Sunteți pe pagina 1din 10

PROIECT TAMAM Tehnici de achizitie si monitorizare in asistenta medicala

Electromiografia

An I Master, Implanturi, proteze si evaluare biomecanica UPT

Coordonator:

Student:

Conf.dr. Ing Herisanu Nicolae

Karina RETEZAN

Timisoara, 2011

1.Introducere

Acest proiect cuprinde 4 capitole. In introducere sunt prezentate date generale despre corpul uman si achizitia de biosemnale. In ultimul capitol sunt detaliate etalepe realizarii unei electromiografii, ce este ea, de ce se face si cum este preluat semnalul electric din muschi. Corpul uman este un sistem ierarhizat ce dispune de sisteme de autoreglare integrate. Dei majoritatea funciilor sunt ndeplinite de structuri organizate, acestea comunic unele cu altele prin diferite semnale pentru buna funcionare a ntregului organism. Evidena experimentelor efectuate n ultimii ani , au aratat c diveri parametri ai semnalelor biologice din corpul uman sunt de o importan major n diagnosticarea eventualor probleme de sntate. In investigarea medical modern, att medicul ct si pacientul simt o presiune crescnd generat de cantitatea de msurtori la care e supus pacientul ,aceasta implicnd de asemenea i mult aparatur. Aceast presiune e resimit i de ctre specialitii care produc aceast aparatura deoarece medicina devine tot mai exact pentru ca actul medical sa fie din ce n ce mai bun. Investigaiile curente implic teste biochimice de snge i alte fluide, analiza semnalelor de la inim, creier i muchi; chirurgia implic monitorizarea multor parametri, necesitnd decizii rapide ce trebuie luate pe baza unor informaii corecte;

explorarea funciei respiratorii implic msurarea simultan a unor parametri ca: flux, presiune, compoziia gazelor. Toate acestea sunt att de complexe ncat avem nevoie de instrumente specifice necesare prelurii i prelucrrii acestor semnale, ca apoi ele s poat fi interpretate i analizate n vederea soluionrii problemei sau problemelor cu care se confrunt omul. Msurarea activitii electrice, aciunea electricitii asupra materiei vii dar i a celorlali parametri, au putut fi efectuate doar cu ajutorul unei aparaturi electronice din ce n ce mai variat. Aportul electronicii se manifest nu numai n achiziia semnalelor electrice existente in materia vie ci, cu ajutorul unor traductoare adecvate se pot detecta un numr foarte mare de parametri fizici i chimici. Necesitatea acestei aparaturi specializate n detectare i prelucrarea semnalelor din corpul uman reiese din dorina de uurare a muncii, de exploatri rapide i sigure, aceasta conferindu-i posibilitile de realizare a scopurilor propuse. Folosind aparatura electronic, analizele sunt de obicei nedistructive, esutul, organul sau chiar celula putnd fi exploatate n condiii normale de activitate. Mrimile exploatate pot fi la nivele energetice extrem de reduse, deoarece datorit amplificatoarelor electronice exist posibiliti enorme de amplificare. Pentru o mai bun nelegere a funcionrii organismului uman i n vederea organizrii unor modele care s fie punctul de plecare n diagnosticarea pacienilor se motiveaz tendina de preluare a semnalelor biologice sub form electric deoarece este relativ usor conversia acestor mrimi n semnale electrice ct i faptul c acestea n contiuare se amplific, prelucreaz, transmit informaii etc. Captarea i prelucrarea semnalelor biologice ,extragerea informaiilor utile n cerceterea biomedical se face prin tehnici adecvate bazate pe o aparatur electronic adesea costisitoare , inclusiv calculatoare dedicate acestei activiti. Funcionarea oricrui organism viu este nsoit de modificarea permanent n timp a unor parametri biofizici i biochimici. Determinarea i nregistrarea acestor parametri a condus la rezultate stiinifice importante, fiind elaborate o serie de metode de investigare bazate pe culegerea lor. Organismul viu este privit ca un sursa permanenta de semnale spontane in activitatea curenta si evocate prin diverse mijloace de modificare a starii initiale (stimulare electrica, farmacologica, etc.).

2.Biosemnalele

Biosemnalul este un suport al informatiei biologice provenit din variate surse si reflecta o manifestare fizico - chimica ce insoteste si caracterizeaza diverse activitati biologice. Semnalele prezente in sistemele biologice pot fi impartite in: continui si discontinui, periodice si aperiodice.

