Particularitati de constructie a unui personaj

Caracterizarea Vitoriei Lipan

Romanul 'Baltagul'este un 'adevarat poem al naturii si al sufletului omului o 'Miorita' de

dimensiuni mari(G. Calinescu). Romanul ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc,
sufletul taranului moldovean ca pastrator al traditiilor stramosesti si al specificului national ,
cu un mod propriu de a simti, de a gandi si de a reactiona in fata problemelor cruciale ale
vietii.

Romanul ramane o criere memorabila nu numai continutul si multitudinea semnificatiilor

sale, ci si prin personalele lui, intre care un loc aparte il ocupa Vitoria Lipan, Nechifor Lipan
si Gheorghita, fiul lor.

Nu lipsite de importaanta si semnificatie in derularea actiunii sunt alte personaje

secundare sau episodice : parintele Daniil, mos Pricup, Ilie Cutui, Calistrat Bogza.
Majoritatea acestor personaje sunt caractere puternice, de mare complexitate, specifice
acestei lumi patriarhale, pe care ele o reprezinta.

Se impune insa figura acestei eroine, asa incat romanul poate fi socotit cartea acestei eroine
devenite un tip reprezentativ.

Eroina principala, Vitoria Lipan este cea care da sensul intregului roman, care
devine, in ultima instanta, 'romanul unui suflet de munteanca ce nu se da in laturi de la
greutati. Ea este figura reprezentativa de erou popular, deoarece intruneste calitatile
fundamentale ale omului de la tara, in care,in primul rand, se inscrie cultul pentru adevar
si dreptate.

Portretul fizic, sumar, reiese din caracterizarea directa. Vitoria Lipan cucereste
prin frumusetea si farmecul ei fizic, fiindca la cei aproape patruzeci de ani ai sai 'ochii ei
caprii in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului'erau inca frumosi. Scriitorul se
opreste asupra trasaturilor care sugereaza zbuciumul ei interior: 'privirea ei era dusa departe,
semn al gandurilor in care era adancita si care o copleseau . Femeia avea o frumusete
neobisnuita in privire: 'ochii ei luceau ce intr-o usoara ceata in dosul genelor lungi si
rasfrante in carligase.' Infatisarea Vitoriei ilustreaza ingrijorarea pentru tacerea sotului si
prefigureaza zbuciumul sufletesc ce o va stapani si o va macina pana ce-i va descoperi si-i va
pedepsi pa ucigasi.

Femeia este foarte nelinistita si se autoizoleaza de lumea din jur: 'in singuratatea ei,
femeia cerca sa ajunga la el'. Prin caracterizarea indirecta, M. Sadoveanu ne dezvaluie
starile sufletesti si trasaturile de caracter ale eroinei, care reies din faptele, gesturile si vorbele
ei.

Vitoria Lipan este o gospodina harnica si priceputa , avand grijile unei gospodarii
'cu multe acareturi' si conducand-o 'cu strasnicie',mai ales ca sotul este adeseori plecat.
Astfel, ea stie ce produse mai are de vanzare, se tocmeste cu iscusinta de negustor cu cei
care vin sa cumpere sau mergea ea insasi la campie, unde vindea produse.

Ordonata si meticuloasa, cu un deosebit simt practic, inainte de plecare pe

drumurile cautarii lui Nechifor, ea oranduieste totul cu o abilitate si cu o exactitate
remarcabile. Intreprinzatoare si prevazatoare, vinde produsele si duce peste noapte banii la
preot, pentru a nu fi pradata. Constienta de pericolele care ii pandesc pe drum, ii face lui
Gheorghita un baltag, pe care il sfinteste preotul, iar pentru sine ia pusca s-o foloseasca la
nevoie..

Vitoria este o femeie credincioasa, respecta obiceiurile stramosesti: inainte de a

pleca, se consulta cu preotul, merge la manastire, unde se roaga pentru sotul ei, tine post 12
vineri, se spovedeste si se impartaseste sau face daruri bisericii. In drumul ei intalneste o
cumetrie si o nunta si de fiecare data respecta traditia( face daruri copilului nou- nascut,
ureaza cele de cuviinta mirilor), asa cum indeplineste toate cele crestinesti pentru
inmormantarea si pomenirea sotului.

Pe de alta parte,este superstitioasa,caci ea crede in vise si in semnele vremii, pe care

stie sa le interpreteze, crede in descantece si vraji. De aceea, nu uita sa mearga la baba
Maranda, vrajitoarea, pentru a afla despre sotul ei. Visul in care acesta apare intors cu spatele,
trecand peste o apa neagra si cantecul cocosului slobozit o singura data cu pliscul intors catre
poarta, o obsedeaza si ii dau certitudinea ca barbatul ei nu se mai intoarce, pentru ca a fost
ucis.

