Cuvânt de început
Î
n ţara noastră a trăit cândva un băiat pe
nume Ilie Iacob.
Fiind orfan de mic, a fost crescut, până la
vârsta de 10 ani de bunica lui, Maria. Apoi, a
locuit în casa unui unchi al său.
Maria era o femeie blândă, ducea o viaţă
sfântă şi era plină de dragoste. Ea îi spunea
băiatului Iliuţă.
casa memorială a Sfântului Ioan Iacob din Crăiniceni (Botoşani)
Dragi copii,
A
ceastă carte se adresează vouă, copi-
ilor de 9-10 ani. La fel ca voi era şi
Iliuţă cândva. El a fost lipsit de mul-
te bucurii omeneşti, sufletul său fiind adesea
întristat din pricina pierderii părinţilor lui,
dar s-a bucurat să crească ocrotit de iubirea
sfântă a bunicii Maria. Astfel, inima sa sen-
sibilă şi milostivă a cuprins toată iubirea dă-
ruită de ea, pe care şi-a îndreptat-o apoi spre
întreaga lume, însă mai cu seamă spre Dum-
nezeu, creatorul nostru, al tuturor.
Ajuns călugăr, Ilie a primit numele
Ioan. Oriunde s-a aflat, a slujit cu mult drag
lui Dumnezeu şi semenilor săi. Dumnezeu
l-a răsplătit pe credinciosul său copil, nu-
1
El era serios şi tăcut, îi plăcea să se roage
şi să citească din cărţile sfinte, mai mult de-
cât să se joace. Îi citea şi bunicii lui din aces-
tea, iar ea îl asculta făcând metanii în faţa
icoanei Maicii Domnului, unde ţinea mereu
o candelă aprinsă.
Bătrâna îl iubea nespus de mult pentru
că era credincios şi cuminte!
mărându-l printre sfinţii Săi. Astfel, Sfântul
Ioan Iacob a ajuns să fie cunoscut şi cinstit în
multe ţări, fiind făcător de minuni.
Şi atât noi cei mari, cât şi voi, dragi co-
pii avem foarte multe de învăţat de la acest
sfânt român. El nu este doar un învăţător,
ci şi mijlocitorul nostru înaintea lui Dumne-
zeu.
Parcurgând această carte, călăuziţi de
scrierile şi viaţa Sfântului Ioan, să-L slăvim
şi noi în felul nostru pe Dumnezeu, bucu-
rându-ne de credinţa noastră strămoşească,
pe care avem prilejul s-o cunoaştem mai bine!
Apoi, putem rosti împreună: „Minunat este
Dumnezeu întru sfinţii Săi!“ (Psalmi 67, 36).
 Ghid de utilizare
a materialului didactic
Manualul este structurat pe mai multe unităţi de învăţare.
O unitate de învăţare cuprinde între două şi patru lecţii şi evaluarea aferentă.
Lecţiile sunt mixte, alcătuite din părţi componente precum:

Titlul şi textul Proiecte Cunoştinţe de

Aplicaţii Jocuri de rol
lecţiei interdisciplinare cultură generală

Mic dicţionar Cântece şi colinde Lecturi Ghicitori Proverbe

Din viaţa şi
Învăţăminte
Din înţelepciunea învăţătura
pentru micul Activităţi practice Să recapitulăm
sfinţilor Sfântului Ioan
creştin
Iacob Hozevitul
Din pildele
Tradiţii şi Întâmplări
Mântuitorului Rugăciuni Aflăm mai multe
obiceiuri adevărate
Hristos

Caietul cuprinde în afara lecturilor şi aplicaţiilor:

Pelerini la Locurile Sfinte

Să desenăm

Să cântăm

Reguli de bună purtare

Activităţi creative şi recreative

şi altele……

2
 Bun venit la şcoală!

Biserica îi binecuvintează pe şcolari

E
ste septembrie. Vara a trecut. E ade- multe lucruri noi de învăţat. Şcoala ne în-
vărat că există multe motive să ne dreaptă şi ea paşii spre Biserică. Aşa că, cele
întristăm fiindcă vacanţa s-a sfârşit! mai potrivite cuvinte pentru început sunt:
Dar, ce sentiment unic ne dă reîntâlnirea cu
colegii noştri! Avem multe de povestit… Şi
Bun venit, dragi copii!

T
oate curţile şcolilor sunt pline de
profesori, copii, părinţi şi bunici. Cu
ocazia începerii anului şcolar, preoţii
săvârşesc slujba numită Tedeum. Această
slujbă se oficiază şi în Biserică în această pe-
rioadă. În slujba de Tedeum, preotul îi cere
lui Dumnezeu: „... să trimită asupra şcolari-
lor duhul înţelepciunii şi al înţelegerii şi să le
deschidă mintea şi cugetul şi să le lumine-
ze inima lor spre primirea învăţăturilor ce-
lor bune. Pentru ca prin înţelepciune, viaţă
bună şi dreapta credinţă, să fie ei bucurie şi
mângâiere părinţilor lor şi întărire Bisericii
noastre Ortodoxe.“

3
 Mic dicţionar
săvârşeşte: (aici) celebrează, oficiază
Tedeum: slujbă solemnă de mulţumire, care
are loc de mai multe ori în timpul unui an: la
începutul anului şcolar, de Anul Nou, la co-
memorarea unui eveniment istoric naţional
(Ziua Naţională a României, Ziua Eroilor) etc.
Aflăm mai multe:
semnificaţia numelui Tedeum
D
4
Sfântul Ioan Iacob şi şcoala
De mic, Ilie (Sfântul Ioan) a iubit mult învă-
ţătura. A fost un elev foarte silitor.
Profesorii îl iubeau pentru sârguinţa sa şi
colegii pentru firea sa blândă, pentru priete-
nia şi buna lui purtare.
enumirea Tedeum provine din
cuvintele latineşti Te Deum lau-
damus, care înseamnă „Pe Tine,
Dumnezeule, Te lăudăm”. Aşa se intitu-
la un vechi imn latin în formă de psalm de
preamărire a lui Dumnezeu.
Din lumea muzicii
M
ulte compoziţii din muzica clasică
sunt intitulate Te Deum. Hector
Berlioz, Joseph Haydn, Giuseppe
Verdi, Giacomo Puccini, sunt unii dintre
autorii lor.
 Un ajutor la îndemâna
oricărui şcolar:

Rugăciunea
ÎMPĂRATE CERESC
„Împărate ceresc Mângâietorule, Duhul Adevărului care
pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Vistieria bunătă-
ţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te sălăşluieşte întru noi şi
ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte bunu-
le sufletele noastre. Amin.“

S
punând rugăciunea Împărate Ceresc,
înainte de a învăţa, veţi vedea că pu- Acesta este sfatul înţelept al unui monah
teţi învăţa cu uşurinţă şi nici nu va fi sfânt, care a iubit foarte mult copiii.
necesar să petreceţi prea mult timp făcând
aceasta. (după Nicolae Zordanoglu, Cuviosul Pai-
sie Aghioritul, Mărturii ale închinătorilor)

Sfântul Paisie îi sfătuia pe copii, se ruga pentru ei

şi îi servea cu dulciuri la chilia sa.

