UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI STIINTE ADMINISTRATIVE

NOŢIUNEA ŞI FUNDAMENTUL JURIDIC AL DREPTULUI

INTERNAŢIONAL PUBLIC

Student: Lupă Cristian Alexandru

Grupa: 203 – an II, Drept IF

Bucuresti,
2024
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI STIINTE ADMINISTRATIVE

CUPRINS

1. Introducere
2. Conceptul noţiunea şi fundamentul juridic al Dreptului Internaţional Public
3. Principiile fundamentale
4. Raspunderea internationala a statelor
5. Tratatul international
6. Principiile Dreptului International Public
7. Bibliografie
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI STIINTE ADMINISTRATIVE

INTRODUCERE

Dreptul Internațional Public, reprezinta un set de norme care vizeaza reglementarea

interactiunii dintre subiectii dreptului international, care participa la relatiile internationale.
Normele de drept international public creeaza un cadru comun in care sunt operate subiecte ale
dreptului international si contribuie astfel, la existenta unor relatii internationale in general
stabile, organizate dar si consistente.

Dreptul international public se poate aplica subiectelor de drept internațional, cum ar fi

statele și organizațiile internaționale, care consimt să fie guvernate de acesta. În timp ce doctrina
tradițională a dreptului internațional nu considera indivizii drept subiecți ai dreptului
internațional, o abordare mai contemporană dictează că individul este într-adevăr un subiect de
drept internațional și proprietarul drepturilor și obligațiilor pe arena internațională (în special în
domenii precum dreptul internațional al drepturilor omului, dreptul penal internațional și dreptul
internațional umanitar). Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, sub rezerva anumitor
Rezoluții ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, nu există o autoritate coercitivă
general acceptată care să poată lega statele suverane de un corp de drept internațional.

Dreptul internațional public este important deoarece guvernează comportamentul mai

multor subiecte de drept internațional, inclusiv state. Dreptul internațional public întărește
principiul egalității suverane între toate statele. De asemenea, conferă predictibilitate și ordine
relațiilor dintre subiectele dreptului internațional. De asemenea, poate constrânge
comportamentul subiecților dreptului internațional, cum ar fi statele, împiedicându-i să se
angajeze într-o conduită incompatibilă cu obligațiile lor internaționale, care ar putea duce la
cenzură internațională, represalii economice sau acțiuni militare.

În timp ce dreptul internațional public guvernează relațiile dintre subiectele dreptului

internațional, cum ar fi statele, dreptul internațional privat se referă la drepturile de drept privat
ale persoanelor fizice sau juridice. Dreptul internațional privat constă dintr-un set de reguli
privind conflictele de legi aplicabile în cazurile internaționale. Aceste reguli determină
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI STIINTE ADMINISTRATIVE
aplicabilitatea unei anumite legi în circumstanțe care implică o alegere între legislația internă a
diferitelor state.

CONCEPTUL NOŢIUNEA ŞI FUNDAMENTUL JURIDIC AL DREPTULUI

INTERNAŢIONAL PUBLIC

Funcția socială a dreptului internațional este aceeași cu cea a altor forme de drept. Este o
modă a autoconstituirii unei societăți, și anume a societății internaționale a întregului uman rasa,
societatea tuturor societatilor.

Dreptul este un sistem de raporturi juridice care condiţionează social acţiune în serviciul
interesului comun. Legea este un produs al proceselor sociale care determină interesul comun al
societăţii şi care organizează elaborarea şi aplicarea legii. Sistemul juridic internațional
integrează toate sistemele juridice subordonate (constituția internațională dreptul tuțional) și
reglementează domeniul public internațional și interacțiunea subordonaților domeniul public
(dreptul public internațional). Sistemele juridice naționale (inclusiv cele private dreptul
internațional) face parte din sistemul juridic internațional. Dreptul internațional ia a forma
obișnuită, în care societatea se ordonează prin experiența sa de auto-ordonare și a forma
legislativă (tratate). Starea dreptului internațional în orice moment reflectă gradul de dezvoltarea
societății internaționale. Evoluțiile recente din societatea internațională au a făcut necesară și
inevitabilă conștientizarea dreptului internațional ca pe deplin legislația efectivă a unei societăți
internaționale pe deplin funcționale, dar această dezvoltare face un număr de probleme şi
impedimente care trebuie depăşite.

Dreptul, inclusiv dreptul internațional, are o triplă funcție socială. Legea poartă structurile și
sistemele societății de-a lungul timpului. Legea inserează comunul interesul societăţii în
comportamentul membrilor societăţii. Legea stabilește posibil viitor pentru societate, în
conformitate cu teoriile, valorile și scopurile societății. Legea este o prezență a trecutului social.
Dreptul este o organizare a prezentului social. Lege este o condiţionare a viitorului social.