Mama a doi copii, Minodora si Gheorghita, vegheaza cu grija si dragoste asupra

formarii lor pentru viata. In relatia cu ei se dovedeste toleranta cu baiatul pentru ca il vede
sfios si nesigur. Ea il apara si-l ocroteste, stiind ca el este singurul ei sprijin. Cu multa rabdare
si grija , ea il pregateste nu numai pentru drumul pana la Dorna, ci si pentru viata,
dezvaluindu-i responsabilitatile ca barbat.

Cu Minodora este mai aspra, mai neinduratoare pentru ca vrea sa o educe in spiritul
traditiei, pornind de la imbracaminte, preocupari, comportament .

Eroina impresioneaza prin luciditate si stapanire de sine, calitate pe care si-o

manifesta in diverse imprejurari: reuseste sa-l convinga pe Gheorghita de necesitatea plecarii
spunandu-i ca' jucariile au stat. De acu sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de
bratul tau'. Culege cu abilitate informatii de la cei din jur, pe care ii trage de limba, caci
dovedeste o mare pricepere in descifrarea sufletului oamenilor. Uneori, cuvintele ei sunt
adevarate maxime:'Eu te citesc pe tine, macar ca nu stiu carte. Cine nu cearca nu
izbuteste.': Uneori este ironica:'Sa nu uiti sa mananci, ca sa nu-ti slabeasca puterile' ii spune
lui Mitrea, argat nu prea vrednic. Celui care nu ii da relatii ii spune:' Se vede ca pe aici nu e
loc de popas'.

Femeia dovedeste tenacitate , darzenie si vointa de neinfrant , deoarece nu renunta

si-si va realiza dorinta de a descoperi adevarul despre sotul sau. Astfel, spiritul justitiar
invinge.
 Axa fundamentala a sufletului femeii o constituie insa dragostea si credinta fata de
sot, Nechifor, centrul universului ei:' Asa ii fusese drag in tinereta, asa ii era drag si acum'.
Iubirea ei statornica o face sa se ingrijoreze pentru intarzierea acestuia Din dragoste pentru
sot izvoraste si setea de viata a muntencei, sete care devine coplesitoare odata cu venirea
primaverii. Ea comunica, parca, pe cai nestiute cu elementele naturii, care o indruma pe
calea cea buna. Buna cunoscatoare a mersului lumii in care traieste , stie drumurile turmelor,
locurile de popas, tot ritualul vietii oierilor dictat de rotatia anotimpurilor si simte ca
intarzierea prelungita a lui Lipan nu este justificata.

Munteanca ii uimeste pe toti prin insusirile ei deosebite si de aceea si celelalte

personaje ii evidentiaza calitatile:'Mama asta este fermecatoare, cunoaste gandul
omului'. Vitoria Lipan este un personaj complex. G. Calinescu o considera un 'Hamlet
feminin', iar Perpessicius ca 'un aspru caracter, de o vointa aproape salbatica, aproape
neomeneasca'.

De remarcat este diversitatea procedeelor de caracterizare: directa , prin descriere,

prin parerile celorlalte personaje sau indirecta, prin faptele, atitudinea personajului, prin
relatia sa cu celelalte personaje. De asemenea, trasaturile morale reies din felul de a vorbi,
din modul de a se imbraca. Sadoveanu pune personajul in anumite situatii limita, il
incadreaza intr-un mediu social sau il raporteaza la natura inconjuratoare.

Nu impresioneaza la Sadoveanu doar bogatia lexicala, ci si farmecul unic al

frazei, frumusetea rara a inlantuirii secventelor povestirii. Autorul fructifica toate
posibilitatile de comunicare ale cuvintelor care, puse in anumite contexte, isi sporesc
sensurile:Vitoria i se adreseaza lui Gheorghita 'lepadandu-i o porunca',paraul
Tarcaului'fulgera de vale'.Cand face aluzie la baltag, furia lui Bogza este redata prin multe
verbe ('da', 'vorbi').

Sadoveanu foloseste cu abilitate stilurile direct si cel indirect liber, pune personajele
in situatii diverse, facandu-le sa vorbeasca, sa gandeasca, sa ia atitudine, sa exprime pareri,
conceptii. Personajele devin astfel viabile, miscandu-se firesc intr-un univers al lor, care este
lumea satului de munte. Atmosfera patriarhala, culoarea locala sunt realizate cu ajutorul unor
arhaisme sau regionalisme:' sindrilita', 'boci', 'oleaca', 'costei'.

Vitori Lipan ramane un personaj memorabil in literatura romana prin calitatile sale
exceptionale,prin simbolurile pe care le poarta.