5
 Să ne amintim
din clasa a II-a
1. Dumnezeu este iubire.
Toţi simţim acest lucru în fiecare zi, bu-
curându-ne de minunile pe care le trăim.
Iubirea cu care ne iubeşte Dumnezeu
este una dumnezeiască. El ne ajută să Îl
cunoaştem şi să răspundem acestei iubiri.
Din iubire pentru noi, Iisus Hristos s-a
făcut om.
2. Noi îl iubim pe Dumnezeu, la
fel cum pruncul îşi iubeşte tatăl.
Iubirea noastră este una omenească. Cea
mai mare iubire, cea desăvârşită este iu-
birea sfinţilor. Iubirea faţă de Dumnezeu
ne-o arătăm prin rugăciunea de laudă şi
mulţumire, prin ajutorul dat celorlalţi oa-
meni, prin darurile şi ajutorul oferit Bise-
ricii.
„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău,
cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu
tot cugetul tău. Aceasta este marea şi în-
tâia poruncă“ (Matei 22, 37-38).
6
Manualul de clasa a III-a
ne îndeamnă...
1. Să avem tot timpul un com-
portament potrivit principiilor
credinţei ortodoxe. Astfel:
Vom putea descoperi semnificaţia re-
ligioasă a oricărui moment concret al
vieţii noastre.
Învăţând din experiențele noastre de
viaţă sau ale altora, vom înţelege mai
uşor că avem îndatoriri faţă de seme-
nii noştri.
Vom conştientiza care sunt regulile
de comportament creștin pe care tre-
buie să le respectăm.
2. Să conlucrăm în familie, uniţi
în dragoste şi credinţă! Pen-
tru aceasta:
Putem găsi motivaţia de a ne asuma cu
bucurie responsabilităţi în cadrul vie-
ţii de familie.
Suntem încurajaţi să luăm atitudine
în situaţii concrete din viaţa noastră,
conform moralei religioase.
 Din clasa a II-a… În clasa a III-a...

3. Cine îl iubeşte pe Dumnezeu, 3. Să înţelegem ce se întâmplă

îi iubeşte şi pe ceilalţi oameni.
Pe aceştia îi consideră fraţii lui, îi ajută, îi
iartă pe cei care îi fac rău, se roagă pentru
ei şi simte recunoştinţă faţă de binefăcă-
torii săi.
Dragostea ne-o arătăm zi de zi, în familie,
la şcoală, la Biserică, în societatea în care
trăim.
„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Aceasta este e doua poruncă“ (Matei 22, 39).
cu noi şi în jurul nostru, din
perspectiva propriei credințe.
Astfel:
Vom putea afla semnificația unor eve-
nimente religioase din viața comuni-
tății noastre.
Vom avea prilejul de a înţelege impor-
tanța unor sărbători și evenimente cu
semnificații religioase în viața familiei
și a comunității noastre.

În câteva cuvinte:
Iubirea este cel mai înalt sentiment uman.
Dumnezeu ne-a creat din iubire. Şi noi,
ca fii ai Săi Îl iubim pe Dumnezeu şi pe
semenii noştri, care ne sunt fraţi, fiindcă
toţi avem un singur Tată.

„Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi

unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe
voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.“
(Ioan 13, 34).

Aceasta este o poruncă nouă pentru

că până la întruparea lui Hristos vechea
poruncă spunea să îl iubim pe aproapele
ca pe noi înşine. Hristos ne învaţă să-l iu-
bim chiar mai mult, atât de mult încât să
fim gata a ne da şi viaţa pentru el, cum a
făcut-o El pentru noi.

7
 Iubirea lui Dumnezeu
și răspunsul omului
Unitatea de învăţare
Dumnezeu este izvorul vieţii

„Că la Tine este izvorul vieţii,

Întru lumina Ta vom vedea lumină.“
(Psalm 35, 9)

1. Viaţa omului, darul lui Dumnezeu

2. Bucuria de a trăi
3. Omul în relaţie cu natura
4. Viaţa pe pământ şi Împărăţia lui Dumnezeu

8
 1. Viaţa omului, darul lui Dumnezeu

D
umnezeu, dragi copii, a zidit în-
treaga lume. El a făcut cerul şi pă-
mântul, ziua şi noaptea. A despăr-
ţit pământul de ape, a creat pomii roditori,
plantele, a adus la viaţă animale de tot felul, a
împodobit lumea în chip desăvârşit. A creat
soarele, luna şi stelele, ca să lumineze pe pă-
mânt şi semne care să deosebească anotim-
purile.
Şi a zis Dumnezeu:
„Să facem om după chipul şi după asemăna-
rea Noastră, ca să stăpânească peştii mării,
păsările cerului, animalele domestice, toate
vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pămân-
tul! “ (Facerea 1, 26).

P
rimii oameni, Adam şi Eva, au primit
de la Dumnezeu trup şi suflet. Tru-
pul lor era sănătos, li se încredinţase
grădina Edenului pentru a o lucra şi a o păzi,
iar sufletul lor era înzestrat cu gândire, cu
simţire şi cu voinţă liberă, curată şi dreap-
tă. Au fost binecuvântaţi să aibă urmaşi şi
au primit multă pricepere pentru a fi buni
stăpâni ai creaţiei şi împreună lucrători cu
Dumnezeu.

Sfântul Ioan Iacob admira

zi de zi creaţia lui Dumnezeu Mic dicţionar

C
ând Sfântul Ioan era călugăr la Lo-
curile Sfinte, ieşea noaptea din peș-
tera unde se retrăsese şi privea cerul
senin și înstelat, care nicăieri nu era așa de
frumos și de senin ca la Ierusalim, admirând
cu dragoste și multă uimire frumoasele zi-
diri ale Creatorului. Rămânea acolo nemiş-
cat, slăvindu-L pe Dumnezeu.
a zidi: (aici) a crea
a încredinţa: a da în grija cuiva demn de în-
credere
împreună-lucrători cu Dumnezeu: colabo-
ratori ai lui Dumnezeu
zidiri ale Creatorului: fiinţe, plante, ele-
mente ale naturii, tot ce a creat Dumnezeu,
făpturi

9
 Naşterea unui copil este un
dar pentru familia lui

V
enirea unui om în lume este o mare
minune. El aduce bucurie în viaţă.
Fiind mic şi firav, are nevoie de aten-
ţia şi îngrijirea celor apropiaţi. Dumnezeu îl
încredinţează familiei lui pentru a-l creşte.
Într-o zi poate deveni un om foarte impor-
tant, chiar un sfânt…
Maica Domnului - Dulcea Sărutare

M
ântuitorul Hristos a venit în
lume luând trup şi suflet ome-
nesc, născându-se şi crescând în
familia Sa.
„Carele pentru noi oamenii şi pentru a
noastră mantuire, S-a pogorât din ceruri şi
S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria
Fecioara şi s-a făcut om.“ (fragment din Crez)

Aplicații:

1. Să spunem cuvintele care lipsesc

La început Dumnezeu a făcut cerul şi ……….. A creat de asemenea soarele şi ………….,
copacii cu roadele lor felurite, florile cu multele lor miresme şi nuanţe, animalele de pe uscat
şi din ……. şi păsările cu cântul lor meşteşugit.
Lumea ca o împărăţie fără cusur a fost pregătită pentru …….., pentru a se bucura el trăi
în ea. Lui i-a fost încredinţate pentru a o îngriji şi a o stăpâni.

2. Familia Maicii Domnului şi familiile noastre

S
finţii Ioachim şi Ana erau foarte în-
tristaţi pentru că nu aveau copii. Din
acest motiv, când s-au dus la templu
cu ocazia unui praznic, nu le-a fost primit
darul. Atunci, întristaţi s-au dus să se roa-
ge. Sfântul Ioachim s-a retras într-un mun-
te, iar Sfânta Ana a făcut multe milostenii şi
s-a rugat acasă cu multe lacrimi. Dumnezeu
a trimis pe Arhanghelul Gavriil pentru a le
vesti că rugăciunile lor au fost ascultate şi
vor fi părinţii Împărătesei lumii, ai Fecioarei
Sfinţii Ioachim şi Ana s-au umplut de bucurie la naşterea
Maria, celei care îl va naşte pe Hristos. Maicii Domnului.

