Alex Donovici Ilustratii de Stela Damaschin-Popa TU SALVATOAREA IERNII“up -salvatonrea een /Alex Donovil i de tla Daraschin-Popa Bucueyti: Cates Veche Publishing, 2019 ISBN 978-406-44-0238-7 [LDamaschin-Popa Stl (i) ow7s viel Sanda Reactor Paul G Corector Elena Tatara Tehnoredactor Iriel Niculae CCURTEA VECHE PUBLISHING ste Aurel Vlaicu nt. 35, Bacuryti, 20091 rea: 07445547 63 22 2536, 0784 3697 21 168 redatigecurteaecheso comensiacurteaveche.r0 Carte publcats pent prima dat Ja artea Veche Publishing in nl 2018, (© CURTEA VECHE PUBLISHING, 2019, pent pezenta ei ISBN 978-606-41-0238-7 Baza Alex Donovici Tlustratii de Stela Damaschin-Popa TUP SALVATOAREA IERNII CURTEA@VECHECUPRINS PARTEA INTAT Taina ww mai vine / 11 Un mister de spesiat / 19 Gelw cel frumros, / 23 Lapadd, puink of cindat, / 29 Comoasa secret a unycanutud / 34 Spte Cage Diagqoni€oy / 39 Aytuunsy sub pag, de qura Cuwmii / 44 Raipisea / 54 Fieshinteala padusii / 58 PARTEA A DOUA Bude, Fubger sb Tor sa tw ajutor / GT Satvat tw wbtioenl moment / 72. Un stop de fericize tnty-o mare de (oo / 78 Diagoni si oament soyil/ 84 eaninl Cui Tup- / 90 Gelw igi sevine gi ce egow devine / 93 Revederea / 104 Speranta mw woaye niciodata / 112 Tasna, anotivypul minunilor / 120PARTEA inTAlTARNA NU MAI VINE Domnul Fulger, melcul, intra cu viteza unui glont in poienita unde Tup isi facea gimnastica de diminea- ta. Da, Tup facea gimnastica in fiecare zi pentru ca aga invatase de la Buhu-Padurii ca e sanatos. $i da, de-o vreme, domnul Fulger circula prin padure doar cu mare viteza, dar asta nu mai mira pe nimeni. Dovedise cA poate fi ultrarapid atunci cand ii chemase pe cas- tori ca sa il elibereze pe Buhu-Padurii de sub stejarul cazut peste el. Acum ins, toaté padurea astepta cu sufletul la gura rezultatul luptei dintre domnul Fulger si urs. Va amintiti cd, la finalul primei povesti, melcul se grabea spre locul in care urma sa se ia la tranta cu ursul? Ei bine, chiar aga faicuse; si toti se temeau pen- tru ce i s-ar fi putut intampla daca ursul, din neaten- tie, i-ar fi dat o laba peste ochi sau ar fi calcat pe el. —Buna dimineata, domnule Fulgeeer! ii striga ‘Tup cat putu de tare, pentru ca melcul sa o auda in viteza lui fantastica gi si aiba timp sa franeze. —TIar tu, fetito? striga melcul in goana mare, cu buzele falfaindu-i ca doua panze de corabie din cauza vitezei. Stai sa franez!$i puse o frand grozava, care arunca in stanga si in dreapta iarba, pietricele si iscd un nor de praf. Opri fix langa Tup, cat pe ce sa dea peste ea. ‘Tup il studie cu atentie. Cauta pe trupul lui urme- le luptei cu ursul. Domnul Fulger slabise un pic de la atata alergatura, dar in rest nu avea nimic. Cochilia era intreaga, nu se vedea nicio urma de zgarietura. — Ce te uiti asa la mine, fetito? Vezi si nu iti iasd ochii din cap ca la melc, hehehe! rase el tare amuzat de propria gluma. Domnul Fulger isi permitea sa facd glume cu Tup, pentru cd erau prieteni foarte buni de cand salvasera impreuna padurea. lar Tup avea simtul umorului. —Ma gandeam ca daca mai puneti multe frine bruste n-o si mai ramana decat ochii si cochilia din dumneavoastra, domnule Fulger! ii replica Tup zambind. — Ha, ha, ha, imi place de tine, esti tot mai amu- zanta pe zi ce trece! fi raspunse melcul. —Domnule Fulger, mi-e si teama sa va intreb... V-ati luptat cu ursul? Ursul e bine? Ca pe dumnea- voastra va vad intreg... —L-am iertat, fetito. Cand am ajuns la marginea padurii, unde trebuia sa ne infruntam, nu parea in apele lui. Era tare somnoros, casca tot timpul, abia putea si mormaie. M-am gandit ca ar fi trebuit deja sa-si inceapa hibernarea, doar era decembrie; si, dupa cum bine stii, ursii dorm iarna. Dar am mai vazut ceva: transpira de parca 0 cascada fi curgea de pe cap spre coada. Vorba vine coada, cé sarmanul are un ciot ama- rat in loc de ea. $i pe asta ag fi inteles-o, la cat de mare e blana aia de pe el. Chiar, tot timpul m-am intrebat de ce ursii nu au gi o bland de vara. Asa, ca un costum de baie... in fine, tot nu era normal sa curga apele pe el in halul ala, pentru ca ursii nu transpira nici cand e canicula. Dar... Chiar, ai observat ca in padure e tot mai cald? Da, Tup observase. $i ea transpira, desi nici pa: le nu transpira de obicei. $i nu numai ea. Chiar daca de cateva zile incepuse luna decembrie, in padure era tot mai cald. Cand, de fapt, ar fi trebuit sa se facd din ce in ce mai frig. Dar, lucru si mai ciudat, cdldura nu venea de sus, de la soare. Mai ales ca soarele nu prea se mai arata, asa cum se intampla la inceputul iernii. $i nici fierbinte nu mai era de mult. Zilele erau tot mai scurte, noptile tot mai lungi, copacii se dezbra- casera de frunze, ghinda stejarilor cdzuse, iar pas’- rile calatoare plecasera spre tarile calde. Desi era cat pe ce sd nu mai plece nici ele, vazand cat de cald este. Pana la urmé s-au gandit ca iarna cu zdpada ei va sosi in final, asa cum se intimplé de cand lumea, si au plecat.Caldura venea de undeva din padure, nu de la soare. inainta