UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREȘTI

Facultatea de Ecologie și Protecția Mediului

PROIECT ECOSISTEME

ECOSISTEMUL MĂRII NEGRE

Profesor coordonator: Roxana-Ștefania Drăgan

Student: Comanescu Marius George

Anul II , IFR

2023
 Ecosistemul Mării Negre
Ecosistemul reprezintă unitatea structurală și funcțională care se stabilește între biotop și
biocenoză.
Marea Neagră, ecosistemul care adăpostește peste 150 de specii de pești, reprezintă
pentru România o importantă sursă de hrană, o resursă energetică pentru viitor, cea mai
importantă destinație turistică internă (turism balnear) și o importantă rută de transport către
Oceanul Atlantic (Constanța este cel mai mare port al Mării Negre) având o poziție
geopolitică majoră, la granița Europei cu Asia (zonă de interferență culturală și religioasă).

Marea Neagră face parte din categoria ecosistemelor de apă sărată stătătoare, cu
trăsături unice în ce privește caracteristicile fizico-chimice și biologice. Sub nivelul de 150-
200 m existenta vieții este improprie pana la fundul mării, apa fiind contaminată cu hidrogen
sulfurat(H2S).
Mediul propice vieții se desfășoară în general, pe platforma continentală marină, până la
adâncimea de 200 m și este influențat intr-o larga măsură, de condițiile mediului ambiant și de
dinamica apei. Relieful submarin caracterizat prin diferite biotopuri asigura dezvoltarea unei
flore și faune strâns legate de configurația acestuia. Astfel unele animale preferă relieful
stâncos, altele nisipos sau mâlos.

Ecosistem marin

2
 Biotopul

Reprezintă totalitatea factorilor abiotici prezenți întrun anumit spațiu de viață care
asigură existența unei comunitați de viețuitoare.

Factorii abiotici sunt:

 Apa
 Solul
 Aerul
 Lumina
 Temperatura
 Poziția geografică

Biotopul Mării Negre este format din stânci, nisipuri, mâluri, depuneri organice
sau minerale.
O caracteristică a Mării Negre o constituie salinitatea ei redusă, care se explică prin
însemnatul aport de ape dulci ce îl primește de la fluviile mari care se varsă în bazinul ei. Un
rol însemnat în dinamica speciilor marine îl au mișcările apelor mării. Valurile și curenții de
suprafață ocazionali se răsfrâng in transportul de aluviuni. Variația termică este destul de
mare intre lunile de vară, cand apele ajung la 25-27°C și cele de iarnă când pot cobora sub
0°C. Variațiile de temperatură cu inversarea lor între anotimpul cald și rece au loc numai până
la adâncimea de 75-100 m. Sub această adâncime există o temperatură constantă de 7°C ce
crește către fund până la 9°C. Reacția mediului este alcalină. Oxigenarea apei variază cu
anotimpul și adâncimea, în perioada rece păturile superficiale sunt suprasaturate de oxigen.

Structura biotopului determină configurația ecosistemului. În Marea Neagră acesta poate fi

împărțit în șase etaje principale: (supralitoral, mediolitoral, infralitoral, circalitoral, periazoic,
azoic).

 Etajul supra-litoral, este format din zonele de țărm acoperite ori stropite de valuri în
mod întâmplător. Zona prezintă o umiditate accentuata, inundabilitate, o cantitate in
general mare ori măcar semnificativa de materii organice aduse de valuri sau de
origine locală. De obicei materiile organice se află în descompunere formând depozite
cu miros de metan și sulfură de hidrogen. Flora este formata mai ales din anumite
forme de alge, rar licheni cu rezistență la variațiile de mediu și hidrofile. Cu o
frecvență mai redusă se întâlnesc și angiosperme, mai ales în partea dinspre uscat a
etajului supra-litoral. Pe lângă bacterii aerobe și mai puțin anaerobe, fauna include
numeroase crustacee, insecte și viermi. Mare parte din aceste vietăți se hrănesc din
depozitele de materie organica. O parte mai mică este formată din mici prădători. La
acestea trebuie adăugate vietățile pasagere, în special pasările de mare.