10
 Cum este familia noastră?
Să discutăm în clasă.

F
iecare dintre noi poate descrie în 2-3 ca un stup
cuvinte familia sa. Pentru a fi mai ca o grădină
uşor, ne putem folosi şi de următoa-
rele exemple: ca o glastră cu flori
numeroasă asemănătoare cu oceanul care are ape liniştite
frumoasă leagăn al dragostei

Rugăciune
pentru părinţi (fragment)

„Doamne, Dumnezeul nostru, chină Ție, bunătatea și darul Tău și

Tu, Care împuternicești florile și
verdeața de pe tot pământul cu căl-
dura soarelui Tău, și sufletul ome-
nesc cu căldura iubirii Tale; Tu, Cel
ce toate le-ai zidit de bunăvoia Ta în
cer și pe pământ și pe toate le păs-
trezi prin dragoste și milă, revarsă,
mult-îndurate Doamne, peste sufle-
tul meu cel slab și umilit care se în-
iubire și milă peste părinții mei.
Trimite din cerul Tău cel preaî-
nalt binecuvântarea Ta peste mine,
robul Tău, și ajută-mi să fac bucu-
rie părinților mei și să umblu întru
cărările Tale cele sfinte, săvârșind
numai ce este bun și plăcut Ție, că
binecuvântat ești în vecii vecilor.
Amin.“

11
3. Răspunderea pe care o avem cu toţii faţă
de creaţia lui Dumnezeu

N
u numai părinţii sunt chemaţi a
fi împreună-lucrători cu Dum-
nezeu, ci şi copiii. Dacă privim
imaginile de mai jos, vom înţelege cu uşu-
rinţă cum putem şi noi conlucra cu Dum-
nezeu şi cum putem avea grijă singuri de
trupul şi de sufletul nostru. Să adăugăm
şi alte activităţi.

12
4. Noi cum procedăm, copii?

Î
n această poezie, Sfântul Ioan îşi arată
recunoştinţa faţă de bunica lui, care
l-a crescut în credinţa strămoşească.
Avem colegi de clasă, vecini sau cu-
În „braţele părinteşti“ noscuţi care nu sunt crescuţi de părinţii
de Sfântul Ioan Iacob (fragment) lor. Unii sunt orfani, locuiesc în diferite
Bunica, Dumnezeu s-o ierte, centre sociale sau la mănăstiri, alţii locu-
Mi-a semănat de timpuriu iesc cu bunicii lor sau numai cu bunica,
În suflet tainele credinţei precum Sfântul Ioan, fiindcă părinţii lor
Şi rodul lor mă ţine viu. muncesc în străinătate, sau din alte mo-
O, scumpa mea bătrână sfântă tive.
Eu, tot ce am îţi datoresc, Unii dintre copii se descurcă mai greu
Căci m-ai adus la cunoştinţa la lecţii.
Părintelui Celui Ceresc.
Alţii nu au un comportament frumos.

Ce atitudine avem faţă de ei?

Cum ar trebui să ne purtăm cu ei?

Le sunt ei recunoscători celor care îi

cresc şi îi educă? Dar noi, le suntem recu-
noscători părinţilor noştri?

S
ă ne imaginăm că doi-trei dintre co-
piii clasei sunt pe rând profesori. Ei
propun câteva teme de discuţie.
Situaţiile pe care şi le vor imagina pot avea
ca protagonişti colegi din aceeaşi clasă.
Ceilalţi copii oferă soluţii posibile la te-
mele propuse de „profesori“.
De exemplu:

Tema propusă de „profesori“ Soluţii posibile ale elevilor

1. Alina are zece baterii consumate!
2. Bunica lui Andrei nu se simte bine!
3. În curtea şcolii sunt aruncate gunoaie!
4. Bogdan a adus în clasă un ghiveci cu
flori!
5. Mama Anei a născut de curând!
6. Alexandru lipseşte de o săptămână de
la şcoală!
Le duce la punctul de colectare cel mai apropiat !
Andrei îi face cumpărăturile!
...........................................................
...........................................................
...........................................................
...........................................................

13
Învăţăminte pentru toţi copiii

Să-I fim recunoscători lui Dumnezeu pentru că

ne-a dat viaţă.

Să vedem orice copil ca pe darul lui Dumnezeu.

Să ne rugăm pentru familia noastră.

Să nu distrugem natura.

Să-i iubim pe toţi copiii din lume.

Să ne îngrijim atât de trup, cât şi de suflet.

Să recapitulăm

V
iaţa este darul lui Dumnezeu.
Dumnezeu i-a dat viaţă omului
din iubire şi a împodobit lumea
pentru a se bucura el de ea. I-a încredinţat
omului lumea completă şi gata împodo-
bită. Omul a primit-o ca pe o împărăţie,
de aceea, mai este numit „regele creaţiei“.
Lui îi revine obligaţia de a o îngriji. De
câte ori are grijă de mediul care îl încon-
joară, omul ascultă porunca primită în rai
de a respecta şi proteja lumea dăruită lui
de Dumnezeu.

Din înţelepciunea sfinţilor

„Câtă dragoste şi frumuseţe este în fiecare

cuvânt şi în fiecare mişcare a Creatorului! …
Nu numai orice dar al lui Dumnezeu e de-
săvârşit, ci desăvârşit este şi felul în care El
dăruieşte.“
Sfântul Nicolae Velimirovici

14
 2. Bucuria de a trăi

B
ucuria, copii, este o stare sufletească
deosebită, pe care o trăim cu toţii. Cel
care ne-o dăruieşte este Dumnezeu,
Izvorul bucuriei. Uneori nu avem un motiv
concret să ne bucurăm. Ne bucurăm pentru
că trăim, Dumnezeu ne dă din bucuria Sa!
Alteori avem anumite motive să ne bucu-
răm: suntem cu cei dragi, facem ceea ce ne
place mai mult, primim ceea ce ne-am do-
rit. Toate acestea le putem numi bucurii
omeneşti.
Însă, noi trăim şi bucurii cereşti. Astfel,
când dăruim, simţim o bucurie mult mai
mare decât atunci când primim. La fel se
întâmplă când suntem folositori, când ne
rugăm, ne spovedim, ne împărtăşim sau as-
cultăm sfaturile celor mai mari. Atunci ne
bucurăm deplin întru Domnul.

Serafim, Sfântul bucuriei

L
a 1759 se năştea în Rusia un mare
sfânt. Când era copil, fiind bolnav,
a fost vindecat de Maica Domnului.
Mai târziu, deveni călugăr cu numele Sera-
fim. Avea o evlavie impresionantă la Maica
Domnului. Icoana Preacuratei în faţa căre-
ia se ruga mereu o numea Bucuria bucurii-
lor. Reuşea să aibă gândul la Dumnezeu şi la
Maica Sa fără abatere, orice făcea. Îşi saluta
vizitatorii rostind cuvintele:
- „Bine ai venit, bucuria mea!“
Un ucenic al său pe nume N.A. Motovi-
lov voia să afle care este scopul vieţii creş-
tine.
- Dobândirea şi trăirea Harului Duhului
Sfânt! i-a spus sfântul. Harul este puterea
dumnezeiască pe care o primim în dar la bo-
tez, când ne unim cu Dumnezeu. Ajungem
însă să ne lipsim de lucrarea sa şi să ne depăr-
tăm de Dumnezeu atunci când nu respectăm
poruncile Lui. Prin pocăinţă şi practicarea
virtuţilor în numele lui Hristos, ne putem
bucura din nou de lucrarea Harului care ne
curăţă sufletul spre a dobândi viaţa veşnică.
Iar, fiindcă ucenicul îl întrebă cum putea
ştii dacă sălăşluia în el Duhul lui Dumnezeu,
stareţul îl strânse în braţele sale, privindu-l
în ochi, faţa lui devenind dintr-o dată mai
strălucitoare decât soarele la amiază şi îi zise:
- Priveşte-mă, prietene al lui Dumnezeu,

15
nu-ţi fie teamă! I-am cerut Domnului, să te
facă demn de a vedea cu ochii tăi trupeşti po-
gorârea Sfântului Duh; şi iată ai devenit, ca şi
mine, cu totul luminos. Ce simţi?
- Linişte, o pace de nespus! răspunse Moto-
vilov.
- Şi ce mai simţi? îl întrebă din nou stareţul.
- O bucurie extraordinară în toată inima
mea!
- Atunci când Duhul lui Dumnezeu pogoa-
ră peste om şi îl umbreşte cu plinătatea bu-
nătăţii Sale, sufletul omenesc este cuprins de
o bucurie de negrăit, căci Duhul lui Dumne-
zeu umple de bucurie tot ceea ce atinge.
(din Viaţa, învăţăturile şi profeţiile sfântului Serafim de Sarov,
traducere arhim. Paulin Lecca)

Sfântul Ioan Iacob i-a dedicat o poezie

sfântului bucuriei, Serafim de Sarov

Lacrimi la icoana
Sfântului Serafim
(fragment)

