Chirurgie Ca Boierii

Sim.v.5.3.2.
7
Simulare Previzualizare intrebari Examene sustinute
Open main menu
Acasa
Deconectare
English
Anul 2
Anul 3
Semestrul I
Semestrul II
Total
Disciplina
întrebări
PRACTICA DE VARA ANUALA 0
FARMACOLOGIE 151
Previzualizare
DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR DE COMUNICARE ÎN LIMBA ENGLEZĂ ÎN

0
SPAȚIUL MEDICAL
EDUCATIE FIZICĂ 0
TEHNICI CONTEMPORANE APLICATE IN ERGONOMIE 0
BOLI INFECŢIOASE 0
MEDICINĂ INTERNĂ 319

Previzualizare
RADIOLOGIE GENERALĂ 0
PACIENTUL CU RISC IN PRACTICA STOMATOLOGICA 0
LIMBI MODERNE (engleză, franceză, germană - studenți români); LIMBA
0
ROMÂNĂ (studenți străini)
CHIRURGIE GENERALA. SEMIOLOGIE CHIRURGICALA 369

Previzualizare
OBSTETRICĂ - GINECOLOGIE 0
BIOETICĂ ŞI DEONTOLOGIE 0
PRIM AJUTOR MEDICAL 0

FARMACOLOGIE CLINICA, MEDICINA DENTARA 0
ERGONOMIE 151
Previzualizare
PEDIATRIE 0
1. O hemoragie presupune:
1. Prabusirea cantitativa si calitativa a masei sangvine
2. Negativarea calitativa si cantitativa a masei sangvine
3. Pierderea se sânge numai în diastola
4. Scãderea calitativã a masei sanguine
5. Scãderea cantitativã şi calitativã a masei sanguine
6. Minimalizarea cantitativa si calitativa a masei sangvine
7. Nemodificarea masei sanguine
8. Pierderea se sânge numai în sistolã
9. Scãderea cantitativã a masei sanguine
10. Diminuarea cantitativa si calitativa a masei sangvine
2. În funcţie de natura vasului lezat hemoragiile se clasificã în:
1. Limfaticã, venoasã şi capilarã
2. Interstitiala, difuza si limfatica
3. Interstiţialã, capilarã şi difuzã
4. Arteriala si capilara
5. Arterialã, interstiţialã şi limfaticã
6. Venoasa si arteriala
7. Arterialã, venoasã şi capilarã
8. Arterialã, venoasã şi limfaticã
9. Capilara, venoasa si arteriala
10. Venoasa, capilara si arteriala
3. O hemoragie arterialã exteriorizeazã sângele:
1. Numai în inspir
2. Ritmic
3. Numai în expir
4. Numai din capãtul distal al vasului lezat
5. Numai din capãtul proximal al vasului lezat
6. Numai in ortostatism
7. Alternant
8. Pulsatil
9. Sacadat
10. Intermitent
4. O hemoragie venoasã exteriorizeazã sângele:
1. Numai in inspir
2. Numai în ortostatism
3. Numai din capãtul disal al vasuluI
4. Fara oprire
5. Numai în clinostatism
6. Neincetat
7. Continuu
8. Numai din capãtul proximal al vasului lezat
9. Neintrerupt
10. Permanent
5. Dupã locul de revãrsare hemoragiile se clasificã în:
1. Externe şi interne
2. Din exteriorul si din interiorul corpului
3. Mixta
4. Interne
5. Interioare si exterioare
6. Uşoarã, medie şi gravã
7. Limfaticã, capilarã şi mixtã
8. Continuã sau intermitentã
9. Arterialã, venoasã şi capilarã
10. Externe
6. O hemoragie medie presupune pierderea a:
1. 5 % din masa sanguinã
2. 1800 ml sange
3. O treime din masa sangvina
5. Aproximativ a 2 litri sange
6. 30% din masa sanguinã
7. Peste 50% din masa sanguinã
8. Peste 99% din masa sanguinã
10. 1/3 din masa sangvina
7. Dupã durata sângerãrii o hemoragie poate fi:
1. Acutã, cronicã şi ocultã
2. Acuta
3. Lunga, medie, indirecta
4. Cronica si acuta
5. Lungã, scurtã şi intermitentã
6. Uşoarã, medie şi gravã
7. Oculta
8. Directã, indirectã şi mixtã
9. Externã, internã şi mixtã
10. Cronica
8. Într-o hemoragie apare:
1. Puls crescator
2. Puls accelerat
3. Creşterea tensiunii arteriale
4. Accelerarea pulsului
5. Bradicardie
6. Tahicardie
7. Diaree
8. Polifagie
9. Poliurie
10. Cresterea pulsului
9. Într-o hemoragie investigaţiile paraclinice arata:
1. Creştereaproteinelor plasmatice
2. Cantitate redusa de hematii
3. Dispariţia reticulocitelor din sângele periferic
4. Creşterea hematocritului
5. Creşterea numãrului de hematii
6. Scãderea numãrului de hematii
7. Micsorarea numarului de globule rosii
8. Dezechilibru negativ al hematiilor
9. Prabusre hematica
10. Cresterea leucocitelor
10. Într-o hemoragie investigaţiileparaclinice aratã:
1. Micsorarea hemoglobinei
2. Hemoglobina cu valori scazute
3. Creşterea numãrului de trombocite
4. Scãderea hemoglobinei
5. Creşterea proteinelor plasmatice
6. Scãderea ureei
7. Creşterea hemoglobinei
8. Scaderea proteinelor plasmatice
9. Hemoglobina scazuta
10. Diminuarea hemoglobinei
11. Într-o hemoragie investigaţiile paraclinice aratã:
1. Creşterea numãrului de leucocite
2. Proteine plasmatice diminuate
4. Proteine plasmatice scazute
5. Scãderea proteinelor plasmatice
6. Creşterea ionilor de Na, Ca şi Fe
8. Micsorarea proteinelor plasmatice
9. Diminuarea proteinelor plasmatice
10. Creşterea numãrului de globule albe
12. Într-o hemoragie gravã apare:
1. Tahicardie
2. Accelerarea tranzitului intestinal
3. Scaderea diurezei pentru a retine compuşii toxici
4. Tahicardie si tahipnee
5. Cresterea pulsului si batailor inimii
6. Creşterea diurezei pentru a elimina compuşii toxici
7. Tahipnee si tahicardie
8. Bradicardie
9. Tahipnee
10. Proteinurie
13. Tratamentul unei hemoragii vizeazã:
1. Tratament de substitutie
2. Suprimarea proteinelor din alimentaţia bolnavului
3. Umplerea patului vascular
4. Combaterea agitaţiei psihomotorii
5. Suplimentarea proteinelor din alimentaţia bolnavului
6. Tratament profilactic antiinfecţios
7. Combaterea febrei
8. Refacerea patului vascular si tratament de substitutie
9. Umplerea patului vascular şi tratament de substituţie
10. Reinnoirea patulului vascular si tratament de substitutie
14. Într-o hemoragie se monitorizeazã:
1. Glucidele şi proteinele din alimentaţia bolnavilor
2. Starea de conştienţã a bolnavului
3. Cantitatea de sare (NaCl) din alimentaţia bolnavului
4. Tensiunea arteriala
5. Cantitatea de potasiu (K+) din alimentaţia bolnavului
6. Diureza
7. Tranzitul intestinal
8. pulsul, tensiunea arterialã şi diureza
9. Frecventa cardiaca si TA
10. Pulsul
15. Într-o hemoragie investigaţiile paraclinice aratã:
1. Creşterea VSH
2. Scãderea trombocitelor
4. Micsorarea hematocritului
5. Scaderea eritrocitelor
6. Creşterea globulelor albe
7. Micsorarea numarului glubulelor rosii
9. Scaderea hematocritului
10. Creşterea hemoglobinei
16. În hemoragii tulburãrile aparatului cardio-vascular constau în:
1. Scaderea TA
2. Scaderea pulsului
3. Poliurie
4. Bradicardie
5. Creşterea tensiunii arteriale
6. Ritm cardiac accelerat si diminuarea TA
7. Cresterea pulsului si descresterea TA
8. Febrã
9. Tahicardie
10. Tahicardie şi scãderea tensiunii arteriale
17. Hemoragiile interne neexteriorizabile apar la:
1. Aparat respirator: trahee, bronşii
2. Foitele pleurale
3. Tub digestiv
4. Pleurã, peritoneu
5. Foitele peritoneale
6. Pleura
7. Aparat urinar şi genital
8. Faringe
9. Peritoneu
10. Esofag
18. Melena reprezintã:
1. Eliminarea de sânge proaspãt împreunã cu scaunul
2. Scaun de culoare „negru ca pacura”
3. Materii fecale negre
4. Scaun cu sange semidigerat
5. Scurgerea de sânge din narine
6. Scurgerea de sânge pe cale genitalã
7. Sange modificat in scaun
8. Scurgerea de sânge pe cale vasculara
9. Eliminarea de sânge parţial digerat prin scaun
10. Eliminarea de sânge prin vomã
19. O hemoragie externã dreneazã sângele:
1. La nivelul organelor
2. La nivelul cavitãţilor seroase
3. Catre exteriorul corpului
4. Extern
5. La exterior
6. La nivel parenchimatos
7. Endoluminal
8. Extracorporeal
9. In afara organismului
10. La nivel interstiţial
20. Primele semne clinice care apar într-o hemoragie sunt:
1. Paloare si nevoie de apa
2. Tegumente palide
3. Polakiurie şi disurie
4. Creşterea tensiunii arteriale şi cefalee
5. Stare de agitaţie şi nervozitate
6. Sete
7. Paliditatea tegumentului şi sete
8. Polakiurie şi polidipsie
9. Congestia tegumentelor şi prurit
10. Sete si lividitate
21. În hemotorax sângele se acumuleazã în:
1. Vezica urinara
2. Abdomen
3. Intracavitar pleural
4. Cavitatea pleuralã
5. Intre foitele pleurale
6. Pelvis
7. Intrapleural
8. Cavitatea peritonealã
9. Cavitatea pericardicã
10. Pleura
22. În hemoperitoneu sângele se acumuleazã în:
1. Text răspuns
2. Text răspuns
3. Esofag
4. Pleură
5. Stomac
6. Perineu
7. Cavitatea peritonealã
8. Scrot
9. Text răspuns
10. Text răspuns
23. În hemopericard sângele se acumuleazã în:
1. Intre foitele pericardice
2. Intracavitar pericardic
3. In abdomen
4. Intrapericardic
5. In apertura toracicã superioarã
6. Intravezical
7. In cavitatea pleuralã
8. In aria pericardica
9. In cavitatea peritonealã
10. In cavitatea pericardicã
24. Hemoptizia înseamnã:
1. Exteriorizarea de sânge din plămân, împreunã cu sputa
2. Sange din plaman cu sputa
3. Exteriorizarea de sânge din rect, prin fecale
4. Exteriorizarea de sânge din vezica urinara prin orificiul uretral
5. Exteriorizarea de sânge din tubul digestiv, prin orificiul anal
6. Exteriorizarea de sânge din vezica urinară, prin micţiune
7. Exteriorizarea de sânge din ureche, prin coductul auditiv extern
8. Exteriorizarea de sange aerat
9. Exteriorizarea de sputa cu sange aerat
10. Sputa aerata cu sange pulmonar
25. Hematuria înseamnã:
1. Exteriorizarea de sânge prin vagin
2. Urina de culoare rosiatica
3. Exteriorizarea de sânge în sputã
4. Exteriorizarea de sânge împreunã cu materiile fecale
5. Urina cu sange
6. Sange in urina
7. Exteriorizarea de sânge în urinã
8. Exteriorizarea de sânge prin plaman
9. Mictiuni sangvinolente
10. Exteriorizarea de sânge prin narine
26. Metroragia înseamnã:
1. Hemoragie genitala
2. Exteriorizarea de sânge prin urinã
3. Exteriorizarea de sânge prin anus
4. Hemoragie genitala, exceptand ciclul menstrual
5. Exteriorizarea de sânge nazal
6. Exteriorizarea de sânge în sputã
7. Exteriorizarea de sânge în lichidul spermatic
8. Sangerare la nivelul aparatului genital
9. Sângerare din uter, înafara ciclului menstrual
10. Hemoragie uterina (exceptand ciclul menstrual)
27. Din punct de vedere histologic, clinic şi evolutiv tumorile se clasificã în:
1. Rare sau multiple
2. Complicate si necomplicate
3. Benigne
4. Superficiale şi profunde
5. Maligne
6. Curabile si incurabile
7. Stromale şi nonstromale
8. Benigne şi maligne
9. Usorvindecabile si greu vindecabile
10. Endoluminale şi extraluminale
28. Tumorile benigne sunt:
1. Cu perete propriu
2. Cu margini nete
3. Inoperabile
4. Clar delimitate
5. Bine delimitate
6. Cu margini rãu delimitate
7. Incapsulate
8. Evolueaza cu metastaze
9. Neîncapsulate
10. Invadante în ţesuturile învecinate
29. Tumorile benigne sunt:
1. Metastazante
2. Nu invadeaza tesuturile vecine
3. Inoperabile
4. Recidivante postoperator
5. Nu recidiveaza postoperator
6. Neincapsulate
7. Operabile
8. Invadante în ţesuturile vecine
9. Incapsulate
10. Nu dau metastaza
30. Tumorile benigne:
1. Invadeazã ganglionii limfatici locoregionali
2. Evolueaza cu metastaze
3. Nu recidiveazã dupã excizia chirurgicalã completa
4. Nemetastazante
5. Nu au plan de clivaj
6. Nu au capsulã proprie
7. Au plan de clivaj
8. Au capsula proprie
9. Inoperabile
10. Nu invadeaza ganglionii
31. Tumorile benigne:
1. Au plan de clivaj
2. Perete propriu
3. Dau metastaze precoce
4. Invadeazã precoce ţesuturile învecinate
5. Au o evoluţie rapidã
6. Operabile
7. Inoperabile
8. Nu au plan de clivaj
9. Nu metastazeazã
10. Crestere lenta
32. Tratamentul tumorilor benigne se face prin:
1. Numai chirurgical
2. Radioterapie
3. Imunoterapie
4. Chimio şi radioterapie
5. Excizie/biopsie
6. Exereza chirurgicala
7. Excizie chirurgicalã şi radioterapie
8. Excizie chirurgicala
9. Tratament chirurgical
10. Chimioterapie
33. Tumorile maligne sunt:
1. Neinvadante în ţesuturile vecine
2. Nedelimitate
3. Imprecis delimitate
4. Incapsulate
5. Cu limita de clivaj
6. Fara delimitare externa
7. Rãu delimitate
8. Bine delimitate
9. Limitate de un plan de clivaj
10. Cu limite imprecise
34. Tumorile maligne:
1. nu invadeazã ganglionii locoregionali
2. sunt incapsulate
3. au o evolutie lenta
4. nu invadeazã ţesuturile învecinate
5. Crestere rapida
6. Volum maxim in timp scurt
7. Dezvotare accelerata
8. nu metastazeazã
9. Au o evoluţie rapidã
10. Crestere in dimensiuni rapida
1. Dau metastaze la distanţã
2. Au numai o evoluţie localã
3. Text răspuns
4. Nu invadeazã ganglionii locoregionali
5. Nu invadeazã ţesuturile învecinate
6. Se transforma in angioame
7. Text răspuns
8. Involueazã şi se transformã în lipoame
9. Text răspuns
10. Text răspuns
1. Evolueaza nimai exoluminal
2. Text răspuns
3. Nu dau metastaze
4. Evolueazã numai endoluminal
5. Text răspuns
6. Nu influenţeazã organismul gazdã prin evoluţia lor
7. Text răspuns
8. Dau metastaze
9. Nu invadeazã ţesuturile învecinate
10. Text răspuns
37. Multe tumori maligne:
1. Deriva din tumori benigne
2. Apar in urma decompresiunulor unor organa
3. Se dezvolta prin transformarea celor benigne
4. Sunt precedate de cele benigne
5. Nu au legãturã cu factorii externi
6. Sunt precedate de formatiuni benigne
7. Nu au precursori benigni
8. apar în urma compresiunilor asupra diverselor organe
9. Nu sunt influenţate de predispoziţia geneticã
10. Au precursori benigni
38. Precursorul benign pentru neoplazia de col uterin este:
1. leucocitoza
2. cervicodisplazia
3. metroragia
4. Displazia cervicalã
5. Cervix displazic
6. leucoreea
7. Modificari neoplazice cervix
8. hematuria
9. nu are
10. Neodisplazie de cervix
39. Etiopatogenia tumorilor maligne ţine de:
1. Modificari genetice exacerbate de factori interni si externi
2. numai de predispoziţia geneticã
3. independenţa de variaţiile genomului
4. Factor genetic influentat de cei externi si interni
5. Factori interni si externi coroborat cu cel genetic
6. numai de factori externi şi interni
7. lipsa unei modificãri tisulare precursoare (stare precanceroasã)
8. Factori imunologici
9. Modificari genetice conditionate de influente interne si externe
10. prezenţa unei predispoziţii genetice + modificãri moleculare sub influenţa factorilor externi şi interni
40. Neoplazia apare ca urmare a:
1. diferenţierea excesivã a adipocitelor
2. Modificari ale functiilor celulare vitale
3. Proliferare, diferentiere si apoptoza celulara dereglate
4. Modificari de proliferare, diferentiere si apoptoza
5. neinfluenţãrii funcţiilor celulare vitale: proliferarea, diferenţiere şi apoptoza
6. traumatismelor tisulare şi a infecţiilor cu virusi
7. involuţiei precoce a celulelor tinere
8. Dereglarii functiilor celulare vitale
9. dereglãrii unor funcţii celulare vitale: proliferare, diferenţiere şi apoptoza
10. traumatismelor tisulare şi a infecţiilor bacteriene
41. Metastazarea înseamnã:
1. vindecarea dupã excizia chirurgicalã
2. Derivate ale tumorii primare in alte organe
3. Nevindecare chirurgicala
4. Celule tumorale in alte zone
5. involuţia tumorii odatã cu vârsta
6. Aparitia de tumori la distanta
7. înlocuirea ţesutului tumoral cu ţesut adipos
8. diseminarea la distanţã
9. evoluţia spre necrozã a unei tumori
10. Prezenta de noi tumori la distanta de cea primara
42. Sindromul paraneoplazic apare:
1. ca urmare a tratamentului cu citostatice
2. Odata cu cresterea in dimensiuni a tumorilor maligne
3. ca urmare a acidozei metabolice
4. ca urmare a alcalozei metabolice
5. Atunci cand tumorile maligne cresc
6. Ca urmare a dezvoltarii tumorilor maligne
7. în evoluţia tumorilor benigne
8. ca urmare a tratamentului cu antibiotice
9. Ca urmare a maririi tumorilor maligne
10. în evoluţia tumorilor maligne
43. Sindromul paraneoplazic se caracterizeazã clinic prin:
1. Micsorarea greutatii si apetitului
2. modificarea de volum a regiunii corespunzãtoare tumorii
3. Lipsa poftei de mancare si scadere in greutate
4. polakiurie şi disurie
5. mialgii prin creşterea acidului lactic
6. Scaderea apetitului si a greutatii
7. anorexie şi scãdere ponderalã
8. Acidoza si bulimie
9. Pierdere ponderala si anorexie
10. bulimie şi îngrãşare rapidã
44. În cadrul clasificãrii TNM, clasa”N” se referã la:
1. Afectarea tumorala a ganglionolor
2. starea generalã a organismului
3. Patrunderea celulelor tumorale in gangliono
4. Prinderea ganglionilor
5. metastaze viscerale
6. Matastaze cerebrale
7. gradul de diferenţiere celularã
8. invazie ganglionarã
9. Insamantarea tumorala ganglionara
10. tumorã
45. Markerii tumorali apar:
1. In proliferarea tumorilor maligne
2. In dezvoltarea tumorilor maligne
3. în evoluţia tumorilor maligne
4. în cazul apariţiei complicaţiilor infecţioase
5. Pe masura ce tumora evolueaza
6. In cresterea tumorilor maligne
7. odatã cu apariţia complicaţiilor compresive
8. odatã cu apariţia complicaţiilor hemoragice
9. în evoluţia tumorilor bemigne
10. în evoluţia tumorilor benigne şi maligne
46. În neoplazii examenulparaclinic de certitudine este:
1. hemoleucograma
2. Excizia si microscopia
3. examenul echografic
4. scintigrafia
5. examenul imagistic cu izotopi
6. Excizia-biopsie si histopatologia
7. Microscopia probei bioptice
8. examenul radiologic
9. biopsia şi examenul histopatologic
10. Exereza si examenul patologic
47. Citodiagnosticul se efectueazã prin:
1. Frotiu din spalaturi
2. Periaje tumorale examinate la microscop
3. imunfluorescenţã
4. examen B. K.
