î nce put s ã ne dãm importanþã. Am început s ã ne fa ce m
grupuleþe, familiuþe, crezînd cã în felul acesta putem sã facem ceva.
Fraþilor ºi surorilor, noi sîntem familia lui Dumnezeu cu toþii. Toþi ca
unul ºi unul ca toþi. Pe înaintaºii noºtri pe care Dumnezeu i-a trezit
aici în Lucrarea aceasta, El i-a curãþit prin suferinþã, i-a curãþit prin
anumite lucrãri minunate, ca sã se poatã servi de ei.
Oricît ar fi încercat ei sã se înalþe, smerenia a fost patul lor ºi
leagãnul lor în care ei au trebuit sã trãiascã, sã doarmã ºi sã moarã.
Lucrarea acea s ta î n c a r e ne - a adus Dumnezeu, fraþilor, este a lui
Dumnezeu. Ea este pusã în leagãnul umilinþei, ea este pusã în leagãnul
suferinþei, ea este pusã în leagãnul luptelor. Dar ce greu e pentru noi!
Cãci spunem cã la nunta aceasta este prezent ºi Hristos, Cel care a
spus: Veniþi ºi învãþaþi-vã de la Mine, cãci Eu sînt blînd ºi smerit cu
inima ºi veþi gãsi odihnã pentru sufletele voastre. Dar oare dacã El în
persoanã, în momentul de faþã, ne-ar întreba pe fiecare cum am înþeles
noi smerenia Lui, cum am înþeles noi ascultarea Lui, cum am înþeles
noi unirea Lui cu Tatãl ºi cu Cerul, oare nu ni s-ar umple feþele de
ruºine? Oare nu ar trebui sã plîngem noi cu o durere amarã, cã n-am
ascultat ºi nu L-am urmat? Ci am transformat în altceva Lucrarea Lui.
Dacã ºtim cã e a Lui, atunci nu trebuie sã fim cum ne cere El în ea?
Judecaþi ºi singuri dacã este drept! Ne aduc e m a mi nte de primele
noastre nunþi, cînd fraþii, fiecare cînd cãlca la o nuntã, cãuta sã fie cel
mai smerit, cel mai supus ºi cel mai ascultãtor. La acele nunþi cînd la
masã se servea un singur fel de mîncare, cãci nime ni nu ve ne a l a
nuntã pentru hrana asta trupeascã.
Pe atunci nu se serveau mesele ca sã se vadã cît pot fi de
împodobite, ci fiecare care venea la nuntã venea cu inima ºi cu gîndul
cã va fi acolo ºi Domnul Isus; ºi de aceea mesele noastre de atunci
erau pline de El, numai de El ºi de Cuvîntul Lui. Ce vom învãþa astãzi
de l a Domnul ? - a º a ne î ntrebam. Scumpii mei fr a þ i ! Î na poi l a
Evanghelie! Înapoi la Hristos! Cãci altfel, noi nu vom birui, ci vom fi
biruiþi, aºa cum ne cam vede m s inguri cã sîntem. Biruiþi de modã.
Biruiþi de lume. Biruiþi de diferite duhuri sectare, care nu sînt altceva
decît niºte lagãre ale morþii, ºi cei ajunºi acolo nu-ºi mai dau seama cã
sî nt niºte prizonieri cãzuþi în mîinile satanei. În luptele grele ºi în
rãzboaiele grele care s-au dus întotdeauna pe pãmînt, mulþi dintre cei
ajunºi pe front doreau ºi cereau o zi în care sã îi strãpungã un glonþ.
Doreau o zi cînd sã primeascã o ranã, numai ca sã scape de pe linia
întîi, c hi a r dacã ar sta ºi într-un spital. Sã scape undeva! Aceasta
doreau arzãtor.
Pag. 272

Dar cei mai mulþi vedeau cã trec zilele ºi nu-i mai rãneºte nimic.
Ve de a u a de s ea c um c asca de pe cap le este ciuruitã de gl oa nþ e,
manta ua l a fe l , da r ei scãpau neatinºi. Unii s-au sfãtuit sã se dea
prizonieri, crezînd cã poate vor scãpa de moarte. Dar ei nu ºtiau ce îi
aºtepta în lagãrul morþii. Cã de o mie de ori era ma i bine moartea
dec î t pr i zonier de rãzboi, acolo unde bîntuiau felurite boli, atîtea
feluri: de leprã, de molime, de cancer ºi de alte lucruri scîrboase. La
fel, fraþii mei dragi, ºi noi cînd ne-am întors la Domnul, noi nu am
gãtat cu lupta. Abia atunci am declarat fiecare dintre noi, abia atunci
am declarat rãzboi diavolului. Tinere scump, tînãrã scumpã, frate în
etate, sã ºtii cã lupta ta e greu de dus. Vrãjmaºul cautã mijlocul, arma
cea mai ascuþitã sã te loveascã ºi cautã ºi locul unde sã te poatã ataca
mai bine. ªi aºa de mulþi, cînd încã nu sînt atacaþi de vrãjmaº, se dau
prizonieri în vreun lagãr al morþii ºi aºa devin plini de fel de fel de
boli. Nu e mai grea boalã ca boala certurilor de cuvinte, despre care
sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu spune: Fereºte-te de acestea, cãci duc
la dezbinare! Ce r ã u es te c ã am lãsat Cuvîntul lui Dumnezeu la o
parte! ªi am crezut cã ºtim! Ni se pãrea cã ajunge cunoºtinþa! ªi nu
am mai rãmas sã credem! Atunci cînd ni se pare cã ºtim, mãcar cã nu
ºtim nimic, atunci nu mai putem crede! Ce fericiþi sîntem doar atunci
cînd nu ºtim cum, dar credem cã El este Domnul Isus! Ce fericit a fost
orbul acela care putea sã rãspundã la întrebarea care i s-a pus:
- Spune-ne, cum þi-ai recãpãtat vederea?
- Eu nu ºtiu! Eu nu ºtiu! Ce am pãþit, vã spun: a fãcut tinã, m-a
uns, m-a spãlat ºi acum vãd. Altceva nu ºtiu!
- Dã slavã lui Dumnezeu. Noi ºtim cã Omul Acesta poate face
lucruri mari, dar e pãcãtos.
- Mã mirã faptul cã voi nu-L cunoaºteþi. Nici eu nu-L ºtiu, dar cred
în El pentru cã m-a vindecat! Poate un pã c ã tos s ã fa c ã aºa ceva?
Scumpa mea sorã, fratele meu scump, îþi spun în Numele Cerului ºi
în Numele lui Dumnezeu: te iubesc din suflet. Doresc sã fim un suflet,
o inimã ºi un gînd. Aceste daruri însemnate vor fi puternice ºi nu le
poate ºterge nici un duh al lumii: Credinþa, Nãdejdea ºi Dragostea. Ele
sã-þi fie patul, ele sã-þi fie perna ta, ele sã-þi fie viaþa ta. Iar Modelul
de urmat sã nu vã fiþi voi, unul altuia; ci Modelul de urmat sã vã fie
Hristos ºi El rãstignit. Îmi aduc aminte de marele înaintaº, pãrintele
Iosif, omul lui Dumnezeu, care ne spune aºa de minunat: Sã nu creadã
cineva cã mîinile acestea au fãcut ceva. Eu nu am fãcut nimic! A vrut
sã ºtie cã între noi nu r ã mî ne ni mi c a fã cut de el, ci tot ce e fãcut
rãmîne fãcut de Duhul Sfînt al lui Dumnezeu.
Nu rãmîne între noi nimic în picioare - decît Hristos ºi El rãstignit!
De cîte ori lupte grele voiau sã ºteargã definitiv Lucrarea aceasta! Dar
în orice loc s-a ridicat din nou, din cenuºa împrãºtiatã. Din orice loc
s-a aprins mai înflãcãratã, s-a ridi c a t di n nou tot c u Hr istos Cel
Rãstignit în frunte! Fraþilor, ce fericiþi sîntem noi atunci, cã nu cîntãm
în zadar cîntarea: La umbra Crucii Tale. Sã o cîntãm din tot sufletul
º i di n toa tã i ni ma pentr u noi . Bunul Dumne ze u s ã ne a j ute s ã
înþelegem acest lucru! Iar pentru Ciula, locul acesta sã fie un loc peste
care Dumnezeu a mai trecut mai demult ºi a lãsat multe binecuvîntãri
în urma Lui. Dumnezeu a fãcut o cercetare în acest loc.
 Pag. 273

A aflat încã o datã cu cale sã vã cerceteze harul lui Dumnezeu,

Harul cel mare ºi bogat. Ziua aceasta minunatã însemnaþi-vi-o în inimã
ºi în suflet. Dorinþa noastrã este una cu privire la voi, toþi cei din satul
acesta: sã fiþi ºi voi copii ai lui Dumnezeu. Va rãmîne o mãrturie ziua
aceasta. Aceastã zi va fi o zi a mîntuirii, ca º i voi s ã a j ungeþ i la
mîntuire. Transmitem tuturor fraþilor de pretutindeni cã nu vrem sã
ºtim ºi sã primim nimic altceva, decît pe Hristos ºi pe El Rãstignit -
aºa cum L-am primit de la început! Amin. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 274

Staul, portar ºi hoþ

Vorbirea fratelui Popa Petru (Sãucani) la nunta de la Ciula - mai 1981

Adevãrat, adevãrat vã spun, cã cine nu intrã pe uºã în staulul oilor,

ci sare pe altã parte, este un hoþ ºi un tîlhar. Dar cine intrã pe uºã este
pãstorul oilor. Portarul îi deschide ºi oile aud glasul lui; el îºi cheamã
oile pe nume ºi le scoate afarã din staul (Ioan 10, 1-3 ). ªtiu bine cã
dupã plecarea mea se vor vîrî între voi lupi rãpitori care nu vor cruþa
turma; ºi se vor scula din mijlocul vostr u oa me ni c are vor învãþa
lucruri stricãcioase (Fap. Ap. 20, 29-30). În þinutul acela erau niºte
pã s tor i c a r e s tã te au a farã în cîmp ºi fã c ea u de s tr a j ã noa ptea
împrejurul turmei lor (Lc 2, 8) . Slãvit sã fie Domnul! Aceste cuvinte
ne sînt atît de bine cunoscute tuturora dintre noi! Eram copil în clasa
a V-a cînd am fost într-o piesã cu Ghiþã Brebenel. Atunci Îl aflasem
pe Domnul. ªi s-a citit în aceastã piesã aceste cuvinte din Pãstorul Cel
Bun. De-atunci a trecut o vreme lungã, dar cuvintele acestea mi-au
rãmas neuitate. ªi cred cã ºi frãþiile voastre cunoaºteþi tot atît de bine
despre Pãstor, despre oi ºi despre uºã.
Atît de drag ne-a fost acest Pãstor, încît am vrut sã spunem ºi noi
ca ºi David cel tînãr, altãdatã: Domnul este Pãstorul meu ºi nu voi
duce nici o lipsã! Atunci nu mai duci nici o lipsã, frate, cînd Domnul
este Pãstorul tãu. Atunci poþi rãbda, atunci poþi iubi, atunci poþi tãcea,
atunci poþi sã-i ierþi pe toþi, cînd Domnul este Pãstorul tãu. Ne-am
bucurat cã Domnul Isus este Uºa. Cã Domnul Isus este Pãstorul. ªi cã
El ne duc e l a pã ºuni verzi ºi la ape de odi hnã º i ne î nvi or e azã
sufletele, cã El ne povãþuieºte pe cãrãri drepte, din pricina Numelui
Sãu. Da r ma i departe, versetul vorbeºte ºi despre staul ºi despre
portar. Vorbeºte ºi despre hoþ. Eram copil atunci ºi n-am înþeles de ce
ºi staul? De ce ºi hoþ? De ce ºi portar? Ca sã înþelegem aceste lucruri
oarecum mai biniºor, cu prilejul întîlnirii noastre de aici, cã sîntem la
o nuntã, dar nu putem sã vorbim despre nunta aceasta, pentru cã ne
vedem cu frãþiile voa s tr e atît de rar ºi am vrea sã ne legaþi rãnile
noastre - ºi frãþiile voastre, iar, sã vã simþiþi legaþi de noi ºi uºuraþi, ca,
întãriþi cu toþii, sã ducem lupta sfîntã ºi curatã, ºi biruitoare.
Spune Evanghelistul Luca în capitolul 2, versetul 8, cã în Betleem
erau niºte pãstori care stãteau noaptea de strajã împrejurul turmei lor.
A fi pãstor, fraþii mei dragi, este un lucru foarte greu! Spune poetul
nostru drag: De dragoste ºi milã, are nevoie orice om sãrac; acela care
nu iubeºte , pãstor sã nu se facã-n veac! Numai acela care iubeºte,
numai acela care are milã. Pãstorii din jurul Betleemului erau niºte
pãstori care iubeau, care aveau milã de turma lor. Iubirea îi fãcea toatã
ziua sã-ºi pãstoreascã turmele, sã le ducã la izvoare de odihnã ºi la
pãºunile cele verzi. Iubirea nu-i lãsa sã stea sã doarmã liniºtiþi, nu-i
lãsa. Iubirea îi fãcea sã se scoale de dimineaþã. Iubirea îi fãcea sã stea
pînã noaptea tîrziu, sã-ºi pascã turmele la pãºunile cele verzi, sã nu le
ducã oriunde, ci numai la izvoarele de odihnã sã le adape. Iubirea ºi
mila! Noaptea trebuia sã stea de strajã împrejurul turmei lor.
 Pag. 275

Oriºice om, orice muncã ar depune el în timpul zilei, cînd vine

noa pte a are ºi el dreptul la odihnã. Numai un pãstor nu s e poa te
odihni! Numai voi, dragi pãstori, cînd vã veþi odihni? Dragostea v-a
fãcut ca toatã ziua sã munciþi, ca sã vã purtaþi oile la pãºuni verzi ºi
la izvoare de odihnã. ªi acum noaptea cum sã le lãsaþi singure? Cãci
dacã le lãsaþi numai singure, vine noaptea ºi mîine dimineaþã nu veþi
mai avea nimic. Voi trebuie sã vegheaþ i toa tã noa pte a împrejurul
turmei voastre! Acel care are o inimã, acel care are o turmã, el nu
poate dormi! Dragostea îl face sã munceascã toatã ziua pentru turma
dragã. Iar mila îl face sã stea de veghe toatã noaptea ºi sã nu doarmã.
Cum ar pute a dor mi ? Ce s-ar alege de turma lui, dacã noaptea ar
lãsa-o pradã tîlharilor ºi lupilor? Nu! Un pãstor nu poate! Un pãstor
nu are bãþ, ci inimã! Acel care are numa i bã þ , în curînd nu va mai
avea turmã. Poetul nostru drag spunea despre Blîndul Pãstor: Pe-o
oaie ce cãzuse jos, a ridicat-o El frumos. Pe alta, care la pãmînt zãcea
cu picioruºul frînt, El o lega mîngîietor.
Aºa va face un pãstor: el va simþi cu fiecare, va înþelege pe fiecare,
va suferi cu fiecare, va plînge cu fiecare. În þinuturile acelea erau niºte
pãstori. Fraþii mei dr agi, ºi în þinuturile noastre erau niºte pãstori
minunaþi. În þinuturile noastre erau niºte pãstori cum n-au fost alþii pe
toatã faþa pãmîntului. Ei au trãit, au iubit, au muncit cu multã hãrnicie
ºi ostenealã. Oamenii aceºtia aveau ceva deosebit în toatã fiinþa lor.
Ci ne i-a vãzut aºa a spus: Nu ºtiu dacã sînt îngeri sau sînt oameni
veniþi din cer! Prin credinþa ºi munca lor cinstitã ºi prin curãþia lor au
agonisit în scurt timp o turmã foarte numeroasã. ªi turma aceasta a
umplut þara întreagã. N-a fost niciunde aºa turmã ca ºi turma lor. Dar
pãstorii aceºtia din þinuturile noastre, deºi toatã ziua munceau, ei toatã
noaptea lor vegheau. Fraþii mei dragi, e i erau niºte pãstori sãraci.
N-aveau avere pãmînteascã. Averea lor erau lacrimile ºi dragostea.
Aveau aceºti pãstori o inimã largã. O casã primitoare. Casa lor era
deschisã pentru oricine. Oricine venea, nimeni nu-l întreba. Oricine
pleca, ni me ni nu-l întreba. La mesele lor bogate prin hãrnicia lor,
putea oricine veni sã se sature. Toþi se hrãneau, iar la plecare mai
duceau ºi în traistele lor. Nu era portar ºi nimeni nu-i întreba pe cei
ce veneau ºi plecau. Ei îi socoteau pe toþi fraþi. Nu se puteau gîndi cã
cineva avea viclenie sau gînd de furat. Mesele lor erau bogate ºi au
avut o turmã cum n-a mai fost alta ca a lor.
Averea lor erau lacrimile ºi dragostea, munca ºi credinþa. Aceste
comori le-au lãsat moºtenire urmaºilor lor. Dar turmele lor, fiindcã ei
erau oame ni s ã r a c i , º i le hrãneau pe un pãmînt care nu era al lor.
Turmele lor le pãstoreau pe un pãmînt strãin, iar stãpînii pãmîntului
aceluia cereau un tribut greu pe care ei trebuia sã-l plãteascã. Ei, de
dragul turmelor lor, s-au hotãrît sã-l plãteascã oricît le cerea, oricît i-ar
costa, chiar ºi viaþa lor. A trebuit sã plãteascã greu ºi lor nu le pãrea
rãu! Dar atunci a trebuit sã-ºi lase turmele lor dragi care umpluserã
þara noastrã ºi sã meargã sã le plãteascã celor ce le cerea preþul. Au
lãsat turmele aproape singure! Au lãsat turmele doar pe niºte copii
necrescuþi ºi cîte un bãtrîn ici ºi colo. Iar dupã ce au plecat e i , au
venit mulþi la turme. Cum uºile erau mereu deschise ºi mesele erau
mereu întinse, de acest prilej s-au folosit hoþii, tîlharii ºi lupii. ªi ºtiþi
ce au fãcut? Prefãcîndu-se cã sînt fraþi, au furat, au jefuit, au junghiat
fãrã milã oiþele ºi mieluºeii necrescuþi.
Pag. 276

Au pustiit ºi nimicit frumoasa turmã crescutã ºi agonisitã cu multe

sudori ºi lacrimi. Prefãcîndu-se cã li-i milã de pãstorii plecaþi, le-au
luat mieluºeii, alþii au luat oiþele, alþii au luat ºi oi. Din turma cea
binecuvîntatã, strînsã ºi cîºtigatã cu sudoare ºi lacrimi de pãstorii dragi
din þinuturile noastre, a rãmas un pustiu. Cînd s - a u î ntors pãstorii
dragi înapoi, dupã ce ºi-au achitat datoria lor, cînd ºi-ai vãzut turma
lor risipitã ºi jefuitã, au plîns lacrimi amare. O, fraþii mei tineri, hai sã
plîngem ºi noi cu ei de durere ºi milã, cãci ei au muncit ºi alþii au
prãdat fãrã milã ºi fãrã fricã. Sã le plãteascã Domnul cum meritã, la
toþi, cã nu li-e templu casa, ci-i peºterã de hoþi. Ce jale ºi durere! O,
fraþii mei tineri! Unde eraþi voi atunci? Priviþi la pãrinþii voºtri care au
muncit cu greu ºi au asudat, ºi au crescut o turmã. Fie-vã milã de ei
cînd îi vedeþi pe urmã iarãºi sãraci! Doamne, unde este turma pentru
care noi am muncit? Au venit hoþii, au venit furii, au venit lupii. Cu
ce am mai rãmas? Astãzi ne dãm noi seama bine de ceea ce a spus
Sfîntul Apostol Pavel: Dupã plecarea mea, vor veni î ntre voi lupi
rãpitori care nu vor cruþa turma ºi se vor scula din mijlocul vostru
oameni care vã vor învãþa lucruri stricãcioase. Cum spunea un crescut
rãsfãþat, zicînd:
Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, gîndeam ca un copil, dar
cînd am crescut om mare am lepãdat ce era copilãresc. Adicã: Atunci
cînd eram copil, mergeam cu mama la bisericã ºi fãceam cruce, dar
acum am crescut mare ºi nu mai merg la bisericã ºi nu mai fac cruce!
Iatã, fraþii mei, cum se scoalã oameni care învaþã lucruri stricãcioase!
Iatã cum interpreteazã Cuvîntul Domnului! În loc sã spunã: Cînd eram
copil, mai greºeam, mai alunecam, mai cãdeam ºi veneam plîngînd la
mama, sã mã spele sau sã mã lege, dar acum, prin harul Domnului, nu
mai trãiesc eu, ci Hristos trãieºte în mine. El poate totul! Poate birui,
poate ierta, iubi ºi ierta. Aºa se creºte sã se ajungã la statura plinãtãþii
lui Hristos! Da, ºi noi am fã c ut o greºealã, pentru cã noi nu ne-am
adus aminte de lucrul acesta; cã dupã ce plecãm noi vin alþii. Acuma,
dr a gi i noº tr i , l ãs ã m, cãci Dumnezeu ºtie ºi cunoaºte. N- a m vr ut
osteneala nimãnui! N-am intrat în munca nimãnui! Dar ne vom pune
iarãºi pe lucru ºi Dumnezeu ne va ajuta iar ã º i cum i-a ajutat ºi lui
Iacov timp de 7 ani, cînd ºi-a crescut o turmã cu mult mai frumoasã
decît a lui Laban.
ªi dragii noºtri pãstori s-au pus iarãºi pe muncã, rugãciune ºi jertfã,
chemînd în ajutor pe cei care aveau o inimã. ªi au început dregerea
gardurilor, paza uºilor. Pãrinþii s-au pus pe lucru! Dar au spus aºa:
Fraþilor, iubiþilor, cei care simþiþi în inimile voastre, ajutaþi-ne! Fraþii
mei tineri, ajutaþi-ne de acum sã facem un nou staul! Nu vom lãsa oile
noa s tre singure. Sîntem bãtrîni, istoviþi, sîntem munci þ i . Zi ua a m
muncit, noaptea nu am putut veghea! Fraþii noºtri tineri, ajutaþi-ne sã
refacem staulul. Pentru cã staulul ne va fi de folos. Pentru cã peste
staul nu va putea oricine, oriºicînd sã sarã ºi oriºicum. Fraþii noºtri
tineri, ajutaþi-ne! Dacã noi, cei dinainte, am muncit - ºi ºtie Dumnezeu
munca noastrã, truda noastrã ºi osteneala noastrã, - ajutã la dregerea
ga r dur i l or ! ªi Dumnezeul nostru ne va ajuta! ªi tur ma va c r e º te
mereu. Au început pã r i nþ i i noº tri sã facã, sã amenajeze staule, sã
pãzeascã uºile, ca sã nu ma i intre oricine ºi sã nu mai iese cum ar
vrea.
 Pag. 277

