Sunteți pe pagina 1din 19

1. PREZENTAREA DREPTULUI COMERŢULUI INTERNAŢIONAL

1. Introducere în dreptul comerţului internaţional

2. Noţiunea de activitate economică

3. Abordarea istorică a dreptului comerţului internaţional

4. Libera circulaţie a mărfurilor şi serviciilor

5. Drepturile de proprietate intelectuală relative la comerţ

6. Excepţiile de la respectarea liberei circulaţii: exemplul comunitar

7. Determinarea dreptului aplicabil

1

1. Artizanii sunt supuşi: a) dreptului civil b) dreptului comercial

2. Este comerciant: a) cel care este înscris în nomenclatorul meseriilor b) directorul unei societăţi comerciale c) cel ce efectuează acte de comerţ

3. La origine, schimburile comerciale erau guvernate de: a) jurisprudenţă b) texte c) uzanţe şi practici

4. Dreptul comerţului internaţional are vocaţia: a) de a favoriza protecţionismul b) să faciliteze schimburile c) să controleze oferta şi cererea d) să reglementeze societăţile

5. Comercialitatea înglobează: a) doar activităţile comerciale b) eventual activităţi civile

6. Serviciile: a) fac parte din principiile OMC b) nu fac parte din principiile OMC

7. În dreptul internaţional, noţiunea de comerţ face referire: a) la firmă b) la activitatea economică

2

1. Activitatea economică este o noţiune cheie utilizată: a) în dreptul civil b) în dreptul societăţilor c) în dreptul comerţului internaţional

2. Noţiunea de activitate economică guvernează aplicarea: a) dreptului civil b) dreptului concurenţei c) dreptului comercial

3. Un profesional liberal: a) exercită o activitate economică b) nu exercită o activitate economică

4. Activitatea economică este fondată: a) pe un sistem de piaţă b) pe o logică a ofertei şi cererii c) pe o noţiune de beneficiu d) pe satisfacerea unei nevoi

5. Clauzele de compromisorii sunt valabile: a) doar între comercianţi b) pentru orice activitate profesională

6. Activitatea economică este: a) elementul material al firmei b) elementul structural al firmei

7. Activitatea economică priveşte: a) operatorii privaţi b) operatorii publici

3

1. Primele reguli relative la comerţul maritim au apărut: a) în antichitate; b) în Evul Mediu

2. Un jus mercatorum este: a) un amestec între dreptul roman şi dreptul cutumiar; b) de origine legală; c) de origine cutumiară

3. Jus mercatorum este aplicat: a) de către judeători; b) de către arbitrii

4. Mercantiliştii apără: a) unitatea naţională cu o intervenţie a statului; b) liberul schimb

5. Teoria liberului schimb a fost apărată de: a) fiziocraţi; b) Smith; c) Ricardo

6. GATT, OMC apără: a) politicile protecţioniste; b) politicile de liber schimb

7.

Mondializarea priveşte: a) comerţul cu bunuri; b) comerţul cu servicii

4

1. Liberul schimb se bazează pe: a) exclusiv absenţa barierelor vamale; b) exclusiv absenţa barierelor nevamale; c) absenţa barierelor vamale şi nevamale

2. Obstacolele în libera circulaţie sunt constituite: a) de barierele tarifare; b) de barierele netarifare; c) de măsurile cu efect echivalent

3. Normele tehnice pot fi: a) obstacole tarifare; b) obstaole netarifare

4. Ciclurile de negociere ale GATT au avut ca obiectiv: a) să restrângă câmpul de aplicare a politicilor netarifare; b) de a nu restrânge câmpul de aplicare al politicilor netarifare

5. Serviciile: a) au făcut obiectul de negociere cu ocazia ciclului Rundei Uruguay; b) nu au făcut obiectul de negociere cu ocazia ciclului Rundei Uruguay

6. Aeastă liberalizare priveşte: a) firmele private; b) firmele publice

7. AGCS consacră: a) principiul de proporţionalitate; b) principiul de bună credinţă; c) recunoaşterea reglementărilor

5

1. Drepturile de proprietate intelectuală sunt: a) bunuri mobile corporale; b) bunuri imobile; c) bunuri mobile necorporale

2. Proprietatea intelectuală priveşte: a) drepturile de proprietate industrială; b) drepturile de proprietate literară şi artistică

3. Protecţia în numele proprietăţii industriale este dobândită, când: a) este efectuat un depozit pe lângă un organism abilitat; b) este efectuată o declaraţie pe lângă un organism abilitat

4. Acordul pe Aspectele drepturilor de proprietate intelectuală care face referire la comerţ a fost adoptat: a) cu ocazia adoptării GATT; b) cu ocazia adoptării GATS; c) cu ocazia adoptării OMC

5. Proprietatea intelectuală se traduce prin recunoaşterea: a) drepturilor exclusive de utilizare; b) drepturilor exclusive de exploatare

6. Convenţia d ela Paris instituie o uniune internaţională: a) pentru protecţia proprietăţii industriale; b) pentru protecţia literară şi artistică

7. Un cod internaţional de conduită în materie de transfer de tehnologie a fost elaborat de către CNUCED în: a) 1947; b) 1979; c) 1994

6

1. Libera circulaţie este expresia: a) economiei de piaţă; b) economiei planificate

2. Principiul liberei circulaţii: a) admite restricţii; b) nu admite restricţii

3. Obstacolele în calea liberei circulaţii trebuie: a) să fie prevăuzute printr-un text; b) să fie justificate prin exigenţe imperative

4. Aceste exigenţe imperative sunt stabilite: a) de către legiuitor; b) de către judecător

5. Progresul economic: a) poate legitima practici anticoncurenţiale; b) nu poate legitima practici anticoncurenţiale

6. Excepţiile la libera circulaţie sunt fondate: a) pe principiul necesităţii; b) pe principiul rentabilităţii; c) pe principiul proporţionalităţii

7.

