Influenta interpersonala.

Impactul influentei situatiei sociale asupra individului

Problema de cercetare

Compararea cu o majoritate unanima are efect asupra opiniei subiectului care se afla in
dezacord cu acea majoritate?

Suportul teoretic al cercetarii

Procesul de influenţă socială intervine chiar şi atunci când situaţia nu comportă nici o
ambiguitate. Pentru aceasta este suficient ca o majoritate să se manifeste, fie că face sau nu în mod
explicit presiuni pentru a-şi impune părerea, fie că este cantitativă (numerică) sau calitativă (o
persoană competentă sau cu statut deosebit). Paradigma lui Solomon Asch creează o majoritate
numerică ce exercită o presiune implicită şi indirectă asupra unui individ.
Conformismul este o modalitate prin care atitudinile sau opiniile unei persoane pot fi
modificate.
Rezultatele studiului lui Solomon Asch 1951 demonstrează faptul că influenta situatiei
sau contextului social presupune ca prezenţa actuală a unui grup de 6 persoane poate
influenta perceptia individului (dimensiunea cognitivă sau cogniţia) şi răspunsul public al
acestuia (comportamentul social). S-a investigat in aceasta cercetare identificarea influenţei
exercitate de situaţia socială (de ceilalţi) asupra percepţiei şi comportamentului individului.
Solomon Asch pleaca de la ideea din paradigma gestaltista conforma careia schimbarea părţilor unui
întreg conduce la schimbarea totalităţii , astfel s-a studiat efectul produs de un mesaj majoritar ,asupra
unui subiect naiv care este in dezacord cu acea majoritate.
In experimentul lui Lorge (1936) asupra efectului prestigiului Lorge a fost interesat de factorii
care determină acceptarea unei idei în funcţie de prestigiul atribuit autorului ei.Rezultatele acestui
experiment demonstrează că evaluarea opiniei unei persoane depinde de prestigiul atribuit autorului
său. Dacă cel al preşedintelui Jefferson era foarte mare în rândul subiecţilor americani din acea vreme,
cel al conducătorului revoluţiei bolşevice era destul de redus.

Faptul de a cunoaşte opinia majorităţii provoacă modificarea părţilor care antrenează o

modificare a totalităţii. Astfel, influenţa majoritară conduce la modificarea nu numai a judecăţii, dar
mai ales obiectul judecăţii (percepţia sa)

Conform lui Solomon Asch s-au constatat trei tipuri de distorsiuni in cazul celor evocate de subiecti:
– de percepţie: unii subiecţi şi-au schimbat efectiv obiectul percepţiei şi au sfârşit prin a percepe linia
B drept cea mai asemănătoare cu linia etalon;
– de judecată: unii subiecţi consideră că o majoritate atât de unanimă nu poate avea decât dreptate.
Supunându-se judecăţii acesteia, ei nu şi-au modificat totuşi obiectul percepţiei. La urma urmei, pentru
ei linia B nu era cea corectă, dar se îndoiau de corectitudinea propriilor aprecieri;
– de acţiune: unii subiecţi au abordat părerea majorităţii întrucât se temeau că opunându-se acesteia, ar
fi creat o imagine negativă, determinând o eventuală respingere. De fapt, ei nu şi-au modificat nici
percepţia, nici judecata.

Căutând să se facă acceptat, să-şi asigure prezenţa într-un grup prin aderarea la regulile şi normele
sale, individul se expune influenţei normative.

Cercetari ulterioare au incercat sa ofere explicatii mai complete mecanismului de formare a normelor
de grup (proces numit normalizare) Astfel , F.Allport (1924;1962 , cf. Doise ;Deschamp , Mugny ,
1996 p. 83) arata ca in prezenta celorlalti , subiectii se tem sa emita judecati in dezacord cu cele ale
membrilor grupului si ca , printr-un sistem de concesii reciproce ajung sa formuleze judecati ce
converg catre o valoare centrala .
 Este de precizat ca nu întotdeauna opiniile unei majorităţi care încearcă să ne influenţeze devin ale
noastre! Complezenţa se manifestă prin conformism, dar un conformism de suprafaţă, care nu atinge
convingerile noastre profunde.

