Elementele circuitelor de curent continuu

 Elemente de circuit în c.c:

- Rezistorul – R
- Generatorul de tensiune - U, E
- Generatorul de curent – I, J,
 Elemente ideale / reale de circuit

Rezistor ideal - acel element de circuit în care, la trecerea curentului electric

de conductie, se dezvoltã cãldurã, adicã în interiorul sãu existã doar câmp
electric, iar în exteriorul sãu mãrimile de stare ale câmpului electromagnetic sunt
toate nule.
R – rezistență electrică, [] Ohm
G=1/R – conductanțã electrică, [S] Siemens

Tensiunea la bornele sale are valoarea ub = iR

 Generatorul ideal de tensiune / sursa idealã de
tensiune
- energia este transformatã în energie
electromagneticã
- tensiunea la bornele elementului este
independentã de intensitatea curentului ce trece
ub = ui ub = ue
prin el, fiind egalã cu tensiunea sa imprimatã (sau
electromotoare).

 Generatorul real de tensiune / sursa realã de

tensiune
- Se modelează cu ajutorul generatorului ideal de
tensiune prin înserierea sa cu un rezistor ideal
ub = Ri i +ue
 Generatorul ideal de curent / sursã idealã de curent
- energia este transformatã în energie electromagneticã
- elementul debiteazã în circuit o intensitate de curent
constantã, independentã de tensiunea la bornele sale.

 Generatorul real de curent / sursã realã de curent

- Se modelează cu ajutorul generatorului ideal de curent
legat în paralel cu un rezistor de conductantã Gi
 Schema electricã
 Reprezentarea graficã a elementelor de circuit prin simboluri si a legãturilor
galvanice dintre ele printr-o linie continuã poartã denumirea de schemã electricã
 Un circuit electric mai complex se numeste retea electricã
 Reprezentarea prin simboluri a circuitului real poartã numele de schema
electricã a circuitului / retelei.

 Latură de circuit - porţiunea neramificată dintr-un circuit sau din schema

electrică aferentă
- Latură activă - conţine surse de energie
- Latură pasivă – nu conţine surse de energie
 Nod - punctul de întâlnire a cel puțin trei laturi
 Ochi de rețea - o succesiune de minum 2 laturi care formeazã un contur închis
 Graful circuitului – reprezentare a circuitului prin laturi si noduri, fara simboluri
Exemplu de schemã electricã
 Caracteristicile U-I ale elementelor de circuit liniare
 Circuitele electrice de c.c. filiforme si liniare se rezolva destul de simplu
 Elementele liniare de circuit în c.c. sunt rezistoarele liniare si alte dispozitive
echivalente
 u = u(i) - dependenta dintre tensiunea la borne
si intensitatea curentului
 Elementele de circuit liniare satisfac legea lui Ohm, ub = Ri

 Prin rezistentã staticã se întelege raportul dintre tensiunea la borne si curent,

corespunzãtoare unui punct de functionare P
ub Su V/mm
R st   k tg k
i Si A/mm
 Rezistenta staticã ia întotdeauna numai valori pozitive si este constantã dacã
elementul este liniar
 Teoremele lui Kirchhoff
 Teorema I Kirchhoff se referã la suma algebricã a intensitãtilor curentilor din
laturile de circuit ce concurã într-un nod.

– i 1 + i 2 + i3 – i 4 = 0

Pentru nodul k, în care converg mai multe laturi,

legea conservãrii sarcinii electrice libere devine

i
k
 0

Enunt 1: Suma algebricã a intensitãtilor de curent din laturile de retea ce

concurã într-un nod este nulã
Curentii care ies din nod se iau pozitivi, iar curentii care intrã în nod se iau negativi
Enunt 2: Suma intensităţilor curenţilor care intră în nod este egală cu suma
intensităţilor curenţilor care ies din nod
 Teorema II Kirchhoff se referã la relatia ce existã între tensiunile electromotoare si
cãderile de tensiune ohmice dintr-un ochi de retea
- sensurile curentilor ce strãbat laturile ochiului de
retea se iau arbitrar
- se alege sensul de parcurgere al ochiului de retea

u e1  u e3  u e 4  i1R1  i 2 R 2  i3R 3  i 4 R 4
În cazul general al ochiului o, avem:

 u
 o
e   i R
 o
 

Enunt: Suma algebricã a tensiunilor electromotoare din laturile unui ochi de retea
este egalã cu suma algebricã a cãderilor de tensiune ohmice de pe laturile
ochiului.
- tensiunea electromotoare (sursa) intervine cu semnul plus dacã sensul ei de referintã coincide cu sensul de referintã ales
pe ochi;
- cãderea de tensiune ohmicã este consideratã pozitivã când sensul de referintã al curentului coincide cu sensul de
referintã al ochiului
Se demonstreazã, în teoria circuitelor electrice, cã:

- teorema I Kirchhoff scrisã, pentru o retea având n noduri, ne oferã n - 1 ecuatii

independente, care contin ca necunoscute intensitãtile curentilor electrici prin laturile
retelei.
- teorema II Kirchhoff, scrisã pentru o retea cu n noduri si l laturi, ne oferã l - n + 1
ecuatii cu referire la intensitãtile curentilor prin laturile retelei.

Deci, în concluzie, teoremele I si II Kirchhoff, scrise pentru o retea cu n noduri si l

laturi, ne conduc la un sistem liniar de l ecuatii cu l necunoscute reprezentate, de
regulã, de intensitãtile curentilor din laturile retelei.
 Transfigurarea laturilor de retea conectate în serie
 Transfigurare = procesul de înlocuire a unei porţiuni de reţea mai complexă
printr-o reţea mai simplă, fără a modifica mărimile electrice (tensiuni, curenţi)
din restul reţelei.
 Teoreme de transfigurare utile în analiza circuitelor electrice.
 In urma transfigurării obtinem expresii matematice dintre parametrii electrici ai
laturilor iniţiale şi cei ai laturilor echivalente
Laturi modelate prin generatoare reale de tensiune

Conectare în serie – dacã elementele sunt parcurse de acelasi curent indiferent de tensiunea de la bornele laturilor
respective
Teorema II Kirchhoff:
iR1 + iR2 + ... + iRn - ub = ue1 + ue2 + ... + uen ub = - ues + iRes
n n
u b   u ek  i  R k
k 1 k 1
n n

Din cele douã expresii obtinem: u es   u ek R es   R k

k 1 k 1

Enunț teoremă: Un ansamblu de n laturi conectate în serie si modelate prin

generatoare reale de tensiune poate fi transfigurat într-o singurã laturã
modelatã tot printr-un generator real de tensiune si având tensiunea
electromotoare egalã cu suma algebricã a tensiunilor electromotoare ale
laturilor si o rezistentã echivalentã egalã cu suma rezistentelor laturilor.
 Transfigurarea laturilor de reţea conectate în paralel
 Conectare în paralel = aceeaşi tensiune la borne
indiferent de intensitatea curentului prin laturi.
 Intensitãtile curentilor din laturile retelei sunt:
i1  u b G1  u e 1 G1
i2  u b G 2  u e 2 G 2
in  u b G n  u e n G n
 Teorema I Kirchhoff aplicatã nodului A:
i = i1 + i2 + ...+ in
Tinând cont de relatiile de mai sus:
i = ubG1 + ue1G1 + ubG2 + ue2G1 + ... + ubGn + uenGn
i = ub (G1 + G2 + ... + Gn) + (ue1G1 + ue2G2 + ... + uenGn) (1)
 Pentru schema electricã echivalentã avem:
i = (ub + uep) Ge
i = (ub + uep) Gep = ub Gep + uep Gep (2)

Din relatiile (1) si (2) obtinem:

i = ub (G1 + G2 + ... + Gn) + (ue1G1 + ue2G2 + ... + uenGn) (1)
i = (ub + uep) Gep = ub Gep + uep Gep (2) n

n
u
k 1
ek Gk
1 u ep 
G ep   G k R ep  n

k 1
G ep G k 1
k

 Enunt teoremã: un ansamblu de n laturi, conectate în paralel si modelate prin

generatoare reale de tensiune, poate fi transfigurat într-o singurã laturã, modelatã
tot printr-un generator real de tensiune, având conductanta echivalentã egalã cu
suma conductantelor laturilor si o tensiune electromotoare echivalentã egalã cu
raportul dintre suma algebricã a produselor dintre tensiunile electromotoare prin
conductantele laturilor si conductanta echivalentã.
 Metode de analizã al circuitelor electrice liniare
 Analiza unui circuit electric = determinarea intensităţilor curenţilor electrici prin
laturile circuitului, a tensiunii la bornele unor laturi, a puterilor dezvoltate în
rezistoare etc.