incet, pe pamant, cao ceata grea care mirosea ciudat. Era ceva tare neplacut. Nu parea sa fie fum, pentru cd nu mirosea ca fumul. in padure mai arsesera copaci de la fulgere, iar animalele stiau cum miroase fumul. Dar asta nu era fum, era altceva. Era ceva care uscase iarba, sufocase radacinile copa- cilor gi urca incet spre coroana lor. —Am observat, domnule Fulger. $i mie imi este foarte cald, ii raspunse Tup. Stiti cd eu am cuibul pe pamant si, de cateva zile, nici macar nu mai pot dormi in el. S-a incalzit atat de tare, incdt simt ca incep sa fierb in cuib ca intr-o oala. $i ma sufoc de la mirosul asta ingrozitor. in ultimele nopti m-a invi- tat Buhu-Padurii sa dorm in scorbura lui. Acolo e un pic mai racoare, pentru ca e deasupra paméntului. Tar fumul sta sau ce-o fi el nu a ajuns inca pana sus, la scorbura. — Chiar, Buhu ce zice despre caldura asta? — Nu stie nici el ce se intampla, dar crede ci nue bine deloc. Sper sa vind odata frigul, si vind zipada. Fara zapada care s se transforme in apa, se va usca toata padurea. Vor muri toti copacii, vom ramane toti fara case, domnule Fulger. L-am lasat dimineata in scorbura, cdutand carti despre posibile cauze ale acestei incalziri ciudate. 16 ebuia si ajunga acolo gi corbul Tor, sa il ajute. $tifi, corbii sunt foarte intelepti. Domnul Fulger stramba nemultumit din nas. Ce, nu stiati ca gi melcii au nas? Ei bine, aflati de la mine cau. ~ Mai lipseste si-mi spui acum ca Tor a citit mai multe carti decat mine, nu? In fond, numele Tor vine de la Citi-Tor, nu-i asa? glumi melcul ironic. Domnule Fulger, de ce vi suparati? Doar toti stim ci dumneavoastra cititi foarte mult si aveti cochilia plina cu carti. Fara dumneavoastra nu am fi salvat padurea de cei care taiau copacii. Dar e bine ca si Tor citeste, nu credeti? Nu-i asa ca nu sunteti invidios? Dumneavoastra sunteti rapid si Cititor, ele curajos si Cititor. — Invidios?! Eu?! Niciodata! Ma rog, poate doar un pic... Dar ai dreptate, fetito. Ar fi tare bine ca toata lumea sa citeasca macar cate o carte, din cand in cénd. Am fi toti mai destepti si mai buni. Hai sa mergem la scorbura lui Buhu, sé vedem daca au gasit ceva ce ne-ar putea ajuta sa intelegem mai bine ce se intampla. 17,UN MISTER DE SPERIAT ind au ajuns la scorburd, i-au gasit pe Buhu- Padurii si pe Tor stand cu picioarele in doua ju i uscate de dovleci, umplute cu apa rece. Din cand in cind igi turnau apa si pe cap. incercau sa se raco- reasca putin pentru ca, desi era dimineati devreme, era tare cald. Caldura crestea de la o ora la alta, indi- ferent daca era zi sau noapte. Bufnita si corbul erau inconjurati de carti mari si mici, unele mai vechi, altele mai noi. Buhu isi pusese ochelarii pe cioc si cu varful aripii stngi urmarea cu atentie randurile cartii pe care o tinea cu aripa dreapta. Tor citea cu voce tare $i cardia nemultumit de cate ori mai termi- na cate o carte fara si gseasca ceva folositor in ea. — Bun, Buhule, buna dimineata, domnule Tor, ia uitafi cu cine m-am intalnit in poienita! ii anunta Tup vesela pe cei doi, indata ce intra in scorbura. —Ohohoho, ce placere si va revad, domnule Fulger! spuse Buhu, privindu-I pe deasupra ochela- rilor pe melcul caruia ochii fi ieseau din cap ca nici- odata si care rasufla tare greu. Domnul Fulger erafoarte rapid cand inainta pe pamant, dar atunci cand trebuia si se catere pe copaci avea mari probleme. Cum o lua in sus pe trunchiul copacului, cochilia lui plina cu carti il tragea in jos. Dar, mandru cum il stiti, n-ar fi recunoscut nicio- data cd fie greu. — Buna dimineata... of... pfui... uhaa... Buhule, buna dimineata... of, of, pfui, of, pfui... Tor! (Melcul incerca sa igi recapete suflul si pufaia ca 0 locomoti- va stricata.) — Dar ce ai patit, draga Fulger? intreba Buhu zim- bind. Ti-a fost greu sa urci pana aici? — Mie? Greu? Niciodata! Nimic nu e greu pen- tru mine! spuse hotarat melcul, desi era in pragul lesinului. —Sau, continua’ Buhu, nu cumva te-o fi invins ursul la tranta... — Pe mine? Ursul? Niciodata! — Pai, |-ai invins tu? — Mmm... nu. —Nu v-ati mai luptat? — Mmm... nu. Mi-a fost mila de el. Nu era deloc in forma gi mi-am zis ca l-as invinge prea ugor aga. Era mai transpirat ca un pinguin ajuns in Africa si abia respira de cald ce ii era. Apropo, de-aia am venit cu 20 ‘Pup aici, la tine. Micuta mea prietend mi-a spus ca Incercati sa aflati ce e cu caldura gi cu ceata asta ciu- dat mirositoare. Ati gasit ceva in cartile alea? Buhu se posomori bruse, iar Tor Lisi cartea jos, Neputincios. ~ Nu, Fulger, nu am gasit. De fapt, am citit ca pot fi mai multe cauze ce duc la incalzirea padurii, dar Nu ered ca vreuna dintre ele se potriveste in cazul hostru. Prima ar fi un dragon, dar stim prea bine ci dragonii traiesc doar in povesti. Dacd ar fi trait unul Ja noi in padure, am fi aflat pana acum, nu crezi? O alta cauza ar fi un meteorit cazut din cer, adicd un bolovan urias de foc venit din spatiu. Dar daca s-ar fi intamplat asta, ne-am fi dat cu totii seama, pentru cd am fi auzit o bubuitura uriasa plus un cutremur de pamant. Chiar nu stim ce poate fi, n-am putut gasi nici cel mai mic indiciu in cartile mele. De un lucru sunt insa convins: caldura si ceata asta urat mirosi- toare se ridica spre cer si topesc zapada ce se stran- ge in nori. Atat timp cat nu vom putea opri valurile astea de caldura, iarna nu va veni! Chiar atunci, de afara se auzi un zgomot ciudat urmat de niste... bufnituri. — Aaaa! Buf! Gal-gal-gal-gal 21Se repezira toti la gura scorburii si vada ce se intampla. — Maa, Gelu, lar a cdzut, spuse Buhu gi toti zam- bira infelegator. 