Cuvioase Serafime!
Îngerule pământesc,
Caută din înălţime
Spre acei ce pătimesc! Mic dicţionar
Şi precum izvor de pace
Pe pământ te-ai arătat,
Pentru pacea lumii astăzi evlavie (numită şi frica lui Dumnezeu): sfi-
Roagă-te neîncetat! ala sau sensibilitatea duhovnicească, starea
sufletească de conştientizare continuă că ne
aflăm în faţa lui Dumnezeu
ucenic: (aici) cel care urmează învăţăturile
unui stareţ (părinte duhovnicesc)
virtuţi: fapte creştineşti devenite obişnuite
înger pământesc: om cu viaţă curată, petre-
când în lume precum îngerii

16
Să înţelegem învăţătura Sfântului Serafim
privind scopul vieţii creştine

B
iserica este păstrătoarea veşnică a
Harului Duhului Sfânt. Harul a fost
dăruit apostolilor la Cincizecime,
iar nouă ne este dăruit în Taina Botezului.
Când nu respectăm poruncile dumneze-
ieşti, Harul devine nelucrător în noi, dar
nu se pierde. Îl putem înnoi prin Taina
Spovedaniei şi prin fapte bune în numele
lui Hristos (milostenie, post şi cel mai mult
prin rugăciune). Astfel, scopul vieţii creş-
tine este vieţuirea în Harul Duhului Sfânt,
adică a face lucrător (activ) harul primit la
botez. Când conlucrăm, de bună voie, cu
Harul dumnezeiesc ne apropiem de Dum-
nezeu. De aceea, Biserica cere necontenit
acest dar:

„Doamne, Cel ce pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al trei-

lea, L-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua
de la noi, ci ni-l înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie“.
(Troparul Ceasului al treilea)

Aflăm mai multe: semnificaţia numelui Serafim

N
umele Serafim provine din ebraică
şi înseamnă „cel ce arde“. Serafi-
mii sunt puterile cereşti care stau
împrejurul tronului lui Dumnezeu. Fiecare
are câte şase aripi: cu două îşi acoperă feţe-
le, cu două picioarele, iar cu două zboară şi
strigă:
„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot,
plin este tot pământul de slava Lui! “
(Isaia 6, 1-3)

Bucuria noastră a tuturor este Maica Domnului

Rugăciunea
Apărătoare Doamnă

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvin-

du-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi
robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne
din toate nevoile, ca să-ţi strigăm ţie:
„Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!“

17
 Aplicații:

1. Sfântul Serafim, bucuria copiilor

Sfântul Serafim iubea foarte mult copiii.
Acestora li se adresa cu „Comoara mea!“,
„Odorul meu!“
Într-o zi, un grup de copii îl căuta pe sta-
reţ în pădure, fiindcă nu era în chilia sa de la
mănăstire.
După ce s-a întâlnit cu el, o fetiţă cu nu-
mele Liza, s-a apropiat de sora ei şi, luându-i
mâna, i-a zis:
- „Părintele Serafim numai se preface că-i
bătrân. Dar, de fapt, el e un copil, ca noi.
Nu-i aşa?“
(din Viaţa, învăţăturile şi profeţiile
sfântului Serafim de Sarov)

Să discutăm pornind de la
întrebările următoare:
De ce micuţa Liza îl vedea pe bătrânul
stareţ ca pe un copil?

Cunoaştem persoane în vârstă, care par

nişte copii? De ce par astfel?

Ce impresii am păstrat în urma întâlnirii

cu astfel de persoane?

2. Să confecţionăm împreună un serafim!

După modelul alăturat, fiecare dintre noi
putem crea câte un serafim.
Putem folosi carton, creioane colorate sau
acuarele. Într-o altă variantă putem lipi pe
carton bucăţi de pânză.

3. Noi cum ne bucurăm în clasă?

Unii colegi ne fac bucurii. De ce să nu le de ea! Ce gest frumos de prietenie!
spunem şi celorlalţi? Pornind de la urmă- - Adrian mi-a confecţionat un avion de
toarele exemple, să continuăm: hârtie foarte frumos! S-a gândit şi la mine!
- Raluca mi-a oferit o brăţară împletită

18
4. Bucurii şi bucurii, bucurii pentru copii
Să identificăm bucuriile omeneşti şi cele
cereşti illustrate în imaginile de mai jos. Să
enumerăm şi alte bucurii, pe care le trăim
noi, zi de zi.

5. Ora de sport şi ora de rugăciune

Cu câtă bucurie facem sport, nu-i aşa? La Cuvinte de folos: alergăm, ne închinăm,
ora de sport facem multă mişcare. Şi în Bi- jucăm baschet, oferim prescură şi lumânări
serică ne mişcăm. Să discutăm despre dife- la Altar, ne împărtăşim, sărim, ne îndrep-
renţa între cele două feluri de mişcare. tăm gândul spre Dumnezeu.

Învăţăminte pentru toţi copiii

Să facem bucurii celor din jur.

Să nu ne pierdem bucuria când avem greutăţi.

Acestea vor trece.

Să ne oferim ajutorul cu bucurie.

Să ne rugăm cu bucurie.

Să ne bucurăm de darurile lui Dumnezeu.

Să recapitulăm
Bucuria este un dar pe care ni-l face
Dumnezeu. Ea poate fi omenească (bu-
curia de a primi, de a fi cu cineva drag) şi
cerească (bucuria pe care o simţim când
împlinim virtuţile creştineşti).
Scopul vieţii noastre creştine constă în
dobândirea Harului Duhului Sfânt. Aces-
ta îl primim la botez, iar cu timpul, dacă
neglijăm datoriile noastre creştineşti, de-
vine nelucrător. Îl putem face lucrător (ac-
tiv) prin spovedanie sinceră şi fapte creş-
tineşti. Atunci ne umplem de o bucurie
de nespus, fiindcă Duhul lui Dumnezeu
umple de bucurie tot ce atinge. Pentru că
ne este grabnic ajutătoare în această lucra-
re de dobândire a Harului Duhului Sfânt,
Maica Domnului este Bucuria noastră cea
mare!

19
 3. Omul în relaţie cu natura
Nenumărate flori, fiecare cu coloritul şi mi-
rosul său, au primit frumuseţe şi parfum, pen-
tru a bucura lumea cu ele. Vietăţi de tot felul au
umplut pământul, apa, văzduhul. Toate sunt
luminate de soare ziua, de lună şi stele noap-
tea. Într-un an se succed anotimpurile, fiecare
cu rostul său: primăvara cu căldura ei blândă,
vara cu dogoarea ei, toamna cu vânturi şi ploi,
iarna cu ger şi zăpadă. Întreaga creaţie se adap-
Omul în rai, stăpânul naturii
Dumnezeu a dus fiarele câmpului şi păsă-
rile cerului la Adam, ca să le pună el nume.
„Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi
tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor
sălbatice.“ (Geneza 2, 19-20)
Adam, trăind în sfinţenie, pricepea graiul
îngerilor şi al tuturor animalelor, al păsărilor
şi al târâtoarelor trăitoare pe pământ.
20
V
iaţa pe pământ, copii, nu curge la
întâmplare! Vieţuitoarele, plantele,
stihiile naturii, relieful se armonizea-
ză după legile înţelepte ale lui Dumnezeu.
Astfel, apele au fost făcute spre a avea un
curs necontenit. Marea, acea întindere uria-
şă de apă a fost înconjurată cu „porţi“ spre a
nu ieşi din locaşul ei, iar valurile să se sfarme
în ea.
Fâneţelor li s-a dăruit belşugul ierbii, câm-
piilor acoperământ de semănături care, prin
mişcarea spicelor lor, dau imaginea valurilor
mării. Dealurile şi munţii s-au îmbrăcat cu
păduri de brazi, chiparoşi, pini sau stejari,
iar crângurile s-au acoperit de tufe.
tează la schimbarea anotimpurilor.
Dumnezeu nu le-a creat pe toate numai
pentru trebuinţa omului, ci şi din dărnicie, ca
omul să se uimească de puterea Sa şi să înţe-
leagă că toate acestea au fost aduse la fiinţă cu
o înţelepciune şi bunătate nespusă. De aceea
se cuvine a fi păstrate şi îngrijite cu respect şi
recunoştinţă.
Mic dicţionar
stihie: fenomen al naturii care se poate ma-
nifesta cu o forță irezistibilă şi distrugătoare
(furtună, fulger, tornadă etc.)
a se armoniza: a se potrivi
necontenit: fără întrerupere
fâneaţă: teren pe care crește (în mod natural
sau prin cultivare) iarba pentru fân
crâng: pădurice tânără
atitudine ostilă: comportament duşmănos,
plin de ură
 Omul de azi şi mediul natural

A
stăzi, mediul natural se află într-o
stare de degradare continuă. Aceas-
tă degradare are drept cauze unele
fenomene naturale (uraganele, cutremure-
le de pământ, erupţiile vulcanice), care ac-
ţionează la anumite intervale de timp şi pe
durate scurte, dar şi factori datoraţi acţiunii
omului (războaie, activităţi industriale şi
economice poluante), care se manifestă con-
tinuu, cu efecte negative, mult mai grave.
Mulţi oameni sunt însă preocupaţi de pro-
tecţia mediului.