 Metodele de analiză au la bază teoremele specifice circuitelor:

- teoremele lui Kirchhoff
- teoremele de transfigurare
- teorema curenţilor ciclici
- teorema potenţialelor nodurilor
- teorema superpoziţiei şi altele.
 Metoda teoremelor lui Kirchhoff
Metoda are la bazã teoremele I si II Kirchhoff
Algoritmul metodei are urmãtoarele etape:
- Se trec pe laturi intensitãtile de curent i ( =1,l), în sens arbitrar
- Se numeroteazã nodurile 1,2...n si alegem ochiurile fundamentale I, II, ... (o = l-
n+1) n fiind numãrul nodurilor, iar l fiind numãrul laturilor
Teorema I Kirchhoff => n-1 ecuatii i
( k )
 0

Teorema II Kirchhoff => l-n+1 ecuatii  u

 o
e   i R
 o
 

- În sistemul algebric obtinut, se înlocuiesc valorile rezistenţelor şi valorile t.e.m. ale

surselor, obţinându-se un sistem algebric cu coeficienţi numerici.
- Se rezolvã sistemul algebric, rezultând valorile intensitãtilor de curent i ( =1,l)
- Determinăm alte mărimi specifice: tensiuni la bornele unor laturi, puteri electrice
disipate în rezistoare şi alte mărimi.
- Efectuăm bilanţul puterilor.
 Metoda curentilor ciclici / independenti / contur
 Teorema curentilor ciclici reduce sistemul la un numãr de ecuatii egal cu cel al
ochiurilor fundamentale
 Pentru un circuit cu n noduri si l laturi, se obtine un sistem cu l - n + 1 ecuatii
 Necunoscutele sunt mãrimi fictive, numite intensitãti de curenti ciclici sau de
contur, care se închid prin laturile ce formeazã ochiurile independente.

 Curentii fictivi i11, i22, i33

 Sensurile de referintã se aleg arbitrar
 Ecuatiile pe care le satisfac curentii se
obtin în baza urmãtoarei definitii: intensitatea
curentului electric dintr-o laturã de retea
este egalã cu suma algebricã a intensitãtilor
curentilor ciclici ce trec prin latura consideratã.
i1 = i11 i2 = i22 i3 = i33
i4 = – i11 – i33 i5 = – i22 – i33 i6 = - i11 + i22

Teorema II Kirchhoff pentru ochiul I

i1R1 - i6R6 - i4R4 = ue1 - ue4
(R1 + R4 + R6) i11 - R6 i22 + R4 i33 = ue1 - ue4

R11 i11 + R12 i22 + R13 i33 = Ue1

R11 = R1 + R4 + R6 rezistenta proprie (totală) ochiului I

R12 = - R6 rezistenta comunã de transfer între ochiul I si II
R13 = R4 rezistenta comunã de transfer între ochiul I si III
U e1  
  
I
u
e
Procedând similar pentru ochiurile II si III obtinem sistemul:

 R11i11  R12 i 22  R13i33  U e1


R 21i11  R 22 i 22  R 23i33  U e 2
R i  R i  R i  U
 31 11 32 22 33 33 e3

 Rezolvand sistemul de ecuatii obtinem curentii fictivi i11, i22, i33

 Se obtin valorile curentilor din laturile circuitului i1, i2, i3 ...

 Generalizând ecuatiile de mai sus, pentru un circuit cu n noduri, l laturi si o

ochiuri independente, obtinem pentru ochiul de retea k:

Rk1i11 + Rk2i22 + ... + Rkkikk +...+ Rkoioo = Uek

Rkk, Rk = Rk si Uek au semnificatiile precizate deja.

  Algoritmul metodei curentilor ciclici
.
- Se trec pe laturi intensitãtile de curent i ( =1,l) în sens arbitrar (curenți reali)
- Se numeroteazã nodurile 1,2...n , alegem ochiurile fundamentale I, II, ... (în total
o = l-n+1) si intensitãtile curentilor ciclici i11, i22, ..., ioo în sens arbitrar în ochiurile
mentionate.
- Se scriu cele o ecuatii independente, având ca si necunoscute intensitãtile
curentilor ciclici: i11, i22, ..., ikk, ..., ioo. Sistemul algebric obtinut are numãrul
ecuatiilor egal cu numãrul necunoscutelor.
- Calculăm mărimile:

R kk  R 
R k  R  k U ek  u
(k)
e
(k)
- Rezolvăm sistemul algebric cu coeficienţi numerici şi obţinem intensităţile
curenţilor ciclici: i11, i22, ... ioo.
- Se determinã intensitãtile de curent prin laturi, i = ± ikk ± i
- Determinãm alte mãrimi specifice
Observaţii:
 Dacă într-o latură de circuit avem surse de curent, isk (Isk), la bornele acestora se
pun căderi de tensiune uisk (uIsk). Acestea sunt necunoscute suplimentare, se scriu
în partea stângă a ecuaţiilor (semnul lor + sau – este în strânsă legătură cu sensul
lor de referinţă şi cu sensul ales pentru ochiul de circuit), deci trebuie să mai
adăugăm şi ecuaţii suplimentare. Întrucât isk (Isk) sunt cunoscuţi, îi exprimăm în
funcţie de intensităţile curenţilor ciclici.
 Dacă în laturi avem surse comandate de tensiune şi de curent, mărimile de
comandă (tensiuni la borne sau intensităţi de curent) se înlocuiesc în funcţie de
intensităţile curenţilor ciclici. Se ordonează termenii asemenea din ecuaţiile
intensităţilor curenţilor ciclici.
 Existã si situatii când în structura schemei electrice a unui circuit pot sã existe
douã borne prin care circuitul este alimentat (desi în laturi existã si alte surse de
energie). Tensiunea la bornele mentionate se scrie la fel ca si tensiunile la
bornele surselor de curent, în partea stângã a ecuatiilor.
 Metoda potentialelor (tensiunilor) nodurilor
 Teorema cu acelasi nume – teorema potentialelor nodurilor
 Teorema reduce numãrul celor l necunoscute reprezentate de intensitãtile de
curent din laturile unei retele la n-1, n fiind numãrul de noduri, iar ca si
necunoscute s-au ales potentialele V1, V2, ..., Vn-1 ale celor n-1 noduri, iar
potentialul nodului n se considerã potential de referintã si se ia zero (Vn=0).
 Demonstratie:
Scriem legea conductiei electrice (Ohm)
pentru curentii din nodul 1
i1 = (V1 – V2 + ue1) G1
i2 = (V3 – V1 + ue2) G2
i3 = (V1 – V4 + ue3) G3
Teorema I Kirchhoff aplicatã în nodul 1:
i2 = i1 + i3
(G1 + G2 + G3) V1 - G1V2 - G2V3 =
= - ue1G1 + ue2G2 - ue3G3

Similar, pentru nodurile 2 şi 3, obţinem:

– G1V1 + (G1 + G4 + G5)V2 – G5V3 = ue4G4 + ue1G1
- G2V1 - G5V2+ (G2 + G5 + G6)V3 = -ue2G2

Introducem notatiile:
G11 = G1 + G2 + G3
G22 = G1 + G4 + G5
G33 = G2 + G5 + G6

conductantele totale ale laturilor de retea ce

concurã în nodul respectiv
 Conductantele laturilor de retea ce leagã douã noduri
G12 = G21 = G1
G13 = G31 = G2
G23 = G32 = G5

Sistemul algebric care rezulta este:

G11V1  G12 V2  G13 V3  u e1G1  u e 2 G 2  u e3 G 3

 G 21 V1  G 22 V2  G 23 V3  u e 4 G 4  u e1G
 G 31V1  G 32 V2  G 33 V3  u e 2 G 2
Pentru un circuit cu n noduri scriem sistemul, la modul general:

 G k ,1V1  G k ,2 V2  ...  G k ,k Vk ... G k ,n 1Vn 1  u

(k)
e G k  1, n - 1
 G k ,1V1  G k ,2 V2  ...  G k ,k Vk ... G k ,n 1Vn 1  u
(k)
e G k  1, n - 1

Gkk reprezintã suma conductantelor laturilor de retea ce concurã în nodul k;

G k  G k suma conductantelor laturilor de retea ce leagã nodul k de nodul 

u e G  suma algebricã a produselor dintre tensiunile electromotoare ale laturilor

(k) ce apartin nodului k prin conductantele lor. Se iau cu semnul + termenii
pentru care tensiunea electromotoare este orientatã cãtre nod si cu semnul
- în caz contrar

Cu k = 1, 2, ..., n – 1 se obţine un sistem de n – 1 ecuaţii având ca necunoscute

cele n –1 potenţiale ale nodurilor.