22 GELU CEL FRUMOS Cine era Gelu? Gelu era un curcan care evadase dintr-o ferma aflata in apropierea padurii. Avusese mare noroc, pentru c4 urma sa fie taiat chiar in acea dimineata. De fapt, nu e foarte corect sa spunem ca ,evadase“, pentru ca 0 evadare presupune un plan bine pus la punct si e nevoie de multa inteligenta pentru un asemenea plan. ar Gelu, cum sa va spun, nu era foarte inteligent. $i nici nu-i pasa ca nu este. Nu citise in viata lui o carte si nici nu avea de gand sao faca. Gelu voia doar sa fie foarte frumos si sa arate tutu- ror cat de aratos este. Era tare mandru de margelele lui de la gat si ar fi dorit s4 aiba chiar mai multe ca si se dea mare cu ele. Umbla tantos, de dimineata pana seara, cu pieptul infoiat si penele din coada ridicate. lar daca i se parea ca celelalte animale din ferma nu vad cat de frumos este, gagaia, galgaia si gajaia de te asurzea. In dimineata marii evadari, stapanii fermei uitasera poarta deschisa. Curcanul vazu pe jos, pe iarba, stropi de roua care straluceau in lumina rasa- ritului ca nite diamante. ins& nu-si dadu seama ci e roua gi se gandi ca sunt margele si ca i-ar sta taaare 25)bine cu ele la gat. Incerca sa ia un strop cu ciocul, dar roua, bineinteles, se risipi. Gagdind nemultumit, incerea sa ia un alt strop, mai incolo. Tot degeaba. A\ treilea strop era chiar la iegirea din ferma, aga ci Gelu iegi pe poarta si evada fara ca macar sa igi dea seama de asta. Tot incercand sa ia cate un strop, a ajuns la poalele padurii si a intrat in ea. Pasarile si animalele l-au auzit strigand suparat: — Vreau margele, ca si fiu frumos cu ele! Margele, margele, margele! Prima data, animalele s-au ingrijorat cand |-au yazut atat de nervos si galagios. Dar pe urma s-au obignuit cu el, lau acceptat gi se amuzau de cate ori il auzeau. Curcanul a rimas in padure, si cat era ziua de lunga incerca sa ia din iarba tot ce i se parea ca striluceste: roua, pietricele, chiar si gandacei, care insa reuseau mereu sa fi scape. Pentru ca intotdea- una era cu ochii dupa lucruri sclipitoare, nu era niciodata atent pe unde merge. $i tot cddea in gropi. De fiecare data cand fi aparea o groapa in fata, Gelu cadea direct in ea. Apoi iesea suparat si striga din nou in gura mare: ~ Vreau margele, ca s fiu frumos cu ele! Margele, margele, margele! Vietuitoarele padurii i-ar fi dat numele Margelu, dar le-a fost mai usor sa-i spuna Gelu. 25Ei bine, Gelu tocmai cazuse din nou intr-o groapa. Dar, culmea, de data asta nu era deloc suparat, desi era plin de praf. Ba chiar parea foarte fericit. A iesit sprinten din groapa, s-a scuturat bine, gi-a umflat pieptul, si-a ridicat penele din coada si a strigat tare mandru: — Am margele! $i-s tare frumos cu ele! Margele, margele, margele! Aga era. Gelu avea la gat ceva in plus. Nu marge- lele lui de curcan, ci altceva. Niste... chestii rotunde, galbene, rosii si albastre, legate intre ele cu o sfoa- ra. Un fel de colier tare colorat, dar care ardta foarte ciudat pentru Tup, Buhu, Tor i melcul Fulger. Buhu si-a pus ochelarii ca sa il vada mai bine, melcul si-a bulbucat mai tare ochii, Tor cardia surprins, iar Tup a sarit tup-tup pana Inga Gelu si i-a spus: — Buna dimineata, domnule Gelu! Ce purtati la gat? —Adica, pispirico, cu alte cuvinte vrei si ma intrebi cum pot fi atat de frumos? o intreba Gelu pe Tup, privind-o mandru de sus. Nu, nu o salutase, asa cum e politicos, v-am spus ca pe Gelu nu-| interesa decat si fie frumos. — Nu, nu asta va intreb, domnule Gelu, pur si sim- plu vreau sa stiu ce purtati la gat... 26 —Miargele, pispirico, margele! Ce, nu ai ochi si vezi frumusetea mea de colier care ma face chiar mai frumos decat sunt?! E un minunat colier pe care J-am gasit in aceasta frumoasa dimineata. De acum Inainte nu mai sunt doar frumos, sunt superb! — Buna dimineata tuturor, 0 zi buna va doresc. Nu sunt margele. Sunt dopuri. Domnul Gelu poarté la gat dopuri de plastic de la sticlele aruncate de oameni. Surpringi, cei patru prieteni se intoarsera rapid spre vocea care ii lamurise. Tup exclama vesela: — Zapadi? Tu esti!ZAPADA, PUIUL CEL CIUDAT Da, era Zapada. Dar nu zapada ca aceea care cade din cer iarna. Zipadi era o micuta pasare. Aga ii au toti. O si aflati imediat de ce. Cea mai poli- a si mai amabila pasare din padure. Ma rog, la fel de politicoasa gi de amabila ca Tup. Multi il con- siderau ciudat pe Zapada. Ah, am uitat sa va spun