Capitotul 7 Partinirea fata de sine Adelin Dumitru Introducere intr-un articol recent din Financial Times despre procesul de iesire a Marii i din Uniunea Europeand, Gideon Rachman nota faptul c¥, pentru un storic de pe Marte, cel mai interesant aspect legat de trecutul recent al respectivet “tari ar constitui-o expansiunea imperialist englezd din secolele XVII-XIX. Pe de itd parte, noteaza autorul, pentru britanici, cel mai important element al istorie ecente pare modul in care Marea Britanie a intrat in coalitia impotriva Germaniei “naziste tn cel de-al Doilea Razboi Mondial. Acest eveniment istoric le vine inconstient in minte, nefiind vorba de o selectare strategica a acelor intamplari “care fi pun intr-o lumina buna in fafa altor indivizi. Lasand la o parte mizele politice ale discutiei, este interesant de observat c& Rachman consider ci aceasti _ Giscrepanta ar fi explicabila prin considerente psihologice. Modul in care isi “percep britanicii istoria le permite sa ,,intretin’ o imagine despre natiune ca 0 campioand a libertiti, mai degraba decét una ca opresoare imperialist”. Pentru sihologi si pentru economistii comportamentali, acest fenomen ar putea fi _ explicat prin ceea ce se numeste partinirea fafa de sine (en: self-serving bias), - care poate fi definita? ca o cdutare selectiva a informatiilor din memorie, astfel incdt acestea sd corespunda cu credinte dezirabile pe care le au indivizii _ Sorrentino si Higgins: 1986; Sanitioso, Kunda si Fong: 1990, p. 229). Fiecare livid ajunge astfel la o conceptie asupra lumii care ignord aspecte relevante ale realititii, Literatura de specialitate explicd acest fenomen, fie prin limitirile cognitive pe care indivizii le au, fie prin intermediul factorilor motivationali. (Shepperd, Malone si Sweeny: 2008; Larson: 1977). | hups:/vwo- ft com/content/e3232b38-0fe8-1e7-288c-50ba212deedd, accesat pe 30.03.2017. > Asa cum voi aria in sectiunile urmatoare, partinirea fata de sine a fost defi foarte diferite. Toate aceste defini Aactioneaza ca o sursa de beneficii psihologice pentru individ (cu toate c& nu si de benefi pecuniare; de exemplu in cazul negocierilor, partinirea fafii de sine duce la rezultate care nu sunt intrsun anumit sens s ficient)‘Nu este necesar ins& apelul la ontrafactuale implicand mar (ca in exemplul de mai sus) pentru a sesiza existenfa partinirii fafa de Potrivit literaturii de specialitate, aceasta este una din cele mai prevalente partin (Khalil: 2009). Definitia anterioard nu este ins cea mai intalnitt in literarurg, regula, se considera ca modul in care actioneazi partinirea fata de sine este atribui rezultate pozitive propriilor actiuni si de a atribui rezultate negat factorilor externi sau actiunilor altora (Blackwood et al.: 2003, p.1077). Ceea au in comun aceste definifii este faptul cA partinirea fafa de sine vizeazi disto siuni ale perceptiei cauzate de ,nevoia de a menfine si imbunatafi stima fat sine [...] Atunci cénd indivizii resping validitatea criticii constructive, at cand se concentreazi pe rezultate pozitive si ignora propriile esecuri, atu cAnd {gi asuma mai mult responsabilitate pentru rezultate pozitive in munca ¢ grup, acestia igi protejeaz’ ego-ul” (Forsyth: 2008). Q in acest capitol voi discuta pe larg problemele reprezentate de partinirea fata de sine, concentrandu-ma in special asupra modului in care acéast instantiaz’ anomalii fafa de asumpfiile si predictiile economiei neoclasice. sectiunea 7.1 voi prezenta modurile in care a fost folosit conceptul de parti fafa de sine in literatura de specialitate si voi prezenta unele aplicafii si rezultat relevante. in sectiunea 7.2 voi discuta pe larg despre sursele partinirii fata de sine. Dup cum am menfionat in paragrafele anterioare, au fost formulate: ipoteze principale privind originile acestei partiniri: ipoteza limit&rilor cognit si ipoteza factorilor motivajionali. Sectiunea 7.3 va fi dedicata unei discutii ” despre posibile mijloace de a reduce incidenta pirtinirii fata de sine. Evident, ‘solutiile’ ar trebui si fie adecvate probleme, ceea ce inseamni cii, in functie dé teza originii partinirii, solufii diferite ar putea fi propuse. Ceea ce este ins important este faptul ca ,,astfel de instante de partinire sunt ubicue dar nu di neinlaturat” (Schlenker, Weigold si Hallam: 1990, p. 855). Ultima sectiune est cea in care voi relua care sunt asumptiile economiei neoclasice incalcate di partinirea fafa de sine si in care voi expune concluziile capitolului. 7.1. Aplicatii si rezultate experimentale inionului sau altor indi (Babcock si Loewenstein: 2004, p. 327). Mai mi in cazuri de succes, indivizii acorda pondere mai mare eforturilor proprii in. - cauzarea rezultatelor respective, si fac acest lucru cu atét mai mult cy cat exist 0. mai mare presiune social in aceast privint. Schlenker, Weigold si Hall: (2005, p. 859) au aratat cd in special indivizii care deja se bucuri de o apreci mare fati de propria persoand sunt predispusi si atribuie succesul proprii actiuni, mai ales atunci cAnd trebuie sa ateste si in mod public acest lucru. 