Sunteți pe pagina 1din 127

1. TRANSPORTUL ŞI DISPERSIA POLUANŢILOR ÎN CURSURI DE APĂ ŞI ÎN LACURI

1.1 Surse de poluare. Sursele de poluare a apelor (a cursurilor de apă şi a lacurilor) sunt foarte diverse. Sursele de poluare trebuie analizate ţinând seama de specificul fiecărei activităţi în parte care produce poluare. În cele ce urmează se enumără principalele surse de poluare a cursurilor de apă şi a lacurilor, luându-se în considerare activităţile antropice din care provin aceste surse.

Apele uzate din centrele populate, respectiv apele menajere din gospodării, restaurante, hoteluri, precum şi apele uzate de la unităţiile micii industrii din aceste centre populate, care au primit acordul sau autorizaţia de mediu pentru evacuare.

Apele uzate industriale, de natură diferită, în funcţie de specificul industriei care le produce şi a tehnologiei folosite, bineînţeles după ce au primit acordul sau autorizaţia de mediu de la organizaţiile abilitate de protecţie a mediului.

Apele uzate din agricultură, cele care provin, de la crescătoriile de păsări şi de animale conţin substanţe organice în proporţie însemnată; cele care provin din scurgerile de pe terenurile agricole pot conţine îngrăşăminte şi pesticide.

Apele uzate radioactive, provin de la extragerea şi prelucrarea minereurilor radioactive, de la folosirea necorespunzătoate a combustibililor nucleari şi a materialelor radioactive. Aproape în toate cazurile se impune o epurare locală cu metode specifice a apelor uzate industriale înaintea evacuării acestora în reţeaua comună de canalizare. De exemplu, este necesară epurarea locală prealabilă pentru apele uzate din:

- industria minieră care are un conţinut important de steril cu proprietăţile rocilor care se

exploatează şi se valorifică;

- industria textilă care au un conţinut important de coloranţi şi substanţe chimice specifice;

- industria celulozei şi hârtiei care conţin mulţi sulfaţi şi sulfiţi, cloruri s.a.;

- industria petrochimică, care sunt cu reziduuri de hidrocarburi;

- industria metalurgică, având în componenţa lor metale grele, suspensii s.a;

- de la crescătoriile de animale şi păsări, de la abatoare conţinând în principal substanţe organice, dar şi detergenţi s.a;

- de la spitale, conţinând în principal agenţi patogeni;

- de la extragerea şi prelucrarea substanţelor radioactive pentru obţinerea de combustibili

nuclear, sau de materiale speciale de laborator, sau pentru obţinerea de produse necesare în

medicină.

În general descărcarea apelor uzate în emisari - cursuri de apă, lacuri, mări, oceane - poate fi:

punctiformă, concentrată, sub formă de jet, la mal sau în interiorul masei de apă; distribuită, în lungul malurilor, cum este cazul scurgerilor de pe versanţi, care antrenează îngrăşămintele aplicate pe terenurile agricole, pesticide s.a. Unele dale privind substanţele care poluează apele*. Substanţele poluante sunt de natură organică şi anorganică. Substanţele organice poluante sunt:

- de origine naturală, de exemplu, ţiţeiul, rumeguşul de lemn, microorganisme, hidraţii de carbon, s.a.;

- de origine antropogenă, de la industriile chimică şi petrochimică (de exemplu, derivaţii

petrolului, substanţe aromatice, detergenţii, pesticidele, acizii de diverse feluri, hidrogenul sulfurat etc.

Substanţe anorganice poluatoare se găsesc:

- în apele naturale care, străbat roci sau minereuri de diverse tipuri;

- în apele industriale, folosite în procesul de extracţie sau/şi de prelucrare, de exemplu,în minele de cărbuni, în metalurgie, în industria sulfaţilor, clorurilor etc.;

• Datele care se prezintă au caracter informativ. Elemente suplimentare se prezintă în capitolul

10.

- substanţele radioactive se găsesc în apele naturale şi în apele folosite la extracţia şi prelucrarea acestor substanţe, în materialele radioactive folosite în cercetate, medicină etc.

Substanţele organice. Substanţele organice consumă oxigenul din apă atât în procesul de dezvoltare, cât şi în procesul de descompunere a lor. Bacteriile aerobe care se găsesc în apă au nevoie de oxigen pentru descompunerea acestor substanţe. Oxigenul este luat din oxigenul dizolvat a cărui concentraţie maximă depinde de temperatura apei şi de capacitatea de aerare a apei la contactul cu atmosfera. Este procesul de autoepurare a apei. Ţiţeiul şi produsele petroliere insolubile deversate în apă, fiind mai uşoare decât apa, se ridică la suprafaţă şi împiedică până la blocarea totală a aerării apei, producând astfel asfixsierea florei şi faunei. Produsele petroliere solubile în apă, hidrocarburile, de asemenea omoară organismelele vii, bateriile, (deşi unele bacterii au capacitatea de a metaboliza aceste hidrocarburi). Ţiţeiul şi produsele petroliere conferă apei miros şi gust insuportabile, chiar şi la diluţii foarte mici de cca 1:106. În plus, hidrocarburile se acumulează în organismele vii, afectând întregul lanţ trofic. Apa cu ţiţei înfundă filtrele din staţiile de tratare, aduce prejudicii şi altor instalaţii, de exemplu, instalaţiilor de răcire a apei s.a. Fenolii, derivaţi ai hidrocarburilor aromatice rezultaţi prin înlocuirea unuia sau mai multori atomi de hidrogen cu gruparea hidroxil (fenoli monohidroxilici insolubili în apă şi fenoli polihidroxilici – solubili în apă). Sunt întâlnite în special în produsele petroliere din rafinăriile de petrol. Este un produs foarte toxic. Acizii naftenici sunt de asemenea substanţe foarte toxice, produse de industria petrochimică, cu diverse aplicaţii. Alte substanţe precum detergenţii, pesticidele, sulfurile, sulfonaţii, hidrogenul sulfurat s.a. au efect toxic asupra florei şi faunei, unele cu proprietăţi de bioacumulare, dar şi timpi de rezistenţă foarte mari.