ca era baiat. Se trezea primul in fiecare dimineata si se culca ultimul. fi intreba pe toti daca ii poate ajuta cu ceva si nu cerea nimic in schimb nicioda' zimbea tuturor cu bunatate, nu su i pe nimeni, nu vorbise niciodata pe nimeni de rau, dar nici nu avea prieteni. De ce? Era cam singura- tic. Parca se ferea de restul vietuitoarelor din padure atunci cand nu era nevoie sa le ajute. $i, cu toate ci era clar ca e pasare, nimeni nu igi putea da seama ce fel de pasare este. De fapt, din aceasta cauza il considerau ciudat. Era tot timpul acoperit cu un praf alb. Peste tot. I se vedeau doar ciocul negru, ochi- sorii negri si piciorusele. $i toti se intrebau care o fi culoarea lui adevarata. Sa fi fost tot alb pe sub praful 29alb? Sau rosu? Sau... verde? Nu aveau de unde sa stie pentru ca, asa cum va spunea, Zapada era invaluit in praful lui alb de dimineata devreme gi pana seara tarziu. De aceea ii spuneau Zapada. De la praf. Locuia singur, undeva la marginea padurii. Nu il vizitase nimeni niciodata si nici el nu vizitase pe cineva. Dar lui Tup ii placea de el pentru ca era atat de bun. De aceea se inveselise atunci cand fi auzi vocea. — Sigur, Tup, eu sunt. Buna dimineata! O zi buna sa aveti si dumneavoastra, domnilor Buhu, Tor si Fulger! — Buna dimineata, Zapada! ii raspunsera cu totii in cor bunei pasari. — Zapadia, il intreba Tup, ce ai spus cd are Gelu la gat? Do... oop... do-peuri? Ce sunt alea DOPEURI? —Dopuri, Tup, sunt dopuri din plastic. Oamenii inchid cu ele sticlele facute de ei tot din plastic. — Dar... ce este ala plastic, Zapada? intreba Tup curioasa. — Este un material pe care I-au inventat ei gi il folosesc la tot felul de lucruri. Pentru ca este usor $i poate lua orice forma. — Oaaa... e minunat! exclama Tup entuziasmata. Chiar orice forma?! 30 — Da, pot face din el orice. Sticle, pahare, farfurii, mici obiecte colorate cu care se joaca puii lor. Ei le numesc jucarii. Multe, foarte multe lucruri fac cu el. — Oaaa, ce bine ar fi sd avem si noi plastic in padu- re! spuse Tup, cazand pe ganduri. — Nuar fi chiar asa bine, Tup, raspunse Zapada. —De ce? — Pai... plasticul nu se distruge niciodata. Nu putrezeste ca lemnul vechi si nici nu se usuca pre- cum frunzele care cad toamna din copaci. Plasticul rimane pentru totdeauna. lar unii oameni il aruncd peste tot, in tot felul de locuri. Plasticul a ajuns pe mpii, in rduri, in lacuri, chiar si in mari si ocea- ne. Otraveste pamantul si murdareste tare apele. lar unele vietuitoare il inghit, crezand ca este comesti- bil. Pentru ca are tot felul de forme, unele il confunda cu mancarea. Dar plasticul le face rau. Unele vietu- itoare se sufoca de la el. Au murit pesti, au murit gi pasari, au murit animale de toate felurile... ‘Tup, Buhu, Tor $i Fulger il ascultau cu mare aten- tie pe Zipada. Erau mirati c& ciudéitelul Asta mic si prafuit stie atat de multe lucruri. Dar acum aveau o problema mult mai mare pe cap decat plasticul oamenilor gi colierul din dopuri al lui Gelu. Caldura tot mai mare gi fumul tot mai indbusitor ucideau incet padurea si pe ei odati cu ea. 31~— Eu ma intore la citit! spuse Buhu. Tor, ajuta-ma sa mai caut indicii prin carti! Domnule Fulger, ras- foieste si tu cartile pe care le ai in cochilie! Haideti, baieti, poate gasim ceva folositor. Tup, vii si tu cu noi? O pereche de ochi in plus nu stricd! lar tu esti tare isteata, poate gasesti vreun indiciu pe care noi, stia mai batrani, nu il observam. ~ Sigur c& vin cu voi, Buhule! spuse Tup si o lua pe urmele celor doua pasdri si ale melcului Fulger. Desi... Cn ~L3COMOARA SECRETA A CURCANULUI Ti venise o idee. — Buhule, eu mai stau cinci minute gi pe urma vin. ‘Vreau si il intreb ceva pe Gelu... Mergeti, va ajung din urma! ‘Jup voia sa afle de unde are Gelu dopurile de la gat. Zipada spusese ca plasticul asta al oamenilor era aruncat peste tot, umple pamantul si apele. Dar el nu vazuse inca asa ceva in padurea lor. Oare de unde o fi luat Gelu dop... dopurile? Se apropie de curcan siil intreba: —Domnule Gelu, imi spuneti va rog de unde aveti minunatul colier de la gat? — Ha, ha, stiam eu ca arata incredibil de bine coli- erul asta! Dar arata incredibil de bine pentru ca |-am prins la gatul meu! Da? Auzi, pispirico, hai, fa pasi, nu mai sta lang mine c& nu mi vede lumea din par- tea in care stai tu! CiocArlia isi dadu seama ca Gelu nu mai era atent la ea gi ca avea sa plece in cel mai scurt timp daca nu reusea si-i atragi cumva atentia. lar pe curcan il 34 iteai face atent doar daca ii vorbeai despre frumu- ea lui. Nu il interesa nimic altceva pe lume. ~ Asta voiam sa va spun, domnule Gelu, chiar sun i grozav! Intotdeauna am vrut sa va zic ca aveti igte pene incredibile, mai ales cele din coada! Gelu si-a umflat mai tare pieptul de mandrie. —Nu-i aga?! Cele mai incredibilo-grozave pene nt ale mele! Gelu! ~ Si ciocul e minunat! E chiar culoarea lui adeva- it? Sau... vi-l vopsiti cu ceva de arata atat de bine... De mandrie Gelu se umflase ca un balon care avea