240Partinirea fatit de sine Dup& cum mentionam in secfiunea introductiva, putem identifica mai multe sensuri ale conceptului de ‘partinire fata de sine’. In cele ce urmeazi voi - explora care sunt aceste utilizari distincte ale conceptului, insistand asupra celor "mai importante rezultate experimentale. Nu trebuie uitat nici faptul c& toate aceste operationalizari ale partinirii fati de sine au in comun faptul ca autorii dentificd mecanisme prin care indivizii isi protejeazi sau miresc bundstarea _ psihologica (cu toate cd, de multe ori tocmai din pricina acestei partiniri, nu se poate spune acelasi lucru $i despre buniistarea material’) 7.1.1. Partinirea fafa de sine ca echivalare a ceea ce e drept cu ceea ce itie ~ avantajos Un prim sens in care termenul ,,partinire fata de sine” este utilizat ar fi acela de ,un mecanism psihologic simplu”, o tendint& a indivizilor de a asocia ceea ce este drept cu ceea ce este avantajos pentru ei (Babcock si Loewenstein: 2004, p. 326). in urma unui meci controversat de fotbal american din 1951 dintre Princeton si Dartmouth in care numerosi jucdtori au fost accidentati, ziarele celor 2 universitiiti titrau lucruri diferite, atribuind vina adversarului, Hastorf si Cantril (1954) au aplicat chestionare studenfilor de la cele 2 universitafi (163 studenti de la Dartmouth gi 161 studenji de la Princeton) privind evenimentele din timpul meciului, intr-o prima etap’, studenti au fost intrebafi chestiuni generale despre meci. fn a doua etapa, studentilor li s-au ardtat inregistrari ale meciului, fiind rugati si identifice inodilcari ale regulilor $i s& le clasifice pe acestea in ,minore”” si ,majore”: Rezultatele au aratat cA studentii de la Princeton au observat de 2 ori mai multe incilcdri ale regulilor de catre jucitorii de la Dartmouth. Studentii de la Dartmouth au observat pe de alti parte doar o jumatate din cazurile in care. echipa lor a inctilcat regulile (jumatate din cazurile semnalate de studenfii de la. Princeton) si au considerat in general ca un numér similar de reguli au fost fncdleate de cele 2 echipe (Hastorf si Cantril: 1954, pp. 131-132). Autorii argumentau cA ceea ce au vazut studentii de la 2 universitafi nu era o singurd realitate imuabil4, ci ,,ceva” mediat de motivatia pe care o avem in a interpreta acel eveniment (1954, pp. 133-134). Asa cum sesizeazi Babcock, Wang i Loewenstein (1996, p. 3), in acest caz avem de-a face cu actiunea partinirii fafa de sine, care i-a determinat pe studentii celor 2 universitati si interpreteze Tealitatea in termenii care fi favorizau. Jocul nu era corect sau incorect in mod obiectiv, ci era corect sau incorect in functie de interesele respondentilor in a-si menfine o anumitd conceptie despre echipa favorita. O directie important de dezvoltare a acestei conceptualizari a partinirii fafa de sine a constituit-o explicarea impasurilor din cadrul negocierilor (Babcock, ‘Wang si Loewenstein: 1996; Babcock et al. 1995; Babcock si Loewenstein: 1997; Babcock si Loewenstein; 2004). De exemplu, in cadrul negocierilor, persoanele Partinitoare fat de sine vor considera propunerile mai agresive ale celorlalte 241ECONOMIA SI PSIHOLOGIA DECIZIEI parti, nu ca incerciri de a obtine ceea ce acestia consider’ ci ¢ drept pentru ei, ca manevre pentru a obfine avantaje nedrepte. Se ajunge astfel inevitabil la impas, nici una dintre parti nefiind dispusa si cedeze. (Babcock si Loewenste’ 2004, pp. 326-327). Mai mult, acest lucru se intampli chiar si ,atunci_ ca ambele parti beneficiaza de acelasi cadru informational, si chiar gi atunci ¢; existi stimulente pentru persoanele care negociazi pentru a evalua situati impartial, ceea ce inseamna c& acest comportament nu ¢ deliberat sau strate (Babcock i Loewenstein: 2004, p. 327). Mai mult, spre deosebire de economig care accept regula bayesiana’, teoreticienii care merg pe aceasti linie. cercetare consider ci mai multa informatie creste probabilitatea existen(ei unu impas, deoarece pirtile au la conceptii diferite referitoare la ce este echitabil sau: drept (Babcock et al.: 1995, p. 1337). Contrar asumptiilor economiei neoclasi »parfile nu incearca si isi maximizeze utilitatea, ci doar sd obfind un rezultat pe care sd-l evalueze ca echitabil. Cu toate acestea, ceea ce fiecare parte vede ca fi nd drept, tinde sa fic distorsionat de propriul interes, reducand probabilitatea atinge: consensului” (Babcock et al.: 1995, p. 1342). é ‘Alte cercetiri au arditat cf reactii la chestiuni precum testele de admit sunt afectate de prtinirea fata de sine (Chan et al.: 1998; Schmitt et al.: 200¢ Pentru a arta acest lucru, Schmitt et al. (2004) au desfaisurat 0 cercetare cu 6 de studenti (care au primit 0 suma relativ mare de bani pentru participare, aproximativ $40). Acestia au raspuns unoti intrebiri privind performanta I academic, la modul in care percep corectitudinea si dezirabilitatea anumitor tipuri de teste, la personalitatea si motivatiile lor. Rezultatele au confirmat existenta p&rtinirii. In cazul testelor standardizate de admitere (SAT), studentii care au raportat ci s-au descurcat bine la testele respective (studenfii diduserd deja acele teste si erau informati cu privire Ja rezultate la momentul desfagurliri studiului) au tins si aprecieze testele ca fiind corecte (Schmitt et al.: 2004, 167), Relevanta si corectitudinea testelor era astfel corelata cu performan{a respondentilor,, un rezultat care confirma, in opinia autorilor, existenfa pairtini fafa de sine (p. 169). Chan et al, (1998) au aratat de asemenea cA un fenomen similar are loc in cazul angajirilor: ,,ca raspuns la propria perceptie cf nu performat bine la testul de admitere, aplicantii considera ca testul este irelevant si nedrept”. Autorii remarcd de asemenea, cf este evidenta actiunea ,,unul mecanism de partinire fata de sine” (p. 238). O ultima aplicatie interesanti a acestei definiri a partinirii fata de sine | care o voi prezenta, se refer la o reconceptualizare a surselor tragediei bun flor comune (Hardin: 1968). Bunurile comune sunt acele bunuri care indeplt nesc urmatoarele 2 proprietati: non-exclusivitatea (nu fi poti exclude pe ceilalti dea le consuma) si rivalitatea in consum (daca le consumi, alfii nu le mai po! —_— 3 A se vedea capitolul 1 al prezentului volum. 