Sã nu mai lase oile afarã din staul, sã nu mai lase mieluºeii sã fie
sfîºiaþi de fiare. Dar s-au ridicat glasuri de proteste care strigau: Dar
asta n-a fost de cînd lumea! Dar nu-s oile toate ale Domnului? De ce
le îngrãdiþi? De ce nu le lãsaþi sã meargã unde vor? De ce staule? Al
Domnului e pãmîntul. A Domnului e turma. Veþi rãspunde de ceea ce
faceþi. Auzi glasul hoþului care se preface frate? Vorbeºte de turma
Domnului, vorbeºte de oi în Numele Domnului, ca sã-ºi poatã ascunde
viclenia, sã poatã înºela ºi fura, ºi junghia slobod. Dar din experienþa
amarã a pãrinþilor noºtri - cã au fost prea largi la inimã ºi i-au crezut
fraþi ºi pe hoþi, ºi pe tîlhari, - vom drege staulul ºi vom pãzi uºile, sã
nu mai intre hoþul cum vrea el. Fraþilor tineri, voi aveþi o moºtenire
bogatã de la pãrinþii voºtri. Dacã simþiþi în inimile voastre cum aþi
simþit ºi pînã aici, dacã aþi rãmas credincioºi legãmîntului sfînt pe care
l-aþi fãcut de la început, atunci nu staþi nepãsãtori. Ajutaþi-i pe pãrinþii
voºtri! Ajutaþi-i la munca grea cu staulul ºi cu uºile. Veþi cunoaºte
strãinul, cã mereu va striga: Sã nu mai fie uºi! Sã nu mai fie gard! Sã
fie slobozenie, cã aºa zice Duhul!
Încã nu am ajuns sã pascã lupul cu mielul. Pînã atunci pãstorii
rãspund în faþa Domnului de turmã ºi de tot ce s-a furat ºi pierdut!
Ajutaþi-vã pãrinþii obosiþi, dragi tineri, cum au ajutat Ar on ºi Hur
mîinile lui Moise, cã ei au nevoie de ajutorul vostru. Fraþilor bãtrîni,
ºi frãþiile voastre aveaþi niºte miei cîndva. Unde sînt ei acum? Puteþi
dormi voi liniºtiþi? Pãrinþii noºtri ne-au lãsat o moºtenire cîºtigatã cu
multe os teneli, lacrimi ºi jertfe! Pãziþi avutul rãmas de la pãrinþi!
Me s e l e noa s tr e s î nt pline cu cele mai s c umpe da r ur i c e l e a r e
Dumne ze u. Cî ntã r i c um nu a u ma i fos t de cînd e pãmîntul. Sînt
lacrimile ºi jertfele pãrinþilor noºtri. Pãziþi-le, sã nu se mai bucure
strãinul de munca pãrinþilor noºtri. Spune þ i l a oiþe, mieluºei ºi la
porumbeii nevinovaþi, ca sã ºtie ºi cei ce nu ºtiu, cã staulul e pentru
hoþi ºi uºile pentru lupi. Spuneþi acestor fiinþe nevinovate cã sînt ºi
colþi de lup ºi sînt ºi tîlhari. Cãci fiinþele acestea nu se pot nici gîndi
la aºa ceva. Ele nu au coarne, ca sã împungã - ele nu se pot gîndi cã
cineva împunge. Ele nu au dinþi sã muºte - nu se gîndesc cã cineva
poate muºca. El e , c a r e nu au copite sã loveascã, nu se gîndesc cã
cineva poate lovi. Ele, care nu au otravã sub limbã, nu se pot gîndi cã
cineva are otravã. Cu ele am vrea sã stãm de vorbã, cu aceste fiinþe
nevinovate. Le atragem atenþia ºi tragem un semnal de alarmã, cum
zice poetul: Am fost clopot de alarmã, trist sunînd în dungã, sã vã pot
trezi din vreme, foc sã nu v-ajungã. Poate unii vã vor spune: La staule
trebuie ºi portari!
Portarul trebuie sã vegheze cine intrã ºi cine iese. Fiþi voi aceia,
scumpii noºtri fraþi tineri, fiþi voi aceia! Staþi la porþi ºi pãziþi. Sã
vedeþi totdeauna cine intrã. Sã vedeþi cine iese. Dacã vã aduceþi aminte
din rînduielile Bise r i c ii noastre, înainte de Simbolul Credinþei se
s pune : Uºile! Uºile! Cu înþelepciune sã luãm a mi nte ! ªi a poi s e
rosteºte Crezul acela, simbolul a cela puternic: Cred în Dumnezeu.
Creatorul, cred în Fiul care a venit ºi S-a întrupat din Sfînta Fecioarã,
cred în Duhul Sfînt, cred în î nviere , cred în viaþa veºnicã. Atunci
cînd se spunea acest Crez, uºile trebuiau pãzite, ca nimeni din cei ce
nu credeau exact aºa sã nu fie înãuntru. Fraþii mei dragi, am vrea ca
ºi uºile noastre sã fie pãzite.
Pag. 278

În Lucrarea Oastei sfinte în care Dumnezeu ne-a chemat ºi v-a

chemat ºi pe voi, iubiþii mei fraþi tineri, sã faceþi mãcar slujba aceasta:
pãziþi mãcar uºile! Faceþi-vã slujba aceasta ºi Dumnezeul nostru vã va
binecuvînta. Voi sînteþi binecuvîntaþi cu o comoarã ce o avem, cu o
bogãþie, cu o avere cum n-a mai fost pe pãmîntul acesta. O, pãrinte
Pavel! O, pãrinte Iosif! O, pãrinte Marini! Ce frumos aþi luptat voi ºi
aþi pus jertfa voastrã în sluj ba l ui Hr i s tos ! Nu demult, un frate -
pãrinte ostenitor - vorbea cu un fost prieten al sãu care zicea cã nu
mai poate lucra, cã-l doare inima. ªi fratele l-a întrebat:
- Poþi dormi noaptea?
- Pot, zicea el.
- Atunci nu te doare inima. Eu nu pot dormi, mã apasã grija
Lucrãrii ºi mã tem! ªi mã tem! Mã tem ca galatenii sã nu primeascã
o altã evanghelie, un alt duh, un alt Isus! Mã tem de corinteni sã nu
facã partide, sã nu zicã: Eu sînt al lui Pavel. Eu sînt al lui Apolo. Eu
sînt al lui Chifa. Mã tem sã nu punã bazã mai mult pe limbi decît pe
dragoste! Mã tem sã nu se ocupe cu descoperirea pãcatelor altora, ºi
nu cu pocãinþa lor. Mã tem, mã doare inima ºi nu pot dormi. Domnul
sã ne ajute sã învãþãm din experienþa pãrinþilor noºtri ºi sã ne pãzim
staulul ºi uºile, sã învãþãm oiþele sã deosebeascã pãstorul de hoþ. Sã-ºi
cunoascã staulul unde s-au nãscut, pãºunea unde s-au hrãnit, mîna ce
le-a legãnat, braþele ce le-au purtat. Sã cunoascã ºi mieluºeii mirosul
de lup ºi sã nu iese din staul. ªi porumbeii sã cunoascã cine i-a hrãnit
ºi cine cautã sã-i fure, ca apoi sã-i junghie. O, Pãrinte Iosif, ºi tu ai
fost vîndut de fraþii tãi, dar astãzi vin þãrile ºi cer bucate de la tine! Fii
binecuvîntat, Isuse, Marele Pãstor al oilor!
Binecuvînteazã ºi pãstorii Tãi de care Tu Te-ai folosit ºi cu care Tu
ai fost - ºi lumea întreagã a putut sã vadã lucrul acesta. Ce lucruri
mari ai putut sã faci, Doamne! Da, acum, fraþii mei cei tineri, aveþi o
comoarã lãsatã de la pãstorii voºtri. Pãstraþi-o mãcar! Pãziþi mãcar
uºile, ca sã nu se mai întîmple ceea ce s-a întîmplat altãdatã. Pentru
cã un pãstor pe care dragostea nu-l lasã sã doarmã, pe care mila nu-l
lasã sã nu vegheze, el a cîºtigat prin dragoste ºi prin muncã, ºi prin
durere ceea ce avem noi astã zi . Pute m sã avem din belºug, dar sã
pãzim cu scumpãtate ceea ce avem noi de la pãrinþii noºtri. Pentru ca
la capãtul cãlãtoriei noastre sã s pune m ºi noi cã am fost de folos,
mãcar dupã ce am venit la o bogãþie aºa de mare. Mãcar acum sã fie
pãstratã! Cineva spunea: Am rãmas de la pãrinþii mei sãrac. ªi a fost
un timp cînd n-am avut nici lingurã. ªi a trebuit sã ne luãm toate din
munca noastrã. Dar hãrnicia ºi credinþa ne-au ajutat ºi astãzi am o
casã, am o familie, am de toate lucrurile, cu ajutorul lui Dumnezeu!
O, fraþii me i dr a gi , º i s ufleteºte aºa au fost pãrinþii noºtri. Ei au
î nc e put de j os , e i n- a u a vut ni mi c , da r a u adunat pentru astã zi
adevãrate comori atît de scumpe ºi de rare. Pãziþi-le ºi pãstraþi-le! O,
ziua de astãzi, binecuvîntat sã fie Dumnezeu, care ne-a rînduit sã ne
mai întîlnim cu El ºi cu fraþii noºtri dragi. Pe paginile Scripturii rãmîne
pînã la sfîrºitul veacurilor capitolul 4 din Evanghelia de la Ioan, unde
se vorbeºte despre o trezire în Samaria. În Samaria a trimis Dumnezeu
o samariteancã. Nu ºtiu dacã ne-am gîndi t noi vreodatã ce loc era
Samaria; ce oameni erau acolo.
 Pag. 279

Niºte oameni strãini, niºte oameni venetici, niºte oameni aduºi de

departe. ªi venind ucenicii amãrîþi, Îi spun Domnului:
- Doamne, nici pe bani, nimeni nu ne-a dat o bucatã de pîine.
Haidem sã rugãm pe Tatãl Ceresc sã trimitã foc din cer ºi sã-i ardã!
Dar Domnul Isus le zice:
- O, dragii Mei copilaºi pentru care m-am rugat Eu o noapte
întreagã. Voi de ce duh sînteþi însufleþiþi cînd doriþi sã piarã oameni?
N-a venit Fiul Omului sã piardã, ci sã mîntuiascã ce era pierdut. Da,
Sa ma r i a , te c e r c eteazã Dumnezeu! ªi a c ol o î n Sa mar i a tr i mi te
Dumnezeu pe cineva ºi cerceteazã. Din mijlocul l or r i di c ã El pe
cineva, o samariteancã, ºi prin ea lucreazã, cheamã la pocãinþã. O
femeie stricatã - ºi prin ea lucreazã Dumnezeu la trezirea celorlalþi.
Prin ea a fãcut Dumnezeu o trezire în Samaria. O, fraþii mei dragi, o
trezire s-a fãcut ºi în Samaria noastrã. Nu numai în Samaria s-a fãcut
o trezire, deºi di n mijlocul lor a luat Dumnezeu pe cineva, ca sã-i
trezeascã pe ceilalþi, sã trezeascã cetatea întreagã. În þara noastrã s-a
fãcut o trezire. Din mijlocul nostru, din mijlocul Bisericii noastre, din
mijlocul neamului nostru a trezit Dumnezeu un om cãruia i-a dat - ºi
i-a dat cum i-a dat samaritencei aceleia, c ãci din inima ei izvoare
c urgeau ºi nu se mai terminau. ªi n-au mai putut sã spunã ceilal þ i :
Cum, de o pãcãtoasã ca tine sã ascultãm noi? Nu! Pentru cã nu mai
era o pãcãtoasã, ci era o rãscumpãratã ºi o sfinþitã de Domnul; ºi-n
cuvintele ei era aºa putere, cã toþi cîþi le auzeau se convingeau. Aºa
face Dumnezeu! Aºa a fãcut Dumnezeu în þara noastrã!
Aºa a fãcut Dumnezeu în poporul nostru! Aºa a fãcut Dumnezeu
o tr e zi r e î n Samaria vieþii noastre! O, fraþii mei dragi, haidem sã
ducem mai departe aceastã trezire! Haideþi sã-L ducem pe Hristos,
Apa cea Vie, la toþi samaritenii, la cei care erau nevredni ci , c um
ziceau apostolii altãdatã. Haideþi sã-L ducem pe Hristos, sã-i facem sã
se trezeascã ºi ei la o viaþã cu Domnul. Am vrea ca ziua de azi, ca
nunta aceasta sã fie o trezire pentru satul acesta. Sã se trezeascã din
nou ºi cei care s-au pus sã doarmã, ºi cei care nu au mai fãcut nimic,
ºi cei care au privit în lãturi. Sã se trezeascã toþi la o viaþã nouã, cãci
Domnul este Acela care a fost strãpuns pentru pãcatele lor, pentru
iertarea lor, a noastrã, a tuturora. Tabloul din faþã, cu Mîntuitorul
rãstignit ºi cu suliþa strãpungîndu- I c oa s ta , pe care l-am vãzut de
asearã, ne-a cutremurat din adîncul fiinþei noastre. Priviþi - acesta-i
preþul dat de El rãscumpãrare, aºa aþi fost voi scoºi din iad, din moarte
ºi pierzare. ªi tu, Maria, eºti acolo ºi te vezi ºi tu acolo. ªi priveºti
mereu la cruce. ªi noi privim cu tine la El. Nu ºtiu de ce a trebuit,
sutaºule, ºi tu cu suliþa sã strãpungi inima lui Isus. Isuse, Isuse iubit,
l-ai iertat ºi pe el! Iartã-mã ºi pe mine. Iartã-i ºi pe fraþii mei care
Þi-au strãpuns inima cu necredinþa, cu neascultarea, cu nesupunerea,
cu nerecunoºtinþa. Sutaºul a fost un pãgîn.
Dar voi de ce oare, voi, creºtinilor, mai strãpungeþi inima lui Isus?
O, dacã aþi crede cu adevãrat, nu v-aþi mai ridica de la picioarel e
Crucii Celui Rãstignit. Sau de acolo v-aþi ridica cu lacrimi. De acolo
aþi cînta cu lacrimi! Fraþii mei dragi, voi aºa L-aþi primit pe Isus! Voi
aºa aþi crezut în Isus! Aºa ne-au spus pãrinþii noºtri: Isus, Acela cu
Crucea! Spuneþi tuturora sã nu ia Crucea de la Isus, cãci Maria, Maica
Sfîntã, nu-L cunoaºte fãrã Cruce pe Isus.

Ioan nu-L mai cunoaºte, nici Petru, pentru cã ei aºa L-au cunoscut,
aºa L-au vãzut, cu Crucea. Aºa Îl cunosc ºi aºa vor sã-L urmeze! Aºa
Pag. 280

au vrut ei ºi aºa vrem ºi noi . Fr aþ i i me i dr a gi ! Mi r e ºi mireasã,

Dumnezeu v-a binecuvîntat cu o zi aºa frumoasã de sãrbãtoarea nunþii
voastre ! ªi pe noi ne - a binecuvîntat cu acest prilej. Îi mulþumim
Domnului pentru gîndul acesta înalt ºi frumos. Vã dorim sã-L chemaþi
pe Dumnezeu sã vã binecuvînteze pasul acesta, cãci numai atunci veþi
fi fe r i ciþi mereu, binecuvîntaþi mereu, cînd Îl veþi lua însoþitor în
drumul vieþii voastre de la î nceput. Frate mire, spune Cuvîntul lui
Dumnezeu cã omul va lãsa pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi se va lipi de
femeia sa ºi amîndoi vor fi un singur trup. ªi tu ai fãcut acest lucru:
ai lãsat pe tatãl tãu ºi pe mama ta, þi-ai lãsat pãrinþii ºi te-ai desprins,
cãci Dumnezeu þi-a dat o soþie credincioasã. Sã o ai lîngã inima ta. Sã
o iubeºti ca pe sufletul tãu. Dar tu nu ai lãsat numai familia aceasta
pãmînteascã. Tu trebuie sã laºi ºi celelalte lucruri pe care înainte le
cunoºteai ºi sã intri într-o familie duhovniceascã. Aceasta este familia
soþiei tale. De acum încolo vei îmbrãþiºa familia ei nu numai trupeºte,
c i º i duhovni c e º te . Ve i s pune º i tu c um a s pus Rut a l tã da tã :
Dumnezeul tãu va fi Dumnezeul meu! Poporul tãu va fi poporul meu.
Nimic nu mã va despãrþi de tine, decît moartea. ªtim cã te-ai gîndit
înainte ºi dupã ce ai fãcut pasul acesta, cînd þi-ai ales, prin harul lui
Dumnezeu, aceastã soþie.
ªtiu cã ai gîndit la lucrul acesta! Aºa te luptã ºi aºa sã doreºti sã-i
faci bucurie s oþ i e i ta l e ; ma i bi ne s ã te a dã pos te º ti l a umbrele
Dumnezeului Celui Viu, la aripile Lui, împreunã cu soþia ta pe care
þi-a dat-o Dumnezeu. Sã-I fii drag Domnului Isus, sã-I fii ascultãtor,
sã fii un bun ostaº al lui Isus, pentru cã în aceastã familie ai dorit sã
te înrolezi ºi sã trãieºti! Scumpã sorã mireasã, de asemenea, pentru
soþul tãu tu sã fii mamã, sã gãseascã la tine, atunci cînd va fi întristat,
mîngîiere. Tu, cu rugãciunea ta ºi cu dragostea ta, sã-i fii sprijin ºi tot
ce a dorit el de la tine; nimic sã nu-l înºele, pentru cã a lãsat familia
lui. ªi sã poatã spune tuturora: Nu m-am înºelat! Pentru cã am gãsit
în soþia mea, în familia ei, în Dumnezeul ei tot ce îmi doreºte inima
ºi nu-mi mai lipseºte nimic. ªi de aceea sînt fericit! Sînt aºa de fericit!
Pentru cã am crezut, pentru cã am urmat, pentru cã am iubit, pentru
cã m-am hotãrît ºi pentru cã vreau aºa cum am spus sã fiu. ªi cãminul
me u s ã fi e un cãmin al lui Dumnezeu, în care El sã - ªi a fl e toa tã
bucuria ºi dragostea. Sã vã a j ute Dumne zeu la aceasta! Sã auzim
despre frãþiile voastre numai lucruri bune, numai lucruri care sã ne
învioreze inimile cã aþi rãmas ascultãtori legãmîntului pe care l-aþi
fãcut în faþa multor martori. Domnul sã facã El ca viaþa voastrã toatã
sã fie o sãrbãtoare ca nunta aceasta fericitã, pînã la capãtul cãlãtoriei
voastre. Pentru bucuria de a vã învrednici sã fiþi la cealaltã Nuntã cu
Mirele Isus. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 281

Cãile Domnului sînt drepte

Vorbirea fratelui Acsinuþã la nunta de la Lozna (Botoºani) - mai 1981

Hristos a înviat, fraþilor ºi surorilor! În cele 15 minute, poate voi

reuºi ºi eu sã vã spun cîteva îndemnuri. Fraþii ºtiu - ºi noi ºtim cu toþii
- nu facem o impresie de predici r ar e , de î nvãþãturi, pentru cã nu
sîntem aici unul mai mare sau mai mic. Cum s-a spus: Sã nu fiþi mulþi
învãþãtori, cãci Unul Singur este Domnul ºi Învãþãtorul, iar voi toþi
sînteþi fraþi. 2 versete am sã vi le explic: Cãile Domnului sînt drepte
ºi cei drepþi umblã pe ele, dar cei rãzvrãtiþi cad pe ele ( Osea 14, 9 ).
Nu mai încetezi tu sã strîmbi cãile drepte ale Domnului? Astãzi s-au
împlinit cuvintele acestea din Sfînta Scripturã. Poporul evreu, cînd a
plecat din Egipt spre Canaan, se þinea bine trupeºte; dar ei, pentru a
se þine mai serios cu credinþã, trebuiau despãrþiþi de egipteni, care îi
þineau pe evrei mai mult ca robi, ca ei singuri sã înþeleagã cã trebuie
sã plece din Egipt. Evreii, acolo în Egipt, nu aveau o sinagogã a lor,
nu aveau un altar al lor, nu ave a u o a duna r e a l or. Ei nu aveau o
patrie a lor. Erau prizonieri pe un pãmînt strãin, într-o þarã strãinã.
Dumnezeu îl ridicã atunc i pe Moi s e î n fr untea poporului ºi, prin
minuni Dumnezeieºti, îi scoate din robia Faraonului, pentru a-i duce
spre Canaanul promis lui Avraam.
Cine cunoºtea drumul spre Canaan, mai ales prin pustie? Îl
c unoº te a Moise? Nu! Îl cunoºtea cineva din popor? Nu! ªi totuº i
Cineva i-a condus ºi le-a fost Cãlãuzã! Le-a fost Cãlãuzã Duhul Sfînt
ºi îngerul Domnului. Ziua în stîlp de nor ºi noaptea în stîlp de foc
( Exod 23, 20). Duhul Sfînt lucra viu în inima lor ºi a lui Moise. În
pustie li s-a terminat mîncarea, dar Dumnezeu le-a trimis manã din
cer, pe care o culegeau din iarbã. Drumul spre Canaan era pentru ei
o c a l e nouã. Pe drumul acesta ei nu mai aveau bãuturi, ei nu ma i
aveau baluri, erau despãrþiþi de petrecerile lumeºti. Îndeobºte, erau
despãrþiþi de viaþa cea lumeascã din Egipt. La Muntele Sinai au stat
aproape un an de zile. Acolo aveau preot pus de Dumnezeu. Aveau
s l uj ba lor. Cîntau cîntecele lui Dumnezeu, de izbãvire ºi de laudã
Domnului. Aveau adunarea lor, credinþ a l or l i ni º ti tã º i sigurã de
mîntuire. Er a u s ta tor ni ci º i nu dor e a u sã se mai întoarcã înapoi
niciodatã. Nu doreau o altã cale, decît aceea pe care le-a a r ãtat-o
Duhul Sfînt prin nor ºi prin foc.
Aceasta se înþelege: Calea dreaptã a Domnului ºi ei erau cei drepþi
care umblau pe ea fãrã cãdere. Ei, diavolul, ºarpele cel vechi, s-a luat
dupã ei pe calea Domnului ºi el cãuta orice prilej de cãdere. Diavolul
ºtie cã înapoi în Egipt nu-i mai putea întoarce, dar a suflat între ei un
duh de cîrtire ºi un duh de rãzvrãtire. Le ºopteºte în inimã oamenilor:
Da, calea este bunã, dar conducerea nu este bunã. De ce numai Moise
ºi Aron sã proroceascã? - a zis o sorã de credinþã, nu numai de trup.
Iatã ce lucru ruºinos, ca o femeie sã înfrunte pe un bãrbat credincios.
Sora de trup ºi de credinþã, Maria, a cãutat sã-l înfrunte pe fratele ei,
Moise. Ea, Maria, n-a învãþat nimi c de l a pr i mii oameni, cum tot
femeia l-a stricat pe Adam. N-a învãþat nimic nici de la Rebeca, cea
care l-a stricat pe Isaac.
Pag. 282

