SUBSTANTIV

I. DEF. Substantivul (numele) definește ființe, obiecte, fenomene, acțiuni, stări, calități,
relații care fie se încadrează în clase pe baza unor particularități semantice similare
(substantive comune): copil, urs, carte, arenă, apariție etc, fie sunt unice,
individualizate (substantivele proprii): Fram, Cezar.
II. Categorii gramaticale: gen, număr, caz
OBS: Caracteristic subst este faptul că poate fi însoțit de articol hotărât ( care arată
că referentul indicat de substantiv este cunoscut); sau de articol nehotărât ( care
arată că referentul indicat de substantiv nu este precizat/ cunoscut).
OBS! Substantivele proprii pot fi:
a) nume de persoane (antroponime): Mircea, Catinca, Ionescu etc;
b) nume de locuri (toponime): România, Paris, Ardeal;
c) nume de animale (zoonime): Grivei, Rex;
d) nume de corpuri cerești (astronime): Saturn, Jupiter, Marte;
e) nume de evenimente culturale și istorice: Primul Război Mondial, Unirea
Principatelor;
f) nume de sărbători religioase: Rusalii, Paște;
g) nume de instituții: Școala Gimnazială „Regina Maria”, Banca Comercială Română;
h) titluri: Gramatica Academiei, Micul prinț.

NOTĂ! Substantivele proprii masculine care desemnează ființe se deosebesc de

substantivele comune și de substantivele proprii inanimate prin faptul că la genitiv și la dativ
sunt însoțite de marca antepusă (proclitică) LUI: cartea lui Marius/ cartea băiatului/
frumusețea Sibiului. - la fel se comportă substantivele proprii feminine, terminate în alt sunet
decât -a (lui Carmen, lui Zoe, lui Mimi)

Treceri ale substantivelor proprii în clasa substantivelor comune:

- Am cumpărat un Cărtărescu recent. (o carte scrisă de Cărtărescu)
- Grigorescul expus m-a impresionat. (tabloul lui Grigorescu)
- Am admirat la muzeu doi Grigorești. (două tablouri de Grigorescu)
- Am ascultat cu mare plăcere acest Beethoven. (această piesă de Beethoven)

FORMA SUBSTANTIVULUI
Forma substantivului cuprinde radicalul + desinența.
RADICALUL - partea care poartă sensul substantivului;
DESINENȚA - partea (finală) care oferă informațiile gramaticale, schimbându-se în
funcție de genul, de numărul sau de cazul substantivului:

pâin- e floar- e tablo - u

flor - i tablo - uri
pâin- i
 Desinențele pot fi: - e (sg) / - i (pl); -u (sg)/ -uri (pl)
Uneori desinența de singular poate fi zero ( Ø ), stabilindu-se prin comparație cu
cealaltă formă, de plural.

pom - Ø stea - Ø creion - Ø

pom - i ste- le creioan - e

Obs. Articolul hotărât este enclitic atașat desinentei substantivului:

câin-e-le floar-e-a tablo-u-l
câin-e-lui flor-i-i tablo-u-lui
câin- i- i flor-i-le tablo-uri-le
flor-i-lor tablo-uri-lor
câin- i -lor

GENUL SUBSTANTIVULUI

- 3 GENURI - masculin (un copil/ doi copii), feminin (o fată/ două fete), neutru
(un creion/ două creioane) - este o categorie intrinsecă; nu își schimbă forma
în funcție de gen, spre deosebire de adjectiv (frumos/ frumoasă/ frumoși/
frumoase)

SUBSTANTIVELE EPICENE - au o singură formă pentru a desemna ambele genuri, fie

încadrându-le în clasa masculinului (elefant, rinocer, țânțar), fie în cea a femininului (cămilă,
girafă, veveriță).

NUMĂRUL SUBSTANTIVULUI
Substantivele pot fi folosite la singular (membru, student, carte, masă, stilou, creion)
sau la plural (membri, studenți, cărți, mese, stilouri, creioane).

