Stigleţul şi ciocârlanul

de Alecu Donici

Stigleţul s-au fost prins în laţ, cum e mai greu,

Şi deznădăjduit de moarte se bătea;

Iar ciocârlanul rău

De el încă râdea,
Zicând: „Ce nătărău!
Se poate ziua mare
Să cazi în laţ aşa de tare;
Când eu n-am frică
De nimică?”

Dar învârtindu-se pe lângă stigleţel,

S-au prins în laţ şi el.

Vezi, după faptă,

Plată:
Să nu mai râzi de nime niciodată!