242Partinirea fafa de sine consuma). Hardin di exemplul unei pasuni la care au acces mai mulfi pastori. psenfa unor mecanisme de limitare a accesului duce la supraexploatarea pagunit ja disparitia bunului respectiv. Wade-Benzoni, Tenbrunel $i Bazerman (1996) {| gumienteazi cf, in dileme sociale precum exploatarea bunurilor comune, inter- rile ,egocentrice” (a s¢ citi: pArtinitoare fats de sine) ale echitifii explica {paritia unor comportamente precum suprapagunarea. Dupé cum noteazi auto! ‘ gocentrismul rezulta in credin{a partilor cd fi se cuvine mai mult dintr-o resursa ‘decat un evaluator independent ar considera c& e drept, ceea ce explicd epuizarea ‘punurilor comune” (p. 124). Rezultatele sunt valide in special atunci cand avem eva face cu o distribufie asimetriod a beneficiilor si costurilor, adic atunei cand unii indivizi suporté mai multe costuri decat alti, Autorii argumenteazd ca partinirea fafé de sine duce gla 0 ignorare a efectelor negative pe care actiunile ‘unui individ le au asupra mediului. Indivizii ignora cauzalitatea dintre acfiunile [or si problemele ecologice pe care le creeaza sau la a ciror aparijie contribuie, gi sunt mult mai dispusi si considere o& alte persoane sunt de vind pentru fenomene precum epuizarea unei resurse naturale. De asemenea, autorii au ‘descoperit ci supraexploatarea poate fi redusa prin comunicare, care are efectul de a atenua interpretirile egocentrice ale echitijii distributiei beneficiilor si -costurilor (p. 125). 2, Partinirea fata de sine ca 0 formé de disonanta cognitive © a dova conceptualizare important a pirtinirii fayé de sine urmeaz traditia cetcetarilor asupra disonantei cognitive (Festinger: 1962). Potrivit Tui Festinger, disonanta cognitiva este rezultatul unui conflict intre comportamentul unui individ si credinjele pe care le are acesta. Pentru a rezolva acest conflict, indivizii trebuie fie si renunte la acel comportament, fie s& isi schimbe credinta sau sd isi rafionalizeze comportamentul. Exemplul dat de Festinger este urmatorul: un fumitor care continua s& fumeze desi stie cd nu © sinatos isi va rafionaliza actiunile si va considera ca ji place sa fumeze atat de mult incdt riscul este acceptabil, c& sansele de a contracta 0 boala pulmonar nu sunt atat de mari, cd daca s-ar opri din fumat s-ar ingrisa, ceea ce ar fi iardgi periculos pentru sanitatea Iui (Festinger: 1962, p. 2). Aceasti conceptualizare a partinirii fata de sine conchizioneazi c& indivizii isi vad ,atitudinile ca fiind consistente cu comportamentele, gi ci o astfe! de perceptie ¢ condusa de motivatia dea se vedea ca persoane decente $i competente care nu ar actiona in moduri inacceptabile social” (Sanitioso, Kunda si Fong: 1990, p. 229). Acest comportament face parte dintr-o gama de actiuni menite s4 ,,protejeze bunastarea sinelui” (Steele: 1988). De exemplu, atunoi cdnd indivizilor li se sugereaz4 ci o anumité trastturé de caracter este dezirabild, acestia isi selecteazd amintirile acelor actiuni care dovedesc definerea’ trisiturii. respective, ignordnd instanfele in care s-au comportat contrar acel trisituri (Kunda si Sanitioso: 1989; Markus si Kunda:ECONOMIA $I PSIHOLOGIA DECIZIEL 1986). in cadrul unui studiu, 76 de studenti au trebuit si listeze o serie! amintiri in care s-au comportat intr-un anumit mod (dezirabil din punct de ved social). Jumatate dintre studenfi au fost informafi c& persoanele extravertite descurea mai bine dupa absolvire in gisirea unui loc de munca dec&t perso; introvertite, in timp ce cealalt jumatate au fost informati ca introverti descurcd mai bine in aceasta privintd. Stimuli experimentali au determ: selectia unor amintiri diferite. Subiectii si-au selectat acele amintiri demonstrau ci aveau un caracter extravertit sau introvertit in functie de care dit aceste profiluri psihologice era prezentat ca find dezirabil (Sanitioso, Kunda Fong: 1990, p. 231). Conform autorilor, aceasti ciutare a amintirilor ‘es partinitoare, subiectii identificdnd mai rapid acele amintiri care corespund trasdturii de caracter dezirabile decdt acele amintiri care erau nepotrivite aceasta (Sanitioso, Kunda si Fong: 1990, p. 239). Accasta este gi legatura ace: conceptualizéri a pirtinirii fay de sine cu disonanta cognitivi, deoarece in caz indivizii incercau sa reduci incidenta unei astfel de disonante. Pe de alta parte, aceasta ,,reconstructie partinitoare a trecutului” (Klein Kunda: 1993) are si o dimensiune comparativa, fiind influenfata de modul in care persoanele se raporteazii la comportamentul semenilor lor. fn cadrul ti experiment efectuat de Klein si Kunda, acestia au descoperit c& subiectii din gtupul experimental carora li s-au prezentat statistici despre comportamentele care afecteaza starea sindtatii au raportat mai pufine cazuri de alegeri adecvate punct de vedere medical decat subiectii din grupul de control cdrora nu li s-a prezentat astfel de statistici (p. 735). Klein si Kunda au respins ipoteze altemati precum efectul ancoririi* care ar fi explicat comportamentul subiectilor, conclu zionnd ca ceea ce era important pentru subiecti era doar mentinerea respectult de sine si a unei aparente superiorititi fati de alti (efectul de ancorare a fos exclus ca explicafie pentru comportamentul participantilor deoarece numerel indicate de subiectii din grupul experimental erau mult sub media cifielor di statistici; ori, daca ar fi fost vorba de ancorare, rispunsurile lor ar fi trebuit sd fie. apropiate de ciftele din statistici) (p. 736). 