wea mult aer in el si era gata-gata sa plesneasca. — Asa e ciocul meu, pispirico, incredibilo-grozav in fabricatie! Culoare naturala suta la suta, tare ca ofelw’ e ciocul lui Gelu! —lar colierul asta nou va vine tare bine. Chiar, unde I-ati gasit? Curcanul se uita repede de jur imprejur, apoi fi sopti lui Tup: — Ti-ag spune unde, dar e secret. Nu am cum si-ti spun secretul pentru ca toata lumea se uita la mine gi se intreaba cum pot fi atat de frumos. ‘Tup se uita in stanga gi in dreapta. Nu era nimeni. Pustiu. Dar nu putea sa il contrazica pe Gelu pentru ca s-ar fi suparat si nu ar mai fi vorbit cu ea. 55)— Aaaa... da, aga este, toti va admira. Dar dacd-mi soptiti secretul la ureche, promit ca nu-l voi dezvalui nimanui! Gelu se mai uita o data de jur imprejur, apoi se apleca la urechea lui Tup si ii spuse: —Am gisit o comoara. — Ce comoara? Aur? Argint? —Sute de dopuri. Mii de dopuri. $i mii de alte chestii mari si mici, de toate culorile si formele, mai grele si mai usoare, incredibil de frumoase. O sa imi fac zeci gi sute de coliere gi o sa le port pe toate la gat ca sa fiu infinit de frumos! Iar comoara este doar a mea, pentru cd doar eu stiu unde este si cum se ajunge acolo. in plus, este aparata de dragonii de fier care o viziteaza din cand in cand, scot niste urlete infioratoare si foarte mult fum. Iar acesti dragoni aduc de fiecare data tot felul de lucruri dintre cele mai colorate. ins doar eu stiu cand vin si pleaca dragonii, doar eu ma pot strecura acolo si pot fura bogatiile lor. Chiar daca e ingrozitor de cald Si chiar daca dragonii sufla foc pe comoara si... imi vine sa pling, nu alta! Din cand in cand, comoara ia foc, iar mii de dopuri gi alte lucruri minunate ard. Uah! Oribil, am simtit cd imi iau gi mie penele foc sicdimi arde capul. $i e un fum puturos acolo... Uah, ce pute 36 fumul ala! Dar ca sa fiu si mai frumos trebuie sa fac sacrificii, n-am de ales! Asta e! se gandi Tup. ,Gelu a gasit locul din care vine spre padure fumul fierbinte si urat mirositor! E Casa Dragonilor! Buhu credea c4 nu mai exista dra- goni, uite ca s-a ingelat. Trebuie sa aflu unde ¢ locul asta si sa fi anunt pe Buhu, Tor si pe domnul Fulger!* —Domnule Gelu, daca vreti si mai luati dopuri sau alte obiecte din comoara, pot sa va ajut, spuse ‘Tup cu speranta in glas. V-ati putea face mai multe coliere! — Ooo, ce idee buna! $i... nu cumva vrei sa ti le dau pe toate tie? Ba chiar iti dau gi colierul de la gat! Dar nu vrei si penele din coada si iti faci evantai? Poate ti-e cald... NUUU, BINEINTELES CA NU ITI ZIC! Pispirico, ma crezi prost? Vrei sa-mi furi comoara? Niciodata nu vei afla unde e! in plus, cum ma poti tu ajuta sa car ceva daca nici macar nu ai aripi? Hai, valea! $i nu care cumva si ma urmaresti, pentru ci tocmai plec intr-acolo! Aga cum stiti deja, Gelu nu era foarte inteligent, dar isi dadu seama imediat ca nu trebuia si spuna aga ceva. Adicd tocmai fi zisese lui Tup ca daca il urmareste, afla locul unde e comoara. — Adicd NU merg acum acolo! Acum merg spre... dincolo de acolo. Tocmai in cealalta parte de unde se SYafla acolo-ul unde e comoara. De fapt unde nue nicio comoara, pentru ca nu exista aga ceva, te-am paca: lit, pispirico, hehe, te-am pacalit! Dopurile le-am gisit... prin padure. Undeva. Pe jos. Pe poteca, rosti Gelu repede gi se prefiicu ci zAmbeste. Dar arta ca si cum ar fi cdlcat pe carbuni incingi, De ciuda ca se daduse de gol, ochii i se inrosisera, iar margelele lui de curcan se facusera visinii. __ Tup si-a dat seama ca nu il mai poate convinge si ii spuna ceva. Aga cd se hotari sa il pacaleasca. — Ooo, domnule Gelu, ce imaginatie ave Ce poveste minunata ati inventat! Cat pe ce si va cred, nu alta! P: . eu plec spre casa. O zi buna va doresc! 38 SPRE CASA DRAGONILOR Sarind tup-tup, Tup plecd spre casa. De fapt se prefticu doar ca pleaca, pentru ca imediat se ascun- se dupa o tufa si incepu sa il urmareasca pe Gelu. Curcanul se uita din nou de jur imprejur. Apoi ramase neclintit, semn c4 asculta cu mare atentie. Multumit de aceasta dat ci nu e nimeni prin apropiere, isi aranja colierul facut din dopuri de plastic si se afun- di in padure. Tup dupi el. Micutei ciocarlii ii era usor si-l urmareasca pe Gelu fara sa se lase vazuta. Fiind atat de mica, se ascundea cu usurinta dupa buturugi, pietre sau frunze. Curcanul se tot uita in spate, ca si se asigure ca nu il urmareste cineva; Tup scapa insa neobservata de fiecare data. L-a urmarit pe Gelu vreo jumatate de ora pana cand au ajuns intr-o parte a padurii unde nu mai fusese niciodata. Era din ce in ce mai cald, iar fumul urat mirositor devenea tot mai gros. larba era uscata de tot, iar trunchiurile copaci- lor erau innegrite ca si cum ar fi ars intr-un incendiu. ‘Tup vazuse o carte despre Luna. 1-0 aratase domnul Fulger. Cam aga era acolo, ca pe Luna, doar ca rama- sesera copacii in picioare. Dar totul era gri ori maro ori negru, nu se mai auzea ciripit de pasari si nu se 35migca nimic. Animalele fugisera, nu se putea