5. Microscopia fragmentelor tumorale
6. electroforezã
7. Amprenta pe lama
8. imunoluminiscenta
9. frotiuri din produsul obtinut prin spãlãturi, periaje ale regiunii tumorale
10. examen bacteriologic prin însãmânţare pe medii de culturã
48. Radioterapia se face:
1. în tumorile benigne pentru a prevenirecidivele postoperatorii
2. în tumorile maligne pre şi/sau postoperator
3. Pentru reducerea tumorala
4. la cererea pacientului
5. în caz de complicaţii septice pentru a reduce inflamaţia
6. în tumorile maligne pre operator
7. Pentru limitarea diseminarii
8. în lipoame voluminoase
9. la cererea familiei
10. în tumorile maligne post operator
49. Chimioterapia are ca efect:
1. Scaderea multiplicarii celulelor neoplazice
2. Creste inflamaţia în cazul complicaţiilor septice
3. inhibarea multiplicãrii celulelor neoplazice
4. inhibarea degranulãrii mastocitelor
5. Diminuarea multiplicarii celulelor neoplazice
6. reechilibrarea metabolismului anaerob
7. Scade rata de multiplicare acelulelor neoplazice
8. Micsorarea multiplicarii celulelor neoplazice
9. reduce inflamaţia în cazul complicaţiilor septice
10. inhibarea adipocitelor
50. Tratamentul tumorilor maligne este:
1. Excizia tumorii +/- metastaze, ganglioni si tratament adjuvant
2. simptomatic
3. Radio/chimioterapic+excizia tumorala
4. Exereza tumorii+adjuvant
5. chirurgical + adjuvant
6. adresat numai complicaţiilor
7. antiinflamator
8. antireumatic
9. homeopatic
10. Chirurgical si radio+/-chimioterapic
51. Leziunea caracteristica în erizipel este placardul erizipelatos care prezintă:
1. semnul Mondor.
2. semnul Miligan Morgan
3. Placard rosu-caramiziu
4. Burelet rosu-caramiziu
5. semnul Emilian
6. Placard dermic bombat cu margini policiclice
7. Denivelare dermica rosu-caramizie
8. semnul Millian
9. semnul Van Houtan
10. semnul Miligan
52. Tratamentul general al erizipelului constă în antibioticoterapie cu:
1. 7 zile Penicilina si un Moldamin a 8-a zi
2. Penicilină 7 zile, urmată de Moldamin a opta zi;
3. Oxacilină 7 zile, urmată de Moldamin a opta zi
4. Penicilină 7 zile, urmată de Oxacilină a opta zi
5. Penicilină 14 zile, urmată de Oxacilină a 16-a zi
6. Un Moldamin dupa 7 zile de Penicilina
7. Cura cu Penicilina o saptamana si un rapel cu Moldamin a 8-a zi
8. 1 fiola de Moldamin dupa 7 zile de Penicilina
9. Moldamin 7 zile, urmat de Penicilină a opta zi
10. Oxacilină 7 zile, urmată de Penicilină a opta zi
53. Limfangita acută reprezintă inflamaţia acută a:
1. capilarelor
2. vaselor arteriale
3. limfaticelor
4. Traiectelor limfatice
5. venelor
6. tuturor vaselor din organism
7. Sistemului limfatic
8. Cailor limfatice
9. vaselor limfatice
10. arterelor şi venelor
54. Inflamaţia acută a reţelei capilare limfatice defineşte:
1. adenita
2. limfangita reticulară
3. arterita
4. Liniile limfatice inflamate
5. tromboflebita
6. Retea limfatica inflamata
7. Limfatice reticulare limfatice
8. limfangita tronculară
9. flebita
10. Retea inflamata limfatica
55. Inflamaţia acută a vaselor limfatice colectoare defineşte:
1. arterita
2. flebita
4. Limfatice inflamate tronculare
5. Inflamatia tronculara a limfaticelor
7. varicele
8. Vase limfatice tronculare inflamate
9. inflamatia tronculara limfatica
10. capilarele
56. Unul sau mai multe trasee liniare subcutanate, rosii, dureroase defineşte:
2. Sistem limfatic troncular inflamat
3. Inflamatie limfatica tronculara
4. varicele
5. Limfatice tronculare inflamate
7. Inflamatia tronculara limfatica
8. arterita
9. flebita
10. capilarele
57. Prezenţa la examenul clinic a unei retele fine inflamatorii, însoţită de semnele Celsiene defineşte:
1. flebita
3. arterita
5. Inflamatie limfatica reticulara
6. Sistemul limfatic reticular inflamat
7. tromboblebita
8. Limfatice reticulare inflamate
9. varicele
10. Inflamatia reticulara limfatica
58. Antibioterapia în limfangita acută se face cu:
1. Oxacilină 7 zile, urmată de Penicilină a opta zi
3. Moldamin 7 zile, urmat de Penicilină a opta zi
4. 8 zile de tratament(7 cu Penicilina si 1 Moldamin)
5. 1 Moldamin in ziua 8, dupa 1 saptamana de Penicilina
6. 7 zile tratament cu Penicilina, iar a 8-a zi 1 Moldamin
8. O saptamana Penicilina, urmata de Moldamin
9. Oxacilină 7 zile, urmată de Moldamin a opta zi
10. Penicilină 7 zile, urmată de Moldamin a opta zi
59. Infectie stafilococica acuta, necrozanta a aparatului pilo-sebaceu defineşte:
1. furunculita
2. adenita
3. furnicelul
4. furunculoza
5. hidrosadenita
6. buboiul
7. tromboflebita
8. furunculul
9. limfangita
10. erizipelul
60. Furunculul este determinat de:
1. Staphylocucous saprophyticus
2. Stafilococus aureus
3. aeruginousa
4. Stafilococul auriu
5. Streptococus viridans
6. Staphylococcus heamoliticus
7. Escherichia coli
8. Asocialţie de germeni aerobi cu germeni anaerobi
9. Clostridium perfringens
10. Staphilococul auriu
61. Furunculul fistulizează şi elimină:
1. Puroiul rezultat prin necroza aparatului pilosebaceu
2. “Dop necrotic” rezultat prin necroza glandei sudoripare
3. Necroza pilosebaceica
4. Puroiul pilosebaceic
5. Sânge prin lezarea vaselor de vecinătate
6. Aparatul pilosebaceu necrozat
7. Puroi şi bule de gaz
8. “Bourbillon”-ul, rezultat prin necroza aparatului pilosebaceu
9. Lichid serocitrin prin ruperea flictenei
10. Lichid hematic prin ruperea flictenei
62. Tratamentul local în formele supurate ale furunculului constă în:
1. smulgerea firului de păr şi extragerea dopului necrotic
2. badijonaj cu antiinflamatoare
3. Extragerea firului de par si a dopului necrotic
4. badijonaj cu antibiotice
5. chimioterapie în doze antiinflamatorii
6. Exteriorizarea dopiluinecrotic impreuna cu firul de par
7. stoarcerea colecţiei pentru eliminarea puroiului
8. Extractia dopului necrotic si a firului de par
9. Smulgerea firului de par si a necrozei adiacente
10. badijonaj cu soluţii antiseptice
63. Tratamentul general al furunculului constă in antibioticoterapie cu:
1. Antibiotic betalactamic oxacilinic
2. Antibioterapie betalactamica oxaciinica
3. Moldamin asociat cu Oxacilină
4. Penicilină asociată cu Moldamin
5. Penicilină asociată cu Oxacilină
6. Betalactamida oxacilinica
7. Penicillină
8. Antibioterapie oxacilinica
9. Moldamin
10. Oxacilină
64. Furunculul antracoid este definit ca:
1. O asociere de furuncule delimitate de restul pielii
2. Multe furuncule pe o suprafata delimitata
3. un furuncul localizat în regiunea dorsală
4. un furuncul localizat în regiunea anala
5. un furuncul localizat la pleoape
6. un conglomerat de furuncule pe o suprafata delimitată (3-10 cm2)
7. 3-10 cm2 de tegument acoperiti cu furuncule
8. un furuncul localizat in regiunea geniana
9. mai multe furuncule localizate în diferite regiuni ale corpului
10. Un numar mare de furuncule ce acopera un teritoriu tegumentar delimitat
65. După eliminarea puroiului si a dopurilor necrotice prin fistulizarea unui furuncul antracoid rămâne:
1. are o evolutie recidivanta (până la 9 furuncule, cât durează perioada de imunizare), prin insamantarea
glandelor sudoripare vecine
2. O hemisfera cu vindecare inestetica
3. Un „crater” ce se va vindeca vicios
4. o zonă congestivă
5. O zona crateriforma ce va cicatriza inestetic
6. o zonă pigmentată
7. O zona flasca
8. o lipsa mare de substanta (crateriforma) care se va vindeca cu o cicatrice inestetica
9. O lipsa de tesut care va cicatriza cheloid
10. “restitutio ad integrum”
66. Furunculoza este definită ca:
1. asocierea mai multor piocelulite.
2. mai multe furuncule localizate în diferite regiuni ale corpului
3. Grup de furuncule pe tegument
4. Asocieri de furuncule diseminate pe corp
5. zone de furuncule imprastiate de tot corpul
6. un conglomerat de furuncule localizate în regiunea axilară
7. un conglomerat de furuncule pe o suprafata delimitată (3-10 cm2)
8. Plaje de furuncule diseminate pe piele
9. un conglomerat de furuncule localizatein regiunea geniana
10. asocierea mai multor dermatite
67. Stafilococia malignă a feţei este:
1. Regiunea geniana a fetei infrctata staphylococic
2. Furunculoza geniana
3. un erizipel localizat la faţă (în regiunea geniană)
4. Regiune geniana invadata de furuncul
5. un furuncul localizat la faţă (în regiunea geniană)
6. O tumora a regiunii geniene
7. Furunculoza faciala
8. o hidrosadenită localizată la faţă (în regiunea geniană)
9. o limfangită localizată la faţă (în regiunea geniană)
10. o formă de cancer cu localizare la faţă (în regiunea geniană)
68. Hidrosadenita are o evoluţie fără tratament:
1. Inainte de imunizare se produc 9 episoade de infectare a glandelor vecine sudoripare
2. 9 recidive ale glandelor sudoripare vecine cu imunizare
3. poate evolua cu tromboflebita sinusului cavernos
4. 9 hidrosadenite si apoi imunizare
5. poate evolua către malignizare
6. poate avea o evolutie recidivanta (până la 9 hidrosadenite, cât durează perioada de imunizare), prin
insamantarea glandelor sudoripare vecine
7. evoluează frecvent către abces ganglionar
8. Imunizare prin 9 hidrosadenite consecutive
9. evoluează frecvent către adenoflegmon axilar
10. evoluează frecvent către adenoflegmon anal
69. Tratamentul general al hidrosadenitei constă în antibioterapie cu :
1. Antibioterapie betalactamica oxaciinica
2. Moldamin
3. Oxacilină
4. Betalactamida oxacilinica
5. troxevazin
6. Penicilină asociată cu Moldamin
7. Antibiotic betalactamic oxacilinic
8. Antibioterapie oxacilinica
9. Penicilină asociată cu Oxacilina
10. Penicillină
70. Abcesul cald este:
1. Arie bine delimitata cu puroi subcutan
2. O infecţie cauzata de HIV
3. O supuraţie a unei tumori benigne
4. Zona purulenta bine delimitata subcutanata
5. Punga cu puroi in tesutul celular subcutanat
6. O supuraţie a unei tumori maligne
7. O inflamatie acută difuză a tesutului celular subcutanat fără tendinţă la delimitare, cu evoluţie spre necroza
ţesuturilor
8. O infecţie cauzata de bacilul Koch
9. O infectie acută purulentă localizată, bine delimitata, a tesutului celular subcutanat
10. Arie purulenta a tesutului celular subcutanat, bine delimitata
71. Flegmonul este:
1. O inflamatie acută difuză a tesutului celular subcutanat fără tendinţă la delimitare, cu evoluţie spre necroza
ţesuturilor;
2. Zona nedelimitata subcutana evoluand spre necroza
3. O infectie acută purulentă localizată, bine delimitata, a tesutului celular subcutanat
4. Inflamatie difuza subcutanata, nedelimitata, evoluand spre necroza
5. O infecţie cauzatặ de bacilul Koch
6. Zona a tesutului subcutanat rau delimitata, cu evolutie spre necroza ce a debutat ca o inflamatie acuta difuza
7. O supuraţie a unei tumori benigne
8. O infectie cronica purulentă delimitata, a tesutului celular cutanat
9. Tesut subcutan nedelimitat inflamat difuz, evoluand spre necroza
10. O supuraţie a unei tumori maligne
72. Abcesul prezintặ un perete tristratificat astfel:
1. mijlociu: scleros – bariera biologica de aparare
2. Forma tanara de tesut conjunctiv vascularizat, mijlociu
3. extern: retea de leucocite
4. mijlociu: tesut conjuctiv tanar, bogat vascularizat
5. Tesut conjunctiv bine vascularizat la mijloc
6. Mijlociu: tesut tanar, vascularizat, de tip conjunctiv
7. mijlociu: retea de fibrinặ si leucocite
8. extern: retea de fibrina si leucocite
9. Tesut conjunctiv vascularizat la mijloc
10. mijlociu: scleros – bariera biologica de aparare
73. Tratamentul local al flegmonului constặ în:
1. faza I: pansament umed (prisnit) cald
2. Pansament din bumbac umezit cu antiseptice reci
3. faza I: pansament uscat cald
4. faza III: pansament umed (prisnit) cald
5. faza II: pansament umed (prisnit) rece
6. fazaII: incizie, evacuare, drenaj
7. Mesa imbibata cu antiseptice reci pe zona flegmonului
8. Prisnit cu lichide reci antiseptice
9. fazaI: pansament umed (prisnit) rece
10. Aria flegmonului este acoperita cu un prisnit rece
74. Gangrena gazoasặ este o infecţie chirurgicalặ produsặ de:
1. Combinatie Streptococ, Clostridium si ischemie locala
2. asociere microbianặ între germenii aerobi, în condiţiile ischemiei locale.
3. asociere microbianặ între Bacilul tetanic şi germeni aerobi
4. asociere microbianặ între Bacilul tetanic şi germeni aerobi în condiţiile ischemiei locale
5. asociere microbianặ între Clostridium, Actinomyces şi Bacteroides
6. Streptococ, Actinomices si lipsa vascularizatiei
7. asocierea microbiana între germeni aerobi (streptococ…) şi germeni anaerobi (Clostridium, Actinomyces,
Bacteroides…) în condiţiile ischemiei locale
8. asociere microbianặ între germenii anaerobi, în condiţiile ischemiei locale
9. Lipsa vascularizatiei combinata cu asocierea de germeni aerobi si anaerobi
10. Germeni aerobi, anaerobi, ischemie locala
75. Gangrena gazoasặ se caracterizata prin:
1. nevrita maxilo-faciala
2. Crepitatii gazoase, alterarea starii generale, gangrena tesuturilor vecine
3. Deteriorarea rapida a starii generale, crepitatii gazoase si gangrena
4. gangrena masiva si extensiva a tesuturilor, crepitaţii gazoase si o alterare rapidặ a starii generale
5. crize convulsive
6. epilepsie
7. Alterarea starii generale, crepitatii, gangrena
8. Gangrena, crepitatii gazoase
9. blocarea sinapselor inhibitorii la nivelul maduvei spinarii si trunchiului cerebral, nevrita maxilo-facialặ şi crize
convulsive
10. blocarea sinapselor inhibitorii la nivelul maduvei spinarii si trunchiului cerebral
76. Anatomopatologic gangrena gazoasặ se caracterizeazặ prin:
1. celulitặ, miozitặ, nevrita maxilo-facialặ, leziuni ale neuronilor inhibitori la nivelul mặduvei spinặrii si
trunchiului cerebral
2. Tromboze, flictene si gangrena tisulara
3. Miozita, celulita si troboze vasculare
4. Celulita si miozita gangrenoasa
5. nevrita maxilo-faciala
6. leziuni ale neuronilor inhibitori la nivelul mặduvei spinặrii si trunchiului cerebral
7. Nevroza faciala
8. leziuni ale neuronilor inhibitori la nivelul maduvei spinarii si trunchiului cerebral şi nevrita maxilo-facialặ
9. celulita gangrenoasa, miozita gangrenoasa şi alte leziuni (tromboze vasculare, flictene tegumentare pline cu
lichid brun rosietic, fetid, infarcte viscerale)
10. Flictene brune, miozita si flictene gangrenoase
77. Clinic gangrena gazoasặ prezinta:
1. spasmul muschiilor cardiaci
2. spasmul muschiilor respiratori (spasmul glutei induce stopul respirator)
3. stare generala de intoxicatie nervoasặ (nevralgie, insomnii, greturi), crize convulsive
4. contractii musculare generalizate ale muschilor striaţi, deshidratare, fotofobie, disfagie
5. Tegumente edematiate, secretie bruna, eliminare de bule gazoase
6. contractii musculare declansate de stimuli acustici, luminosi, mecanici
7. Tegumente palide, edem local, secretie fetida
8. Crepitatii gazoase, tegumente edematiate, tegumente marmorate
9. Bule gazoase, secretie brun-roscata, edem, tegumente cu amprenta pansamentului
10. tegumente palide, edematiate, marmorate (pastreaza amprenta pansamentului), edem local accentuat,
secretie murderặ, brunặ-fetidặ, crepitatii gazoase (prin plaga se elimina bule gazoase);
78. Tratamentul chirurgical în gangrena gazoasặ include:
1. Text răspuns
2. incizii la nivelul regiunilor infectate, excizii ale ţesutelor necrozate, incluzând, când se impune amputatia cu
sutura bontului şi administrare de ser antigangrenos
3. incizii, excizii, hemostaza, sutura primara şi ser antitetanic
4. Text răspuns
5. Text răspuns
6. incizii de degajare incluzând si aponevroza, debridare larga,excizii minutioase, amputatia cu bont deschis şi
administrare de ser antigangrenos
7. incizii, excizii, hemostaza, sutura primara şi ser antigangrenos
8. incizii, excizii, hemostaza, sutura secudara
9. Text răspuns
10. incizii, excizii, hemostaza, sutura primara
79. Tetanosul este o infecţie chirurgicalặ produsặ de:
1. asociere microbianặ între bacterii şi fungi cu slab potenţial patogen
2. asociere microbiana între Actinomyces şi Bacteroides în condiţiile ischemiei locale
3. asociere microbianặ între bacterii şi fungi cu înalt potenţial patogen în condiţiile ischemiei locale
4. asocierea microbiana între germeni aerobi (streptococ…) şi Clostridium tetani în condiţiile ischemiei locale
5. Lipsa vascularizatiei combinata cu Streptococ si Clostridium
6. asociere microbianặ între Actinomyces,Bacteroides şi germeni aerobi în condiţiile ischemiei locale
7. asociere microbiana între bacterii aerobe cu înalt potenţial patogen
8. Germeni anaerobi si aaerobi suprapusi peste ischemia locala
9. Vascularizatie locala minora,combinata cu Clostridium si Streptococ
10. Asociere Streptococ, Clostridium si ischemie locala
80. Tetanosul se caracterizata prin:
1. blocarea sinapselor inhibitorii la nivelul trunchiului cerebral
2. senzatie de tensiune la nivelul plagii tetanigene (pacientul acuzặ cặ îl strange pansamentul)
3. pacientul acuzặ cặ pansamentul este larg
4. la nivelul inoculặrii bacteriene tegumentele sunt palide, edematiate, marmorate (pastreaza amprenta
pansamentului)
5. la nivelul inoculặrii bacteriene apare edem accentuat, secretie murdara, bruna-fetida şi gaze
6. Blocarea sinapselor inhibitorii ale maduvei spinarii
7. blocarea sinapselor inhibitorii la nivelul maduvei spinarii si trunchiului cerebral
8. Sinapsele inhibitorii de la nivelul maduvei spinarii si trunchiului cerebral blocate
9. gangrena masiva si extensiva a tesuturilor, crepitaţii gazoase si o alterare rapidặ a starii generale
10. maduva spinarii si trunchiul cerebral cu sinapse blocate
81. Sporul titanic cantonat la nivelul unei plặgi tetanigene dặ naştere unei forme vegetative în:
1. 4-7 zile
2. 6 ore
3. 2 ore
4. 48 ore
5. O saptamana fara o zi
6. 180 minute
7. 24 ore
8. 21600 secunde
9. 14-17 zile
10. ¼ de zi
82. Clinic, în perioada de stare, tetanosul prezinta:
1. Musculatura striata contractata de stimuli intensi, deshidratare, febra
2. tegumente palide, edematiate, marmorate (pastreaza amprenta pansamentului), edem local accentuat,
secretie murderặ, brunặ-fetidặ, crepitatii gazoase (prin plaga se elimina bule gazoase)
3. nevrita maxilo-faciala si pierderea involuntara a urinei
4. stare generala grava, de intoxicatie, adinamie, astenie, deshidratare, crize de grand mal
5. contractii musculare generalizate ale muschilor striaţi declansate de stimuli acustici, luminosi, mecanici,
febra, deshidratare, fotofobie, disfagie
6. Febra, deshidratare, fotofobie, disfagie
7. Contractii generalizate ale muschilor striati declansate de orice stimuli
8. nevrita maxilo-faciala si pierderea involuntara a materiilor fecale
9. stare de soc toxico- septic
10. Deshidratare, febra, contractiile musculaturii striate
83. Tratamentul tetanosului constặ în:
1. Tratament corect al plagilor si rapel
2. incizii, excizii, hemostaza, sutura primara şi ser antigangrenos
3. Imunizare antitetanica si tratarea plagilor
4. incizii la nivelul regiunilor infectate, excizii ale ţesutelor necrozate, incluzând, când se impune amputatia
membrului infectat şi obligatoriu vaccinare anti H-1 L-1
5. incizii de degajare incluzând si aponevroza, debridare larga, excizii minutioase, chiar amputatia membrului
infectat şi obligatoriu, vaccin antistafilococic
6. Imunizare activa +/- pasiva antitetanica, urmata de tratarea medico-chirurgicala a plagilor
7. Tratament spefific al leziunulor si imunizare obligatorie
8. tratament medico-chirurgical corect al tuturor plagilor la care se adaugặ obligatoriu imunizarea activặ
antitetanicặ (rapel) şi când se impune, imunizarea pasivặ antitetanica
9. tratament medico-chirurgical corect al tuturor infrctiilor
10. tratament medico-chirurgical corect al tuturor plagilor
84. Vaccinarea antitetanicặ obligatorie se practicặ:
1. la copil, dupa o schema precisa
2. la copil cu o schema precisa
3. la copil, dupa un grafic exact
4. la toţi pacienţii diagnosticaţi cu HTA
5. la cei mici, dupa o schema precisa
6. la batrâni cu tare biologice importante
7. la varsta frageda, cu o schema precisa
8. la pacienţi diagnosticaţi cu SIDA sau cancere cu diverse localizari
9. la toţi pacienţii diagnosticaţi cu diabet zaharat
10. la pacienţi cu imunitatea scazuta
85. La o persoanặ nevaccinatặ (sau care nu ştie dacặ a fost vaccinatặ) care prezintặ o plagặ i se administreazặ:
1. 0,5 ml ATPA i.m. dupặ traumatism, urmatặ de alte doua doze la 14 zile si 28 de zile si 0,5 ml ATPA i.m. dupặ
un an de zile
2. o dozặ (0,5 ml ATPA i.m) imediat dupặ producerea plặgii şi o altặ dozặ (0,5 ml ATPA i.m.) dupặ un an de zile
de la producerea plặgii
3. o doza imediat dupa producerea plagii, urmata de o alta doza (0,5 ml ATPA i.m) dupa 14 zile de la producerea
plagii
4. o doza (0,5 ml ATPA i.m) imediat dupa producerea plagii
5. o doza dupa 14 zile şi o alta doza dupa 28 de zile de la producerea plagii: (0,5 ml ATPA i.m).