Sfinţii, natura şi animale

Sfinţii sunt oameni care L-au iubit pe Dumnezeu mai

presus de oricine sau orice şi au trăit o viaţă curată, în ru-
găciune şi fapte bune. Ei iubesc şi respectă tot ce a creat
Dumnezeu, iar natura devine supusă în faţa lor.

S
finţii se roagă pentru animale când De asemenea, unii sfinţi:
sunt bolnave, le hrănesc, le vindecă, le au mutat munţi din loc;
învie, le domesticesc, le eliberează, în-
ţeleg graiul lor sau cântecul păsărilor. au făcut copaci uscaţi să înflorească;
Alteori, sfinţii: au scos apă din stâncă;
le gonesc când fac rău oamenilor; au liniştit marea;
le ceartă când distrug grădinile; au făcut să cadă ploaie pe pământ;
le ucid când omoară oameni. au schimbat cursul apelor.

L
a rândul lor, animalele cer ajuto-
rul sfinţilor, li se supun, le sunt
recunoscătoare, sunt îndurerate la
moartea lor şi apar la înmormântarea lor,
aleg să moară împreună cu sfinţii, sau, din
rânduiala lui Dumnezeu vorbesc cu glas
omenesc pentru a-i mustra pe prigonito-
rii păgâni sau a avertiza pe cineva despre
ceva.
Au o atitudine ostilă faţă de sfinţi numai
dacă aşa îngăduie Dumnezeu: îi muşcă, nu
îi lasă să se roage, îi ucid în arene.

21
Sfântul Ioan Iacob şi animalele

Câinele simte bunătatea

Î
nainte de a se retrage la mănăstire, Sfân-
tul Ioan s-a dus în vizită la o rudă din
sat. Ea, când l-a văzut apropiindu-se, a
trimis-o Sfântul Ioan Iacob, elev de liceu de-
grabă pe fiica ei să lege câinele, căci era pe-
riculos. Fata nu apucă să-l lege, când sfântul
intră în curte. Câinele s-a năpustit asupra
lui, spre spaima celor de faţă, care au sărit
să-l prindă. Ajungând în dreptul său, câi-
nele s-a îmblânzit dintr-o dată. Toţi cei de
acolo au fost încredinţaţi că animalul a simţit
bunătatea lui şi de aceea nu l-a vătămat.

Recunoştinţa păsărelelor

S
fântul Ioan a iubit foarte mult păsărele-
le, pe care le hrănea din puţina sa pâine,
lângă peştera sa.
Când Sfântul a fost chemat la Domnul, la
înmormântarea sa, s-¬a umplut peştera în
care s-a nevoit de păsări sălbatice din pus-
tiu, care zburau în toate părţile, se aşezau pe
cărţile de slujbă, stingeau lumânările, băteau
din aripi deasupra trupului sfântului sau se
aşezau pe el. Părinţii au crezut că le e foame
şi le-au dat pâine, dar nu au mâncat. După
ce sfântul a fost pus în mormânt, păsărelele
au zburat afară şi s-¬au împrăştiat în toate
părţile, adresând astfel un ultim salut bine-
făcătorului lor.
(din 153 de istorisiri minunate adunate de la Sfinţii Părinţi)

Pentru că l-a vindecat, un leu nu l-a mai Sfântul Serafim de Sarov era prieten cu un
părăsit niciodată pe Sfântul Gherasim şi se urs mare dar foarte blând. Pe acesta şi pe pă-
supunea poruncilor lui. sări îi hrănea cu pâinea sa.

22
 Aplicații:

1. Ce putem face în următoarele situaţii?

a) plecând de la şcoală, se iscă o furtună, iar unii copii aleargă spre casă;
b) un copil la joacă a fost muşcat de un câine, iar altul îi spune că nu e ceva grav;
c) vedem copii care aruncă cu pietre după păsări şi se bucură când le nimeresc;
d) ne aflăm la grădina zoologică şi vrem să hrănim un ponei;
e) urmărim o reprezentaţie riscantă cu animale dresate, la circ şi ne e frică.

Soluții posibile:
ne uităm dacă sunt informaţii cu privire la hrănirea animalelor, ne adăpostim, le spunem că
fac un lucru rău, rostim o scurtă rugăciune pentru animale şi dresori, încercăm să le salvăm,
vom fi mai atenţi, îl sfătuim să meargă cu părinţii la urgenţă sau îl ducem noi.

2. Să dobândim cunoştinţe de cultură generală

E bine să ştim!

Dumnezeu i-a dat regelui Solomon nu numai înţelep-

ciune, ci şi multe cunoştinţe despre plante şi animale. El „
a spus trei mii de pilde; şi cântările lui au fost o mie şi cinci.
El a vorbit despre copaci, de la cedrii cei din Liban până la
isopul de pe ziduri; a vorbit şi despre animale, despre pă-
sări, despre târâtoare şi despre peşti.“
(3 Regi 4, 32)

De la multe dintre plantele şi animalele de pe pământ avem diferite foloase. Putem învăţa
multe lucruri despre acestea.

În acest scop:
Putem face o vizită la bibliotecă, pentru a vedea pentru a împrumuta atlase de biologie
sau zoologie.
Citim în clasă câteva dintre pildele lui Solomon, despre plante şi animale.

23
3. Sfinţi protectori ai animalelor şi naturii

Sfântul Mucenic Trifon protejază grădinile Cuvioasa Parascheva protejază gospodăriile

și livezile de insecte dăunătoare şi alte cala- şi ogoarele de insecte dăunătoare şi grindi-
mități naturale. nă, împrospătează aerul în case, dăruieşte
ploi mănoase.

Se cunosc mai multe minuni săvârşite de aceşti sfinţi.

Redăm două dintre ele:

Î
n Rusia, Sfântul Trifon este considerat
şi ocrotitor al păsărilor, datorită urmă-
toarei întâmplări: odată când țarul Ivan
cel Groaznic a ieşit la vânătoare, din negrija
unui slujitor, s-a pierdut șoimul său. Dacă
acel îngrijitor, pe nume Trifon, în trei zile
nu găsea șoimul, urma să-şi piardă viaţa. El
negăsindu-l, s-a rugat sfântului Trifon şi a
visat că el i l-a adus. S-a trezit şi a văzut şo-
imul în apropiere, pe o creangă a unui brad.

O
dată, un sat din apropierea laşului a
fost invadat de omizi. Din acest mo-
tiv, moaştele Cuvioasei Paraschiva
au fost duse într-o grădină şi aşezate sub un
copac. După ce a început slujba, omizile au
coborât din copac, unele se aruncau în apa
din apropiere şi se înecau, altele ajungeau pe
şosea şi mureau strivite de maşini şi căruţe.
La sfârşitul slujbei, nu mai era nicio omidă
în copac şi nici în grădini.