Sunt considerate ca şi contrarii dreptului comunitar: a) măsurile discriminatorii; b) măsurile nediscriminatorii nejustificate

7

1. Cu ocazia unui litigiu având o dimensiune internaţională: a) se impune aplicarea unui drept naţional; b) se impune regula materială internaţională proprie; c) se impune aplicarea unui drept naţional în absenţa unei reguli materiale

2. În România, dreptul aplicabil este determinat în esenţă în funcţie: a) de Convenţia de la Roma; b) de Convenţia de la Viena

3. Metoda materială desemnează: a) o lege naţională; b) un drept comun specific

4. Aplicarea normelor de conflict ce ar conduce să se determine o lege străină contrară ordinii publice: a) poate fi decisă de către judecător; b) nu poate fi decisă de către judecător

5. Normele obligatorii: a) pot înlătura normele privind conflictele de legi; b) nu pot înlătura normele privind conflictele de legi

6. Pentru a determina dreptul aplicabil, dreptul comerţului internaţional utilizează: a) metoda conflictuală; b) metoda materială

7. Normele privind conflictele de legi ţin de: a) dreptul internaţional public; b) dreptul internaţional privat

2. DIVERSITATEA SURSELOR COMERŢULUI INTERNAŢIONAL

1. Sursele statale şi pluristatale

2. De la GATT la OMC

3. OMC

4. Reglementarea diferendelor prevăzută de către OMC

5. Lex mercatoria

8

1. Dreptul comerţului internaţional derivă: a) din dreptul privat; b) dreptul public

2. Sistemul juridic aparţinând familiei romano-germanice este caracterizat prin: a) rolul codurilor; b) rolul jurisprudenţei

3. Dreptul common law –ului este un drept: a) scris; b) cutumiar; c) jurisprudenţial

4. În China, dreptul este puternic influenţat de: a) religie; b) politică

5. Codurile de comerţ internaţional sunt esenţialmente prezente: a) în ţările Europei de Est; b) în ţările Europei de Vest

6. Dreptul anglo-saxon: a) este marcat de pragmatism; b) nu este marcat de pragmatism

7. Țările aparţinând unei aceleaşi familii juridice: a) sunt supuse aceloraşi dispoziţii; b) pot să fie supuse unorr dispoziţii diferite

9

1.

Ordinea economică internaţională a văzut lumina zilei: a) la sfârşitul primului război mondial; b) la sfârşitul celui de-al doilea război mondial

2. Acordurile de la Bretton Woods au creat: a) Fondul monetar internaţional (FMI); b) Bpanca internaţională pentru reconstrucţie şi dezvoltare (BIRD); c) Organizaţia Internaţională a Comerţului (OIC)

3. GATT trebuia să favorizeze crearea: a) unei pieţe comunitare; b) unei pieţe mondiale

4. GATT nu acoperă decât: a) comerţul cu servicii; b) comerţul cu mărfuri; c) forţa de muncă

5. Singurul organ permanent al GATT este: a) un secretar executiv ; b) un tribunal de primă instanţă

6. GATT 1994: a) constituie dreptul comun al noului sistem OMC; b) nu constituie dreptul comun al OMC

7. Acordurile gestionate de către OMC sunt: a) GATT; b) GATS; c) TRIPS; d) OIC

10

1. Regula naţiunii celei mai favorizate semnifică: a) că fiecare stat membru trebuie să extindă celorlalte state membre şi resortisanţilor lor avantajele, favorurile, privilegiile sau imunităţile pe care ar fi condus să le consimtă pentru ceilalţi resortisanţi ai celorlalte ţări; b) că fiecare stat membru trebuie să acorde produselor celorlalte state membre acelaşi tratament adică acelaşi regim juridic ca acela pe care-l acordă produselor naţionale

2. Reglementarea tratamentului naţional semnifică: a) că fiecare stat membru trebuie să extindă celorlalte state membre şi resortisanţilor lor avantajele, favorurile, privilegiile sau imunităţile pe care ar fi condus să le consimtă pentru ceilalţi resortisanţi ai celorlalte ţări; b) că fiecare stat membru trebuie să acorde produselor celorlalte state membre acelaşi tratament adică acelaşi regim juridic ca acela pe care-l acordă produselor naţionale

3. Când regulile GATT sau ale GATS riscă de a cauza un prejudiciu unui stat, acesta din urmă: a) poate lua măsuri de salvgardare; b) nu poate face nimic

4. OMC: a) nu dispune de personalitate juridică; b) dispune de personalitate juridică

5. OMC: a) dispune de un drept derivat; b) are un efect direct

6. În cadrul OMC: a) statele cele mai puternice din punct de vedere economic dispun de mai multe voturi; b) regula este egalitatea între state

7. OMC: a) dispune de un organ de reglementare a diferendelor; b) nu dispune de un organ de reglementare a diferendelor

11

1. Organul de reglementare a diferendelor (ORD) a OMC este compus: a) din toate statele membre; b) din anumite state membre

2. ORD este competent: a) pentru litigii civile; b) pentru nerespectarea regulilor comerciale

3. ORD este supus: a) preşedintelui OMC, dacă există unul; b) propriului său preşedinte; c) consiliului general al OMC

4. Procedura se derulează: a) între firmele vizate; b) între state

5.