6. o doza imediat dupặ producerea plặgii, urmatặ de alte doua doze la 1 si 2 saptamani si inca o doza dupặ un an
7. o fiola ATPA i.m. imediat dupặ producerea plặgii, urmatặ de alte doua fiole (dupặ 14, respectiv 28 de zile) si
inca o fiola ATPA i.m. dupặ un an
8. 1 ATPA i.m. imediat dupặ producerea plặgii, urmatặ de 2 ATPA (la 14 si 28 zile) si inca 1 ATPA dupặ un an
9. o dozặ (0,5 ml ATPA i.m.) imediat dupặ producerea plặgii, urmatặ de alte doua doze (dupặ 14 zile, respectiv
28 de zile de la producerea plặgii) si inca o doza (0,5 ml ATPA i.m.) dupặ un an de zile de la producerea plặgi
10. 2 doze (1 ml ATPA i.m) la 2 zile dupa producerea plagii
86. Imunizarea antitetanica pasiva se face cu:
1. provaccin
2. Ser AT heterolog sau Imunglobulina umana antitetanica
3. ATPA
4. Ser antitetanic heterolog
5. Polidin
6. Ser AT heterolog
7. Imunglobulina umana antitetanica
8. Vaccin polimicrobian Delbet
9. Imunoglobulina umana specifica
10. Autovaccin
87. Infecţiile nosocomiale sunt:
1. infecţii cunoscute, care apar periodic
2. Afectiuni contactate in spital, altele decat cele cu care vine pacientul
3. infecţii cu germeni asociaţi, aerobi şi anaerobi
4. Infectii intraspitalicesti
5. infecţii cu anumiţi germeni, cunoscuţi ca fiind foarte virulenţi
6. cauzate de o asociere microbiana între bacterii şi fungi
7. infectii dobândite de un pacient in timpul spitalizarii pentru o alta afectiune
8. cauzate de o asociere virala
9. Infectii pe care pacientul le contacteaza in timpul internarii
10. Infectii cu germeni de spital
88. Arteriopatiile obliterante sunt un grup de afectiuni care au in comun:
1. traumatisme vasculare
2. infecţii arteriale
3. inflamatii arteriale
4. sindrom ischemic arterial periferic
5. sindromul de ischemie arteriala periferica
6. vase arteriale periferice ischemiate
7. ischemia arteriala periferica
8. trombozele venoase
9. sindromul periferic de ischemie arteriala
10. aterotromboze venoase
89. Arteriopatiile obliterante se calsifica dupa evolutie in:
1. parietale si viscerale
2. interne si externe
3. cronice si acute
4. arteriale si venoase
5. acute si cronice
6. acute
7. mici si grave
8. mari si usoare
9. cronice
10. cronicizate si acutizate
90. Arteritele inflamatorii sunt determinate de:
1. Reumatism acut poliarticular
2. Febra tifoida
3. sinuzite
4. meningite
5. sifilis
6. droguri
7. virusuri
8. septicemii
9. boli inflamatorii: septicemii, febra tifoida, reumatism poliarticular acut, gripa, sifilis
10. traumatisme
91. Unul din facorii incriminati in aparitia arteritei este:
1. virusurile
2. nicotina
3. medicamente
4. efortul fizic
5. fumatul
6. traumatisme
7. Viciul fumatului
8. Substantele din fumul de tigara
9. alcoolul
10. Consumul de tigarete
92. Arteriopatia diabetica imbraca doua forme:
1. de tip I şi de tip II
2. de tip A si de tip B
3. Microangiopatia diabetica
4. Andiopatiile diabetice
5. Micro si macroangiopatia diabetica
6. Macro si microangiopatia diabetica
7. de tip I şi de tip B
8. infecţioasă şi noninfecţioasă
9. Macroangiopatia diabetica
10. interna si externa
93. Arteriopatia obliterantă are urmatoarele forme:
1. Virala sinonvirala
2. Arterita senila
3. Arterita juvenila
4. arterita interna si arterita externa
5. arterita juvenilă si arterita senilă
6. Inflamatia arteriala senila si juvenila
7. arterita la femei si arterita la barbati
8. infecţioasă şi noninfecţioasă
9. arteriala si venoasa
10. Arterita juvenila si senila
94. Arterita juvenilă se mai numeste:
1. Boala arterila Buerger
2. Afectiunea Buerger
3. arterita infantila
4. arterita Buerger
5. arterita Mahler
6. Boala Buerger
7. arterita van Hallen
8. Inflamatia arteriala Buerger
9. Arterita Takayashu
10. arterita Kehr
95. Din punct de vedere evolutiv, arteritele au:
1. patru stadii
2. cinci stadii
3. nu au stadii
4. Un stadiu
5. trei stadii
6. doua stadii
7. 4 stadii evolutive
8. Evolutie in 4 etapa
9. Patru etape
10. 4 etape de evolutie
96. Stadiul II al arteritei este stadiul:
1. terminal
2. Scaderea vascularizatiei la efort
3. Ischemiei datorata efortului
4. Aparitia ischemiei datorata efortului
5. gangrenei
6. median
7. ischemiei la efort
8. incipient
9. tulburarilor trofice
10. Reducerea vascularizatiei datorita efortului
97. Semnul clinic important al stadiului II in arterite este:
1. Inflamaţia
2. Claudicaţia intermittentă
3. Inceputul claudicatiei intermitente
4. Febra
5. Aparitia claudicatiei intermitente
6. tremorul
7. Stadiul claudicatiei intermitente
8. Semnul claudicatiei intermitente
9. Frisonul
10. Edemul
98. In stadiul IV, arterita are drept semn caracteristic:
1. Gangrena locala
2. Puls accelerat
3. Aparitia gangrenei
4. paloarea
5. Semne de gangrena
6. Evidentierea gangrenei
7. puls neregulat
8. febra
9. gangrena
10. edemul
99. Scaderea fluxului arterial se apreciaza prin:
1. Proba oscilometrica
2. oscilometrie
3. Efectuarea oscilometriei
4. fistulografie
5. teste de efort
6. flebografie
7. oscilometrie
8. Indicele oscilometric
9. masurarea temperaturii
10. Manevra oscilometrica
100. Perimetrul de mars reprezită:
1. distanţa parcursă până la apariţia durerii
2. apariţia gangrenei
3. distanţa până la pat
4. Numarul de pasi pana la durere
5. distanţa între două repere
6. Lungimea drumului parcurs pana la durere
7. Cati metri face pana durerea apare
8. apariţia ischemiei
9. Cat se merge pana la aparitia durerii
10. distanţa parcursa pana la vitrina
101. In arterite fumatul:
1. amână complicaţiile
2. Accentueaza boala
3. protejează pacientul
4. Protejeaza apartinatorii
5. nu are nici un efect
6. Are efect benefic
7. Permite evolutia afectiunii
8. favorizează boala
9. Este favorizant
10. previne boala
102. Tratamentul vasodilataror are efect in:
1. Urmatoarele 2 stadii dupa primul
2. stadiul VI
3. Fazele II si III
4. stadiul cu gangrena
5. stadiul II si III
6. Etapa 2 si 3
7. stadiul terminal
8. Al 2-a si al 3-a stadiu
9. stadiul IV
10. stadiul complicatiilor trofice
103. Amputatia membrului ischemic se face:
1. In tesuturi indemne
2. economic
3. In tesuturi viabile
4. In zona viabila
5. imediat lângă necroză
6. în tesut sanatos
7. estetic
8. Unde dorecte chirurgul
9. In zona sanatoasa
10. uşor de protezat
104. Tromboflebita se caracterizeaza prin două sindroame:
1. Trombo-flebitic
2. Inflamator si dispeptic
3. autoimun si alergic
4. septic si alergic
5. Flebitic si trombotic
6. inflamator si alergic
7. trombotic si flebitic
8. Cu flebite si tromboze
9. Cu tromboze si flebite
10. alergic si dispeptic
105. Tromboflebitele au cauze:
1. extravasculare, parietale si intraluminale
2. autoimmune
3. imune
4. intraluminale
5. organice si autoimune
6. vasculare si autoimune
7. septice şi autoimune
8. parietale
9. extravasculare
10. Extravenoase
106. In tromboflebita, pulsul “căţărător al lui Mahler”indică:
1. nivelul creatininei
2. instalarea obstructiei si inflamatiei
3. starea de stress
4. Aparitia inflamatiei si obstructiei
5. Efectul obstructiv si inflamator
6. recuperarea pacientului
7. nivelul leucopeniei
8. Instalarea inflamatiei
9. nivelul leucocitozei
10. Instalarea obstructiei
107. Semnul lui Homans in trmboflebita inseamna:
1. Apropierea dorsala de gamba a piciorului
2. Apropierea dorsala a piciorului de gamba
3. Flexia piciorului pe gamba
4. masurarea diurezei
5. genoflexiuni/minut
6. masurarea temperaturii
7. masurarea pulsului la pedioasă
8. flexia dorsala a piciorului pe gamba
9. Flexia dorsala pe gamba a piciorului
10. masurarea perimetrului gambei
108. Unul din factorii incriminati in aparitia tromboflebitei este:
1. insomnia
2. fumatul
3. starile depressive
4. Noxele datorate fumatului
5. nicotina
6. starile afective
7. afectiuni endocrine
8. dieta saraca în grăsimi
9. Fumul de tigara
10. Dependenta de fumat
109. Diagnosticul de certitudine in tromboflebite se stabileste prin:
1. Examen ecografic Doppler
2. manometrie
3. Eco-Doppler
4. ecografie Doppler
5. scintigrafie
6. Examinare Doppler
7. Explorare Doppler
8. radiografie
9. IRM
10. endoscopie
110. In tratamentul tromboflebitei se recomanda:
1. repaus
2. odihna
3. masaj
4. Odihna la pat
5. vibromasaj
6. antihipertensive
7. clinostatism
8. repaus la pat
9. miscarea
10. kinetoterapie
111. Tratamentul cu anticoagulante orale se face sub controlul:
1. Protrombina Quick
2. indicelui de protrombina Quick
3. antibiogramei
4. EKG
5. Valoarea indicelui Quick
6. IRM
7. colesterolului
8. Valoarea protrombinei Quick
9. ecografic
10. Indice Quick
112. Tratamentul anticoagulant este eficient atunci cand:
1. indicele de protrombina este intre 20-40%
2. pacientul este linistit
3. leucograma este normala
4. Pacientul este agitat
5. indicele de protrombina Quick este intre 20-40%
6. diureza este normala
7. dispare durerea
8. indicele Quick este intre 20-40%
9. protrombina este intre 20-40%
10. protrombina Quick este intre 20-40%
113. Varicele membrelor inferioare sunt:
1. traumatisme
2. hemoragii venoase
3. dilatatii ale venelor membrelor inferioare
4. Venele membrelor inferioare marite de volum
5. Cordoane venoase inferioare marite de volum
6. Vase membre inferioare dilatate
7. Mariri de volum ale venelor membrelor inferioare
8. edeme ale gambelor
9. tromboze ale venelor membrelor inferioare
10. hemoragii pedioase
114. Dupa etiologie, varicele se clasifica in:
1. Traumatice si mecanice
2. Secundare si primare
3. primare
4. juvenile si senile
5. inflamatorii si mecanice
6. acute si cronice
7. secundare
8. primare si secundare
9. Prime si secunde
10. inflamatorii si traumatice
115. Stadiul I al varicelor membrelor inferioare este stadiul:
1. De diminuare osteala
2. de insuficienţă ostială
3. de gangrenea
4. Scaderea eficientei osteale
5. De deficienta osteala
6. acut
7. de dilatare generalizata
8. de tromboza
9. cronic
10. Micsorarea eficientei osteale
116. Stadiul II al varicelor membrelor inferioare este stadiul:
1. de complicatii
2. de dilatare ostiala
3. De crestere a volumului axial
4. De marire axiala
5. de transpiratie
6. Marirea venei la nivelul axului
7. de tromboza
8. de ulceratie
9. de dilatare axiala
10. De dilatare venoasa axiala
117. Stadiul III al varicelor membrelor inferioare este stadiul:
1. de trombofilie
2. deficienta venoasa cronica periferica
3. Insuficienta periferica cronica
4. de insuficienta acuta
5. de dilatare ostiala
6. de insuficienta venoasa cronica periferica
7. de embolie
8. de tromboza
9. Deficienta cronica periferica
10. De insuficienta cronica periferica
118. Stadiul IV al varicelor membrelor inferioare este stadiul:
1. netratabil
2. complicatiilor
3. Tulburarilor trofice
4. dificultatilor
5. Ulcerelor varicoase
6. cronic
7. Ulcerelor trofice
8. acut
9. vindecarii
10. dilatarii ostiale
119. Proba “celor trei garouri” este utilizata in:
1. hemoragii
2. entorse
3. Dilatatii venoase membre inferioare
4. varice
5. luxatii
6. tromboflebite
7. Dilatatii volumetrice venoase membre inferioare
8. Cordoane venoase membre inferioare
9. arsuri
10. Marire de volum a venelor membrelor inferioare
120. Tratamentul chirurgical al varicelor consta in:
1. Eliminarea venelor varicoase
2. Exereza venelor varicoase
3. flebografia
4. Excizia varicelor
5. ablatia chirurgicala a venelor varicoase
6. safenectomie
7. sunt arterio-venos
8. sclerozarea chimica a venelor
9. trombectomie
10. By-pass
121. Hernia este:
1. o inflamatie a unui organ abdominal
2. O marire de volum in zona inghinala
3. O formatiune pseudotumorala in zona unui punct slab abdominal
4. O exteriorizare a unui organ din cavitatea conţinătoare
5. o torsiune a unui organ abdominal in abdomen
6. un blocaj digestiv
7. o infectie peritoneală
8. o infectie parietala
9. O marire de volum a hemiscrotala
10. o ieşire a unui organ din cavitatea conţinătoare
122. Hernia apare ca urmare a:
1. scăderea rezistenţei peretelui abdominal
2. infectiei nosocomiale
3. infectiei peritoneale
4. presiunii abdominale
5. creşterii presiunii intrabdominale si scăderea rezistenţei peretelui abdominal
6. peristalticii intestinale
7. Micsorarea rezistentei peretelui abdominal
8. creşterii presiunii intrabdominale
9. Marirea presiuni in interiorul abdomenului
10. slabiciunii peretelui abdominal
123. Unul din aceste organe nu poate hernia:
1. splina
2. intestine gros
3. ficat
4. trompa uterina
5. pancreas
6. duoden
7. vezica urinară
8. mare epiploon
9. pulmon
10. intestin subţire
124. Cel mai important semn clinic in hernie este:
1. Zona herniara in care proemina o formatiune
2. Marire de volum reductibila intr-o zona herniara
3. polidipsie
4. formaţiune pseudotumorală reductibilă într-o zonă herniară
5. durerea abdominală
6. febra
7. polakiuria
8. Marire de volum in zona unui punct slab abdominal
9. congestia
10. Formatiune pseudotumorala la un punct slab abdominal
125. Expansiunea herniară se evidenţiază la:
1. La incizie
2. La examenul clinic
3. La vizualizarea zonei herniare
4. inspectie
5. In timpul consultatiei
6. ecografic
7. radiologic
8. la palpare
9. la ascultatie
10. Inspectand zona herniara
126. Impulsiunea la tuse in hernia se evidentiaza la:
1. radiologic
2. In timpul consultatiei manuale
3. ecografic
4. inspectie
5. la ascultatie
6. La examinare manuala
7. La examenul clinic
8. digital
9. intraoperator
10. la palpare
127. Efectul strangularii organului intrasacular în hernie este:
1. Organ herniar avascular
2. Disparitia vascularizatiei organului herniat
3. Organul herniat devine necrotic
4. necroza organului herniat
5. reducerea organului herniat
6. infectia organului herniat
7. Continut herniar necrozat
8. Marirea organului herniat
9. malignizarea organului herniat
10. hemoragia organului herniat
128. Diagnosticul unei hernii se stabileşte initial:
1. clinic
2. La examenul obiectiv
3. ecografic
4. la ex. C.T.
5. radiologic
6. la ex. IRM
7. La palparea herniei
8. In timpul examenului digital
9. La examinarea clinica
10. biologic
129. Tratamentul în hernii este:
1. chirurgical
2. conservativ
3. Herniotomie clasica
4. Prin interventie chirurgicala
5. homeopat
6. cu antibiotice
7. operator
8. radioterapic
9. medical
10. laparoscopic
130. Hernia inghino-scrotală inseamnă:
1. Scrotul este ocupat de continutul herniar
2. hernia a ajuns in interstitiul muscular
3. hernia a ajuns lateroscrotal
4. hernia a ajuns la orificiul inghinal medial
5. hernia a ajuns in hemiscro- tul stang
6. hernia a ajuns la orificiul inghinal lateral
7. hernia a ajuns la baza scrotului
8. hernia a ajuns in scrot
9. hernia a ajuns in hemiscro- tul drept
10. hernia a ajuns la baza sacului
131. În evoluţia herniei, complicaţia cea mai nefastă (gravă)este:
1. ireductibilitatea la palpare.
