Universitatea Transilvania Braov Facultatea de Alimentaie i Turism

Stud. autor: Fabian Csenge- Katalin AN. III, IPA, GR. 16581

2011

CUPRINS

1. Introducere ...................................................................................................
.........................................................3

2. Scurt istoric.................................................................................................. ......................................4 3. Politica Agricol Comun a Uniunii Europene...............................................5

3.1. Evoluia Politicii Agricole Comun a Uniunii

Europene...........................6

3.2. Trsturile distincte ale Politicii Agricole Comune a Uniunii

Europene................... ................................8

3.3. Obiectivele i principiile Politicii Agricole

Comune...........................9 4. Politica Agricol Comun a Uniunii Europene n zilele de astzi............................ .......................................12

4.1. Costurile i beneficiile Politicii Agricole Comune

................................13

4.2. Efectele obinute de Romnia n urma aderrii la Uniunea European la nivelul agriculturii........................................................... ..14 5. Concluzii ............................................15 6. Bibliografie. ..........................................16

1.

Introducere

Politica agricol comun este una dintre cele mai integrate i mai vechi politici comunitare. Realizarea PAC este considerat ca o reuit major a integrrii economice, deoarece, n general, politica agricol este dificil de gestionat. Ea implic existena unor preuri comune, a unor instrumente de monitorizare a acestor preuri, o finanare comun a msurilor de susinere i un sistem comun de protecie fa de pieele externe. Politica agricol comun s-a creat n momentul n care Europa era 3

deficitar n majoritatea produselor alimentare. Mecanismele sale s-au modelat pentru a rezolva aceast situaie, funcia sa principal fiind cea de a sprijini preurile i veniturile interne prin intermediul operaiilor de intervenie i sistemelor de protecie frontaliere. n linii mari, sunt dou motive care au condus la apariia acestei politici: - Primul, a fost nevoia unei fluidizri a comerului european cu produse agricole, i mai ales dorina rilor exportatoare de a se asigura de certitudinea plasamentului produselor lor. - Al doilea motiv, a fost o anumit temere fa de situaia n care fora de munc eliberat din agricultur ca urmare a mecanizrii n-ar fi putut fi absorbit n acelai ritm de celelalte sectoare ale economiei, caz n care veniturile agricole ar fi sczut i mai mult relativ la cele din industrie. Dezvoltarea unei viziuni comune, la nivel european, de protejare a veniturilor fermierilor ar fi putut preveni o astfel de situaie. Aceast politic a contribuit pozitiv la creterea economic i a reuit s garanteze aprovizionarea consumatorului european cu o gama ampl de produse alimentare calitative la preuri raionale. Pn la jumatatea decadei anilor '90, PAC a fost, la mare distan, politica comunitar cea mai important, n special din punctul de vedere al bugetului. Uniunea Europeana s-a convertit n primul importator i al doilea exportator de produse agricole la nivel mondial. Cei doi piloni si PAC (politicile de dezvoltare rural i a pieei) asigur sprijin pentru un numr mare de zone din Europa. Acetia vor avea o influen esenial asupra competitivitii i a dezvoltrii durabile n urmtorii ani. Recentele reforme vor ncuraja, de asemenea, fermierii s rspund la semnalele pieei i s extind ecologizarea agriculturii.

2.

Scurt istoric

Politica Agricol Comun este una dintre cele mai vechi, dar i cele mai ncercate politici comune. Deasemenea este printre primele politici comune 4