Alt sfânt ocrotitor al animalelor este Sfântul Episcop Vlasie. Să căutăm în Vieţile Sfin-
ţilor date despre viaţa lui şi să le prezentăm colegilor minuni săvârşite de el.
Sfântul Patriarh Modest, este cunoscut ca ocrotitorul animalelor din gospodărie. El a
primit de la Dumnezeu darul de a vindeca animalele bolnave.
Cunoaştem şi alţi sfinţi ocrotitori ai animalelor?

24
4. Proiect interdisciplinar
1. Ne propunem să realizăm tablouri cu materiale din natură.
2. Vom înfrumuseţa clasa cu cele mai reuşite creaţii.
3. Vom lucra în echipe de câte 4 elevi. Pentru a obţine reprezentări artistice, putem folosi
frunze şi flori presate, acuarele, lipici, carton, şnururi colorate, etc. Putem adăuga câteva
versuri potrivite sau stihuri din pildele lui Solomon, cum ar fi: Cri, cri, cri, toamnă gri…
sau „Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte!“ (Solomon 6, 6)
4. Tablourile pot fi înrămate şi acoperite cu sticlă.

5. Să analizăm imaginile

U
n apicultor grec a aşezat cu câţiva binele nu le acoperiseră cu faguri. El face de
ani în urmă câteva icoane în stupii atunci acest lucru anual, iar minunea se re-
lui. A observat după o vreme, că al- petă mereu.
Ce vor să ne arate albinele?
Ce putem învăţa de la ele?

6. Lectură

Tovarăşii din pustie

Vecinul meu din faţă Deodată se sfieşte
Un mândru porumbel, Sărmanul puişor,
Se miră când mă vede Văzându¬-mă pe mine
Adesea singurel. Că stau în faţa lor.

Deasupra pe chilie Dar porumbelul mare

Cu puiul lui cel mic Şopteşte către el:
Se joacă totdeauna; “Deloc să nu ai teamă!
Nu-i pasă de nimic. Şi el îi porumbel! “ de Sfântul Ioan Iacob

P
ăsările se tem de oameni. Orice mişca- din puţina lui păine, ne arată în această poezie,
re bruscă le alungă. Sfântul Ioan, care cum, porumbeii care îi erau vecini au înţeles că
hrănea păsările în pustiu, oferindu-le monahii nu le fac rău şi sunt prietenii lor.

Care sunt versurile ce arată acest lucru?

25
Învăţăminte pentru toţi copiii
Să îngrijim natura.
Să ne ferim de animalele sălbatice.
Să nu facem rău animalelor paşnice.
Să recapitulăm
Pe pământ, vieţuitoarele, plantele, stihiile
naturii, întregul relief se armonizează după
legile înţelepte ale lui Dumnezeu. Dumnezeu
le-a creat pe toate pentru trebuinţa omului,
din înţelepciune şi dărnicie. De aceea se cu-
vine a fi păstrate şi îngrijite cu respect şi recu-
noştinţă.
Sfinţii iubesc şi respectă tot ce a creat Dum-
Din înţelepciunea sfinţilor
S
fântul Isaac Sirul ne învaţă că cel ce
are o inimă milostivă, îi iubeşte pe toţi
oamenii şi toate animalele. Omul mi-
lostiv se roagă şi pentru animale, mai ales
dacă au suferit vătămări. Cu atât mai mult
26
nezeu, iar natura devine supusă în faţa lor.
Noi nu ne putem apropia de animalele săl-
batice, fiindcă sunt periculoase, îmblânzirea
lor este de asemenea un lucru anevoios. Cu
animalele domestice se cuvine să ne purtăm
paşnic. Natura trebuie ocrotită şi iubită.
Sfinţii ne sunt ocrotitori şi povăţuitori în
această lucrare.
cu cât doar omul are cinstea de a vorbi cu
Dumnezeu în rugăciune, animalele nu se
pot ruga. Iar „rugăciunea omului milostiv
aduce iertare, mângâiere şi vindecare nu
doar pentru sine, ci şi pentru animale.“
 4. Viaţa pe pământ şi Împărăţia lui
Dumnezeu

P
e pământ, dragi copii, au existat mul-
te împărăţii. Toate au avut un sfârşit.
Mântuitorul Hristos a vorbit lumii
despre o Împărăţie, care nu se aseamănă cu
nici o împărăţie pământească, o Împărăţie
fără de sfârşit, în care este pace, dreptate,
dragoste şi fericire veşnică. Aceasta este
Împărăţia lui Dumnezeu sau Împărăţia Ce-
rurilor. Ea este pregătită pentru toţi oame-
nii, de la începutul lumii şi acolo petrec deja
sfinţii şi mulţi dintre oamenii bine-plăcuţi
lui Dumnezeu.
Pentru a intra în Împărăţia Sa Ce-
rească, Mântuitorul ne cere să păzim po-
runcile Sale. Astfel, El ne învaţă că, atâta
timp cât trăim pe pământ, Împărăţia lui
Dumnezeu poate fi cuprinsă în chip nevă-
zut în inima noastră. Inima plină de dra-
goste faţă de Dumnezeu şi de aproapele
nostru este tronul pe care Lui îi place să
stea ca Împărat. De aceea Hristos a spus:
„Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul
vostru“ (Luca 17, 21), îndemnându-ne: „Că-
utaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moş-
dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adău- teniţi împărăţia cea pregătită vouă de la în-
ga vouă“ (Matei 6: 33). temeierea lumii“ (Matei 25, 34)

A
ceasta înseamnă că nimic nu este
mai de folos pentru noi decât a cău-
ta să avem o inimă plină de credin-
ţă şi iubire. Pentru aceasta primim ajutorul
Duhului Sfânt, pe care îl mai numim Împărat
Ceresc şi Mângâietor. El lucrează înăuntrul
nostru prin Sfintele Taine ale Bisericii şi aduce
în noi Împărăţia lui Dumnezeu.
De aceea, Biserica este chip al Împărăţi-
ei lui Dumnezeu pe pământ. Participând la
Sfânta Liturghie, noi suntem deja părtaşi la
Împărăţia cea cerească. Sfânta şi dumnezeias-
ca Liturghie începe cu binecuvântarea Împă-
răţiei cereşti de către preot: „Binecuvântată
este Împărăţia Tatălui, a Fiului şi a Sfântului
Duh“.
Împăratul tuturor, al cerului şi al pământu-
lui este Domnul nostru Iisus Hristos.

27
 Sfântul Ioan Iacob,
iubitor al Împărăţiei lui Dumnezeu
„Dorind să moștenești Împărăția lui Dum- Mic dicţionar
nezeu, ai părăsit patria ta pământească și te-
ai sălășluit în Țara Sfântă, ca să te închini la aproapele: orice alt om, semenul nostru
locurile de nevoință ale proorocilor, ale apos-
înăuntrul: în interiorul
tolilor și ale altor următori ai lui Hristos, ca și
în cer să cânți împreună cu ei: Aliluia!“ chip: imagine, înfăţişare
(din Acatistul Sfântului Ioan, Condacul 5)

Mântuitorul ne-a învăţat să cerem Împărăţia lui Dumnezeu în rugăciune

H
ristos ne-a învăţat rugăciunea Împărăţia lui Dumnezeu şi că aceasta este
Tatăl nostru. În această rugăciu- Împărăţia Sfintei Treimi (a Tatălui, a Fiu-
ne noi spunem că dorim să vină lui şi a Sfântului Duh).

Rugăciunea
TATĂL NOSTRU
sau Rugăciunea domnească
Tatăl nostru
Carele ești în ceruri,
Sfințească-Se numele Tău,
Vie împărăția Ta,
Facă-se voia Ta,
Precum în cer, așa și pe pământ.
Pâinea noastră ce de toate zilele
Dă-ne-o nouă astăzi.
Și ne iartă nouă greșalele noastre,
Precum și noi iertăm greșiților noști.
Și nu ne duce pe noi în ispită,
Ci ne izbăvește de cel rău.
Că a Ta este împărăția și puterea și slava:
A Tatălui și-a Fiului și-A Sfântului Duh,
Acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

28
 Aplicații:

1. Să găsim concluziile corespunzătoare!

Pe Dumnezeu îl numim Tată. Noi suntem fiii lui ………………………...

Dumnezeu este Împărat. Noi suntem fii de ……………………….....

