CUPRINS

1.CEREREA SI CONSUMUL……………………………………………………….…….5pag
2.MARKETINUL SI NEVOILE UMANE……………………………………………….2pag
 CEREREA SI CONSUMUL

In cazul consumului productiv campul de investigatie este reprezentatde productia

de bunuri si servicii bazata pe utilizarea capitalului social si a celorlalti factori de
productie ai agentilor economici. Specific acestui consum este caracterul sau
rational, determinat de organizarea riguroasa a productiei (prestatiei) si
fundamentarea nivelurilor optime ale consumurilor de resurse pe unitatea de
produs sau serviciul prestat, astfel incat sa se maximizeze eficienta capitalului
avansat. Unul din obiectivele cercetarii la nivelul agentului economic il constituie
eviodentierea proprotiilor in care nevoile de consum se satisfac prin valorificarea
resurselor interne ale intreprinderii - mijloace fixe, stocuri de materii prime si
materiale, forta de munca, resurse financiare proprii, etc. - si respectiv, prin cererea
unor astfel de resurse de pe piata. in acelasi timp se urmareste intercorelarea
resurselor pentru cresterea potentialului de piata, a fortei sinergice a intreprinderii,
prin evaluarea stiintifica a nevoilor de materii prime, materiale, forta de munca,
credite, etc. Un alt obiectiv se referea la realizarea unei informari de calitate a
intreprinderii in legatura cu noile tehnologii de fabricatie, cu activitatile de
cercetare in domeniile tehnologiei si realizarii noilor produse, desfasurate de alte
intreprinderi cu profil similar.

Investigatia va fi orientata apoi, spre cele doua componente ale consumului

productiv - de bunuri si de servicii - relevand particularitatile in privinta modului
de valorficare a capitalului alocat pentru procurarea acestor factori de productie.

Mult mai larga si mai complexa este investigarea sferei consumului neproductiv -
respectiv, a consumului populatiei.

Avand la origine nevoia individuala a omului sau a unei microcolectivitati,

consumul nu se mai afla sub imperiul unor coordonate de stricta rationalitate, ca in
cazul celui productiv, desi individul se comporta ca un agent de piata care
urmareste sa maximizeze orice efect al actiunilor intreprinse. Cunoasterea
consumuli neproductiv implica insa, in mai mare masura, cercetarea de marketing,
datorita multitudinii variabilelor ce ii determina formele particulare de manifestare
si ii explica structura si evolutia.

Cercetarea consumului, conditionata evident de disponibilitatea informatiilor,

urmeaza sa evalueze cele doua surse de provenienta a bunurilor si serviciilor
consumate: a) productia diversilor agenti economici si b) economia casnica si
productia naturala.
Consumul din productia agentilor economici este rezultatul fie al cumpararii
produselor si serviciilor care apar pe piata ca oferte de marfuri, fie al dobandirii
acestora in mod gratuit; este vorba, in acest din urma caz, de produsele si serviciile
provenite din fondurile sociale de consum (invatamant, sanatate, ocrotire sociala,
etc.). in ambele cazuri prezinta interes modul cum sunt utilizate concret produsele
si serviciile, combinatiile in care intra in satisfacerea nevoilor de consum, abaterile
consumului, anumitor produse si servicii de la aceste nvoi. De asemenea, prin
cercetarea modului in care sunt utilizate produsele se pot obtine informati
referitoare la directile perfectionarii lor, la posibilitatile cresterii mentenabilitati si
fiabilitatii, la dezvoltarea unor servicii care sa le asigure o mai buna intretinere si
functionalitate.

Consumul din economia casnica si din productia naturala deschide cercetarilor de

marketing un univers deosebit de interesant. Alaturi de produsele realizate integral
in gospodarie, o parte din cele provenite din productia agentilor economici sufera
si ele un proces de transformare pana la faza de a fi bune pentru consum (tesaturile
sunt transformate in confectii, firele in tricotaje, alimentele in preparate culinare);
poate intra in atentie, de asemenea, prestarea unor 'servicii' de autoconsum
(repararea aparatelor electrocasnice cu ajutorul pieselor de schimb provenite de pe
piata). Evaluarea acestor procese, care desavarsesc utilitatea marfurilor sau asigura
buna lor functionare, poate servi intreprinderilor pentru gasirea unor modalitati de
crestere a gradului de prelucrare a produselor care sa reduca numarul de operatii
realizate in economia casnica si poate fi, in acelasi timp, sursa de idei de produse si
servicii noi, de procese de prelucrare si conservare, etc.