trai in cildura si fumul de acolo. up era transpirat& si abia mai respira. Nici curcanul Gelu nu parea foarte fericit. Motul de pe cap {se pleostise, pielea i se ingalbenise, facea pauze tot mai dese si tusea neincetat. Nu se mai uita in spate, hu se gandea ca cineva il urmarise pana acolo, in cildura aceea indbusitoare. Brusc iesi dintre copacii uuscati pe un drum foarte lat, de pamant. Nu departe se vedea un gard urias, construit din trunchiuri ti te de copaci. Era tare inalt si se intindea spre stén- ga si spre dreapta cat putea Tup sa vada. in mijlocul gardului, acolo unde ducea drumul de pamant, era 0 poarta mare, mare. Gelu se indrepta spre poarta, dar nu se opri in fata ei. Chiar in stanga portii, jumatatea de sus a unuia dintre bustenii din gard se rupsese, iar Gelu se indrepta in viteza intr-acolo. »Uaaa, asta e Casa Dragonilor din Fier!“ se gandi Tup. Gelu isi mai revenise, iar caldura si fumul nu pareau si il mai deranjeze. Ajuns in fata busteanului rupt, isi deschise aripile si zbura prin spartura inaun- tru. Tup ramase cu gura... ma iertati, cu ciocul cascat de mirare. Gelu abia se migca prin padure, dar acum se transformase intr-un foarte bun zburator. Micuta ciocarlie mai astepta un pic gi apoi fugi si ea lang 41gard. Se ita in sus, spre spartura din gard. Nu avea Cum sa ajunga acolo. Fara aripioare nu avea cum si zboare ca Gelu. Of... Nici de sarit nu putea sa sara atat de sus. »0 solutie, trebuie sa gasesc o solutie... Dupa gard © comoara, e secretul, trebuie sa intru! Trebuie sA aflu ce se intampla acolo si sd le spun lui Buhu, lui Tor $i domnului Fulger!“ Caldura era inabusitoare. De dupa gard veneau valuri fierbinti de fum, de parca un foc urias mistuia tot ce era dincolo de el. Transpiratia ii curgea in ochi, dar Tup, neavand aripioare, nu putea sa o stearga. isi scutura capul si incepu sa cerceteze uriasul gard de jur imprejur. »Poate gisesc o spartura mai jos, unde pot ajunge. Nu trebuie sa fie mare pentru ci eu sunt mica si ma Pot strecura“, se gandi ea. Dar degeaba cerceta gardul gi in stanga si in dreap- ta portii. Bustenii erau bine legati unul de celalalt, nu era intre ei nici cea mai mica crapatura. Singura cale de intrare era spartura prin care zburase Gelu, »Ce ma fac, ce ma fac... Daca fug pana la scorbura lui Buhu ca sa cer ajutor, cine stie ce se mai intampli aici cat lipsesc. Scorbura e prea departe, e in cealal- tA parte a padurii... Cine ar putea si ma ajute oare? Cine?“ 42 §i atunci isi aminti de pasdrea care ajuta pe toata ea fara a cere nimic in schimb. : »Zapada!!! Daa, Zapada! El ma poate ajuta. lar bul lui e aproape, la marginea padurii!ASCUNS SUB PRAF. DE GURA LUMII Tup nu mai statu mult pe ganduri gio lua la fuga spre Zapada. Ciudata pasare isi facuse cuibul sub 0 gramada mare de pietre de la marginea padurii. Era un fel de piramida facuta din bolovani mici si mari, asezati unul peste celilalt, sub care Zipada sapase cu rabdare si isi faicuse un tunel spre cuibul ascuns sub pamant. Era clar ca facuse mari eforturi ca sa fie cat mai departe de ceilalti. Ajunsa in fata intrarii, Tup se uita lung la tunelul ingust s intunecat, care ducea cine stie unde. lar apoi, la pietrele uriase care stateau gramada deasupra lui. »Vai de mine, cum sa intru acolo? Daca o sa cada Pietrele pe mine?“ se gandi ciocarlia, Dar avea de ales? Nu, nu avea. Desi fi era tare frica, Tup intra in tunel. Dupa ce ochii i s-au obisnuit cu intunericul, gi-a dat seama cé nu era chiar beznd acolo. Cumva, Zapada sapase din tunelul mare alte tuneluri mici care duceau afara, ca niste gemulete. lar razele soarelui intrau din loc in loc ca lumina unei lanterne. Tup simti ca isi recapata curajul si inainta 44mai repede. Nu mai faicu multi pasi si ajunse intr-o camera mica, luminata prin alte doua gauri ficute intr-un perete. intr-o parte era un pat din crengi ce avea pe el o salteluta din paie gio perna din puf. in cealalta parte erau o masuta si un scaun. Cam atat. Ba nu, mai era ceva. O cutie mare, plina cu ceva alb. Tup se apropie de ea ca sa vada ce e acolo. Cutia era plina cu praf. Praf alb. — Buna ziua, Tup, ce faci aici? auzi o voce. Ciocarlia se sperie atat de tare, incat inima dadu sa-i sara din piept. Era vocea lui Zapada, dar... Zpada unde era? Tup nu vazuse pe nimeni cand intrase in camera. Ins in cel mai intunecat colt al incdperii se migca ceva. Ceva... intunecat. Nu avea cum sa fie Zapada, pentru ci ZApada era alb. L-ar fi observat chiar daca in camera era destul de intuneric. Ciudat insd, ciocdrlia era sigura ci vocea care se auzise era a lui Zapada. — Buna ziua, cine esti? Ce ai facut cu Zipada? Cum i-ai luat vocea? intreba Tup cuprinsa de teama. Atunci acel ceva iesi din coltul intunecat si inainta spre mijlocul camerei, unde era mai mult lumina. Era o pasare neagra. Se ita la Tup. lar ‘Tup se uita la ea. N-o mai vazuse niciodata, dar i se parea ci o cunoaste de undeva. Mai ales ochii i se pareau cunos- cufi. Negri i strilucitori, prietenogi gi buni. Asa, ca 46 