3
 Pescăruși pe țărmul mării

 Etajul medio-litoral sau pseudo-litoralul, se împarte după substratul solului în zone

pietroase respectiv nisipoase sau mâloase și cuprinde zona de spargere a valurilor
(intre 0 si 0,5 m adâncime). Pseudo-litoralul ocupa în cadrul zonelor cu substrat dur o
fâșie lată de 2-10 m îin funcție de inclinația platformei stâncoase. În anumite condiții
și în acest mediu apar depozite de materie organica făcând legătura cu biotopul
anterior.
Zonele pseudo-litorale pietroase adăpostesc organisme capabile de a rezista
perioadelor scurte de deshidratare și care se pot fixa bine de substrat. Aici intră unele
specii de alge și scoici cum sunt bancurile de midii. Lor li se adăugă viețuitoare care
vin periodic din etajul supra-litoral sau infra-litoral.

4
Specii de Alge

Alge Brune

5
 Alge Rosii

Alge verzi

Zonele pseudo-litorale nisipoase cuprind animale capabile de îngropare rapidă în substrat.

Biocenoza caracteristică zonei de spargere a valurilor pentru pseudo-litoralul nisipos de
granulație medie și grosieră este cea a bivalvei Donacilla cornea și a polichetului Ophelia
bicornis, cărora li se mai asociază izopodul Eurydice dollfusi și polichetele Scolelepis
(Scolelepis) squamata, Pisione remota și Saccocirrus papillocercus. Zona nisipurilor fine
este caracterizată de predominarea populațiilor de amfipode din genul Pontogammarus,
misidul Gastrosaccus sanctus și turbelaridul Pseudosyrtis subterranea.

6
 Marea Neagra, Zona nisipurilor

 Etajul infra-litoral, se afla la adâncimi de 0,5-12 (maximum 18) m. Este zona cea mai
favorabilă vieții în care se află majoritatea speciilor de alge, cea mai mare parte a
biomasei organismelor vegetale unicelulare, precum și numeroase specii de animale.

Guvid in Marea Neagra

7
 Banc de Chefali

 Etajul circa-litoral, se întinde de la 12-18 m adâncime până la 100m (rar 150 m, uneori
însă chiar 50 m). În general solul este mâlos ori nisipos (mai puțin). Principalul biotop
în acest etaj este format din asociații de scoici și viermi ce constituie hrana preferata a
diverselor specii de pești care vin aici din zona infra-litorală, pentru a se hrăni.

Banc de midii
 Etajul periazoic, aflat intre 100 (uneori 50) si 150 (rar 200) m adâncime. Acesta face
trecerea între zona cu apa de mare oxigenată și zona specifică Marii Negre, a

8
 sulfobacteriilor. În etajul periazoic se întâlnesc asociații de tanatocenoze (animale
moarte recent) sau subfosile, pe care trăiește un număr restrâns de vietăți.
Microbiologic zona prezintă un amestec între bacteriile aerobe și respectiv anaerobe.
 Etajul azoic, se găsește de la 150-200 m pana la 2212 m adâncime. El cuprinde un
biotop unic, unde singurele specii existente sunt bacteriile sulforeducatoare
(Microspira, Desulfovibrio).

Biocenoza

Biocenoza este componenta vie a ecosistemului şi din punct de vedere sistematic, ea

este un sistem deschis, supraindividual, cu autoreglare proprie. Intre biocenoză şi biotop au
loc schimburi permanente de materie, energie şi informaţie. În cadrul biocenozei, populaţiile
sunt interdependente atât teritorial cât şi funcţional. Interdependenţa funcţională se manifestă
prin faptul că fiecare populaţie din biocenoză, prin desfăşurarea sa, îndeplineşte un rol, o
funcţie, care se răsfrânge asupra celorlalte populaţii.
La baza acestei interdependenţe stau relaţiile trofice, care unesc direct sau indirect
toate speciile din biocenoză. Aceste legături trofice asigură circuitul substanţelor în acel
fragment al scoarţei terestre, din mediul neviu în cel viu şi invers. O trăsătură caracteristică a
sistemului biocenotic este productivitatea sa biologică, însuşire pe care o posedă fiecare
populaţie în parte, dar care se realizează numai în cadrul biocenozei.
Structura biocenozei este determinată de diversitatea, distribuţia in spatiu, numarul și
biomasa speciilor componente, dinamica și relatiile dintre speciile care traiesc și se dezvolta
in mediul marin.
În alcatuirea biocenozei bazinului pontic intra aproximativ 5.000 de specii (bacterii,
protozoare, cromobionte, plante, fungi, animale), din care 3.244 de specii au fost inregistrate
si in zonele marine si costiere ale litoralului romanesc.
Intre vietuitoarele din biocenoza ecosistemului, sunt stabilite diferite relatii privind hrana,
reproducerea, raspandirea sau apararea, . Cele mai importante sunt relatiile trofice, de
nutritie,care alcatuiesc, dupa locul pe care organismele marine il ocupa in cadrul acestora, trei
sisteme functionale, interdependente: producatorii, consumatorii si reducatorii sau
descompunatorii.

