PRONUMELE

Fișă teoretică

Def: Pronumele este partea de vorbire flexibilă care înlocuiește un substantiv.

Tipuri de pronume:
a) Personal (propriu-zis și de politețe);
b) Reflexiv;
c) Posesiv;
d) Demonstrativ;
e) Nehotărât;
f) Negativ;
g) Interogativ
h) Relativ;
i) De întărire.

A. Pronumele personal ține locul unui substantiv, indicând persoana gramaticală (I, a II-a sau a III-a).
 Pronumele personal propriu-zis are forme pentru toate persoanele, la ambele numere;

PERSOANA I
SINGULAR PLURAL
Forme accentuate/ neaccentuate Forme accentuate/
neaccentuate
N. eu - noi -
Ac. (pe) mine mă, m- (pe) noi ne
D. mie îmi, mi, mi- nouă ne, ne-,
ni
G. - - - -
V. - - - -

PERSOANA a II-a
SINGULAR PLURAL
Forme accentuate/ neaccentuate Forme accentuate/
neaccentuate
N. tu - voi -
Ac. (pe) tine te,te- (pe) voi vă, v-
D. ție îți, ți, ți- vouă vă, vi-, v-
G. - - - -
V. tu! - voi! -

PERSOANA a III- a
SINGULAR PLURAL
Forme accentuate/ neaccentuate Forme accentuate/
neaccentuate
N. el, ea - ei, ele -
Ac. (pe) el, ea îl, o, l- (pe) ei, ele îi, le
D. lui, ei îi, i-, i lor le, le-,
li
G. (al) lui, ei - (al) lor -
V. - - - -
Observații:
 Pronumele personal are forme pentru cazul vocativ doar la persoana a II-a;
 Pronumele personal are forme pentru cazul genitiv doar la persoana a III-a;
 La cazurile acuzativ și dativ, pronumele personal are forme accentuate (lungi) și neaccentuate
(scurte);
 Alte forme ale pronumelui personal sunt: dânsul, dânsa, dânșii, dânsele. Nu le confunda cu
pronumele personale de politețe!
 Deoarece înlocuiește un substantiv, pronumele personal îndeplinește to ate funcțiile sintactice ale
acestuia: subiect, nume predicativ, atribut pronominal apozițional, prepozițional și genitival,
complemente (direct, indirect, circumstanțiale de loc, de timp, de mod, de cauză și de scop);
 Pronumele personal nu își schimbă valoarea morfologică în adjectiv pronominal niciodată!

 Pronumele personal de politețe – indică respectul față de o persoană;

Forme: Persoana a II-a: dumneata, dumneavoastră, dumitale;

Persoana a III-a: dumnealui, dumneaei, dumnealor;
Alte forme ale pronumelui personal (forme populare): matale, mătăluță, tălică, mata etc;
Forme reverențioase (locuțiuni pronominale): Domnia Ta, Domnia Voastră, Măria Ta, Excelența
Voastră etc.

Observații:
 Deoarece înlocuiește un substantiv, pronumele personal de politețe îndeplinește toate funcțiile
sintactice ale acestuia: subiect, nume predicativ, atribut pronominal apozițional, prepozițional și
genitival, complemente (direct, indirect, circumstanțiale de loc, de timp, de mod, de cauză și de scop);

B. Pronumele reflexiv – indică persoana asupra căreia se răsfrînge acțiunea;

Observații:
 Pronumele reflexiv are forme doar pentru persoana a III-a, cazurile acuzativ și dativ;
 Pentru diateza reflexivă, pronumele reflexiv împrumută, prin conversiune, forme ale pronumelui
personal de la persoanele I și a II-a;
 Deoarece înlocuiește un substantiv, pronumele reflexiv îndeplinește toate funcțiile sintactice ale
acestuia: subiect, nume predicativ, atribut pronominal apozițional, prepozițional și genitival,
complemente (direct, indirect, circumstanțiale de loc, de timp, de mod, de cauză și de scop);