7.1.3. Partinirea fata de sine ca un efect de atribuire Probabil cea mai freoventi interpretare a pirtinirii fayd de sine este cea care se refer Ia atribuirea cauzelor pentru succes propriilor abilitati si a cauzel pentru esec actiunilor altora sau norocului (Zuckerman: 1979; Miller si Ros Ancorarea este o pirtinire ce presupune tendinta de a te baza pe informal atunci cand trebuie s& dai un raspuns cu privire la valoarea unui fenomen despre care defii foarte multe informafii. Ancorele sunt in general numerice (de exemplu, dacd au numirul 4, e posibil ca la intrebarea cate eclipse au avut loc in ultimul deceniu raspunst! tau sii fie in jurul iffei 4). Vezi si capitolul 3 al acest volum pentru o discu comprehensiva despre efectul de ancorare. 244Partinirea fafa de sine 1975; MoAlllister: 1996; Sedikides, Campbell, Reeder si Elliot: 1998; Shepperd, ‘Malone si Sweeny: 2008). Un exemptu clasic este studiul lui Bettman si Weitz 1983), care arati cA, atunci cand companiile au performat bine intr-un an financiar, rapoartele remarc& rolul important al abilititilor managerilor, dar, cfnd performeaz’ slab, rapoartele atribuie vina factorilor extemi, precum regle. mentiri guvernamentale, scdderi in cererile consumatorilor ete. (studiu citat in Camerer si Malmendier: 2007, p. 246). Stewart (2005) a descoperit c& soferii de _autovehicule tind si atribuie mai mult& responsabilitate condifiilor exteme pentru accidentele suferite decat propriilor actiuni. 321 de supraviefuitori ai accidentelor tutiere au trebuit sé rispunda la un chestionar care continea, printre altele, intrebari legate de céta responsabilitate consider ca ei, alfi participant la trafic, __ condifiile generale de circulatie, au avut in accidentele suferite, Autorul a folosit 0 scala de la I la 10, unde 0 insemna ,,deloc responsabi!” si 10 ,,foarte responsabil. - Media responsabilitafii resimtite de participanti a fost de 4,4, in timp ce media _ responsabilitatii altor participangi la trafic de 6,0 (Stewart: 2005, pp. 683-684), Larson (1977) a impirfit 112 studenti participand la un studiu experimental in erechi $i le-a dat de rezolvat anumite exercitii. Atunei cdnd au reusit s& rezolve xercifii, studenfii au tins si considere cA acest lucru nu s-a datorat caracte- risticilor sarcinii primite, spre deosebire de cazurile in care au eguat in rezolvarea sarcinii date (1977, p. 438). Cu toate ca rezultatele privind alocarea _ Tesponsabilitafii pentru succes siesi mai mult decat partenerelor nu au fost emnificative statistic, Larson considera ci acest jucru se datoreaz& caracterului trivial al sarcinilor, Studengii aveau deja un nivel inalt de respect fata de sine iar succesul nu ar fi contribuit ta ridicarea nivelului respectiv. Pe de alt parte, itunci cénd era vorba de esec, acest lucru ar fi cantarit mai mult pentru studenti, ceea ce i-a Ricut mai disponibili si aloce responsabilitatea caracteristicilor sareinii sau partenerilor. 2 Concluziondnd, in numeroasele sale interpretari, partinirea fafa de sine _ este bine documentaté. Pe de alta parte, sursele acestei partiniri sunt deosebit de controversate in literatura de specialitate. in sectiunea urmatoare voi prezenta cele 2 explicatii date de obicei, cea provenita din, din teoria psihologicd a motivafiilor Si atributiilor, si cea de origine economica, privind limitele cognitive: si Satisficienta, Voi prezenta de asemenea unele rezultate experimentale obtinute prin folosirea rezonanjei electromagnetice (Blackwood et al: 2003; Seidel et al: 2010), care aruncd mai multi lumina asupra surselor partinirii fafa de sirie. Sectiunea urmatoare va incerca si ofere rispunsuti unor intrebari precum: De ce 44 vina dulgherul pe unelte? sau De ce indivizii iau decizii care uneori sunt fi Conflict cu maximizarea beneficiilor materiale, asa cum este cazul in impasurile din cadrul negocierilor? 245ECONOMIA $I PSIHOLOGIA DECIZIEL 7.2, Sursele pirtinirii fat% de sine Dupa cum am menfionat in sectiunea anterioars, exi in literatura de specialitate privind pirtinirea fafa de sin cognitive®, provine din economie si transforma p&rtinirea fag subiectele ce fac obiectul programului de cercetare al econ: tale, Pe de alta parte, ipoteza factorilor motivationali provine di 7.2.1. Ipoteza limitarilor cognitive Shepperd, Malone si Sweeny (2008) investigheaz ma i plrtiniti din sfera limitirilor cognitive, De exemplu, aces urméndu-l pe Herbert Simon, ci oamenii nu examineaza toate ex; pentru un rezultat, ci accepté prima explicafie logicd la (Shepperd, Malone si Sweeny: 2008, p. 899). Cu alte cuvint satisficiengi, un termen utilizat de Simon pentru a desemna sunt preocupati cu objinerea maximului de utilitate intr-o anumi obfinerea unui nivel de utilitate suficient de mare: intr c&utarea (n.: optiunilor) se termina in momentul in care excede un nivel de aspirafie care la rindul sdu este ajustat de optiunilor existente pana in momentul respectiv” (Simon: 19 mult, comportamentul satisficient este ghidat de o alta regul: maximizator: un agent maximizator se opreste cdutarii unei opfiuni exced beneficiile, in timp ce un agent satistic atune} cdnd o opfiune este considerat’ a fi suficient de bund So pp. 446-447). Asa cum remated Simon, indivizii reali, spre postulati de catre modelele economiei neoclasice, sunt ration: nu sunt atenfi la toate detaliile, nu cunosc toate particulariti alegere in care se afla, sunt uneori incapabili si decid& atunc ca aleaga intre anumite obiective (Simon: 1995, pp. 47-48).. Mai preferd si nu caute toate alternativele (Simon: 1985); indivizii astfel susceptibili partinirii fafi de sine, de vreme ce nu se & posibilele variante de raspuns pentru explicarea unui anumit fen Acest lucru este in direct% legiturd cu ceea ce Shet Sweeny numese ,,testarea partinitoare a ipotezelor” (2008, p- 90: lor este inspirat de Heider (1958) si Nisbett si Ross (1980),.cat despre faptul cf oamenii obisnuifi acfioneazé ca ,oameni * A se vedea si capitolul 2 al acestui volum. 2 § Motivul fiind acela c4 prima explicafie suficient de bunt la care se gandes © imbrijiseaz%; acestia nu intenioneaz astfel si gaseasca cea mai bund adecvats, date fiind costurile presupuse de ciutarea unei solufii optime. 246‘Pértinirea fafa de sine ‘ceasti descriere pleacd de la analogia cu procesul de cercetare obisnuit. Jamenii de stiinté formuleaza o ipotezA si colecteazA ulterior date pentru a o lida sau invalida, Oamenii obisnuiti, ins4, colecteazi in particular acele date le confirma ipoteza (ceea ce se numeste partinirea confirmari). Mai mult, tunci cénd indivizilor li se prezinta informafii care le confirma ipoteza ~ cum ar “fj in cazul pértinirii fafa de sine, ci esecul lor se datoreaza unor factori externi — sunt mai dispusi s4 accepte informafiile ca fiind veridice decat atunci cdnd li se srezint& informafii care le infirma ipoteza” (Shepperd, Malone si Sweeny: 2008, 902). in aceeasi noté, putem adauga si unul din rezultatele importante ale cercetérilor intreprinse de Daniel Kahneman: descoperirea faptului ci, spre jeosebire de ceea ce este asumat in economia neoclasicd, indivizii nu ar fi ayesieni’, $i nu igi actualizeaza informafiile. Regula lui Bayes specifica faptul c& jndivizii ar trebui sd isi schimbe credinfele anterioare in virtutea noilor informatii pe care le afla” (Kahneman: 2011). Ori, cercetarile intreprinse de Kahneman arata faptul ca indivizii nu fac acest lucra, ci sunt afectafi de o serie istici cognitive, precum euristica disponibilitatii sau cea a reprezentativi- ii (vezi capitolul 2). Prima euristicd este cea care il face pe un individ sa socieze frecvenja aparitiei unui eveniment cu numéarul de cazuri pe care il sunoaste (Kahneman si Tversky: 1996, p. 582). Cea dea doua, cea a reprezen- tivitapii®, vizeazd faptul cA indivizii ,prezic rezultatele care par cele mai e in lumina anumitor dovezi pe care le au [...] Predicfiile intuitive sunt insensibile la viabilitatea dovezilor sau la probabilitati, in contradictie cu logica predictici statistice” (Kahneman si Tversky: 1973, p. 237). Astfel de iluzii cognitive” (Kahneman si Tversky: 1996, p. 584) ii fac pe indivizi si nu actioneze conform regulii ui Bayes si confirma faptul cé oamenii obisnuiti sunt _yoameni de stiinf& naivi”. Asadar, astfel de euristici fi fac pe indivizi sa se- lecteze doar anumite informafii, din totalul informatiilor pe care le-ar putea avea “Ia dispozitie. Partinirea fafa de sine explica de ce informatiile selectate vor fi acelea care ii pun intr-o lumina buna. _ 7.2.2. Ipoteza factoritor motivationali Explicatia inaintata deseori in psihologie pentru propensitmea indivizilor de a internaliza comportamentele pozitive si de a le extemnaliza pe cele negative _ €ste aceea a factorilor motivationali. Prin activarea (inconstient&) a partinirii fat’ de sine, indivizii isi pot proteja stima fati de sine (Bradley: 1978, p. 56). Mai mult, persoanele cu un nivel scazut de stima fata de sine sunt mai ~ " Actualizarea bayesiand este explicatil amiinuntit in capitolul 1 al acestui volum, scris de Mihai Ungureanu. * Puteti citi mai multe despre euristica disponibili al acestui volum. ti si cea a reprezentativitatii in capitolul 2 247ECONOMIA $I PSIHOLOGIA DECIZIEI susceptibile la partinirea faja de sine, spre deosebire de cele cu un nivel ri de respect fati de sine (Jones: 1973, p. 187) (amintiti-va si de studiul lui Lay 1977, care descoperise ca studentilor cu un nivel inalt de respect fata de si pasa atat de mult de alocarea responsabilitatii pentru succes propriilor acti provocare pentru aceasta explicatie o constituie faptul cd ,,multe din atribui cate indivizii le fac, in special pentru rezultate personale importante, pot fi private” si mu exprimate public” (Greenebrg et al.: 1982, p. 57). Acest lucru inseamna j¢ important si determinam dacd asimetria in atribuirea cauzala pentru rezul negative si pozitive se petrece independent de ingrijoriri privind modul inc alfii ii percep” (Greenberg et al.: 1982, p. 57) (si, in consecin(4, independent efectul ‘pur’ asupra stimei de sine pe care |-ar avea atribuirea respec Astfel, intrebarea care trebuie pus’ este daca pértinirea fata de sine trans aceasta preocupare cu modul in care te prezinti altora. ie Greenberg et al. (1982) argumenteaza cA raspunsul la intrebarea. pr dent& este unul afirmativ: pirtinirea fafi de sine subzista si in situafii inc: indivizi nu intentioneaza si igi creeze sau si isi prezerve o imagine publ pozitiva (caz in care