adoptate de Uniunea European. Mai trebuie precizat de la bun nceput faptul c termenul de ,, politic comun reflect una din trsturile definitorii ale PAC i anume aceea c pentru circa 90% din produsele agricole, decizia nu mai aparine statelor membre ci Uniunii Europene. Politica agricol comun a luat fiin n 1963. Se pare c i trage rdcinile din Europa de Vest a anilor 1950, ale crei societi au fost afectate de anii de rzboi, iar oferta de hran nu putea fi garantat. Unul din motivele care a condus la apariia acestei politici a fost nevoia unei ,, fluidizri a comerului european cu produse agricole i mai ales dorina rilor exportatoare de a se asigura de certitudinea plasamentului produselor lor. Un alt motiv a fost o anumit temere fa de situaia n care fora de munc eliberat din agricultur ca urmare a mecanizrii n-ar fi putut fi absorbit n acelai ritm de celelalte sectoare ale economiei, caz n care veniturile agricole ar fi sczut i mai mult relativ la cele din industrie. Dezvoltarea unei viziuni comune, la nivel european, de protejare a veniturilor fermierilor ar fi putut preveni o astfel de situaie. Accentul s-a pus iniial pe ncurajarea unei mai bune productiviti n lanul alimentar, astfel nct consumatorii s beneficieze de o ofert stabil de hran pe care s i-o poat permite, dar i s asigure faptul c Uniunea European va avea un sector agricol viabil. n percepia popular, PAC este considerat o politic monolotic, creat pentru a lua din banii contribuabilior, n scopul de a recompensa un grup restrns de oameni privilegiai pentru simplul fapt c locuiesc n mediul rural. n realitate, PAC a avut ntotdeauna i continu s aib, motive clare s existe. A evoluat n mod constant, pentru a reflecta nevoile n permanent schimbare ale societii, mai degrab dect a ncercat s rspund presiunilor venite din partea cultivatorilor. Politica agricol comun de astzi este foarte diferit fa de politica agricol comun din 1960. n situaia actual politica agricol comun este construit n jurul a doi piloni. Primul, cel al organizaiilor comune de pia cuprinde msurile comune de reglementare a funcionrii pieelor integrate ale 5

produselor agricole. Al doilea pilon, cel al dezvoltrii rurale, cuprinde msuri structurale, care intesc dezvoltarea armonioas a zonelor rurale, sub cteva aspecte :social, al diversitii activitilor, al calitii produselor, al protejrii mediului.

3. Politica Agricol Comun a Uniunii Europene

n ultimii zece ani, politica agricol comun (PAC) a UE a suferit schimbri fundamentale. n perioada dinaintea anilor 90, PAC avea la baz un set de obiective cheie, printre care i dorina de a garanta securitatea alimentar prin asigurarea alimentelor de baz, ca reacie la penuria de hran de dup rzboi. Rezultatul a fost o politic rigid de subvenionare, orientat exclusiv ctre producie, care a continuat s existe pn n anii 90, moment n care PAC devenise deja de mult timp victima propriului su succes. Odat cu realizarea obiectivului principal, acela de a produce mai mult hran, au nceput s apar o serie de efecte secundare nefericite, ca de pild legendarii muni de carne de vit i de cereale, ca i efecte de distorsionare a comerului pe piaa mondial, deosebit de duntoare pentru rile n curs de dezvoltare. Acestea erau nsoite de temeri crescnde cu privire la impactuecologic al PAC i, indirect, de ameninri la adresa sntii, ca de exemplu encefalita spongiform bovin (boala vacii nebune). Treptat, consumatorii i contribuabilii au nceput s-i piard ncrederea. Astfel a nceput, cu mai bine de un deceniu n urm, marul cel lung, ce avea s ne duc de la sprijinirea supraproduciei la o PAC orientat ctre pia, atent la nevoile mediului nconjurtor, axat pe utilizarea eficient i durabil a pmntului. n conformitate cu reformele din Agenda 2000, revizuirea radical a PAC realizat n 2003 nu a fost altceva dect urmtorul pas logic ctre o politic menit s susin nu doar cultivarea pmntului, ci i supravieuirea pe termen lung a zonelor noastre rurale n totalitatea lor.