2. Iisus Hristos este Împăratul împăraţilor, Atotstăpânitorul

D
e pe bolta fiecărei biserici orto-
doxe, Iisus Hristos îi binecuvân-
tează pe cei ce intră cu credinţă
în Sfântul Său locaş. El este reprezentat
ca Pantocrator (cuvânt din limba grea-
că, care înseamnă „Atotstăpânitorul” sau
„Atotţiitorul”)
Atotstăpânitorul: stăpânul tuturor
Atotţiitorul: Cel ce toate le ţine
Împăraţii care au domnit pe pământ,
au avut putere mare, fiindcă le-a îngăduit
Hristos, care este stăpân peste toată lumea.
Unii dintre ei se numără printre sfinţii Bi-
sericii.

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au oprit prigoana împotriva creştinilor.

Sfinţii Împăraţi Iustinian şi soţia lui, Teodora, au construit catedrala Sfânta Sofia şi alte
edificii importante din Constantinopol, au dat legi pentru protecţia femeilor.

Sfânta Împărăteasă Olga a Rusiei a creştinat poporul rus.

Ce putem spune despre atitudinea acestor împăraţi faţă de supuşii lor?

Ce putem spune despre felul în care se raportau ei ca împăraţi pământeşti la Împăratul
Ceresc?

29
3. Jocul de-a împăratul şi împărăteasa
(întâmplare adevărată)
Î
n urmă cu foarte mulţi ani, într-un oraş
de provincie din nordul ţării, printre
copiii care frecventau cercul de muzi-
că al Palatului Copiilor erau şi două fetiţe,
vecine de bloc: Carmen şi Marina. Aco-
lo, singurul profesor de muzică, domnul
Gabriel, se ocupa de toţi copiii cursanţi.
Era un om foarte talentat, ştia să cânte la
pian, vioară, chitară şi acordeon. Acesta
din urmă era instrumentul lui favorit, stă-
tea agăţat de umerii lui mereu, ca un ruc-
sac pe care îl purta în faţă şi nu la spate.
Întrucât se ocupa de mulţi copii în acelaşi
timp, când era vreme bună, le dădea voie
să se joace pe generosul spaţiu verde din
vecinătate. Ce joc alegeau copiii? Împăra-
te, împărate, câţi paşi îmi dai?…
30
Împăratul era ales în felul următor:
cine arunca mai departe o minge dintr-un
punct fix (întotdeauna se găsea o minge),
acela era împăratul sau, desigur, împără-
teasa, dacă era o fată. Ceilalţi jucători (de
obicei erau peste 10) se aşezau la vreo 15
metri distanţă, după o linie imaginară.
Apoi, fiecare, pe rând, îl întreba pe împă-
rat:
- „Împărate, împărate, câţi paşi îmi dai?“
- „Cinci paşi!“ (de exemplu) venea răs-
punsul.
- „De care?“ mai întreba apoi acelaşi copil.
Împăratul alegea dintre paşi: de
uriaş (un pas mare-mare de tot), de pitic
(un pas mic), de furnică (puneau călcâiul
în vârful celuilalt picior), de cangur (cât o
săritură mare), de broască (cât o săritură
mică).
Dacă împăratului (împărătesei)
nu-i plăcea cum făceau copiii paşii, sau se
apropiau prea mult de el, îi trimitea înapoi
după linie. Primul jucător care îl atingea
cu mâna devinea noul împărat (împărătea-
să).
Acolo erau adunaţi copii din tot ora-
şul, nu se cunoşteau cu toţii prea bine.
Erau prieteni între ei, câte doi, câte trei,
fiind colegi de şcoală sau vecini. Fiecare
împărat îşi favoriza prietenii, iar pe ceilalţi
nu îi lăsa să se apropie.
Văzând această situaţie, după un
timp, Carmen i-a spus Marinei:
- Când voi ajunge împărăteasă, te voi ajuta
doar pe tine să îmi iei locul!
- Şi eu la fel! i-a răspuns Marina hotărâtă.
După multă trudă, Carmen a ajuns
împărăteasă. Radioasă, i-a aruncat veci-
nei sale de bloc, Marina, o privire compli-
ce, de parcă i-ar fi spus „Acum le arătăm
noi!“.
Domnul Gabriel urmărea scena de
la balcon, tăcut. Marina abia aştepta să în-
trebe „Împărăteasă, împărăteasă, câţi paşi
îmi dai?“ Se pregătea cu emoţie.
- Pauza s-a terminat! Haideţi înăuntru!
strigă domnul profesor.
Copiii o zbughiră în sala de muzică.
Numai cele două vecine, dezamăgite peste
măsură s-au întors la lecţia de muzică cu
paşi… de pitic. Au fost mult timp supă-
rate pe domnul Gabriel şi convinse că le
nedreptăţise amarnic.
După mult timp au realizat că s-au
înşelat. El le iubea foarte mult şi a lăsat in-
tenţionat jocul să dureze mai mult, până au
ajuns şi ele la „cârma împărăţiei“, chiar şi
pentru puţin timp. Ceilalţi „împărăţiseră“
cu toţii…

Ce putem spune despre atitudinea domnului Gabriel?

Dar atitudinea fetiţelor? Ce am fi făcut noi în locul lor?
Cum erau relaţiile dintre copiii care frecventau cercul de muzică?
Ce-ar fi să jucăm şi noi acest joc cu colegii de clasă? Dar… corect!

4. Din pildele Mântuitorului Hristos

D
omnul Iisus Hristos le-a vorbit
ascultătorilor săi în pilde sau pa-
rabole.
Pildele sunt povestioare scurte, care
prezintă realităţi din viaţa de zi cu zi, uşor
de înţeles. Mântuitorul găsea asemănări
între aceste realităţi pământeşti şi cele ce-
reşti, care astfel puteau fi înţelese de toată
lumea.

31
Să descoperim cu ajutorul profesorului nostru înţelesul acestor pilde:

„Asemenea este Împărăţia Cerurilor cu „Iarăşi, este asemenea Împărăţia Ceruri-

o comoară ascunsă în ţarină, pe care, gă- lor cu un neguţător care caută mărgăritare
sind-o un om, a ascuns-o şi, de bucuria ei, bune. Şi, aflând un mărgăritar de mult preţ,
se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cum-
aceea.“ părat“ (Matei 13, 44-46)

Învăţăminte pentru toţi copiii

Să avem inima plină de dragoste faţă de Dumnezeu

şi de aproapele nostru.

Să nu ne depărtăm de Sfintele Taine ale Bisericii noas-

tre ortodoxe.

Să rostim zilnic rugăciunile Tatăl nostru şi Împărate

Ceresc.

Să recapitulăm
Împărăţia lui Dumnezeu este o împă-
răţie fără de sfârşit. Acolo este pace, drepta-
te, dragoste şi fericire veşnică. Ea este pregă-
tită pentru toţi oamenii.
Atâta timp cât trăim pe pământ, Îm-
părăţia lui Dumnezeu poate fi cuprinsă în
chip nevăzut în inima noastră. Acest lucru
se întâmplă dacă Îl iubim pe Dumnezeu şi
pe ceilalţi oameni şi dacă Îl lăsăm pe Duhul
Sfânt să lucreze înăuntrul nostru, prin Sfin-
tele Taine ale Bisericii. Biserica este Împără-
ţia lui Dumnezeu pe pământ.