Substanţe anorganice. Printre substanţele anorganice poluante se menţionează:

- sulfatul de magneziu care contribuie majoritar la duritatea apei, făcând-o impropie consumului direct, folosirii la încălzirea cazaneIor etc.;

- carbonaţii şi biocarbonaţii solubili, care ceează la folosirea apei probleme în fabricile de

zahăr;

- clorurile, care, peste anumite limite ale concentraţiei, fac imposibilă folosirea apei ca apă

potabilă, în industrie, în irigaţii; - metalele grele, unele fiind toxice peste o anumită limită;

- fierul face apa nefolosibilă în fabricile de hârtie, în fabricile de textile în secţiile de albire;

- sărurile de azot şi fosfor favorizează dezvoltarea algelor;

- substanţele radioactive, datorită impactului negativ deosebit asupra organismelor vii;

- acizii şi bazele diverselor elemente chimice fac apa impropie la anumite folosinţe, pot

distruge viaţa prin depăşirea concentraţiei maxime admisibile, pot produce coroziuni ale betonului şi metalelor etc.;

- apa reziduală de la termocentrale, centrale nucleare, poate, prin ridicarea temperaturii apei din emisar, să împiedice folosinţele din aval, să modifice condiţiile de mediu;

- microorganismele provenite de la tăbăcării, de la reţeaua de canalizare a centrelor populate,

de la spitale, de la industria alimentară s.a. pot fi foarte vătămătoare şi chiar periculoase.

1.2. Elementele privind fenomenologia dispersiei poluanţilor în cursurile de apă şi în lacuri

1.2.1. Emisii de poluanţi din surse punctiforme La o geometrie dată a unui curs de apă sau a unui lac descărcarea în emisar sub un unghi dat al unui efluent – poluant produce un jet a cărui confluenţă depinde în principal de raportul maselor specifice ale efluentului şi emisarului. La contactul sub formă de jet, sau de pânză, a unui fluid poluant cu apa din râu, canal sau din

lac putem avea, datorită diferenţelor de proprietate dintre poluant şi mediul receptor, următoarele situaţiii care sunt în acelaşi timp şi faze

- de dezvoltare a fenomenului de transport al poluanţilor:

- mişcarea fluidelor net stratificate;

- mişcarea la limita stabilităţii (sau instabilitătii);

- mişcarea în stadiul avansat de amestec.

La mişcările net stratificate se poate accepta o suprafaţă de separaţie numită interfaţă, pe care problema principală este determinarea efortului unitar de frecare. La mişcările aflate la limita instabilităţii fenomenele sunt deosebit de complexe. Are loc mai întâi formarea de valuri interne, apoi deferlarea lor, ajungându-se la exsistenţa unei zone cu amestec al maselor de apă din cele două straturi, zonă care se extinde în spaţiu şi în timp (fig.

1.1).

zonă care se extinde în spaţiu şi în timp (fig. 1.1). Fig. 1.1. Jet cu interfaţă
zonă care se extinde în spaţiu şi în timp (fig. 1.1). Fig. 1.1. Jet cu interfaţă
zonă care se extinde în spaţiu şi în timp (fig. 1.1). Fig. 1.1. Jet cu interfaţă
zonă care se extinde în spaţiu şi în timp (fig. 1.1). Fig. 1.1. Jet cu interfaţă

Fig. 1.1. Jet cu interfaţă instabilă

Mişcarea fluidelor în stadiul avansat de amestec este mişcarea dominantă de difuzie turbulentă şi convecţie, difuzia moleculară având un rol neesenţial.

Este important de subliniat faptul că dispersia în secţiunea transversală a curentului, în cazul cursurilor de apă, se datoreşte nu numai turbulenţei curentului, caracterului fluctuant, pulsatoriu al mărimilor hidrodinamice, ci şi distribuţiei neuniforme a vitezei curentului în secţiunea de curgere şi în lungul curgerii, respective variaţiei vitezei curentului pe cele trei direcţii ox, oy şi oz (fig.1.2)

Fig. 1.2. Distribuţia vitezei în jet. a) în plan orizontal; b) în plan vertical Clasificarea

Fig. 1.2. Distribuţia vitezei în jet. a) în plan orizontal; b) în plan vertical

Clasificarea jeturilor.

Un jet ajuns în emisar poate avea evoluţie foarte diferită de la un caz la altul, în funcţie de mai mulţi factori:

interni, caracteristici jetului,

externi, caracteristici mediului receptor,

Ţinând seama de aceste caracteristici, jeturile de poluant pot fi clasificate după mai multe

criterii:

După criteriul punctului de injectare:

- jeturi de suprafaţă - jeturi înecate sau submerse (fig. 1.3)

Fig. 1.3. a) Jet de suprafaţă (flotant). b) Jet submers; f – interfaţa (suprafaţa de

Fig. 1.3. a) Jet de suprafaţă (flotant). b) Jet submers; f – interfaţa (suprafaţa de separaţie)

După criteriul densităţii:

- jeturi flotante cu densitate mai mică decât a mediului receptor (jetul se ridică spre suprafaţa liberă a emisarului) - jeturi de adâncime cu densitate mai mare decât a mediului receptor (jetul coloană spre fundul emisarului) (fig.1. 4).

(jetu l coloană spre fundul emisarului) (fig.1. 4). Fig. 1.4. a) Jet flotant; b) Jet de
(jetu l coloană spre fundul emisarului) (fig.1. 4). Fig. 1.4. a) Jet flotant; b) Jet de
(jetu l coloană spre fundul emisarului) (fig.1. 4). Fig. 1.4. a) Jet flotant; b) Jet de
(jetu l coloană spre fundul emisarului) (fig.1. 4). Fig. 1.4. a) Jet flotant; b) Jet de
(jetu l coloană spre fundul emisarului) (fig.1. 4). Fig. 1.4. a) Jet flotant; b) Jet de

Fig. 1.4. a) Jet flotant; b) Jet de adâncime.