Legea este o activitate umană intenționată, o anumită specie de voință și acțiune, astfel încât
este în mod necesar acţiune de semnificaţie morală, acţiune care este supusă datoriei morale şi
care dă naştere răspunderii morale.
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI STIINTE ADMINISTRATIVE
Datoria morală — datoria de a face bine și de a evita răul - se atașează de participarea
ființelor umane individuale la elaborarea legii, aplicarea legii, aplicarea legii și respectarea legii.
Situația morală a societății este mai mult problematică, întrucât societatea acționează prin
sisteme a căror producție sistematică agregativă — surplusul de efect social, așa cum îl putem
numi — este mai mare decât suma individului inputuri umane, surplusul fiind produsul și scopul
sistematicului proces. Legea este un efect social excedentar al multor sisteme dintr-o societate.
Aparentul consecința este că, din moment ce niciun individ uman nu este responsabil pentru
macroprodusul a sistemelor sociale, nu poate exista nicio responsabilitate morală pentru acel
produs, inclusiv pentru macroprodus cunoscut sub numele de lege. Aparent, socialul actual și,
prin urmare, legal reale, au neapărat dreptate. Acest lanț de raționament, cu ei machiavelic
implicații, a fost deosebit de caracteristică pentru conceperea relației printre acele forme de
societate care au ajuns să fie cunoscute sub denumirea de „state”. Așa-zisul relaţiile
internaţionale păreau a fi agregarea mai mult sau mai puţin întâmplătoare a ieșirea agregată a
sistemelor acelor societăți, astfel încât absența potențialului responsabilitatea morală a fost chiar
mai evident între state decât în interior acele state. De asemenea, părea să respecte acel drept
internațional, chiar mai mult decât național legea, era imună din punct de vedere moral, deoarece
ea însăși era văzută ca un efect social suplimentar secundar al relațiile moral imune dintre state,
conținutul acelor relații - așa-numita politică externă — fiind ea însăși produsul sistematic imun
moral al sistemele naționale interne.

Fundamentele dreptului internațional public, oferă o privire de ansamblu asupra

principiilor și instituțiilor fundamentale ale dreptului internațional public. Prin introducerea
fundamentelor raționamentului juridic care stau la baza dreptului internațional public, volumul
amplu oferă instrumente esențiale oricărui avocat internațional, indiferent de domeniul specific
de specializare. Tratând pe larg subiectele, sursele și garanțiile dreptului internațional, studenții
universitari, savanții și practicienii deopotrivă vor beneficia de tratarea cărții a ceea ce s-a numit
„Institutele” de drept internațional public.

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI STIINTE ADMINISTRATIVE
Principiile fundamentale ale dreptului international public, sunt:

 Infracțiunile și pedepsele trebuie prescrise numai pentru fapte de amenințare sau înlăturarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a altor drepturi și valorile sociale
garantate și protejate prin constituția [inserați numele statului] sau dreptul internațional.
 Infracțiunile și pedepsele trebuie prescrise numai în cazul în care protecția a drepturilor
omului și a libertăților fundamentale, precum și a altor drepturi și aluri sociale garantate și
protejate prin constituția [inserați numele de statul] sau dreptul internațional, nu ar putea fi
realizat fără justiție penală constrângere.
 Infracțiunile penale, precum și tipurile și gama de pedepse aferente acestea, trebuie să se
bazeze pe:
a) necesitatea constrângerii justiției penale; și
b) proporționalitatea acestuia cu gradul și natura pericolului împotriva drepturile omului și
libertățile fundamentale, precum și alte drepturi și aluri sociale garantate și protejate prin
constituția [inserați numele statului] sau dreptul internațional.

Într-un cadru post-conflict, viziunea publicului larg asupra a ceea ce reprezintă legea penală este
adesea modelată de experiențele trecute nefericite, cum ar fi legea folosită pentru a asupri sau
discriminează populația locală sau să încalce drepturile fundamentale și libertăţi ale indivizilor
sau ale anumitor grupuri. Redactorii au considerat astfel oportun pentru a începe MCC cu o
declarație generală afirmativă a cărui scop legislaţia penală urmează să fie. Această afirmație este
o caracteristică comună a multor criminali codurile din întreaga lume, iar includerea sa este
menită să semnaleze o schimbare de paradigmă și un declaraţie afirmativă a modului în care
urmează să opereze legea penală în viitor. Dreptul penal nu ar mai putea fi creat la pofta unui
guvern, președinte sau legislativ. Ar trebui să servească unui scop diferit și definit legal. Trebuie
făcută viitoarea promulgare a legilor de către organul legislativ competent în parametrii acestui
articol.