Daca s-ar cunoaste cu mai multa exactitate procesul de conformare la parerea unei majoritati ,s-ar
putea incuraja mai mult comportamentele prosociale , ceilalti conformandu-se mai mult la parerea
majoritatii , iar lumea in care traim ar fi un loc mai bun.

Ipotezele cercetarii , variabilele , planul de cercetare

a)ipotezele

a1.Compararea cu o majoritate unanima influenteaza parerea subiectului chiar daca aceasta este in
dezacord cu majoritatea.

a2. Daca majoritatea are aceeasi parere , chiar daca este evident perceptiv ca este gresita , subiectul
naiv ,singur , se va conforma raspunsului gresit al celorlalti.

b)variabilele(independente,dependente)

VI 1: Marimea grupului absurd si unanim (variabila manipulata)

- cinci subiecti absurzi si complici

-zece subiecti absurzi si complici

-nici un subiect absurd

VI 2 : Forma raspunsului subiectilor

- Verbala (publica)
- Scrisa ( privata)

VD : numarului de erori al subiectului naiv

c)Desenul planului de cercetare

 VI 1 (prezenta majoritatii absurde si unanime )

1.cinci subiecti absurzi 2.zece subiecti 3.conditia de

si complici control
absurzi si complici

VI 2 (forma 1.verbala (publica) G1 G2 G3

raspunsului
subiectilor )
2.scrisa(privata) G4 G5 G6

Tipul studiului si a designului de cercetare

a)experiment

-Cele doua variabile independente sunt manipulate

b)comparatii intergrup

-ambele variabile presupun comparatii intergrup ,iar pentru acestea s-a folosit in parte cate
doua grupuri diferite de participanti corespunzatoare celor doua niveluri ale variabilelor .

-in total exista patru grupuri diferite de participanti , care iau parte la cercetare.In fiecare
grupa sunt participanti diferiti.

Metoda

a.Participanti

-studenti ai Facultatii de Psihologie ,care se vor confrunta cu parerea unei majoritati unanime
formata din 10 studenti .

-participantii vor fi selectati pe baza de voluntariat si vor fi recompensati pentru participare

-la studiu vor participa aproximativ 60 de persoane in sedinte a cate 7 subiecti

b.Instrumente si procedeu
 Participantii vor purta o pereche de ochelari(de soare) fiecare , cu cele 2 lentile
colorate diferit( una galbena , una verde) + 2 planse in care se compara anumite culori, una
etalon in care este afisata culoarea rosie , iar in cealalta plansa sunt prezentate 3 culori
(printre care una este aceeasi ca si culoarea de pe plansa etalon) .

Subiectilor li se va spune initial faptul ca se va testa o anumita marca de ochelari care

va urma a fi scoasa pe piata . In sedinte de cate 11 persoane , subiectii sunt rugati sa estimeze
o serie de relatii perceptive structurate evident: compararea celor trei culori , de pe a doua
plansa , cu acea culoare de pe afisul etalon.Pentru a se manipula influenta majoritatii asupra
subiectului naiv , acesta va fi plasat pe ultima pozitie , confruntandu-se astfel cu parerea
evident gresita a celorlalti participanti la studiu care sunt de fapt complici si vor da inadins
acelasi raspuns gresit.Se va utiliza si o conditie de control .

Variabila independenta marimea grupului absurd si unanim va fi manipulata cu ajutorul

numarului de subiecti complici care va da un raspuns absurd la urmatoarea cerinta :Va rugam sa faceti
fata unui test perceptiv .Priviti cu atentie plansele afisate in fata dumneavoastra si incercati sa
identificati fara sa va dati jos de la ochi ochelarii oferiti , care dintre cele trei culori de pe plansa a
doua corespunde cromatic cu acea culoare de pe prima plansa.