9
 Niveluri trofice in eosistemul marin

Producatorii primari
Formeaza un ansamblu de organisme unicelulare si pluricelulare, autotrofe,
fotosintetizante sau chemosintetizante ce pot crea substante organice complexe (lipide,
glucide, protide), cu ajutorul energiei luminoase sau chimice si substantelor minerale.
Vegetatia marina este sursa de baza si principala de hrana, pentru verigile trofice superioare
(consumatorii primari), asigurand intrarea de energie in ecosistemul marin. Existenta si
dezvoltarea organismelor vegetale este in stransa corelatie cu procesul de introducere in
circuit a elementelor minerale, datorat organismelor reducatoare si conditionata de factorii de
mediu, de radiatia luminoasa patrunsa in adanc, de cantitatea de nutrienti (azotati si fosfati)
din masa apei, la care se adauga influenta diferitelor activitati antropice.Cele mai cunoscute
componente ale vegetatiei marine sunt algele.
Algele sunt considerate un grup extrem de heterogen de organisme, foarte dificil de definit.
Fara a putea considera algele un singur taxon, acestea ar putea fi definite ca organisme
autotrofe
fotosintetizante, cu aparatul vegetativ foarte simplu organizat, numit tal, care poate fi
microscopic (unicelular) sau macroscopic (pluricelular).

Se accepta existenta a trei grupe mari de alge si a mai multor increngaturi:

– grupul cromofitelor se remarca prin prezenta clorofilei a si c alaturi de care exista diferite
tipuri de pigmenti carotenoizi care determina culoarea lor variata: galbuie, brun-galbuie,
bruna. Este un grup inchis filogenetic;

10
– grupul rodofitelor caracterizat prin prezenta clorofilei a si d, precum si a ficobilinelor si in
special a ficoeritrinei, care le confera culoarea rosie. Este considerat un grup filogenetic
inchis;

– grupul clorofitelor caracterizat prin prezenta clorofilei a si b, au culoarea verde si reprezinta

o linie evolutiva fundamentala.

Algele microfite sunt alge microscopice, unicelulare,cu forme si dimensiuni foarte variate,
izolate sau reunite in colonii sau cenobii. Intra in alcatuirea fitoplanctonului si a
microfitobentosului.
Algele macrofite sunt alge pluricelulare, in general de dimensiuni vizibile cu ochiul liber,
lamelare sau filamentoase, simple sau ramificate, care traiesc in mare, realizand fotosinteza cu
ajutorul pigmentilor clorofilieni simpli sau in asociatie cu alti pigmenti. Dupa culoarea
pigmentului predominant se impart in: alge brune (Phaeophyceae), alge rosii (Rhodophyta) si
alge verzi (Chlorophyta).
Intre algele microfite (fitoplancton) din masa apei si algele macrofite de pe substratul marin,
exista deseori o relatie inversa. In zonele unde macroflora algala e bine dezvoltata,
fitoplanctonul e mai sarac, iar valorile mari ale biomasei fitoplanctonului atrag dupa sine o
importanta scadere a nutrientilor si a patrunderii radiatiei luminoase in stratul de apa, fapt ce
impiedica si reduce dezvoltarea algelor macrofite.