Din înţelepciunea sfinţilor

Î
n Împărăţia Cerurilor „este viaţa cea ade- care să ne supere, nici griji, nici ispite, numai
vărată, fără de moarte şi plină de bună- bucurie, iubire, veselie; toate sunt desăvâr-
tăţi neameste-cate cu rău. Nu mai e nimic şite, toate nepieritoare.“ (Sf. Ioan Gură de Aur)

32
 Evaluare

1. Să găsim perechile de cuvinte potrivite, trasând săgeţi:

a. hrana şi îmbrăcămintea
b. omul
c. recunoştinţa omului
d. îngrijirea mediului natural
e. rugăciunea pentru părinţi
f. copiii
a. darul lui Dumnezeu
b. expresie a iubirii omului pentru Dumnezeu
c. datoria omului
d. a primit trup şi suflet
e. expresie a iubirii pentru părinţi
f. ţin de grija pentru trup

S: 2 perechi
B: 3-4 perechi
FB: 5-6 perechi

2. Completăm folosind cuvintele date:

primim calificativul FB,
dăruim flori unei persoane dragi
vizităm un coleg bolnav
oferim mâncare şi haine unui sărac
ne împărtăşim
asistăm la un concert

a. Simţim bucurii omeneşti atunci când …………………………........................……

b. Simţim bucurii cereşti atunci când ….......………….........................….……………

S: 2 variante
B: 3-4 variante
FB: 5-6 variante

33
3. Natura se schimbă în fiecare anotimp. Sfinţii sunt prietenii animalelor.

1. ............................ 2. ............................ 3. ............................ 4. ............................

1. .............................................................. 2. ..............................................................

a. completăm numele anotimpului corespunzător fiecărui S: 1-2 anotimpuri

copac B: 1-2 anotimpuri şi un
nume de sfânt
b. completăm numele celor doi sfinţi cunoscuţi ca prieteni FB: 3-4 anotimpuri şi
ai animalelor din imaginile de mai sus 1-2 nume de sfinţi

4. Evidenţiem urmările unei fapte bune, după modelul dat:

Model:
Căţeluşul şchiop nu l-a muşcat pe băiatul care l-a lovit, deşi putea s-o facă. El,
a) nu a răsplătit răul cu rău
b) l-a ajutat astfel pe băiat să se căiască pentru fapta lui

Paul a stricat în pauză stiloul colegului său, Ioan, întristân-

du-l. Doamna învăţătoare l-a mustrat pe Ioan pentru că nu
scria cu stiloul. El tăcea, deşi putea să spună ce se întâm- S: 1 urmare pozitivă
B: 2 urmări pozitive
plase. După ore, Paul i-a cerut iertare lui Ioan şi i-a dăruit
FB: 3 urmări pozitive
stiloul lui.

34
Dumnezeu se face cunoscut
omului
Unitatea de învăţare
Ce înseamnă să fii creştin

1. Când un om devine creştin

2. Persoanele din viaţa unui creştin
3. Primirea iertării prin spovedanie

35
 1. Când un om devine creştin

V
iaţa de creştin a oricăruia dintre noi,
dragi copii, începe o dată cu bote-
zul nostru. Prin Taina Sfântului Bo-
tez, renaştem din apă şi din Duh la viaţa cea
adevărată în Hristos şi devenim membrii ai
Bisericii. Nu putem intra în Împărăţia lui
Dumnezeu, decât botezaţi:
„De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh,
nu va putea să intre în Împărăţia lui Dum-
nezeu“ (Ioan 3, 5).

„Cel ce va crede şi se va boteza, se va mân-

tui, iar cel ce nu va crede se va osândi.“
(Marcu 16, 16).

B
otezul este un eveniment plin de bu-
curie şi lumină în viaţa întregii familii.
Copiii botezaţi primesc un înger pă-
zitor, un nume creştin şi pe naşi, ca părinţi
duhovniceşti, care, împreună cu părinţii lor,
îi vor îndruma să trăiască după voia lui Dum-
nezeu.
Când începe slujba botezului, naşii şi
cel ce se botează se aşează aproape de intra-
rea în Biserică, unde preotul rosteşte primele
rugăciuni. Naşii rostesc Crezul, mărturisind
credinţa în locul celui mic, care nu poate vor-
bi. Apoi se îndreaptă toţi spre centrul Bise-
ricii, lângă cristelniţă. Preotul sfinţeşte apa şi
uleiul cu care va fi uns viitorul creştin. Apoi
îl cufundă în întregime în apa sfinţită, de trei
ori, în numele Sfintei Treimi, rostind numele
pe care îl primeşte. Întreaga Sfântă Treime se
pogoară peste cel ce se botează, nu doar preo-
tul atinge capul lui, ci şi dreapta lui Hristos...
Are loc apoi Taina Mirungerii. Preotul
unge mădularele celui ce se botează cu Sfân-
tul şi Marele Mir spunând: „Pecetea darului
Duhului Sfânt“.
Copilul se împărtăşeşte de harul Du-
hului Sfânt şi de darurile acestuia, fiind
miruit: la frunte, ochi, nări, gură şi urechi
– pentru sfințirea simțurilor, pe piept şi pe
spate – pentru sfințirea inimii şi a voinței,
la mâini şi la picioare – pentru sfințirea
faptelor şi a căilor lui.
Darurile Duhului Sfânt îl vor ajuta
mai târziu, dacă şi el se va strădui, să do-
bândească răbdarea, dragostea şi alte vir-
tuţi.
Noul botezat este îmbrăcat cu haine
noi. Apoi, preotul, naşii, pruncul botezat
(ţinut în braţe de unul dintre naşi) şi pă-
rinţii înconjoară cristelniţa. Psalţii cântă
„Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos
v-aţi şi îmbrăcat“.
Prin botez şi mirungere ne unim cu
Hristos, cu Împăratul şi Dumnezeul nos-
tru şi primim de la El puterea de a împli-

36

ni poruncile Sale, de a lucra fapte bune.
Dacă, în viaţa noastră, nesocotim porun-
cile Lui, legătura noastră cu El slăbeşte.
Ea se reface în Sfânta Taină a Spovedaniei,
o taină care se repetă, în timp ce botezul nu
se poate repeta.
La sfârşit, cel botezat se împărtăşeşte pen-
tru prima dată. Prin Sfânta Împărtăşanie
se desăvârşeşte unirea noastră cu Hristos
şi primim viaţa Lui.
Aflăm mai multe: despre Sfântul şi Marele Mir…
S
fântul si Marele Mir este un mir spe-
cial. El se obţine din amestecul unt-
delemnului curat de măsline, cu vin
curat şi multe mirodenii şi aromate. Se pre-
găteşte (fierbe) cu o rânduială solemnă în
primele trei zile din Saptămâna Patimilor şi
se sfinţeşte de către Sfântul Sinod (Preaferi-
citul Părintele Patriarh şi ierarhii Bisericii),
în Joia Mare, la Sfânta Liturghie. Slujba de
… şi despre darurile Duhului Sfânt primite la botez
L
a botez primim şapte dintre darurile
Duhului Sfânt, o dată cu Mirunge-
rea. Acestea sunt :
1. duhul temerii, care ne reţine de la făptui-
rea răului, din teamă de Dumnezeu
2. duhul tăriei (puterii), care ne îndeamnă
să săvârşim binele
3. duhul sfatului, care ne ajută să deosebim
în general, binele de rău
4. duhul ştiinţei, care ne învaţă în ce mod să
37
Mic dicţionar
renaştem: ne naştem din nou
Crez: Simbolul Credinţei Ortodoxe
cristelniţă: obiect de cult, sub forma unui vas
metalic, în care preotul afundă copilul la botez
mădulare: părţi ale trupului omenesc
Sfântul şi Marele Mir: mir obţinut din untde-
lemn de măsline, vin alb, mirodenii și aromate
pecetea Duhului Sfânt: însemnele Duhului
Sfânt
sfinţire a Marelui Mir are loc la intervalul
de 3-4 ani, sau în caz că Mirul Sfânt al Bise-
ricii s-a epuizat.
Acest Mir nu este folosit numai la
Botez, ci şi la târnosirea (sfinţirea) biserici-
lor.
Nu se foloseşte, însă, la miruirea cre-
dincioşilor după săvârşirea Sfintei Litur-
ghii şi la alte slujbe.
făptuim un lucru bun, cu judecată
5. duhul cunoştinţei, care ne descoperă mo-
tivul pentru care e bine să ascultăm porun-
cile lui Dumnezeu: ca să ne apropiem de El
6. duhul înţelegerii, care ne face să înţele-
gem de ce ne sunt necesare virtuţile (cre-
dinţa, iubirea, nădejdea şi celelalte)
7. duhul înţelepciunii, care ne ajută să-L
considerăm mereu pe Dumnezeu ca Făcă-
torul, Susţinătorul şi Cârmuitorul lumii.