Această procedură este apropiată: a) de sistemul judiciar; b) de sistemul arbitral

6. Durata procedurii este în medie de: a) un an; b) doi ani; c) cinci ani

7. Recursul la decizia dată de grupările speciale este posibilă: a) pentru partea ce a pierdut; b) pentru ambele

12

1. Lex mercatoria este: a) o sursă a dreptului internaţional intermediară între ordinele juridice naţionale şi ordinea juridică internaţională; b) o sursă de drept naţional; c) o sursă de drept internaţional

2. Lex mercatoria este considerată ca legea: a) societăţilor comerciale; b) comercianţilor/negustorilor

3. Lex mercatoria: a) poate fi desemnată de către părţi în contract; b) poate fi invocată de către arbitrii

4. Lex mercatoria a apărut: a) prin practica afacerilor; b) prin jurisprudenţă; c) prin legiuitor; d) prin arbitru

5. Lex mercatoria: a) constrânge să desemneze o lege naţională; b) obligă raportarea la dreptul internaţional privat; c) este autonomă

6. Lex mercatoria consacră: a) principiul bunei credinţe; b) principiul forţei obligatorii

7. Lex mercatoria este un sistem de drept pus la dispoziţia părţilor: a) pentru a reglementa contractul; b) pentru a soluţiona diferendele

3. ORGANIZAREA COMERŢULUI INTERNAŢIONAL

1. Structurile economice cu vocaţie universală

2. Structurile financiare cu vocaţie universală

3. Structurile regionale

4. Alte structuri

13

1. CNUCED şi ONUDI sunt: a) instituţii cu vocaţie universală însărcinate cu probleme comerciale; b) instituţii cu vocaţie universală cu vocaţie socială

2. Banca Mondială, FMI sunt: a) instituţii cu vocaţie europeană; b) instituţii cu vocaţie universală

3. Consiliul economic şi social coordonează: a) activităţile economice; b) activităţile sociale; c) activităţile financiare

4. CNUCED este: a) un loc de dezbateri interguvernamentale; b) o organizaţie supra- statală

5. Comisia Naţiunilor Unite pentru dreptul comercial internaţional (CNUDCI) este competentă: a) în ceea ce priveşte disparităţile între diversele legi naţionale ce reglementează comerţul internaţional; b) în materie de politică generală a dezvoltării

6. Organul juridic principal a sistemului Naţiunilor Unite este: a) CNUCED; b) CNUDCI

7. Rolul OCDE este: a) de a fi o sursă de date statistice, economice şi sociale; b) politic

14

1.

FMI a fost creat: a) cu ocazia Uruguay Round; b) cu ocazia acordurilor de la Bretton woods

2.

FMI tinde să menţină un echilibru: a) economic mondial; b) monetar mondial

3.

Pentru a adopta deciziile, statele membre ale FMI: a) sunt pe un picior de egalitate; b) voturile lor sunt ponderate în funcţie de participarea lor financiară la organizaţie

4.

4.

Banca mondială cuprinde: a) Banca internaţională pentru reconstrucţie şi

dezvoltare (BIRD); b) Asociaţia internaţională de dezvoltare (IDA); c) Societatea financiară internaţională

5.

BIRD funcţionează sub forma: a) unei societăţi; b) unei cooperative

6.

IDA afost creată în: a) 1944; b) 1966

7.

IDA vizează să reducă sărăcia acordând: a) donaţii şi împrumuturi fără dobândă; b) donaţii şi împrumuturi cu dobândă mică

 

15

 

1. Uniunea europeană (UE) este: a) o structură economică regională; b) o structură economică universală

2. Uniunea europeană (UE) este un partenariat: a) politic; b) economic; c) juridic

3. UE: a) nu este decât o uniune vamală; b) este un spaţiu comercial unic

4. UE este condusă de către instituţii: a) Parlamentul european; b) Consiliul Uniunii europene; c) Comisia europeană; d) adunarea naţională

5. AELE este compusă: a) din toate statele Uniunii europene; b) din anumite state interesate de o zonă de liber schimb

6. EEE este: a) o instituţie; b) un acord

7. EEE priveşte: a) statele membre ale UE; b) cei trei membri ce rămân de la AELE; c) statele membre ale UE şi statele membre ale AELE

 

16

1.

Comerţul mondial: a) priveşte anumite structuri sectoriale; b) nu priveşte structurile sectoriale

2.

Asociaţia Commonwealth Banana Exporters a fost creată în: a) 1944; b) 1972

3.

ICAC grupează: a) asociaţiile de plantatori de banane; b) guvernele de producători, consumatori exportatori şi importatori de bumbac

4.

ICO este o organizaţie pentru: a) cafea; b) ciocolată

5.

OPEP este: a) o organizaţie interguvernamentală; b) o asociaţie de întreprinderi

4. ACTORII COMERŢULUI INTERNAŢIONAL

1. Firmele de drept internaţional

2. Instrumentele suprastatale

3. Falimentele internaţionale

4. Lex societatis

5. Grupurile de societăţi

6. Statele

17

1. O parte a doctrinei consacră noţiunea de „realitate” a persoanei juridice, ceea ce semnifică că aceasta din urmă are: a) o existenţă în mod independent de persoanele ce o compun; b) doar persoanele ce o compun contează

2. Naţionalitatea societăţii: a) face parte din atributele sale; b) nu face parte din atributele sale

3. Pentru a determina naţionalitatea societăţii, noţiunea de încorporare semnifică:

a) că naţionalitatea persoanei juridice depinde de naţionalitatea conducătorilor;

b) că trebuie alipită societatea la legea teritoriului statului pe care au fost îndeplinite formalităţile de constituire

4. În Franţa, jurisprudenţa, pentru a determina naţionalitatea societăţii, consacră prioritar criteriul: a) sediului social; b) a naţionalităţii conducătorilor