După rezolvarea sistemului, intensitatea curentului i din latura , ce leagă

nodurile k şi  se calculează cu forma integrală a legii conducţiei electrice:
i = (Vk - V ± ue) G
 Algoritmul metodei potentialelor nodurilor
- Se trec pe laturi intensitãtile de curent i, în sens arbitrar
- Se numeroteazã nodurile 1, 2...n , si potentialele acestora V1, V2, ..., Vn-1 (Vn=0)
- Se scriu cele n-1 ecuatii independente, având ca si necunoscute potentialele
nodurilor: V1, V2, ..., Vn-1
 G k ,1V1  G k ,2 V2  ...  G k ,k Vk ... G k ,n 1Vn 1  u
(k)
e G
- Calculãm mãrimile
G kk  G
(k)
 G k  G k u e G
(k)
- Rezolvam sistemul algebric având coeficienti numerici si obtinem potentialele
nodurilor V1, V2, ..., Vn-1
- Aplicând legea conductiei electrice, se determinã intensitãtile de curent prin
laturi, i i = (Vk - V ± ue)G
- Determinăm alte mărimi specifice: tensiuni la bornele unor laturi, puteri electrice
disipate în rezistoare şi alte mărimi.
- Efectuãm bilantul puterilor active.
 Observaţii
1. Dacã într-un nod de retea converg laturi ca in figura, atunci
la termenul din dreapta relatiei generale, se adaugã si
termenul is, fãrã a se lua în considerare valoarea lui R în
calculul lui Gkj.
Acest is intervine în sumã cu semnul plus dacã converge spre
nod si cu semnul minus în caz contrar.

2. În situatia când pe o laturã avem numai o sursã idealã de

tensiune, cum este cea din figura, atunci în suma  u
 k
e G
va apare o nedeterminare datoritã absentei rezistorului.
Pentru a înlãtura aceastã nedeterminare, în mod obligatoriu
notãm nodurile k si j cu n si n-1 sau invers. Aplicând legea
conductiei electrice pentru aceastã laturã obtinem
Vk - Vj + ue = i R R = 0, Vk = 0 Deci Vj = ue
 Metoda superpozitiei
 Metoda are la bază teorema cu acelaşi nume.
 Enunţ: intensitatea curentului electric printr-o latură de circuit electric, i,
este egală cu suma algebrică a intensităţilor de curent prin latura „”,
curenţi stabiliţi în această latură de fiecare sursă de tensiune sau de curent
considerând că acestea acţionează singure în circuitul considerat.
În această sumă algebrică se iau cu semnul plus acele intensităţi care au sensul
intensităţii prin latură, în caz contrar se iau cu semnul minus.
 Astfel, avem i = i1 + i2 +…+ il
dacă am avea surse în fiecare din cele „l” laturi.
 Evident, ik reprezintã intensitatea curentului electric prin latura  determinat
de sursa din latura k, dacã aceasta actioneazã independent
 Algoritmul metodei superpozitiei
- Se trec pe laturi intensitãtile de curent i în sens arbitrar
- Se numerotează nodurile 1,2...n.
- Identificãm laturile în care actioneazã surse de tensiune si de curent.
- Desenãm schemele electrice în care actioneazã doar o singurã sursã, în ordinea
laturilor, se face analiza circuitelor date de aceste scheme electrice. Trecem pe
laturi, pentru fiecare schemã electricã, intensitãtile de curent determinate de
sursa ce actioneazã, ik
- Efectuăm analiza circuitelor date prin schemele electrice desenate, utilizând
metode de analiză a circuitelor electrice, obţinându-se astfel ik.
- Determinăm intensităţile curenţilor prin laturi.
- Determinăm alte mărimi specifice: tensiuni la bornele unor laturi, puteri electrice
dezvoltate în rezistoare şi alte mărimi.
- Efectuăm bilanţul puterilor.
 Metoda superpozitiei
 Metoda are la bază teorema cu acelaşi nume.
 Enunţ: intensitatea curentului electric printr-o latură de circuit electric, i,
este egală cu suma algebrică a intensităţilor de curent prin latura „”,
curenţi stabiliţi în această latură de fiecare sursă de tensiune sau de curent
considerând că acestea acţionează singure în circuitul considerat.
În această sumă algebrică se iau cu semnul plus acele intensităţi care au sensul
intensităţii prin latură, în caz contrar se iau cu semnul minus.
 Astfel, avem i = i1 + i2 +…+ il
dacă am avea surse în fiecare din cele „l” laturi.
 Evident, ik reprezintã intensitatea curentului electric prin latura  determinat
de sursa din latura k, dacã aceasta actioneazã independent
 Algoritmul metodei superpozitiei
- Se trec pe laturi intensitãtile de curent i în sens arbitrar
- Se numerotează nodurile 1,2...n.
- Identificãm laturile în care actioneazã surse de tensiune si de curent.
- Desenãm schemele electrice în care actioneazã doar o singurã sursã, în ordinea
laturilor, se face analiza circuitelor date de aceste scheme electrice. Trecem pe
laturi, pentru fiecare schemã electricã, intensitãtile de curent determinate de
sursa ce actioneazã, ik
- Efectuăm analiza circuitelor date prin schemele electrice desenate, utilizând
metode de analiză a circuitelor electrice, obţinându-se astfel ik.
- Determinăm intensităţile curenţilor prin laturi.
- Determinăm alte mărimi specifice: tensiuni la bornele unor laturi, puteri electrice
dezvoltate în rezistoare şi alte mărimi.
- Efectuăm bilanţul puterilor.
 Teorema conservãrii puterilor
 Se considerã o laturã de circuit electric plasatã între nodurile k si k+1
 Aplicând teorema I Kirchhoff pentru toate nodurile retelei avem