lui Zapada. Avea vocea Jui Zapada, avea ochii lui pada, era la fel de mare ca Zapada, era in casa lui diipadi... Hm... Tup se uit& din nou repede spre cutia re plina cu praf alb. Praf alb, aga cum avea Zapada el. $i se uita din nou spre pasdrea neagra ce o pri- a cu bunatate din mijlocul camerei. — Tu esti, Zapada! — Da, Tup, eu sunt. sti negru! _ — Asa e, sunt negru. __— Esti... cioara! ~ Da, Tup, sunt un pui de cioara. Cat de mult con- az asta pentru tine? Nu 0 s4 mai vorbesti cu mine de acum inainte? ‘Jup il privea mirata. Nu prea intelegea ce se intam- pla si de ce Zapada ii punea intrebirile astea ciudate. ~ Bineinteles ca 0 sa mai vorbesc cu tine! De ce ma intrebi asa ceva? Sunt doar mirata ca ai penele hegre, cd esti cioara, dar asta nu inseamna cd mi-am Schimbat parerea despre tine. Esti o pasare tare buna. Toti ne intrebam oare ce culoare ai sub praful cu care te acoperi in fiecare zi, Dar de ce o faci? De ce te acoperi cu praf alb? — Pentru ca multi si-ar schimba parerea despre mine daca ar afla ca sunt ciara. Si nu ar mai vorbi cu mine... spuse Zapada. 47Ochii i se umplura de lacrimi. Se intoarse cu fata spre perete $i igi gterse lacrimile pe furig, sperdind sa nu il vada Tup. Apoi o intreba pe ciocarlie: — De ce ai venit pana aici? Sunt sigur ca nu ai fi facut-o daca nu ar fi fost vorba de ceva foarte impor- tant. Nimeni nu a mai fost la mine si nu multi ar fi avut curajul sa intre pe sub pietre ca si ma gaseasca. Trezita ca dintr-un vis, Tup igi aminti de ce era acolo: — Zapada, am gasit locul de unde vin caldura si fumul care omoara pidurea! De fapt nu eu l-am gasit, ci curcanul Gelu. De acolo si-a luat dopeuri- le de plastic din care gi-a facut colier. A mers si ia mai multe, iar eu I-am urmarit, Sunt dragoni acolo, Zapada! Dragoni adevarati, din fier, care scot fum si foc; vin din afara padurii pe un drum de pamant si ascund comori uriage de dopeuri si alte... obiecte colorate dupa un gard mare! —Dopuri; Tup, nu dopeuri. Dopuri. Ai vazut tu dragonii? Nu exista dragoni, Tup. — Nu i-am vazut, dar i-a vazut Gelu. — Comoara ai vazut-o? — Nu am putut, Zapada, ca e ascunsa dupa gardul ala urias. Gelu a zburat induntru pe deasupra unui bustean din gard, rupt pe jumatate. Nu am putut si ma iau dupa el pentru ci nu am... 48 —Nu poti sai zbori. ; ~ Da, nu pot si zbor. Ajuta-ma, Zipadi, si aflam ce e inauntru si sa le spunem lui Buhu, lui Tor i domnului Fulger. Zapada nu a stat mult pe ganduri. e — Sigur ca te ajut, Tup. Vin cu tine. Dar am o ruga- minte: asteaptd-mé afari doui minute, Tup s-a mirat cand a auzit rugamintea lui Zapada. Doud minute pierdute?! Era o urgenta! Dar era recu- noseatoare ca bunul Zapada a fost de acord sao ajute si a iegit fara un cuvant afara, in fafa piramidei din piatra. Dupa doua minute a aparut si ZApada. Era din 49nou... Zapada. Folosise cele doud minute ca sa se acopere din nou cu praf alb din cap pana in picioare. — Hai, Tup, ia-o inainte, araté-mi drumul! i-a spus puiul de cioara. Tup nu a mai zis nimic si, grabita, s-a indreptat spre Casa Dragonilor. Dar simfea ci nu igi poate tine ciocul prea mult. fi parea rau pentru Zapada. Simtea ca binevoitoarea pasare are ceva pe suflet, ci sufera. 50 Il vazuse stergandu-si lacrimile chiar daca o facuse pe ascuns. $i fi parea rau cd Zapadi era atat de singur. isi amintea prea bine acele zile in care mama ei plecase. Se intreba ce s-ar fi intamplat cu ea daca nu ar fi gasit-o si ajutat-o Buhu-Padurii... Fusese singu- ra doar o zi, dar suferise atat de mult. I-a fost fricd, i-a fost foame, i-a fost dor. lar Zapada era singur de atata vreme. Nimeni nu il ajuta, iar puiul de cioara nici nu ceruse ajutorul cuiva. Ba, mai mult, fi ajuta el pe altii. isi purta singur de grija, reusise si constru- jasc sub pamant acel tunel incredibil si acea camera ascunsa. Oare de ce ascundea cine e cu adevarat? — Zapada, iarté-mi, dar trebuie si te intreb ceva, spuse Tup gafaind, in timp ce alerga spre Casa Dragonilor. iti promit c4 orice mi-ai raspunde o sa fiu prietena ta. Vreau sa fiu prietena ta pentru ca esti bun, respectuos cu toata lumea, atent si de ajutor. Ag vrea ca gi tu sd iti doresti sd fiu prietena ta. Dar spu- ne-mi, de ce nu vrei s spui nimanui ca esti un pui de cioara? Ti-e frica de cineva? Zapada nu raspunse o vreme. Continua sa alerge tacut in urma lui Tup. Ar fi putut sa zboare pentru ca el avea aripi, dar nu o facea ca sa fie alaturi de noua lui prietena. Micuta ciocarlie se gandi cd puiul de cioara n-o sa ii raspunda, insa chiar atunci Zapada isi incepu povestea. oiRAPIREA — Malta lume uriste ciorile. Oameni, pasari sau animale deopotriva. Suntem considerate hoate, viclene, ba unii chiar cred ca aducem ghinion sau ca suntem prevestitorii mortii. Suntem vanate si alungate. Dar, vezi tu, Tup, cei care ne considera aga nu sunt foarte educati. Nu au citit prea multe carti in general, iar despre ciori nu au citit nimic. Daca ar fi facut-o, ar fi aflat multe lucruri inte- resante. De exemplu, suntem singurele