ATENȚIE!!!
1. Următoarele forme sunt corecte: aragaze, morminte, aziluri, chibrituri, compromisuri,
chitanțe, chitare, ciocolate, plăpumi, după - amiezi.
2. Sunt corecte ambele forme: nivele/niveluri, tuneluri/ tunele, căpșuni/căpșune, coperți/
coperte.
3. SUBSTANTIVELE DEFECTIVE (NONNUMĂRABILE):
● au doar formă de singular ( oină, alor, curaj);
● au doar formă de plural ( aplauze, spaghete).
Între substantivele defective se includ și substantivele masive (nume de materie) + o
parte dintre substativele abstracte pentru că desemnează referenți care nu se pot număra
(lapte, unt; pace, curaj) . Rareori, abstractele au formă de plural (tăiței, funeralii).
Există substantive abstracte care sunt numărabile: idee/ idei, opinie/ opinii, talent/
talente, gelozie/ gelozii.
Folosirea subst. masive și abstracte la pl, antrenează modificări de sens:
- trecerea la sensul de sortiment (brânză/ brânzeturi; vin/ vinuri);
- trecerea la sensul de obiect (alamă/ alămuri);
- trecerea la sensul de porție (ciorbă/ ciorbe);
 - dinspre abstract spre concret (amabilitate/ amabilități, bunătate/ bunătăți)
4. SUBSTANTIVELE INVARIALBILE - au aceeași formă atât pentru singular, cât și pentru
plural (pui, arici, învățătoare, nume) - distincția de nr se face în context.
5. SUBSTANTIV ANIMAT/ NONANIMAT (copil, profesor // râu, bicicletă);
6. SUBSTANTIV INDIVIDUAL/ COLECTIV (brad, soldat, student // pădure, armată,
studențime);
7. SUBSTANTIV CONCRET / ABSTRACT (lampadar, veioză, televizor // frumusețe,
învățare);
8. SUBSTANTIV MASIV (NUME DE MATERIE) ȘI ABSTRACT NONNUMĂRABIL /
NUMĂRABIL (brânză, apă, nisip, tenacitate, talent, politică // pahar, caiet, perete)

CATEGORIA DETERMINARII- ARTICOLUL HOTĂRÂT/ NEHOTĂRÂT

ARTICOLUL HOTĂRÂT - postpus substantivului (art hot enclitic)

ARTICOLUL NEHOTĂRÂT - antepus substantivului (art nehot proclitic)

lui Ion, lui Alice, începutul lui august - lui = marcă a genitiv-dativului, nu și ca articol hotărât
ca în gramatica tradițională.

POSIBILITĂȚI COMBINATORII ALE SUBSTATIVULUI

Ca REGENT/ CENTRU - substantivul poate avea mai mulți SUBORDONAȚI/

ADJUNCȚI care îndeplinesc funcția sintactică de ATRIBUT.

substantivul regent + subordonatul său ( ATRIBUT) = GRUP NOMINAL

SUBORDONAȚII SUBSTANTIVULUI AU FUNCȚIE SINTACTICĂ DE ATRIBUT

exprimat prin:
● adjectiv (propriu-zis, participial, numeral) - ex. text interesant, două cărți, lecție
învățată;
● substantiv - cartea Mariei, carte de povești, frate mamei, frigiderul Arctic;
● pronume - casa lui, cadoul pentru el;
● adverb (cu/fără prepoziție) - casa de acolo, plecarea mâine;
● verb la infinitiv sau la supin : plăcerea de a citi, carte de citit.

Ca SUBORDONAT/ ADJUNCT - substantivul (cu/fără prepoziție) poate avea diverse

funcții sintactice:
 ❏ ATRIBUT: haina fetei, acordare de premii elevilor, profesorul Ionescu, casa
din deal;
❏ COMPLEMENT DIRECT - Ion a citit cartea.
❏ COMPLEMENT INDIRECT - Le-a citit copiilor o carte.
❏ COMPLEMENT PREPOZIȚIONAL - Maria se teme de sora ei.
❏ CIRCUMSTANȚIAL DE MOD - Lucrează cu atenție.
❏ CIRCUMSTANȚIAL DE LOC - Cei doi copii se joacă în parc.
❏ CIRCUMSTANȚIAL DE TIMP - Ne întâlnim în fiecare seară.

Substantivul are frecvent funcția sintactică de subiect = se acordă cu

predicatul!!! + funcție sintactică de nume predicativ (intră în structura
unui predicat nominal - George este elev)

Substantivul se poate asocia cu:

- articol hotărât ( -l/ -a / -lui/ -i etc);
- articol nehotărât ( un / o/ niște etc);
- articol demonstrativ ( cel, cea, cei cele etc)

CAZURILE SUBSTANTIVULUI

CAZUL NOMINATIV- cazul substantivului aflat în relație cu un verb căruia îi impune un

acord în număr.

- Elevii merg la școală.

- El este elev.

CAZUL NOMINATIV se asociază cu următoarele funcții sintactice:

1. subiect - Elevii învață. (cine?/ ce?/ despre cine se spune ceva cu ajutorul
predicatului?)
2. nume predicativ - Matei este inginer. (verb copulativ+np= predicat nominal)
3. apoziție - Matei, inginerul, și-a dat demisia. (informație suplimentară … adică) + se
marchează între virgule.
4. atribut - Profesorul Vasilescu este apreciat de toți elevii. (care?)

