Cartea mea

Motto: ,,Să nu termini de citit cartea

daca doar ai început-o.’’(John Witherspoon)

Cuprins
(Revista mea)Invitatie la proiect......................1pagină
Articol de fond..................................................2pagină
Pagina utilitara..................................................3pagină
Recomandari pentru lectura.............................4pagină
Interviul.............................................................5pagină
Tinere talente.Poezie..........................................6pagină
Tinere talente.Proză............................................7pagină
Personajul meu preferat.....................................8pagină
Noutați................................................................9pagină

Articolul de fond
De ce sunt importante cartile?
 Poveștile formează caractere și
dau sens vieții. Sunt peste tot în
jurul nostru, de la felul în care
înțelegem și percepem viața,
până la istorie, învățături și sau
chiar amintiri. La fel ca orice
formă de artă, poveștile le
permit copiilor să exploreze
lumea într-un mod diferit, dar și
să-și formeze percepția și modul
de gândire și de înțelegere,
dincolo de posibilitățile oferite
de realitate.

PAGINA UTILITARA
ANUNȚ
Pe data de 20 aprilie si 22 aprilie va avea
loc campionatul între clasele 5-9.
Sahul la ora 10:30
Aruncarea cu arcul la ora 17:00

Recomandări
1. ,,Tîndală și păcală’’
2. ,,Biblia pentru copii’’
3. ,,Poezii.Mihai Eminescu’’
4. ,,Muntele de foc’’
5. ,,Pacienta tăcută’’
6. ,,Două surori’’
7. ,,Rătăcirile fetei nesăbuite’’
8. ,,Psihologia manipularii’’
9.
10.

Interviul
1.Care este cartea dumneavoastră preferata?
Cartea se numeste ,,Cronicile din Narnia’’
2.Ce te-a impresionat la textul dat?
La textul dat ma impresionat faptul ca in ea se
descrie doi prieteni care se duc in alta lume si
o descopera.
3.Ce emotii ati simtit cind ati citit aceasta carte?
Cînd am citit-o am simtit emotiile de curiozita-
te si uimire.
4.Ați recomanda aceasta carte unei persoane?
Eu as recomanda aceasta carte unei persoane
deoarece e foarte interesanta si iti va crea o
atmosfera nemaipomenita.

Tinere talente.Poezie.
Dacă ai citit o carte ,
Este bine să o stii.
De orice tu sa ai parte,
De la tot cu mii si mii.
Ca sa poti si tu a scrie,
Carti cite o mie.
Citeste si citeste ,
Si nu te mai opreste.
Chiar daca cartea-i mica,
Ia-o cit ti-o ofer.
Chiar daca o scrii ca un reper,
Ia e mica ca o furnică.

Personajul meu preferat

Biblia copiilor
Personajul este Isus Hristos
numit Domnul,el este
 considerat personajul principal
in intreaga carte, în
împrejurimea lui apăreau
oameni buni si uneori oameni
răi.Domnul ajuta pe orice om
care îi cerea ajutorul si rasplata
oamenilor catre el era sa
creada in tatal ceresc,adica
tatal lui Isus Hristos.