După orientarea faţă de cursul apei în emisar:

- jeturi în sensul curentului; , - jeturi contra curentului (fig.1.5).

sensul curentului; , - jeturi contra curentului (fig.1.5). Fig. 1.5. a) Jet flotant; b) Jet de
sensul curentului; , - jeturi contra curentului (fig.1.5). Fig. 1.5. a) Jet flotant; b) Jet de
sensul curentului; , - jeturi contra curentului (fig.1.5). Fig. 1.5. a) Jet flotant; b) Jet de
sensul curentului; , - jeturi contra curentului (fig.1.5). Fig. 1.5. a) Jet flotant; b) Jet de
sensul curentului; , - jeturi contra curentului (fig.1.5). Fig. 1.5. a) Jet flotant; b) Jet de
sensul curentului; , - jeturi contra curentului (fig.1.5). Fig. 1.5. a) Jet flotant; b) Jet de
sensul curentului; , - jeturi contra curentului (fig.1.5). Fig. 1.5. a) Jet flotant; b) Jet de
sensul curentului; , - jeturi contra curentului (fig.1.5). Fig. 1.5. a) Jet flotant; b) Jet de
sensul curentului; , - jeturi contra curentului (fig.1.5). Fig. 1.5. a) Jet flotant; b) Jet de

Fig. 1.5. a) Jet flotant; b) Jet de adâncime.

După modul de distribuire:

- cu evacuare distribuită(fig. 1.6.),

- cu evacuare concentrată.

de adâncime.  După modul de distribuire : - cu evacuare distribuită(fig. 1.6.) , - cu
de adâncime.  După modul de distribuire : - cu evacuare distribuită(fig. 1.6.) , - cu

Fig.1.6. Jeturi a) evacuare distribuită; b) evacuare concentrată.

Zone caracteristice ale jetului de poluant. Ne vom referi la evacuarea concentrată laterală a unui poluant într-un râu (fig.1. 7)

laterală a unui poluant într -un râu (fig.1. 7) Fig. 1.7. Zone caracteristice ale jetului. 0-1-

Fig. 1.7. Zone caracteristice ale jetului. 0-1-zona de pătrundere 1-2-zona de tranziţie 2-3-zona de dispersie

În funcţie de viteza u 0 a curentului din emisar, a vitezei de intrare v a jetului în râu şi a

diferenţelor de densitate, poluant - receptor, se disting mai, mult sau mai puţin dezvoltate zone caracteristice ale jetului:

o zonă de pătrundere, unde curentul poluant se curbează pe direcţia şi spre sensul de curgere a râului;

o zonă de tranziţie, unde jetul pierde din energia sa cinetică prin mărirea secţiunii de

curgere;

o zonă de dispersie, unde viteza poluantului este aproximativ egală cu viteza apei din

râu. La viteze mici ale jetului în comparaţie cu viteza curentului din emisar apare o zonă de desprindere de mal a jetului cu un vârtej de stagnare a apei, a cărui lungime este notată cu l V . Lungimea l S corespunde distanţei de la evacuare până în secţiunea în care poluantul ocupă întreaga lăţime B a albiei, iar lungimea l t corespunde distanţei până la secţiunea în care distribuţia în secţiune a vitezei poluantului este aceeaşi cu distribuţia în secţiune a vitezei curentului din albie. Mai departe dispersia are loc după legile amestecului omogen. Pe lungimea l s şi în special pe lungimea lv dispersia are caracter spaţial. Dincolo de distianţa l t dispersia se acceptă a fi unidimensională. Se poate considera, cel puţin pe lungimea l S - l V , că poluantul, în

funcţie de raportul între adâncimea h a curentului şi lăţimea B a albiei, s-a omogenizat pe adâncimea h, dispersia având un caracter bidimensional. Un fenomen interesant este acela care apare în foarte multe cazuri, când jetul de poluant se lipeşte de mal, chiar când v > u (fig.1.8). Aceasta se explică prin caracterul spaţial al curgerii apei în râu, prin formarea de vârtejuri la mal care atrag jetul de poluant.

formarea de vârtejuri la mal care atrag jetul de poluant. Fig.1.8. Jet lipit de malul adiacent.
formarea de vârtejuri la mal care atrag jetul de poluant. Fig.1.8. Jet lipit de malul adiacent.
formarea de vârtejuri la mal care atrag jetul de poluant. Fig.1.8. Jet lipit de malul adiacent.
formarea de vârtejuri la mal care atrag jetul de poluant. Fig.1.8. Jet lipit de malul adiacent.
formarea de vârtejuri la mal care atrag jetul de poluant. Fig.1.8. Jet lipit de malul adiacent.

Fig.1.8. Jet lipit de malul adiacent.

Fenomene asemănătoare se petrec şi în cazul injectării poluantului pe patul albiei (jet submers). Analiza fenomenologică prezentată este foarte sumară şi schematizată. În realitate cazurile pe care le întâlnim sunt diverse. Fenomenul de dezvoltare a jetului, de amestec şi dispersie, este complex. Dintre factorii interni care influenţează acest proces se menţionează cantitatea de mişcare a jetului, forma secţiunii de intrare a jetului în emisar, unghiul de incidenţă, gradul de submersie s.a. Dintre factorii externi, adică factorii care depind de mediul receptor, se menţionează: cantitatea de mişcare a curentului, distribuţia vitezei în secţiune, geometria secţiunii de curgere şi variaţia acesteia în lungul curentului, gradul de turbulenţă şi stuctura curenţilor în secţiunea de intersecţie s.a;

Unii parametri care ar putea caracteriza cantitativ fenomenul dispersiei. Este evident că un amestec mai rapid al poluantului cu mediul receptor se obţine prin distribuirea acestuia pe întreaga secţiune a curentului din mediul receptor sau pe o porţiune cât mai mare (fig.1.6) Concentraţia mai redusă a poluantului în mediul receptor se obţine la debite de apă mari pe râu sau la debite şi concentraţii de poluant mici. Orientarea jetului de poluant contrar sensului de curgere a apei în râu favorizează un amestec mai rapid al poluantului cu mediul receptor (fig. 1.5.). Consideraţii de ordin teoretic conduc la concluzia că unul din parametrii care ar putea caracteriza flotabilitatea ar fi diferenţa de densitate relativă:

S

sau, mai relevant, numărul Froude densimetric

Frd

v

2

gd

unde d este o dimensiune geometrică reprezentativă a secţiunii de intrare a poluantului în emisar iar v - viteza medie a curentului, g – acceleraţia gravitaţiei. Şi alte mărimi ar putea aduce un spor de informaţii asupra amestecului poluantului cu apele din emisar: raportul între viteza vântului şi viteza curenţilor de suprafaţă, raportul între diferenţa de temperatură poluant - mediul receptor şi temperatura mediului receptor pentru poluanţii termici s.a.