5. Pentru a determina sediul social real, ne raportăm: a) la centrul economic; b) la

centrul de decizie

6. Articolul 11 a Codului civil permite: a) să se consrace reciprocitatea drepturilor;

b) nu consacră reciprocitatea drepturilor

7. Normele obligatorii trebuie să fie respectate de către:a) societăţile româneşti pe

teritoriul român; b) de către societăţile străine pe teritoriul român

18

1. GEIE este: a) o grupare; b) o asociaţie; c) o societate

2. GEIE: a) trebuie să exercite o activitate în prelungirea celei a membrilor; b) poate exercita o activitate independentă

3. GEIE: a) poate realiza beneficii pentru ea însăşi; b) nu poate realiza beneficii pentru ea însăşi

4. O GEIE poate fi constituită cu: a) persoane fizice; b) persoane juridice

5. Sediul unei GEIE poate să se situeze în: a) China; b) Germania

6. SE este o: a) societate de capitaluri; b) o societate de persoane

7. Scopul principal al SCE este: a) satisfacerea nevoilor membrilor săi; b) dezvoltarea activităţilor economice şi/sau sociale; c) căutarea de beneficii

19

1. Falimentul corespunde situaţiei unei societăţi a) în stare de încetare a plăţilor, în stare de insolvabilitate; b) având dificultăţi financiare grave

2. Falimentul: a) este supus unei convenţii internaţionale; b) nu este supus nici unei convenţii internaţionale

3.

Teoria unităţii semnifică: a) un singur judecător, o singură lege; b) tribunalul este acela al sediului social în care societatea a declarat falimentul; c) legea aplicabilă depinde de naţionalitatea conducătorilor

4. O procedură declarată în România: a) îşi vede efectele limitate la teritoriul românesc; b) efectele sale se produc în străinătate

5. Reglementarea comunitară din 29 mai 2000 instaurează: a) o procedură unică de redresare sau de lichidare judiciară producându-şi efectele în toate statele membre; b) o pluralitate de proceduri în funcţie de statele implicate

6. Reglementarea nu se aplică: a) decât societăţilor comerciale; b) decât societăţilor individuale; c) ambelor

20

1. Lex societatis este: a) legea statului în care societate îşi are sediul social; legea unde se situează centrul economic al societăţii

2. Lex societatis este legea: a) sediului rea; b) sediului statutar

3. Lex societatis reglementează: a) regulile de constituire; b) regulile de funcţionare; c) viaţa socială

4. Contractele realizate de către societate sunt supuse: a) la lex societatis; b) la lex contractus

5. Lex societatis guvernează: a) regulile de lichidare; b) regulile de dizolvare

6. În caz de partaj, legea aplicabilă este: a) lex fori; b) lex societatis

21

1. Grupul este în mod esenţial: a) o noţiune de fapt; b) o noţiune de drept

2. Grupul: a) are personalitate juridică; b) nu are personalitate juridică

3. Grupul este compus: a) din întreprinderi ce prezintă personalităţi juridice distincte; b) din întreprinderi ce întreţin legături directe şi indirecte (financiare, organizaţionale, economice)

4. În caz de fuziune, există: a) schimbare de naţionalitate şi de lege aplicabilă societăţii care este absorbită de către o societate al cărei sediu social este situat într-un alt stat; b) societatea absorbită rămâne supusă aceloraşi dispoziţii

5. Preluarea controlului se efectuează: a) printr-un contract; b) prin carearea unei entităţi juridice

6. Joint venture este: a) o filială comună; b) un proiect comun

7. Într-un proiect de joint venture: a) este preferabil ca societăţile să fie de aceeaşi importanţă; b) nu contează

22

1. Statul: a) este un actor al comerţului internaţional; b) nu are decât un rol de reglare a comerţului internaţional

2. Imunitatea permite exonerarea: a) unor persoane de obligaţii şi de taxe; b) unor bunuri de obligaţii şi de taxe

3.

Imunitatea permite: a) de a sustrage statul din competenţa tribunalelor unui stat străin; b) de a sustrage statul din tribunalele naţionale

4. Imunitatea de jurisdicţie este acordată de fiecare dată: a) când statul a acţionat în calitatea sa; b) când statul exercită activităţi de gestiune privată

5. Imunitatea de jurisdicţie: a) permite beneficiarului său de a-l pune la adăpost de orice măsură de executare asupra bunurilor pe care le posedă în străinătate; b) permita de a-l pune la adăpost de măsurile legate de proprietatea bunurilor pe care le posedă în străinătate

6. Imunitatea de executare este eliminată când: a) debitorul este statul străin; b) debitorul este statul; c) când bunurile sunt afectate unei activităţi suverane

7. Statul, beneficiar al unei imunităţi: a) poate să renunţe la asta; b) ea se aplică din oficiu

5. ACTIVITATEA FIRMEI ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL

1. Regulile de internaţionalizare

2. Acordurile inter-firme cu vocaţie internaţională

3. Contractul internaţional: prezentare generală

4. Convenţiile aplicabile contractului internaţional

5. Formarea contractului internaţional

23

1. Metodele de internaţionalizare sunt: a) penetrarea pieţei; b) adaptarea logisticii; c) cunoaşterea normelor de producţie 2. Vama are ca misiune protecţia: a) interesului general; b) protecţia economiei naţionale; c) interese private 3. Vama este: a) o instituţie privată; b) o administraţie fiscală 4. Vama are în sarcină: a) doar recuperarea TVA-ului; b) protecţia intereselor economice şi financiare naţionale şi comunitare; c) să perceapă accizele pe tabac şi alcool, respectiv pe produsele petroliere 5. Importul constă în intrarea într-o ţară: a) de bunuri materiale stocabile; b) de bunuri nemateriale stocabile 6. Implantarea: a) este o metodă de internaţionalizare; b) nu este o metodă de internaţionalizare 7. Regulile de concurenţă se aplică: a) grupului de întreprinderi; b) întreprinderilor în mod individual

24

1. Subcontractarea este: a) o alianţă orizontală; b) o alianţă verticală

2. Subcontractarea este: a) un partenariat fără creare de entităţi juridice noi; b) un partenariat cu crearea de entităţi juridice noi

3. O franciză internaţională este: a) un mod de colaborare între comerciantul străin şi exportator; b) o constituire de societate

4. Franciza: a) face obiectul unei reglementări uniforme; b) nu face obiectul unei reglementări uniforme

5.