ar implica doar un comportament strategic, deci rational indivizilor). Conform autorilor, importanta acestei descoperiri rezida in f ch, daca indivizii suferd de partinire fat de sine si in evaluarile interne, pi ate impiedica si incerce si acumuleze informatii care si ti-aj sh igi imbundt3feascd anumite abilitai, Mai precis, dac& indivizii doar s- comporta ca si cdnd ar atribui esecul factorilor extemi, pentru a nu-gi crea ic proast’, atunci ar exista posibilitatea ca ei s actioneze pentru interni, Pe de alta parte, daca indivizii atribuie egecul factor externi indiferent de dimensiunea publica a acestei atribuiri, acest lucru ar p\ avea efecte negative pe viitor, decarece nu igi vor rezolva problemele (Greenber et al.: 1982, p. 58). Un exemplu pe care ii dau autorii este urmatorul: dacd 0 soand intampina dificultiti in a-si face prieteni, partinirea fata de sine ar putea $4 determine sA creada cA celelalte persoane nu sunt demne de o astfel de relati ci ¢ vina acestora pentru esecul de a stabili relatii apropiate. Astfe! de atribuit extern poate sa o previna si considere posibilitatea ca 0 trisdturd a sa este c care indeparteaza alte persoane (Greenberg et al.: 1982, p. 65). Dupa cum ar menteaza Shepperd, Malone si Sweeney, ,,cu toate c& uneori atribuirile fav rabile sinelui pot reflecta o incercare calculata de a influenta perceptia celorl de cele mai multe ori, acestea nu sunt planuite, deliberate, intenfionate,, probabil nici macar constiente” (2008, p. 905). Astfel, putem considera c& expe: rimentele conduse de Greenberg et al. cimenteaza ideea ci vorbim intr-adevat ° Cao parantezi, tocmai de aceea este important si analizAm si explicatiile din literat medicalé, explicafii ce vor fi prezentate in paginile urmatoare. 248Partinirea fajéi de sine 2.3. Alte ipoteze jn realitate, este posibil ca adevarul si fie undeva la mijloc. Forsyth (2008) afirma c& scercet&torii recunose faptul cA un mix de factori cognitivi, jnotivafionali si psihologici contribuie la tendinta de a internaliza succesul si a temnaliza esecul”. Shepperd, Malone si Sweeney propun conceptul de _gindire motivata” (en: motivated reasoning) (2008: pp. 904-905). Acesta se referd la faptul c& factorii motivationali si cei cognitivi acfioneazd impreuna i ‘generarea partinirii fata de sine. Exemplul dat de autori este urmitorul: indi sunt ,,oameni de stiinfa naivi”, dar acest lucru nu inseamna c& vor testa orice jpoteze. Dimensiunea motivationala a acestei partiniri ji va face sa testeze mai degraba ipoteze precum ,,Sunt o persoana inteligenta?” decat ipoteze precum Sunt o persoand stupida?” Tehnologiile moderne, precum rezonanfa magnetica (RMNf) ne permit ca astizi s4 putem ,,s4pa” mai adane in mintea umané si si putem identifica mai precis motivele pentru care mecanismele neuronale nu duc intotdeauna la decizii rationale. Economistii comportamentali au inceput in ultimul deceniu sa sublinieze tot mai mult importanfa neuroeconomiei, adica utilizarea informatiilor despre creier pentru informarea epistemica a teoriilor economice (Camerer, Loewenstein si Prelec: 2004). La fel cum economia comportamentala a utilizat intotdeauna importuri din psihologie, Camerer si colegii sai recomanda apelul la __ neurostiinta pentru a dobandi noi perspective asupra modului in care indivizii fac alegeri (Camerer, Loewenstein si Prelec: 2005, p. 9). Experimentele la granita dintre neuroeconomie si economie comportamentala utilizeazi in principal metode legate de imagistica cerebrala (en: brain imaging), care se realizeazi prin 3 tehnici distincte: electroencefalograma (EEG), tomografia cu emisie de pozitroni (PET) si imagistica functional prin rezonanfi magnetic (RMNf). Toate cele 3 tehnici masoara activitatea creierului, dar o fac in moduri diferite: EEG masoara raspunsurile la stimuli externi prin electrozi,PET fluxul sangvin (0 mai buna circulatie a sangelui intr-o zona este un proxi pentru activitate neuronala crescuta), iar RMNf urmireste de asemenea circulatia sangvind, dar tinand cont de schimbarile in proprietatile magnetice datorate oxigentirii singelui (Camerer, Loewenstein si Prelec: 2005, p. 12). Puteti citi mai multe despre aceste detalii tehnice in cele 2 articole ale lui Camerer si colegilor sai. Ceea ce este important in contextul prezentei discufii este importanta apelarii la astfel de metod bund injelegere a modului fri care oamenii fac alegeri si a motivului pentru care astfiel de partiniri sunt prevalente in procesele decizionale. Un exemplu’ priveste un. joc amintit in sectiunea precendent&: jocul ultimatumului. Sanfey et-al- (2003) au descoperit faptul c& o regiune din lobulECONOMIA SI PSINOLOGIA DECIZIET ‘temporal care se ,,ocupa” de senzatii precum durerea sau dezgustul este acti atunci end agentii primesc o oferti proasta. Interpretarea lui Camere, Loewenstein si Prelec (2005, p. 15) este cf putem trage concluzia cf alegereade a respinge oferte slabe are o componentii putemic afectiva, dincolo de proces, de rationare asupra viabilitatii ofertei primite, Ceea ce face practic neurostiin este si deschida ‘cutia neagra’ a mintii umane”, permitandu-ne si obser cauzele din spatele anumitor procese decizionale (Camerer, Loewenstei Prelec: 2005, p. 53). Existenfa mai multor sisteme (unul care se ocupi de procese automate si unul de procese controlate (Schneider si Shiffrin: 197: Kahneman: 2011) se considera a fi motivul pentru cate indivizit sun susceptibili pirtinirilor”®. Procesele