Maria a rîvnit numaidecît sã proroceascã, dar n-a cunoscut ce fel

de duh o însufleþea acum. Pînã n-a lovit-o Dumnezeu cu lepra ºi cu
ruº i ne a ! Ci ti þ i în Cartea Numeri, capitolul 12, întreg capitolul. 3
bãrbaþi s-au rãzvrãtit, cã: de ce numai Aron sã fie preot? De ce sã nu
fie ºi ei? Oare numai Aron ºtie sã þinã cãdelniþa în mînã? Ce repede
încolþeºte º i s e pr i nde r ãtã ci rea de om ºi cît de greu se înþelege
Adevãrul! Aceºti oameni, aceºtia 3, i-au mai stricat ºi pe alþii, cã au
tras de partea lor încã 250 de suflete care vorbeau contra preoþiei ºi
nu cunoºteau de ce duh erau conduºi. Doreau ºefia, doreau scãunelul,
doreau întîietatea. Dar cum le-a împlinit Dumnezeu dorinþa? Le-a dat
o pedeapsã chiar pe calea Domnului, cã s-a deschis pãmîntul sub ei ºi
i-a înghiþit pe toþi de vii cum scrie la Numeri 16, 31-35. Ce le-a folosit
lor cã au pãrãsit Egiptul, lumea, dacã pe calea Domnului s-au rãzvrãtit
ºi au cîrtit? Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu, spune destul de clar: Cine
este înþeleptul, sã ia seama la aceste lucruri? Cine este priceputul, sã
le înþeleagã? Cãci cãile Domnului sînt drepte ºi cei drepþi umblã pe
ele, dar cei rãi cad în ele ( Osea 14, 9 ). Cine nu umblã drept, acela
umblã nedrept ºi Dumnezeu îngãduie ºi aceastã umblare a unora, cãci
zice: Cine este nedrept sã fie nedrept ºi mai departe. Cine este întinat
sã se întineze ºi mai departe (Apoc 22, 11).
Omul e liber sã facã ce vrea cu sufletul lui. Cei hotãrîþi ºi
statornici, în frunte cu Iosua ºi Caleb, au mers înainte ºi au ajuns în
Canaan. Fraþi iubiþi, întîmplãri bune ºi rele cum s-au petrecut în acest
popor al lui Dumnezeu se repetã asemãnãtor ºi în istoria întoarcerii
noastre la Dumnezeu. ªi pe noi Dumnezeu ne-a scos din lume, din
robia pãcatului ºi a lui Faraon diavolul. Bunul Dumnezeu, prin Duhul
Sãu Cel Sfînt, a ridicat ºi a ales un slujitor de altar care, prin sunetul
desluºit al Evangheliei ºi al scrierilor sale, a trezit în noi acelaºi dor de
plecare spre Patria Canaanului nostru Ceresc, desprinºi de lume ºi de
poftele ei. Duhul Sfînt ne-a luminat ºi arãtat aceastã cale pe care nu
tr e bui e s c himbate credinþa ºi tainele ei. Evreii nu ºi-au schimba t
credinþa cînd au ieºit din Egipt. ªi noi la fel! A trebuit numai sã ne
schimbãm viaþa cea veche, omul cel vechi din noi. Moise a scris ce
trebuie respectat din tainele credinþei. Duhul Sfînt la fel i-a inspirat
pãrintelui Iosif sã scrie - cum la 17 august 1930 a scris un articol cã:
Biserica e Casa de rugãciune ºi nu trebuie pãrãsitã ca pe o cîrciumã;
ci trebuie cercetatã cu aceeaºi rîvnã a lui David ºi a Domnului Hristos
cînd a zis: Rîvna pentru Casa Ta Mã mãnîncã ºi pe Mine! ( Psalm 69,
9; Ioan 2, 17 ). Despre cum trebuie sã ne purtãm în Bisericã a scris
pãrintele Iosif la 10-VIII-1930 ºi fratele Ioan Marini la 24-IV-1938.
Despre botezul copiilor mici, cã e valabil odatã pentru totdeauna,
s-a scris la 16-XI-1930. Tãierea împrejur, El a fãcut-o ºi-i valabilã la
8 zile, în Vechiul Testament. Despre Împãrtãºanie s-a scris cã se ia
numai de la Bisericã, s-a scris la da ta de 16-VII-1930, un articol
întreg. Despre Spovedanie, iarãºi s-a scris, la 20-IV-1932. Despre
cinstirea Maicii Domnului s-a scris la 17-VIII-1930, la 18-IX-1932 ºi
la 15-VIII-1936. Despre cinstirea Crucii s-a scris la 23-III-1930: Dacã
Hristos a fost Jertfã, Altarul a fost Crucea! Dacã Jertfa este sfîntã - ºi
altarul este sfînt. În Vechiul Testament se fãcea o slujbã de 7 zile, o
slujbã divinã de sfinþire a altarului ºi cine se atingea de altar era sfinþit
ºi el.
 Pag. 283

Citiþi în Exod 20, 30. La fel se sfinþesc ºi cei ce se ating de Altarul

lui Isus Hristos. Despre cinstirea duminicii în loc de a sîmbetei s-a
scr i s l a 2- XI-1930, cã e Ziua Învierii. Apoi Duhul Sfînt a înfrãþit
oamenii ºi femeile în adunãri de dragoste. Duhul Sfînt a turnat atîta
învãþãturã clarã, care era ºi este mana cereascã în marea Oaste creºtinã
din þara noastrã, din satele noastre, care au pornit spre Împãrãþia lui
Dumnezeu. La 10 ani de cãlãtorie, erau multe zeci de mii de fraþi ºi
de surori. Astãzi avem în faþã atîþia fraþi care ºi-au dezgropat talantul,
ºtiu sã cînte, sã se roage, sã vorbeascã. Isus Cel Rãstignit ºi Jertfa Lui
era ºi este vestirea ºi miezul mãrturisirii fraþilor. Toþi erau mulþumiþi,
nimeni nu dorea o altã cale, altã cãlãuzã ºi alt duh. Mulþi au depus
legãmîntul în Oaste, ca ºi soldatul în armatã. ªi erau siguri de mîntuire
prin ceea ce a fãcut Hristos pentru mîntui r e , nu pr i n ceea ce face
omul. Eu unul, fraþii mei, aºa am vãzut cã era la început dragostea
dintî i a fr a þilor. Oastea cea dintîi a fost dragostea cea dintîi. Dar
diavolul, faraonul Egiptului, duºmanul de moarte al Bisericii Vii, cum
a alergat în urma lui Israel, tot aºa va al e r ga ºi în urma fraþilor ºi
surorilor ºi nu se lasã pînã ce nu-i înºalã pe unii cu acelaºi duh de
înãlþare, de întîietate, de cîrtire.
Apostolul Pavel parcã pentru noi a scris cuvintele: din mijlocul
vostru.; din mijlocul nostru, adicã al Oastei, se vor scula oameni care
vor învãþa lucruri stricãcioase, ca sã-i atragã pe ucenici de partea lor.
Iar Duhul Sfînt completeazã: Astãzi s-au împlinit Cuvintele acestea din
Scripturã. ªi cum a vrut atunci o femeie sã proroceascã, aºa ºi astãzi
sînt femei care se ocupã sã proroceascã din mintea ºi din firea lor. Aºa
s-a întîmplat cu Apostolul Pavel cînd lui personal îi spunea Duhul sã
meargã la Ierusalim
( Fap Ap 20, 22), iar alþii, minþind prin duhul lor, îi ziceau sã nu se
ducã ( Fap A p 2 1 , 4 ) . c ar e duh s pune a a devã r ul ºi care trebuia
crezut? Al lui Pavel sau al ucenicilor acelora? Desigur cã al lui Pavel.
Ceilalþi au luat Numele lui Hristos ca sã mintã, cum scrie în Psalmul
139, 20. Nu mã fac vrãjmaºul nimãnui spunîndu-vã adevãrul. Sfãtuim
frãþeºte pe surori sã nu se amestece în conducerea Bisericii, sã nu se
amestece niciodatã, nici în a a dunãr i l or, c um fãceau femeile din
adunarea din Corint. Sã luãm mai bine exemplul de viaþã al Maicii
Domnului, cãci diavolul îndeamnã la cîrtire, la rãzvrãtire.
ªi cine îl ascultã, aceluia Dumnezeu îi trimite alt duh. Dumnezeu,
nu a l tc i ne va, c hi a r Dumne ze u îi trimi te un a l t duh. Un duh de
ameþealã, care îl face pe om sã nu mai ºtie ce-i cu dînsul. Nu mai este
vesel. Nu mai este plin de bucurie, de nãdejde. Se vede pe faþa lui o
schimbare tristã. În inimã are îndoialã, iar pe alþii îi priveºte de sus în
jos. Duhul acela de ameþealã este dat de Dumnezeu ºi se aflã scris în
Isaia 19, 14. La unii care nu s-au mulþumit cu cît le-a dat Dumnezeu,
le-a trimis ºi cîte un duh rãu. Ca lui Saul. Citiþi bine la 1 Samuel 16,
14. ªi ca lui Abimelec, în Judecãtori 9, 23. Tot Dumnezeu trimite ºi
o lucrare de rãtãcire, cum scrie la 2 Tesaloniceni 2, 11, celor ce nu
pãstreazã dragostea adevãrului. Numai prorociile mincinoase schimbã
ºi strîmbã cãile drepte ale Domnului. Exemplu real: cînd Apostolul
Pavel îl lãmurea pe un om cum sã vinã la credinþã, iatã cã ºi un proroc
mincinos cãuta ca sã-l abatã de la credinþã.
Pag. 284

ªtiþi ce-a zis Pavel? Om plin de toatã viclenia, nu mai încetezi tu

s ã s tr î mbi c ã i l e drepte ale Domnului? ( Fap Ap. 31, 2 ) . Me r ge a
alãturi de Pavel, dar cãuta numai sã strice. Cuvîntul lui Dumnezeu ne
spune ºi azi cã: Prorocii prorocesc în Numele Meu - zice Domnul -
dar Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncã, ci ei vã prorocesc de la
ei niºte vedenii mincinoase, prorocii deºarte, nãscociri ºi închipuiri
scoase din mintea lor stricatã. Exact cum spune Ieremia 14, 14. Cu
aceste cuvinte mã adresez numai fraþilor ºi surorilor noastre care mai
practicã învãþãturi greºit înþelese ºi împotriva Bisericii. Domnului Isus
a zis: Eu am vorbit pe faþã totdeauna ºi n-am spus nimãnui în ascuns
nimic ( Ioan 18, 20 ). Cineva! Cineva o sã rãspundã odatã pentru tot
ce se stricã în Lucrarea aceasta a lui Dumnezeu ºi la noi, la Dersca,
î n Lozna , l a Streteni. Cum i-a oprit Dumnezeu pe Core, Da ta n º i
Abiram, sã nu mai strice pe cei din vechime, tot aºa i -a oprit ºi în
zilele noastre pe uni i , ca sã nu se mai strice Lucrarea Oastei prin
pãrþile noastre. Bãgaþi de seamã, cã nu din urã vã vorbesc, ci sã putem
lua o lecþie bunã. Dintre aceºtia o sã amintesc pe cîþiva: sã-l amintesc
pe Haralambie Paraschiv de la Broscãuþi, cum cãuta sã strice Oastea
Domnului. Pe Petricã Strungarul de la Dumbrãveni, care a venit ºi a
stricat Oastea Domnului prin pãrþile noastre.
Pe Petricã Ilas de la Serviceºti. Pe Vasile Valin Nelu de la Rãdãuþi.
ªi pe Andrei Buhãianu, care mai mult a fost el înºel a t. Pe fr a te l e
Sil ve s tr u Ba r bã , ve ni nd c u un c a mi on pl i n de oameni, cînd cu
accidentul care l-a avut; numai el a murit dintre toþi. ªi Dumnezeu
spune: Eºti al Meu! De vei trece prin ape ºi foc, te voi scãpa! Dar pe
ei nu i-a scãpat, pe nici unul. Fraþilor, nu sînt lucruri de glumã! Cum
le-a arãtat Dumnezeu, sã nu ne mai strice pe noi! I-a luat de pe pãmînt
mai devreme, ca sã nu ne mai strice pe noi. I-a luat de pe pãmînt mai
repede, sã nu ne mai strice. Moa r tea l or poa te s ã fie o lecþie de
învãþãturã pentru toþi cei de azi, care vor mai face la fel ca ei. Bãgaþi
de seamã ºi iarãºi bãgaþi de seamã voi, toþi cei ce îndrãzniþi sã stricaþi
o Lucrare a lui Dumnezeu ºi a Bisericii Lui! Cu fraþii de alte crezuri
nu avem nimic. Regretãm cã unii dintre ei se mai dedau l a a ta curi
neîntemeiate în contra noastrã - ºi aºa ceva este ruºinos din partea lor.
Biblia nu dã voie cuiva sã judece pe cei din afarã ºi scrie cã: Nu este
treaba voastrã ºi nu este datoria voastrã sã judecaþi pe cei din afarã,
ci numai pe cei dinãuntrul vostru. Cît pe cei din afarã de voi, îi judecã
Dumnezeu. Noi nu facem parte din cultul lor, ºi deci sîntem în afarã
de ei. Atunci ei de ce se amestecã? Ce vor?
Cu ce drept ºi pentru ce ne judecã pe toate drumurile ºi ne criticã
credinþa noastrã? Calcã Scriptura cu toatã pretenþia cã au Duhul lui
Dumnezeu, dar Duhul lui Dumnezeu nu face atacuri de a c e s te a de
felul lupilor asupra turmelor de oi. Eu am dovezi clare cã procedeazã
în felul lupilor asupra turmelor de oi. Eu am dovezi clare de tot ce fac
ºi spun ei. Sã nu uite niciodatã cã nu noi am plecat dintre ei, ci ei au
pl e c a t dintre noi. Asta nu le spune nimic? Nu-i frumos sã fie atîta
bîrfealã ºi defãimare c î tã poate ieºi din gura unora, în Numele lui
Dumnezeu. De credinþa ºi rînduiel i l e e vr e i l or, a l e tur c i l or, al e
chinezilor, ale indienilor nu spun niciodatã cã ar fi rele.
 Pag. 285

Dar la noi nimic nu-i bun! Totul este rãu. Totuºi îl putem felicita
pe preºedintele unui cult care, într-un articol, a scris aºa: Nu este bine
sã se neglijeze Cuvîntul lui Dumnezeu din Biblie ºi sã se cãlãuzeascã
cineva dupã niºte prorocii, vede ni i º i a l te lucruri vestite de alte
persoane. Noi trebuie sã ne uitãm la un credincios dupã roadele lui,
ºi nu dupã darurile ce le are. Darurile lipsite de roade tot la pierzare
duc. Citiþi clar la Matei 7, 22. Iar roadele, chiar lipsite de daruri, duc
la mîntuire. Citiþi la Romani 6, 22. Apoi unele sufle te - s c rie mai
departe preºedintele acelui cult, mai ales femei, au crezut cã pot fi
prorociþe, ºi vai, ce mult au stricat acestea, ca ºi cele de la Ieremia 23,
3 ºi Ezechiel 3, 13! În încheiere, fraþilor, nu vreau sã nu ºtiþi cã cei
din poporul Domnului din vechime toþi au fost botezaþi prin nor ºi în
ma r e , pr i n Moi s e ; toþi au mîncat aceeaºi mîncare duhovniceas cã
dintr-o Stîncã Duhovniceascã - ºi stînca era Hristos. Totuºi cei mai
mulþi dintre ei n-au fost plãcuþi lui Dumnezeu, cãci au pierit în pustie.
ªi aceste lucruri s-au scris nouã ca sã ne fie de mãrturie, drept pilde,
ca sã nu poftim dupã lucruri rele, aºa cum au poftit ac ei de atunci;
citiþi la Corinteni 10, 1-6. ªi mai zice Sfîntul Apostol Pavel: pentru
voi am spus aceste lucruri, în icoanã de vorbire, ºi vã învãþãm ca sã
nu treceþi peste ceea ce este scris. Sfîntul Pavel îi laudã ºi-i fericeºte
pe cei cîþiva statornici în credinþã, atît pe cei din vremea lui, cît ºi pe
cei din vremea de astãzi (2 Tes 3, 4).
Azi ºi mîine, cînd vreo încercare va veni sã vã cearnã ºi pe voi, fiþi
statornici, fiþi tari, c u r ã bdar e, ca ni c i unul sã nu dea napoi. Nu
v-abateþi din calea pe care v-aþi legat ºi-aþi por ni t l a - nc e put, cu
credinþã mereu, cu rãbdare, vã urmaþi drumul drag cunoscut. Strîngeþi,
strîngeþi grîul acesta duhovnicesc pentru noi, cei din Lucrarea Bisericii
ºi a Oastei Domnului. Se întîmplã sã treacã anii cei de belºug ºi sã
vinã anii cei de foamete ºi de lipsuri duhovniceºti. Cui nu cunoaºte
Biblia, cui nu cunoaºte nici Oastea Domnului. ºtiu cã nu-i va plãcea
ce am vorbit eu, dar am spus numai adevãrul. Domnul Cerului sã vã
rãsplãteascã cum ºtie El osteneala voastrã, prezenþa ºi atenþia acordatã.
Amin. Slãvit sã fie Domnul!
Pag. 286

Steagul Oastei fluturã

Vorbirea fratelui Traian (Bucureºti) la nunta de la Lozna (Botoºani)

- mai 1981

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh! Din toatã inima

s punem: Slãvit sã fie Domnul! Am citit cu c î tva ti mp î n ur mã un
articol scris de fratele Traian Dorz despre adunarea Oastei Domnului
care a avut loc în 12-IX-1937. Printre minunatele cuvinte care au fost
scrise acolo, le-am gãsit ºi pe aces te a pe c a r e l e spun exact aºa:
Steagul dragostei flutura peste toþi. Nici unul nu era mare ºi nici unul
nu era mic. Toþi eram egali. Iar dragostea coboarã orice deal ºi ridicã
orice vale. Steagul dragostei, poate ca niciodatã, a fluturat ºi peste
strîngerea noastrã începînd de asearã. Nu ºtiu cine s-a putut ruga în
felul acesta, ca Dumnezeu sã poatã da o binecuvîntare atît de mare,
la care foarte mulþi dintre noi nici nu ne-a m aº te pta t º i nu ne-am
gî ndi t. Ste agul dragostei a fluturat peste vorbirea fiecãrui fr ate.
Steagul dragostei s-a putut vedea în fiecare poezie. Steagul dragostei
s - a putut ve dea mai ales în fiecare cîntare. Ce frumos e s te º i ce
minunat este cînd steagul dragostei fluturã peste toþi!
Cînd nimeni nu e mare ºi nimeni nu e mic. Ceea ce n-au putut face
de-a lungul istoriei rãzboaiele, ceea ce n-a putut face forþa, ceea ce
n-au putut face universitãþile ºi raþiunea, a fãcut steagul dragostei, a
fãcut dragostea lui Dumnezeu. În ce chip minunat ne-a unit Dumnezeu
pe fiecare! Mã gîndesc cã sîntem veniþi din atîtea colþuri de þarã, cã
avem în viaþa noastrã atîtea feluri de educaþie. Ca oameni, ca structurã
pãmînteascã, avem în noi atîtea înclinaþii, dar, cu toate acestea, noi,
care am simþit-o, care am vãzut-o ºi care am citit-o, am trãit-o aici. Pe
feþele frãþiilor voastre am vãzut lacrimi ºi am zis: Minunatã lucrare
face dragos te a ! ªi vr e a u s ã ami nte s c a i c i un c uvînt al lui Gala
Galaction care a fost rostit odatã la o adunare - ºi sînt ºi eu fericit cã
pot sã îl rostesc aici. El spunea: Noi avem o limbã comunã: iubirea.
Sã o vorbim în cuvînt înflãcãrat. Sã folosim aceastã limbã comunã a
dragostei ºi iubirii lui Hristos, care înfrãþeºte popoarele. Pe Aleea
Filozofilor, acum 9 ani, din Isus Biruitorul nr. 5-6 din 15-II-1947 care
alungã urîtul, care alungã dezbinãrile ºi împuþinãrile de fiinþe bune. Sã
ne iubim unii pe alþii cu adevãrat, pe cît este cu putinþã.
E un lucru minunat, este un lucru mare aceasta! Cel care iubeºte
- zice Sfîntul Apostol Ioan - este nãscut din Dumnezeu. Sã poþi iubi,
în primul rînd, trebuie sã fii un om îndumnezei t, tr e bui e s ã fii, în
primul rînd, un om transformat. Dacã am ajuns în starea aceasta ca sã
ne iubim unii pe alþii di n toatã i ni ma , a tunc i s ã ºtiþi cã aici sînt
cuprinse toate legile ºi toþi prorocii. Dragostea este steagul care fluturã
peste toþ i , c um s-a spus cã era ºi la ultimul sfat general al Oastei
Domnului din 1937. De aceea am spus ºi noi astãzi tot aºa: Dragostea
este steagul care fluturã ºi peste adunarea noastrã. Duceþi-vã acasã ºi
spuneþi ºi celor care nu au putut sã vinã a i c i c ã dr a gos te a a fost
steagul care a fluturat peste toþi. Începînd de asearã ºi pînã acum,
nimeni dintre noi nu a fost mare ºi nimeni dintre noi nu a fost mic.
Toþi am fost egali, toþi am fost fraþi.
 Pag. 287