1.2.2. Ecuaţia dispersiei în albii deschise. Fie c concentraţia poantului în apele emisarului într-o sectiune dată la un moment dat. Ne referim la cazurile care se analizează în practică, anume când se neglijează difuzia moleculară. Pentu început vom considera poluantul conservativ. Ecuaţia generală a dispersiei în acest caz devine:

 c  c  c  c  '  v  v 
c
c
c
 c
'
 v
 v
 v
 c
 '
v
t
x
x
y
y
z
 z
 x
x
sau, folosind ipoteza Boussiriesq, putem scrie:  c  c  v ' c '
sau, folosind ipoteza Boussiriesq, putem scrie:
 c
 c
v
'
c
'
D
;
v
'
c
D
;
x
x  x
y
y  y
 c
 c
 c
 c
 c   
 v
 v
 v
 t
x
 x
y
 y
z
 z
  x   D
x
 
 x
 
     v ' c '   v 'c'  y
v
'
c
' 
 v
'c'
 y
y
z
z
 c
v
' '
c
D
z
z  z
 
 c   
 
 c 
 D
 D
 y
y
 z
z
 
 y
 
 
 z
 

Ecuaţia (1,5) se poate rezolva numeric odată cu cunoaşterea coeficienţilor de difuzie turbulentă D x , D y şi D z . Metoda de rezolvare care se recomandă este cea a diferenţelor finite cu scheme implicite. Dacă se admite că pe verticală concentraţia s-a uniformizat, rămâne ecuaţia în două dimensiuni:

 c  c  c  v  v  t x  x
 c
 c
 c
 v
 v
 t
x
 x
y
 y

D

x

2

c

x

2

D

2

c

y y

2

unde, pentru simplificarea calculelor, s-a admis D x = const. şi D y = const.

1

Se poate folosi metoda numerică a direcţiilor alternante pe intervalul n t, (n + 2

pe direcţia ox:

pe direcţia oy:

c

1

n 1/ 2

k

1

c

c

1,

i

k n   1, 1/ i 2

c

1,

i

c

1/ 2

n

k i

,

 

1

c

,1

n

k

1,

i

n 1/ 2

k

t

c

x

c

2

1

t

x

1

c

c

n

k

 

k n   1, 1

i

c

k n   1, 1/ i 2

1

 

c

k ,1

n

1

t

2

t

c

n

k i

,

c

n

k i

,

c

1/ 2

n

k i

,

c

y

1

y

c

1

n

kj 1

c

n

k

1

j

,

1

 

c

n

k

  1 1/ 2

c

k

,

j

)∆t .

cu condiţiile la limită şi iniţiale cunoscute (x = 0, c = c o (y); t = 0, c = c o (x,y); x = L, c = c L (x,y)). De multe ori ecuaţia dispersiei se aplică pe sectorul de albie în aval de lungimea l t sau de l s în condiţiile mişcării gradual variate unidimensionale a apei.

Lungimea l de la care se aplică ecuaţia dispersiei unidimensionale se aproximează cu relaţia lui Fischer (empirică):

l

b

2

b

R

u

0

u

*

unde b este distanţa de la punctul de injectare a poluantului la malul cel mai îndepărtat; R – raza

hidraulică; u o - viteza medie a apei în albie; u o =

albiei; i - panta energetică (sau panta piezometrică); g – acceleraţia gravitaţiei. Se preferă deducerea directă a ecuaţiei dispersiei turbulente în mişcare gradual variată a albiilor deschise. Este important de subliniat faptul că dispersia (deci nu numai difuzia) de proprietate, de exemplu, de poluanţi sau temperatură, la mişcarea gradual variată a fluidelor, în particular la mişcarea uniformă, are loc în special, datorită neuniformităţii distribuţiei vitezei în secţiune, atât în regim turbulent, cât şi în cazul regimului laminar al curgerii. Să considerăm un tub de curent şi două secţiuni transversale 1-1 şi 2-2 la distanţe x şi x+dx de o secţiune origine (fig.1.9).

0
0

gh i - viteza dinamică; h o -adâncimea medie a

h i - viteza dinamică; h o -adâncimea medie a Fig. 1.9. Sector de calcul de

Fig. 1.9. Sector de calcul de lungime elementară. (Pentru deducerea ecuaţiei dispersiei în cursurile de apă)

Să scriem ecuaţia de bilanţ al cantităţii de poluant, în general de proprietate, pentru volumul elementar de control cuprins între secţiunile l-l şi 2-2 în intervalul de timp ,dt, ecuaţie care exprimă principiul conservării proprietăţii:

Diferenţa dintre cantitatea de proprietate (cantitate de poluant, de exemplu) care intră şi cantitatea de proprietate (de poluant) care iese în timpul dt, în volumul de control este egală cu creşterea căntităţii de proprietate (de poluant) în acelaşi volum şi în acelaşi interval de timp dt.

Cantiatea de proprietate (de poluant) care intră în volumul e1ementar cuprins între secţiunile 1-1 şi 2-2 are expresia:

d

x

 

ucd

dt

x

         

D

   da

C

X

dt

x

qdxdt

unde atât u, cât şi c sunt funcţie de punct în secţiune, u = u(y,z), c = (y,z); qdxdt este cantitatea de proprietate (de poluant) care intră din exterior în volumul de control în timpul dt (sau care se creează ca urmare a unor surse sau procese interne). Cantitatea de proprietate (de poluant) care iese din volumul de control are o expresie asemănătoare:

d

x

dx

 

ucd

dt

x

dx

         

D

  d

C

X

 

dt

x

dx

Diferenţa dintre cele două cantităţi de proprietate rezultă:

 

d

x

d

x

d

x

dx



d

x

dx

d

x



x

dx  

x

ucdcxdt

x

D

c

x

dcxdt dx

qdxdt

La momentul t cantitatea de proprietate (de poluent) în volumul de control are expresia:

M

t

iar la momentul t+dt, expresia:

M

t

dt

cd

cd

dx

dx

t

t

Creşterea cantităţii de proprietate rezultă:

dM

M

t dt

M

t

M t

dt

dt

t

cd

dxdt

Ecuaţia de bilanţ, ţinând seama de (7.12) şi (7.15), devine, după simplificare cu dxdt:

t

cd

x

ucd

x

D

c

d

x

q

Repartiţia în secţiune a vitezei u şi a concentraţiei c nu este uniformă.

u u u ;c c c

,

,

undeu şi c reprezintă valorile medii în secţiune şi în timp ale vitezei u şi ale concentraţiei c (repartiţii uniforme), iar u' şi c’ reprezintă abaterile, respectiv deficitele dintre valorile reale şi valorile medii (deci diferenţe şi nu numai, pulsaţii de viteză sau de concentraţie) (fig.1.10).