controlate, deliberate, sunt asociate activin unor regiuni cerebrale precum cortexul prefrontal sau cortexul parietal post fn timp ce procesele automate (corespunzitoare sistemului 1 de la Kahne, cel care apeleazi la euristici) sunt cauzate de sisteme subcorticale si de siste: limbic (Sanfey et al.: 2006, p. 112) Cum poate fi explicaté partinirea faji de sine prin apelul la metod precum imagistica prin rezonanté magnetic&? Blackwood et al. (2003). examinat ,substraturile neuronale” ale atribuirii cauzalititii unor evenimente factorilor externi sau interni. Autorii au prezentat celor 30 de participanti: mai multe aspecte referitoare Ja atribuirea intern, personal si situational. Me folosit a fost cel vizual, pentru a stimula anumite pirfi ale creierului. in pri experiment, subiectii au avut de citit niste scenarii pozitive, in urma c&rora trebuiau si apese unul din butoanele asociate urmatoarelor atribuiri cauzal interna (ceva cauzat de tine), externd-personalé (ceva cauzati de 0 persoani aj piatd tie) sau externd-situationala (ceva cauzat de circumstante sau de intémplare) Scenariile erau simple, referindu-se la evenimente precum un prieten $i petrecut ceva timp vorbind cu tine”, ,,un prieten fi-a spus cA esti de incredere’ jun prieten fi-a trimis 0 felicitare” etc. Cel de-al doilea experiment a avut aceles caracteristici structurale, diferenta find ci s-a referit la evenimente negative, precum: ,,un prieten crede cA nu esti de incredere”, ,ai fost ignorat de un prieten” etc. Participantii au petrecut in medie 45 de minute (pentru ambel experimente) sub aparatul de rezonan{i magnetic’. Pentru analiza datelor, deciziile de atribuire externd-personali $i externd-situationald au fost grupate aceeasi categorie. Majoritatea atributiilor erau externe-personale, urmate de cel interne gi de cele externe-situationale. De asemenea, subiectii s-au considerat mai degraba responsabili pentru evenimentele pozitive decat pentru cele negative, ceea ce a confirmat rezultatele experimentale anterioare referitoare 18 plrtinirea fafi de sine. Elementul de noutate rezult& din faptul ca cercetatorii a putut identifica cu exactitate ce parte a creierului a fost activata in cazul fiecti °° Vezi si capitolul 4 al acestui volum, 250Partinirea fafé de sine de atribuire. Atunci cand ‘atril jc erau interne, acestea erau asociate cu ictivitate cerebral in emisfera lateral stingé (lobul V), girusul drept lingual (parte a creierului care se ocup’ de procesarea imaginilor) si cortexul premotor jorsal bilateral (acesta are un rol important in abstractizari)'’. Descoperirile nutorilor sunt mai importante decat simplele denumiri complicate din neurologie: ctivarea striafiilor dorsale bilaterale, situate in nucleul caudat, acompaniazi azurile de alegeri partinitoare fata de sine. Explicatia oferiti de Blackwood et al, te aceea cA regiunea respectiva are rolul de a reduce complexitatea sarci ffi de sine nu apare in mod deliberat, corobordnd astfel rezultaltele experi mentale mai vechi. Concluzia lui Blackwood et al. este c& pirtinirea fafa de sine pare ca O scurtiturd informationala in acele atribuiri care joao un rol de protectic a sinelui (p. 1083). Inspirafi de articolul lui Blackwood si a colegilor sai, Seidel et al. (2010) studiazi si ei partinirea fafa de sine prin aplicarea metodelor si tehnicilor din neurostiinga (influenfa Ini Blackwood et al. este menfionati explicit in Seidel et “al: 2010, p. 336), Autorii isi propun sa elucideze ,corespondenfele neuronale “ale acestei euristici atributionale” si apeleaza in acest scop la imagistica prin ezonanta magnetica. Fafa de experimentele conduse de Blackwood et al, cele le lui Seidel et al. au o ,putere statisticd de predictie crescut’, datorati robust si atribuire externa- ituationala)"? s. s-au dovedit a fi redundante, Seidel et et numarul acestora Ja 2: una interna siuna extend. Tpotezele | lansate de aut. responsabili pentru anumite rezultate (cortexul parietal lateral si cel inferior), i in timp ce atribuirile interne sunt asociate cu cortexul cingulat’ si cortexul prefrontal mijlociu (Seidel et al.: 2010, p. 337). Partinirea a coincis cu activarea striatiilor dorsale si in acest caz, precum $i mentul condus de Blackwood et al. (2003). Interesant este insi c4 stu Seidel et al. a scos la iveala faptul c& , atribuirile externe se bazeazi mai mult pe cdutarea unor amintiri si pe mecanisme cognitive controlate, in timp ce atri- buirea interna este mai degraba automata. Pe de alt parte, atribuirile cauzate de Partinirea fata de sine par a fi in general automate...” (2010, p. 346 Explicatiile venite din zona neurostiinjei, desi de natura diferita fati de cele investigate anterior, par a intari ideea ci partinirea fafa de sine nu este "i mulumeseTonne’ Patineanu pentru traducerea tenmenilor neurologici din englezt in roman’. ” Vezi pagina anterioard pentru o explicatie a acestor atribuiri. 251ECONOMIA $I PSIHOLOGIA DECIZIET cauzati de limitari cognitive, ci de aspecte privind motivatia. Pe de al intreag’ directie de cercetara apropiati economiei comportamentale accet faptul cA rafionalitatea limita si comportamentul satisficient sunt ¢ limitelor motivationale (Selten: 2002). Astfel, ipoteza mixta a ,,gandiri inaintaté de Shepperd, Malone si Sweeney (2008) pare a explica cel mai aparitia acestei partiniri, tn timp ce studiile neuronale ne oferd o mai bund in asupra proceselor care au loc in mintea umand atunci cand astfel d pirtinitoare faté de sine au loc. inarmati astfel cu o mai bund imagine acestei partiniri, voi analiza in sectiunea urmatoare mijloace prin care reduce incidenta acesteia (8.5.). 