Duceþi-vã acasã ºi spuneþi mai departe cã sîntem hotãrîþi sã

rãmînem pînã la moarte angajaþi în aceastã Lucrare. Sã nu pãrãsim
Biserica ºi nici voluntariatul Oastei. Vom rãmîne pînã la sfîrºit ºi vom
lupta în numele acestui steag a l dr agos te i . Cu buc ur i e , dar ºi cu
nãdejde cã toate ostenelile ºi luptele noastre nu vor fi acoperite nici de
pãmînt, da r ni c i de a ni . Cã ti mpul n-are nici o putere în faþa lui
Dumnezeu. Cã timpul este anemic, cum anemicã este furnica în faþa
puterii unui om, de exemplu. Cã nici pãmîntul ºi nici a nii nu ne-ar
putea ºi nu ne pot acoperi ºi nu ne pot îndepãrta de steagul dragostei
lui Dumnezeu cu care Dumnezeu ne-a iubit ºi pe care l-a plantat în
inima noastrã ºi în adunarea noastrã, ºi în Lucrarea noastrã. Atît de
mult a iubit Dumnezeu l ume a - zi c e Sfî ntul Ioa n, - încît a dat pe
Singurul Sãu Fiu, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã
veºnicã.
ªi, pentru cã sîntem într-un prilej aºa de fericit ºi pentru cã
dragostea este steagul care fluturã peste noi , a º vr e a s ã vã pun o
întrebare: care dintre voi pînã în ceasul acesta n-aþi auzit ºi n-aþi ºtiut
cã poate Dumnezeu sã iubeascã în felul acesta? Vreau sã vã spun în
mod sincer, poate cã nu ne-am mai vãzut pînã la ceasul acesta: dacã
nu v- a þ i a pr opi a t de Domnul Is us , da c ã nu a þ i cr e zut î nc ã î n
Dumnezeu. Dacã nu aþi pornit încã pe urmele Lui. Dragii noºtri, nu
mai staþi nici un moment deoparte. Apropiaþi-vã de El, Piatra cea vie,
care este Episcopul sufletelor noastre. El ne-a iubit ºi S-a dat ca Jertfã
de Rãscumpãrare pentru sufletele noastre. La un mormînt din Paris,
groparii au observat cã venea cineva în fiecare zi ºi plîngea ºi se ruga
la marginea lui. ªi ori de cîte ori pleca, lãsa cîte un buchet de flori la
mormînt. Groparii s-au apropiat odatã de cel în cauzã ºi l-au întrebat:
- Spune-ne, zic ei, te vedem în fiecare zi cã vii aici, de multã
vreme. În mormîntul acesta cumva doarme tatãl dumitale?
- Nu, le rãspunse el.
- Atunci mama dumitale?
- Nici, zise el.
- Atunci, desigur cã vreun frate?
- Nu!
- Dar cine e?
- Dragii mei, am sã vã spun cine este aici. Era în vremea cînd îºi
purta rãzboaiele Napoleon ºi ceilalþi. ªi aºa era legea pe atunci: cineva
putea sã te înlocuiascã în rãzboi, sã meargã el în locul tãu. Eu aveam
13 c opi i c înd am fost chemat la rãzboi, dar un vecin vine la mine
seara ºi îmi spune: Dragã vecine, rãmîi acasã ºi îþi creºte copiii, cãci
mã voi duce eu pe front în locul tãu. ªi dacã va fi sã mor, eu am sã
mor cu inima împãcatã cã am murit pentru cineva. Cãci în urma ta ar
rãmîne 13 guri flãmînde de pîine, dar în urma mea nu rãmîne nimeni.
ªi a plecat ºi a murit în locul meu pe front, iar ca recunoºtinþã cã el
a murit în locul meu pe front, vin în fiecare dimineaþã ºi în fiecare
searã ºi plîng la mormîntul acesta care pãstreazã în el pe cel mai mare
binefãcãtor al meu. Cel mai mare binefãcãtor al nostru este Domnul
Isus Hristos. El a murit pentru noi. El, pe dealul Golgotei, pe Cruce,
a cîntat cîntarea cea mai dulce care poate fi cîntatã vreodatã în limba
universalã care existã, care înfrãþeºte neamurile ºi popoarele - ºi care
este dragostea.
Pag. 288

George Enescu mãrturisea cu un prilej ºi spunea: Arta ori este

iubire, ori nu este nimic! Pentru a face artã nu-i neapãrat nevoie sã ºtii
sã ºlefuieºti piatrã cu ciocanul ºi cu dalta; ci a face artã este sã ºtii sã
iubeºti cu adevãrat. A face artã nu înseamnã neapãrat sã ºtii limbi
strãine sau sã ºtii cine ºtie ce lucru mare. Nu-i neapãrat sã fii savant,
om mare sau profesor, ci sã ºtii sã iubeºti. A face artã înseamnã a ºti
sã iubeºti ºi a ºti sã iubeºti înseamnã a face artã. Noi, toþi cei care
iubim, noi facem artã. Dragostea a fost steagul care flutura peste toþi
- s-a spus la acel sfat general al Oastei din 1937. Aºa trebuie sã ºi
rãmînã în Oastea Domnului. Dragostea sã fie steagul care sã fluture
în toate veacurile, pînã cînd va voi Dumnezeu sã þinã steagul acesta
sus în Biserica noastrã ºi în neamul nostru, ºi în poporul nostru; ºi
pentru toþi cei care vor mai fi chemaþi de Dumnezeu în mod special
ºi aduºi din întuneric la luminã, ca sã guste pãrtãºi a dr a gos tei lui
Dumnezeu. În Lucrarea acesta lãsatã moºtenire de înaintaºii noºtri, le
dorim din toatã inima celor care vor veni dupã noi sã pãstreze steagul
Oastei tot fluturînd biruitor în dragoste. Steagul dragostei sã fluture,
pentru cã ne înfr ã þ e º te , ne dã putere, ne învioreazã, ne ridicã din
slãbiciuni, ne înflãcãreazã ºi ne pune pe niºte aripi de vultur, cum
niciodatã nu ne-am gîndit noi. Sã ne grãbim, iubiþilor, ca, atîta vreme
cît se mai spune astãzi, sã ne iubim unii pe alþii cu atît mai mult cu cît
ºtim cã vremea s-a scurtat.
O veche legendã din vremea abisinienilor vorbea despre oraºul
Haran. Spune istoria cã oraºul Haran a fost întemeiat acum 600 de
ani. Totuºi el a pãstrat ºi pãstreazã ºi azi unele obiceiuri proprii foarte
vechi. În zorii zilei, spun unii care au fost pe acolo, ºiruri lungi de
locuitori se scurg pe cele 5 porþi, mînînd cirezi de vite spre pãºunile
de pe de a l ur i º i de pe vã i . Apoi seara, ei se înapoiazã iarãºi cu
legãturile de cereale, cu lemne ºi cu nutreþ. Porþile se închid apoi cu
strãºnicie la asfinþit, dar pãzitorii sau cei care fac de strajã la poartã
strigã cu glas tare celor care încã n-au intrat: Saile! Grãbiþi-vã! Dupã
aceastã chemare, poarta se închide, iar cei rãmaºi afarã trebuie sã
aºtepte pînã în dimineaþa zilei urmãtoare - dacã vor mai ajunge aceastã
dimineaþã. Cãci pe afarã umblã fiare sãlbatice: ºacalii, hienele, ºi îi
atacã. ªi mulþi dintre cei care rãmîn afarã, dimineaþa sînt aflaþi morþi.
Iatã, iubiþii mei fraþi ºi surori ºi cei care aþi venit pentru prima datã la
o astfel de întîlnire minunatã, iatã cã o astfel de învãþãturã minunatã
ne aratã ºi oraºul din Abisinia. De aici noi trebuie sã înþelegem cã
mîntuirea noastrã e intrarea pe Poarta Vieþii.
Prin Poarta despre care zice Domnul Isus: Intraþi pe poarta cea
strîmtã, cãci largã este calea care duce la pierzare ºi strîmtã este calea
care duce la viaþã ºi foarte puþini intrã pe ea. Sã ne grãbim sã intrãm
pe Poarta aceasta strîmtã pînã mai este ziuã, pînã se mai spune astãzi.
Vine noaptea, iubiþii mei fraþi ºi surori, vine noaptea. Poarta se va
î nc hi de c î nd s tr ã j e r ul mor þ i i va striga: Sai l e ! Str i gã m º i noi :
Grãbiþi-vã!, curînd s-a sfîrºit, s-a terminat cu totul! Saile! - iubiþilor
fraþi ºi surori ºi ascultãtorii noºtri iubiþi: Grãbiþi-vã, grãbiþi-vã, cãci
vine moartea! Grãbiþi-vã, cãci se apropie sfîrºitul. Mîntuitorul spune:
Lucraþi pînã este ziuã ºi intraþi pînã mai este ziuã, cãci vine noaptea,
vine moartea, c î nd ni me ni nu va mai putea lucra ºi nimeni nu mai
poate intra pe Poartã.
 Pag. 289

În viaþa Bisericii noastre ºi în vremurile noastre, existã, lãsatã de la

strãmoºii noºtri, credinþa cã, dupã ce omul moar e , se mai pot face
pentru e l r ugãc i uni . Da r pe ntru mine ºi pentru tine care am auzit
Cuvîntul, dacã nu vrem sã-l împl i ni m, nu se mai poate face nimic,
pentru cã noi vom pleca cu ce ne-am pregãtit. Mîntuitorul spune: ºi
nu vreþi sã veniþi la Mine, ca sã aveþi viaþa. Voi veþi muri în pãcatele
voastre. Nu vã înºelaþi singuri! Am fost la o înmormîntare, la un unchi
al meu, cu mulþi ani în urmã. Vã rog sã mã credeþi cã am fost la multe
înmormîntãri, dar niciodatã nu am trãit sentimentul pe care l-am trãit
a tunc i . Nu e r a o î nmo r mî nt a r e a unui c r e d i nc i os , ci e r a o
înmormîntare în mod l ume s c , c u mî nc a r e º i bã uturã la marginea
cimitirului ºi a gropii, cu mîncare ºi bãuturã acasã. Dar ca rudã, m-am
dus, ºi vã spun cã am trãit cel mai puternic sentiment din viaþa mea.
Dupã ce pãrintele ºi-a fãcut datoria sa dupã cum l-a învãþat Biserica,
a cerut un hîrleþ ºi mi-a cerut mie sã-l þin de o mînã, sã nu alunece în
groapã, cãci pãmîntul în pãrþi era înclinat în jos. Iar el a luat hîrleþul
ºi a fãcut în cele 4 pãrþi ale gropii 4 cruci ºi a zi s a º a: Pecetluim
mormîntul a c e s ta pî nã l a c e a de - a Doua Ve ni re a Domnului, în
Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin. ªi a fãcut în
cele 4 colþuri ale mormîntului un semn al crucii cu hîrleþul, 4 gropiþe
mici.
Pecetluim mormîntul acesta pînã la cea de-a doua venire a
Domnului, în Numele Sfintei Treimi. ªi a întins hîrleþul de-o parte ºi
de alta. Mi-am adus atunci aminte, cu un puternic simþãmînt, ce spune
în cartea lui Iov: Atunci cînd omul moare, rãmîne întins ºi nemiºcat,
este dus în mormînt ºi i se pune o strajã la mormînt. Îngerul ne pune
l a mor mî ntul nos tr u s i gi l i ul pî nã la Ve ni r e a c e a de - a Doua a
Mîntuitorului nostru. Iatã, acum de sãrbãtori, de 1 mai, s-au sigilat
toate întreprinderile ºi instituþiile de stat ºi nu are nimeni dreptul sã
rupã sigiliile, decît cei autorizaþi. Pãrintele sigileazã mormîntul cînd ne
pune în groapã pe noi ºi numai atunci cînd vine Hristos, la cea de-a
Doua Venire, se rupe sigiliul, ºi noi sîntem gãsiþi în mormînt exact aºa
cum ne-am dus ºi cum ne-am pregãtit pentru aceastã întîlnire mare: ori
împãcaþi cu Dumnezeu, ori neîmpãcaþi cu Dumnezeu! ªi spunem fãrã
ruºine cã nu mai este nimeni - dacã-L alungãm pe Dumnezeu - nu mai
este nimeni altul care sã ne sprijine în mormînt, care sã fie alãturea de
noi în groapã. Se pune sigiliul ºi aºa ne gãseºte Domnul. Cum în limba
abisinianã saile! înseamnã grãbiþi-vã!, sã ne grãbim ºi sã intrãm încã
din timp în Împãrãþia lui Dumnezeu, cît încã mai sîntem în viaþã, nu
la moarte, cãci atunci:
Cu-o pomanã ºi cu-o slujbã, raiul nu-l vei dobîndi! Semnul
dragostei de la nunta aceasta a dovedit cã încã mai este timp ºi încã
mai este loc, cît încã n-am trecut din viaþa aceasta în cealaltã. Mai este
loc, mai este har la nunta Ta . Aº a s pune o c î nta r e . Î l r ugãm pe
Domnul sã ne ajute ºi pe fraþi îi rugãm din toatã inima sã ne înþeleagã
ºi sã ne sprijine în lucrare. A amintit aici foarte frumos fratele Micu.
Îi rugãm pe fraþi sã ierte cînd mai greºim în cuvînt. Fraþilor, noi nu
avem alte încredinþãri strãine, dar mai greºim în vorbirea noastrã fãrã
sã ne dãm seama; greºim într-un anumit fel. Frãþiile voastre, vã rugãm
sã ne iertaþi.
Pag. 290

Dar nu ne condamnaþi, cãci cunoaºtem ºi sîntem conºtienþi cã vom

rãspunde în faþa lui Dumnezeu de fiecare cuvînt, de fiecare sfat pe
care l-am dat în adunarea lui Dumnezeu. În Cuvîntul Sfînt scrie: Cine
nu greºeºte în vorbire este un om desãvîrºit ºi poate sã-ºi þinã în frîu
tot trupul sãu. ªi faptul cã greºim în vorbire dove de º te cã încã nu
sîntem chiar aºa cum trebuie, dar avem nãdejde în Dumnezeu cã vom
ajunge ºi noi, cu anii, la vremea noastrã, în stare sã nu mai greºim în
vorbire. Deci Domnul sã ne ajute ºi vã rugãm ºi pe frãþiile voastre
acum, la capã t: Gr ã bi þ i - vã , gr ã bi þi-vã sã intraþi în Împãrãþia lui
Dumnezeu! S-ar putea ca niciodatã în viaþã sã nu mai avem o astfel
de chemare ºi de dorinþã vie! Veniþi acum la Dumnezeu, cîtã vreme se
poate spune Astãzi! Negustorul priceput, cînd gãseºte ocazia, cã de
multe ori dai haina de pe tine, care valoreazã 400 de lei din lipsã, cu
25 de lei ºi atunci negustorul priceput nu scapã ocazia de a lua haina
aceasta, ca sã o vîndã mai tîrziu cu un preþ mai mare. Omul priceput
folose º te as tfe l de pr i l e j . Dumne ze u c he amã ! Sînt niºte ocazii
minunate ºi rare din viaþa noastrã. Facã Domnul ca, aºa cum spune
Enescu ºi Gala Galaction, cã iubirea este o limbã universalã, nu numai
a i c i s ã o c î ntã m c u artã, ci sã o cîntãm ºi dincolo, în Î mpã r ã þ i a
Domnului, cînd va veni sã ne trezeascã din morþi ºi sã ne aducã în
Casa Dragostei, unde steagul Dragostei va flutura în toate veºniciile
peste noi toþi. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 291

Îndrãzneala ºi biruinþa

Vorbirea fratelui Popa Petru (Sãucani) la adunarea de la Sãucani -

1981

Îndrãzniþi, Eu am biruit ( Ioan 16, 33). Viaþa noastrã pe pãmînt

este o luptã neîntreruptã; avem de luptat cu un vrãjmaº neînduplecat.
Bã tr î nul º a r pe în Eden a început lupta cu cei 2 oameni, fãptur i l e
minunate ale lui Dumne ze u, pe care le fãcuse mai presus de toate
fãpturile ºi care purtau chipul ºi asemãnarea Lui. De aceea ºarpele, ca
sã strice planul ºi bucuria lui Dumnezeu, a ºi început îndatã lupta cu
a c e ste fãpturi minunate, ca sã-L î ntr i s te ze pe Dumne ze u º i s ã- l
nefericeascã pe bietul om. ªi primul atac l-a fãcut cu Eva, fãptura mai
sla bã ; punînd întîi îndoiala: Oare a zis Dumnezeu cu adevãrat? ªi
dupã aceea minciuna: Nu veþ i muri! ªi pe urmã mîndria: Veþi fi ca
Dumnezeu! ªi în felul acesta, bi a ta fãpturã a fost biruitã de ºarpe.
Iadul rîde, cerul se înfioarã! O, sãrmanã Evã, de ce nu l-ai întrebat pe
soþul tãu cînd ºoapta strãinã þi-a dat bineþe? O, unde erai tu? De ce
erai singurã în primejdia acestei lupte c u º a r pe l e ispititor? Eva -
singurã. O, fraþii mei tineri! Dumnezeu v-a dat o soþie care sã fie cu
voi, sã vã însoþeascã întotdeauna.
Nu le lãsaþi singure niciodatã, cãci ºarpele pîndeºte momentul sã
afle soþia singurã ºi sã încaiere lupta cu ea, s-o biruie. ªi cîte Eve n-au
c ã zut de-atunci în laþul întins de ºarpe î n mome ntul c î nd a u fos t
singure. O, Adame, oare tu ce fãceai cînd soþia ta stãtea de vorbã cu
ºarpele? Dumnezeu þi-a dat-o sã fie lîngã inima ta, dar atunci nu era
aºa. Ea trebuia sã fie cu tine la rugãciune, cu tine la meditaþie, cu tine
la muncã, cu tine la veghere, cu tine la bucurie, cu tine la durere. Sã
n-o laºi singurã, cãci singurã e slabã, e biruitã ºi cade, cum a ºi fost.
ªi dupã aceea, ce uºor i-a fost ºarpelui sã-l biruie ºi pe Adam! Acum
o avea pe Eva de partea lui. Avea unealta cea mai aproape de inima
lui Adam. Acum nici nu mai trebuia sã lupte cu el, cã Eva, dupã ce a
fost biruitã ºi pusã î n s l uj ba l ui , a fãcut ea slujba pentru cãderea
soþului ei. Cînd ea i-a dat mãrul, el nu a mai stat pe gînd, ci l-a luat
îndatã. Ce sã mai întrebe el pe Dumnezeu? ªi aºa au fost biruiþi cei
dintîi oameni. Iadul se bucurã. Edenul se înfioarã.
Cerul plînge. Peste faþa fericitã a raiului se coboarã zbuciumul
durerii de doliu cã ºi-a pierdut copilul iubit în lupta cu ºarpele care l-a
biruit. Atunci s-a fãcut în cer un sfat, dupã ce locul lui Adam a rãmas
gol în rai, cum rãmîne gol leagãnul unui copil înmormîntat, singurul
l a ma ma s a , c ar e º i ea, î ndur eratã, nu se mai poa te î mpã c a c u
pierderea odorului drag. Tatãl, Fiul, Duhul Sfînt, Sfînta Treime, a zis:
Cum sã Ne salvãm fiul pierdut în lupta cu ºarpele vrãjmaº, care Ni l-a
rãpus ºi Ni l-a biruit? Atunci s-a luat hotãrîrea sã vinã Fiul în lupta cu
ºarpele ºi, dupã ce-i va zdrobi capul, sã-i ia prada din gheare ºi sã-i
aducã înapoi la viaþã pe cei morþi în pãcate. ªi cînd a sosit plinirea
vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sãu, nãscut din femeie, nãscut sub
Lege, c a s ã - i r ãs c umpe r e pe cei c e e r a u sub Lege, pentru ca sã
cãpãtãm înfierea ( Gal 4, 4-5 ). Cerul începe sã se însenineze. Iadul
se cutremurã. Îngerii vin sã aducã pãstorilor vestea dulce a izbãvirii.
Pag. 292