Evident, avem relaţiile:

u d

'

o

;

c d

'

i

osau dt

0

u d

'

0;

i

0

dt

v d

'

0;

unde T este o durată de timp, mare în raport cu durata pulsaţiei.

o durată de timp, mare în raport cu durata pulsaţiei. Fig. 1.10. Semnificaţia componentelor u şi

Fig. 1.10. Semnificaţia componentelor

u

şi u’;

c

şi c’

Ecuaţia (1.16) poate fi dezvoltată către o formă mai puţin utilizată, dar care pune în evidentă complexitatea fenomenului dispersiei convective la mişcările gradual variate şi nepermanente, folosind noţiunea de derivată a unei integrale; a cărei domeniu de integrare, , de asemenea variabil.

t

x

x

cd

ucd

c

t

d

x

D

c

x

d

c

 

t

(

uc d

)

uc

x

x

D

c

x

d

D

şi ecuaţia (1 .16) se mai poate scrie:

c

t

d

uc

(

)

x

d

 

uc

D

  x

c

x

x

c

x

D

x

  

D

c

x   d

q

 

c

t

Mai departe, ecuaţia (7.20) poate fi transformată prin integrarea termenilor pe întreaga secţiune medierea lor pe secţiune:

c

t

d

c

t

d

c '

d

t

c

t

d

t

cd

'

c

t

0

În virtutea relaţiilor (1.18) şi (1.19) se obţine:

x

(

uc d

)

uc

uc

'

x

(

cu

'

u c

'

')

d

( u

c

)

x

u c

(

'

')

x

unde u'c' este media mărimii u’c’ pe secţiune, medie care este diferită de zero. Mai departe avem:

   x   D

  c x    d

x

D

c

d

x

x

D

c

x

cd

   D

 

x

c

x

 

Se introduce ipoteza lui Boussinesq

   c   D  u c ' '   x
 
c
 D
u c
'
'
x
x

 

x   D

t

c

x

Întrucât termenul

D x c

, care exprimă difuzia moleculară a concentraţiei medii pe secţiune,

este foarte mic în raport cu termenulu'c', relaţia (7.24) mai poate fi scrisă:

u'c' =

c

D t x

este coeficientul de dispersie de convecţie. Acest coeficient exprimă global

mecanismul de evoluţie de la o secţiune la alta şi încorporează efectul diferenţei de viteză şi de concentraţie din secţiune asupra amestecului şi dispersării poluantului. Nu are o valoare constantă în lungul curgerii, depinzând în principal de distribuţia vitezei în secţiune.

unde

D

t

  c     uc  D Mediat pe secţiune termenul 
 c 
 uc
 D
Mediat pe secţiune termenul
 x
 x
devine:
 
1
 c 
c
 
 c   
  uc
D
d

D
u
'
c
'
u c  
D
u
c
 
 x
 x
x
x
 x
 x
t
 x
 x
Tot aşa, mediat pe secţiune, termenul
c  t
capătă expresia:
1

c
d
 c
 t
 t
unde s-a ţinut seama de ipoteza Boussinesq şi de relaţiile(1.18)
Grupând toţi termenii şi împărţind la secţiunea , rezultă:
c
 uc
 
 c 
 c
1
 1 
q
D t
  D
 c
 t
 x
 x
 
 x
t
 
 x
  x
t
sau
ln 
 ln 
c
 uc
 
c
0
D
D
 uc 
 c
0
 r
t
t
t
 x
 x
x
x
 t
  c x       
unde s-a notat
q
r 

aportul specific de poluant (raportat la secţiunea, lungimea dx şi timpul dt), considerat algebric Calea urmată în deducerea ecuaţiei (1.28) pune în evidenţă influenţa variaţiei în timp şi în spaţiu a secţiunii de curgere asupra celorlalţi termeni în bilanţul proprietăţii

, reprezintă o secţiune medie şi a fost introdusă pentru a respecta

principiul dimensionalităţii. Derivata acesteia în raport cu timpul sau în raport cu variabila x este, evident, egală cu zero. Pentru calculele practice este mai comod să deducem direct ecuaţia diferenţială de bilanţ a poluantului în albii de râuri. Fie două secţiuni prin albia unui râu la distanţa dx (fig.1.9). Pe durata dt, la fel ca în mişcarea uniformă, putem scrie:

(poluantului). Constanta

0

cantitatea de poluant care intră prin secţiunea a-a şi pe distanţa dx, în timpul dt:

d

x

Qcdt

D

t

c

x

dt

qdxdt

cantitatea de poluant care iese prin secţiunea b-b în timpul dt:

d

x

dt

Qcdt

  ( Qc dxdt )  x    
(
Qc dxdt
)
x
   

D

t

c

x

dt

  

 

x

D

t

c

x

   dtdx

 

Diferenţa de cantitatea de substanţă poluantă care rămâne în volumul dx în intervalul de timp dt are expresia:

 

d

d

x

d

x

dx

qdxdt

 

 

 

  

x

Qc

x

D

t

c  

x

  dxdt

  

Pe de altă parte, această diferenţă de cantitate de poluant mai poate fi calculată şi în felul următor. La momentul t considerăm o secţiune medie pe distanţa dx. Cantitatea de poluant în volumul elementar dx are expresia:

iar la momentul t+dt - expresia:

dM t  cdx     c  dM    c
dM
t 
cdx
c
dM
 
c
 dt
dx
t
 dt
t

Cantitatea de poluant acumulată în timpul dt este

dM

dM

t

dt

dM

t

dtdx

c

t

Egalând (1.32) cu (1.35) rezultă ecuaţia dispersiei de convecţie la mişcarea gradual variată a fluidelor

()

t c

(

)

 

uc

x

x

D

t

  c x    q

unde s-a făcut înlocuirea Q = c Este important de observat faptul că ecuaţia (1.36) şi ecuaţia (1.28) sunt identice.