Concesiunea este contractul prin care: a) concesionarul îşi procură de la licenţiator mărfurile pe care se angajează să le comercializeze sub marca licenţiatorului; b) concesionarul îşi procură de la licenţiator mărfurile pe care le comercializează sub marcă proprie

6. Cu distribuţia selectivă: a) un producător alege un număr limitat de distribuitori abilitaţi să-i vândă produsele; b) un producător este ţinut să accepte toţi distribuitorii abilitaţi să-i vândă produsele

7. Distribuţia selectivă: a) lasă o întreagă libertate distribuitorilor cu privire la modalităţile de distribuţie; b) răspunde codurilor stricte de prezentare şi vânzarea lor se însoţeşte de sfaturi personalizate

25

1. Un contract este: a) acord de voinţe de unde decurg efecte juridice voite: b) acord de voinţe de unde decurg efecte juridice nevoite

2. Regula de aplicare a legii: a) este independentă de voinţa părţilor; b) permite părţilor să aleagă liber legea aplicabilă contractului lor

3. Contractul internaţional presupune „o dublă mişcare de flux şi de reflux”, fiind vorba:

a) de un criteriu juridic; b) de un criteriu economic

4. Există contract internaţional: a) fără ca două ţări să aibă un schimb de o parte şi de alta a frontierei; b) când două ţări au cel puţin un schimb de o parte şi de alta a frontierei

5. Tribunalele au reţinut: a) criteriul economic; b) criteriul juridic

6. Pentru contractul internaţional: a) libertatea de alegere a legii aplicabile de către părţi este un principiu regăsit în jurisprudenţă; b) libertatea de alegere a legii aplicabile este refuzată prin jurisprudenţă

7. În absenţa alegerii: a) judecătorul va proceda la determinare lex contractus; b) judecătorul caută locul în care s-a încheiat, locul de executare

26

1. În majoritatea cazurilor: a) contractul se realizează de manieră instantanee; b) contractul se realizează după o lungă perioadă de negociere

2. Etapele precontractuale: a) pot fi întrerupte de manieră brutală; b) pot fi întrerupte, dar fără să existe abuz

3. Etapa precontractuală este: a) o invitaţie de a discuta de conţinutul unui eventual contract viitor; b) etapa necesară pentru încheierea contractului

4. Un ante-contract este: a) un contract; b) se situează în faza precontractuală

5. O ofertă ce nu conţine elementele esenţiale ale contractului viitor este: a) totuşi o ofertă; b) o simplă invitaţie de a intra în discuţii-etapa precontractuală

6. Dreptul internaţional cunoaşte: a) cele trei vicii ale consimţământului: eroarea, frauda şi violenţa; b) doar eroarea şi frauda

7. Avantajul excesiv: a) este o noţiune a dreptului român; b) este o noţiune a dreptului internaţional

27

1. Convenţia de la Roma se referă la: a) legea aplicabilă obligaţiilor contractuale; b) legea aplicabilă contractului de vânzare

2. Convenţia de la Roma se referă la: a) regulile de întocmire a contractului; b) vocaţia de a rezolva dificultăţile provenind din conflictele de legi evitând orice risc de arbitraj

3. Convenţia de la Haga din 15 iunie 1955 se referă la: a) vânzările cu caracter internaţional de obiecte mobile corporale; b) vânzările cu caracter internaţional de obiecte mobile necorporale

4. Convenţia de la Viena: a) a fost ratificată pe 11 aprilie 1980; b) a fost ratificată pe 25 aprilie 1994

5. Convenţia de la Viena: a) se referă la contractele de vânzare internaţională de servicii; b) se referă la contractele de vânzare internaţională de mărfuri

6. Convenţia de la Viena cuprinde: a) reguli cu privire la conflictul de legi; b) dispoziţii materiale

7. Părţile într-un contract: a) pot să schimbe legea aplicabilă, dar doar de comun acord; b) nu pot să schimbe lege aplicabilă

6. PRINCIPALELE CONTRACTE DIN COMERŢUL INTERNAŢIONAL

1. Contractul de vânzare internaţională şi Convenţia de la Viena

2. Regulile juridice aplicabile vânzării internaţionale

3. Obligaţiile părţilor în contractul de vânzare internaţională

4. Ne-executarea contractului de vânzare internaţională

5. Contractele de transport internaţional de mărfuri rutier, feroviar şi aerian

6. Incoterms – definiţie şi rol

7. Obligaţiile inerente fiecărei grupe de Incoterms

8. Asigurarea în comerţul internaţional

28

1. Convenţia de la Viena a intervenit: a) pentru a uniformiza şi simplifica legislaţiile; b) pentru a stabili un compromis; c) pentru a impune reguli imperative

2. Convenţia de la Viena grupează: a) ţările ce practică un drept scris; b) ţările cu common law

3. Convenţia de la Viena prevede: a) un ansamblu de reguli autonome ce pot fi aplicate independent de orice legislaţie naţională; b) un ansamblu de reguli autonome ce nu pot fi aplicate independent de orice legislaţie naţională

4. Convenţia de la Viena: a) depinde în întregime de voinţa celor două părţi; b) părţile au obligaţia de a se supune acesteia; c) firmele pot fie să o excludă total, fie să o aplice parţial

5. Convenţia de la Viena răspunde unor diferite criterii: a) criteriului geografic; b) criteriului economic; c) criteriului juridic

6. Convenţia de la Viena se aplică: a) vânzărilor de mărfuri cumpărate pentru uz personal, familial sau domestic; b) vânzărilor la licitaţii; c) vânzărilor între profesionişti

7.