Întotdeauna m-am considerat o persoană optimistă în ceea ce

privește oamenii, deși uneori, poate o fata inocentă cu părinții săi și
ochii căprui nu a arătat acest lucru dintre aceștia. Întotdeauna
mi-a plăcut să gândesc mai presus de cuvinte și fapte, să observ
emoții, gânduri și sentimente. Mi-a plăcut să cred că sunt una din
detectivi cu care m-am obisnuit, delectându-mă cu operele
polițiste ale Agathei Christie. Mereu mă întrebam dacă viața e fie
albă, fie neagră, fără cale de mijloc. În timp ce căutam răspunsuri
la această întrebare, am pierdut din esențial și fără să îmi dau
seama, răspunsul se află chiar în fața mea.
Când eram mica, mergeam împreună cu părinții mei în gară,
 să admirăm trenurile. Fiind destul de mică, trenurile “gigantice” și
colorate, îmi stârneau curiozitatea și aș fi putut sta toată ziua să
urmăresc agitația provocată de sosirea sau plecarea unui tren din
gară. Mă uitam nedumerită la mulțimea de oameni care survin
gara, pe atunci, un copilaș vizitator ale cărui orizonturi nu erau
așa de largi. Anii au trecut, dar obiceiul a rămas. Chiar și astăzi,
merg împreună cu prietenii mei să vedem trenurile.
Nu vă pot explica de ce mă simt așa bine cu privire la ele.
Motivul pentru care iubesc să văd trenurile este pentru că în
vagoane, pe scaune, stau o multitudine de „furtuni de emoții,
sentimente și vise”, așa cum m-am obișnuit să le spun
oamenilor. Mi se pare fascinant
cum sunt așa de diferiți, cu mentalități și principii diferite, dar
există totuși lucruri care ne leagă.
Cînd eram mica foarte des plecam cu trenul la bunica.
Destul de obositor, drumul către bunica nu ma lăsat niciodată fără
vreo lecție sau un mesaj pe care viața a vrut să mi-l
transmită. Analizam mereu tot ce se întâmplă în tren. De la fata
drăguță care ascultă muzica sau băiatul care citește un roman
istoric, până la copilul care se plimbă printre scaune, stârnind
zâmbete pe buzele pasagerilor, totul trece prin filtrul meu.Totuși,
ce este mai important este faptul că toți deținem arta de a trăi

împreună, de a ne accepta, de a ne iubi și de a empatiza cu cei din

jurul nostru, chiar dacă niciunul nu ne dăm seama de acest lucru
sau să fie destul de stângaci în a dovedi că sunt „artiști”. Probabil
vă veți întreba cum poți vedea acest lucru într-un tren? Sună
destul de bizar la prima vedere, dar după ce veți citi rândurile
următoare, posibil să îmi dați dreptate.
Plecând la bunica cu ceva timp in urma mi-am așezat bagajele și
mi-am ocupat locul. La următoarea stație o persoană cu deficiențe
de vedere urcase în tren. La început nimeni nu și-a dat seama că
aceasta nu vede, până în momentul în care persoana respectivă, a
calcat pe picior întîmplător pe un băiat.
Băiatul, calcat nu a reproșat nimic dar și-a dat seama ca doamna
este oarbă.A luat-o de braț și a condus-o la locul lui. A urcat
bagajele ei în spațiul special amenajat și sa asigurat că doamna
este bine.
Viața avea să îmi dea unul din cele mai frumoase mesaje:
acceptarea și iubirea. Într-o lume în care persoanele cu deficiențe
sunt marginalizate și uneori desconsiderate pentru că sunt văzute
drept „anormale”, există totuși și oameni care știu să accepte,
să se empatizeze și să iubească. Era clar că acel băiat avea un
suflet bun și a trecut peste judecata oamenilor din vagon care
probabil l-ar fi arătat cu degetul pentru acest lucru.
Îmi dădusem seama că trebuie să fiu recunoscătoare că sunt
sănătoși și că la fel ca acel băiat, am părinți și bunici iubitori, care
mă ocrotesc și nu fug după lucruri materiale. Mama ma învățat
să îi iubesc pe cei din jurul meu și dacă acest lucru este pictat în
nuanțe de gri, eu să fiu pictor care să dea culoare prin ceea ce am
eu de oferit, prin sufletul meu. Cu toții suntem artiști în această
lume. Unii dețin arta cuvântului, alții muzică, culoarea sau dansul,
însă cel mai important este ca noi să evoluăm și să nu modelăm
sufletul astfel încât să deținem arta de a trăi împreună fereciți,
devenind la rândul nostru „artiști ai sufletelor noastre”.
Ancheta mea nu se va termina niciodată pentru că viața are
încă multe să mă învețe, deci voi fi mereu un mică detectivă.

Nu există oameni buni sau răi, există oameni și cred că acesta

este cel mai important lucru. Înainte de toate să nu uităm să fim
oameni, iar eu mi-aș dori foarte mult ca majoritatea dintre noi să
eliminăm orice barieră, prejudecată și să înfrumusețăm această
artă. Pina atunci acestea au fost gândurile micuței călătoare
printre artiștii sufletelor celorlalti…