Examinat apoi prin prisma surselor sale de asigurare, consumul poate fi delimitat
in doua grupe: din veniturile individuale, si finantat de la bugetul statului.
Cercetarea consumului din fondul individual isi poate propune despeinderea unor
legitati la nivelul diferitelor structuri (segmente) de consumatori si apoi la nivelul
intregii populatii, legitati utile in orientarea productiei agentilor, pornind de la
cerinta satisfacerii nevoilor de consum. Cat priveste consumul de la bugetul
statului, acesta este asigurat deopotriva prin bunuri materiale si fonduri banesti
(investitii de stat, pensii, burse, ajutoare sociale, alocatii de stat pentru copii, etc.),
precum si printr-o larga categorie de servicii de stat; La randul lor, veniturile
banesti provenite de la bugetul de stat stimuleaza manifestarea pe piata a nevoilor
de consum pentru importante contingente de populatie, servind in final la o
redimensionare a volumului cererii de marfuri. De observat, ca serviciile asigurate
prin bugetul statului, de catre institutiile publice se adreseaza tuturor categoriilor
de populatie; acestea pot constitui domenii de cercetare ale macromarketingului,
urmarindu-se evaluarea gradului de dezvoltare si fundamentare a repartizarii
teritoriale a unitatilor care presteaza aceste servicii.

Dupa modul in care sunt utilizate diferitele bunuri si servicii consumul acestora
poate fi personal sau colectiv. Consumul personal se refera la o mare varietate de
produse si servicii, evidentiind o serie de caracteristici ale consumatorilor -
obiceiuri, preferinte, gusturi, etc. Consumul colectiv se refera in general la bunuri
de folosinta indelungata (locuinta, mobila, articole electrocasnice, etc.) si la unele
servicii necesare functionarii locuintei (iluminat casnic, telefon, etc.).

Fata de o structura atat de complexa a consumului, cercetarea face apel la o gama

larga de metode. O delimitare a acestora poate avea drept criteriu sursa
informatiilor : metode ce utilizeaza statistici ale consumului si metode care au la
baza informatii obtinute direct de la consumatori.

Informatiile cuprinse in diferite statistici ale consumului pot servi la determinarea

unor indicatori, cum ar fi : consumul mediu, volumul consumului pe diferite arii
(domenii) de raportare, dinamica acestuia, structura consumului pe elemente
(produse, servicii), pe surse de alimentare, etc. Astfel, in cazul consumului
productiv, determinarea consumurilor medii de materii prime, materiale, energie,
etc. pe unitatea de produs permite aprecierea gradului de modernizare si innoire a
produselor. La produsele destinate pietii externe, indicatorii de consum servesc la
aprecierea 'coeficientului de exportabilitate' a acestora.

Pentru consumul neproductiv, se pot calcula o serie de indicatori in exprimare

cantitativa si valorica, diferiti de la un produs la altul : grad de inzestrare cu bunuri
de folosinta indelungata, suprafata medie locuibila pe o persoana, cantitatea
consumata pe o persoana, consumul de produse alimentare exprimat in calorii si
factori nutritivi, cheltuieli banesti pentru cumpararea diverselor produse, structura
cheltuielilor totale de consum, etc.

Clasificarea nevoilor si raportul dintre nevoi si consum

Sfera nevoilor este larga si eterogena in continut, cuprinzand atat trebuintele

materiale, financiare si de forta de munca ale productiei, cat si trebuintele de natura
materiala si spirituala ale fiecarui individ in parte. Acestea din urma, cand au
corespondent pentru satisfacerea lor in bunuri materiale si servicii, se constituie in
categoria nevoilor de consum.

Privite la scara intregii soaietati ele alcatuiesc nevoile sociale de consum. Acestea
se pot grupa, la randul lor, in nevoi specifice individuale, caracterizand trebuintele
fiecarui om in parte, privit ca unitate - entitate a societatii (de exemplu: nevoile de
hrana, de imbracaminte, de instruire) si nevoi specifice sociale, ce se refera la
necesitatea unor grupuri sociale, a caror marime depinde de gradul de organizare a
societatii (de exemplu: nevoia de aparare a suveranitatii si independentei tarii, de
protectie a mediului ambiant, de protectie sociala, etc.