Politica agricol de astzi nu mai seamn aproape deloc cu cea din trecut. n primul rnd pentru c PAC a fost simplificat foarte mult prin punerea laolalt, ntr-o unic plat, a diferitelor scheme de pli directe acordate fermelor. Pe de alt parte, ea s-a transformat ntr-un mecanism mai eficient, care atinge mai multe obiective la un cost mai sczut. O politic ce nghiea n trecut dou treimi din bugetul total al UE absoarbe acum mai puin de jumtate din acesta, iar cifra va scdea la o treime peste zece ani. i, n timp ce costurile ei scad, aria de cuprindere se lrgete constant ca urmare a introducerii unei politici cuprinztoare de dezvoltare rural care sprijin diversificarea, restructurarea i evoluia zonelor i sectoarelor economiei rurale n ntreaga Uniune European. Sprijinul acordat fermelor este orientat acum n funcie de preocuprile consumatorului i de prioritile publicului. Distanndu-se foarte mult de acea politic ce oferea n trecut subvenii n funcie de cantitile produse, sprijinul acordat de PAC depinde actualmente de atingerea unor parametri calitativi, ecologici i de siguran privind alimentele conform prioritilor publicului european fermierii notri i-au recptat libertatea de a produce n funcie de cererea de pe pia. Prin abandonarea stimulentelor pentru supraproducie, reformele noastre au diminuat distorsiunile pe care PAC le-a indus n trecut comerului i au inut mai bine seama de nevoile rilor n curs de dezvoltare.n ultimul deceniu am trit, dac nu chiar o revoluie verde, cel puin o evoluie verde n politica agricol. n prezent, consumatorii i contribuabilii au alte pretenii dect atunci cnd a demarat PAC. 91% din cetenii UE cred c una dintre activitile eseniale ale politicii agricole comune este s garanteze sigurana alimentelor. 89% consider protecia mediului ca fiind o alt funcie esenial. Noua politic agricol comun i-a asumat clar aceste noi exigene ale consumatorului i avem acum o baz solid pentru conservarea patrimoniului nostru rural, pentru a produce mrfurile agricole cerute, asigurndu-ne totodat poziia pe piaa mondial.

3.1. Europene

Evoluia

Politicii

Agricole

Comun

Uniunii

Agricultura a constituit cel mai important domeniu de activitate in primul deceniu de activitate al Comunitatii. Acest domeniu a fost acela in care s-au inregistrat primele esecuri in integrarea comunitara. Sistemul preturilor de interventioe si al preturilor de referinta , precum si regulamentele de piata au dus la rezultate absurde, contrare scopurilor urmarite de politica agricola. Preturile produselor agricole au crescut spectaculos, ajungandu-se ca produsele europene sa depaseasca cu mult preturile de pe piata mondiala.Subventiile primate de agricultori au ajuns la sume exorbitante. Sistemul instituit de CEE a fost criticat nu doar de politicieni si cetatenii statelor membre,dar si de alte tari exportatoare de produse agicole. Ca o recunostinta a acestor deficiente ale politicii agricole comunitare. Planul Mansholt, elaborat in decembrie 1968, numit dupa initiatorul sau , comisarul olandezpentru agricultura Sicco Mansholt, a vizat reforma domeniului agricol, in sensul transformarii acestuiaintr-un economiei de piata. Directiva 73/159/CEE cu privire la modernizarea exploatarii agricole a pus in practica multe dintre obiectivele continute in planul Mansholt. Cu toate ca directive a urmarit introducerea mecanismelor economiei de piata in domeniul agricol, acest fapt sa petrecut in parte deabia in anul 1992, prinasa numita reforma MacSharry ce a prevazut, printer altele, o reducere a preturilor de interventie, inscolul de a creste competitivitatea produselor agricole pe piata mondiala, plati compensatorii pentru agricultori si masuri de protectie a mediului in domeniul agricol. Transformarile de pe piata mondiala si perspective aderarii de noi membrii la Comunitate au constituit impulsurile hotaratoare pentru propunerea Comisiei de includere de noi reforme in domeniul agricol in agenda 2000 . 8 sistem guvernat de principiile

Propunerea a vizat in principal cresterea competivitatii produselor agricoledin Comunitate pe piata mondiala, asigurarea unui nivel de trai ca o corespunzator pentru populatia agricola, o imbunatatire a calitatii sio sigurantei produselor alimentare, crearea unei politici de dezvoltare rurala componenta a politicii agricole. Ministrii agriculturii din tarile membre, reunite in iunie 2003, au cazut de acord asupra introduceii acestor reforme radicale in domeniul politicii agricole.