2. retentia cronica de urină
3. incarcerarea herniară
4. Disparitia vascularizatiei organului herniat
5. retentia acuta de urină
6. Gatuirea herniara
7. Devitalizarea continutului sacular
8. Necrozarea continutului herniar
9. pierderea dreptului de domiciliu
10. strangularea herniară
132. Herniile femurale, ca frecvenţă sunt:
1. mult mai frecvente la femei decât la barbaţi
2. 3 femei fac hernia, fata de 1 barbat
3. Raport femei/barbati=1:3
4. de trei ori mai frecvente la barbaţi decât la femei
5. mult mai frecvente la barbaţi decât la femei
6. de trei ori mai frecvente la femei decât la barbaţi
7. De 3 ori mai multe femei fata de barbati
8. De 2 ori mai frecvente la barbati
9. Raport barbati/femei=1:3
10. egale ca frecventă la femei şi barbaţi
133. Herniile inghinale directe:
1. la nivelul fosetei naviculare
2. sunt determinate de un defect parietal congenital
3. se produc la nivelul fosetelor inghinale mijlocii
4. Apar datorita eforturilor repetate constant
5. se produc prin persistenţa canalului peritoneo-vaginal
6. Sunt hernii „de efort”
7. se produc la nivelul fosetelor inghinale laterale
8. sunt supranumite „de slăbiciune
9. se produc la nivelul fosetelor inghinale mijlocii şi sunt supranumite „de slăbiciune
10. se produc la nivelul fosetelor inghinale interne
134. Tratamentul herniilor abdominale strangulate:
1. tratamentul ortopedic este suficient
2. este exclusiv chirurgical
3. Herniotomie de urgenta
4. reprezintă o urgenţă majoră;
5. Seopereaza in urgenta
6. este exclusiv chirurgical si reprezintă o urgenţă majoră;
7. nu reprezintă o urgenţă chirurgicală, putand fi aplicat şi în regim de chirurgie programată;
8. tratament conservator (medical}
9. rezolvarea prin taxis este suficientă
10. tratament oncologic
135. Bubonocelul reprezintă situaţia în care sacul herniar al unei hernii inghinale se găseşte:
1. fundul sacului se găseşte la nivelul orificiului inghinal superficial
2. Baza sacului se găseşte la nivelul orificiului medial
3. sacul se afla la nivelul labiilor mari
4. la nivelul orificiului herniar profund
5. în plin canal inghinal
6. fundul sacului se găseşte la nivelul orificiului medial
7. Baza sacului se găseşte la nivelul orificiului inghinal superficial
8. la nivelul orificiului inghinal superficial se afla capatul sacului
9. la nivelul orificiului herniar lateral
10. sacul a ajuns la nivelul bursei scrotale
136. Care dintre următoarele hernii nu este caracterizată ca hernie rara:
1. hernia obturatorie
2. Hernia inghino-scrotala
3. hernia spiegelniană
4. hernia de disc
5. hernia lombară
6. Hernie hiatala
7. hernia epigastrică
8. hernia ischiatică
9. Hernia inghinala
10. Hernia ombilicala
137. Examenul clinic obiectiv al pacientului în vederea diagnosticului de hernie abdominală necomplicată:
1. formaţiune pseudotumorala la nivelul unei zone herniare a peretelui abdominal
2. Marire de volum la nivelul unei zone herniare a peretelui abdominal
3. evidentiază prezenţa unei formaţiuni la nivelul unei zone slabe a peretelui abdominal
4. se efectuează cu bolnavul numai în poziţie şezândă
5. constată impulsiune la efortul de tuse, ceea ce exclude diagnosticul
6. nu necesită explorări suplimentare
7. fixitatea formaţiunii la schimbarea poziţiei este un argument important pentru diagnosticul de hernie
8. evidentiază prezenţa unei formaţiuni tumorale la nivelul unei zone herniare a peretelui abdominal
9. Necesită explorări suplimentare
10. formaţiune pseudotumorala la nivelul unui punct slab al peretelui abdominal
138. Examenul clinic obiectiv al unui pacient cu hernie abdominală necomplicată, evidentiază urmatoarele semne
caracteristice:
1. îngroşarea tegumentului în zona herniară
2. expansiunea la efortul de tuse
3. Efortul de mictiune/defecatie duce la marirea herniei
4. prezenţa cicatricelor postoperatorii abdominale
5. impulsia şi expansiunea la efortul de tuse
6. prezenţa circulaţiei limfatice în zona herniara
7. prezenţa mişcărilor de repetaţie la nivelul peretelui abdominal
8. prezenţa circulaţiei colaterale în zona herniară
9. expansiunea la marirea presiunii intraabdominale
10. impulsia la efortul de tuse
139. Entorsa este definită ca:
1. Componente articulare a caror deplasare temporara trece de limita fiziologica
2. edem al regiunii unei articulaţi
3. Miscarea epifizelor in articulatie care depaseste fiziologicul
4. ruptură ligamentară
5. Trecerea peste limita fiziologica a deplasarii temporare a epifizelor articulare
6. leziune osoasa articulara
7. deplasarea temporară a epifizelor unei articulații dincolo de limita fiziologică
8. plaga in regiunea unei articulatii
9. Epifize articulare deplasate temporar peste pragul fiziologic
10. Ruptura musculara
140. Tratamentul entorsei medii implică obligatoriu:
1. aplicarea de antiinflamatorii locale
2. imobilizare în aparat ghipsat
3. pozitie proclivă a membrului
4. Folosirea unei orteze
5. Montarea unui ghips
6. mobilizare precoce
7. imobilizare în aparat ghipsat sau orteză
8. imobilizare în orteză
9. repaus în decubit dorsal
10. pozitie declivă a membrului
141. Entorsele grave la tineri se tratează:
1. Prin interventie operatorie
2. antiinflamatorii pe cale generală
3. artroscopic
4. infiltraţii locale cu xilină 1%
5. repaus la pat
6. Prin interventie sangeranda
7. antalgice
8. antibiotice
9. operator
10. chirurgical
142. Luxația este definită ca:
1. Epifizele ce compun articulatia pierd permanent raportul fiziologic
2. pierderea permanentă a raportului anatomic normal între epifizele ce compun o articulaţie
3. Epifizele articulatiei pierd raportul anatomic permanent
4. Disparitia raportului anatomic între epifizele unei articulaţie
5. leziuni ale părţilor moi periarticulare
6. leziune vasculara articulara
7. deformare articulară
8. leziune osoasa articulara
9. pierderea raportului anatomic între epifizele
10. o plaga in regiunea unei articulatii
143. Tratamentul complex al luxaţiei recente inseamna:
1. reducere sub anestezie, imobilizare, reeducare funcţionala
2. repaus la pat
3. imobilizare
4. Caldura locala
5. Reeducare functionala
6. Montarea unui ghips, dupa reducere, urmata de reeducare
7. anestezia regiunii articulare
8. pungă cu gheaţă local
9. reducere sub anestezie
10. reducere sub anestezie
144. Luxația recidivantă are drept cauze:
1. pacienți cu tare organice
2. Traumatisme minore repetate
3. traumatisme minime
4. sportivi
5. bătrîni
6. copilul cu vîrsta peste 10 ani
7. Laxitate ligamentara cauzata de microtraumatisme frecvente
8. Copilul sub 10 ani
9. Traumatisme numeroase de mica intensitate
10. Laxitate ligamentara
145. Fractura este definită ca:
1. Fragmentarea unui os
2. o translaţie osoasă
3. Discontinuitate osoasa
4. Ruptura unei piese osoase
5. osteoporoza
6. o soluţie de continuitate în structura unei piese osoase scheletice
7. dezorganizarea structurii osoase
8. osteopenie
9. Pierderea continuitatii osoase
10. o translaţie osoasă
146. Incidenţa maximă a fracturilor este la:
1. Barbati si femei adulte
2. agricultori
3. Persoane in campul muncii
4. femei
5. adultul activ
6. copil
7. Adulti care executa munci fizice
8. sportivi
9. Persoane adulte cu activitati multiple
10. grupa de vîrstă 5-15ani
147. Fracturile se pot produce :
1. la distanţă de locul de impact al forţei traumatice
2. pe osul patologic
3. dimineata
4. postpartum
5. la locul de impact al forţei traumatice
6. seara
7. pe mai multe segmente anatomice
8. Dupa administrarea de medicamente
9. postoperator
10. pe osul normal
148. Decolările epifizare ale copilului reprezintă:
1. Ruperea unui cartilaj
2. angularea fragmentelor osoase
3. Alunecarea pe cartilajul de crestere
4. Modificarea pozitieiepifizei pe cartilajul de crestere
5. Deplasarea epifizei pe cartilajul de crestere
6. compresia diafizei
7. Deplasarea pe cartilajul de crestere
8. alunecarea epifizei pe cartilajul de creştere
9. fractura diafizei
10. ruperea unei corticale
149. Decalajul în focarul de fractură înseamnă:
1. compresia diafizei
2. existenta unui al treilea fragment
3. Rotativa capetelor osoase
4. existenta unui al patrulea fragment
5. Modificarea prin rotatie a capetelor osoase
6. ruperea unei corticale
7. Modificarea pozitiei axiale a capetelor osoase
8. rotaţia unui fragment osos faţă de celălalt
9. ruptura periostului
10. Rotirea capetelor osoase unul fata de altul
150. Fractura deschisă inseamna:
1. Penetrarea pielii de un fragment osos
2. rupturi musculare
3. Penetrarea tegumentara de catre capetelor osoase
4. Plaga cutanata in care se observa capatele osului
5. translaţie osoasă
6. rupturi vasculare
7. rupturi avasculare
8. deplasare în focarul de fractură
9. Focarul de fractura se exteriorizeaza printr-o solutie de continuitate tegumentara
10. comunicarea focarului de fractură cu exteriorul printr-o solutie de continuitate (plaga) tegumentara
151. Fractura deschisă tip III-b presupune existenţa:
1. unei rupturi a ligamentului galben
2. unei rupturi vasculare
3. Unei fracturi
4. unei plăgi pana la 2 cm
5. Unei fragmentari osoase
6. unei leziuni osoase
7. unei plăgi peste 2cm cu contaminare microbiană
8. Unei rupturi osoase
9. unei rupturi nervoase
10. Unei solutii de continuitate osoase
152. Durerea este:
1. un semn clinic de probabilitate al fracturilor.
2. Un semn de probabilitate in examenul obiectiv al fracturii
3. un semn clinic de certitudine al fracturilor
4. un semn de probabilitate in clinica fracturilor.
5. un semn clinic specific subluxaţiei
6. un semn clinic specific fracturilor
7. un semn clinic specific entorsei
8. un semn clinic specific luxaţiei
9. un semn obiectiv de probabilitate al fracturilor.
10. Un motiv de probabilitate in fracturi
153. Ireductibilitatea fracturii se datorează:
1. Prezenta de tesuturi intre capetele osoase
2. Alte tipuri de tesuturi intre capetele osoase
3. interpoziţiei de ţesuturi intre fragmentele osoase
4. In focarul de fractura sunt prezente resturi tisulare
5. rupturii periostului
6. hidrosadenitei
7. hematomului fractural
8. Fragmentele osoase sunt despartite de alte tesuturi
9. sinovitei
10. hidrartrozei
154. Sindromul de ischemie acută localizată are drept cauză:
1. Aparitia acumulari sangvine local
2. Edematierea locala
3. Prezenta hematomului
4. deplasarea fragmentelor osoase
5. periartrita
6. artrita
7. sinovita
8. lezarea periostului
9. Prezenta edemului
10. prezenţa hematomului şi a edemului
155. Fractura iterativă se produce:
1. după traumatisme multiple
2. Pe un traiect de fractura consolidat
3. Pe o fractura veche
4. la copil
5. la bătrîni
6. Pe o fractura consolidata
7. pe un traseu vechi de fractură
8. Pe traiectul consolidat al unui fracturi
9. pe membrul opus
10. Pe membrul condrolateral
156. Care dintre următoarele tipuri de fracturi are ca indicaţie absolută tratamentul chirurgical:
1. Fractura in articulatie cu deplasare
2. Componente articulare fracturate cu deplasare
3. fractura cu încălecarea fragmentelor
4. fractura cu angularea fragmentelor
5. fractura fara deplasare
6. Articulatie cu componente fracturate cu deplasare
7. Oasele ce alcatuiesc articulatia sunt fracturate si deplasate
8. fractura metafizo-diafizară
9. fractura cu traiect articular cu deplasare
10. fractura fara incalecarea fragmentelor
157. Tratamentul pseudartrozei atrofice include obligator:
1. grefa musculara
2. grefă cutanată; mobilizarea precoce
3. Os artificial
4. Grefon osos
5. mobilizarea precoce;nu are tratament
6. Transplant osos
7. Tratament medicamentos
8. Folosirea de transplant osos
9. nu are tratament
10. grefă osoasă
158. Metoda Sarmiento presupune:
1. tratamentul escarelor
2. Tratarea pseudartrozelor
3. Ghipsul nu contine articulatiile vecine fracturii si este mulat pe zona interarticulara
4. Articulatiile vecine fracturii sunt excluse din aparatul ghipsat mulat
5. Ghips mulat interarticular
6. neglijarea tratamentului fracturii şi mobilizare precoce
7. fixarea fracturii cu broşe metalice înglobate în aparatul ghipsat
8. toaleta plăgii
9. Aparat ghipsat care exclude articulatiile alaturate
10. imobilizare în aparat ghipsat mulat fără a include articulaţiile vecine
159. Cancerele de san se clasifica in:
1. osteoame
2. Carcinoame si sarcoame
3. limfoame si epitelioame
4. maladia Paget a mamelonului
5. epitelioame si sarcoame
6. melanoame, limfoame si maladia Paget a mamelonului
7. sarcoame
8. carcinoame
9. carcinoame si melanoame
10. carcinoame, sarcoame si maladia Paget a mamelonului
160. Sunt considerate ca stari precanceroase:
1. Gastrita acuta
2. Fibroadenomul sanului
3. mastita acuta
4. tuberculoza sanului
5. metastaza sanului
6. galactoforita
7. Fibroamele adenoase ale sanului
8. Adenofibroamele mamare
9. fibroadenoamele mamare
10. Adenoamele fibroase ale sanului
161. Unul din semnele de mai jos, nu fac parte din semnele de alarma in cancerul de san:
1. dureri la nivelul sânului
2. retractie mamelonara
3. Simptomatologie dureroasa la nivelul sanului
4. scurgeri sanghinolente
5. Glanda mamare dureroasa
6. Dureri ale glandei mamare
7. asimetrie mamelonara
8. relaxare mamelonara
9. San care este dureros
10. scurgeri serosanghinolente
162. Unul din semnele de mai jos, nu fac parte din semnele de alarma in cancerul de san:
1. Tegumente mamare cu ulceratii
2. scurgeri seroase
3. scurgeri sanghinolente
4. Prezenta ulceratiilor la pielea sanului
5. asimetrie mamelonara
6. retractie mamelonara
7. ulceratie a tegumentelor sânului
8. Proces ulcerativ la tegumentul sanului
9. scurgeri serosanghinolente
10. Existenta pe san a ulceratiilor
163. Una din cauzele de mai jos este incriminata in aparitia cancerului de san:
1. sectorectomia
2. Accidentele traumatice ale sanului
3. Microtraumatismele locale
4. Loviturile sanului
5. traumatismele locale
6. Traumele sanului
7. infecţiile sistemice
8. infectiile locale
9. multiparitatea
10. alaptatul
164. Stadiu neinvaziv al cancerului de san este:
1. Orice T
2. To
3. Tumora este “in situ”
4. T1 si T2
5. T2 si T3
6. To si Tis
7. Nu se evidentiaza tumora
8. Tis
9. T3 si T4
10. Orice M
165. Stadiile invazive ale cancerului de san sunt:
1. T4
2. Orice N
3. T3
4. To si Tis
5. T1, T2, T3, T4T1
6. Orice T, cu exceptia T0 si Tis
7. T2
8. Tis si T1
9. To şi T3
10. Orice T
166. Boala Paget este un cancer al:
1. glandelor salivare
2. gurguiului
3. glandelor paratiroide
4. mamelonului
5. sfarcului
6. Ariei mamelonare
7. ganglionilor limfatici
8. glandei tiroide
9. esofagului
10. Zonei sfarcului
167. Cel mai frecvent, cancerul de san apare ca:
1. tumora solitara
2. tumori multiple
3. tumori bilaterale
4. dureri difuze la nivelul sanilor
5. Formatiune unica
6. dureri generalizate la nivelul sanilor
7. Tumora unica
8. Formatiune solitara
9. tumori ulcerate si dureroase
10. O singura formatiune
168. Cea mai frecventa forma histologica de cancer de san este:
1. limfom benign
2. epiteliomul intraductal invaziv
3. Tumora intraductala invaziva carcinomatoasa
4. limfom malign
5. carcinomul intraductal invaziv
6. carcinom cu celule in “inel cu pecete”
7. Invazie intraductala carcinomatoasa
8. hemangiopericitom
9. Invazia intraductala epiteliomala
10. colangiocarcinom
169. “Capitonajul” este manevra clinica prin care se urmareste:
1. aderenta la planul tegumentar
2. scurgerile patologice mamelonare
3. Procentul de apropiere a tumorii de piele
4. aderenta la planurile profunde
5. Apropierea de panul tegumentar
6. mobilitatea tumorii
7. adenopatia satelita
8. Gradul de aderenta la tegumente
9. Limfangita satelita
10. Procentul de aderenta tumorala la tegument
170. Manevra Tillaux urmareste:
1. mobilitatea tumorii
2. mobilitatea mamelonului
3. prezenta metastazelor
4. Mobilitatea tumorii pe planurile subiacente
7. Capacitatea formatiunii de a se mobiliza
8. limfangita satelita
9. Gradul de mobilitate a formatiunii
10. Daca tumora este mobila
171. Manevra Tillaux urmareste:
2. prezenta metastazelor
3. Gradul de fixare la aponevroza marelui pectoral
4. Procentul de fixare de marele pectoral a formatiunii tumorale
5. limfangita satelita
6. mobilitatea mamelonului
7. Cat de aderenta este tumora de aponevroza marelui pectoral
9. Cat de fixata este formatiunea la marele pectoral
10. aderenta la aponevroza marelui pectoral
172. Drenajul limfatic al sanului se realizeaza in principal catre:
1. ganglionii inghinali
2. ganglionii auriculari
3. ganglionii axilari
4. Ganglionii dni cele 5 grupe axilare
5. Ganglionii situati la nivelul axilei
6. Cele 5 grupuri ganglionare axilare
7. ganglionii epitrohleeni
8. ganglionii lomboaortici
9. ganglionii spinali
10. Grupurile axilare ganglionare de la nivelul axilar
173. In clasificarea TNM a cancerului de san, stadiul T1 semnifica:
1. Tumora mobila
2. Tumora mai mica de 2 cm diametru
3. Formatiunea mai mica de 2 cm este mobila pe planurile subiacente
4. tumora aderenta la tegument
5. tumora in situ
6. Diametrul tumorii mobile mai mic de 2 cm
7. tumora nepalpabila
8. tumora sub 2 cm, mobilă
9. tumora peste 2 cm, imobila
10. tumora fixata la torace
174. In clasificarea TNM a cancerului de san, stadiul N1 semnifica:
1. ganglioni fixaţi între ei
2. adenopatie nepalpabila
3. Ganglioni lipiţi între ei
4. ganglioni mamari interni, fixati la planurile la planurile profunde
5. ganglioni axilari homolaterali palpabili
6. ganglioni axilari homolaterali mobili
7. Metastaze palpabile
8. ganglioni axilari ipsilaterali, palpabili, mobili
9. ganglioni axilari ipsilaterali mobili
10. ganglioni axilari homolaterali (ipsilaterali),palpabili, mobili
175. In clasificarea TNM a cancerului de san, stadiul M1 semnifica:
1. Tumori metastatice la distanta
2. Formatiuni metastatice la distanta
3. tumora hemoragica
4. tumora ulcerata
5. ganglioni mamari interni palpabili
6. metastaze la distanta
7. ganglioni axilari palpabili
8. Diseminari metastatice la distanta
9. Aparitia metastazelor la distanta
10. tumora palpabila
176. Mamografia sanului presupune:
1. injectare de substanta de contrast
2. Imagistica sanului cu raze X
3. examen CT al sânului
4. Realizarea unei radiografii de san (fata+profil)
5. examen baritat al sânului
6. examen RMN al sânului
7. Radiografia sanului
8. Explorarea sanului cu raze X
9. examen ecografic al sânului
10. examen radiologic al sânului
177. Una din metodele de mai jos nu face parte din explorarile histologice al cancerului de san:
1. Proba bioptica obtinuta prin periaj
2. Biopsia ganglionara
3. sectorectomie-examen histopatologic
4. punctia cu ac subtire
5. Biopsia prin periaj
6. Obtinerea prin periaj a biopsiei
7. Recoltarea bioptica cu ajutorul periajului
8. recoltarea de produs biologic prin periaj
9. examinarea histologică a secretiei mamelonare
10. biopsia tumorala
178. Una din explorarile de mai jos nu face parte din protocolul de explorare al cancerului de sân:
1. fibroscopia
2. galactografia
3. examen IRM
4. examen CT
5. colonoscopia
6. mamografia
7. ecografia
8. flebografia
9. arteriografia
10. bronhoscopia
179. Una din explorarile de mai jos nu sunt indicate in cancerul de san:
1. Examen CT
2. galactografia
3. esogastroscopia
4. bronhoscopia
5. irigografia
6. colonoscopia
7. arteriografia
8. mamografia
9. ecografia
10. examen RMN
180. Tratamentul chirurgical in cancerul de san consta in:
1. Exereza ganglionilor axilari si a intregului san
2. ablatia sanului
3. ablaţia tumorii
4. ablatia ganglionilor axilari
5. Excizia sanului si a ganglionilor axilari
6. Indepartarea totala a sanului impreuna cu toate cele 5 grupe ganglionare axilare
7. ablatia ovarelor
8. Curatarea axilei de ganglioni + ablatia completa a sanului
9. ablatia sanului + ganglionii axilari
10. ablatia uterului
181. Nucleul de cristalizare se transformă în calcul biliar atunci când:
1. creste concentratia acizilor biliari
2. Scade concentratia grăsimilor din alimentatie
3. Se instaleaza staza biliara
4. creste peristaltica veziculei biliare
5. creste concentratia sărurilor biliare
6. Imobilitatea continutului vezicular
7. Continutul veziculei biliare este static
8. apare staza biliară
9. creste concentratia grăsimilor din alimentatie
10. Bila este in staza
182. Sindromul dispeptic biliar contine:
1. “amar in gura” matinal
2. Senzatie de “amar in gura” dimineata
3. icter + hepatomegalie
4. vărsături + scaune diareice
5. Trezirea cu gust amr bucal
6. icter + febră
7. Dimineata pacientul prezinta gust amar
8. Febra+scaune diareice
9. dureri intense tip colică biliară
10. gust amar matinal
183. Colecistita acută este o complicatie:
1. infectioasă
2. degenerativă
3. A sindromului infectios local
4. benigna
5. obstructivă
6. De natura infectioasa
7. metabolică
8. contagioasa
9. A infectiei locale
10. malignă
184. Plastronul colecistic se traduce clinic prin:
1. Zona hipocondrului drept este ocupata de o formatiune pseudotumorala
2. Palparea corpului colecistului
3. Existenta unei formatiuni pseudotumorale în hipocondrul drept
4. palparea unei formatiuni pseudotumorale în hipocondrul drept
5. Palparea fundului colecistu lui
6. In aria colecistului se palpeaza o formatiune pseudotumorala
7. icter + diaree
8. In hipocondrul drept obiectiv se evidentiaza o pseudotumora
9. colici bilare intense cu iradieri “în bară”
10. icter + pirozis
185. Colecistita acută are în principal ca semne clinice:
1. Sindrom dureros in hipocon drul drept, insotit de febra
2. prezenta de echimoze la nivelul peretelui abdominal antero-lateral
3. dureri intense în hipocondrul drept
4. icter + hepatomegalie
5. Sindro febril si dureros al hipocndrului drept
6. icter + scaune diareice hipocolurice
7. Icter+hepatomegalie
8. febră + urini hipercrome
9. febră
10. febră + dureri intense în hipocondrul drept
186. Vezicula “fragă” este o formă de:
1. Vezicula inflamata cronic sclero-atrofica
2. Colecist inflamat sclero-atrofic
3. cancer al colecistului
4. litiază a căii biliare secundare
5. litiază a căii biliare principale
6. colecistită cronică sclero-atrofică
7. Inflamatie cronica sclero-atrofica
8. colecistită acută
9. plastron colecistic
10. Colecistita sclero-atrofica
187. Hidropsul vezicular este o complicaţie:
1. mecanică
2. metabolică
3. obstructivă
4. virala
5. De natura obstructiva
6. inflamatorie
7. hematologică
8. De natura mecanica
9. infectioasă
10. Mecanico-obstructivă
188. Pancreatita acută apare ca o complicatie a litiazei biliare prin:
1. Blocarea prin calcul a ampulei Vater
2. Litiaza la nivelul ampulei Vater
3. calcul la nivelul ampulei Vater
4. Obstructia litiazica a ampulei Vater
5. tulburări metabolice
6. aparitia plastronului colecistic
7. Prezenta calculilor la ampula Vater
8. propagarea infectiei de la colecist
9. Relaxarea bruscă a colecistului
10. distensia bruscă a colecistului
189. Hidropiocolecistita apare prin:
1. Infectia acuta a unui hidrops vezicular
2. reactii scleroase la nivelul sfincterului Oddi
4. Hidrops vezicular infectat
5. Edem la nivelul sfincterului Oddi
6. infectarea unui hidrops vezicular
7. calcul blocant la nivelul ampulei Vater
8. Suprainfectarea hidropsului vezicular
9. migrarea calculilor în coledoc
10. Aparitia puroiului la un hidrops vezicular
190. Fistulele bilio-digestive “spontane” reprezintă complicatii:
1. migratorii
2. Produse prin gaurirea peretelui
3. Prin perforatie
4. inflamatorii
5. metabolice
6. perforative
7. infectioase
8. virale
9. De gaurire
10. Care duc la perforarea peretilor
191. Ileusul biliar la un pacient cu litiază biliară apare ca urmare :
1. Existentei unei legaturi de natura fistuloasa bilio-digestive
2. unei infectii supraadăugate
3. A gauririi peretilor bilio-digestivi
4. A comunicarii fistuloase bilio-digestive
5. unei fistule bilio-digestive
6. unor aderente inflamatorii din cadrul plastronului colecistic
7. unui cancer de căi biliare care complică o litiază biliară
8. Marirea cantitătii de bilă care ajunge în duoden
9. a unei perforatii bilio-digestive
10. reducerea cantitătii de bilă care ajunge în duoden
192. Colecistectomia presupune:
1. disolutia chimică a calculilor
2. excizia colecistului până la nivelul infundibulului
3. Scoaterea colecistului si a canalului cistic
4. Sanctiuna chirugicala a colecistului si a canalului cistic
5. excizia colecistului si a canalului cistic
6. litotritia extracorporeală
7. extragerea calculului din colecist
8. Indepartarea canalului cistic si a colecistului
9. litotritia endocorporeală
10. Exereza laparoscopica a colecistului si a canalului cistic
193. Litiaza secundară a coledocului are ca sursă a calculilor:
2. Vezicula biliara
3. Existenta microcalculilor i colecist
4. Microlitiaza veziculara
5. Posibilitatea migrarii acestora din vezicula biliara
6. colecistul
7. un cancer coledocian
8. calculi autohtoni – coledocieni
9. infectii repetate
10. Tulburari vasculare
194. Anclavarea calculilor la nivelul papilei duodenale produc:
1. icter mecanic
2. papiloame
3. infectie
4. Urini hipercrome in contextul icterului mecanic
5. ileus biliar
6. Tegumente icterice
7. cancer
8. flatulentă
9. Sclere si tegumente icterice in cadrul icterului mecanic
10. Sclere icterice
195. Colecistita acută gangrenoasă prin perforare în peritoneu produce:
1. peritonită biliară generalizată
2. ileus biliar
3. litiază secundară de coledoc
4. Peritonita generalizata cu punctde plecare biliar
5. pancreatită cronica
6. Peritonita de natura biliara care se generalizeaza
7. Aparitia unei peritonite biliare generale
8. icter
9. Generalizarea unei peritonite biliare
10. pancreatită acută
196. ERCP (coledocopancreatogra- fia endoscopică retrogradă) se face când se suspectează:
1. o afecţiune a canalului coledoc
2. O afectiune a coledocului
3. o pancreatită acută
4. o colecistită cronică
5. O patologie coledociana
6. un ileus biliar
7. o colecistită acută
8. O pancreatita cronica
9. O patologie coledociana
10. O modificare patologica a canalului coledoc
197. Blocarea căii biliare principale printr-un calcul determină:
1. icter
2. Patologie icterica
3. febră
4. Simptomatologie icterica
6. Sindrom icteric
7. ascită
8. Boala icterica
9. hepatită toxică
10. pericardita
198. ERCP (coledocopancreatogra-fia endoscopică retrogradă) se efectuează în caz de:
1. Calea biliara principala populata de calcul
3. Calcul in calea biliara principala
4. Hepatita acuta
5. Calcul vezicular migrat in calea biliara principala
6. litiază a căii biliare principale
7. hepatită cu virus “C”
8. Prezenta in calea biliara principala a litiazei
9. ciroză hepatică
10. ulcer duodenal penetrant în pancreas
199. În obstructiile litiazice prin “împietruirea” căii biliare principale, icterul se instalează:
1. incet
2. Pas cu pas
3. greoi
4. numai daca bolnavul face si o complicatie aseptică
5. lent
6. nu apare icter
7. dacă survine şi o infecţie cu virus “B”
8. când apare ciroza biliară
9. numai daca bolnavul face si o complicatie septică
10. domol
200. În urma exciziei colecistului:
1. se produce o inversiune a gradientului de presiune a bilei
2. dispare riscul de cancer al căilor biliare
3. Calculii se refac in calea biliara
4. Litiaza se poate genera la nivel coledocian
5. Coledocul poate gazdui o litiaza primara
6. calculii nu se refac în calea biliară
7. poate să apară o litiază primară de coledoc
8. dispare riscul aparitiei pancreatitei acute
9. In coledoc poate apare litiaza primara
10. Este posibila observarea unei litiaze coledociene
201. Imaginile hidroaerice mai puţine şi mai mari, dispuse periferic, înalte, cu diametrul mare vertical observate la
radiografia abdominală simplă sunt caracteristice pentru:
1. ocluziile colonului
2. infarctul mezenteric
3. Ocluzii la nivel colonic
4. infarctul enteromezenteric
5. Simptomatologie ocluziva colonica
6. Fenomene ocluzive la nivelul colonului
7. Colon cu fenomene ocluzive
8. subocluziile intestinale
9. ocluziile intestinului subtire
10. ocluziile vechi cu distensie abdominala importanta
202. Ocluzia intestinala prin volvulus apare mai frecvent la nivelul:
1. Segmentului sigmoidian al colonului
2. Partii sigmoidiene a colonului
3. Sigmoidului
4. duodenului
5. colonului descendent
6. colonului sigmoid
7. Colonului in portiunea sigmoidiana
8. stomacului
9. rectului
10. cecului
203. Care din urmatoarele aspecte radiologice caracterizeaza ocluzia intestinului subtire:
1. Imagini hidro-aerice in “tuburi de orgă”.
2. distenie aerica a intestinului subtire
3. imagine hidro-aerica unica, giganta
4. cateva (2-3) imagini hidro-aerice mari dispuse pe flancuri
5. imagini hidro-aerice multiple, cu aspectul de cuib de rândunică”
6. imagini hidro-aerice multiple, cu marele ax orizontal, dispuse central, luand aspectul de cuib de rândunică”
sau “tuburi de orgă”. In decubit lateral nivelele hidro-aerice apar “in trepte de scara”
7. In decubit lateral nivelele hidro-aerice apar “in trepte de scara”
8. absenta imaginilor hidro-aerice
9. Imagine “in gura de cuptor”
10. imagini hidro-aerice multiple, cu marele ax orizontal, dispuse central
204. Semnele functionale ale ocluziei intestinale sunt urmatoarele, cu exceptia:
1. poliurie
2. varsaturi
3. oprirea tranzitului pentru gaze
4. Polifagie
5. distensie abdominala
6. durere abdominală
7. Rectoragie
8. Polidipsie
9. Usturimi mictionale
10. oprirea tranzitului pentru materii fecale
205. Tomografia computerizata in diagnosticul ocluziei intestinale este indicata:
1. in cazul suspiciunii unei patologii tumorale
2. Cand fenomenul ocluziv este cauzat de o formatiune oncologica
3. Patologia tumorala este factorul declansator
4. in volvulusul intestinal
5. in ocluziile inalte, fara distensie intestinala
6. in hernia inghinală strangulată
7. Cand se banuieste o tumora
8. Atunci cand ocluzia are o cauza tumorala
9. in ocluziile joase, cu distensie intestinala
10. in toate cazurile de ocluzie intestinala
206. Care din urmatoarele enunturi nu sunt cauze de ocluzie intestinala mecanica:
1. Oprirea vascularizatiei entero-mezenterice
2. Blocarea circulatiei entero-mezenterice
3. Stoparea circulatiei entero-mezenterice
4. tumori intestin subtire
5. Cheaguri in circulatia entero-mezenterica ce intrerup vascularizatia
6. corpi străini în lumenul intestinului
7. tumori intestin gros
8. afecţiuni parietale intestinale
9. infarctul entero-mezenteric
10. compresiuni extrinseci ale intestinului
207. Despre tuseul rectal in ocluziii se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:
1. Se poate evita
2. poate constata abcesele pelviene
3. poate constata sânge
4. nu este obligatoriu
5. Nu e necesar
6. Nu trebuie facut
7. poate descoperi o tumora pelvina
8. poate constata ampula goala
9. Poate fi omis
10. poate constata ampula plina
208. Care din urmatoarele explorari paraclinice este cea mai importanta pentru diagnosticul pozitiv de ocluzie
intestinala:
1. radiografia abdominală “pe gol”
2. echografia abdominala
3. angiografia mezenterică
4. endoscopia digestivă superioara
5. radiografia abdominală simplă (“pe gol”)
6. endoscopia digestivă inferioara
7. radioscopia abdominală “pe gol”
8. radioscopia abdominală simplă
9. radiografia abdominală simplă
10. probele de laborator
209. Care dintre urmatoarele afirmatii reprezinta o caracteristică a subocluziei intestinala:
1. Se manifesta prin colici de intensitate medie
2. tranzitul pentru gaze este păstrat
3. Este o ocluzie cronică, cu evolutie mai lentă
4. Explorarea radiografica evidentiaza imagini hidro-aerice numeroase si mari
5. Reprezinta un infarct entero-mezenteric
6. Se manifesta prin distensie abdominala
7. Se manifesta prin colici de intensitate medie, distensie abdominala si intreruperea incompleta a tranzitului
( tranzitul pentru gaze este păstrat)
8. Se manifesta prin intreruperea incompleta a tranzitului
9. Este o ocluzie cronică, cu evolutie mai rapida
10. Este o ocluzie acuta cu evolutie foarte rapida
210. Ocluzia intestinala înaltă se caracterizeaza prin:
1. tranzitul pentru materii fecale si gaze încetează precoce
2. Prinde ansele jejunale pana la unghiul Treitz
3. poate fi rezultatul unui volvulus de sigmoid
4. localizare până la unghiul Treitz
5. debuteaza brusc prin varsatură fecaloidă
6. Se manifesta pe primele ense jejunale
7. rasunetul asupra starii generale apare rapid
8. rasunetul asupra starii generale apare tardiv
9. Localizare primele anse jejunale
10. localizare până la unghiul Treitz sau primele anse jejunale
211. Extravazarea de lichide ce insoteste ocluzia intestinala nu se produce in:
1. lumenul intestinal
2. peritoneu
3. pericard
4. sectorul III – “parazitar”
5. intestin
6. pleura
7. Vezica urinara
8. pulmon
9. splenic
10. Intrahepatic
212. In raport de existenta tulburarilor vasculare ocluziile pot fi:
1. ischemice
2. Cu fenomene ischemiante
3. inalte
4. ichemiante
5. acute
6. joase
7. Cu disparitia vascularizatiei
8. cronice
9. Cu diminuarea circulatiei sangvine
10. paralitice
213. Ocluziile dinamice pot fi produse prin:
1. compresiuni extrinseci
2. Afectare metabolica
3. afectiuni vasculare, volvulare
4. Metabolism dezechilibrat
5. corpi straini intralumenali
6. Dezechilibre metabolice
7. Tulburari de metabolism
8. tulburari metabolice
9. compresiuni intrinseci
10. invaginatie
214. In care categorie de ocluzii apar de la inceput tulburari de circulatie parietală a intestinului:
1. invaginare
2. Prin rotire in ax
3. în ileusul biliar
4. bride
5. tumori ocluzive
6. datorate tulburarilor metabolice
7. Prin torsiune
8. prin volvulare
9. Prin pivotare 1800 in ax
10. Prin rasucire
215. Aspectul radiologic de ocluzie este dat de:
1. prezenta nivelelor hidro-aerice
2. Aparitia nivelelor hidro-aerice
3. Identificarea de nivele hidro-aerice
4. marirea lumenului
5. îngustarea lumenului
6. aspectul de “cotor de mar ‘’
7. Existenta nivelelor hidro-aerice
8. Observarea nivelelor hidro-aerice
9. aspectul de “nisa”
10. formatiune protruzivă in lumen
216. In ceea ce priveste explorarile imagistice in ocluzii:
1. radioscopia gastro-duodenala este indicata mai ales in ocluziile joase
2. radioscopia abdominala “pe gol” poate preciza diagnosticul.
3. ecografia abdominala precizeaza diagnosticul de certitudine
4. radioscopia abdominala simplă poate preciza diagnosticul.
5. radiografia abdominala “pe gol”, poate preciza diagnosticul.
6. IRM este indicata in toate cazurile
7. endoscopia digestiva superioara poate preciza diagnosticul.
8. radiografia abdominala simplă, “pe gol”, poate preciza diagnosticul.
9. tomografia computerizata este indicata in toate cazurile
10. radiografia abdominala simplă, poate preciza diagnosticul.
217. Ocluzia joasa se caracterizeaza prin:
1. explorarea radiologica arată nivele hidro-aerice mari
2. Nivele hidro-aerice mari radiologic
3. abdomenul nu este meteorizat
4. imagistica arată nivele hidro-aerice mari
5. varsaturile nu apar
6. nu este precedata de tulburari de tranzit
7. explorarea radioscopica arată nivele hidro-aerice mari
8. intreruperea tranzitului este incompletă
9. varsaturile apar precoce
10. Nivele hidro-aerice mari pe radiografie
218. Ocluzia prin cancer colonic este mai frecventa la:
1. Formatiuni neoplazice de colon stang
2. cancerele de colon stang
3. cancerele de colon ascendent
4. Tumori de colon stang
5. cancerele de valvula ileo-cecala
6. Neoplasme ale colonului stang
7. cancerele de valvula ileo-cecala
8. cancerele de unghi colic drept
9. Colonul stang tumoral
10. cancerele de colon transvers
219. Care dintre circumstantele etiologice de mai jos determină aparitia unei ocluzii intestinale prin obstructie
(obturare):
1. volvularea unei anse intestinale
2. colica renala
3. tumori ale intestinului
4. Formatiuni tumorale intestinale
5. Cancere ale intestinului
6. Formatiunu neoplazice intestinale
7. Neoplasme ale intestinului
8. colica biliara
9. strangularea unei anse intestinale pătrunsă într-un orificiu herniar
10. invaginaţie entero-enterală
220. Ce este ileusul biliar::
1. ocluzie prin obstructie intraluminală cu calcul biliar migrat în intestin
2. atrezia congenitala a coledocului
3. Calcul biliar migrat ce produce ocluzie prin obstructia lumenului intestinal
4. ocluzia coledocului terminal printr-un calcul biliar migrat din vezicula biliara
5. Intestin blocat de un calcul biliar migrat, ce produce prin obstructie, ocluzie
6. Ocluzie cu blocare intestinala cu calcul biliar migrat
7. atrezia congenitala a colonului
8. ocluzie dinamica secundara colecistopancreatitelor acute
9. forma particulara de ocluzie functionala care insoteste colecistita gangrenoasa
10. Blocarea lumenului intestinal cu ocluzie de catre un calcul biliar migrat
221. Imaginile hidroaerice reprezinta semnul radiologic patognomonic pentru ocluziile intestinale. In ocluziile colonice,
acestea sunt:
1. lipsesc
2. rare, cu diametrul mare vertical
3. mici, paralele, dispuse centroabdominal
4. dispuse periferic, cu diametrul mare vertical
5. imagine unica localizata centroabdominal
6. rare, dispuse periferic
7. mici, verticale, dispuse centroabdominal
8. rare, dispuse periferic, cu diametrul mare vertical
9. localizate caudal. “in tuburi de orga” sau “trepte de scara”, predominant spre dreapta
10. Periferice, rare, cu axul mare vertical
222. Urmatoarea afirmatie este falsa in ceea ce priveste varsaturile din ocluziile intestinale:
1. in ocluziile inalte sunt abundente
2. initial sunt de staza, bilioase, apoi fecaloide
3. Sunt abundente in ocluziile inalte
4. Bogate cantitativ in cele inalte
5. apar precoce in ocluziile inalte
6. apar tardiv in ocluziile inalte
7. In cantitate mare la cele inalte
8. sunt insotite de greturi
9. La cele inalte sunt in volum semnificativ
10. sunt tardive in ocluziile joase
223. Identificati afirmatia falsa din urmatoarele caracteristici ale “ ileusului biliar”:
1. oprirea calculului in valva Bauhin realizeaza sindromul Bouveret
2. Stoparea calculului in valva Bauhin duce la aparitia sindromul Bouveret
3. examenul radiologic nativ poate evidentia un calcul radioopac
4. evolutia clinica este in etape successive: colică, febră, subicter, ocluzie intestinală
5. este determinat de patrunderea unui calcul biliar in tractul digestiv printr-o fistula bilio-digestivă
6. poate realiza un sindrom de ocluzie inalta
7. blocarea calculului in valva Bauhin duce la sindromul Bouveret
8. examenul IRM poate evidentia un calcul radiotransparent
9. anclavareacalculului in valva Bauhin realizeaza sindromul Bouveret
10. Un calcul blocat in valva Bauhin poate activa sindromul Bouveret
224. Disfagia reprezintă:
1. o tulburare a deglutiţiei
2. Inghitire defectuoasa
3. o tulburare a defecatiei
4. Nu poate inghiti corect
5. o tulburare a masticaţiei
6. O tulburare de inghitire
7. o tulburare a digestiei
8. o tulburare a fonaţiei
9. Deglutitie deficitara
10. o tulburare a respireţiei
225. Disfagia incompletă se manifestă pentru:
1. alimente reci
2. alimente lichide
3. Hrana in stare solida
4. Alimentatia solida
5. alimente calde
6. Solide
7. alimente fierbinţi
8. Alimentele in stare solida
9. alimente solide şi lichide
10. alimente solide
226. Disfagia paradoxală se manifestă pentru:
1. Lichide
2. alimente solide şi lichide
3. Alimentatie lichida
4. alimente reci.
5. Hrana in stare lichida
6. alimente fierbinţi
7. alimente lichide
8. Alimente calde
9. alimente solide
10. Alimente in stare lichida
227. Sialoreea reprezintă:
1. senzatie de arsura retrogastrica→cu iradiere epigastrica
2. senzatie de arsura epigastrica→cu iradiere retrosternala
3. revenirea involuntara, fara efort in cavitatea bucala a alimentelor inghitite si nedigerate
4. jena sau imposibilitatea de a inghiti alimentele reci
5. Saliva in cantitate mare, imposibil a fi inghitita
6. Secretia salivara nu poate fi inghitita din cauza cantitatii mari
7. Cantitate salivara importanta, ce nu se poate inghiti
8. revarsarea secretiei salivare abundente din cavitatea bucala, secretie ce nu poate fi inghitita
9. Secretie salivara abundenta ce nu poate fi inghitita
10. jena sau imposibilitatea de a inghiti alimentele fierbinţi
228. Regurgitaţia reprezintă:
1. revarsarea secretiei salivare abundente din cavitatea bucala, secretie ce nu poate fi inghiti
2. Alimentele din stomac revin involuntar in cavitatea bucala
3. senzatie de arsura epigastrica→cu iradiere retrosternala.
5. revenirea involuntara, fara efort in cavitatea bucala a alimentelor inghitite si nedigerate;
7. Reintoarcerea fara efort in cavitatea bucala a alimentelor
8. imposibilitatea de a înghiţi alimente lichide
9. alimentele inghitite si nedigerate se reintorc usor in gura
229. Pirozisul reprezintă:
1. imposibilitatea de a înghiţi alimente lichide
2. revarsarea secretiei salivare abundente din cavitatea bucala, secretie ce nu poate fi inghitita
4. Durere tip „arsura” epigastrica cu iradiere retrosternala
5. Iradiere retrosternala a unei „arsuri epigastrice”
7. senzatie de arsura epigastrica→cu iradiere retrosternala
8. “arsura epigastrica”cu iradiere retrosternala
9. Sintomatologie dureroasa tip „arsura” epigastrica ce iradiaza retrosternal
230. Diverticulul Zenker este:
1. diverticul de presiune datorita disinergiei muschiului cricofaringian
2. diverticul de pulsiune datorita deficientei (disinergiei) muschiului cricofaringian
3. Retractia unui nodul limfatic cervical, aderent la peretele esofagului
4. diverticul de pulsiune datorita deficientei (disinergiei0 muschiului diafragm
5. retractia cicatriciala a unui nodul limfatic mediastinal, aderent la peretele esofagului, dupa o infectie cu bacil
Koch.