Convenţia de la Viena: a) nu face referire la valabilitatea contractului; b) face referire la validitatea clauzelor; c) nu face referire la efectele pe care contractul le poate avea asupra proprietăţii mărfurilor vândute

29

1. În practică, o ofertă se sprijină în general: a) pe un document scris; b) pe vorbe

2. Oferta în cadrul unei vânzări internaţionale: a) poate fi revocată în orice moment în absenţa acceptării; b) nu poate fi revocată în orice moment în absenţa acceptării

3. O acceptare: a) poate fi tacită; b) trebuie să fie expresă

4. Contractul de vânzare internaţională: a) trebuie să fie probat printr-un înscris; b) poate fi probat prin toate mijloacele

5. Într-un contract de vânzare internaţional, preţul: a) trebuie să fie determinat; b) trebuie să fie determinabil; c) poate fi nedeterminat

6. Într-un contract de vânzare internaţional: a) este posibil să se recurgă la arbitraj; b) doar judecătorul poate fi competent

30

1. Livrarea: a) constă pentru un vânzător, în a pune marfa la dispoziţia persoanei ce trebuie să o preia; b) constă pentru un vânzător, în a pune marfa la dispoziţia persoanei ce trebuie să o preia cu documentele referitoare la aceasta

2. Obligaţia de livrare cuprinde: a) doar obligaţia de a preda lucrul destinatarului sau transportatorului; b) de a preda lucrul în termenul prevăzut

3. În absenţa unei date în contract: a) niciun termen nu trebuie să fie respectat; b) un termen de 15 zile trebuie să fie respectat; c) un termen rezonabil

4. Transferul de risc: a) este legat de obligaţia de livrare; b) nu este legat de obligaţia de livrare

5. Defectul de conformitate şi garanţia viciilor ascunse sunt supuse: a) unor regimuri juridice distincte; b) unui regim jurifâdic unic

6. Cumpărătorul se poate prevala de defectul de conformitate: a) doar dacă anumite condiţii sunt reunite; b) trebuie să fi examinat mărfurile într-un termen pe cît de scurt posibil; c) începând cu momentul în care l-a constatat

7. Obligaţia de retragere îl vizează: a) pe cumpărător; b) pe vânzător

31

1. Convenţia de la Viena: a) prevede aceleaşi mijloace de sancţiune pentru cumpărător şi pentru vânzător; b) prevede sancţiuni diferite pentru cumpărător şi pentru vânzător

2.

În caz de încălcare a contractului, părţile: a) pot pretinde executarea în natură; b) pot pretinde anularea contractului; c) pot pretinde plata pagubelor şi a dobânzilor; d) pot pretinde rezolvarea unilaterală a contractului sau reducerea preţului

3. În caz de neexecutare, cumpărătorul: a) poate specifica un termen suplimentar vânzătorului pentru executarea acestor obligaţii; b) nu poate specifica un termen suplimentar vânzătorului

4. În cazul unui defect de conformitate, cumpărătorul poate pretinde: a) înlocuirea mărfii; b) anularea contractului

5. Reducerea preţului în cazul unor lipsuri: a) este posibilă chiar dacă vânzătorul propune să repare orice lipsă conform articolului 37 sau articolului 48; b) nu este posibilă decât dacă cumpărătorul refuză să accepte executarea de către vânzător conform acestor articole

6. Plata pagubelor şi a dobânzilor este posibilă: a) dacă este constatată încălcarea contractului; b) dacă nu este constatată încălcarea contractului

7. Excepţia de neexecutare urmăreşte să protejeze: a) cumpărătorul; b) cele două părţi din contract

32

1. Contractul de transport: a) este adesea legat de contractul de vânzare; b) nu este niciodată legat de contractul de vânzare

2. Convenţia cu privire la contractul de transport internaţional terestru de mărfuri este:

a) Convenţia de la Roma; b) Convenţia de la Geneva

3. Convenţia de la Geneva: a) se aplică de drept; b) nu se aplică de drept

4. Convenţia de la Geneva: a) se aplică la toate tipurile de transport; b) exclude anumite tipuri de transport

5. Transportatorul este responsabil de pierderile, pagubele şi avariile ce se produc între momentul preluării mărfurilor şi acela al livrării: a) de drept; b) o greşeală trebuie să fie probată

6. Convenţia cu privire la transporturile internaţionale feroviare (COTIF) a fost semnată: a) la Berna; b) la Geneva

7. Transportul aerian este internaţional: a) dacă punctul de plecare şi punctul de sosire sunt pe teritoriul a două state contractante; b) dacă aceste două puncte sunt pe teritoriul unui acelaşi stat contractant şi dacă transportul s-a efectuat cu o escală într-o altă ţară

33

1. Contractul de transport maritim se bazează: a) pe un contract unic; b) pe un contract de navlosire şi un contract de transport

2. Transportul prin navlosire: a) nu este supus niciunei convenţii internaţionale; b)

legea aplicabilă depinde de voinţa părţilor sau de normele privind conflictul de legi;

c) este supus unei convenţii internaţionale

3. În funcţie de clasificările contractului de transport maritim, contractul este: a) oneros; b) sinalagmatic; c) aleatoriu; d) consensual

4.