Cresterea cantitatii de nutrienti (fenomenul de eutrofizare), azotati si fosfati, care ajung in apa
marii datorita folosirii extensive a fertilizantilor in agricultura si a deversarilor apelor
menajere netratate, duce la inmultirea exploziva a algelor (infloririle algale) in anumite
perioade ale anului
(aprilie-iulie), avand ca efect:

– consumul masiv al oxigenului din apa (in unele zone duce la sufocarea si moartea in masa a
organismelor care traiesc pe fundul marii (Mya arenaria, Mytilus galloprovincialis, etc.);
– modificari in structura calitativa si cantitativa a asociatiilor bentale (saracirea calitativa si
cantitativa, aproape continua, a populatiilor animale si vegetale, avand drept consecinte
majore reducerea puterii biofiltrului si accentuarea uniformizarii biocenotice);– modificari in
structura populatiilor de animale marine (scaderea numarului de specii zooplanctonice,
disparitia aproape totala, cel putin la litoralul romanesc a unor specii de pesti, etc.);

– aparitia valurilor de alge la tarm.

Consumatorii
Sunt organisme cu nutritie heterotrofa (nu pot sintetiza substante organice de la
componente abiotice – apa, saruri minerale si energie solara sau chimica), care folosesc ca
sursa de energie (hrana) alte organisme. In functie de hrana consumata se deosebesc in
ecosistem:

– consumatorii primari sau fitofagii (zooplanctonul, o parte din moluste, pesti etc.) care
consuma hrana vegetala;

11
– consumatorii secundari (zoofagii, carnivorele) de diferite grade (crustacee, pesti, pasari,
mamifere marine), care se hranesc cu consumatorii primari sau alte grupe de consumatori.

Un loc aparte in categoria consumatorilor il ocupa detritofagii, animalele care se hranesc cu

detritus vegetal sau animal (fragmente de material organic) si parazitii, heterotrofe care isi
asigura nutritia pe seama altor organisme, numite gazde, hrana lor provenind din animalele
vii. In aceste grupe ecologice pot fi inclusi numerosi viermi marini si crustacee.

Reducatorii (descompunatorii)
Sunt organisme microscopice (bacterii si fungi) care intervin succesiv in
descompunerea si transformarea substantelor organice. Bacteriile ataca mai ales cadavrele
animalelor, iar fungii (ciupercile) celuloza vegetala. Descompunerea materialului organic
elibereaza substantele minerale continute, facand posibila reutilizare acestor elemente de catre
producatori.
Biocenoza cuprinde si formeaza doua medii marine principale: pelagosul si bentosul.

Pelagosul este format din organismele vegetale si animale care populeaza masa apei
si este alcatuit in principal din plancton si necton.

Planctonul reprezinta biocenoza acvatica alcatuita din organisme de dimensiuni

mici si microscopice ce se gasesc in masa apei si au ca trasatura comuna plutirea activa sau
pasiva in masa apei, fara a avea capacitatea de a se impotrivi curentului. Este prezent pana la
adancimea de 175 m si are in componenta trei grupe specifice:

– planctonul vegetal sau fitoplanctonul, cuprinde producatori primari din grupul microfitelor
ce traiesc in zonele luminate ale pelagialului;
– planctonul animal sau zooplanctonul, cuprinde consumatori primari sau secundari (rotiferi,
copepode, chetognate, apendiculari);
– planctonul bacterian sau bacterioplanctonul, cuprinde bacterii reducatoare care populeaza
intreaga masa a apei.

In componenta planctonului intra organismele holoplanctonice, care isi desfasoara intregul

ciclu de viata in pelagial (algele microfite, radiolarii, rotiferele, cladocerele, copepodele etc.),
si organismele meroplanctonice, care isi petrec numai anumite stadii de dezvoltare din ciclul
lor biologic in pelagial, restul avand loc in bental. Printre ultimele se numara larvele
planctonice ale viermilor (pillidium, trocophora, nectochaeta), echinodermelor (echinopluteus,
ofiopluteus),
molustelor (larve veligere si protoconce), crustaceelor (nauplius, mysis, zoaë, copepodite etc.)
si altor animale marine bentonice, meduzele hidroide, statoblastele briozoarelor, precum si
organisme ale caror chisti si oua latente coboara ulterior pe fund pentru dezvoltarea biologica.