3.2. Trsturile distincte ale Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene

Politica agricol comun este nu numai una dintre primele politici comune, dar este i printre cele mai importante. Importana ei deosebit n cadrul construciei comunitare este reflectat prin cteva trsturi distincte: a)Este o politic prin excelena integraionist, n mai mare msura chiar dect Piaa Intern, unde standardele armonizate le-au nlocuit doar in proportie de circa 10% pe cele nationale. In ce priveste PAC, politicile agricole nationale au fost inlocuite, pentru marea majoritate a productiei agricole, de reglementari comune de functionare a pietelor si comercializare a produselor

b)Este o politica mare consumatoare de resurse financiare. Politica agricola consuma, prin sistemul complex de subventii si alte stimulente financiare, circa jumatate din bugetul comun. c)Manifesta un grad sporit de vulnerabilitate la presiunile de lobbying, considerente altele dect cele economice prevalnd adesea in luarea deciziei de politica agricola. Trei sunt ratiunile mjore care justifica de ce factorii politici sunt foarte sensibil la lobby-ul exercitat de producatorii agricoli. Pe de o parte, sectorul agricol este cel care furnizeaza una din resursele indispensabile existentei umane, si anume hrana. Pe de alta parte, agricultura este un sector traditional, cu radacini adnci in istorie, si simbolistici - sub forma traditiilor, cutumelor, legendelor - ce reprezinta izvoare fundamentale In conturarea identitatilor nationale. In sfrsit, organizatiile producatorilor agricoli au capatat o influenta foarte puternica In timpul razboiului, pe care ulterior si-au pastrat-o, iar pe parcursul dezvoltarii PAC, si-au consolidat-o. Conceptia Insasi a PAC, de protejare a veniturilor producatorilor agricoli, a avut o contributie Insemnata la consolidarea pozitiei acestor organizatii.

3.3. Obiectivele i principiile Politicii Agricole Comune

Obiectivele Politicii Agrare Comune sunt cele nscrise n Tratatul de la Roma, articolul 39, conform crora rile membre i-au dorit s ating urmtoarele obiective :

10

Creterea productivitii agriculturii

- fiind primul obiectiv al

politiciii agricole comune, el s-a impus ca obiectiv prioritar fiindc la data respectiv agricultura vest - european se afla mult n urma celei americane. Cresterea productivitii putea avea loc prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltarii rationale a productiei agricole, si prin utilizarea optim a factorilor de productie, in special a fortei de munca. Asigurarea unui nivel de via echitavil agricultorilor o politic prin care nu-i propune i nu urmrete cu consecven drept scop imediat i final asigurarea unui standard de via echitabil, dar din ce n ce mai ridicat, nu-i justific existena, caracterizat printr-o ofert mai mic dect cererea, n general i la produse agricole,n special printr-un nivel i o calitate a vieei serios afectate de rzboi, aici se poate ajunge la mbuntirea calitative a produciei agricole destinate, din capul locului, consumul nemijlocit al agricultorilor i apoi prin intermediul pieei celorlali consumatori comunitari. Stabilitatea preurilor i garantarea securitii aprovizionrii este un alt obiectiv prioritar al pieei comune agricole, dezechilibrele ntre cererea i oferta de produse agricole reprezentau cauza principala a instabilitii pieei agricole, astfel stabilitatea preurilor preurilor i garantarea pentru securitii mrfurile aprovizionrii se puteau asigura prin importuri din alte ri extracomunitare. Meninerea rezonabile agroalimentare este un ultim obiectiv, n fond o chintesen, un cumul al tuturor celorlalte; de nivelul i de dinamica preurilor depinde direct i indirect productia i productivitatea agriculturii, stabilitatea pieelor i garantarea securitii aprovizionrii depinde n ultim insta nivelul i calitatea cererii i ofertei. Mecanismele de susinere a preurilor sunt destul de complicate i diferite de la un produs agricol la altul n general se opereaz cu trei categorii de preuri :