Conosamentul este perfect: a) dacă este fără rezerve; b) chiar în prezenţa rezervelor

5. În cazul unui charter-party: a) proprietarul păstrează controlul navigării şi gestiunea navei; b) proprietarul nu păstrează controlul navigării şi gestiunea navei; c) navlositorul este responsabil de încărcătură

6. Potrivit Convenţiei, transportatorul are: a) obligaţia unui rezultat; b) să exercite o diligenţă rezonabilă

34

1. Incoterms sunt: a) instrumente de origine privată; b) instrumente de origine publică

2. Incoterms sunt: a) termeni comerciali a căror reglementare provine de la camera de comerţ internaţională de la Paris; b) termeni comerciali ce provin din dispoziţiile OMC

3. Incoterms permit: a) să se definească condiţiile de cumpărare; b) să se definească condiţiile de livrare

4. Incoterms: a) sunt cu aplicabilitate obligatorie; b) nu îmbracă niciun caracter obligatoriu

5. Incoterms: a) sunt clasificaţi după modul de transport; b) sunt clasificaţi după tipul de marfă

6. Incoterms prevăd: a) repartizarea cheltuielilor de transport; b) definirea locului de transfer al riscurilor

7. Incoterms: a) nu se referă la transferul de proprietate; b) se referă la transferul de proprietate

35

1. Fiecare Incoterm: a) determină cine dintre vânzător sau cumpărător va efectua sarcinile de livrare; b) nu prevede decât regulile de responsabilitate

named

2. Incoterm-ul EXW semnifică: a) la uzină (

loc

convenit); Free on board (

port of shipment); c) Franco board (

port

de îmbarcare convenit)

3. Incoterm-ul CIF semnifică: a) Free carrier (

named

place) Franco transportator

(

asigurare şi navlosire (

loc

convenit); b) Cost, insurance and freight (

port

named

de destinaţie convenit)

port of destination) Cost,

4. Incoterm-ul DAF semnifică: a) Cost and freight (

navlosire (

Livrat la frontieră (

port

named

port of destination) Cost şi

place)

de destinaţie convenit); b) Delivered at frontier (

loc convenit)

named

5. Incoterm-ul DEQ semnifică: a) Delivered ex quay (

Livrat la chei (

destinaţie convenit)

port

named

port of destination)

de

de destinaţie convenit); b) Delivered ex ship (

port

36

1. COFACE (Compania franceză pentru susţinerea comerţului exterior): a) propune o largă gamă de produse pentru a susţine întreprinderile; b) este o companie de asigurări

2. COFACE a fost creată: a) în 1946; b) în 1994

3. COFACE: a) poate interveni în numele statului; b) nu poate interveni în numele statului

4.

Asigurarea-credit: a) poate fi voluntară; b) poate fi impusă prin lege

5. COFACE: a) poate propune o asigurare de prospectare; b) nu poate propune o asigurare de prospectare

6. În depozitul de asigurare şi de prefinanţare, COFACE: a) acoperă banca la un nivel de maxim 80% ; b) acoperă banca la un nivel de 100%

7. PLATA ŞI GARANŢIILE DE PLATĂ

1. Modalităţile de plată – Generalităţi

2. Plăţile prin tehnică documentară

3. Garanţia la prima cerere

4. Celelalte contracte de garanţie şi de finanţare

37

1. În cazul unei vânzări internaționale: a) părțile sunt libere să fixeze condițiile de plată; b) părțile nu dispun de ncio libertate

2. Factura comercială: a) nu poate servi drept mod de plată; b) poate servi drept mod de plată

3. Plata cash: a) are un efect eliberator; b) nu are efect eliberator

4. Sistemul SWIFT este un mod de plată: a) prin virament; b) prin cec

5. Cecul de bancă: a) reprezintă o garanție de plată; b) este un cec certificat

6. Biletul la ordin este: a) o recunoaștere a datoriei între două părți; b) un mod de plată

7. Cambia: a) are un efect de comerț netransmisibil; b) are un efect de comerț transmisibil

38

1. Incasso-ul documentar este: a) un mod de plată; b) un mandat;

2. În cadrul incasso-ului documentar: a) nu există angajamentul cumpărătorului de a plăti ferm; b) nu există garanție bancară; c) este o veritabilă garanție de plată

3. În cadrul incasso-ului documentar, ordonatorul este: a) vânzătorul; b) cumpărătorul

4. Creditul documentar poate fi: a) un credit notificat; b) un credit revocabil; c) un credit irevocabil

5. În creditul documentar, banca emitentă este: a) banca ordonatorului; b) banca vânzătorului

6. Modalitățile incasso-ului documentar sunt: a) mai simple decât pentru creditul documentar; b) mai complexe decât pentru creditul documentar

39

1.

Prima cerere de garanție bancară a apărut: a) prin lege; b) din jurisprudență; c) din practică

2. Scrisoarea de credit stand by este: a) o garanție prima cerere; b) nu este o garanție prima cerere

3. Scrisoarea de credit stand by: a) garantează plata operațiunilor comerciale; b) garantează livrarea

4. Beneficiarul scrisorii: a) este plătit fără condiționare; b) trebuie să dovedească prin documente că și-a îndeplinit bine obligațiile

5. Garanția în cadrul primei cereri este: a) o garanție convențională sporită; b) o garanție legală

6. În cadrul garanției la prima cerere: a) banca trebuie să se asigure de executarea contractului; b) banca plătește pe baza unei simple cereri

40

1. Creditul furnizor: a) este un credit acordat de către o bancă unui cumpărător; b) este un credit acordat de către un exportator unui cumpărător

2. În cadrul creditului furnizor: a) organismul de credit la export poate acoperi această operație; b) organismul de credit la export nu poate acoperi această operație

3. În cadrul creditului cumpărător: a) banca vânzătorului acordă un credit cumpărătorului străin; b) vânzătorul acordă un credit cumpărătorului

4. Mobilizarea creanțelor în străinătate permite: a) ca o bancă să facă avansul fondurilor; b) ca întreprinderea să dispună imediat de lichidități

5. Leasing-ul este internațional când: a) cel ce acordă leasing-ul și cel care beneficiază de el, își au sediile în state diferite; b) când obiectul traversează frontierele

6. Convenția UNIDROIT cu privire la leasing-ul internațional: a) se aplică de drept; b) poate fi eliminată în anumite condiții

8. PROTECŢIA LIBEREI CONCURENŢE

1. Dreptul concurenţei

2. Elementele fundamentale ale dreptului comunitar al concurenţei

3. Practicile anticoncurenţiale de drept comunitar

4. Controlul concentrărilor

41

1. Dreptul concurenței protejează: a) interesele private; b) piața

2. Noțiunile fundamentale în dreptul concurenței sunt: a) noțiunea de societate; b) noțiunea de activitate economică; c) noțiunea de piață pertinentă

3.