ªarpele se duce la Irod ºi vrea sã înceapã lupta cu al 2-lea Adam,

care-l va zdrobi ºi-l va birui. Vine la Irod - unealtã mai puternicã decît
Eva cea dintîi, biruitã - cu gelozia, cu ura: Vezi, Iroade, ce ai fãcut!
Împãrãþia ta, scaunul tãu, titlul tãu sînt în mare primejdie! Mincinosul
nu zice: împãrãþia mea, ci a ta. S-a nãscut un Împãrat! Vezi unde ºi
cum, pînã nu-i tîrziu. Cautã sã lichidezi cu El. Iar Irod se dã îndatã în
mîna diavolului ºi începe lupta împotriva lui Dumnezeu. ªi, folosind
toa te me tode l e, c a utã s ã l upte , s ã ni miceascã ºi sã-L biruie pe
Dumnezeu, care vine sã salveze fãptura cãzutã în lupta cu ºarpele. În
ura lui înverºunatã, se foloseºte de puterea pe care o aveau soldaþii cu
sãbii, dar nu numai de atît. Se foloseºte de sinceritatea magilor, de la
care aflã vremea Naºterii. Se foloseºte de oamenii legii ºi ai religiei,
pe care îi aduce ºi de la care aflã locul unde era profeþit sã Se nascã
noul Împãrat. O, fraþii mei sinceri, cutremuraþi-vã aici, cãci diavolul
ºtie sã se foloseascã ºi de sinceritatea noastrã ca sã biruie în planurile
lui. Voi nu ºtiþi ce-i viclenia lui.
Nu spuneþi taina Lui vrãjmaºilor Lui. O, fraþii mei dragi, care citiþi
Scripturile, sã ne cutremurãm la gîndul cã Irod s-a folosit de ei cu
Scripturile. Ei nu aveau ºi Duhul care era autorul Scripturilor; cãci
dacã aveau Duhul, i-ar fi spus: Iroade, fii liniºtit! Acest Împãrat nu
vine sã-þi ia împãrãþia ta. Împãrãþia Lui nu-i din lumea asta. El vine cu
pace, pentru pace, sã aducã Anul de îndurare ºi vremuri de înviorare.
El are de luptat cu bãtrînul ºarpe din Eden, care i-a nefericit pe cei
dintîi oameni, biruiþi de el prin minciuna de care s-a folosit, cãutînd
sã ucidã ºi sã nefericeascã întreaga lume, toatã omenirea. Hristos vine
sã readucã iarãºi fericirea pierdutã atunci. Fii pe pace, ºi aºa eºti
bãtrîn. Cîtã vreme vrei sã trãieºti? Pînã ce va creºte acest Copil - chiar
dacã þi-L închipui - El e Copil ºi pînã peste 30 de ani nu poate sã-þi
i a î mpã r ã þ i a. Unde vei fi tu atunci? Aºadar, fii liniºtit! Dar e i nu
cunoºteau acest lucru, ca bãtrînul Simeon, care avea Duhul Sfînt ºi
trãia în post ºi rugãciune, în frica lui Dumnezeu, aºteptînd mîngîierea
lui Israel. Sã ne cutremurãm atunci cã ºi cei cu Scripturile se pierd pe
veci, dacã nu sînt oameni duhovniceºti ºi nu umbl ã în ascultare ºi
sfinþenie. Cu toate metodele lui, Irod ºi ºarpele au fost biruiþi. Isus
avea numai nevinovãþie ºi 2 suflete care-L creºteau. Hristos a biruit!
Cerul se bucurã. Iadul se cutremurã.
ªi Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca sã fie ispitit de diavol
( L u c a 4 ) . Urmeazã lupta mai departe. Isus a fost dus de Duhul î n
pustie. El ºtia lupta cea mare care va trebui sã o ducã cu ºarpele pînã-i
va zdrobi capul. ªi a mers în pustie, unde s-a înarmat cu rugãciunea
ºi cu postul. Scumpii mei fraþi care vreþi sã biruiþi, înarmaþi-vã ºi voi
cu rugãciunea ºi cu postul! Dar chiar atunci a venit di a vol ul s ã - L
ispiteascã, în timpul postului. Chiar atunci vine ºi la noi, în timpul
postului, sã ne ispiteascã ºi pe noi. ªi-a zis: Acum e flãmînd, acum sã
dau atacul. Pe primul Adam l-am biruit cu ispita mîncãrii. Sã încerc
ºi acum tot cu ea. ªi s-a apropiat diavolul de Isus . Auzi frate, s-a
apropiat diavolul de Isus. Doamne, ne înfiorãm la acest gînd. Atunci
cine oare mai poate fi scutit sã nu se apropie diavolul de el? ªi i-a zis:
Vãd cã eºti un om foarte credincios ºi hotãrît.
 Pag. 293

Pesemne ai mari planuri de viitor, dar uite, acum eºti numai cu

pietrele ºi ai sã mori de foame aici - ºi ce se va alege de marile Tale
planuri de viitor dacã mori de foame? Faci un pãcat ca acel care se
sinucide. Tu eºti un om credincios, eºti Fiul lui Dumnezeu, probabil.
Atunci ce greu Þi-ar fi Þie sã spui la pietrele acestea sã se facã pîini
ºi sã nu mori de foame? Isus i-ar fi zis: Adevãrat cã Mi-e foame ºi aici
nu am ce mînca. Dar omul e fãcut nu numai di n ma te r i e , e º i di n
spirit; ºi, prin urmare, nu va trãi numai cu pîine, ci ºi cu Cuvîntul lui
Dumnezeu. Deci Eu am rugãciunea º i Cuvî ntul º i pot s ã trãiesc.
ªarpele e biruit, iadul se cutremurã, cerul se însenineazã. Dar diavolul
nu se lasã, ci pregãteºte un alt atac. κi va fi zis: Isus acesta este un
om extraordinar. Hai sã înc e r c a l tfe l . Lui Adam atunci i-am spus
despre mîndrie, cã vor fi ca Dumnezeu, ºi am biruit. Sã vin ºi la Isus
cu mîndria. ªi L-a suit pe un munte înalt ºi I-a arãtat într-o clipã toate
împãrãþiile pãmîntului. Auzi, frate, diavolul L-a suit sus, sus de tot.
Ne-am gî ndi t noi oa r e l a as ta , c ã a tunc i c î nd uni i c opi i a l ui
Dumnezeu sînt suiþi sus, sus, la înãlþimi, de unde se uitã în jos la fraþii
lor, ne-am gîndit cã poate sã fie suiþi de diavolul? Ne-am gîndit oare?
Lui Isus i-a spus: Vezi Tu aceste mãriri ºi bogãþii? Sînt ale mele toate.
ªi Isus nu i-a zis: Minþi, nu sînt ale tale!
Cãci numai aceste mãriri lumeºti ºi lãcomia erau ale lui. Pãcatul era
cu adevãrat al diavolului. Þi le dau Þie dacã te vei închina mie. Adicã
voia sã spunã: Eu vãd cã Tu eºti un Om foarte credincios, un Om al
rugãciunii, pesemne vrei sã ajungi un om mare, iar eu Te pot ajuta în
privinþa a ce a s ta , c a s ã aj ungi mai uºor. Hai sã facem o învoialã
amîndoi! Eu nu zic ca Tu sã nu Te rogi - departe de mine acest gînd.
Nici nu zic sã nu crezi. Nu zic! Roa gã - Te , c ã vi n ºi eu cu Tine la
rugãciune, sã Te aºtept pînã te rogi. ªi apoi vino ºi Tu cu mine. ªi mã
aºteaptã sã merg pînã ici-colo, cã am ºi eu cîte ceva de lucru. Ba sã
mai mint, ba sã mai înºel, cã numai aºa pot sã trãiesc bine în lume.
Poþi sã ºi crezi, dar credinþa Ta o pãstreazã în Tine. În lume, fii ca
lumea, cã altfel lumea nu te primeºte în ea, dacã te faci prea sfînt.
Zilele trecute am vãzut cu durere un astfel de slujitor al religiei într-un
autobuz - ºi el spunea: Cu lumea trebuie sã cînþi, sã rîzi, sã joci, cã
numai aºa mai dau ºi ei ceva pentru bisericã. Altfel rãmîi singur!..
Doamne, ce grozãvie, sã faci învoialã cu diavolul, ca sã trãieºti bine
în lume! Dar Isus a zis: Înapoia Mea, satano, cãci iar este scris: Numai
Domnului sã te închini ºi numai Lui sã-I slujeºti. ªi chiar dacã am sã
mor sãrac, nu voi ceda nimic din ce este sfînt ºi nu voi primi o pîine
nemuncitã. Hristos a biruit. Iadul se înfioarã. Cerul se bucurã.
Dar satana încearcã din nou, zicîndu-ºi: Poate cã acest Isus nu
poate fi biruit cu lucruri pãmînteºti. El e un Om duhovnicesc, la El
tr e bui e sã aflu una din ispitele duhovniceºti. El e cu Cuvîntul , cu
Cuvîntul sã vin atunci ºi eu, tot cu Cuvîntul. ªi apoi diavolul L-a dus
în Ierusalim ºi L-a aºezat pe streaºina Templului ºi I-a zis: Dacã eºti
Fiul lui Dumneze u, aruncã-Te jos, cãci este scris cã El va porunci
îngerilor Sãi ºi ei Te vor lua pe mîini, ca sã nu-Þi loveºti piciorul de
vreo piatrã. Doamne, ce grozãvie! Diavolul vine cu Scriptura ºi-L suie
pe streaºina bisericii. Are el aºa putere sã-i suie pe fiii lui Dumnezeu
deasupra bisericii ºi sã le vorbeascã un adevãr din Scripturã, numai ca
apoi sã-i poatã birui ºi zdrobi.
Pag. 294

Aceste ispite sînt greu de biruit ºi chiar de cunoscut. Poþi sã crezi

cã la bisericã, cu Scriptura, sã fie un înger, nu un diavol. ªi diavolul
era la luptã cu Isus, la luptã cu Cuvîntul. Auzi, frate? Zicea pãrintele
Iosif cã diavolul predicã di n turnul bisericii despre încrederea în
Dumnezeu. El va fi zis: Tu eºti un om sfînt! Nu e nime ni c a Ti ne !
Uite biserica pe care stai în ce formã zace. Uite, slujitorii ei sînt ºi ei
niºte oameni pãcãtoºi! Nu-i vezi? ªi cu toate acestea, în ei cred toþi,
vin toþi, se închinã toþi. Îi fi Tu adevãratul ºi credinciosul Fiu, dar pe
Tine nu Te ºtie nimeni. Uite ce de lume adunatã la Templu - ºi se duc
înapoi tot flãmînzi ºi goi. Fã Tu o mi nune , fã o sãriturã ºi Te vor
vedea mulþimile - ºi Te vor admira, ºi Te vor crede, ºi vor veni la Tine
cînd vor vedea cum îngerii Te iau pe mîinile lor ºi Te pãzesc! Dar Isus
a zis: Eu nu vreau sã-Mi manifest credinþa Mea în acest fel. Eu cred
ºi dacã Tatãl nu tr i mi te ni ci un î nge r, º i da c ã - mi rup amîndouã
pi c i oa r e l e nu a m s ã mã l a ud cã Eu a m un da r, o c r e di nþ ã , o
descoperire deosebitã de fraþii mei. Carã-te de aici, cã-i scris: Sã nu
ispiteºti pe Dumnezeul tãu. Hristos a biruit! Iadul se cutremurã! Cerul
cîntã! ªi diavolul s-a depãrtat de la El pentru o vreme (versetul 13).
Isus ªi-a început misiunea Sa pentru care a venit. A mers în Nazaret,
în satul unde fusese crescut, ºi, dupã obiceiul Sãu, a intrat în sinagogã
în ziua sabatului ºi S-a sculat sã citeascã (versetul 16). O, fraþii mei
dragi, dupã obiceiul Sãu, duceþi-vã ºi voi în ziua sãrbãtorii la Casa
Domnului.
Faceþi-vã obicei ca al Lui ºi ca al Sfîntului Pavel
( Fap Ap 17, 2 ), cã mulþi zic azi: Aºa a fãcut Isus sau aºa, dar sã nu
uitãm cã acest obicei sfînt nu trebuie lãsat. Mulþimile aveau privirile
pironite spre El, cãci îi învãþa ca unul care avea putere. Învãþãturile
fãrã putere sînt ale oamenilor; pot sã fi e di ntr-o înþelepciune, din
obicei, dar nu au nici o putere. Numai cuvîntul cu putere este al lui
Dumnezeu. Cînd pãrintele Iosif era la 10 ani de Oaste, la o adunare
din Sibiu, dupã ce vorbiserã mulþi fraþi intelectuali vorbiri mari ºi
strãlucite, la sfîrºit, fraþii spuneau: Sã ne vorbeascã pãrintele Iosif. El,
slãbuþul, bolnavul, piticul, a spus: Fraþii mei, eu azi pot sã spun ca
Simion Bãtrînul: Slobozeºte, Stãpîne, pe robul Tãu, cãci vãzurã ochii
mei visul împlinit. Slãvit sã fie Domnul! ªi toatã adunarea a izbucnit
în lacrimi la simplele sale cuvinte. Oare ce a fost în aceste cuvinte?
Oare ce a avut omul acesta? Era Duhul ºi puterea lui Dumnezeu. Dar
i ni mi l e r e l e i mediat s-au schimbat. Satana începe din nou l upta ,
invidia, mînia, gelozia, ca la Irod. De unde are El º c oa l ã , unde a
învãþat? ªi L-au dus pe sprînceana muntelui, sã-L arunce în prãpastie,
sã scape de El. Era ºarpele cel vechi, care vedea cã se prãbuºeºte
împãrãþia lui. Hristos a biruit! Iadul se înfioarã! Cerul cîntã!
Dar cînd au adus-o fariseii pe femeia pãcãtoasã, oare nu era în
dosul lor ºarpele? Nu erau aceºti pretinºi sfinþi uneltele diavolului care
cãutau sã omoare? Cãci diavolul a fost ucigaº ºi mincinos. Ei ziceau:
Acum L-am prins. Dacã va zice: N-o omorîþi!, noi Îl omorîm ºi pe El,
ºi pe e a , c ã c a l c ã Le ge a s fî ntã. Dac ã va zi c e s - o omorîm, κi
c ontr a zi c e El învãþãtura Sa, cãci El a zis: Fiul Omului a venit s ã
mîntuiascã pe cei pãcãtoºi. Dar slãvit sã fie Isus Biruitorul, cã El a
bi r ui t ºi nu ªi-a cãlcat învãþãtura Lui ºi nici Legea, ci l e - a tr e zi t
conºtiinþa, sã-ºi vadã pãcatele lor. I-a descoperit fiecãruia pãcatul lui,
ca el sã ºi-l vadã ºi sã se pocãiascã.
 Pag. 295

Cine descoperã unora pãcatele altora are acelaºi duh cum au avut
fariseii. Isus nu descoperã pãcatele cuiva la alþii, ci fiecãruia pe ale lui.
Acesta e fe l ul Sã u! Unde nu e aº a , nu e Hr i s tos , ci e un duh de
ghicire, de vrãjitorie, care vrea sã-L imite pe Hristos, ca sã-i înºele pe
cei slabi (Matei 22, 23). Hristos a biruit! ªarpele se zvîrcoleºte! Vin
saducheii. Ateii, fãrã înviere, fãrã înger, fãrã duh
(Fap Ap 23, 8). Vin ºi ei sã-L ispiteascã. Adicã ºarpele era în dosul
lor. Tare vã rãtãciþi, le-a zis Isus, deºi ei credeau cã L-au prins, cã nu
poate sã le rãspundã la întrebarea lor. Vã rãtãciþi cã nu cunoaºteþi
Scripturile! N-aþi citit voi ce a zis Domnul despre înviere? Eu sînt
Dumnezeul lui Avraam, Isaac ºi Iacov. Este El oare Dumnezeul celor
morþi, nu al celor vii? ( Matei 22,31-32 ). Ei au rãmas de ruºine, cum
de ruºine vor rãmîne toþi cei care cunosc Scr i ptur i l e º i vi n s ã - L
ispiteascã pe Dumnezeu. Hristos a biruit! Versetul 15: Atunci fariseii
s-au sfãtuit cum sã-L prindã cu vorba ºi a trimis la El pe ucenicii lor,
împreunã cu irodianii. Doamne, ce grozãvie! - fariseii cu irodianii. Dar
c e l e gã tur ã aveau ei unii cu alþii? Fariseii - oamenii postul ui , a i
rugãciunii, ai religiei - cu oamenii lui Irod, pãgînul, necredinciosul,
desfrînatul. Se vede cã aveau legãturi, se vede cã l-au cumpãrat pe
Irod. Oameni care vã pretindeþi credincioºi, ce amar vã înºalã credinþa
care se amestecã cu vînzãri ºi trãdãri, care se amestecã cu lumea! I-au
adus un ban. Acum erau siguri de biruinþã, dar nu au reuºit. Credeau
cã va spune: Numai lui Dumne ze u s ã - I da þ i totul. Dar nu! Isus nu
învaþã aºa! Nu aºa ne învaþã Evanghelia!
Ci daþi întîi cezarului, daþi stãpînirilor ce sînteþi datori, ca apoi,
liniºtiþi ºi neîmpiedicaþi de nimic, sã-I puteþi da lui Dumnezeu cele ce
sînt ale lui Dumnezeu. Dar nu le amestecaþi niciodatã! Nu-I daþi lui
Dumnezeu cele ce sînt ale cezarului, ci cezarului sã i le daþi. ªi nu-i
daþi cezarului cele ce sînt ale lui Dumnezeu, ci lui Dumnezeu sã I le
daþi. Hristos a biruit! Iadul se cutremurã! În dosul lor era ºarpele! Dar
se apropie marea ºi ultima bãtãlie, cînd reuºeºte ºarpele sã intre în
Iuda . Pî nã a i ci a fost în dosul lor, dar acum intrã între ai Lui . Se
apropie mult, pentru ceasul greu. Acum are pe unul dintre ai Lui, cum
odinioarã o avea pe Eva, sã-l biruie pe Adam. Seara Cinei, ultima
searã cu cei dragi. Grãdina Gheþimani, unde S-a rugat cu sudori de
sînge. Aici a fost lupta cea mai grea! Nimeni, niciodatã nu s-a mai
rugat cu sudori de sînge! Cine ºtie prin ce chinuri a trecut Domnul în
acea noapte cînd a zis: Mi-e sufletul cuprins de o întristare de moarte.
Sau: Tatã, izbãveºte-Mã de cea s ul a c e s ta ! Ai c i l uptã Hristos cu
balaurul. În Eden era ºarpe, acum este balaur. Iar dupã 3 ceasuri de
luptã, balaurul a fost biruit ºi Isus a zis: - Facã-Se voia Ta,
de acum pot sã sufãr liniºtit chinurile trupeºti, cã pe cele sufleteºti
le-am biruit. ªi pînã pe Gol gota nu L- a s l ã bi t c u batjocurile, cu
bãtãile, cu chinurile, crezînd cã nu va rãbda ºi va face o minune, sã
fie nimiciþi vrãjmaºii, ca apoi sã fie nimicitã mîntuirea noastrã. Dar El
a rãbdat! Cine ar fi crezut vreodatã cã Dumnezeu va birui rãbdînd ºi
cã vrãjmaºul rãzbunãtor va fi zdrobit tocmai prin rãbdare ? Dar pe
Gol gota s e dau ultimele zvîrcoliri, cînd ajunge în faþa morþii. De
fiecare tînãr se înduioºeazã orice inimã, numai de Isus nu s-a înduioºat
nimeni. Numai pe El Î l batjocoreau. Numai împotriva Lui strigau.
Numai de El nu se înduioºau. Cã ºarpele aþîþa mereu. Lupta nu era
încheiatã încã!
Pag. 296

Pãmîntul s-a cutremurat. Soarele s-a întunecat în ceasul greu al

acestei lupte. Catapeteasma bisericii s-a rupt în 2. Vezi, suflete al
meu, cum se luptã Dumnezeul tãu cu ºarpele care te-a biruit pe tine?
ªi Isus a strigat: Sfîrºitu-s-a! Cerul s-a deschis! Tatãl a primit Jertfa!
Iadul a fost biruit ºi balaurul a fost zdrobit de El. Slavã veºnicã Þie,
Marele Biruitor! Tu ai biruit prin moartea Ta, cu moartea Ta cãlcînd
moartea noastrã, ºi ne-ai adus º i nouã bi r ui nþ ã prin Jertfa Ta. Tu
veºnic eºti biruitor! O, fraþii mei, îndrãzniþi, cãci Hristos e viu. El a
biruit. El îi cheamã azi pe toþi pierduþii, pe toþi cei care au fost biruiþi.
Veniþi toþi sãrmanii ºi amãrîþii la Hristos Cel Viu! El a biruit! El e viu!
El vã iubeºte. Veniþi voi, bolnavi ºi strãini. Spuneþi-le celor slabi de
inimã: Fi þ i tar i , nu vã te me þ i ! Hristos a biruit. ªi voi veþi birui.
Îndrãzniþi, El a biruit. Dar acum lupta se mai dã încã o datã cu fiecare
în parte ºi trebuie ºi noi sã biruim. În luptã nu-i tot una sã fii biruit
sau sã birui. În luptã nu toþi biruie. Unii dezerteazã, alþii cad prizonieri
ºi numai unii biruie. ªi ei sînt premiaþi, biruitori. Dacã noi astãzi avem
o mîndrã þarã, fr umoa s ã º i bogatã, este pentru cã am avut oameni
viteji, oameni mari, care au luptat cu îndrãznealã ºi au biruit. Sîngele
lor este la temelia credinþei, a Bisericii noastre ºi a Patriei noastre.
Dacã azi avem o Lucrare sfîntã în care sîntem binecuvîntaþi, dacã azi
avem hranã bogatã pentru sufletele noastre, dacã mesele noastre sînt
pl i ne , dacã avem cîntãri cum n-au mai fost de cînd pãmîntul, e s te
datoritã marilor înaintaºi care au luptat cu îndrãznealã ºi au biruit.
Cum sã nu preþuim noi aceste comori unice care ni s-au cîºtigat cu
muncã ºi cu mari jertfe ºi ostenealã? Ei au bi r ui t! Bi r ui nþ a stã în
îndrãznealã ºi îndrãzneala în încredere, neprihãnire ºi dragoste. ªi noi
avem de luptat cu ºarpele cel vechi ºi avem nevoie de îndrãznealã
s fî ntã, ca sã biruim ºi noi. Fãrã îndrãznealã nu e s te bi r ui nþ ã , i a r
îndrãzneala stã în dragoste fierbinte, într-o încredere puternicã ºi o
viaþã neprihãnitã. Fãrã aceste 3 nu poate fi biruinþã, numai înfrîngeri
ºi cãderi. Luãm ca pildã de îndrãznealã pe tînãrul David, care s - a
luptat cu uriaºul ºi l-a trîntit, ºi l-a biruit
( 1 Sam 17 ). Încrederea puternicã l-a fãcut pe el sã îndrãzneascã ºi
îndrãzneala l-a fãcut biruitor. Un alt exemplu: Sfîntul Ioan Botezãtorul
( Marcu 6, 18-20 ). Cu cîtã îndrãznealã îi zicea el lui Irod: Nu-þi este
îngãduit. ªi Irod se temea de el, fiindcã-l ºtia om neprihãnit ºi sfînt.
Îndrãzneala lui stãtea într-o viaþã neprihãnitã. Ne mai aducem aminte
de Sfînta Mamã.
De unde avea ea îndrãznealã, cã nu a fugit ºi nu L-a pãrãsit cînd
toþi huleau ºi scuipau. ªi toþi le vor fi ameninþat pe sfintele femei - ºi
ele nu s-au dus, nu L-au pãrãsit, cã au iubit; cã dragostea este mai tare
ca moartea. Sfîntul Petru, lãudãrosul, s-a temut de o slujnicã, o femeie
slabã, fãrã armã. Petru s-a temut. Femeile slabe au îndrãznit în faþa
oamenilor înarmaþi. Ele au îndrãznit! Vom birui, fraþii mei, numai
printr-o încredere puternicã, o viaþã neprihãnitã ºi o dragoste mai tare
ca moartea. Cel ce va birui va moºteni. Ce promisiuni scumpe ºi mari
sînt pãstrate pentru biruitori! O, n-ar mai trebui sã fie nimeni fricos ºi
laº, dezertor ºi prins în lanþul ºarpelui, cînd biruinþa e cîºtigatã pentru
toþi pe Golgota. ªi n-ar mai trebui sã fie nimeni nici rob, nici robit în
robia celui rãu. Domnul sã ne ajute sã biruim ºi noi, sã avem ºi noi
aceste virtuþi mari: încrederea, neprihãnirea ºi dragostea, ca sã putem
îndrãzni ºi apoi sã biruim ºi noi. Amin.
 Pag. 297