Literatura de specialitate este bogata in criterii de clasificare a nevoilor, atestand si

preocuparile specialistilor de diverse profiluri pentru acest domeniu. Astfel dupa
legatura cu productie, ele se grupeaza in nevoi productive si nevoi neproductive;
dupa continut - in nevoi materiale, spirituale si politice; in raport cu timpul -
nevoile pot fi actuale si de perspectiva; in functie de natura valorii de intrebuintare
care le satisface, se disting nevoile de bunuri si nevoile de servicii; dupa momentul
si durata de manifestare, nevoile sunt curente, periodice si rare; dupa masura
acoperirii lor cu venituri, nevoile pot fi solvabile si nesolvabile etc.

Cat priveste raportul dintre diferitele nevoi de consum, acestea se pot afla in relatii
de asociere, de substituire sau de indiferenta. Cunoasterea lor permite anticiparea
unor reactii viitoare ale pietei, greu de prevazut fara o intelegere deplina a
proceselor economice si psihologice ce stau la baza comportamentului
consumatorilor.

Raporturile dintre nevoi capata o deosebita complexitate la nivelul individului, in

procesul satisfacerii acestora cand, sub influenta unui inemnat numar de factori
economici, sociali, biologici si psihologici se stabileste o ordine de manifestare si
satisfacere a trebuintelor. Fiecare categorie de nevoi capata un anumit grad de
persistenta care ii asigura, la un moment dat, un anumit loc pe o scara ierarhica.
Ierarhizarea nevoilor de consum, ca proces in care se stabileste ordinea de
satisfacere a acestora, are un caracter dialectic, fiind supusa unei permanente
modificari, ce reflecta de fiecare data transformarile care s-au produs in economie
si societate, in nivelul de cunoastere, de cultura si civilizatie.

Sunt cunoscute mai multe modele de ierarhizare a nevoilor, ca de pilda: nevoi de

hrana, imbracaminte si incaltaminte, de confort, de ordin spiritual, social, de lux,
etc.

O alta ierarhizare separa nevoile pe trei nivele: primare, de intensitate medie si

perifierice; in prima grupa sunt cuprinse nevoile a caror satisfacere asigura
supravietuirea omului ca fiinta biologica, iar in celelalte grupe se includ trebuintele
ce privesc statutul sau de membru al unei colectivitati.

MARKETINGUL SI NEVOILE UMANE

Se desprind doua caracteristici ale nevoilor de consum: una obiectiva care tine
determinismul social economic si alta subiectiva, ca oreflectare a personalitatii
fiecarui individ in parte.

Studierea procesului de transformare a nevoilor de consum in cerere de bunuri si

servicii are o deosebita importanta pentru programarea, in consecinta, a ofertei de
bunuri si servicii.

Nevoile umane se caracterizeaza printr-un dinamism pronuntat cea ce face ca ele sa

se afle permanent cu un pas inaintea posibilitatilor de satisfacere; diferenta dintre
nevoile umane si cele satisfacute raman o perioada de timp in sfera aspiratiilor.

Gruparea in diferite tipuri a nevoilor se realizeaza in functie de cateva criterii :

a) Dupa gradul de cuprindere se deosebesc :

- nevoi individuale;

- nevoi de grup;

- nevoi de masa.

b) Dupa perioada in care se manifesta :

- nevoi de durata;

- nevoi de moment.

c) Dupa destinatie, nevoile pot fi :

- nevoi fiziologice;

- nevoi intelectuale.

Pentru activitatea de marketing sunt importante o serie de aspecte privitoare la

nevoia de consum cum sunt : ierarhia si ordinea de satisfacere a diferitelor nevoi,
stabilirea in timp a nevoilor, raporturile dintre diferite trebuinte.

Ierarhizarea nevoilor in nevoi de prima necesitate, nevoi de necesitate medie si

nevoi periferice, determina si ierarhizarea satisfacerii nevoilor respective.
in prima grupa se cuprind nevoile de a caror satisfacere depinde supravietuirea
omului ca fiinta biologica, iar in celelalte grupe se incadreaza trebuintele
individului ca membru al unei colectivitati umane. Granitele dintre cele trei grupe
sunt foarte elastice.

Raporturile care pot fi stabilite intre diferite nevoi se diferentieaza ca raporturi de

asociere, de substituire sau de indiferenta.

Consumul populatiei reprezinta numai o parte a nevoilor sociale. Rezulta ca, daca
nevoia, sub aspectul dimensiunii ei, are un contur difuz, greu de precizat,
consumul, ca parte a nevoii are delimitari precise, cuantificabile.