RASPUNDEREA INTERNATIONALA A STATELOR

Drepturile acordate statelor prin dreptul internațional implică responsabilități. Statele

sunt răspunzătoare pentru încălcarea obligațiilor lor, cu condiția ca încălcarea să fie atribuită
statului însuși. Un stat este responsabil pentru încălcările directe ale dreptului internațional –
de exemplu, încălcarea unui tratat sau încălcarea teritoriului altui stat.

Un stat este, de asemenea, răspunzător pentru încălcările comise de instituțiile sale

interne, oricum acestea sunt definite de dreptul său intern; de către entitățile și persoanele care
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI STIINTE ADMINISTRATIVE
exercită autoritatea guvernamentală; şi de către persoane care acţionează sub conducerea sau
controlul statului. Aceste responsabilități există chiar dacă organul sau entitatea și-a depășit
autoritatea. Mai mult, statul este responsabil pe plan internațional pentru activitățile private ale
persoanelor, în măsura în care acestea sunt ulterior adoptate de stat.

Un stat nu este responsabil pe plan internațional dacă conduita sa a fost cerută de o

normă imperativă a dreptului internațional general, dacă a fost luată în conformitate cu dreptul
la autoapărare în temeiul Cartei ONU, dacă a constituit o măsură legitimă de presiune pe alt
stat pentru a se conforma cu obligațiile sale internaționale, dacă a fost luată ca urmare a
unei forțe majore aflată în afara controlului statului, dacă nu a putut fi evitată în mod rezonabil
pentru a salva o viață sau vieți, sau dacă a constituit numai mijloace de salvgardare a unui
interes esențial al statului împotriva unui pericol grav și iminent , în care niciun interes esențial
al statelor față de care există obligația nu a fost afectat.

Un stat trebuie să despăgubească integral orice prejudiciu cauzat de un act ilegal pentru care este
responsabil la nivel internațional.Reparația constă în restabilirea situației inițiale, dacă este posibil, în
compensare în cazul în care acest lucru nu este posibil sau în dacă nici una nu este posibilă.

TRATATUL INTERNATIONAL

Un tratat este un acord între state (țări) suverane și, în unele cazuri, organizații
internaționale, care este obligatoriu pentru dreptul internațional. Un acord între un stat sau un
teritoriu australian și un guvern străin nu va fi, prin urmare, un tratat. Un acord între două sau
mai multe state nu va fi un tratat decât dacă aceste țări intenționează ca documentul să fie
obligatoriu pentru dreptul internațional.

Tratatele pot fi bilaterale (între două state) sau multilaterale (între trei sau mai multe
state). Tratatele pot include, de asemenea, crearea de drepturi pentru indivizi. Tratatele sunt
denumite în mod obișnuit „acorduri”, „convenții”, „protocoale” sau „legăminte” și mai puțin
frecvent „schimburi de scrisori”. Adesea, „declarațiile” sunt adoptate de Adunarea Generală a
ONU. Declarațiile nu sunt tratate, deoarece nu se intenționează să fie obligatorii, dar pot face
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI STIINTE ADMINISTRATIVE
parte dintr-un proces care duce în cele din urmă la negocierea unui tratat ONU. Declarațiile pot
fi, de asemenea, folosite pentru a ajuta la interpretarea tratatelor.

PRINCIPIILE DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC

Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului internațional prevede că orice stat care
își încalcă obligațiile internaționale trebuie să fie tras la răspundere pentru acțiunile sale. Sub
noțiunea de responsabilitate a statului , statele care nu își respectă obligațiile internaționale sunt
obligate să înceteze imediat acțiunile lor ilegale și să despăgubească părțile vătămate. Principiul
răspunderii statului face parte din dreptul cutumiar internațional și este obligatoriu pentru toate
statele.

Statele terțe au, de asemenea, obligația de a nu ajuta alte state care încalcă dreptul
internațional și au obligația legală în temeiul articolului 1 comun al Convențiilor de la Geneva.

Atunci când principiile fundamentale ale dreptului internațional sunt încălcate, apare o
obligație erga omnes, ceea ce înseamnă că toate statele au dreptul de a lua măsuri. Exemple de
acte care ar da naștere la obligații erga omnes includ pirateria, genocidul, sclavia, tortura și
discriminarea rasială.

BIBLIOGRAFIE
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI STIINTE ADMINISTRATIVE
Allott, Philip. "The concept of international law." European Journal of International Law 10.1
(1999): 31-50.

Distefano, Giovanni. Fundamentals of public international law: a sketch of the international

legal order. Vol. 38. Brill, 2019.

Yekini, Abubakri. "Islamic International Law: Historical Foundations and Al-Shaybani's Siyar."
(2020): 211.

Wessendorf, Nikolai. The Charter of the United Nations: A Commentary. OUP Oxford, 2012.

Cowling, Clare. "LibGuides: Air and space law: Archive guides." (2023).