6. Diverticul datorita disinergiei muschiului cricofaringian
7. diverticul de pulsiune datorita deficientei(disinergiei)muschiului constrictor superior al faringelui;
8. Diverticul datorita deficientei muschiului cricofaringian
9. diverticul de pulsiune datorita disinergiei muschiului cricofaringian
10. diverticul de tracţiune datorita deficientei(disinergiei)muschiului cricofaringian
231. Peretele diverticulului peribronşic este alcătuit din:
1. Toata structura peretelui esofagian
2. adventicea esofagului
3. toate straturile peretelui esofagian
4. Straturile peretelui esofagian
5. straturile musculare ale esofagului
6. Peretele esofagian in totalitate
7. Mucoasa esofagului
8. Tot peretele esofagian
9. .mucoasa si submucoasa esofagului
10. organele vecine ale esofagului
232. Diverticulii epifrenici sunt:
1. diverticuli de pulsiune localizati imediat deasupra strâmtorii diafragmatice a esofagului
2. Diverticuli de presiune situat deasupra frenicului
3. Existenta unor diverticuli deasupra stramtorii diafragmatice aesofagului
4. diverticuli de tracţiune localizati imediat deasupra strâmtorii diafragmatice a esofagului
5. diverticuli de pulsiune localizati iniţial posterior, apoi lateral stâng de esofagul cervical, datorita deficientei
(disinergiei) muschiului cricofaringian
6. diverticul de tracţiune prin retractia cicatriciala a unui nodul limfatic mediastinal, aderent la peretele
esofagului, dupa o infectie cu bacil Koch.
7. diverticuli de tracţiune localizati iniţial posterior, apoi lateral stâng de esofagul cervical, datorita deficientei
(disinergiei) muschiului cricofaringian
8. diverticuli de pulsiune localizati imediat deasupra diafragmului
9. diverticul de tracţiune prin retractia unui nodul limfatic cervicall
10. Diverticuli deasupra stramtorii diafragmatice a esofagului
233. Acalazia (megaesofagul) este mai frecventă:
1. la pacienţi cu afecţiuni psihice.
2. la copii
3. la femei intre 30 -50 ani;
4. la pacienţi cu afecţiuni cerebrale
5. La persoane intre 30-50 ani
6. la barbati intre 30 -50 ani
7. la adulti intre 30 -50 ani
8. la bărbaţi cu afectiuni gastrice
9. la bărbaţi şi femei peste 60 de ani
10. la barbati si femei intre 30 -50 ani
234. Acalazia (megaesofagul) se manifestă clinic prin:
1. intoleranţă digestivă severă
2. disfagie intermitentă, paroxistică şi paradoxală
3. greţuri şi vărsături matinale
4. disfagie completa
5. disfagie intermitentă şi paradoxală
6. disfagie intermitentă, paroxistică
7. Crestere ponderala importanta
8. vărsături incoercibile
9. scădere ponderală importantă
10. disfagie paroxistică şi paradoxală
235. Tratamentul acalaziei (megaesofagului) este:
1. chirurgical: esocardiomiotomia extramucoasă (Heller);
2. chirurgical
3. radioterapie
4. chirurgical: esofagectomie urmată de esofagoplastie (Gavriliu)
5. radiochimioterapie
6. Esocardiomiotomia extramucoasă
7. Tehnica Heller
8. medical cu inhibitori ai pompei de protoni
9. chirurgical: esogastrectomia urmată de esofagoplastie cu ileocolon drept
10. esocardiomiotomia Heller
236. Sunt considerate leziuni preneoplazice ale esofagului:
1. esofagita de stază
2. sindromul Plummer-Vinson
3. Gastroduodenita
4. Adolescenta
5. sindromul Barret
6. Varsta sub 40 deani
7. esofagita de reflux, sindromul Plummer-Vinson, sindromul Barret, esofagita de stază
8. Copilaria
9. Sindromul dispeptic
10. esofagita de reflux
237. Disfagie intermitentă, paroxistică şi paradoxală este caracteristică pentru:
1. Esofag marit de volum
2. stenoza postcaustică a esofagului
3. diverticulul esofagian epifrenic
4. achalazia
5. diverticulul esofagian cervical
6. megaesofagul
7. cancerul esofagului cervical
8. Marirea esofagului
9. achalazia (megaesofagul)
10. Stenoza camerei cu aer
238. Stenoza malignă a esofagului este:
1. excentrică, regulată, rigidă, constant prezentă
2. constant prezentă
3. nerelevanta
4. concentrică, regulată, rigidă, constant prezentă
5. concentrică, neregulată, rigidă, constant prezentă
6. rigidă
7. neregulată
8. excentrică
9. excentrică, neregulată, rigidă, constant prezentă
10. excentrică, regulată, rigidă, inconstant prezentă
239. Esofagoplastia după tehnica “Dan Gavriliu” în cancerul esofagului utilizează:
1. rectul
2. tub gastric, efectuat la nivelul marii curburi a stomacului
3. ileonul terminal şi colonul drept
4. colonul transvers
5. Portiune tubulara din marea curbura
6. tot stomacul
7. Tub efectuat din marea curbura
8. jejunul sub forma unei anse în “Y” à la Roux.
9. Un segment tubular obtinut utilizand stomacul (marea curbura)
10. Un tub realizat folosind marea curbura gastrica
240. Chimioterapia în cancerul esofagului:
1. este eficientă preoperator în cancerul spinocelular
2. este eficientă în cancerul spinocelular
3. Nu se foloseste
4. este singurul tratament eficient în cancerul esofagului
5. Se face in cancerul spinocelular atat inainte, cat si dupa actul chirurgical
6. este eficienta postoperator în cancerul spinocelular
7. este eficientă preoperator şi postoperator în cancerul spinocelular
8. este eficientă numai postoperator
9. este eficientă numai preoperator
10. este ineficientă şi nu se mai utilizează în cancerul spinocelular
241. Care dintre urmatorii factori denotă un prognostic mai rău pentru un pacient cu cancer al colonului:
1. istoricul de lunga durata
2. localizarea tumorii la nivelul colonului drept
3. localizarea tumorii la nivelul colonului stang
4. tipul histologic “diferentiat”
5. La persoanele tinere
6. diploidia
7. Tineri
8. varsta tanara
9. La cei aflati in primele decade ale vietii
10. La tineret
242. La un pacient cu suspiciunea clinica de cancer al colonului, evidentierea la irigografie a unei lacune corespunde:
1. unui proces inflamator colic complicat cu perforatie
2. unei diverticuloze colonice
3. Unui cancer colonic
4. unei malformaţii colonice
5. Un proces cariokinetic la nivel colonic
6. unui proces tumoral al colonului
7. Tumora de colon
8. Unei formatiuni tumorale colonice
9. unui proces patologic de vecinătatecare care comprimă peretele colonului
10. aerocolie
243. In cancerul colonului drept tabloul clinic este dominat de:
1. varsaturi
2. Sindrom anemic
3. durerile cu caracter colicativ
4. rectoragie
5. Scaderea volumului sangvin
6. anemie
7. constipatie
8. Scaderea hemoglobinei
9. Diminuarea cantitatii sangvine
10. hematospermie
244. Complicatia cea mai frecventa a cancerului colonic stang este:
1. Sindromul ocluziv
2. peritonita
3. fistula digestiva
4. Sindromul subocluziv
5. anuria
6. Fenomenul ocluziv
7. Subocluzia
8. rectoragia
9. anemia
10. ocluzia
245. In stadializarea TNM a cancerului de colon, categoria T2 semnifica:
1. tumora cu extindere la structurile vecine
2. tumora cu extindere la musculatura
3. tumora cu fistula manifesta
4. Proces cariokinetic cu extindere la musculatura sau seroasa
5. tumora cu extindere la musculatura sau seroasa
6. tumora limitata la mucoasa
7. tumora limitata la mucoasa sau submucoasa
8. tumora limitata la submucoasa
9. formatiune cu extindere la musculatura sau seroasa
10. tumora cu extindere la seroasa
246. Diseminarea limfatica a cancerului de colon:
1. poate sa nu afecteze ganglionii epi si paracolici
2. Nu are efect
3. depinde de dimensiunea si existenta complicatiilor tumorii
4. poate ocoli ganglionii paracolici
5. este cea mai rara modalitate de extindere
6. poate ocoli ganglionii epi si paracolici
7. depaseste cu 10 cm limita macroscopica a tumorii
8. este responsabila de metastazarea in rinichi, oase, ovar
9. poate ocoli ganglioniiepicolici
10. poate evita ganglionii epi si paracolici
247. Tratamentul de electie al cancerului de colon si rect este:
1. chimioterapia
2. Cu ajutorul interventiei chirulgicale
3. Operator
4. ligatura peroperatorie a arterei hepatice
5. chimio+radioterapia
6. chirurgical
7. radioterapia
8. hormonal
9. Prin intermediul sanctiunii chirurgicale
10. Prin exereza operatie
248. Urmatorii factori constituie conditii predispozante pentru aparitia cancerului de colorectal, cu exceptia:
1. ureterosigmoidostomia
2. polipoza adenomatoasa familiala
3. consumul excesiv de vegetale
4. Alimentatia bogata in vegetale
5. Excesul de fibre vegetale
6. iradierea pelvina
7. tumorile viloase
8. Aportul vegetal in exces
9. Dieta excesiv vegetariana
10. rectocolita ulcero-hemoragica in antecedente
249. Cea mai frecventa de manifestare a cancerului de colon stang este:
1. icter
2. modificari de tranzit intestinal
3. Trazit intestinal defectuos
4. Tranzit intestinal alterat
5. tulburari de tranzit intestinal
6. subicter
7. durerea abdominala
8. tromboflebite migrante
9. Dereglari ale tranzit intestinal
10. melena
250. Precizati care din factorii de mai jos nu este incriminat in etiologia cancerului de colon:
1. Semnele de boala ulceroasa in antecedente
2. antecedentele de boala ulceroasa
3. tumorile viloase
5. Simptomatologia de boala ulceroasa in antecedente
6. Boala ulceroasa anterioara
7. Boala ulceroasa in antecedente
8. regimul alimentar sarac in fibre celulozice, bogat in grasimi animale
9. RUH (rectocolita ulcero-hemoragica) in antecedente
251. Care complicatie enumerata mai jos nu caracterzeaza evolutia locala a bolii neoplasmului cu localizare la nivelul
colonului:
1. infectia peritumorala
2. ocluzia intestinala
3. Excesul de vegetala
4. abcese hepatice
5. Tranzit normal
6. fistulele colonice externe
7. fistulele colonice interne
8. Patologie ulceroasa gastrica
9. Abcesele renale
10. peritonita generalizata
252. Rezectia de colon transvers implica ligatura:
1. vaselor colice medii
2. vaselor colice drepte
3. Vascularizatiei colice medii
4. vaselor mezenterice superioare
5. Vaselor renale
6. Arteelor colice medii
7. vaselor mezenterice inferioare
8. Venelor colice medii
9. Colicelor medii
10. vaselor colice stangi
253. In cancerele colonului infiltratia carcinomatoasa a fundului de sac Douglas poate fi decelata prin:
1. ascultatie
2. Tuseu tectal
3. introspectie
4. percutie
5. Examen digital intrarectal
6. Tapotament
7. Tuseu rectal si vaginal
8. Examen digital intravaginal
9. inspectie
10. Tuseu vaginal
254. Neoplasmul de intestin gros la persoanele sub 40 ani este:
1. obisnuita
2. rara
3. foarte frecventa
4. Aproape inexistenta
5. foarte rară
6. Infima
7. Extrem de rara
8. Exceptionalde rara
9. uzuala
10. frecventa
255. In forma stenozanta, cancerul colorectal este cel mai frecvent in:
1. Colon transvers
2. Rect
3. Partea descendenta colonica
4. Cec
5. colon descendent
6. Portiunea descendenta a colonului
7. Sectiunea descendenta a colonului
8. Zona descendenta colonica
9. Colon ascentent
10. sigmoid
256. In forma coloida, mucipara a cancerului colorectal, leziunile sunt localizate mai frecvent pe:
1. Cec
2. rect
3. segmentul rectosigmoidian
4. sigma
5. sigmoid
6. descendent
7. Portiunea ascendenta
8. cec si ascendent
9. Ascendent
10. Zona cecului
257. Sub ce formă se manifestă hemoragia la bolnavii cu cancer de colon sigmoid sau cu localizare la nivelul jonctiunii
rectosigmoidiene in urgenţă:
1. Sange proaspat exteriorizat ca prin anus
2. gingivoragie
3. melena
4. hemoptizie
5. hemoperitoneu
6. rectoragii cu sange proaspat
7. Scurgeri sangvine anale de sange proaspat
8. hematemeza
9. Eliminari rectale de sange proaspat
10. Evacuari de sange proaspat anal
258. In stadializarea TNM, a cancerului de colon, T3 semnifica:
1. Grasimea din vecinatatea tumorii este invadata de procesul cariokinetic colonic
2. tumora limitata la mucoasa si submucoasa
3. tumora cu extindere la musculatura
4. tumora se extinde la grasimea adiacenta
5. tumora limitata la musculatura
6. Tumora invadeaza tesuturile adiacente colonului si grasimea pericolonica
7. Tesuturile invecinate sunt invadate de tumora colonica
8. tumora se extinde la tesuturi adiacente colonului
9. tumora cu extindere la seroasa
10. tumora limitata la mucoasa
259. Selectati afirmatia adevarata care caracterizeaza categoria N1 a cancerului colonului, conform sistemului TNM:
1. Tumora primara limitata la mucoasa si submucoasa
2. metastaze ganglionare epi/paracolice evidentiate anatomopatologic
3. examenul histopatologic nu evidentiaza metastaze ganglionare
4. Anatomopatologic se evidentiaza ganglioni metastatici paracolici
5. nu se evidentiaza metastaze ganglionare
6. metastaze ganglionare epicolice evidentiate anatomopatologic
7. metastaze ganglionare paracolice evidentiate anatomopatologic
8. Ganglionii epicoloici sunt metastazati dpdv anatomopatologic
9. imposibilitatea aprecierii starii limfonodulilor
10. prezenta de limfonoduli localizati difuz la explorarea chirurgicala a abdomenului
260. Selectati afirmatia adevarata care caracterizeaza categoria T4 a cancerului colonului, conform sistemului TNM:
1. Procesul cariokinetic prinde organele vecine
2. tumora primara extinsa la structurile (tesuturile) imediat adiacente colonului
3. tumora primara cu extensie la mucoasa sau seroasa
4. Tumora invadeaza organele vecine
5. tumora primara limitata la mucoasa si submucoasa
6. Organele din vecinatate sunt invadate de tumora
7. Local formatiunea se extinde la organele din vecinatate
8. tumora primara limitata la mucoasa
9. tumora cu invazie locala extinsa la organele vecine
10. tumora primara limitata la mucoasa si submucoasa
261. Precizati care din factorii de mai jos nu sunt incriminati in etiologia cancerului colonului:
1. dieta saraca in grasimi amimale si bogata in fibre celulozice
2. Tumorile viloase
3. Dieta bogata in fibre celulozice
4. Grasimi animale in cantitate redusa
5. dieta saraca in grasimi amimale
6. Consumul excesiv de vegetale
8. dieta bogata in grasimi animale
9. regimul alimentar sarac in fibre celulozice
262. Care este aspectul clinic care nu aduce pacientul cu cancer al colonului in urgenta:
1. fistulele digestive externe
2. ocluzie intestinala
3. hemoragia digestiva
4. fistulele digestive interne
5. Cresterea temperaturii corporale
6. febra
7. subfebrilitatea sau febra
8. subfebrilitatea
9. Valori termice corporale scazute
10. peritonita
263. Complicatia care nu caracterizeaza evolutia locala a neoplasmului cu localizare la nivelul colonului este:
1. abcese splenice
2. Multiple abcese la nivelul splinei
3. tromboza teritoriului port
4. peritonita generalizata
5. Prezenta in splina a abceselor
6. infectia peritumorala cu reactie sclerolipomatoasa
7. Formatiune splenica (abces)
8. Existenta de abcese splenice
9. fistulele cronice interne
10. fistulele cronice externe
264. Cancerul colonului descendent si sigmoid se complica cel mai frecvent cu:
1. Tulburrari psihice
2. Diminuarea diametrului colonic
3. stenoza
4. Lumenul colonic se stenozeaza
5. Micsorarea lumenului colonului
6. abces paraneoplazic
7. Ingustarea lumenului
8. tulburari dispeptice
9. metastazarea
10. hemoragia
265. Metoda cea mai eficienta pentru diagnosticul cancerului de colon şi rect este:
1. radiografia abdominală pe gol
2. pasajul baritat eso-gastro-duodenal
3. Efectuarea unui examen scopic colonic
4. colonoscopia
5. Examenul endoscopic al colonului
6. Imagistica prin colonoscopie
7. urografia
8. Vizualizarea endoscopica
9. ecografia
10. histerosalpingografia
266. Complicatia cea mai frecventa in cancerul de colon stang este:
1. perforatia
2. metastazare hepatica
3. Aparitia ocluziei
4. Fistula interna
5. Existenta semnelor ocluziei
6. Sindromul ocluziv
7. Fenomenele ocluzive
8. ocluzia
9. fistula externa
10. hemoragia
267. Sangerarea produsa de un cancer rectal este aproape constant exprimata prin:
1. Sangele proaspat imbraca bolul fecal
2. hematokezis
3. Bolul fecal are sange proaspat la suprafata
4. sange proaspat care se aseaza pe suprafata bolului fecal
5. Sange rosu aderent pe bolul fecal
6. striuri sanguinolente
7. melena
8. Existenta sangelui rosu pe bolul fecal
9. sange vechi amestecat cu cheaguri
10. hemoptizie
268. Cancerul de rect apare mai rar la tineri si are:
1. prognostic mai bun fata de varstnici
2. sanse mai rele decat la varstnici
3. Raspuns mai rau la tratament ca la varstnici
4. prognostic mai rău fată de varstnici
5. Fata de varstnici un prognostic rezervat
6. evoluţie mai lentă fata de varstnici
7. răspuns mai bun la tratament fata de varstnici
8. prognostic similar cu pacientii varstnici
9. Evolutie mai rea ca la varstnici
10. Nu are prognostic
269. Extinderea cancerului rectal pe cale limfatica incepe in momentul:
1. tumora invadeaza vezica
2. tumora invadeaza ganglionii pericolici
3. tumora invadeaza ganglionii mezorectului
4. aparia invazia limfonodulilor de la originea arterei mezenterice superioare
5. tumora invadeaza reteaua limfatica submucoasa si ulterior pe cea perirectala (apoi ganglionii mezorectului)
6. Tumora invadeaza ganglionii submucosi si perirectali
7. tumora invadeaza reteaua limfatica perirectala
8. tumora invadeaza reteaua limfatica submucoasa
9. tumora invadeaza seroasa
10. tumora invadeaza vasele sangvine parietale
270. Cel mai frecvent cancerul rectal dă metastaze:
1. In plina masa hepatica
2. La nivel hepatic
3. tiroidiene
4. peritoneale
5. In ficat
6. cerebrale
7. La nivelul ficatului
8. hepatice
9. osoase
10. musculare
271. Tratamentul de elecţie in cancerul rectal este:
1. Operator
2. radioterapia radicala
3. Ligatura arterei ce alimenteaza tumora
4. tratamentul chirurgical
5. Prin sanctiune chirurgicala
6. radioterapia paleativa
7. Prin exereza operatorie
8. tratamentul local: electrocoagularea tumorii
9. Exclusiv prin interventie chirurgicala
10. chimioterapie
272. Cailele importante ale extinderii cancerului de rect sunt urmatoarele, cu exceptia:
1. peritoneala
2. locala
3. Sistemului arterial
4. limfatica
5. arterelor
6. Prin intermediul vaselor arteriale
7. Loco-regionala
8. arteriala
9. venoasa
10. Prin artere
273. Tratamentul chirurgical al guşilor tiroidiene nu este obligatoriu în:
1. Gusi simple
2. In forma simpla a gusei
3. In forma complicata a gusei
4. Guşi difuze compresive
5. Gusi necomplicate
6. Guşi suspecte de malignizare
7. Gusi basedowifiate
8. Gusi nodulare
9. gusi simple necomplicate
10. Guşi polinodulare
274. Patologia tiroidiana include:
1. Boala Paget
2. Boala Adison
3. Boala Basedow
4. Boala Cushing
5. Boala Basedow-Graves
6. Boala Dupuytren
7. Boala tiroidiana autoimuna
8. Tiroidita autoimuna
9. Boala Graves
10. Boala Van-Houten
275. Complicaţiile guşii tiroidiene nu includ:
1. Fenomene spasmofilice
2. Degenerescenţa malignã
3. spasmofilia
4. Strumita
5. Tetania
6. Degenerare maligna
7. Hemoragiile interstiţiale
8. Fenomenele tetanice
9. existenta tetaniei
10. Hipertiroidiile
276. Urmãtorii factori de mediu sunt implicaţi în etiopatogenia guşii tiroidiene exceptand:
1. Cefaleea
2. Surmenajul
3. Anumite defecte enzimatice care perturbã metabolismul iodului
4. Ereditatea
5. Stressul
6. Durerile articulare
7. tetania
8. Carenţa relativã sau absolutã a iodului din sol
9. Carenţa relativã sau absolutã a iodului din apã
10. Carenţa relativã sau absolutã a iodului din apã si sol
277. Tratamentul profilactic al guşilor:
1. Este indicat în regiunile endemice
2. Constã din hormonoterapie substitutivã
3. Nici una dintre variante nu este corectã
4. Presupune tiroidectomia subtotalã
5. Este practicat in zonele endemice
6. Presupune tiroidectomia totala
7. Presupune lobectomia
8. Este preferat in zonele endemice
9. Se practica in zonele endemice
10. Este esential in ariile endemice
278. Hipertiroidiile reprezinta:
1. Leziunule morfologice generate de cresterea hormonilior tiroidieni
2. Ansamblul leziunilor morfoclinice datorate carentei de calciu
3. Ansamblul leziunilor difuze sau focale produse de infecţii virale ale glandei tiroide
4. Afectiunile morfologice induse de marirea secretiei hormonilor tiroidieni
5. Modificarile produse de cresterea hormonilor tiroidieni
6. Leziunile aparute din marirea secretiei tiroidei
7. Afectiuni ale glandei tiroide de etiologie bacteriana
8. Leziuni tiroidiene generate de un proces kariochinetic local
9. Afectiuni ale glandei tiroide de etiologie virala
10. Ansamblul leziunilor morfoclinice produse de cresterea secretiei hormonilor tiroidieni
279. Oftalmopatia specific tireotoxică include:
1. leziuni scleroconjunctivale, e-dem palpebral,atrofie retiniana
2. exoftalmie, edem palpebral, diplopie
3. cecitate, leziuni sclero-corneene, cataracta senila
4. edem palpebral, diplopie
5. icter scleral, exoftalmie, ptoza palpebrala
6. diplopie
7. exoftalmie
8. ictre scleral, retinopatie hipertrofica
9. edem palpebral
10. atrofia nervului optic
280. Manifestarile genitale întâlnite în hipertiroidism:
1. eclampsie, infantilism genital, hipogonadism
2. Azoospermie, menometroragii
3. Ciclu menstrual rar
4. Menstre rare si scurte
5. >90 zile fara menstra
6. infantilism genital, agenezie genitala
7. azoospermie, dispareunie, infantilism genital
8. oligomenoree
9. hipermenoree, meno-metroragii, infantilism genital
10. Fenomene de oligomenoree
281. Clinica hipertiroidiilor exclude:
1. Rectoragia
2. Oftalmopatia tireotoxica
3. Hemiplegia
4. Hemoptizia
5. oligomenoree
6. hematuria
7. Suferintele neuromusculare
8. Hipertrofia tiroidiana – vizibila si palpabila
9. Tulburarile cardiovasculare
10. Tetraplegia
282. Diagnosticul paraclinic al cancerului tiroidian nu include:
1. Masurarea presiunii venos centrale
2. Arteriografia
3. biopsia extemporanee
4. pH-metria
5. Miometria
6. Radiografie toracica
7. encefalograma
8. Examen C.T al tiroidei
9. Ecografie tiroida
10. Scintigrama tiroidiana
283. Terapia complementară in cancerul tiroidian nu include:
1. embolizarea
2. Terapie hormonala: tiroxina 220μg/zi
3. Terapia prin trombozare
4. Chimioterapia
5. Iod radioactiv
6. Crioterapia, embolizarea
7. Terapia prin frig
8. Crioterapia
9. cobaltoterapie
10. Iradiere cervicala
284. Urmãtoarele entitãţi nu sunt însoţite clinic de hipertiroidie:
1. Boala Graves
2. Guşa multinodularã toxicã
3. Boala Basedow
4. Adenomul tiroidian
5. Nodulul toxic tiroidian
6. Tumora tiroidiana adenocarcinomatoasa
7. Carcinomul tiroidian
8. Adenomul toxic Plummer
9. Adenocarcinomul tiroidian
10. Formatiunea cariokinetica adenocarcinomatoasa
285. Clasificarea perionitelor se face în:
1. peritinită secundară
2. Fungica
3. Tetanica
4. Tuberculara
5. peritonită cronică
6. peritonită acută
7. peritonită acută, cronica, primara, secundara
8. peritonită primară
9. Virala
10. hormonala
286. Căile de infectare peritoneală sunt reprezente de:
1. perforaţie internă
2. Musculara
3. perforaţie internă si externa
4. Cerebrala
5. endoluminala
6. Digestiva
7. Aeriana
8. pe cale hematogenă
9. perforaţie externă
10. prin difuziune limfatică
287. Anatomia patologică a peritonitelor se traduce prin:
1. modificări ale seroasei peritoneale
2. Aparitia hemoptiziei
3. Aparitia colicii biliare
4. Apare revarsatul peritoneal, exudatului mucofibros, false lor membrane, seroasa peritoneala modificata
5. Apare exudatul mucofibrinos
6. Aparitia rinitei
7. apariţia revărsatului peritoneal
8. Aparitia colicei renale
9. Aparitia hematemezei
10. apariţia de false membrane
288. Ileusul intestinal (legea lui Stockes) înseamnă:
1. Paralizia intestinala a musculaturii netede
2. aerocolie
3. Intestinul are paralizata musculatura neteda
4. paralizia musculaturii striate a intestin.