Forme accentuate/ neaccentuate

Ac. (pe) sine se, s-
D. sieși își, și, și-
C. Pronumele și adjectivul pronominal posesiv – stabilește o dublă referință pronominală, înlocuind atât
numele posesorului, cât și pe cel al obiectului aflat în posesie.
Formă: articol posesiv- genitival (al, a, ai, ale) + formă pronominală (meu, ta, său etc)

un obiect/ un posesor un obiect/ mai mulți

posesori

Persoana I masculin al meu al nostru

feminin a mea a noastră
Persoana a II-a masculin al tău al vostru
feminin a ta a voastră
Persoana a III-a masculin al său -
Feminin a sa -

mai multe obiecte/ un posesor mai multe obiecte/ mai mulți

posesori
Persoana I masculin ai mei ai noștri
feminin ale mele ale
noastre
Persoana a II-a masculin ai tăi ai vostri
feminin ale tale ale
voastre
Persoana a III-a masculin ale sale -
feminin ale sale -

Observații:
 Pronumele posesiv îndeplinește toate funcțiile sintactice ale substantivului;
 Dacă însoțește un substantiv și se acordă cu acesta, pronumele posesiv devine adjectiv pronominal
posesiv, cu funcția sintactică de atribut adjectival; în aceste cazuri, de obicei, dispare articolul
posesiv-genitival, cu excepția situației în care adjectivul pronominal stă înaintea substantivului
(câinele nostru – al nostru câine);
 Nu confunda pronumele posesiv de persoana a III-a (al său, a sa, ai săi, ale sale) cu pronumele
personal de persoana a III-a, cazul genitiv (al lui, al ei, ale lor).

D. Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ – indică, despre obiectul înlocuit, apropierea,

depărtarea, identitatea sau diferențierea.

Forme:
 de apropiere: acesta, aceasta, aceștia, acestea;
 de depărtare: acela, aceea, aceia, acelea;
 de identitate: același, aceeași, aceiași, aceleași;
 de diferențiere: celălalt, cealaltă, ceilalți, celelalte.

Observații:
 Pronumele demonstrativ îndeplinește toate funcțiile sintactice ale substantivului;
  Dacă însoțește un substantiv și se acordă cu acesta, pronumele posesiv devine adjectiv pronominal
posesiv, cu funcția sintactică de atribut adjectival;

E. Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât – ține locul unui substantiv despre care nu se oferă
informații.

Forme:
 simple: tot (toată, toți, toate), unul (una, unii, unele), altul (alta, alții, altele), altul (alta, alții, altele);
 compuse: fiecare, oricine, oricare, orice, vreunul, cineva, careva, altcineva.

Observații:
 Pronumele nehotărât îndeplinește toate funcțiile sintactice ale substantivului;
 Dacă însoțește un substantiv și se acordă cu acesta, pronumele nehotărât devine adjectiv
pronominal nehotărât, cu funcția sintactică de atribut adjectival;

F. Pronumele și adjectivul pronominal negativ – indică absența unui obiect

Forme:
 simple: nimeni, nimic;
 compuse: niciunul, niciuna.

Observații:
 Pronumele negativ îndeplinește toate funcțiile sintactice ale substantivului;
 Dacă însoțește un substantiv și se acordă cu acesta, pronumele negativ compus devine adjectiv
pronominal negativ, cu funcția sintactică de atribut adjectival;

G. Pronumele și adjectivul pronominal interogativ – ține locul unui substantiv așteptat ca răspuns la o
întrebare.

Forme: care, cine, ce cât (câtă, câți, câte).

Observații:
 Pronumele interogativ îndeplinește toate funcțiile sintactice ale substantivului;
 Dacă însoțește un substantiv și se acordă cu acesta, pronumele interogativ devine adjectiv
pronominal interogativ, cu funcția sintactică de atribut adjectival;

H. Pronumele și adjectivul pronominal relativ – ține locul unui substantiv și are rol de element de relație în
frază, introducând o propoziție subordonată.

Forme: care, cine, ce cât (câtă, câți, câte), ceea ce.

Observații:
 Pronumele relativ îndeplinește toate funcțiile sintactice ale substantivului;
 Dacă însoțește un substantiv și se acordă cu acesta, pronumele relativ devine adjectiv pronominal
relativ, cu funcția sintactică de atribut adjectival;
I. Pronumele și adjectivul pronominal de întărire – are rolul de a sublinia obiectul la care face referire,
având forme personale.

Persoana Singular Plural

Feminin Masculin Feminin Masculin
I însămi însumi însene înșine
a II-a însăți însuți însevă înșivă
a III-a însăși însuși însele înșile

Observații:
 În limba română literară, nu se mai folosesc decât formele de adjectiv pronominal de întărire, cu
funcția de atribut adjectival;
 Atenție la acordul personal și de gen!