Fitoplanctonul, cuprinde in Marea Neagra peste 1300 de specii (1365?), din care
aproximativ jumatate identificate si in apele litoralului romanesc. Este format in cea mai mare
parte din:
-diatomee : 35% (Cerataulina, Chaetoceros, Cyclotella, Navicula, Nitzschia, Skeletonema)
-dinoflagelate :28% (Peridinium, Gymnodinium, Gonyalaux, Dinophysis, Prorocentrum)
-cloroficee microfite :23% (Dictyosphaerium, Euastrum, Oocystis, Pediastrum, Scenedesmus,
Zygnema)

12
-cianofite 5-6% (Lyngbya, Microcystis, Oscillatoria, Phormidium, Spirulina)
-crisofite (Chromulina, Dinobryon, Ochromonas)
-euglenofite (Euglena, Trachelomonas)
-criptofite (Cryptomonas, Hillea, Plagioselmis)

Fitoplanctonul nu este distribuit si nu se dezvolta uniform in apele marii, fiind bine dezvoltat
in stratul superior bine luminat al apei (0-50 metri) din zona litorala, si mai slab dezvoltat in
larg. In zonele unde se varsa apele curgatoare, exista un amestec de specii
fitoplanctonice,dulcicole, salmastricole si marine.
Se constata in fitoplancton o pronuntata variatie sezoniera. Dinoflagelatele (Dinoflagellata) au
o dezvoltare maxima in sezonul cald (iunie-august), iar diatomeele (Bacillariophyceae) in
sezonul rece (decembrie-februarie). Biomasa maxima a fost pusa in evidenta in luna iunie si
in luna noiembrie. Fitoplanctonul constituie un pretios material nutritiv pentru zooplancteri
dar si pentru pestii planctonofagi (hamsie, sprot).

Zooplanctonul, mai sarac in specii decat fitoplanctonul (in Marea Neagra

aproximativ 150 de specii holoplanctonice, din care 70 de specii si in apele litoralului
romanesc),se compune din unele specii de dinoflagelate (Noctiluca scintillans), rotifere,
crustacee (Acartia clausi, Pseudocalanus elongatus, Calanus euxinus), celenterate, ctenofore
(Pleurobrachia rhodopis), chetognate
(Parasagitta setosa), (jumatate sunt specii de apa dulce sau salmastra, in zonele de varsare a
fluviilor si raurilor in mare), la care se adauga larvele animalelor marine care alcatuiesc
meroplanctonul (circa 100 specii).
Hrana zooplanctonului este constituita din particulele aflate in suspensie in apa, fitoplancton,
detritus sau bacterii si este la randul lui sursa de hrana pentru puietul de peste (alevini), dar si
pentru unii pesti adulti sau alte animale marine.
Pe anotimpuri zooplanctonul cel mai bogat este intalnit iarna, iar cel mai sarac vara. Mai ales
in partea a doua a toamnei zooplanctonul are o crestere cantitativa vertiginoasa. Pe timp de
primavera si vara, zooplanctonul se diminueaza cantitativ din cauza consumarii lui de catre
puietul de peste si pestii planctonofagi. Zooplanctonul scade cantitativ pe verticala.

Nectonul este reprezentat de vietuitoarele acvatice care se pot misca liber in masa
apei si este format din pesti si din mamifere marine. In Marea Neagra au fost inregistrate 168
specii de pesti, grupate dupa origine in specii relicte 18%, specii migratoare mediteraneene
60%, specii de apa dulce adaptate la mediul salmastru 22%. Alaturi de acestea, au mai fost
semnalate exemplare ale unor specii, patrunse accidental in apele bazinului pontic.
Dintre mamifere, in Marea Neagra sunt mentionate:foca sihastru (Monachus monachus) , o
subspecie de marsuin (Phocoena phocoena relicta) si doua subspecii de delfin, afalinul
(Tursiops truncatus ponticus) si delfinul comun (Delphinus delphis ponticus).
Bentosul este format din organismele vegetale si animale care traiesc pe fundul marii. Alcatuit
din fitobentos si zoobentos el este foarte diversificat ca structura.

Fitobentosul este reprezentat prin microfitobentos si alge macrofite.

Microfitobentosul este prezent in zona unde lumina ajunge la fundul apei. Este format
din diferite specii microscopice de alge verzi, cianobacterii si diatomee.
Macrofitele algale sunt formele care caracterizeaza si ocupa substratul dur de pe fundul
bazinului marin pana la adancimea de 10 m (cel mai mare numar de specii concentrandu-se la
adancimi de 1-5 m). In Marea Neagra sunt reprezentate toate cele trei grupe majore de alge

13
macrofite, unele din ele perene, altele sezoniere, alaturi de 6 specii de plante superioare
(Tracheophyta), din care iarba de mare (Zostera noltei) si la litoralul romanesc.