5. spasm intestinal
6. paralizia musculaturii netede a intestinului
7. perforaţia ileonului
8. Perforatia rectului
9. Pareza musculaturii intestinale
10. Musculatura intestinala neteda paralizata
289. Triada Dieulafoy este caracterizată prin:
1. durere vie abdominală, contractură abdominală generalizată, hiperestezie cutanată, abolirea reflexelor
cutanate abdominale
2. vărsături
3. abolirea reflexelor cutanate abdominale
4. durere vie abdominală, abdomen meteorizat, pliu cutanat absent
5. constipaţie, diaree
6. durere vie abdominală, hiperestezie cutanată, diaree, constipaţie
7. contractură abdominală generalizată
8. hiperestezie cutanata
9. durere vie abdominală
10. abdomen de lemn, hiperestezie cutanată, constipaţie, diaree
290. Diagnosticul diferenţial al peritonitei acute se face cu:
1. Colica biliara
2. Infarctul entero-mezenteric, hemoperitoneul, ocluzia intestinala, pancreatita acuta
3. mediastenita
4. infarctul entero-mezenteric
5. Colica renala
6. ocluzia intestinală
7. hemoperitoneul
8. Infarctul miocardic
9. Hemopericard
10. pancreatita acută
291. Examenul local în peritonita acută relevă:
1. la inspecţie abdomenul este mobil
2. la palpare: “abdomen de lemn”
3. la percuţie: sunetul “clopoţelului” este pozitiv
4. la inspecţie abdomenul este imobil
5. abdomenul este imobil, “abdomen de lemn”, sunetul “clopoţelului” este pozitiv, linişte abdominală
6. Abdomen mobil, suplu, zgomote abdominale,
7. la ascultaţie: linişte abdominală
8. la percuţie: sunetul “clopoţelului” este negativ
9. la ascultaţie: zgomot abdominal
10. a palpare: abdomen suplu
292. Formei catarale a apendicitei acute ii corespund urmatoarele modificari:
1. Tromboza hemoroidala
2. Tegumente edematiate
3. Hipersplenism
4. Apendice congestionat
5. Hipervascularizatie a seroasei
6. Apendice si mezou congestionate, edem si hipervascularizatie a seroasei
7. Edem al seroasei
8. Circularizatie colaterala
9. hepatomegalie
10. Mezou congestionat
293. Apendicita acuta survine cu precadere:
1. La tineri si adulti intre 10 si 40 de ani
2. intre 40-60 ani
3. intre 2 si 10 ani
4. La varste intre 10 si 40 de ani
5. La persoane intre 10-40 ani
6. peste 60 de ani
7. Pacientilor intre 10-40 ani
8. peste 90 de ani
9. sub 2 ani
10. intre 10-40 ani
294. Cauza determinanta a apendicitei acute este:
1. Infectarea microbiana
2. Aparitia infectiei microbiene
3. hormonala
4. ereditara
5. infectia microbiana
6. congenitala
7. degenerativa
8. vasculara
9. Existenta unei infectii microbiene
10. Afectarea microbiana
295. Cea mai frecventa tulburare de tranzit in apendicita acuta este:
1. Incetinirea tranzitului intestinal
2. otoragia
3. melena
4. Scaune rare
5. rectoragia
6. Diminuarea numarului de scaune
7. diareea incoercibila
8. diareea sanghinolenta
9. constipatia
10. Diminuarea tranzitului intestinal
296. Expectativa sub tratament medical in apendicita acuta este acceptata in:
1. sarcina
2. Apendicita plastronata
3. apendicita acuta la batrani
4. plastronul apendicular
5. apendicita acuta retrocecala
6. apendicita acuta mezoceliaca
7. apendicita acuta si sarcina
8. Existenta plastronului apendicular
9. plastronareaapendiculara
10. Aparitia plastronului apendicular
297. Abcesul apendicular fistulizeaza cel mai frecvent in:
1. uter
2. vezica urinara
3. peritoneu
4. intestin subtire
5. Peritonita in 2 si 3 timpi
6. peritonita in 2 timpi
7. intestin gros
8. piele
9. peritonita in 3 timpi
10. La nivelul peritoneului
298. Durerea si apararea musculara in apendicita acuta retrocecala sunt localizate in:
1. unirea 1/3 externa cu 1/3 medie a liniei bispinoase:
2. punctul Lanz
3. periombilical
4. hipocondrul drept
5. In flancul drept
6. epigastru
7. hipocondrul drept
8. Punctul McBurney
9. mezogastru
10. deasupra crestei iliace drepte
299. Germenele incriminat cel mai frecvent in patologia apendicitei acute este:
1. Cresterea concentratiei de E. coli
2. stafilococus aureus
3. Infectia cu E. coli
4. clostridium perfringens
5. Modificareanumarului de E. coli
6. E. coli
7. Dezechilibrul E. coli
8. streptococul β-hemolitic
9. Clostridium dificile
10. baccilus funduliformis
300. Semnul functional cardinal al apendicitei acute este:
1. inapetenta
2. Sindromul dureros abdominal
3. greata
4. varsaturile
5. Colica abdominala
6. durerea abdominala
7. tulburarile urinare
8. tulburarile de tranzit
9. Simptomatologia dureroasa abdominala
10. Fenomenele dureroase abdominale
301. Apendicita acuta mezoceliaca se manifesta caracteristic prin una din afirmatiile:
1. polakiurie, disurie
2. durere si contractura abdominala localizata periombilical
3. Evolueaza ca o pseudoocluzie
4. Se manifesta ca si o pseudoocluzie
5. Evolutia este ca si o pseudoocluzie
6. durere subombilicala
7. Are caracter evolutiv pseudoocluziv
8. are o evolutie pseudoocluzivă
9. durere si impastare profunda subombilicala
10. durere periombilicala si varsaturi alimentare
302. Tratamentul apendicitei acute la gravide este:
1. tratament antibiotic
2. radioterapie
3. Tratament hormonal
4. Tratament operator
5. apendicectomie
6. Interventie operatorie
7. Prin interventie chirurgicala
8. tratament chirurgical
9. fizioterapic
10. tratament antinflamator
303. Indicatiile apendicectomiei profilactice sunt:
1. persoane supuse izolarii timp indelungat
2. batrani
3. gravide
4. Persoane care traiesc in zone izolate
5. Cosmonauti
6. Personalul din statiile arctice
7. Explratori
8. copil
9. tineri
10. sugar
304. Colica apendiculara se datoreste:
1. lumenului apendicelui ocupat de un corp strain
2. peristalticii accentuate
3. Peristalticii diminuate
4. lumenului apendicular blocat prin corp strain
5. Topografiei apendicelui
6. blocarea lumenului apendicelui prin corp strain
7. obliterarii lumenului apendicelui prin corp strain
8. localizarii apendicelui
9. pozitiei apendicelui
10. obstuarii lumenului apendicelui prin corp strain
305. La bolnavii peste 70 ani apendicita acuta perforeaza evoluand spre peritonita:
1. Rstr frecventa la batrani
2. este o exceptie evolutia spre peritonita
3. rar
4. Se produce cu un procent mare la batrani
5. reprezinta o evolutie frecventa la bătrâni
6. Are o frecventa mare la batrani
7. destul de rar
8. Este o evolutie frecventa la bătrâni
9. niciodata
10. este o alternativa a evolutiei apendicitei acute la batrani
306. Apendicitele retrocecale trebuie deosebite de:
1. Semne clinice urologice
2. Colica renala
3. Simptomatologie urologica
4. Boli renale
5. afectiuni ale stomacului
6. afectiuni ale intestinului gros
7. afectiuni ale intestinului subtire
8. afectiuni ale colecistului
9. afectiuni urologice
10. afectiuni pancreatice
307. Punctul dureros in apendicita descris de McBurney este situat:
1. La 10 cm de spina pubisului
2. la unirea treimii externe cu treimea medie pe linia bispinoasa
3. la intersecţia liniei spinoombilicale cu marginea muschiului drept abdominal din dreapta (la ~ 4-5 cm de
SIAS)
4. la jumatatea distantei ombilic - spina iliaca antero-superioara
5. La unirea 2/3 interne cu 1/3 externa a linie spinoombilicale
6. la ~ 4-5 cm de spina iliaca antero-superioara pe linia spinoombilicala
7. la 7-8 cm de spina iliaca
8. la intersecţia liniei spinoombilicale cu marginea muschiului drept abdominal din dreapta
9. la jumatatea liniei ombilic-spina iliaca antero-inferioara dreapta
10. Pe linia spinoombilicala la unirea 1/3 externe cu 2/3 interne
308. Punctul dureros Sonnenburg descries in apendicita acuta se afla situat:
1. Unde se intretaie linia bispinoasa cu dreptul abdominal drept
2. imediat langa spina iliaca antero-superioara dreapta
3. la jumatatea liniei bispinoase
4. la 4-5 cm de spina anterosuperioara dreapta pe linia spina-ombilic
5. La intersectia dreptului abdominal, prin marginea externa si liniei bispinoase iliace anterosuperioare
6. la jumatatea liniei care uneste spina iliaca antero-superioara dreapta cu ombilicul
7. la unirea 1/3 externe cu 2/3 interne a liniei care uneste spina iliaca antero-superioara dreapta cu ombilicul
8. la intersectia liniei bispinoase cu marginea externa a muschiul.drept abdominal drept
9. La suprapunerea marginii dreptului abdominal drept cu linia spinelor iliace anterosuperioare
10. la intersectia liniei dintre cele doua spine iliace anterosuperioare si marginea externa a dreptului abdominal
din dreapta
309. Tratamentul plastronului apendicular este:
1. exclusiv medica
2. fizioterapic
3. chirurgical doar pentru forma abcedata
4. exclusiv chirurgical
5. tratament medical de expectativa si tratament chirurgical dupa 2-3 luni
6. radioterapic
7. Antibioterapie si dupa 2-3 luni apendicectomie
8. Sanctiune chirurgicala la 2-3 luni dupa tratamentul antibiotic
9. antiinflamator
10. tratament medical de expectativa, iar in caz de rezolutie a plastronului, tratament chirurgical dupa 2-3 luni
310. Despre plaga arsă putem spune că:
1. Se vindecă spontan
2. Are manifestări generale
3. Leziunea locală este sursa efectelor generale
4. Nu are potențial infecțios
5. Este potențial infectată de la început
6. Nu are manifestări generale
7. Nu poate fi provocată de un agent termic
8. Este o boală locală cu manifestări generale
9. Are doar manifestări locale
10. Este produsă și de un agent termic
311. Urmatoarele elemente reprezintă mecanisme de producere a unei plăgi arse:
1. Lovituri
2. Elemente termice
3. Electricitate
4. Radiații
5. Alergia
6. Hemoragia
7. Lipsa vitaminelor
8. Substanțe chimice
9. Mașinării de tăiat
10. Fulgere
312. Zona de staza reprezintă:
1. Alterarea progresivă a circulației
2. Apariția bruscă a ischemiei
3. Eritem local
4. Vasodilatație locală
5. Bazofile circulante în escară
6. Aderența neutrofilelor de pereții vasculari
7. Edem celular
8. Apariția de microtrombi plachetari
9. Vasoconstricție locală
10. Creșterea circulației
313. Edemul postarsură este cauzat de următoarele elemente:
1. Dispariția mediatorilor chimici eliberați de plaga arsă
2. Creșterea presiunii arteriale
3. Creșterea permebilității venulelor
4. Creșterea permeabilității capilarelor
5. Cresterea sodiului si proteinelor din spatiul interstitial
6. Sechestrarea histaminei,bradikininei și radicalilor de oxigen în plagă
7. Scăderea permeabilității capilarelor
8. Acțiunea mediatorilor chimici eliberați de plaga arsă
9. Creșterea presiunii osmotice
10. Creșterea presiunii hidrostatice
314. Despre edemul postarsură putem afirma următoarele :
1. Este un indicator inițial de gravitate
2. Dispare în 3-4 zile
3. Nu apare în zona cap-gât
4. Este indicator de evoluție favorabilă
5. Apare tardiv în 2-3 zile
6. Este invers proporțional cu profunzimea arsurii
7. Apare rapid (2-3 ore)
8. Nu se remite
9. Este direct proporțional cu profunzimea inițială a arsurii
10. Este maxim la 24-48 de ore
315. Despre inflamația în plaga arsă putem spune următoarele:
1. Nu se declanșează cascada complementului
2. Crește permeabilitatea capilară
3. Radicalii liberi nu sunt implicați în procesul inflamator
4. Agresiunea mecanică declanșează cascada inflamatorie
5. Nu se declanșează cascada acidului arahidonic
6. Scade permeabilitatea capilară
7. Crește diapedeza
8. La 7-10 zile este importantă
9. Este inițiată de alterarea fosfolipidelor
10. Crește chemotactismul neutrofilelor
316. Arsurile de gradul 1 au urmatoarea caracteristică:
1. Tegumentul este eritematos, edemțiat
2. Se produc la temperaturi sub 50 de grade Celsius
3. Sunt profunde
4. Se vindecă spontan în 2-3 zile
5. Lizează numai epidermul
6. Sunt superficiale
7. Tegumentul prezintă flictene
8. Nu se vindecă cel mai rapid
9. Lizează dermul reticular
10. Sunt prin contact prelungit cu un agent termic peste 50 de grade Celsius
317. Arsurile de gradul 2A sunt mai profunde, dermice superficiale și au următoarele efecte:
1. Se vindecă cu cicatrici definitive
2. Se vindecă spontan în 7-14 zile fără cicatrici definitive
3. Pacientul prezintă sete, oligurie
4. Nu sunt dureroase
5. Se vindecă în 2-3 zile
6. Sunt superficiale
7. Lezează epidermul în totalitate și anexele cutanate
8. Pacientul prezintă durere, flictene, edem, aspect rozat
9. Lezează doar epidermul
10. Inflamația este locală și exudatul bogat
318. Despre arsurile de gradul 2B putem afirma următoarele:
1. Lezează epidermul în totalitate și dermul profund
2. Inflamația locală este minimă
3. Are un edem perilezional important
4. Durerea este moderată
5. Nu afectează starea generală
6. Prezintă flictene și escara albă sau roșie
7. Prezintă inflamație locală intensă
8. Durerea este intensă
9. Prezintă cicatrici temporare
10. Se vindecă spontan
319. Putem afirma următoarele elemente despre arsurile de gradul 3:
1. Afectează numai epidermul
2. Edemul nu este mare
3. Sunt totale (epiderm, derm, anexe)
4. Formează cicatrici definitive
5. Afecteaza starea generală
6. Este indoloră
7. Afectează dermul superficial
8. Nu afectează starea generală
9. Edem perilezional precoce și important
10. Este dureroasă local
320. Flictena reprezintă:
1. Leziune ce conține produși de degradare celulară
2. Acumularea de sânge în țesut
3. Manifestarea unei vindecări precoce
4. Leziunea apare în arsurile parțiale
5. Decolarea epidermului
6. Leziune ce apare la arsurile de grad 3
7. Leziune ce conține proteine plasmatice
8. Rezultatul unui tratament defectuos
9. Leziune ce conține glucide
10. Acumularea de lichid de edem în zona dermo-epidermică
321. Despre escara din arsura putem afirma că:
1. Este impermeabilă
2. Este permeabilă și duce la pierderi lichidiene
3. Prin ea se pierd electroliți și proteine
4. Grăbește vindecarea
5. Este mediul ideal de cultură pentru bacterii
6. Nu este un mediu propice de cultură pentru bacteriile de pe piele
7. Nu produce compresie locală
8. Declanșează producția de mediatori chimici
9. Nu se excizează
10. Este o plagă deschisă în care proprietățile pielii au dispărut
322. Suprafața arsă se poate evalua după formula:
1. Fața=5%
2. Perineu+organe genitale=1%
3. Perineu=1%
4. Cap=9%
5. Trunchi posterior=10%
6. 1 membru superior=9%
7. 1 membru inferior=18%
8. 1 membru superior 18%
9. Cap=8%
10. Trunchi anterior=18%
323. Gravitatea arsurii se evaluează în funcție de următorul parametru:
1. Traumatisme asociate
2. Vârsta
3. Locația geografică
4. Sex
5. Agentul etiologic
6. Suprafața arsurii
7. Tipul de constituție
8. Profunzimea arsurii
9. Culoarea pielii
10. Nationalitate
324. Despre arsurile minore putem afirma următorul lucru:
1. Pot fi de gradul 3 peste 10%
2. Nu se pot trata in regim ambulator
3. Pot fi de gradul 1 și 2 sub 15% la adult
4. Pot fi de gradul 2 peste 10% la copil
5. Nu afecteaza fata, palmele, plantele, perineul
6. Se pot trata în ambulator
7. Pot fi de gradul 3 sub 2% la adult
8. Pot fi de gradul 1 peste 15% la adult
9. Nu afecteaza fața,palmele, plantele sau perineul
10. Pot fi de gradul 1 și 2 sub 10% la copil
325. Despre arsurile moderate putem spune următorul fapt:
1. Pot fi de gradul 3 cu sc de 2-10% la copil
2. Nu se pot vindeca
3. Pot fi de gradul 1 între 15-25% sc la adult
4. Pot fi de gradul 2 între 19-35% la adult
5. Pot fi de gradul 2 între 20-30% la copil
6. Pot fi de gradul 2 cu sc de 15-25% la adult
7. Pot fi de gradul 3 între 10-20% la adult
8. Pot fi de gradul 2 cu sc de 10-20% la copii
9. Se pot vindeca fără cicatrice
10. Pot fi de gradul 3 cu sc 2-10% la adult fără afectarea zonelor speciale
326. Arsurile majore sunt leziuni cu potențial cauzator de moarte și au următoarea caracteristică:
1. Arsurile ce afectează coapsele
2. Electrocuțiile și arsurile chimice
3. Gradul 2 peste 25% la adult
4. Toate arsurile ce afectează fața, palmele, plantele, perineul
5. Arsurile solare
6. Arsurile ce afectează toracele posterior
7. Arsurile cu traumatisme asociate (TCC, imunodepresie, fracturi)
8. Gradul 1 peste 10%
9. Toate leziunile inhalatorii
10. Arsurile de sub 5% la copil
327. Despre tratamentul arsurilor în regim ambulator putem afirma următoarele:
1. Se scoate victima din spațiul închis (dacă este cazul)
2. Acoperim victima cu iaurt
3. Îngropam victima cu pământ în cazul electrocuțiilor
4. În arsurile chimice se spală zona afectată cu apă timp de 30 min
5. Încălzim zona arsă
6. Stingem flăcările, îndepărtăm hainele arse și accesoriile