CAZUL ACUZATIV - cerut de anumite verbe (a citi, a vinde, a cumpăra, a vedea etc), sau
interjecții (iată, uita, na)- termeni regenți

OBS!!! Acest caz poate fi impus de diferite PREPOZIȚII ( simple - cu, de, la, pe etc;
compuse - de la, despre, din etc )

CAZUL ACUZATIV se asociază cu următoarele funcții sintactice:

1. complement direct (centru - vb; pe cine? ce?) - L-am văzut pe Geo.
2. complement prepozițional (centru - vb, cu cine/ce? , la cine/ce? , despre
cine/ce? etc) Discutăm cu prietenii noștri.
 3. atribut (centru - substantiv; care? ce fel de?) Bunicul contrează pe ajutorul de la
nepot.
4. apoziție (centru - substantiv) : Colegul meu de bancă, Mircea, a ajuns la timp la
ore.
5. circumstanțial de loc (centru - vb/ interj; unde? de unde? până unde? încotro?)
Merg spre casă.
6. circumstanțial de timp (centru - vb/ interj; când? de când….) - A locuit lângă noi
până vara trecută.
7. circumstanțial de mod (centru - vb/; cum?) - Se comportă cu grație!

CAZUL GENITIV - se subordonează unui regent substantival sau unui substitut al

acestuia (caietul copilului) - a (al, ai, ale) cui?

Genitivul este marcat, în anumite contexte, prin articolul genitival al (a, ai, ale) -
CARE SE FOLOSEȘTE:
- când substantivul în G nu se află în imediata vecinătate ( o carte a Mariei/ o carte
interesantă a Marie, NU cartea a Mariei);
- G se află înaintea substantivului (Al Mariei premiu a fost binemeritat);
- subst în G are fs de nume predicativ ( Cartea este a elevului.)
Poate fi precedat de o serie de prepoziții specifice (asupra, deasupra, contra,
împotriva, înaintea, împrejurul etc)
Obs! 1. Într-o construcție fără substantiv regent ( Al meu a câștigat./ Al Mariei este pe primul
loc.) - al = pronume semiindependent!
2. Are 4 forme distinse în funcție de gen și număr, se acordă cu substantivul regent.
3. a- prepoziție: Jucăriile a doi copii s-au pierdut./ vs / a- art gen : o jucărie a copilului
4. În structurile coordonate, al doilea substantiv este precedat de al: dansul mirilor și
al nașilor.

CAZUL GENITIV se asociază cu următoarele funcții sintactice:

- atribut (funcție specifică) - cartea colegelor, prieten al lui Ion etc
- atribut (+ prepoziție) - lupta împotriva cotropitorilor;
- circumstanțial de loc ( + prep. ) - S-au plantat pomi în jurul școlii.
- circumstanțial de timp ( + prep.) - A ajuns înaintea mamei.

CAZUL DATIV - se subordonează unui verb ( I-am dat copilului bomboana.), unui
adjectiv ( Este un manual util elevilor.), unei interjecții (Bravo copiilor premiați!), mai rar
unui substantiv (acordare de burse elevilor/ domn Țării Românești) cui?

Poate fi impus de prepoziții: grație, mulțumită, datorită, conform, potrivit,

contrar, asemenea, aidoma, așijderea.- în gram nouă au valoare adverbială ( se
comportă asemenea unui adverb, își pierd valoarea prepozițională) -- temeni regenți
pentru complemente indirecte.

CAZUL DATIV se asociază cu următoarele funcții sintactice:

 - complement indirect: I-a oferit mamei o carte.
- atribut: Acordarea de ajutoare sinistraților este esențială.
- circumstanțial de loc: Stai locului!
- apoziție - A reușit grație prietenului meu, adică lui George.

CAZUL VOCATIV - este cazul adresării directe = desemnează o persoană sau un

animal sau, mai rar, un referent inanimat, în cazul personificării acestuia. ( Maria,
când vii la noi?/ Rex, stai! / Codrule, ce tânăr ești! )

Forma V poate fi identică cu cea a N- diferența o face intonația!!!

Sunt recomandate formele:Doamnelor, veniți! ( -lor = desinență de vocativ)

Forme specifice:
- Ioane, pleacă!
- Ionescule, pe unde ai fost!
- Băiete, stai liniștit!
- Copilule, fii cuminte!
- Copiilor, începeți jocul!
- Fato, așteaptă - mă!
- Mario, vino!
- Fetelor, așteptați - mă și pe mine!

Vocativul se desparte prin virgulă de restul enunțului!!! Enunțul care reprezintă o adresare
directă și care conține un vocativ se marchează, de obicei, prin [ ? ], [ ! ].

Precedat de interjectii apelative, nu se izolează obligatoriu prin virgulă:

- Măi Ion, de ce nu mi-ai spus ce s-a întâmplat?
- Măi, Ion, vino puțin!
De obicei, vocativul nu are funcție sintactică!!!
Exceptie- apoziția- Băiete, frumosule, unde ți-e gândul!?

Subordonații substantivului în V, care au același caz, au funcție sintactică:

Copii cuminți, ce ați învățat astăzi? (cuminți - atribut, V)