 i
 k
 0 k = 1, 2, ..., n

 Înmultim aceastã relatie cu potentialul nodului pentru care se aplicã

 i
 k
 0 x Vk

Adunam relatia pentru toate cele n noduri vom obtine

n  
 Vk   i    0 k = 1, 2, ..., n
k 1 
  k 
    
l

 V
 1
k  Vk 1  i   0 cu Vk - Vk+1 = ub
 Dupa toate calculele, prima formã a teoremei conservãrii puterilor
l

Observatie. Pentru laturile receptoare iub>0

u
 1
i 0
b 

Pentru laturi generatoare iub < 0

 Aplicând legea conductiei electrice (Ohm) si înmultind relatia de mai sus cu i
u bi   u ei   R i 2 l l l
2
 Adunand dupã numãrul de laturi ale retelei, se obtine  b   e    
u
 1
i  u i  R i
 1  1

 Tinând cont de prima formã a teoremei conservãrii puterilor, obtinem a doua

formã a teoremei conservãrii puterilor l l
2
 e    
u i
 1
 R i
 1
 Enuntul teoremei conservării puterilor: pentru orice circuit/reţea electrică în
regim staţionar, suma puterilor cedate de surse este egală cu suma puterilor ce
se dezvoltă în laturile receptoare.
 Aplicatie
1. Se consideră circuitul de curent continuu având schema electrică din figura.
Cunoscându-se: R1 = R2 = R3 = R4 = R5 = 10, Ue1 = Ue3 = 100 V, Ue2 = 200 V,
se cere să se determine intensităţile curenţilor electrici prin laturi.
2. Se consideră circuitul de curent continuu având schema electrică din figură.

Cunoscându-se:
R1=R3=R6=1,
R2=R4=R5=2,
Ue1=Ue5=10V,
Ue6=20V

Se cere:
a. Să se aleagă și să se justifice metoda cea mai avantajoasă
b. Să se scrie sistemul de ecuații, folosind metoda cea mai avantajoasă
c. Să se determine valorile intensităţilor curenţilor electrici din circuit.
 Circuit neliniar = circuitul electric care contine cel putin un element neliniar

Element neliniar = nu prezintă relația de direct proporționalitate între u = u(i)

Analiza circuitelor electrice neliniare este mai dificilã decât a circuitelor

electrice liniare.
Acest lucru este evident, deoarece, rezistentele elementelor de circuit depind
într-un anumit mod de intensitãtile curentilor care le strãbat
Ecuatiile care descriu comportarea acestor circuite sunt neliniare.
 Elemente neliniare
 Element neliniar de curent continuu = dispozitivul la care tensiunea la bornele
sale depinde neliniar de intensitatea curentului ce îl străbate.

 Dependenta dintre tensiunea la borne si intensitatea curentului, u=u(i) se

numeste caracteristica tensiune-curent sau caracteristica volt-ampericã a
elementului respectiv.