Dumnezeu este Adevãrul

Vorbirea fratelui Ionatan (Sîmbãteni) la o nuntã din Bihor -

1-III-1981

Slãvit sã fie Domnul! Scumpii noºtri fraþi, ºi în seara aceasta, prin

îngãduinþa ºi harul lui Dumnezeu, ne aflãm în acest loc, sãrbãtorind
un eveniment deosebit din viaþa oamenilor, în general, ºi deosebit de
important din viaþa tinerilor noºtri care au fãcut acest pas. În seara
aceasta s-au perindat mulþi, cum aþi vãzut, care au fost mai mult sau
mai puþin entuziaºti, au fost pãtrunºi de cuvintele pe care le-au spus.
ªi unii poate vã ve þ i pune întrebarea: Ce i-a determinat pe aceºti
oa me ni s ã a fi r me c e e a ce afirmau? Care este temelia? Care es te
fundamentul susþinerii lor? ªi, de fapt, ce vor aceºti oameni? Ce-i
împinge, ce-i poartã, ce-i determinã? Într-un oarecare înþeles, într-o
anumitã ordine de idei, elementele acestei lumi se pot împãrþi în 2:
1. elemente bazate pe Adevãr, fundamentate pe Adevãr;
2. elemente fundamentate pe minciunã. Ceea ce se bazeazã pe Adevãr
e s te vi a þ ã. Ceea ce se bazeazã pe minciunã este moarte. Aceste 2
noþiuni importante, care au împãrþit omenirea, lumea, existenþa în 2,
a u de te r mi nat ge ner aþ i i dupã generaþii sã se despartã î n 2 ma r i
categorii ºi sã existe me r e u de os ebi r i º i me r e u di s pute , me reu
probleme.
Aceste 2 noþiuni: Adevãrul ºi minciuna. Spiritualitatea ºi materia.
Dumnezeu ºi diavolul. Acestea 2 au fost cele care, pe aceºti oameni
care au fost ºi în seara aceasta prezenþi aici ºi s-au perindat ºi ºi-au
pus în felul acesta problema, i-au determinat la o viaþã aºa cum au
mãrtur i s i t- o, a º a c um a þ i vãzut-o ºi poate, la un moment dat, v-a
intrigat: Cum au ajuns aceºti oameni la o stare ca asta? Cum aceºti
oameni pot sã îºi permitã? Cum aceºti oameni pot sã spunã, pot sã
renunþe la ceea ce, de fapt, noi considerãm superior? La ceea ce noi
considerãm veritabi l ? Da r s ã º ti þ i c ã Ade vã r ul e s te Dumnezeu.
Dumnezeu este Viaþã. Adevãrul absolut este unul singur. ªi toþi acei
care se bazeazã ºi se fundamenteazã pe Adevãr, adicã pe Dumnezeu,
au prilejul, au posibilitatea, au încredinþarea, au impulsul lãuntric sã
vã mãrturiseascã ceea ce v-au mãrturisit fraþii mai înainte. De aceea
aceºti oameni au ajuns în starea aceasta, pentru cã ei s-au bazat pe
Adevãr. ªi cum au ajuns? ªi cum s-au petrecut lucrurile? Fiecare
di ntr e noi , fi ec a r e i ndi vi d al lumii de astãzi îºi pune o anumitã
problemã importantã a vieþii lui: doreºte feric i r e, doreºte liniºte,
doreºte pace, doreºte viaþã. Dar tocmai aceste l uc r ur i pe c a r e le
doreºte fiecare om - vorbesc de un om sãnãtos, integru, om cu mintea
luminatã - nu pot fi gãsite ºi nu pot fi aflate decît în Adevãr. Pentru
cã ele îºi au originea în Adevãr. Orice izvorãºte din neadevãr este
netemeinic, este lipsit de vitalitate, este lipsit de duratã, este împins
spre moarte. Dar tot ce se fundamenteazã pe Adevãr este etern, este
puternic, e s te s ol i d, e s te ver i tabi l . De a c eea noi dorim o viaþã
veritabilã, noi dorim o viaþã bazatã pe adevãr, noi dorim pacea, noi
dorim liniºtea, noi dorim fericirea. O fericire adevãratã nu poate sã
existe fãrã o bazã sigurã, fãrã o bazã garantatã în Adevãr.
Pag. 298

Numai Adevãrul poate sã dea o fericire temeinicã, una care sã nu

se spulbere de la o zi la alta, care sã nu se cl a ti ne , c a r e s ã nu se
schimbe, care sã te facã sã ai mereu privirea îndreptatã spre Acel care
este Etern ºi din care izvorãºte mereu Adevãrul, adicã din Dumnezeu.
De acolo curge fericirea, de acolo izvorãºte pacea, de acolo se inundã
pãmîntul acesta c u l i ni º te - din Adevãr, adicã din Dumnezeu. Ori
vrem, ori nu vrem sã acceptãm aceasta, tr ebui e s - o r e c unoaºtem.
Fiecare sã privim asupra vieþii noastre. Avem pace? Dacã-L avem pe
Dumne ze u! Da cã-L avem pe Dumnezeu, atunci avem pac e . Ave m
fericire! Au fericire! Indiferent cum îi coteazã lumea, indiferent cum
î i s oc ote s c e i , sãrmanii, cã ajung sã-i compãtimeascã, ajung sã - i
c ons i de r e î ntr - un fe l s au al tul. Dar a c eº ti oa me ni a u s ufl e tul
încredinþat, au conºtiinþa bine întemeia tã , a u toa te s i mþ ur i l e l or
orientate în Adevãr, prin Adevãr, pe Adevãr, adicã pe Dumnezeu. ªi
aceºti oameni pot sã afirme, cãci pot dovedi cu viaþa lor cã au pace,
au liniºte, se sprijinã pe Adevãr. Dar tu, sãrmane suflet care n-ai ajuns
în acest stadiu? Care încã umbli, încã umbli în lumea de astãzi, fie cã
lumea te considerã, poate, creºtin sau nu te considerã, dar care n-ai
ajuns încã sã te fundamentezi pe Adevãr, care n-ai ajuns sã fii pãtruns
în întreaga ta fiinþã de Dumnezeu, nu ai pace.
Poþi sã mi-o spui privindu-mã þintã în ochi. Þi-o spun: Nu ai pace!
Lumea n-are pace, lumea n-are pace. Minciuna nu dã pace. Satana nu
dã liniºte. Este frãmîntare, este zbucium, este durere, este moarte.
Adevãrul este numai Dumnezeu. Aici este secretul vieþii. Aici este þinta
v i e þ i i . A c e s t a e s t e þ e l ul s upr em º i dor i nþ a vi e þ i i noa s tr e :
Dumnezeu-Adevãrul care biruie veºnic ºi veºnic. De aceea, am dori
din toatã inima ca sã îndreptãm minþile ºi sã trezim în conºtiinþele
tuturora ºi în conºtiinþele noastre dorinþa, dorul, setea aceasta dupã
Adevãr, care, de fapt, existã. Dar satan este cel care întunecã minþile,
satan este cel care, cu ghearele lui fioroase ºi negre, vã strînge ºi vã
întoarce privirea, vã suceºte mintea ºi concepþia, sã nu puteþi sã vedeþi
Adevãrul. Dar El stã mereu ºi cheamã. Dumnezeu cheamã mereu ºi
Dumnezeu are posibilitãþile, modalitãþile Lui tainice de a-i chema pe
oameni. În seara aceasta, fraþilor, Dumnezeu ne cheamã. Dumnezeu
ne vorbeºte. Acolo, în lãuntrul conºtiinþei noastre, fiecare sã ne facem
un proces, fiecare sã ne punem problema: În ce mãsurã am ajuns eu
buc ur i a , a c ea anumi tã bucurie a vieþii noastre c a r e ar e l a bazã
Adevãrul? Dacã într-adevãr are ca bazã Adevãrul, atunci putem sã fim
fericiþi, cã ea va fi o bucurie care va dãinui etern. Iar dacã nu, dacã se
ba ze a zã pe o i de e , dacã se bazeazã pe anumite lucruri c a r e s î nt
vremelnice ºi trecãtoare, care au la originea lor neadevãrul, acestea nu
ne vor da fericirea, fraþilor.
De aceea, Domnul sã facã El ca toate inimile, toate persoanele care
au fost în seara aceasta aici sã-ºi punã problema aceasta a mîntuirii,
a Adevãrul ui . Pe ntr u c ã aici rezidã, cum am spus, bucuria vieþii,
izvorul ºi setea de viaþã; ºi viaþa însãºi rezidã tocmai în cunoaºterea
Adevãrului. Aici luptã motorul care genereazã mereu bucuria, care
genereazã mereu pacea, fericirea, prin cunoaºterea Adevãrului.
 Pag. 299

Acestea sînt niºte trepte minunate care te duc pînã în Veºnicie, fãrã
sfîrºit, spre o stare mereu mai înaltã, mereu mai prosperã, spre o stare
dupã Voi a l ui Dumne ze u, s pr e o s ta r e c a r e ar e meni r e a s ã te
împlineascã, sã te realizeze ºi sã spulbere pentru totdeauna întristarea,
durerea, lipsa de siguranþã. De aceea, haideþi sã pãºim cu toþii pe scara
cunoaºterii Adevãrului, pe scara cunoaºterii lui Dumnezeu. Tocmai în
asta stã ºi aceastã tainã a infinitului, a veºniciei, a nesfîrºitului, în
cunoa º te r e a Adevãrului. Pe mãsurã ce Îl cunoºti pe Dumnezeu, în
aceeaºi mãsur ã buc ur i a î þ i c reºte. ªi plictisealã - aºa cum existã
termenul acesta comun, plictisealã - nu existã. Nu existã în nici un fel
regres sau stare de plafonare, cãci este o continuã ascensiune, este o
continuã înãlþare din momentul în care, din zi în zi, te adînceºti în
cunoaºterea lui Dumnezeu. Aici este tot ce trebuie pentru eternitate ºi
de aceea în Veºnicie va fi me r e u fe r i c i r e c r e s c î ndã , pentr u c ã
Dumnezeu descoperã tuturor celor care vor fi împreunã cu El mereu
ºi mereu noi zãri ale Adevãrului, fãcîndu-i mereu mai plini, mereu mai
fericiþi ºi fãcîndu-i mereu sã se împlineascã. ªi se va împlini în felul
acesta planul înþelept º i mi nuna t al l ui Dumnezeu. Iatã dar, niºte
lucruri reale care ne stau în faþã ºi pe c a r e or i c e minte sãnãtoasã
trebui e mereu sã ºi le punã. Cum poate sã existe cineva care nu-ºi
pune aceste probleme, care nu are mãcar curiozitatea sã se întrebe: De
ce Cartea aceasta, Biblia, a împãrþit lumea în 2?
De ce Cartea aceasta nu a fost uitatã ºi trecutul nu a aºternut
ui ta r e a pe s te e a? De ce Cartea aceasta a determinat milioane de
oameni la martiriu? De ce Cartea aceasta a schimbat atîþia? De c e
Cartea aceasta face ce vedem noi astãzi? Cînd Cartea aceasta face
mul ti tudi ne a , mul þ i me a lumii creºtine care, cu fruntea s us , s pr e
Dumnezeu, pãºeºte mereu înainte. Aceºti oameni sînt oameni sãnãtoºi,
niºte oameni - da c ã vr e þ i - sãnãtoºi din toate punctele de vedere.
Pentru cã în acei în care existã Adevãrul existã ºi calitãþile Adevãrului.
ªi calitãþile Adevãrului sînt calitãþile lui Dumnezeu. ªi acei oameni în
care existã Dumnezeu rãsfrîng aceste calitãþi prin viaþa lor. ªi acei
oameni ajung sã fie o binecuvîntare pentru locul, pentru starea, pentru
munca, serviciul, þara, societatea în care trãiesc. De aceea, fraþilor,
acesta este un element deosebit de important, pe care nu trebuie sã-l
uitãm niciodatã ºi care trebuie sã stea permanent în atenþia noastrã.
Pentru ca sã putem beneficia de ceea ce, de fapt, noi dorim în viaþa
noastrã, adicã pacea, liniºtea, fericirea. Deci nu se pot gãsi în afarã de
Adevãr. Ori vrem sã recunoaºtem, ori nu vrem. Vã spun sigur cã toþi
cei care nu au viaþa ºi toatã existenþa întemeiatã pe Dumnezeu nu au
fericire, ci au închipuire, au o himerã, au ceva care îi amãgeºte de azi
pe mî i ne; ºi mîine se vor simþi mai goi , mî i ne s e vor s i mþ i ma i
disperaþi, ca sã culmineze cu momentul acela despre care s-a vorbit
spre final, cînd trebuie sã dai socotealã, cînd s-a terminat cu legile
a c e s tui pã mî nt, cînd spiritul tãu va vedea tot ceea ce crezi c ã nu
existã, tot ceea ce este, de fapt,
Adevãr ºi neadevãr. Dar atunci va fi prea tîrziu, pentru cã atunci
va fi irevocabilã sentinþa, atunci nu se mai poate face nimic. Astãzi,
cînd auziþi Cuvîntul lui Dumnezeu, nu vã împietriþi inimile.
Pag. 300

De aceea, fraþilor, poate cã am cam insistat prea mult asupra

acestui cuvînt, dar aceasta este esenþa, aici e s te a xul principal al
între gi i noa s tr e a ctivitãþi: a ne baza, a ne fundamenta pe Adevãr,
pentru a creºte niºte oameni sãnãtoºi, pentru a ne realiza, a ne împlini
niºte oameni compleþi în cele duhovniceºti, în tot ceea ce Dumnezeu
fãgãduieºte tuturor celor consfinþiþi de El. Am spus consfinþiþi. Acesta
e s te un l uc r u deos e bi t de i mpor ta nt, cînd Dumnezeu a j unge s ã
pecetluiascã un suflet, cînd Dumnezeu ajunge sã-l determine pe un
om, sã îl sãrute cu Duhul Lui Sfînt, ºi acesta sã umble apoi cãlãuzit
toatã viaþa de Duhul lui Dumnezeu. Acest lucru nu poate fi fãcut de
o societate, de un om, de o anumitã concepþie. Acest lucru îl poate
fa c e numa i Dumnezeu. Cînd Duhul lui Dumnezeu pe c e tl ui e º te un
suflet, este pecetluit. Acela Îl are, acela Îl posedã. Acela nu spune cã
Îl are, nu se laudã cã Îl are. Acela dovedeºte cã Îl are. Acela este un
suflet, acela este un om care este într-adevãr dupã voia lui Dumnezeu
ºi pe care noi avem datoria sã îl cunoaºtem, sã îl ve de m, sã avem
privirile îndreptate asupra lui. Pentru cã prin astfel de elemente, prin
astfel de oameni Dumnezeu ne modeleazã, Dumnezeu ne dãltuieºte,
ne îndrumã ºi ne conduce spre þelul pe care îl doreºte El. Aº vrea, în
a c e s t s e ns , s ã c i te s c c î te va exemple di n Sfî ntul Cuvî nt a l l ui
Dumnezeu, ca sã vedem în ce mãsurã anumiþi oameni au ajuns ºi cum,
modalitatea ºi felul în care au ajuns sã cunoascã Adevãrul, au ajuns sã
pãºeascã pe scara cunoaºterii Adevãrului.
ªi au ajuns sã fie pecetluiþi cu Duhul lui Dumnezeu. Este vorba
despre acela pe care îl cunoaºteþi majoritatea; dar poate existã cineva
care nu îl cunoa º te : e un vameº, unul dintre cei care luau vamã, e
Zacheu. Isus a intrat în Ierihon ºi trecea prin cetate. ªi un om bogat
numit Zacheu, mai marele vameºilor, cãuta sã vadã care este Isus, dar
nu putea din pric i na nor odul ui, cãci era mic de staturã. A alergat
înainte ºi s-a suit într-un dud, ca sã-L vadã, pentru cã pe drumul acela
avea sã treacã. Isus a ajuns în locul acela, ªi-a ridicat ochii în sus ºi
i-a zis: Zachee, dã-te jos degrabã, cãci astãzi trebuie sã rãmîn în casa
ta. Zacheu s-a dat în grabã jos ºi L-a primi t c u buc urie ( Luca 19,
1-6 ). Zacheu dorea di n toa tã i ni ma s ã - L vadã pe Domnul Is us.
Domnul de departe a cunoscut inima lui Zacheu. ªi aici se împlineºte
cuvîntul: Cine face un pas cãtre Mine, Eu fac 10 c ã tr e el. Zachee,
pentru cã tu ai fãcut un pas cãtre Mine, pentr u c ã tu te - a i urcat în
dud, ai dorit atîta: sã Mã cunoºti, iatã cã Eu rãsplãtesc alergarea ta,
dorinþa ta, setea ta. Eu rãsplãtesc pasul tãu fãcut cãtre Mine. ªi iatã
cã Eu fac 10 paºi cãtre ti ne : Azi tr e bui e s ã r ã mî n în casa ta. Ce
bucurie ºi fericire pe Zacheu! La aºa ceva nici nu se aºtepta el! El
dorea simplu, numai sã-L vadã. Apoi Domnul Isus îi aduce mîntuirea
lui ºi casei lui. Domnul Isus sã ne facã pe fiecare dintre noi cîte un
Zacheu, ca sã-L iubim ºi sã-L cãutãm pe Domnul aºa cum L-a cãutat
Zacheu. Ca sã-L aflãm pe Domnul tot aºa cum L-a aflat ºi L-a primit
Zacheu. Amin. Slãvit sã fie Domnul!
 Pag. 301

Nu este bine sã fie omul singur!

Vorbirea fratelui Traian Dorz la o nuntã din Bihor - 1-III-1981

Ne închinãm în Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh.