Semnalul continuu / discontinuu reprezinta o succesiune continua / discreta de valori ale unei marimi specifice pentru un fenomen sau proces fizico - chimic al biosistemului. Intre tipurile enumerate de semnale se pot intilni urmatoarele combinatii: a) semnale continui, de aspect variabil, cum sint : curbe presionale sanguine inregistrate la diverse nivele ale sistemului circulator, corelate cantitativ pentru a descrie comportamentul sistemului vascular; frecventa respiratorie (pattern-uri tipice) corelata cu presiunea partiala a oxigenului, bioxidului de carbon si a pH-ului din singe ; efectul reglator al hormonilor, investigat prin studiul dinamic cantitativ al concentratiilor sanguine; b) semnale combinate, predominant discontinui, cu componenta continua se intilnesc in relatia dintre trenul de potentiale generat de motoneuron si contractia musculara sustinuta; activitate vasomotorie, arteriala si venoasa; c)semnale neuroanatomie; discontinui, manifeste in retele neuronale, studiate de

d)semnale combinate, predominant continui, cu componenta discontinua se intilnesc la nivelul receptorilor, in special chemoreceptori. Semnalul este o expresie temporala a modului in care evolueaza procesul in desfasurarea sa naturala. Relatia care defineste aceasta dependenta este conoscuta sub numele de functie semnal descrisa prin :f = x (t) Prelucrarea initiala a biosemnalelor prin intermediul traductorilor permite obtinerea acestor functii - semnal prin transformarea variatiei tuturor marimilor biofizice in semnale electrice. Pentru usurinta schimbului informational in lumea medicala siunificarea aparaturii necesare in explorarile functionale au fost acceptate tehnici de prelevare,prelucrare si interpretare ale semnalelor bioelectrice emise de organismul uman. Astfel efecteleelectrice generate deinimain functiune, detectabile in cea mai mare parte a corpului, formeaza obiectul cercetarii inelectrocardiografie (EKG), semnale bioelectrice generate in procesele activitatii cerebrale-electroencefalografie (EEG), activitatea musculara electromiografie (EMG), pentru urmarireaactivitatii electrice a musculaturii globului ocular electrostagmografie (ENG) si activitateaelectrica a retinei stimulata pe cale optica, electroretinografie (ERG). Aparatura pusa in slujbatehnicilor de investigare paraclinica evolueaza in consens cu procesele tehnologiei electronice.Semnalele bioelectrice sunt de putere foarte redusa. Pentru a fi analizate vizual sau prelucrate pecalculator, semnalele bioelectrice trebuie amplificate de mii sau chiar de zeci de mii de ori.Legatura electrica intre corpul pacientului si aparatele electronice, prin intermediul electrozilor este imperfecta, cu impedante de trecere inegale pe diversele cai si variabile in timp,p rovocandasimetrii pe circuitul de intrare. Sarcina proiectantilor si realizatorilor de aparate electronice deinvestigatie medicala este sa tina cont de aceste neajunsuri, pentru a le minimaliza efectele.Ansamblul aparatelor electronice si instalatiilor, folosit in scop medical formeaza un sistemelectromedical. De la inceput, sistemul trebuie conceput si realizat incat sa prezinte o imunitatela perturbatii imprevizibile. De asemenea, se impun masurieficientepentru reducerea surselor posibile de perturbatii proprii si externe, sau de inlaturare a lor .

3.Muschii

Corpul omenesc dispune de un numar de peste 430 muschi striati care reprezinta in totalitatea lor 40-45% din greutatea intregului corp. Un muschi striat este alcatuit din mai multe elemente:corpul muscular, tendonul, jonctiunea tendinomusculara, insertia muschiului, tecile sinoviale, bursele seroase anexate, vasele si nervii muschiului. Marea majoritate a muschilor au forme si dimensiuni diferite, ceea ce reprezinta, de la inceput un indiciu al relatiilor dintre formele organelor contractiiile si functiile lor diverse. In ansamblu, toti muschii se pot grupa dupa forma lor in: muschi scurti muschi lungi muschi lati muschi inelari