Algele macrofite cuprind in Marea Neagra, 325 de specii, cele mai numeroase fiind
rodofitele cu 169 de specii, urmate de clorofite cu 80 de specii si de feofite cu 76 de specii.
Numarul acestora este mult mai mic in comparatie cu cel al speciilor mediteraneene si reflecta
in buna masura modul in care algele marine s-au adaptat la conditiile particulare ale bazinului
pontic.
Reprezentative pentru flora algala a Marii Negre sunt speciile din genurile Ceramium,
Cladophora, Enteromorpha, Kylinia si Polysiphonia.
Macroflora algala are un rol ecologic important in ecosistemul litoral de mica adancime,
reprezentand un factor de epurare biologica a nutrientilor si a metalelor grele, substrat si
adapost pentru algele epifite si fauna asociata si baza trofica pentru multe nevertebrate si pesti
marini.

Urmare a activitatilor antropice, ecosistemele din zonele marine litorale sunt intr-o continua
transformare. Modificarile de mediu produse ca urmare a schimbarilor parametrilor
hidrochimici, a colmatarii substratului dur, a cresterii cantitatilor de substante biogene, a
diminuarii accentuate a transparentei apei, a deversarilor de reziduri petroliere au dus la
selectionarea si dezvoltarea unor specii de macrofite tolerante (Enteromorpha, Cladophora,
Ceramium), pentru care noile conditii de
mediu sunt favorabile, afectand diversitatea specifica, alternanta sezoniera si abundenta
vegetatiei marine. In consecinta, se remarca o scadere drastica a numarului de specii de plante
marine perene si o restrangere a raspandirii acestora (Cystoseira, Phyllophora, Zostera).
In apele costiere romanesti din cele 162 de specii de alge macrofite identificate de-a lungul
anilor (studiul macrofitelor la litoralul romanesc debuteaza in anul 1907, odata cu publicarea
lucrarii lui Emanoil C. Teodorescu “Materiaux pour la flore algologique de la Roumanie”),
foarte multe au disparut sau si-au redus populatiile pana aproape de disparitie. In anul 2006 au
mai fost inventariate 37 de specii, din care: alge verzi17 specii, alge rosii 15 specii, alge brune
5 specii.

Zoobentosul este format din populatii de animale ce traiesc pana la adancimea de

180-200 m. In functie de adancime se intalnesc anumite polichete, amfipode, moluste, crabi si
pesti.

Dupa tipul de substrat se creaza o varietate a biocenozelor bentale. Unele specii de plante si
animale traiesc pe stanci (biocenoze litofile), altele pe nisip (biocenoze psamofile) si pe mal
(biocenoze pelofile). Dupa S. A. Zernov, in bentosul Marii Negre se deosebesc urmatoarele
complexe biocenotice:

1. Complexul faciesului de stanca si al pietrelor imobile, (0-15 m adancime), populat cu algele

Ceramium, Enteromorpha, Zostera, Cystoseira, Phyllophora. Intre talurile primelor doua
specii de alge isi desfasoara viata populatii de crabi, ciripede, moluste (Patella sp. si Littorina
sp.), iar in ultimele trei grupari cenotice traiesc polichete, oligochete, izopode, amfipode, crabi
si pesti. In campurile de Phylophora ierneaza morunul;

2. Complexul nisipului curat si amestecat cu namolul, (15-28 m adancime), populat cu viermi

policheti, oligocheti, nemertieni, moluste si crustacei, organisme ce se afunda in nisip;

3. Complexul de scradis, format din cochilii si valve de moluste, populat de diferite specii de
viermi, spongieri, actinii, midii, stridii etc;

14
4. Complexul malului, (40-80 m adancime), lipsit de plante dar populat cu specii de viermi
tunicieri si moluste (Modiolula phaseolina).