Amin. Noi sîntem un popor creºtin. De la naºtere, poporul nostru s-a
nãscut creºtin. Poporul nostru nu s-a încreºtinat dupã ani, dupã secole
de pãgînism, ca alte popoare. Faþã de poporul nostru, Dumnezeu a
avut o milã, o bunãtate, o grijã deosebite. De la naºterea noastrã din
pãrinþii noºtri trupeºti ºi din cei sufleteºti, din Cuvîntul ºi din Duhul
lui Dumnezeu, noi ne-am nãscut creºtini. Mãrturisim dreapta noastrã
credinþã, care a cuprins cãsãtoria, nunta, printre cele 7 Taine ale ei,
aceasta fiind consideratã sfîntã nu numai din Cuvîntul lui Dumnezeu,
ci din toate învãþãturile care ne-au rãmas nouã de la pãrinþii noºtri
drept credincioºi ºi care au lãsat pe tot întinsul patriei noastre semnele
marii lor credinþe ºi ale adîncii lor încrederi în Dumnezeu. Am fost
aºezaþi aici de înþelepciunea lui Dumnezeu ºi de lucrarea cea tainicã
a Lui, care a rînduit viaþa nu numai fiecãrui om ºi fiecãrei familii, ci
fiecãrei naþiuni.
Am fost aºezaþi la rãscrucea asta a istoriei ºi a geografiei, în care
n-am avut, de-a lungul istoriei poporului nostru, nici un aliat adevãrat
ºi statornic, decît pe Dumnezeu. Pãrinþii noºtri au simþit aceasta, cã
peste poporul nostru ºi peste acest pãmînt sfînt, presãrat cu morminte
ºi cu dovezi ale dragostei ºi credinþei lor, au trecut la fel de sãlbatici
ºi prietenii, ºi vrãjmaºii. ªi numai Dumnezeu a fost Singurul lor aliat.
În cele mai grele împrejurãri, pãrinþii noºtri ºi-au îndreptat inima ºi
gîndurile spre Dumnezeu ºi au spus: Doamne, nu mai avem pe nimeni!
Toþi cei care ne-au promis ajutorul ne-au trãdat. Toþi cei care s-au fãlit
cã sînt prieteni ne-au înºelat. ªi, la vremea celei mai cumplite rãscruci
din viaþa noastrã, ne-au pãrãsit. Marii noºtri înaintaºi, aceia care ºi-au
pus viaþa în joc pentru apãrarea fiinþei poporului nostru, au spus prin
glasul lui ªtefan cel Mare: Eu nu apãr aici numai existenþa ºi fiinþa
neamului meu, ci apãr aici credinþa în Isus Hristos! Istoria neamului
nostru s-a identificat cu istoria Bisericii lui.
Cu Viaþa ºi cu Soarta lui Hristos. ªi aceastã sfîntã alianþã a noastrã
cu Dumneze u º i a Lui c u noi ne-a fãcut sã supravieþuim aici pînã
astãzi. Nu-i ciudat ºi nu-i de mirare oare cã - deºi am avut în istoria
noastrã atîtea dovezi de dragoste din partea lui Dumnezeu ºi grijã ºi
deºi mãrturisim din toatã inima noastrã ºi în toate bisericile noastre,
di n î nc e putul i s tor i e i noas tre, cã crede m î ntr - Unul Dumne zeu
Adevãrat - totuºi la nunþile noastre, la toate împrejurãrile deosebite din
viaþa noastrã, noi dove di m sau cel puþin am dovedit pînã acum cã
avem aºa de puþ i nã c unoa º tere despre Dumnezeu ºi aºa de puþinã
pãrtãºie cu El! Stãm aici adunaþi la un prilej pe care, în mod obiºnuit,
oamenii l-au petrecut ºi-l petrec deosebit, în alt fel decît în acesta în
care îl petrecem noi acum. Ce tri s t e s te c ã un popor creºtin care
mãrturiseºte credinþa în Dumnezeu de la originea lui are obiceiul de
a-ºi petrece evenimentele cele mai i mpor ta nte di n vi a þ a lui fãrã
Dumnezeu!
Pag. 302

Cum poate cineva sã adevereascã ºi sã mãrturiseascã despre noi cã

sîntem creºtini cînd, la împrejurãri de acestea cum este nunta - ºi care
este o Tainã sfîntã a Bisericii ºi a credinþei noastre, despre care spune
în Cuvîntul Sfînt al lui Dumne ze u cã se identificã aºa de strîns cu
însemnãtatea cea mare ºi puternicã a unirii lui Hristos cu Biserica Sa,
- se poate totuºi c a a c e s te eve ni me nte s ã s e pe tr e ac ã aº a , fãrã
Dumnezeu, cum se petrec astãzi nunþile în mijlocul poporului nostru
creºtin! Se poate deci ca felul în care e sãrbãtoritã aceastã nuntã, celor
care sînt pentru prima datã la un astfel de prilej ºi care nu ºi-au pus
niciodatã aºa de adînc ºi de serios problema apartenenþei noastre la
credinþa creºtinã, nu numai cu numele, ci cu viaþa ºi cu trãirea noastrã,
se poate ca felul acesta în care se sãrbãtoreºte nunta aceasta a iubiþilor
noºtri sã li se parã ceva cu totul neobiºnuit, ieºit din comun, ceva
anormal. S-a ajuns în situaþia tristã cã lucrurile nor male pentru un
credincios ºi pentru unul care mãrturiseºte cã este creºtin, au devenit
acum anormale; ºi ceea ce este total anormal pentru un credincios - o
s ã r bã tor i r e , cum este nunta, într-un fel pãgînesc, condamnat ºi de
c r e di nþ a noa s tr ã , º i de Cuvîntul lui Dumnezeu, ºi de c a noa ne l e
Bisericii noastre, ºi de orice conºtiinþã creºtinã - sã parã normal.
De aceea am dori sã ne aducem aminte acum, pentru cã ºi acesta
este unul dintre cele mai importante adevãruri de Viaþã ºi de credinþã
fa þ ã de care avem fiecare datoria sã gîndim serios. Nimic nu e s te
întîmplãtor. Nici o întîmplare nu este întîmplãtoare. Toate sînt rînduite
bine ºi mai dinainte de cãtre Dumnezeu. Numai pentru noi, care nu
cunoaºtem relaþia dintre lucrurile care se vãd ºi cele care nu se vãd,
par întîmplãri. S-a citi aici despre întîlnirea lui Zacheu cu Mîntuitorul.
Nu era întîmplare. Nici o întîmplare nu este întîmplãtoare. Dumnezeu
rînduise aceastã întîlnire. ªi nu numai Zacheu a fost acolo un om care
avea nevoie sã se întîlneascã cu Hristos. Dar cei mai mulþi nu ºi-au
înþeles momentul, prilejul. A spus cineva un mare cuvînt: Prilejul nu
vine decît o singurã datã în viaþã. Fericit e acela care îl prinde atunci.
Odatã trecut, prilejul nu se mai întoarce. Acela era prilejul lui Zacheu.
ªi el a fost fericitul care a înþeles. Au mai fost ºi alþii care au avut
astfel de prilejuri: le-au înþeles ºi le-au prins. Nunta aceasta este un
astfel de prilej. Nu-i întîmplãtor cã dv., fiecare, aþi venit aici. Au fost
oameni care au spus acelaºi adevãr, fiecare însã într-un fel. De ce
într-un fel deosebit? Pentru cã aici sînt atîtea suflete, fiecare cu lumea
lui. Fiecare cu felul sãu. ªi fiecãruia Dumnezeu i-a pregãtit unul dintre
cuvintele care se spun aici. Potrivit cu starea sa.
Dacã acesta ºi-ar înþelege cuvîntul potrivit pentru el ºi l-ar primi,
înseamnã cã a înþeles cu înþelepciune prilejul ºi l-a prins. Am dorit sã
spun aicea, cu ocazia aceasta, 2 lucruri: unul din Sfîntul Cuvînt al lui
Dumnezeu scris în cartea Genezei, la Facere, capitolul 2, versetul 18.
Acolo este scris aºa: ªi Dumnezeu a vãzut cã nu este bine ca omul sã
fie singur. ªi i-a pregãtit un ajutor pe mãsura lui. Celãlalt lucru pe
care am vrut sã-l amintesc este un proverb cunoscut, din înþelepciunea
unui popor mare ºi care spune aºa: Cînd mergi în cãlãtorie pe mare,
fã o rugãciune. Cînd mergi la rãzboi, fã 2 rugãciuni. Cînd mergi sã te
cãsãtoreºti, fã 3 rugãciuni. De ce rugãciuni?
 Pag. 303

Pentru cã, din experienþa lor de-a lungul veacurilor, înþelepþii

popoarelor, pãrinþii noºtri, observînd mersul vieþii, în decursul ei au
vãzut cã fãrã rugãciune nu trebuie sã porneºti la nici un drum. Chiar
cînd eºti în cea mai lini º ti tã dimineaþã, pãºind peste pragul casei,
ridicã-þi un gînd spre Dumnezeu ºi spune-I: Doamne, ajutã-mi! Noi
s î nte m bã tr î ni a c um, dar î n ti ner e þ e a noa s tr ã a m a vut pã r i nþ i
credincioºi. N-au fãcut pãrinþii noºtri un pas afarã din casã fãrã sã facã
semnul Sfintei Cruci ºi sã spunã: Doamne, ajutã! Pentru cã de cele
mai multe ori, omul, plecînd fãrã Dumnezeu, nu s-a mai întors liniºtit
acasã. Cînd, primãvara, tata mã lua cu el la plug, eram copil, sã merg
î na i nte a boi l or pe br a zdã , mi - a duc a mi nt e , l a pr i ma br a zdã
î nge nunc hea l a capãtul holdei, fãcea cruce º i s pune a : Doa mne,
ajutã-ne! Punea sãmînþa în pãmînt ºi privea în sus; dacã Dumnezeu
dãdea soare ºi ploaie, omul avea ce sã culeagã. Pãrinþii noºtri, pãstori
ºi þãrani, au trãit permanent în legãturã cu Dumnezeu ºi au simþit cã
viaþa lor depinde de El. La fiecare pas n-au mers fãrã Dumnezeu - ºi
a u i zbuti t. Dacã în lucrurile cele de mai micã importanþã, fãrã de
Dumnezeu nu poþi ºi simþi cã nu poþi, atunci în lucrurile cele de ºi mai
mare importanþã, cîtã nevoie avem de Dumnezeu! Cãsnicia este un pas
foarte mare. De ce înþeleptul bãtrîn în proverb a spus: Cînd mergi în
cãlãtorie pe mare, fã o rugãciune. Cînd mergi la rãzboi, fã 2 rugãciuni.
Cînd mergi sã te cãsãtoreºti, fã 3 rugãciuni.
Pentru cã pe mare nu toþi se îneacã, mulþi se întorc. La rãzboi nu
toþi mor, mulþi se întorc. Dar în cãsnicie, cei mai mulþi care pornesc
fãrã Dumnezeu n-ajung niciodatã bine la limanul dorit, pentru cã pe
mar e a a c e asta a vieþii, cele mai multe dintre cãsnicii pornite fãrã
Dumnezeu au mers rãu ºi la cea mai micã furtunã, de cele mai multe
ori, corabia lor s-a sfãrîmat. ªi au ajuns niºte naufragiaþi pierduþi. De
ce atîtea cãsnicii sînt nefericite, de ce atîþi copii nefericiþi? De ce
aceastã generaþie despre care fiecare ne întrebãm unde se va ajunge cu
ea în felul acesta? Pentru cã cei mai mulþi dintre copiii necredincioºi,
neascultãtori, care dau probleme tuturor, au crescut în familii care au
por ni t fã rã Dumnezeu. S-au nãscut din pãrinþi care s-au uni t fãr ã
Dumnezeu, care n-au chemat pe Dumnezeu la pasul acesta important
din viaþa lor. Dumnezeu a zis: Nu e bine sã fie omul singur. ªi aceasta
nu numai cu privire la viaþã asta sau cînd e vorba despre cãsnicie, ci
cînd e vorba de absolut toate stãrile sau relaþiile omului în viaþa sa.
Nu S-a gîndit Dumnezeu numai la cãsãtorie atunci cînd a spus
aceasta în Cuvîntul Sãu, orînduind cãsnicia ºi pregãtindu-i omului o
nevastã care sã-i fie aproape, atît de aproape, încît sã se identifice
total cu sufletul sãu, cu viaþa sa, cu gîndirea sa, cu simþirea sa, cu
scopurile sale, cu soarta sa, acceptînd sã împãrtãºeascã aceeaºi soartã
- pe ntr u cã este voinþa ºi gîndirea lui Dumne ze u. Cî nd a r î ndui t
cãsãtoria, cei 2 trebuie sã se identifice atît de mult unul cu celãlalt,
încît sã aibã aceeaºi soartã. Soþia sã accepte soarta soþului ºi soþul
soarta soþiei sale. Pentru cã este scris: Cei 2 vor fi unul. ªi una în
toate împrejurãrile vieþii lor. Aºa a gî ndi t Dumnezeu. Dar aceastã
unitate, aceastã î ns oþ i r e pe c are a dorit-o Dumnezeu, nu priveºte
numai viaþa de cãsnicie, ci în toate privinþele se referã la singurãtate.
Pag. 304

Omul care nu-L cunoaºte pe Dumnezeu sã ajungã în aºa relaþii cu

Dumnezeu cum ideal trebuie sã ajungã soþul cu soþia sa, adicã sã se
identifice atît de total cu identitatea lui Dumnezeu, cu cunoaºterea lui
Dumnezeu, cu pãrtãºia lui Dumnezeu. Omul care n-a ajuns sã aibã
aceastã pãrtãºie este un singuratic. Fiecare dintr e noi , pî nã l a un
punct, sîntem niºte singuratici. Oricît de mult îþi iubeºti soþia ta, sînt
totuºi lucruri pe care soþul nu le spune niciodatã soþiei sale ºi soþia nu
le spune niciodatã soþului sãu. Oricît de mult se iubesc. ªi acest loc
din care omul trebuie sã meargã singur este locul cel mai primejdios
ºi cel mai trist pentru fiecare dintre noi. Avem prieteni, avem prieteni
intimi, simþim aºa de adînc pãrtãºia cu prietenia ºi cu dorinþa prieteniei
lor! ªi totuºi sînt lucruri pe care nici un prieten nu le spune prietenului
sãu. Avem pãrinþi, iubim pãrinþii; mai ales în vremea copilãriei, pînã
la cîþiva aniºori, atît de mult vorbeºte copilul cu pãrinþii lui. Îndatã ce
începe sã cunoascã cîteva cuvinte, toatã ziua, guriþa asta dulce ar vorbi
mereu mamei ºi tatãlui sãu tot felul de lucruri ºi le spune ºi întreabã
- ºi aºa de fericiþi sînt ºi cel care întreabã, ºi cel care rãspunde! ªi
totuºi, dupã cîþiva aniºori, cînd copilul creºte, îºi creeazã alte prietenii.
ªi, cum vorbea cîndva atît dulce ºi de mult cu pãrinþii, copilul începe
sã vorbeascã tot mai puþin. κi creeazã alte prietenii. Încep sã aparã în
viaþa copilului lucruri pe care nu le spune mamei lui ºi tatãlui sãu. Ce
trist e golul acela care se creeazã între 2 inimi care cîndva îºi puteau
împãrtãºi cu toatã dragostea ºi simþirea inimii cele mai adînci taine.
Dar cînd se ivesc în viaþa omului lucruri pe care nu le poate împãrtãºi,
se creeazã goluri tot mai multe între suflete; ºi acele goluri le umpli cu
tristeþe ºi cu lacrimi. Nu-i bine sã fie omul singur. ªi singurãtatea asta
apãsãtoare îi chinuieºte tot mai mult pe cei care s-au iubit cîndva.
Dumnezeu a vrut ca omul sã nu fie singur niciodatã.
Dar sînt în lumea aceasta sufletele noastre atît de singuratice ºi
avem pe inimile noastre, mulþi dintre noi, poveri ºi lucruri, ºi taine pe
care nu le putem împãrtãºi ºi altora, de teamã cã nu ne-ar înþelege
ºi-ar începe sã ne judece greºit ºi, în loc sã le face un bine lor ºi nouã,
am ajunge sã ne facem un rãu tuturor. Reþinerea aceasta ne face sã nu
pute m împãrtãºi ade s e or i i ni ma noa s tr ã de pl i n c u c e i pe c a r e
Dumnezeu i-a rînduit sã ne fie mai aproape. Existã însã cineva cãruia
putem sã- I spunem totul. ªi Acel Cineva este Hristos. Dumnezeu a
vrut ca noi sã nu fim singuri ºi a ºtiut bine cã, oricît de intimã pãrtãºie
ºi prietenie am fi avut cu o fiinþã omeneascã, totuºi nu putem sã ne
împãrtãºim toate simþurile ºi gîndurile noastre. Dar chiar dacã ni le-am
putea împã r tã º i , existã trebuinþe ale noastre pe care nimeni de pe
lumea aceasta nu ni le poate împlini, numai Dumnezeu. De aceea a
vrut El ca noi sã nu fim fãrã El. Avem atîtea primejdii în viaþa noastrã
fiecare dintre noi! Pornim pe un drum. Lãsãm ac a s ã s oþ i a care se
roagã pentru noi sau mama care ne petrece cu lacrimi în ochi ºi cu
rugãciune la plecare. Dar dupã aceea mergem singuri.
Nici mama, cît de mult ne iubeºte, nici soþia, nici soþul nu ne mai
pot însoþi. Existã însã Cineva care ne poate însoþi pretutindeni. ªi
Acesta este Hristos. Lui poþi sã-I spui ºi Lui pot sã se adreseze cei
care ne iubesc, spunînd: Dumnezeu sã te pãzeascã!
 Pag. 305

Mergi fiul meu în pace, dar, pe cale, dreptar sã-þi iei cuvîntul ce þi-l
spun; sã-þi faci din el merindea vieþii tale ºi perna ta, ºi prietenul tãu
bun. ªi aceastã însoþire a lui Dumnezeu, dupã toate sfaturile care-s
date, spune: Ia-þi pe Dumneze u Pr i e te n, Î nsoþitorul tãu. Pentru cã
atunci eºti sigur cã vei ajunge totdeauna cu bine l a capãt. Poporul
nostru a a vut ca însoþitor, de-a lungul istoriei sale, pe Dumnezeu.
Pãrinþii noºtri au simþit aceasta. L-au chemat ºi L-au dorit de fiecare
datã. I-au adresat rugãciunile cele mai stãruitoare ºi El le-a rãspuns.
La Rovine, la Cãl ugã r e ni , l a Podul Înalt, în atîtea locuri în care
pãrinþii noºtri au avut de luptat cu vrãjmaºi mult mai numeroºi ºi mult
ma i puternici, au strigat cãtre Dumnezeu ºi El le-a rãspuns . ªi nu
numai ªtefan petrecea ceasuri întregi în rugãciune, înaintea fiecãrei
lupte. Tot poporul era credincios. ªi în felul acesta, Dumnezeu i-a
izbãvit. ªi n-au uitat datoria de recunoºtinþã. E plin pãmîntul þãrii
noastre de lãcaºuri de rugãciune ridicate de credinþa ºi de recunoºtinþa
îndatoratã ale pãrinþilor dupã fi ecar e luptã. Da! Pãrinþii noºtri au
amuþit. Nu ne mai vorbeºte ªtefan de sute de ani, nici Mircea, nici
Neagoe. Dar Voroneþul, Putna, Cozia, Tismana, Trei Ierarhi - acestea
vor mãrturisi în veci. Pietrele lor ne spun despre izbînzile pe care le-a
dat Dumnezeu înaintaºilor noº tr i º i ne pr opovã dui esc nouã: Voi,
urmaºilor, nu ui ta þ i ! Primejdiile nu s-au sfîrºit. Vrãjmaºii nu s-au
împuþ i na t. Ne nor oc i r i l e pot veni i a r ã ºi. Singurul vostru aliat e
Dumnezeu, care ne-a izbãvit pe noi. Nu-L uitaþi! Mîntuitorul a spus
într-un loc în Evanghelie: Dacã vor tãcea ei, pietrele vor striga. Aceste
pietre strigã spre noi. ªi mãrturisesc pentru noi sau împotriva noastrã
- depinde de cum preþuim noi ce ne-a rãmas de la pãrinþii noºtri. Chiar
dacã n-am asculta de glasul Evangheliºtilor, noi avem cronicarii noºtri
care ne vorbesc despre Dumnezeu tot aºa de frumos cum este scris în
Evanghelie.
Cele dintîi cãrþi tipãrite în limba scumpã a poporului nostru a fost
Psaltirea, a fost Noul Testament, a fost Biblia, spr e c ar e a u þ i nut
strãmoºii noºtri sã ne îndrepte ochii noºtri ºi inimile noastre; spre acest
Cuvînt. Sã nu le uitãm. Pentru cã nici astãzi nu avem prieten, decît pe
Dumnezeu. Dacã noi ne lepãdãm de Singurul nostru Aliat, la cine vom
mai striga cînd va veni nenorocirea? Cuvîntul lui Dumnezeu este plin
de avertismente ºi de înºtiinþãri. Scrierile Pãrinþilor ºi ale cronicarilor
noºtri, ºi ale strãmoºilor noºtri sînt pline de înþelepciune. Învãþãturile
l ui Ne a goe Ba s a r a b l ã s a te fi ul ui sãu s î nt numai c u c i ta te di n
Evanghelie, pentru ca ele sã ne aducã mereu ºi nouã aminte de datoria
noastrã cea mare de a-L lua mereu pe Dumnezeu însoþitor al nostru.
Nu avem, nu avem alt prieten adevãrat, decît pe Dumnezeu. Nu-i bine
sã fie omul singur; nu-i bine sã fie nici un popor singur; nu-i bine sã
fie nici o familie singurã. ªi singurul Însoþitor adevãrat, Salvator ºi
Ajutor este numai Dumnezeu.
Dar dacã noi nu vrem sã-L cunoaºtem, dar dacã noi ne lepãdãm de
El, dar dacã noi ne depãrtãm de Dumnezeu, dar dacã noi nu vrem sã
ºtim de Cuvîntul Sãu din care se poate cunoaºte ºi nu ne apropiem de
El cu credinþã ºi cu dragoste, cum ne învaþã Cuvîntul Sfînt al Sãu ºi
învãþãturile înaintaºilor noºtri în Biserica noastrã, atunci spre cine sã
ne î ndr e ptãm noi inima ºi gîndurile noastre nu numai în ceasur i l e
noastre de bucurie, de satisfacþii, de veselie, cum e ceasul acesta, dar
ºi în ceasurile cele mai grele,
Pag. 306