11

Preul de intervenie, la care Comunitatea cumpr

ntreaga producie a productorilor proprii, este unic pe piaa comunitar i se stabilete de regul n funcie de situaia zonei excedentare; Preul indicative este cel care Comunitatea l-ar vrea pentru zonele deficitare, se formeaz adudnd la preul de intervenie cheltuielile de transport i de desfacere efectuate ntre zonele excedentare i deficitare; Preul minim ( de prag ) face posibil ptrunderea mrfurilor agricole strine pe piaa comunitar, este astfel stabilit nct nici un produs agricol strin nu poate fi comercializat pe piaa comunitar la un pre de pia mai mic dect preul indicativ i preul de intervenie, iar preul de pia undeva ntre preul de prag i preul de intervenie. Principiile practice. Principiile politicii agricole comune sunt urmtoarele : Unicitatea pieelor, el se contureaz i se exprim n trei elemente eseniale: libera circulaie a produselor agricole, unicitatea preturilor i gestiunea centralizat a pieelor. Unicitatea pieei presupune libera circulaie a produselor agricole ntre rile UE prin eliminarea taxelor vamale, a restriciilor cantitative sau a altor msuri de politic comercial cu efect similar. Din aplicarea acestui principiu rezult unicitatea preurilor pentru produsele agricole n toat Comunitatea ca urmare a mecanismelor pieei. Iniiatorii politicii agricole au decis ns c realizarea obiectivelor propuse oblig la o gestiune centralizat i stabilirea unor preuri unice comunitare prin decizii politice. Fixate anual n ECU, ncepnd cu anul agricol 1967-1968, acestea sunt rezultatul dezbaterilor din cadrul Consiliului de Minitri i reprezint punctul central al sistemului de preuri folosit n politica agricol comun. Dei de o mare simplitate, principiul unicitii nu a funcionat ntotdeauna. Statele 12 politicii agricole comune alctuiesc un corpus comun tridimestrial, indestructibil i obligatoriu de luat n seam i materializat

membre au adoptat diverse msuri de protecie netarifar, de tipul msurilor fito-sanitare i veterinare, al reglementrilor administrative, al sumelor monetare compensatorii. Preferina comunitar asta nseamn ca statele membre sunt obligate s cumpere i s consume produsele agricole de provienen comunitar, principiul este cu valoare universal. Preferina comunitar a fost consecina logic a constituirii pieei agricole unice i a dorinei Comunitii de a elimina dependena consumului de piaa extern. Aplicarea ei s-a realizat printr-un sistem de prelevri variabile i de restituiri. Funciile principale au fost de garantare a veniturilor agricultorilor i de meninere a stabilitii pieei interne. Prelevarea este o tax vamal variabil. Ea ridic preul de import la nivelul preului intern i acioneaz ca restituire la import n cazul cnd raportul de preuri este invers. Sistemul reuete astfel s asigure o izolare complet a pieei interne prin protecie absolut. n practic, principiul preferinei comunitare a suportat frecvente derogri. UE a renunat n numeroase situaii la aplicarea prelevrilor sau a fixat prelevri sczute, fie din proprie iniiativ, fie sub presiuni externe din partea principalilor si parteneri. Ca urmare a negocierilor rundei Uruguay (1986 - 1993), prelevrile variabile au fost nlocuite cu taxele vamale. Acestea la rndul lor au fost diminuate cu 36% pn n 2000. Solidaritatea financiar Considerat o condiie esenial de realizare i meninere a unui spaiu integrat, solidaritatea financiar3 a constat n sfera politicii agricole n gestionarea i suportarea n comun a cheltuielilor aferente. Ca instrument de realizare, Consiliul a decis n 1962 constituirea unui fond unic - Fondul European de Orientare i Garantare Agricol - FEOGA. Conceput ca un simplu capitol n bugetul comunitar, fondul este lipsit de o structur administrativ proprie i acioneaz la nivelul statelor membre indirect, prin intermediul unor organisme naionale. Gestiunea comun este asigurat prin intermediul Comisiei care, ns, pentru aciunile structurale are nevoie de avizul Comitetului pentru structurile agricole i dezvoltare rural, iar pentru problemele financiare de avizul Comitetului FEOGA, format din reprezentanii statelor 13