Pentru mişcarea uniformă avem = const.=

convecţie devine, după împărţirea cu

0

:

0

şi ecuaţia generală (1.36) a dispersie de

 c )  c     c   u  D
c )
 c
 
  c 
 u
D
  r
 t
 x
 x
   x
t
 

unde

r

q

0

, ca şi în ecuaţia (1.28), reprezintă aportul, în sens algebric, de poluant specific,

(raportat la secţiunea de curgere

Ecuaţia (1.37) este un caz particular al ecuaţiei (1.36).Pentru rezolvarea ecuaţiei dispersiei atât la mişcarea uniformă, cât şi la mişcarea gradual variată, este necesar să se cunoască viteza u = u(x,t) şi, secţiunea de curgere (x,t) . În acest scop la mişcarea uniformă se aplică ecuaţia lui Chézy. La mişcarea La mişcarea gradual variată atât secţiunea de curgere, cât şi viteza curentului se determină rezolvând ecuaţiile Saint - Venant.

, pe unitate de lungime de râu şi în unitate de timp).

0

1.2.3. Ecuaţiile Saint - Venant ale mişcării gradual variate, nepermanente ale apei în albii de râuri.

Două ecuaţii guvernează această mişcare a apei în albii de râuri:

ecuaţia continuităţii şi

 

B

z

Q

0

 
 

t

x

z

1

Q

2 Q

Q

Q

2

Q

2

x

g

t

g

2

x

g

3

x

K

2

0

ecuaţia dinamicii, unde Q este debitul râului; z - cota suprafeţei libere; B - lăţimea albiei la oglinda apei; - aria secţiunii de curgere; K - modulul de debit. Ecuaţiile (1.36), (1.38) şi (1.39) trebuie rezolvate simultan. Rezolvarea lor se poate realiza prin diferenţe finite prin decuplarea ecuaţiei dispersiei de ecuaţiile mişcării. Se

(n indică

momentul nt ) se determină concentraţia

s.a.m.d. Rezolvarea se realizează prin metoda

rezolvă mai întâi ecuaţiile mişcării la momentul nt şi cu valorile

Q

n

, z

n

n

,

c

n

diferenţelor finite, considerând derivatele pentru funcţia necunoscută F (care poate fi Q,

, z,c )sub forma:

F

t

F

x

1

2

t

F

k

n 1

1

1

x

1

n

F

k

n

F

k

1

1

n

F

k

1

)

n 1

F

k

(1

n

F

k

)(

n

F

k

1

n

F

k

1

2

1

unde

Despre algoritmul de calcul şi despre consistenţa, stabilitatea şi convergenţa schemei de calcul se poate consulta lucrarea Hidraulică aplicată (Hâncu, s.a., 1985). Calculele şi consideraţiile teoretice arată că schema de calcul este rapid convergentă îndeplinind condiţiile de consistenţă şi stabilitate. Este important de făcut observaţia că la deducerea ecuaţiei (1.36) s-au

considerat valori medii c şi

calculul integralelor:

este un coeficient de pondere.

D x c

pe secţiunea . Or, aceasta implică x

 
 c
c

;D

u

c

1

cud

 

 

x

D

c

x

d

 

unde în demonstraţia de deducere a ecuaţiei (1.36) s-a renunţat la semnul bară. În continuare, pentru rezolvarea ecuaţiilor (1.36), (1.38) şi (1.39) două probleme de natură fizică trebuie rezolvate:

determinarea coeficientului de dispersie turbulentă D t ;

expresia sursei de poluant q (pozitivă sau negativă), în funcţie de natura poluantului. Cu privire la prima problemă vom face comentariu în cele ce urmează. A doua problemă va fi prezentată în capitolele 9 - 11.

1.2.4. Coeficientul de dispersie de convecţie. Am văzut că în fapt termenul care exprimă dispersia de convecţie a poluantului la mişcarea uniformă sau gradual variată a fluidelor substituie difuzia în planul normal pe axa ox a curgerii, respectiv pe axele oy şi oz. Considerând difuzia tridimensională, iar mişcarea fluidului unidimensională, difuzia în lungul axei curgerii este neglijabilă în raport cu advecţia (convecţia) şi rămâne de analizat difuzia numai în planul normal la axa curgerii. Acest fapt a provocat diverse interpretări şi a stimulat activitatea de cercetare în domeniu. Chiar şi în cazul mişcării unidimensionale coeficientul de dispersie D t care include şi influenţa geometriei albiei şi a distribuţiei vitezei curentului în secţiune, constituie o problemă dificil de rezolvat. În cele ce urmează vom prezenta metoda de determinarea coeficientului D t prin măsurători pe teren precum şi unele metode de calcul al acestui coeficient propuse de unii cercetători.

Metoda de determinare experimentală pe teren a coeficientului D t Se aleg două secţiuni transversale pe râu în zona de studiu: a-a şi b-b, la o distanlă l suficient de mare (fig. 1.11).

Fig. 1.11 Schiţă pentru determinarea coeficientului de difuzie turbulentă, D t Se consideră valabilă relaţia

Fig. 1.11 Schiţă pentru determinarea coeficientului de difuzie turbulentă, D t

Se consideră valabilă relaţia pentru coeficientul de difuzie turbulentă D t la durate mari de difuzie

2

x

2

D

t

t

unde

poluant, măsurată din secţiunea de injectare la o secţiune unde ajung după timpul t.

x

2 este media pătratelor abaterilor de la distanţa pe care o parcurg particulele de

Prin urmare:

D

1 x t

2

2

1 x

b 2

x

a 2

2

t

b

t

a

Se introduc trasori în secţiunea 0-0 de referinţă şi se măsoară abaterea x şi abaterea

, şi faţă de valoarea medie

Se măsoară în acelaşi timp durata t a şi durata t b de parcurgere a

trasorilor de la secţiunea 0-0 la secţiunea a-a şi respectiv b-b (fig.1.11). Se determină apoi coeficientul de difuzie turbulentă după relaţia (1.43). Se identifică apoi coeficientul de difuzie turbulentă cu coeficientul de dispersie turbulentă. Măsurătorile în laborator arată că pentru coeficientul de dispersie turbulentă D t se obţin valori mai mici decât valorile obţinute prin măsurătorile în natură, pe teren, de 100 - 300 ori, ceea ce arată necesitatea tarării modelelor atât a celor de calcul, cât şi a celor fizice, precum şi detemlinarea efectului de scară*. Operaţia de tarare este foarte greoaie, necesită timp şi cheltuieli relativ mari. Din acest motiv se recomandă alegerea unor sectoare reprezentative de albie de râu pe care să se efectueze măsurători pentru evaluarea coeficientului de dispersie şi pe alte sectoare.