7. Nu se acoperă leziunile cu miere, lapte, sare, cerneală
8. Smulgem hainele sintetice de pe victimă
9. Nu se spală în cazul arsurilor chimice
10. Oprim agentul etiologic
328. Pentru transportul de urgență într-un centru special de arsuri se sună la 112 iar pe ambulanță se asigură:
1. Pansament steril
2. Instituirea unei linii venoase (Ringer lactat 10-20 ml/kgc/oră)
3. Securizăm zona arsa cu o pungă sterilă
4. Acopera zona arsă cu o pătură sterilă
5. Asigurarea permeabilității căilor respiratorii
6. Administrează heparină monosodică
7. Evaluarea stării de conștiență
8. Antalgice usoare
9. Evaluam indicele de masă corporală
10. Aplicăm comprese pe frunte
329. Pansamentul în ambulator al unei plăgi arse se efectuează zilnic și cuprinde:
1. La final se acoperă cu comprese sterile și fașă
2. Toaleta plăgii arse cu antiseptice neiritante (clorhexidina sau ser fiziologic, povidone-iodine)
3. Se aplica alcool sanitar pe plagă
4. Se toaletează plaga cu alcool alb și apă oxigenată
5. Debridarea flictenelor și evacuarea conținutului
6. Aplicarea unui pansament tulle-gras
7. Flictenele nu se debridează
8. Se efectuează pansament compresiv
9. Aplicarea de topice antibacteriene (sulfadiazina argentica, neomicina, bacitracina)
10. Se aplică cremă hidratantă
330. Tratamentul ambulator general asociat semnifică și:
1. Se administrează antalgice minore (Paracetamol)
2. Se administrează antihipnotice
3. Profilaxia antitetanică
4. Profilaxie antirabică
5. Membrele afectate se mențin în poziție proclivă
6. I se opresc tratamentele anterioare arsurii (de ex pentru diabet, HTA)
7. Antibiotice orale (Oxacilina)
8. Se efectuează o ușoară sedare dacă este nevoie
9. Membrele afectate se mențin decliv
10. Indicații dietetice-restricție de apă și proteine
331. Perioada de reabilitare postarsură presupune:
1. Reintegrarea socio-profesională
2. Prevenirea sechelelor
3. Balneoterapie
4. Dirijarea cicatrizării
5. Pensionarea precoce
6. Reabilitare psiho-socială
7. Reabilitarea locuinței
8. Fizio și kinetoterapie
9. Oprirea consilierii psihologice
10. Cicatrizarea fără dirijare
332. Mediatorii șocului postarsură joacă un rol esențial în debutul bolii, ei pot fi:
1. Kininele
2. Histamina
3. Prostaglandinele
4. Aspirina
5. Tromboxanii
6. Acidul ascorbic
7. Glucoza sanguină
8. Radicalii liberi de oxigen
9. Melatonina
10. Calciul ionic
333. În arsurile ”toată grosimea” închiderea plăgii se face prin procedeu chirurgical și implică:
1. Detașarea și excizia escarei
2. Plaga granulară este un pat vascular potrivit
3. Se așteaptă cicatrizarea spontană
4. Degranulare și grefare în cazul apariției plăgii granulare
5. Se produc cheloide dacă se temporizează debridarea și excizia câteva săptămâni
6. Excizie și grefare precoce
7. Se grefează doar excepțional
8. Acțiune cât mai precoce pentru rezultate funcționale bune
9. Prin excizie și grefare nu se obține un rezultat funcțional optim
10. Escara protejează pielea
334. Principiile de tratament local presupun:
1. Împiedicarea aprofundării plăgii
2. Permiterea mobilizării precoce
3. Asigurarea casei arse
4. Vindecarea locală în detrimentului confortului pacientului
5. Creșterea pierderilor lichidiene
6. Aprofundarea plăgii
7. Asigurarea confortului pacientului
8. Asigurarea protecției împotriva infecției
9. Reducerea pierderilor lichidiene
10. Mobilizarea cât mai tardivă
335. Pansamentele ocluzive din tratamentul local al plăgii arse presupune:
1. Mediu aseptic
2. Mediu septic
3. Antiseptice neiritante (clorhexidina)
4. Aplicarea de sulfadiazina de argint sau nitrat de argint după toaleta plăgii
5. Aplicare de Aciclovir cremă
6. Topice antibacteriene
7. Topice antifungice
8. Antiseptice de orice fel
9. Pansament la 2 zile
10. Pansament de rutină 1-2 ori/zi
336. Un pansament ocluziv la arsură presupune mai multe straturi printre care:
1. Comprese mari nesterile
2. Tulle -gras
3. Creme antibacteriene
4. Gelaspon
5. Fașă
6. Comprese sterile
7. Cosmopore
8. Fasa Coban roșu
9. Bandaj elastic
10. Anestezină cremă
337. Dintre metodele de dirijare a cicatricii postarsură face parte următoarea:
1. Terapia Bowen
2. Unguente hidratante și antiinflamatorii
3. Consiliere psihologică
4. Crema cu antibiotic
5. Aplicarea gelurilor de silicon
6. Hidroterapia
7. Injectarea de toxina botulinică
8. Presoterapia
9. Masajul zonei cicatriciale
10. Reintegrare socială
338. Despre tratamentul electrocuțiilor putem afirma următorul lucru:
1. Se așteaptă electricianul să oprească curentul
2. Se stinge focul de pe haine
3. Nu necesită internare
4. Se udă firele de tensiune
5. Se deconectează victima de la sursa de curent electric
6. Se îndepartează hainele arse și bijuteriile
7. Se transportă cu ambulanța obișnuită
8. Se transportă cu ambulanța anti-șoc spre o unitate specializată
9. Se efectuează resuscitare cardio-respiratorie
10. Nu îndepărtăm bijuteriile
339. În arsurile prin electrocuție pot apărea complicații cardiovasculare și sistemice și aceastea pot fi de tipul:
1. Hernie ombilicală
2. Hipocalcemie
3. Convulsii
4. Maladie Dupuytren
5. Hipertensiune arterială
6. Tahicardie supraventriculară
7. Encefalopatie
8. Unghie încarnată
9. Bloc de ram drept
10. Hemiplegie
340. Despre arsurile chimice putem afirma următorul lucru:
1. Pot fi produse de substanțe corozive (fenoli, potasiu)
2. Se vindecă spontan fără tratament
3. Pot fi cu acizi sau baze
4. Apar datorita contactului tegumentului cu o substanță chimică
5. Sunt cele mai ușoare
6. Pot fi produse de substanțe desicante (acid sulfuric) sau vezicante
7. Au caracter progresiv și îndelungat
8. Nu necesită internare
9. Nu dau complicații generale
10. Nu se profundează
341. Foamea dureroasă este prezentă în:
2. Semnele ulcerului duodenal
3. Gastrita de reflux
4. Afectarea ulceroasa duodenala
5. ulcerul duodenal
6. Simptomatologia ulceroasa duodenala
7. cancerul gastric
8. acalazia cardiei
9. Boala ulceroasa duodenala
10. cancerul esofagului
342. În ulcerul gastric si duodenal durerile apar:
1. numai primăvara
2. numai iarna
3. Nu apar vara si iarna
4. In anotimpurile de toamna si primavara
5. In anotimpurile de primavara si toamna
6. primăvara si toamna
7. primăvara si vara
8. vara
9. numai toamna
10. toamna si primavara
343. Testul pentru “Helicobacter pylori” se efectuează în:
1. Suspiciunea de ulcer duodenal
2. Gastrita de refiux
3. Afectarea ulceroasa duodenala
4. ulcerul duodenal
5. diverticulii esofagului
7. cancerul esofagului
9. achalazia cardiei
10. Simptomatologia ulceroasa duodenala
344. Ulcerul gastric tip Johnson II se referă la:
1. Ulcerul verticalei micii curburi gastrice
2. ulcer situat la nivelul pilorului
3. ulcer situat la nivelul cardiei
4. ulcer situat pe marea curbură
5. ulcer gastric situat pe mica curbură în zona antrală
6. Ulcer pe portiunea verticala a micii curburi gastrice
7. Mica curbura gastrica are pe zona verticala o formatiune ulceroasa
8. ulcer gastric pe mica curbură (versant vertical)
9. ulcer situat pe peretele gastric anterior
10. Pe verticala micii curburi exista un ulcer
345. În ulcerul gasric durerea apare:
1. la o oră postprandial
2. în cursul noptii
3. Dupa mese, la 1 ora
4. La 3600 secunde postprandial
5. în cursul dimineţii
6. Dupa ingestia de alimente la 60 minute
7. la 6 ore postprandial
8. la 5 ore postprandial
9. pe tot parcursul zilei
10. La 60 minute postprandial
346. Pirozisul si eructatiile acide apar în:
1. Afectiunea duodenala ulceroasa
3. Cazuistica ulcerului duodenal
4. colecistita acuta
5. pancreatita acută
6. ulcerul duodenal
7. Pancreatita cronica
8. diskinezia biliară hipotonă
9. litiaza biliară
10. Simptomatologia duodenala ulceroasa
347. Examinarea de electie în ulcerul gastric este:
1. irigografia
2. gastroscopia
3. ecografia abdominală
4. manometria
5. irigoscopia
6. Examinarea endoscopica gastrica
7. endoscopia
8. pH-metria
9. Esogastroscopia
10. Fibroscopia gatrica
348. Vagotomiile reprezintă interventia care:
1. Stomacul ramane fara inervatie vagala
2. excizează ulcerul împreună cu un “guler” de tesut sănătos de 1 cm.
3. excizează 1/3 inferioare din stomac
4. Sectioneaza inervatia vagala a stomacului
5. excizează 2/3 inferioare din stomac
6. lărgeste canalul pyloric
7. Eradicarea inervatiei vagale a stomacului
8. ingusteaza canalul pyloric
9. suprimă inervatia vagală a stomacului
10. Desfiinteaza inervatia vagala a stomacului
349. În cazul ulcerului gastric prepiloric sau duodenal îndepărtarea mecanismului umoralse realizeaza prin:
1. Se pastreaza1/3 superioara gastrica
2. esocardiomiotomiei extramucoase (Op. Heller)
3. Se suprima 2/3 din stomacul distal
4. Din stomac mai ramane 1/3
5. efectuarea rezecţiei gastrice polare superioare
6. piloroplastiei
7. unei anastomoze gastro-jejunale
8. 2/3 din zona gastrica se scoate
9. Anastomoza gastrorectala
10. efectuarea rezectiei gastrice 2/3 distale
350. În cazul ulcerului hemoragia apare mai frecvent în:
1. ulcerul antral
2. stenoza pilorică
3. Afectiunea ulceroasa posterioara duodenala
4. Cazuistica duodenala posterioara ulceroasa
5. ulcerul prepiloric
6. ulcerul stenozant
7. ulcerul duodenal posterior
8. Simptomatologia ulceroasa duodenala posterioara
9. Semnele ulcerului duodenal posterior
10. ulcerul varicos
351. Perforatia liberă a unui ulcer gastric sau duodenal în peritoneu determină:
1. gastrită de reflux
2. Generalizarea peritonitei
3. Semne de peritonita generalizata
4. fenomene de peritonita generalizata
5. peritonita generalizată
6. esofagită de reflux
7. Boala peritoneala generalizata
9. icter
10. pneumonii de aspirație
352. Sindromul Darrow apare în:
1. Ingustarea lumenului pilorului
2. Stenozarea pilorului
3. cancerul pancreasului
4. cancerul esofagian
5. stenozele esofagiene postcaustice
6. stenozele esofagiene
7. herniile hiatale
8. Diminuarea intraluminala a pilorului
9. stenoza pilorică
10. Fenomenele de stenoza pilorica
353. Cancerul gastric are sediul cel mai frecvent la nivelul:
1. cardiei
2. Pe mica curbura gastrica
3. pilorului
4. Suprefetei gastrice pe mica curbura
5. fundusului gastric
6. Zonei de mica gastrica
7. micii curburi a stomacului
8. Curburii mici a stomacului
9. bulbului duodenal
10. fornixului
354. Dintre semnele subiective precoce în cancerul gastric se mentionează:
1. diminuarea apetitului selectiv pentru carne
2. balonările postprandiale
3. Scadeerea apetitului pentru carne
4. Imposibilitatea consumului de carne
5. Diminuarea poftei pentru carne
6. pirozisul
7. Pacientii nu mai pot manca carne
8. modificarea caracterelor scaunelor
9. diminuarea apetitului selectiv pentru lactate
10. cresterea apetitului pentru lactate
355. În cancerul gastric investigatia cea mai utilă este:
1. ecografia abdominală
2. rectoscopia
3. biopsia
4. irigografia
5. endoscopia
6. endoscopia + biopsia
7. Examenul endoscopic si bioptic
8. tranzitul baritat
9. colonoscopia
10. Esogastroscopia cu biopsie gastrica
356. Semnul Virchow-Troisier este reprezentat de:
1. Aparitia supraclavicular stang a unei adenopatii
2. Supraclavicular stang se apare un ganglion
3. hepatomegalie
4. pirozis
5. prezenta unei mase tumorale în epigastru
6. Ganglion supraclavicular stang
7. Adenopatii stangi supraclavicular
8. prezenta unei adenopatii supraclaviculare stângi
9. prezenta de metastaze la nivelul fundului de sac Douglas
10. prezenta unei adenopatii inghinale stângi
357. Pentru cancerul gastric antro-piloric operatia de electie este:
1. excizia tumorii cu o zonă oncologică de sigurantă
2. antrectomie
3. gastrectomia subtotală distală
4. vagotomie si piloroplastie
5. Se taie 2/3 distale gastrice
6. Rezectia subtotala distala a stomacului
7. Se indeparteaza 2/3 distale a stomacului
8. Exereza gastrica subtotala distala
9. ablaţia antrumului gastric
10. gastrectomie polară superioară
358. Pancreatita acută este un proces:
1. cariokinetic
2. De autodistrugere triptica
3. de transformare fibroasă
4. tumoral
5. De digestie triptica a pancreasului insusi
6. de autodigestie triptică
7. Neuronal
8. de transformare chistică
9. Autodigestiv
10. De distrugere proprie triptica pancreatica
359. Cauzele cele mai frecvente ale pancreatitei acute sunt:
1. Hepatoamele
2. Alimentele bogate in grasimi
3. Ocluziile intestinale
4. Gastrita
5. Rectocolita ulcerohemoragica
6. Alcoolul
7. Litiaza biliara, alcoolul, grasimile. traumatismele
8. Esofagita
9. traumatismele
10. litiaza biliară
360. Tabloul clinic al pancreatitei acute este reprezentat de:
1. Melena
2. Durerea intensa, varsaturi, lipsa tranzitului intestinal, alterarea starii generale
3. Incontinenta urinara
4. Dureri perianale
5. Durerea continua intensa
6. Stare generala alterata
7. Dureri precordiale
8. Oprirea tranzitului intestinal
9. Varsaturi
10. Accelerarea trazitului intestinal
361. Ascultaţia abdominală în pancreatita acută relevă:
1. hipersonoritate
2. nici una din cele de mai sus
3. Absenta zgomotelor abdominale
4. matitate
5. linişte abdominală
6. Nu se aud zgomote
7. Nu exista zgomote abdominale
8. sonoritate
9. zgomote hidroaerice
10. Abdominal nu se aude nimic
362. Diagnosticul diferenţial al pancreatitei acute se face cu:
1. Ocluzia intestinala, colecistita acuta, peritonita acuta, infarctul enteromezenteric
2. Peritonita acuta
4. Hemoptizia
5. Colecistita acuta
6. Infarctul enteromezenteric
7. Metroanexita
8. Colica renala
9. Ocluzia intestinala
363. Complicaţia pancreatitei acute poate fi reprezentată de:
1. pseudochistul pancreatic
2. sechestrul pancreatic
4. rectoragia
5. abcesul pancreatic
6. pseudochistul pancreatic, abce-sul pancreatic, fistula pancreati-că, sechestrul pancreatic
7. Colica renala
8. metroanexita
9. fistula pancreatică
364. Tratamentul pancreatitei acute este:
1. homeopatic
2. Chirurgical si medicamentos
3. Atat medical, cat si chirurgical
4. hormonal
5. numai chirurgical
6. Dual:medical & operator
7. medico-chirurgical
8. numai medical
9. nu există tratament
10. Se face atat prin terapie medicamentoasa, cat si prin sanctiune operatorie
365. Incidenţa crescută a cancerului pancreatic se întâlneşte la:
1. Casectici
2. onsum crescut de grăsimi animale
3. consum crescut de proteine animale
4. pacienţi cu DZ insulino-dependent
5. fumători
6. Vegani
7. cosmonauti
8. Homeopati
9. Fumători, exces de grasimi si proteine animale, pacienti cu DZ insulino-depentent
10. pacienţi cu DZ non-insulino-dependent
366. Clinica în cancerul pancreatic este dominată de:
1. Lipsa anemiei
2. durere epigastrică de mica intensitate
3. astenie fizică şi intelectuală
4. durere epigastrică de mica intensitate, anemie, scadere ponderala, astenie
5. scădere ponderală
6. Stare generala exceptionala
7. sindrom anemic
8. Crestere ponderala
9. durere epigastrică de mare intensitate
10. rectoragii
367. Ampulomul vaterian are ca semne clinice:
1. icter, urină şi scaun normocrome
2. nu prezintă icter; prurit, vărsături bilioase
3. Urina si scaune normocrome
4. Urini hipercrome
5. Prurit
6. icter, prurit, urină hipercromă, scaune decolorate
7. icter, urină normocromă, constipaţie
8. Scaune decolorate
9. icter
10. Icter si constipatie
368. Semnul Curvoisier-Terrier inseamnă:
1. veziculă biliară destinsă, palpabilă
2. vezică urinară destinsă, palpabilă
3. abdomen destins, dureros difuz
4. splenomegalie dureroasă
5. Colecist palpabil,destins
6. Un colecist destins, palpabil
7. hepatomegalie dureroasă
8. veziculă biliară destinsă
9. fund de sac Douglas sensibil
10. veziculă biliară palpabilă
369. Diagnosticul diferenţial al cancerului pancreatic se face cu:
1. splenomegalia
2. ampulomul vaterian
3. Gastrita cronica
4. litiaza căii biliare principale
5. Hepatomegalia
6. pancreatita cronică pseudotumorală
7. Refluxul esofagian
9. tumori ale căii biliare principale
10. Tumori ale caii biliare principale, litiaza caii biliare principale, pancreatita cronica pseudotumorala,
ampulomul vaterian

Chirurgie Ca Boierii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Chirurgie Ca Boierii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sim.v.5.3.2.

DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR DE COMUNICARE ÎN LIMBA ENGLEZĂ ÎN

MEDICINĂ INTERNĂ 319

CHIRURGIE GENERALA. SEMIOLOGIE CHIRURGICALA 369

PRIM AJUTOR MEDICAL 0

S-ar putea să vă placă și