membre. Fondul este structurat pe dou seciuni: Garantare destinat acoperirii cheltuielilor privind pieele agricole i politica preurilor i Orientare pentru susinerea reformelor structurale, realizarea obiectivelor de politic social i sprijinul dezvoltrii zonelor rurale. Ponderea n bugetul comunitar a sczut n mod constant (de la 80% n anii 70 la 40-45% n prezent), ca urmare a eforturilor de reformare a politicii agricole.Cea mai mare parte a resurselor FEOGA a fost utilizat pentru aciunile de garantare (peste 90%).

4. Politica Agricol Comun a Uniunii Europene n zilele de astzi

Multe schimbari importante ale PAC au fost facute in anii 90. Limitarea productiei a ajutat la reducerea surplusului si un nou accent s-a pus pe sanatate si pe protejarea mediului natural in agricultura. Cultivatorii au trebuit sa priveasca mai mult inspre piata. Schimbarea accentului a inclus un nou element major- o politica de dezvoltare rurala care sa incurajeze mai multe initiative rurale, dar care sa si ajute cultivatorii, in acelasi timp, sa diversifice, imbunatateasca produsele lor in scopul de a-si restructura afacerile. A fost impus un plafon pe buget pentru a reasigura contribuabilii ca costurile PAC nu vor scapa de sub control. in 2003 a fost convenita o noua reforma. Agricultorii nu vor mai fi platiti doar ca sa produca hrana. Politica agricola comuna de astazi este condusa de cerere. Tine cont deplin de ingrijorarile consumatorilor si contribuabilior, in timp ce da agricultorilor europeni liberatatea

14

de a produce ceea ce piata cere. Pe viitor, marea majoritate a asistentei acordate cultivatorilor va fi platita independent de ce sau cat produc. In trecut, cu cat produceau mai mult, cu atat primeau mai multi bani din subventii. Conform noului sistem, cultivatorii vor fi platiti in continuare pentru a mentine o anumita stabilitate, dar legatura cu productia a fost rupta. In plus, cultivatorii vor trebui sa respecte mediul inconjurator, siguranta alimentara si standardele de bunastare a animalelor. Agricultorii care nu vor indeplini aceste norme vor suferi reducerea platilor directe. Ruperea legaturii dintre subventii si productie va face agricultura UE mai competitiva si mai orientata spre piata. Agricultorii vor fi liberi sa produca in conformitate cu ceea ce considera ca este mai profitabil pentru ei, bucurandu-se, in acelasi timp, de o stabilitate dezirabila a veniturilor. Seria de reforme a conturat un viitor mai clar pentru PAC, facand mai clare valorile sale pentru intreaga societate.

4.1. Costurile i beneficiile Politicii Agricole Comune

Printre principalile costuri ale Politicii Agricole Comune a UE putem numerota urmtoarele: Este o politica scumpa ; Este o politica anacronica ; Consumatorii europeni sunt dezavantajati ; Este o politica generatoare de inechitate intre categoriile sociale dar si intre producatorii mari si mici ; 15

Sursa de conflicte cu alte state ; Sursa de poluare si distrugere a mediului inconjurator ; Costurile instituionale, care sunt legate de organizarea unei noi structuri ce vor asigura transferal fondurilor comunitare ctre sectorul privat ; Costurile legate de funcionarea pe piaa intern i asigurarea securitii viitoarei frontiere a Uniunii Europene .