Practicile anticoncurențiale sunt sancționate când: a) când îngrădesc liberul joc al pieței; b) ating interesele unei întreprinderi

4. Sunt considerate ca practici anticoncurențiale în dreptul comunitar: a) înțelegerile; b) abuzurile de poziție dominantă; c) abuzurile de dependență economică

5. Premisele dreptului concurenței au apărut: a) în Europa; b) în SUA

6. Dreptul concurenței internaționale: a) a fost consacrat; b) este în discuție

42

1. Comportamentul întreprinderii este apreciat: a) în raport cu piața de referință; b) în raport cu concurentul

2. Piața pertinentă se definește ținând cont de: a) piața produsului; b) piața geografică

3. Piața pertinentă permite: a) delimitarea segmentului de aplicabilitate a tratatului de la Roma; b) ifentificarea întreprinderii

4. Piața pertinentă este apreciată: a) cu ajutorul mai multor indicii; b) cu ajutorul unor elemente precise

5. Conturarea noțiunii de piață pertinentă permite împiedicarea :

a) creării unei poziții dominante; b) întărirea unei poziții dominante

6. Puterea publică: a) este supusă dreptului concurenței; nu este supusă dreptului concurenței

43

1. Articolul 81 CE presupune principiul: a) după care înțelegerile de natură comunitară sunt interzise; b) după care abuzurile de poziție dominantă de natură comunitară sunt interzise

2. Dreptul comunitar: a) definește înțelegerea; b) dă o listă de comportamente ilicite

3. Fixarea prețului de cumpărare sau de vânzare de către două întreprinderi: a) poate constitui o înțelegere; b) nu poate constitui o înțelegere

4. Scutirea în materie de înțelegere se apreciază: a) în funcție de criza economică; b) în funcție de progresul economic

5. Constatarea unei infracțiuni după dispozițiile articolului 81, paragraf 1: a) implică anularea de drept; b) implică prezumția de culpă

6. În timpul constatării unei înțelegeri comunitare: a) instanțele naționale au și competența pentru a sancționa infracțiunile; b) doar Comisia are competența pentru a sancționa înțelegerea

44

1. Dreptul concentrărilor este supus: a) reglementării comunitare din 1989; b) reglementării comunitare din 2004

2. O operațiune de concentrare este constituită în timpul: a) unei fuziuni între întreprinderi; b) unei preluări de control, direct sau indirect, a unei întreprinderi sau a unei părți dintr-o întreprindere sau mai multe; c) unei creări a unei întrprinderi comune

3. Pentru a califica o concentrare, se reține: a) poziția dominantă; b) diminuarea substanțială a concurenței pe piață, c) înțelegerea

4. Controlul concentrărilor este de competența: a) Comisiei europene sau a statelor membre a Uniunii Europene; b) exclusivă a Comisiei europene

5. Când o concentrare este de dimensiune comunitară: a) responsabilitatea investigării revine serviciilor Comisiei europene; b) responsabilitatea investigării revine instituțiilor naționale

6. Guvernul român: a) poate interveni în procedurile de recurs pe lângă instanța de judecată și Curtea de Justiție a comunităților europene; b) nu poate interveni în procedurile de recurs pe lângă instanța de judecată și Curtea de Justiție a comunităților europene

9. REGLEMENTAREA DIFERENDELOR ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL (

1. Jurisdicţiile statelor

2. Arbitrajul şi sentinţa de arbitraj

45

1. În cadrul unui litigiu internațional: a) operatorii economici trebuie să se adreseze jurisdicțiilor statale; b) operatorii economici trebuie să se adreseze jurisdicțiilor internaționale

2. O clauză atributivă de competență permite: a) de a alege legea aplicabilă; b) de a desemna statul ale cărui jurisdicții sunt competente

3. Curtea de casație, într-un contract internațional: a) admite ca clauza atributivă de competență să fie întotdeauna posibilă; b) admite că clauza atributivă de competență este posibilă în funcție de contracte

4. Clauza atributivă de competență: a) trebuie să răspundă unor condiții de validitate; b) nu este supusă niciunei condiții

5. Cu ocazia litigiilor internaționale: a) vor fi aplicate regulile de competență teritorială internă ; b) vor fi aplicate regulile de competență internațională

46

1. Arbitrajul este: a) o modalitate etatică (publică) de soluționare a conflictelor; b) un mod alternativ de soluționare a litigiilor

2. Convenția ce se aplică în materie de arbitraj este: a) Convenția de la Roma; b) Convenția de la New York

3. Se poate vorbi despre un arbitraj: a) instituțional; b) ad’hoc

4. Arbitrajul: a) trebuie să aibă în atenție chestiuni comerciale; b) se poate aplica în orice situație

5. Convenția de arbitraj: a) trebuie să respecte reguli de formă; b) nu este supusă niciunui formalism

6. Arbitrul: a) trebuie să îndeplinească condițiile legate de diplomele pe care trebuie să le dețină; b) nu este cerută nicio calificare

7. Sentința de arbitraj: a) reprezintă o sentință definitivă; b) nu reprezintă o sentință definitivă