din secţiunea b-b,

medie pătratică

2

x

faţă de valoarea medie din secţiunea a-a,

x

2

b

x

2

a

Cercetări şi metode propuse pentru calculul coeficientului de dispersie de convecţie. Taylor are meritul de a fi pus în evidenţă sensul fizic al difuziei transversale şi al dispersiei longitudinale (prin convecţie) la mişcarea poluantului prin conducte. Taylor a

folosit în experienţele sale conducte din sticlă, de secţiune circulară, cu două diametre; d = 0,5 mm şi d = 1,0 mm. În

-------

* Încă nu se cunosc în detaliu fenomenele care diferenţiază procesele de dispersie din râurile mari şi din râurile mici şi care ar permite determinarea analitică a efectului de

scară la doi curenţi similari.

fiecare din aceste conducte mişcarea apei s-a realizat în regim laminar, deci nu a intervenit difuzia turbulentă. A creat un dop de colorant (permanganat de potasiu, MnO 4 K) într-o secţiune de început a conductei pline cu apă şi a urmărit cu ajutorul unui colorimetru modul cum se deplasează acest dop în lungul conductei la un gradient de presiune dat (fig.1.12).

lungul conductei la un gradient de p resiune dat (fig.1.12). Fig. 7.12. Experienţa lui Taytor. -
lungul conductei la un gradient de p resiune dat (fig.1.12). Fig. 7.12. Experienţa lui Taytor. -
lungul conductei la un gradient de p resiune dat (fig.1.12). Fig. 7.12. Experienţa lui Taytor. -
lungul conductei la un gradient de p resiune dat (fig.1.12). Fig. 7.12. Experienţa lui Taytor. -
lungul conductei la un gradient de p resiune dat (fig.1.12). Fig. 7.12. Experienţa lui Taytor. -
lungul conductei la un gradient de p resiune dat (fig.1.12). Fig. 7.12. Experienţa lui Taytor. -
lungul conductei la un gradient de p resiune dat (fig.1.12). Fig. 7.12. Experienţa lui Taytor. -
lungul conductei la un gradient de p resiune dat (fig.1.12). Fig. 7.12. Experienţa lui Taytor. -
lungul conductei la un gradient de p resiune dat (fig.1.12). Fig. 7.12. Experienţa lui Taytor. -
lungul conductei la un gradient de p resiune dat (fig.1.12). Fig. 7.12. Experienţa lui Taytor. -

Fig. 7.12. Experienţa lui Taytor. - dop de apă colorată; c - intensitatea culorii (concentraţia coloratului) 1) - conductă cu d = 1 mm 2) conductă cu d = 0,5 mm.

La conductele cu diametrul de 1,0 mm distribuţia colorantului pe lungimea conductei se obţine după scurt timp cu intensitate constantă pe o distanţă egală cu 2u 0 t , unde u 0 este viteza medie a apei în conductă, t - durata de mişcare a apei, de ordinul unei secunde.

La conductele cu diametru de 0,5 mm deplasarea dopului de colorant s-a realizat pe durate de ordinul orelor, iar distribuţia colorantului s-a produs după o curbă Gauss. Distanţa 2u 0 t = l corespunde lungimii pe care sunt în mişcare toate particulele de apă colorată pe conducta cu diametrul d = 1 mm. Se ştie că la mişcarea laminară a fluidelor în conducte distribuţia vitezei în secţiune este parabolică, viteza maximă u max = 2u 0. Aşadar, pe conducta cu diametrul d = 1 mm s-a produs practic numai transportul prin convecţie a colorantului pe toată lungimea l.

Pe conducta cu diametrul d = 0,5mm s-a produs dispersia colorantului prin deplasarea diferenţială a particulelor de apă unele faţă de altele (difuzia fiind şi aici foarte mică în raport cu convecţia) (fig. 1.13). Evident, distribuţia vitezei în secţiune este tot parabolică, dar viteza medie fiind mică, deplasarea dopului de colorant s-a produs pe o distanţă mică, intensitatea colorantului fiind maximă în zona particulelor cu viteza medie, u 0 , din această conductă. Milliat J. P. (Hug, 1975) a analizat teoretic acest mecanism.

J. P. (Hug, 1975) a analizat teoretic acest mecanism . Fig. 1.13 Mecanismul dispersiei longitudinale. Criteriul
J. P. (Hug, 1975) a analizat teoretic acest mecanism . Fig. 1.13 Mecanismul dispersiei longitudinale. Criteriul
J. P. (Hug, 1975) a analizat teoretic acest mecanism . Fig. 1.13 Mecanismul dispersiei longitudinale. Criteriul
J. P. (Hug, 1975) a analizat teoretic acest mecanism . Fig. 1.13 Mecanismul dispersiei longitudinale. Criteriul
J. P. (Hug, 1975) a analizat teoretic acest mecanism . Fig. 1.13 Mecanismul dispersiei longitudinale. Criteriul
J. P. (Hug, 1975) a analizat teoretic acest mecanism . Fig. 1.13 Mecanismul dispersiei longitudinale. Criteriul
J. P. (Hug, 1975) a analizat teoretic acest mecanism . Fig. 1.13 Mecanismul dispersiei longitudinale. Criteriul
J. P. (Hug, 1975) a analizat teoretic acest mecanism . Fig. 1.13 Mecanismul dispersiei longitudinale. Criteriul

Fig. 1.13 Mecanismul dispersiei longitudinale.

