facultate, facultățisubstantiv feminin

1. Capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva.

sinonime: aptitudine capacitate posibilitate proprietate însușire
1.1. Însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se
dezvolta, a realiza ceva.

2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ

superior, condusă de un decan și cuprinzând mai multe catedre pentru
pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de
specialitate.

etimologie:
· limba franceză faculté

· limba latină facultas, -atis