care sînt mult mai multe decît ceasurile de bucurie, nu numai în viaþa
fiecãrui individ, ci ºi în viaþa fiecãrui popor? Nu-i bine sã fie omul
singur! În c l i pa a c e a s ta a m vr e a s ã fa c e m un apel la conºtiinþa
fiecãruia dintre noi: Îl avem noi pe Dumnezeu cu adevãrat în viaþa
noastrã ºi în inima noastrã sau sîntem niºte singuratici, fãrã El? Sã nu
ne mire faptul cã nunta noastrã, a iubiþilor noºtri, se petrece în felul
acesta. Aceasta este, normal, o nuntã creºtineascã. Aºa au petrecut
primi creºtini, înaintaºii noºtri, oamenii aceia care ne-au lãsat nouã
Cuvîntul lui Dumnezeu nu numai în scris, ci ºi trãit. Aºa s-au petrecut.
Obi c e i urile urîte care au intervenit în de c ur s ul i s tor i e i noa s tr e
întunecate ne-au fost aduse de popoarele pãgîne care ne-au stãpînit.
1.000 de ani, noi nu ne cunoaºtem istoria: de la plecarea romanilor de
aici, de pe la anul 200 ºi ceva, pînã pe la 1200. Acum încercãm sã ne
refacem istoria din cioburi, din morminte. ªi toate popoarele pãgîne
care au trecut pe aici au adus aceste obiceiuri urîte pe care apoi cei
mai mulþi le-au luat: sã-ºi petreacã evenimentele cele mai importante
din viaþã fãrã Dumnezeu, într-un fel pãgînesc. Nunþile noastre cu beþii,
cu orgii, cu lucruri urîte n-au nimic de-a face cu mãrturisirea credinþei
noastre. Privegherile noastre la morþi, sãrbãtorile noastre, aniversãrile
petrecute în chip pãgînesc n-au nimic de-a face cu mãrturisirea noastrã
de credinþã. Pãrinþii noºtri nu aºa au petrecut. Acestea sînt obiceiuri
aduse în decursul secolelor întunecate ale istoriei noastre de cãtre
pãgînii care ne-au stãpînit. Noi trebuie sã ne revenim. Dumnezeu a
ascultat rugãciunile de secole ale pãrinþilor noºtri ºi a primit jertfele lor
ºi ne-a adus nouã i nde pe nde nþ a º i noi ne putem bucura astãzi în
hotarele unei patrii libere, lîngã care hotare sîntem cu toþi adunaþi, ne
vorbim liniºtit limba noastrã, ne putem împãrtãºi liniºtiþi sentimentele
noastre, ne putem bucura î mpr e unã . E un dar de la Dumnezeu; ºi,
pe ntr u darul a c e s ta bi necuvî ntat, noi a r tr e bui s ã r e ve ni m l a
învãþãturile strãmoºilor noºtri ºi la sfintele lor obiceiuri de a petrece
creºtineºte în aceste evenimente. Taina Nunþii este o Tainã sfîntã în
Biserica noastrã.
De ce o petrecem pãgîneºte? ªi de ce pentru noi este un semn de
întrebare ºi de nedumerire, ºi de zîmbet ironic cînd e vorba despre
petrecerea ºi sãrbãtorirea în chip creºtinesc a unei nunþi ºi a unui pas
aºa de important în viaþã cum este acesta al nunþii? Sã ne revenim în
mi nte aº a c um s e c uvine. Sã începem sã ne petrecem sãrbãtoril e
noa s tre în chip creºtinesc, aºa cum mãrturisim. Sã ne le pã dã m c u
or oa r e de tot ceea ce este pãgînesc, întunecat, pãc a t, ur î c i une º i
stricãciune. ªi sã ne redresãm viaþa noastrã familialã, viaþa noastrã
spiritualã, viaþa noastrã interioarã. Sã ne strîngem lîngã vatra credinþei
noastre strãmoºeºti, lîngã sentimentul curat lãsat nouã de pãrinþii noºtri
ºi sã îndepãrtãm tot ceea ce este întunecat ºi trist din viaþa personalã
ºi din viaþa familialã, ºi din viaþa noastrã socialã, ºi din viaþa noastrã
naþionalã, tot c e e r ã u; pentr u cã , dacã ne întoarcem la credinþa
sãnãtoasã ºi la viaþa demnã ºi nobilã, ºi curatã a pã r i nþilor noºtri
credincioºi, noi ne vom putea asigura viitorul fericit, un tineret fericit,
o fa mi l i e fe r i c i tã ºi o societate fe r i c i tã , a º a c um ne - a dor i t- o
Dumnezeu. Nu-i bine sã fie omul singur.
 Pag. 307

Nu-i bine sã fie familia singurã. Nu-i bine sã fie societatea ºi

poporul singur. Noi trebuie sã ne întoarcem la Dumneze u fi e c ar e
personal; ºi apoi, în felul acesta, ne vom putea întoarce cu toþii spre
Dumne ze ul nos tr u - ºi atunci vom putea a s i gur a pe ntr u fa mi l i a
noa s tr ã, pentru viaþa noastrã pãmînteascã ºi pentru vi a þ a noa s tr ã
veºnicã un viitor fe r i c i t. Fã r ã Dumne ze u nu s e poate! Tot ce se
clãdeºte pe Adevãr se clãdeºte pe Dumne ze u; º i tot ce vrea sã se
clãdeascã pe Adevãr trebuie sã se clãdeascã pe Dumnezeu. ªi oricine
vrea sã ajungã cu adevãrat sã-ºi mîntuiascã sufletul ºi sã-ºi vadã un
viitor fericit, acela trebuie sã înþeleagã cã fãrã Dumnezeu nu se poate
niciodatã ºi nicãieri. Aceasta atît de adevãratã este cu privire la viaþa
de aici! Priviþi viaþa unei familii credincioase: ce armonie, ce unitate,
ce pace! Cînd cei 2 se despart cu dragoste, se întîlnesc cu dragoste!
Cînd îºi cresc copiii în frica lui Dumnezeu, cînd mama, încã de cînd
este copilaºul micuþ, îi împreunã cele 3 degetuþe ºi îi spune: Du-le la
frunte, mamã, ºi spune: în Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului
Duh. Tot ce faci, înce pi c u Dumne ze u; º i c opi l a º ul , crescînd în
a c e a s tã a tmos fe r ã, devine un om demn, cinstit, c ur a t, punc tual ,
ordonat, serios, cuminte - ºi cea dintîi care se bucurã este mama, este
tata care l-a crescut credincios ºi apoi familia ºi societatea în care a
crescut. Dar unde sã ajungã o mamã care îºi creºte copilul în trînteli,
în înjurãturi, în neascultare? Un copil, ce se alege de el cînd, în viaþa
lui, în familia lui, el nu vede o datã o îmbrãþiºare, o datã o rugãciune,
o datã un cuvînt frumos de la ai sãi? Aºa creºtem cãlãii societãþii ºi
propriii noºtri cãlãi! Cãci nu existã o mai mare nefericire pentru un
pãrinte decît ca, dupã ce ºi-a crescut un copil necredincios, acesta sã-l
terorizeze ºi sã- i chinuiascã viaþa. Nu mai ºtie ce sã mai facã, din
cauzã cã n-a ºtiut ce sã facã la timp, c înd putea sã facã ceva. Nu-i
bine sã fie omul singur în viaþã! Nu-i bine sã fie omul singur nici dupã
ce se cãsãtoreºte.
De aceea la cãsãtorie trebuie sã-þi gãseºti acea fiinþã cu care sã poþi
sã trãieºti în armonie, niciodatã sã nu te simþi singur. ªi c înd eºti
departe sã simþi cã soþia-i lîngã tine sau soþul este lîngã tine. Pentru cã
duhul ei , dr agos te a e i , gî ndul ei, rugãciunea ei te însoþesc ºi te
urmãresc pretutindeni. Existã o comuniune între suflete dincolo de cea
dintre trupuri. Sufletele îºi vorbesc nu cu cuvinte: cu privirile sau cu
simþirea. De cele mai multe ori, duhul te încredinþeazã cã cel care îþi
vorbeºte nu-þi spune adevãrul. Omul are de multe ori cuvintele nu ca
s ã - º i a r a te gîndurile, ci sã ºi le ascundã. Dar duhur i l e s i mt. Ei ,
s ufl e te º te, cînd te simþi una cu soþul tãu, cu s oþ i a ta , a tunc i eº ti
totdeauna una, ºi dacã eºti departe, la distanþe de kilometri între voi
2. Ce bine-i de soþul care nu-i niciodatã singur! De soþia care nu-i
niciodatã singurã, care nu-ºi simte niciodatã distanþã ºi prãpastie între
sufletul ei ºi sufletul lui. Ce bine-i cînd pãrinþii nu rãmîn singuri! ªi ce
trist este de multe ori cînd, dupã ce ai crescut un copil, 2, 5, ai rãmas
singur! Nu numai c ã s - a u î mpr ãºtiat trupeºte, dar sînt împrãºtiaþi
sufleteºte. Am citit istoria tragicã a atîtor mame. ªi nu uit una: odatã,
î ntr - o di mi ne aþã, dis-de-dimineaþã, mergînd la garã , a m aj uns o
bãtrînicã singurã mergînd cu un bagaj. ªi am zis:
- Mamã, dar ce-i cu d-ta la ora asta, unu noaptea? Zice:
- Am fost la fata mea.
Pag. 308

Dar numai cît m-am dus asearã, am vrut s-o vãd. Abia am intrat în
casã pînã cînd nici nu m-a lãsat sã mã aºez pe scaun ºi m-a scos afarã.
ªi mi-a zis: Iar ai venit? De ce nu te duci la celelalte? Am 4 fete: una
la Craiova, una la Constanþa, una la Iaºi ºi una la Suceava. ªi toatã
viaþa mi-o petrec mergînd de la una la alta. La una nu mã suferã soþul,
la cealaltã nu mã suferã mamã-sa, la cealaltã nu mã suferã alþii - ºi nu
pot fãrã ele. Dar mã duc sã le vãd. Abia intru în casã ºi trebuie sã ies
afarã.
- Acum unde te duci?
- Acum mã duc la cealaltã, de la Iaºi. Abia dacã pot sã mã duc sã
o vãd ºi pe aceea. Nu pot fãrã ele. Undeva pe drum am sã mor. Nici
una nu mã primeºte. ªi le-am crescut pe toate cu mîinile acestea ale
mele. Cîte mame nu sînt aºa ºi astãzi. Ce greu este sã ajungi pãrinte
singur. Ce greu este sã ajungi soþ singur. Ce greu este sã ajungi copil
singur, frate singur. Dumnezeu a spus: Nu-i bine sã fie omul singur!
ªi chiar dacã, prin împrejurãri nefer i c ite, trupeºte, ajunge singur,
Dumnezeu a vrut sã nu fim singuri sufleteºte. Sã-L avem pe Hristos
Mîntuitorul ºi Dumnezeul nostru. Vi a þ a nu-i sigurã pentru nimeni,
moartea este sigurã pentru toþi. Nici fericirea de astãzi nu-i sigurã
pentru nimeni. Nefericirea poate sã-l pîndeascã mîine pe fiecare dintre
noi, fericirea fiecãruia dintre noi. Un singur lucru este sigur: prietenia
ºi însoþirea lui Hristos. De ce s-au perindat aici cîteva suflete ºi au
spus mereu acelaºi lucru, într-un fel mai limpede, mai desluºit, ºi alþii
într-alt fel, dar acelaºi lucru? Pentru cã fiecare simte de datoria lui
sã-ºi mãr tur i s e as c ã buc ur i a l ui pe c a r e o a r e în pãrtãºia lui cu
Dumnezeu, care acoperã orice lipsã ºi însoþeºte orice depãrtare. Acest
lucru am dori sã ni-l spunem, cã el este esenþa credinþei noastre ºi
îndemnurile, ºi sfãtuirea înaintaºilor noºtri care au vrut sã ne înveþe pe
noi ºi sã ne îndemne, ºi sã ne arate cît de limpede ºi cît de important
e s te a c e s t ade vã r pe ntr u noi toþ i . Sã- L cã utãm pe Dumnezeu,
Însoþitorul nostru! Noi ne bucurãm din toatã inima de însoþirea acestor
2 copii credincioºi care au fost binecuvînta þ i de Dumneze u sã se
regãseascã în viaþa aceasta unul în celãlalt, atît de potrivit sufleteºte,
atît de una în gîndurile ºi în simþirile lor, ºtiind cã va fi binecuvîntatã
cãsnicia lor.
Sfãtuim pe pãrinþi sã-i însoþeascã cu rugãciunea ºi cu dragostea,
fãrã sã se amestece prea mult în problemele lor familiale. Dumnezeu,
care i-a însoþit, îi va cãlãuzi în chip minunat ºi fericit. Dar ne gîndim
la atît de mulþi care n-au aceastã binecuvîntatã ºansã, sã-ºi regãseascã
echilibrul sufletes c , î ntî i º i întîi fiecare personal, întîlnindu-L ºi
cunoscîndu-L pe Dumnezeu. ªi apoi, prin Dumnezeu, sã-ºi gãseascã
sufletul cel potrivit ºi binecuvîntat pe care Dumnezeu îl pregãteºte
fiecãruia dintre cei care Îi încredinþeazã Lui grija aceasta. Dacã ei nu
L-ar fi cunoscut pe Dumnezeu, nu s-ar fi cunoscut nici între ei. Dacã
ei nu s-ar fi predat Lui Însuºi, nu L-ar fi ales prieten pe Hristos, nu
s-ar fi întîlnit ni c i e i . Dar Domnul Isus, care este Dumnezeul cel
Adevãr a t, atît de prezent ºi atît de aproape de noi cît este propria
noastrã umbrã, El le-a însoþit ºi le-a orînduit astfel viaþa. Dumnezeul
nos tr u e s te o realitate mai puternicã de c î t or i c ar e a l ta . El e s te
pretutindeni ºi permanent prezent cu noi. Aºa cum umbra noastrã este
totdeauna cu noi, chiar ºi atunci cînd nu o vedem. În zilele cu soare,
adicã atunci cînd viaþa noastrã este în luminã, atunci ne vedem umbra
noastrã.
 Pag. 309

În zilele cînd viaþa noastrã este în întuneric sau în locurile cînd

viaþa noastrã este fãrã soare, atunci noi nu vede m umbr a . Asta nu
î ns e a mnã c ã umbr a nu e s te c u no i . D umne z e u ne î ns o þ e º te
pretutindeni: ºi atunci c î nd simþi prezenþa Lui, ºi cînd n-o simþim.
Soarele este totdeauna pe cer ziua: ºi cînd este nor, ºi cînd este senin.
ªi cînd nu este seninãtate, ºi atunci el este acolo. Hristos-Dumnezeu
este cu noi permanent, fie cã simþim aceasta, fie cã nu o simþim.
Sînt împrejurãri în viaþa noastrã cînd nu simþim prezenþa lui
Dumnezeu. Ni se pare cã nu e xi s tã, ni s e pa r e c ã s î ntem singuri
undeva, ni se pare cã nici o fiinþã ºi nici o prezenþã spiritualã nu e în
jurul nostru. Asta este o impresie numai ºi o amãgire. Dumnezeu este
pretutindeni lîngã noi, El este acum aici. Este scris ºi Cuvîntul Sãu
este adevãrat: Unde sînt 2 sau 3 adunaþi în Numele Meu, ºi Eu sînt
a colo. ªi El este aici. ªi noi credem cã El este aici. De a c e e a , î n
î mp r e j ur a r e a î n c a r e ne gãs i m a c um, E l e s t e nu numa i s ã
binecuvînteze unirea celor 2 care L-au chemat ºi nu numai sã asculte
rugãciunile celor care dinainte de a veni aici ne-am rugat sã fie ºi sã-L
simþim prezent aici. Dar El este aici chiar dacã sînt unii care nu simt
aceasta. El este aici ca sã ne mãrturiseascã Cuvîntul Sãu fiecãruia
dintre noi. ªi înc-odatã: nici o întîmplare nu-i întîmplã toa re. Nici
faptul cã a venit aici cine a venit ºi nici faptul cã aici s-a spus ce s-a
spus nu este întîmplãtor. Fiecare cuvînt a fost potrivit pentru starea
cuiva care a fost aici. ªi Cuvîntul acesta al lui Dumnezeu este cuvîntul
de iubire, sã ºtim. Dumnezeu ne spune: Nu-i bine sã fiþi singuri. ªi
a poi tr e buie sã-ºi ia fiecare pentru sine acest cuvînt. Sî nte m noi
însoþiþi de Hristos? L-am luat noi Însoþitorul nostru, ne-am predat,
ne-am hotãrît noi pentru El sau sîntem fãrã El? Nici în bucurie nu-i
bine sã fii singur. Dar vor veni zilele cele aspre ºi grele. Nu va fi tot
bi ne , nu vom fi tot tineri, nu vom fi tot s ã nã toº i , nu vom fi tot
bucuroºi ºi puternici. Vin zilele grele ºi astea-s cele mai multe. Vin
zilele suferinþei; ce vom face singuri? Vin zilele, vin ceasurile, vin
clipele morþii; ce vom face singuri? Vine vremea cînd sã trecem prin
valea umbrei morþii, ºi aceasta este trecerea cea mai grea; ce vom face
singuri? Vine veºnicia.
A spus unul din poeþii noºtri: Nu de moarte mã cutremur, ci de
ve º ni c i a e i . Ce vom face în veºnicie singuri? Pentru cã nu e xi s tã
moarte în înþelesul de nimicire. Moartea care pare moarte este numai
trecerea în cealaltã existenþã. În existenþa cea eternã. ªi acolo vom
vedea cît de important este sã nu fim singuri! Luaþi-L ca Însoþitor pe
Dumnezeu. Hotãrîþi-vã pentru El ºi întoarceþi-vã la El, pentru ca ºi
viaþa aceasta sã vã fie o viaþã plinã de o însoþire strãlucitã, frumoasã,
proaspãtã, plãcutã, iubitoare. Aceasta o va da familiei iubirea. Ce
minunatã este prezenþa lui Hristos într-o familie! Soþul simte mereu
trebuinþã sã spunã, ºi la 40 de ani, ºi la 50 de ani, ºi la 60 de ani,
soþiei sale: Ce frumoasã eºti! Te iubesc! ªi o spune din toatã inima.
Pentru cã dragostea aceasta este de la Dumnezeu. Am fost odatã într-o
familie - credincioºi. Vedeam cã se cam certaserã. ªi am spus:
- Voi sînteþi credincioºi?
- Da, sigur!
Pag. 310

- Aþi cîntat voi azi o cîntare împreunã?

- Astãzi n-am cîntat, cã..
- V-aþi rugat voi astãzi împreunã?
- Nu ne-am rugat astãzi!
- Dar de ce nu v-aþi rugat astãzi împreunã? I-am spus soþului:
- Ai spus soþiei tale astãzi: Eºti frumoasã, te iubesc?
- Cum, acum dupã 15-20 de ani de cãsãtorie?
- Da, ce frumos este cînd spui! Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune
pe atîtea ºi atîtea pa gi ni : Vã i ube s c c u o i ubi r e veºnicã. Mereu
Cuvî ntul lui Dumnezeu este plin numai de declaraþ i i de dr a gos te
pentru noi ºi noi nu ne gãsim prilejul sã spunem o datã soþului, soþiei:
Ce frumos eºti, te iubesc! - din dragoste pentru el, cinstit ºi frumos.
Aºa de frumoasã este cãsãtoria cînd fiecare gãseºte pentru celãlalt un
c uvî nt frumos în viaþa sa! Numai Hristos ne poate face în stare s ã
fa cem acest lucru. Doar El ne face î n s ta r e º i ne fa ce s ã fi m c u
sinceritate, din toatã fiinþa noastrã, plini, atunci cînd spunem aceste
cuvinte ºi vecinului, ºi prietenului, ºi soþului, ºi copilului, chiar ºi
vrãjmaºului nostru. Mîntuitorul a spus: Iubiþi pe vrãjmaºii voºtri. Cum
sã-i iubim? Rugîndu-ne pentru ei. Arãtîndu-le o privire fr umoasã,
liniºtitã, o dovadã sincerã de preþuire ºi de dorinþã sã-i ajutãm ºi pe ei
s-ajungã la o stare din care sã nu mai vadã rãul ºi sã nu mai priveascã
cu ochii încruntaþi. Ci sã priveascã cu seninãtate ºi cu frumuseþe la
semenul lor. Aºa ne face pe noi Hr i s tos. ªi aºa dorim sã ajungem
fiecar e di ntr e c e i c ar e ne- am cunos cut sau am pornit pe drumul
cunoaºterii Lui. Aºa dorim acestei cãsnicii care începe acum ºi aºa
urare îi facem, în Numele Domnului, sã aibã pînã la sfîrºitul zilelor
lor, proaspãtã, dulce, curatã, frumoasã dragostea care sã-i facã sã se
poatã privi cu dor ºi cu bucurie unul pe celãlalt. Sã-ºi poatã spune de
fiecare datã aºa un c uvî nt frumos cu care fiecare sã petreacã ziua
fericit ºi binecuvîntat ºi sã aºtepte întîlnirea cu sete ºi cu îmbrãþiºare.
Aºa dorim sã fie sufleteºte cu Hristos fiecare dintre noi. El este numit
Mirele. Un mire este esenþa, închipuirea, întruchiparea iubirii. Aºa-i
Hr i s tos c u noi . Aº a tr e bui e s ã aj unge m noi sã-L cunoaºte m pe
Dumnezeu, într - o a º a uni r e º i pãr tã º i e frãþeascã, încît sã nu fim
singuri niciodatã.
Dacã nu sîntem singuri în viaþã, nu vom fi singuri nici în moarte.
Dacã nu sîntem singuri în moarte, nu vom fi singuri nici în veºnicie.
Dorim din toatã inima aºa sã ne înþeleagã c ã s î nte m cei care pînã
astãzi nu ne-au cunoscut. ªi aºa dorim din toatã inima, fiindcã sîntem
convinºi cã numai dragostea este singura condiþie care poate sã facã
fericit pe un om ºi pe o familie, ºi pe un popor ºi în viaþa aceasta, ºi
în veºnicie. Aºa dorim fiecãruia ºi aºa ne rugãm lui Dumnezeu sã ne
dea, începînd cu cei dintîi dintre noi, scumpii noºtri miri, cãrora le
dorim o viaþã fericitã ºi binecuvîntatã, însoþitã permanent de iubire.
Niciodatã sã nu fie singuri. ªi pãrinþilor, sã simtã cã n-au rãmas fãrã
copii. ªi prietenilor, sã simtã ca n-au rãmas fãrã prieteni. ªi fraþilor,
sã simtã cã n-au rãmas fãrã ei. ªi Dumnezeu sã simtã cã sînt cei mai
apropiaþi ºi cei ma i i ubi þ i , º i ei , l a fe l , de El . Dumnezeu sã ne
dãruiascã tuturor aceastã pãrtãºie ºi aceastã fericire care ne face cu
adevãrat vrednicã de trãit ºi vrednicã de preþuit viaþa aceasta ºi viaþa
veºnicã. Amin. Slãvit sã fie Domnul!