Impactul antropic asupra ecosistemului Marii Negre

Scaderea biodiversitatii din ecosistemul marin, prin disparitia sau diminuarea accentuata a
efectivelor unor specii de la litoralul romanesc al Marii Negre se inscrie intr-un proces extins,
care a
afectat intreaga biodiversitate a bazinului pontic in ultimele decenii ale sec. XX.
Marea Neagra este in prezent una dintre marile cele mai profund afectate de presiunea
umana.
Dezvoltarea tot mai accentuata a industriei de toate tipurile si a unei agriculturi intens
chimizate in
bazinele riverane ale fluviilor si raurilor tributare Marii Negre, corelata cu dezvoltarea unor
mari
aglomerari portuare in vestul, nord-estul si nord-vestul marii, ca si pe coastele Anatoliei a
provocat
mai ales in ultimele decenii bulversari majore in ecosistemul marin
In general, poluarea este principalul fenomen incriminat de scaderea biodiversitatii marine.
Insa,
poluarea a reprezentat doar un aspect din paleta factorilor care declansati de om, au dus la
modificarile
care au facut ca Marea Neagra sa fie considerata printre cele mai afectate bazine marine.
La 11 noiembrie 2007, din cauza unei furtuni puternice, cu rafale de vant de peste 100
km/ora si cu
valuri ce au depasit cinci metri, in Marea Neagra (Stramtoarea Kerci) s-au scufundat tancul
petrolier
“Volgoneft-139″ si mineralierele “Volnogorsk”, “Nahicevan” si “Kovel” incarcate cu sulf. In
urma
naufragiului, in mare s-au deversat 1.300 de tone de titei si circa 7.000 t de sulf. Poluarea cu
hidrocarburi a distrus ecosistemele marine locale. Zeci de mii de pasari si pesti care migreaza
din
Marea Neagra in Marea Azov au murit.
Un inventar al speciilor de animale disparute sau devenite foarte rare din dreptul litoralului
romanesc
cuprinde taxoni din majoritatea grupelor. Astfel au disparut asociatiile de stridii si asociatia cu
bivalva Barnea candida de pe fundurile din dreptul Constantei, au devenit rare bivalve caIrus
irus,
Petricola lithophaga, Gibbomodiola adriatica, Pholas dactylus, au disparut Solen
marginatussi Teredo navalis. De asemenea, au devenit rare unele specii de celenterate
ca Lucernariopsis campanulata (specie delicata disparuta odata cu campurile de alge brune din
genul Cystoseira); viermi marini ca Ophelia bicornis; gasteropode ca Gibbula divaricata,
Limapontia
capitata; crustacee de talie mare ca Upogebia pusilla (zeci de mii de exemplare de gebii
vietuiau
odinioara pe fundurile nisipoase de la Mamaia), in prezent specia mai poate fi intalnita la nord
de Capul Midia, creveteleLysmata seticaudata, Hippolyte inermis, Processa pontica, Pestarella

15
candida, Macropodia aegyptia, crabul Carcinus maenas (atat de frecvent in trecut, acum rar la
nord de
Agigea).
Si pestii marini au cunoscut o diminuare generala a efectivelor, specii exploatate industrial
in trecut,
au devenit rare: sturionii, scrumbia de dunare, anghila, aterina, gingirica etc.

SURSE BIBLIOGRAFICE

Lector dr. biolog DANA MALSCHI

- FACULTATEA DE STIINTA MEDIULUI, CURSUL 12/20.12.2006, UNIVERSITATEA
BABES-BOLYAI, CLUJ-NAPOCA;
Conf. univ. dr. MARIUS SKOLKA
- RAPORT DE CERCETARE nr. 880/2004, EVALUAREA BIODIVERSITATII
DOBROGEI, UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA;
Prof. dr. CONSTANTIN PIRVU
- INDRUMAR PENTRU CUNOASTEREA NATURII, EDITURA DIDACTICA SI
PEDAGOGICA, BUCURESTI-1981;
Prof. dr. doc. C. ANTONESCU
- VIATA IN MAREA NEAGRA, cap. X din BIOGEOGRAFIA ROMANIEI, EDITURA
STIINTIFICA, BUCURESTI-1969;
SILVIA IORDACHE
- FOTOGRAFIE SUBACVATICA SI CALATORII - http://silvia-iordache.blogspot.com/;
- Facultatea de Stiinta Mediului , cursul 12/20.12.2006 , Universitatea Babes-
Bolyai , Cluj-Napoca
- Skolka ,Marius , Gomoiu-Traian ,Marian , Specii invazive in Marea Neagra ,
Universitatea Ovidius Constanta
- www.scritube.com/biologie/MAREA-NEAGRA-SI-LITORALUL83414.php

16