7.3. Cum putem reduce incidenta partinirii fati de sine? Exist unele studii care subliniazé faptul cd aceast partinire a cadrul negocierilor, contrar asumpfiilor teoriei alegerii rafionale, inclusiv atu cand indivizii posed’ informatii identice, si chiar gi atunci cfind exist stimu pentru evaluarea imparjiala a situatiei (Babcock si Loewenstein: 2004, p..32 Posner, de exemplu, argumenteaz% cA pirtile ar trebui si ajunga la o infelegs cazil unui ,schimb comprehensiv de informatii (Posner: 1986, p.525, < Babcock et al.: 1995, p. 1342). Pe de alta parte, experimentele conduse de eco mistii comportamentali arat& cB schimbul de informatii are un efect contrar, di la divergenta asteptirilor sau perceptiilor despre cea ce e echitabil. Confor Babcock et. al, ,rezultatele sugereazi cA partile nu incearci neapirat st maximizeze beneficiile economice, ci si obfina un rezultat echitabil, Cu acestea, ceea ce vede fiecare parte ca find echitabil este afectat de parti egocentrica, reducdnd probabilitatea ajungerii la o intelegere” (1995, p. 1342)? Ce este si mai interesant, informarea ou privire la partinirea fafa de nu a avut nici un efect semnificativ din punct de vedere statistic in cad experimentelor asupra subiecfilor: ce s-a intamplat a fost ca indiviaii au cre cA ceilalti participanfi sunt afectati de aceasta partinire, dar nu ei (Babe Wang si Loewenstein: 1996, p. 7; Babcock si Loewenstein: 2004, p. 332) alta parte, atunci cénd indivizilor li s-a transmis in cerinta experimentali aif despre aceasti partinire, cat si despre faptul ca ei pot fi afectati de ea, impasul In negocierile organizate in context experimental a sofzut de la 35% la A% (Babcock si Loewenstein: 2004, p. 332). Conform lui Babcock si Loewensteity existenta partinirii fafa de sine are mai multa putere explicativa pentru astfel de impasuri decat explicatii venite pe filiera teoriei alegerii rationale care pos informatia incompleté drept cauza neinfelegerii partilor. Dac& auto-reflexivitatst ® Recomand lecturarea capitolului 10, scris de céitre Alexandru Volacu, 252Partinirea fatit de sine contribuie la reducerea partinirii fapi de sine, reiterarea ,jocurilor” din situatia experimental nu are acelasi efect (Babcock $i Loewenstein: 2004, p. 338). Alli autori propun metode aseméniitoare de departinire (en: debiasing), in contextul discufiilor despre preferinte si constrangeri morale. Rabin (1995) ~ considera c& economistii neoclasici au interpretat eronat dispozitiile morale ca fiind intotdeauna preferinfe: uneori, acestea sunt intemalizate drept constran- geri. Acest lucru este in legatura directa cu discutia mai largi despre pirtinirea egocentrica: ,,daci dispozitiile morale sunt constrangeri interne care actioneazit asupra unei persoane care isi urmaresie bundstarea, aceasta persoani va fi dispusi intro masuri mai mare s& caute informafii care relaxeaz’ aceasta constrangere, dand nastere partinirii faf& de sine” (Rabin: 1995). Mai mult, »daci moralitatea ar consta din preferinte, o persoana ar prefera intotdeauna un nivel mai mare de informafii; dar, dacd moralitatea consti din constrangeri interne, atunci partinirea fati de sine va actiona si va determina persoana respectiva s& caute doar anumite informatii” (Rabin: 1995, p. 1). Conform lui - Rabin, acesta este principalul punct de divergent fafi de modelele neoclasi constringerile morale determina indivizii s& prefere uneori mai putin informatie, sau sé acumuleze informatii selective (1995, p. 3). $4 ne intoarcem la exemplul fumatului, prezentat anterior. Constrangerile morale 0 vor determina pe persoana respectiva sa citeascd studi despre fumat care indica doar de ce fumatul e diunator pentru ea, nu si studii care arati cum fumatul e _ periculos pentru alte persoane. Rabin consider’ mai multe tipuri de interventii depirtinitoare (e1 debiasing interventions), care constau in prezentarea indivizilor cu diverse tipuri de informafii, astfel incdt si reduc influenta partinirii fat de sine. O astfel de metodi de departinire poate fi ceea ce Rabin numeste ,,dovedirea implicatiilor” (en: salience injection): subtinierea externalitatilor cauzate de anumite actiuni, astfel incat aflarea informatiilor respective sa nu poata fi evitatd de indivizi care ar Prefera si evite constringerile morale (1995, p. 18). Rabin oferd aici exemplul celor care lucreazi in domeniul voluntatiatului: aritand 0 poz a unui copil pe care banii tai il ajuta ¢ corelat pozitiv cu disponibilitatea persoanelor de a dona (Rabin: 1995, p. 20). De asemenea, literatura in crestere in privinta altruismului efectiv (donarea banilor stiind c& acestia isi ating finta si cd produci cu adevarat 0 schimbare prin actiunile tale) demonstreaza faptul ci dovedirea implicatiilor fanctioneazé in a determina o schimbare de comportament (Singer: 2015). Notam Ia finalul sectiunii anterioare ci modul in care sunt prezentate deciziile conteazi, acesta reprezentind efectul incadrarii (vezi capitolul 6 si 4) Pentru ca astfel de interventii informationale si functioneze, conteazi modul in care ele sunt prezentate indivizilor. in 2017, Richard Thaler a primit premiul Nobel pentru economie pentru contributiile lui din economia comportamentala, Unul din cele mai de impact rezultate ale cercetirilor sale a fost sublinierea