FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE ÎN LUMEA VIE

HRĂNIREA

Hrănirea este funcția prin care organismele își procură hrana, care conține energia necesară îndeplinirii
tuturor sarcinilor organismului (creștere, deplasare etc.).

Hrănirea la plante

 Frunza – alcătuire externă și internă

 Fotosinteza și rolul frunzei în fotosinteză

 Influența factorilor de mediu asupra fotosintezei

 Importanța fotosintezei în natură

Frunza – alcătuire externă și internă

Frunza este principalul organ cu rol de hrănire în corpul plantei

Frunza, alcătuire externă

Frunza simplă este alcătuită din trei părți:

-limb,

-pețiol

-teacă (baza frunzei)

Limbul
- este partea lățită a frunzei, de culoare verde, orientată spre lumină pentru a o capta și a o folosi în
prepararea hranei.

- El este străbătut de firișoare numite nervuri.

- După forma limbului, frunzele pot fi:

- aciculare (la pin),

- liniare (la grâu),

-spatulate (la bănuți),

-ovate (la păr),

- romboidale (la mesteacăn),

-sagitate (la săgeata-apei),

- cordiforme (la tei),

-lanceolate (la salcie),

- triunghiulare (la lobodă).

- Limbul frunzei are două fețe: fața superioară, expusă spre lumină, și fața inferioară, expusă spre sol.
Pețiolul - este codița frunzei.

Prin intermediul său, vasele conducătoare din tulpină ajung la limb și se continuă în nervure

Teaca fixează frunza pe tulpină la nivelul unor proeminențe numite noduri

La monocotiledonate, pețiolul lipsește, iar teaca este formată din baza limbului, înfășurat în jurul tulpinii

Frunza, alcătuire internă

Are următoarele componente:

- epiderma superioară,
- mezofilul (care este străbătut de nervuri)
- epiderma inferioară.

Epiderma superioară este formată dintr-un singur strat de celule strâns unite între ele, lipsite de
cloroplaste, și este acoperită de cuticulă.

Mezofilul este partea cuprinsă între epiderma superioară și cea inferioară. Este format din două tipuri
de țesuturi: palisadic și lacunar.

Țesutul palisadic, situat spre epiderma superioară, este format din celule alungite așezate una lângă
alta, situate perpendicular pe epidermă, bogate în cloroplaste, care conțin un pigment verde numit
clorofilă.

Țesutul lacunar, situat spre epiderma inferioară, este format din celule care lasă spații mari între ele și
care au un număr mai mic de cloroplaste.

Epiderma inferioară este formată dintr-un singur strat de celule, între care, din loc în loc, se află
stomatele, structuri ce permit schimburile de gaze cu atmosfera.

Stomatele sunt formate din două celule stomatice în formă de bob de fasole, ce lasă o deschidere,
numită ostiolă. În funcție de gradul de hidratare a celulelor stomatice, ostiola se poate închide sau
deschide.
Celulele stomatice sunt singurele celule ale epidermei care prezintă cloroplaste

 La anumite plante, teaca frunzei poate înconjura tulpina, așa cum teaca protejează sabia?

 Distanța dintre două noduri pe tulpină poartă numele de internod?

 Stomatele diferă de la o plantă la alta, atât ca dispoziție (pe fața superioară – la nufăr, pe ambele fețe
ale frunzei – la iris), cât și ca număr (14-33/mm2 la grâu, 376-720/mm2 la varză, putând chiar depăși
1000/mm2 la unele plante)?

 Există și frunze compuse, la care limbul foliar este divizat în mai multe foliole?

Fotosinteza și rolul frunzei în fotosinteză

Fotosinteza este procesul prin care plantele își prepară hrana cu ajutorul luminii.

Pentru realizarea acestui proces, plantele folosesc apa din sol și dioxidul de carbon din atmosferă, pe
care le transformă cu ajutorul luminii în substanțe hrănitoare și oxigen. Sediul fotosintezei este
reprezentat de cloroplaste

Fotosinteza are două etape succesive:

- faza de lumină și faza de întuneric.

- În faza de lumină are loc descompunerea apei în hidrogen și oxigen, cu ajutorul luminii (proces
numit fotoliză).
- Oxigenul este un produs rezidual al fotosintezei, care este eliminat (se degajă) în atmosferă, iar
hidrogenul intră în faza de întuneric (numită așa deoarece este independentă de lumină), unde
se cuplează cu dioxidul de carbon și formează substanțele hrănitoare

Schema generală a fotosintezei: lumină cloro-lă Apă + Dioxid de carbon Substanțe hrănitoare + Oxigen

Nutriția realizată de plante este o nutriție autotrofă.

Plantele verzi își prepară singure hrana.

În procesul de fotosinteză, ele transformă substanțele minerale în substanțe organice.

Viața pe planetă depinde de covorul vegetal al acesteia!