Criteriul care evidenţiază cazurile în care rolul difuziei moleculelor este cu totul secundar faţă de dispersia de convecţie a fost obţinut de Taylor (1953) prin următorul raţionament :

Fie L o lungime caracteristică în lungul mişcării fluidului. Timpul necesar deplasării prin convecţie a particulelor de fluid (poluant) se poate scrie:

T conv

L

u

0

unde u 0 este viteza medie a fluidului. Timpul necesar difuziei moleculare în secţiunea curentului este proporţional cu raportul:

T dif

d

2

D

unde d este diametrul conductei, iar D este coeficientul de difuzie ([D) = L 2 T 1 ). Difuzia este importantă pe direcţia transversală, d fiind lungimea caracteristică. Dacă timpul de difuzie moleculară este mult mai mic decât timpul de transport prin

convecţie, rezultă:

unde

T

dif

u d

0

2

d

T

conv

LD

L

P

e

 1

p e

u

0

D

este numărul Peclet. La intervale mari de timp, dacă diametrul d al conductei este mare, rolul principal îl are difuzia moleculară pe direcţia transversală a curentului, T dif - T conv şi

T dif

T conv

1

Criteriul Taylor se aplică nu numai la mişcarea laminară, ci şi la mişcarea turbulentă a fluidelor, luând în considerare coeficientul de dispersie de convecţie D t Relaţia (7.48) a constituit punctul de plecare şi pentru alte analize. Un exemplu este metodalui Fischer pentru determinarea coeficientului de dispersie de convecţie, D t , în albiile râurilor. Fischer [1968] consideră că amestecul şi dispersia poluanţilor în secţiunea de curgere a albiei se datorează în special distribuţiei neuniforme a vitezei curentului pe lăţimea albiei. Fie mişcarea uniformă permanentă a apei în albia de râu, transportând un poluant, care este supus la un proces de dispersie variabil în timp şi spaţiu. Ecuaţia dispersiei unui poluant, conservativ, în forma specifică acestei mişcări are expresia:

c

t

u

c

x

 

y

Dy

c   

y

   Dz

z

c

z

în care s-a neglijat termenul privind difuzia în lungul curentului

x

  D

x

c

x

care este

u c x

.

foarte mic în raport cu termenul care corespunde transportului prin convecţie,

mediate în timp, după procedeul

Reynolds, efectul turbulenţei fiindinclus în termenii conţinând D y şi D z , conform relaţiilor

În ecuaţia (7.49) u şi c sunt mărimi funcţii de punct, dar

(7.4).

 

v

'

x

c

'

Dx

Avem:

 c ;  v ' c '  x y
 c
;
v
'
c
'
 x
y

Dy

 c ;  v ' c '  y z
c
;
v
'
c
'
y
z

Dz

c

z

;

u u(y, z);c c(x, y, z,t)

Ecuaţia (7.49) descrie acelaşi proces ca şi ecuaţia (7.37) (cu r = 0). Prin urmare, efectul

în

y

  D

c

c

z

  z    D

y

termenilor

privind

difuzia

turbulentă:

y y

şi

este

inclus

termenul

  x    D

t

c

x

, care la rândul lui conţine şi efectul diferenţei de viteză de la un punct la

altul în secţiune.

Încă o date subliniem faptul că la dispersia unei proprietăţi (poluant) contribuie nu numai difuzia turbulentă (pulsaţiile de viteză şi de concentraţie), ci şi distribuţia neuniformă în secţiune a vitezei curentului de fluid purtător şi a coucentraţie poluantului. Diferenţa de viteză de la un punct la altul intensifică amestecul poluantului. Acest proces se manifestă cu deosebire când mişcarea f1uidului este neuniformă, de exemplu, în coturi. Să descompunem în două componente atât viteza u, cât şi concentraţia c: o componentă uniform distribuită (constantă pe întreaga secţiune,) şi o componentă care o complectează până la valoarea reală şi care poartă nurnele de deficit (fig.7.10).

u u u'

c c c'

În cazul mişcării uniforme u este constantă, însă u' = u'(y,z); c c(x,t) ;c' = c'(x,y,z.t) Introduse expresiile (7.17) în ecuaţia (7.49) rezultă:

c

t

 

'

 c

u

x

 

'

c

t

u

'

c

t

u

'

c

t

 

u

'

 c

 

Dt

 

t

y

c   

y

 

Dt

z

 

c   

z

 

y

Dt

c   

y

'

   Dt

z

'

z

c

În ecuaţia (7.51) Fischer face următoarele aproximaţii:

Neglijează produsul a două mărimi - pulsaţii:

u '

c '

x

0

Consideră valabilă ecuaţia mişcării medii:

c

t

u

 c

 

Dy

x

y

c   

y

 

z

Dz

c

z

  0

Presupune că norul de poluant este suficient de extins, astfel că

 c

u

x

0

şi

c

'

t

= 0,c’

fiind mic în raport cu c , iar derivatele în raport cu x şi cu t ale deficitului de concentraţie de asemenea se consideră foarte mici. Ţinând seama că c = constant pe întreaga secţiune , ecuaţia (1.53) se reduce la forma:

0 0

t

x

a cărei ecuaţie diferenţială ordinară este:

dt

dx

u

Această ecuaţie are soluţia integrală

c (x ut)

unde fi este o funcţie arbitrară care se determină din condiţiile iniţiale, t = t 0 . Aproximaţiile introduse de Fischer reduc domeniul de valabilitate a soluţiei, dar rezultă o soluţie pentru poluanţi conservativi şi transport permanent. Scăzând (7.53) din (7.51) se obţine:

u

 c

 

Dy

 

x

y

'   

 

'     

c

y

   Dz

z

'

z

c

În secţiune axul oy este adoptat pe lăţimea albiei, iar axul oz - pe verticală îndreptat în jos (fig. 1.14)

axul oz - pe ve rticală îndreptat în jos (fig. 1.14) Fig. 1.14. La metoda Fischer

Fig. 1.14. La metoda Fischer de determinare a coeficientului de dispersie.

În ecuaţia (1.57) facem schimbarea de variabilă

x ut

ceea ce înseamnă că sistemul de referinţă este mobil, iar calculul coeficientului de dispersie de convecţie îl efectuăm în planul = 0, ceea ce este foarte convenabil. Ecuaţia (1.57) devine:

şi are o soluţie de forma

u '

c

 

y

Dy

'

c

 

y

   Dz

z

c'

f (y, z)

c

'

z

c

c nedepinzând de y şi z, iar f (y,z) este o funcţie necunoscută care satisface ecuaţia:

u '

c   Dy

f   

y

   Dz

z

f

z

Ecuaţia (1.61) s-ar putea integra numeric dacă am cunoaşte D y şi D z . Fischer face în continuare următoarele aproximaţii:

Pe o fâşie ∆ y = 1 se integrează ecuaţia (1.61) pe verticală de la 0 la h(y), unde h este adâncimea curentului în verticala y. Rezultă:

h (

)

y u dz

'

0

q

'

În ceea ce priveşte cei doi termeni din partea dreaptă a ecuaţiei (7.61) Fischer consideră că pe făşia ∆ y primul termen poate fi integrat sub forma:

h

(

y

0

)

 

y

D

y

f

y

dz

y

h

(

y