Beneficiile Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene sunt : Utilizarea preturilor prag cresterea veniturilor fermierilor ; Scaderea dependentei de importurile de produse agricole ; Modificarea productivitatii factorilor de productie implicati in agricultura ; Creterea nivelului de trai n mediul rural; Revigorarea statelor; Noi oportuniti de angajare, prin diversificarea activitilor n mediul rural ; Creterea proteciei consumatorului, prin implimentarea n domeniul siguranei alimentare ; Cresterea accesului la informaii ; Creterea produciei i a competitivitii prin utilizarea noilor tehnologii.

4.2. Efectele obinute de Romnia n urma aderrii la Uniunea European la nivelul agriculturii

Principalele efecte obinute de Romnia la nivelul agriculturii odat cu aderarea la U.E sunt :

16

 Romnia a obinut n negocieri o perioad de tranziie de trei ani, pn la 31 decembrie 2009 pentru modernizarea unitilor de prelucrare a laptelui ; A obinut o perioad de tranziie de opt ani, pentru eliminarea din cultura viilor hibride de pe o suprafa de 30.000 ha i replantarea acestora cu soiuri din specia Vitis vinifera, cu recunoaterea dreptului de replantare ; A mai obinut i alte perioade de referin, pentru negocierea cotelor de producie dect celelalte state candidate ; Romnia s-o orientat spre dezvoltarea rural i spre sectoarele unde aveau potenialul de dezvoltare ; A obinut posibilitatea suplimentrii de pn la 20 % a plilor directe din fondurile pentru dezvoltare rural ; La cereale s-a obinut n negocieri o suprafa de baz pentru culturile arabilede 7.012.666 de hectare pentru care Romnia va primi subvenii de la Uniunea European Pentru restul de 2,4 milioane de hectar de teren se vor primi subvenii n cuantumul prevzute de acquis-ul comunitar pentru cultura respectiv; n cadrul pachetului financiar Romnia a obinut pentru agricultur n perioada 2007 2009, cca 4,7 miliarde de euro : 3,9 miliarde pentru capitolul agricultur, 800 de milioane pentru capitolul Politica Regional, ca fonduri structurale destinate sectorului agricol. Cele aproximativ 4 miliarde destinate agriculturii vor fi alocate astfel : pli directe 937.9 milioane de euro ; msuri de pia 732 milioane de euro ; dezvoltare rural 2.308 milioane euro.

5. Concluzii
17

PAC-ul de astazi este o politica aleasa de societatea noastra. Putini isi pot imagina cum ar fi regiunea rurala a UE si hrana fara PAC. Este nevoie de sprijinul consumatorilor, contribuabililor si al societatii pentru a preveni riscul lasarii in paragina a terenurilor, degradarii mediului rural, somajului si chiar declinul social al multor zone rurale. In plus, PAC si alte politici ale UE au dus la crearea unei piete unice pentru bunurile provenite din agricultura UE si a contribuit la pozitia de actor mondial major al UE in cea ce priveste agricultura si hrana. Aceasta politica a contribuit pozitiv la cresterea economica si a reusit sa garanteze aprovizionarea consumatorului european cu o gama ampla de produse alimentare calitative la preturi rationale. n perioada 2007-2009, agricultura romneasc a beneficiat de un sprijin financiar substanial din fondurile PAC, i anume 4,037 miliarde Euro. O parte important a acestor fonduri, 60% este destinat dezvoltrii rurale. S-a intenionat prin aceast dezvoltare rural o atragere a vieii ranului romn spre elementele de bunstare, deoarece acestea aproape lipsesc n satul romnesc. De asemenea, au fost prevzute fonduri pentru msuri de pia (18%), i pentru pli directe (22%). Unele dintre principalele efecte ale aderarii sunt creterea investiiilor n sectorul agroalimentar si creterea exporturilor unor produse specifice rii noastre, interesante pentru o pia european de 450 milioane de consumatori (cum ar fi mierea, nucile, fructele de pdure etc.).

18

Bibliografie

1. Pascariu, G. C.: Uniunea European. Politici i preuri agricole, Editura Economic, Bucureti, 1999 ; 2. Sut, N. (coordonator): Comer internaional i politici comerciale contemporane, Editura Eficient, Bucureti, 2000; 3. http://steconomice.uoradea.ro

19