1.In conditia cinci subiecti absurzi complici doar primii cinci complici vor alege toti acelasi
raspuns evident absurd ( raspunsul A ) iar ceilalti cinci complici vor alege alt raspuns decat
primii cinci complici ( raspunsul C) , raspuns de asemenea evident absurd.

2.In conditia zece subiecti absurzi si complici toti cei zece complici vor alege raspunsul
evident absurd A.

3. In conditia de control toti complicii vor da raspunsul corect B.

In acest mod se va vedea daca numarul complicilor va avea vreun efect asupra numarului de
greseli a subiectului naiv.

Cea de-a doua variabila independenta Forma raspunsului subiectilor se va manipula in felul
urmator: in primul lot de subiecti acestia vor primi instructiunea de a verbaliza public raspunsul , iar
in cel de-al doilea lor de subiecti acestia vor fi rugati sa scrie pe foaia din fata lor raspunsul la
intrebarea cercetatorului .

Estimarea surselor de eroare și a modalităților de control ale acestora.

1. așteptările cercetătorului: faptul că cercetătorul are anumite așteptări cu privire la

rezultatele cercetării e posibil să influențeze comportamentul și atitudinea participanților cu
privire la sarcinile pe care studiul le implică;
Control : vom aduce o persoana din afara experimentului care va prezenta instructiunile
subiectilor.In acest mod persoana in cauza daca este neutra nu a putea sa influenteze parerea
celor care va raspunde.

2. așteptările participanților: dacă participanții cunosc scopul testării, este posibil să își
modifice răspunsurile , si sa nu se mai conformeze la majoritatea respectiva , stiind ca totul a
fost o inscenare , astfel razultatele vor fi eronate.

- control: nu va fi precizat scopul studiului și, prin urmare, nici condiția experimentală
în care se află participanții; dacă nu cunosc scopul testării, nu e posibil ca ei să î și modifice
comportamentul în sensul confirmării ipotezelor. Participanții vor fi rugați să men ționeze la
final dacă au avut anumite dubii in legatura cu scopul cercetarii.

3.Caracteristicile participantilor.Este posibil ca subiectii complici sa nu interpreteze foarte

bine rolurile lor de buziecti absurzi , si sa nu para credibili de catre subiectul naiv ,acesta
dandu-si seama ca totul este o inscenare , astfel ratitudinea sa să ramana ferma si sa nu se mai
conformeze cu majoritatea.

-control : in cazul complicilor se vor aduce studenti din afara facultatii de psihologie ,
respectiv de la facultatea de teatru , pentru a interpreta rolul de subiecti absurzi foarte bine .

3.Caracteristicile participantilor : daca unii din participanti ar avea probleme cu vederea

acestia e posibil sa nu recunoasca foarte bine culorile respective deci rezultatele vor fi eronate.

-control: se va face un anunt unde vor fi instiintati studentii ca una din conditii eliminatorii
pentru participarea la experiment este aceea de a avea vederea intr-o stare foarte buna , fara a
prezenta anumite disfunctii.

Autoevaluarea proiectului : 9
Bibliografia proiectului (aici trebuie sa modifici tu, ca nu am scris-o corect,conform APA)

Conformismul Ewa Drozda-Senkowska (2000) Psihologie socială experimentală. Iaşi: Polirom.

Introducere in psihologia sociala conf. dr. Dorin Nastas

Psihologia procesului educational , Editura Didactica si Pedagigica , Bucuresti , 1978 ,

Doise ,W.Deschamp , Mugny , G. , Psihologie sociala experimentala , Editura Polirom , Iasi
1996.

G.,Nicolau , A.,Violenta. Aspecte psihologice , Editura Polirom Iasi 2003 .

Editura Polirom , Iasi , 2001 , Golu , P, Perspective noi asupra psihologiei grupurilor
scolare , Zlate , M.