Muschii scurti realizeaza impreuna ansambluri musculare. Prototipul muschilor scurti este reprezentat de muschii santurilor vertebrale, care contribuie la mentinerea coloanei in extensie . Datorita numarului si independentei elementelor, ei mentin coloana, asigurandu-i in acelasi timp suplete prin jocul contractiilor lor. Muschii lungi sunt, dupa forma lor de trei tipuri: muschi fuziformi, muschi cilindrici si muschi mixt. Muschii lungi fuziformi, de forma unor fuse, au ca prototip muschii gatului si ai membrelor. Produc miscari de forta relativ mare si de amplitudine mare . Muschii lungi cilindrici au aproximativ aceeasi latime pe toata intinderea lor si se intalnesc tot la membre. Produc miscari de amplitudine mare, dar de forta mica si contribuie mai mult la mentinerea directiei de miscare. Muschii lati sunt, dupa grosimea lor, de doua tipuri: muschi lati si subtiri muschi lati si de dimensiuni mai mari. Muschii lati si subtiri alcatuiesc centurile care inchid marile cavitati ale corpului. Prototipul lor este reprezentat de muschii abdominali, care sustin greutatea viscerelor. Sunt dispusi in planuri suprapuse si fasciculele lor sunt orientate in sensuri diferite . Muschii lati si de grosimi mai mari au ca prototip muschii care acopera cavitatea toracica si mobilizeaza membrele superioare. Sunt, in general, de forma

triunghiulara, baza inserandu-se larg pe coloana vertebrala torace si bazin, iar varful, reprezentat de un tendon puternic, se insera pe un punct al membrului superior . Muschii inelari au forma circulara si permit prin contractia lor, deschiderea sau inchiderea anumitor orificii. Exemplu: orbicularul ochilor, orbicularul buzelor etc. Tot un muschi inelar, dar cu totul deosebit ca dimensiune si importanta, poate fi considerat si muschiul diafragm, care alcatuieste plafonul cavitatii abdominale si planseul cavitatii toracice.

4.Electromiografia

EMG este o metoda paraclinica de evaluare a funciei nervilor si a muschilor. Cand muschii sunt activi, acestia produc impulsuri electrice, direct proportionale cu nivelul activitatii musculare. Consta din doua pari: eletroneurografia in care, prin aplicarea unor stimuli electrici, este evaluata conducerea motorie & senzitiva prin nervii periferici, si electromiografia in care, cu ajutorul unui electrod ac aplicat in muschi, se evalueaza afectarea acestuia. Electromiografia poate fi recomandata de medicul specialist pentru depistarea activitatii electrice anormale de la nivelul muschilor, survenite in boli si afectiuni precum distrofie musculara, inflamatii musculare, leziuni ale sistemului nervos periferic (manifestate la nivelul mainilor si picioarelor), scleroza laterala amiotrofica, miastenia gravis si hernie de disc. In general electromiografia este recomandata in urmatoarele cazuri: - pentru stabilirea cauzelor inexplicabile de slabiciune musculara; - stabilirea diferentelor dintre slabiciunile musculare provenite de la afectiuni la nivel muscular si cele provenite de la afectiuni ale sistemului nervos; - stabilirea diferentelor dintre slabiciunile muschilor datorate afectiunilor propriu-zise, si a celor datorate nefolosirii muschilor la parametrii normali datorita durerilor sau lipsei de motivatie. Tehnica si desfasurare - Se deosebesc doua tipuri de examene:

- Examenul detectarii activitalii musculare consta in inregistrarea activitatii electrice spontane a unui muschi, mai intai in repaus, apoi in cursul unei miscari voluntare, cu ajutorul unui electrod, cel mai des in forma de ac, infundat in muschi prin piele si legat la un aparat care furnizeaza pe un ecran si pe hartie un grafic, succesiune a unor unde sub forma de limba, fiecare reprezentand contractia unei unitati motorii (grupa de celule musculare comandate de una si aceeasi celula nervoasa). - Examenul de stimulare si de detectare a activitatii musculare se bazeaza pe aceleasi principii dar procedeaza in mod diferit, stimuland un nerv printr-un curent electric de scurta durata, nedureros. Nervul declanseaza atunci propriile reactii electrice care se propaga in toata lungimea sa inainte de a fi transmise muschiului corespunzator, de unde ele sunt culese. Se poate astfel, pe de o parte sa se calculeze viteza de conductie prin nerv si, pe de alta parte, sa se studieze conductia neuromusculara. A doua parte a investigatiei cuprinde evaluarea conducerii nervoase pe nervii senzitivi si motori si foloseste de aceasta data electrozi sub forma unor discuri de mici dimensiuni care sunt lipiti pe suprafata pielii. Acestia inregistreaza potentialele produse in muschi de stimularea cu curent electric a nervilor care inerveaza muschii respectivi. Un computer va calcula viteza de conducere nervoasa si alti parametri functionali ai activitatii nervoase. De asemenea investigatia este moderat dureroasa dar nu exista alte riscuri cum ar fi electrocutarea si nu poate afecta o eventuala sarcina daca persoana investigata este o femeie insarcinata.