pasari care folosim tot felul de obiecte ca sa facem lucruri. Eu chiar mi-am f’cuto lopatica din lemncasa sap tunelul $1 casufa de sub pamént. Tot noi mancdm insectele care distrug ce planteazd oamenii, Dar oamenii cred C4 noi suntem cele care le distrug culturile. Da, e adevarat, sunt: si ciori hoate care pun ciocul pe tot Ce straluceste. Asa cum face si curcanul Gelu, Dar nu suntem hoate toate. insa pasarile, animalele si oamenii asa cred. De aceea mi ascund, nu vreau ca vie{uitoarele padurii si creada despre mine lucruri pe care nu le fac. Eu nu sunt hot, nu fac rau nimanui, incere sd ajut cand pot si nu vreau sa fiu judecat dupa culoarea penelor, ci dupa ceea ce fac, 54 ‘Tup era tare mirata. Desi citise destul de multe Arti din biblioteca lui Buhu, inca nu citise niciu- na despre ciori. $i e adevarat ci uneori auzise prin padure vorbe nu prea frumoase despre ele. I se parea nedrept ca Zapada trece prin aga ceva. Ar fi vrut sa il ajute, dar nu stia cum. unde sunt? grea si rece, nu ca asta. Era zapada multi, totul inghe- tase si nu mai aveam ce manca. Eram mii gi mii de ciori care traiam pe un cmp aflat in apropierea unui orag al oamenilor. Noi eram tare multe, iar manca- rea, tot mai putina. Intr-o dimineata au aparut multe camioane conduse de oameni imbracati in rosu. — Ce? intreba Tup. Canioane? —Nu, Tup, camioane, nite... chestii mari, cu roti, cu care oamenii merg mai repede decat pe jos si pe care le folosesc ca si duca tot felul de lucruri mari si grele dintr-un loc intr-altul. Oameni imbracati in rogu au descarcat din camioane mai multe 1azi pline cu resturi de mancare. Apoi au plecat. Parintilor mei sialtor ciori li s-a parut ciudat cd oamenii, care de obi- cei ne uraisc, vor sa ne hraneasca. Dar eram flamande, iar puii mai mici erau aproape morti de foame. Asa ca s-au grabit 4 manance. $i-au dat seama prea tar- ziu cd acele lazi erau de fapt capcane. Au fost prinse, 55iar oamenii in rogu s-au intors, au luat lazile pline cu ciori, le-au bagat in camioane gi au plecat. Fram atat de speriat, incat nu m-am gandit sd ii urmaresc, sa vad unde duc ciorile. Am zburat cat mai departe, spunandu-mi ca ma voi intoarce si ii salvez cand voi fi mai mare si mai puternic. Am ajuns aici, in padu- Te, si din acea zi ma gndesc doar cum ag putea sa ii gisesc si sa ii salvez pe parintii mei. Tup ar fi vrut sa ii spund lui Zapada o vorba buna, Orice, doar sa-1 facd si se simta mai bine si si nu ii mai fie atat de dor de parintii lui. Dar stia cd dorul nu poate fi vindecat cu vorbe. I-a spus doar atat: — Zapada, si nu iti pierzi niciodata speranta. Niciodata! Eu voi incerca sa fiu alaturi de tine, orice s-ar intampla. Asa cum si tu esti alaturi de mine acum. Zapada a vrut sa ii raspunda, insa chiar atunci au ajuns la drumul de pamént. Uriasul gard facut din busteni era aproape, iar de dupa el se revarsau valuri de fum. 56FIERBINTEALA PADURIL — Aceea e Casa Dragonilor, Tup? — Da! Dupa gardul ala a zburat Gelu. Pe acolo, prin spartura din stanga portii. ~ Stai aici, Tup, nu te apropia ca o s te sufoci, spuse Zipadi. Eu nu trebuie si intru prin spartura, Pot zbura mai sus decat un curcan. Trec pe deasupra gardului, vid ce e inauntru gi pe urma fi anuntim pe Buhu-Padurii, pe corbul Tor gi pe domnul Fulger. —Bine, Zapada, dar ai grija! Te rog si nu patesti ceva! : — Iti multumese ca te gindesti la mine, Tup, dar am invatat si imi port singur de grija! Nu iti face probleme! mai spuse Zipada, apoi isi lui zborul peste gard. _ Tup ramase la marginea drumului de pamant, pri- vind spre gard. Ba igi facea griji pentru Zapada, cum si nu isi faca? Era clar cd fumul ala e otrivitor si se temea ca puiul de cioara poate pati ceva. $i nu avea voie si pateasca ceva pentru cé trebuia sa igi rein- talneasca parintii. Tup simyea ca, in curand, se va 58 intampla ceva bun, prea fusesera multe probleme in ultima vreme. Simtea ca ceva il va duce pe Zapada spre parintii lui. Dar minutele treceau si Zapada nu se intorcea. ,Intoarce-te, Zapada, te rog, intoarce-te!“ gdndea ‘Tup. ,,Daca Gelu poate intra si iegi de acolo, si tu tre- buie sa poti! Chiar, Gelu! O fi iesit cand am fost eu la Zapada acasa ori a ramas dupa gard? Daca a patit ceva?" Chiar atunci, ZApada aparu de dupa gard si ateriza langa Tup. Din cauza fumului avea ochigorii plini de lacrimi gi respira cu greu. incerca sa ii spuna lui Tup ceva, dar nu reusea. Praful alb se stersese din loc in loc gi i se vedeau penele negre. — Zapada, esti bine? Zipada, spune ceva! Te pot ajuta? —Tup... Stai o secunda... sa respir aer... mai curat, spuse Zapada, apoi trase addnc aer in piept. Nici acolo aerul nu era deloc curat si era tare cald, dar cu siguranta era mai curat decat dupa gardul de busteni. — Ce e acolo? Ai vazut dragonii? Ai vazut comoa- ra? Ce e, Zapada, ce e? Putem salva padurea? —Tup, eo uriasa groapa de gunoi care arde... — Ce?! Ce gunoi? Ce e gunoiul? —Sunt lucrurile cu care oamenii nu mai au ce s faca gi le arunca. Mult plastic, Tup. Mii gi mii de og