Nici una dintre proceduri nu necesita pregatiri speciale. Pacientii pot minca, pot lua medicamentele, daca primeau o medicatie anume, cu exceptia tratamentului anticoagulant sau antiagregant plachetar (pentru care se recomanda intreruperea temporara, cu 4-5 zile inainte de investigatie ) si nu vor fi anesteziati. De asemenea nu exista nici un risc ca supunerea la investigatie sa agraveze evolutia bolii Examenul se desfasoara intr-un cabinet medical sau in regim de consultatie spitaliceasca, fara o pregatire deosebita, si dureaza intre 20 si 30 minute.

Pentru efectuarea electromiografiei va fi introdus un ac in piele pana la nivelul muschilor, cu scopul inregistrarii activitatii electrice a acestora (in acest sens acul are acelasi rol ca si un electrod). Acele sunt de unica folosinta iar intreaga procedura poate fi moderat dureroasa si poate produce singerare usoara. Persoanele care primesc tratament anticoagulant (trombostop, sintrom) sau antiagregant plachetar

(aspirina, plavix) pot singera mai abundent si de aceea se recomanda intreruperea temporara a acestui tratament cu 4 - 5 zile anterior investigatiei. In miinile unor medici cu experienta durerea si singerarea sunt minime. Activitatea electrica este inregistrata vizual cu ajutorul unui osciloscop au acustic, cu ajutorul unui speaker.

Avad in vedere ca muschii scheletici sunt mai mari, pentru o inregistrare cat mai eficienta a acitivitatii electrice, este necesara folosirea mai multor electrozi. Prezenta, marimea si forma liniilor curbe (potential de actiune), afisate pe osciloscop furnizeaza informatii despre abilitatea muschilor de a raspunde la stimulii nervosi. Fiecare muschi ce se contracta produce un potential de actiune. Marimea fibrei musculare influenteaza rata (frecventa formarii unui potential de actiune) si marimea (amplitudinea) potentialului de actiune. O celula, inclusiv celula musculara, are trei componente fundamentale: membrana celulara (=plasmalema), citoplasma si nucleul. Dintre acestea, importanta in EMG este membrana. Intr-o celula, in repaus (de exemplu, cand celula musculara nu se contracta), sarcinile pozitive sunt distribuite in majoritate la exterior, ramanand un deficit de sarcini pozitive la interior. Este gresit sa spunem ca in repaus, sarcinile pozitive sunt la exterior si cele negative sunt la interior. Sarcini pozitive sunt pe ambele fete ale membranei, insa, fiind mai multe la exterior decat la interior, s-a stabilit, prin conventie, formularea "membrana este pozitiva la exterior si negativa la interior". Corect insa ar fi sa spunem "membrana este mai pozitiva la exterior si mai putin pozitiva la interior".Sarcinile pozitive de la exterior sunt reprezentate de ionul Sodiu (Na+), iar cele de la interior, de ionul Potasiu (K+). In membrana, exista asa-numitele canale pentru Na+, care sunt inchise in repaus. Atunci cand asupra membranei musculare (=sarcolemei) actioneaza un stimul (stimulul fiziologic este declansat de sinapsa neuromusculara), polarizarea membranei se inverseaza, in felul urmator: se deschid canalele pentru Na+ din membrana, ionii de Na+ difuzeaza masiv in interiorul celulei, depasind numeric ionii de K+ si ramanand un deficit de sarcini pozitive la exteriorul celulei. In consecinta, se spune ca, in activitate, "membrana este pozitiva la interior si negativa la exterior".

Bibliografie:

Stamatoiu, B. Asgian, C. Vasilescu Electromiografie clinica http://www.biopac.com/researchApplications.asp?Aid=40&AF=366&Level http://de.wikipedia.org/wiki/EMG_Automation

http://www.emedicinehealth.com/electromyography_emg/article_em.htm

http://www.centrulmedicalfocus.ro/noutati/sfatulmedicului/137electromiografiametoda-de-evaluare-a-functiei-nervilor-si-a-muschilor