 Caracteristica tensiune-curent se determinã pe cale experimentalã, motiv

pentru care aceasta se dã sub formã de curbã sau tabel, sau uneori se
aproximeazã cu ajutorul unei functii

 Neliniaritatea se datoreazã în mare mãsurã influentei temperaturii asupra

rezistivitãtii elementului neliniar, însã existã elemente neliniare la care
neliniaritatea se datoreazã fenomenelor de descãrcãri electrice sau arcului
electric.
 Simbolurile utilizate pentru
rezistoarele neliniare

 În funcţie de forma curbei caracteristicii tensiune-curent rezistoarele neliniare

se împart în:
- simetrice, al cãror regim de funtionare nu depinde de sensul efectiv al
intensitãtii curentului ce le strãbate, fiind deci satisfãcutã relatia: u(i) = - u(-i)
- nesimetrice, pentru care: u(i)  - u(i)

- Dacã caracteristica volt-ampericã se ridicã în curent continuu caracteristica

se numeste staticã, iar dacã se ridicã în curent alternativ caracteristica se
numeste dinamicã.
 Rezistenţa statică = raportul dintre valorile tensiunii şi intensităţii curentului
corespunzătoare unui punct de pe caracteristică
La elementele neliniare rezistenta staticã este functie de punctul de functionare,
P, si are valori întotdeauna pozitive, Rst > 0.
mm V/mm
u P OB  Su
R st P   mm A/mm
 k tg  f (P)
i P OA  Si
Su (V/mm) si Si (A/mm) sunt scãrile folosite
la trasarea caracteristicii

 Rezistenta dinamicã = reprezintã derivata tensiunii în raport cu intensitatea

curentului (Portiunea din caracteristicã cu Rd > 0 este crescãtoare, iar cea cu
Rd < 0 este descrescãtoare)
V/mm
du Su u mm
Rd P  Rd P  A/mm . mm  k tg  g (P)
di P Si i
 Câteva elemente neliniare mai des întâlnite
 Lãmpi cu incandescentã
- variatia rezistentei cu temperatura
Curba „a” bec cu filament metalic
Curba „b” bec cu filament de cărbune

 Tuburi pe bazã de
descãrcãri în diferite medii
 Dioda semiconductoare
are caracteristica tensiune-curent
nesimetricã
 Se constatã cã la sensul efectiv
pozitiv al curentului, rezistenta
elementului este micã, iar la sens
opus aceasta creste foarte mult.
Aceastã proprietate are multiple
aplicatii în tehnicã.
 Termistorii = Rezistoare construite
din oxizi metalici ce au proprietãti
semiconductoare si un coeficient de
temperaturã ridicat, dar negativ.
 Caracteristicile acestor elemente
depind de temperatura mediului
ambiant
 Teoremele lui Kirchhoff
 Teorema I Kirchhoff - are aceeaşi formă ca şi în circuitele liniare, deoarece
caracteristica tensiune-curent a elementelor neliniare nu modifică expresia:

 i
 k
 0

 Teorema II Kirchhoff - Expresia acestei teoreme se obţine prin înlocuirea

căderii ohmice de tensiune iR cu tensiunea la bornele elementului neliniar,
deoarece tensiunile sunt date în funcţie de intensităţile curenţilor, din
caracteristica tensiune-curent.
 u
 o
e   u
 o
b

 Enunt: Suma algebricã a tensiunilor electromotoare din laturile unui ochi este
egalã cu suma algebricã a tensiunilor la bornele rezistoarelor laturilor.
=> Sistem algebric neliniar, cu toate dificultãtile specifice acestor sisteme din punct de
vedere al rezolvãrii lor
 Teoremele micilor variatii
 Existã circuite electrice în regim staționar neliniar al cãror comportament la
variații mici ale mãrimilor intensitate de curent si tensiune se poate considera
liniar.
 Acest comportament este conditionat si de particularitatea elementelor
neliniare din structura circuitului
 Considerăm pentru un circuit având „n” noduri şi „l” laturi o funcţionare a
circuitului caracterizată de mărimile ue0 care va genera un curent i0 şi o
tensiune ub0, unde  = 1, 2,...,l. Admitem mici variaţii ale tensiunilor
electromotoare din latura , astfel încât:
ue = ue0 + due
 Aceste tensiuni electromotoare vor determina schimbări mici ale valorilor
intensităţilor de curent şi ale tensiunilor la borne:
i = i0 + di
ub = ub0 + dub
În starea inițialã a circuitului = stare de În starea finalã a circuitului
referințã
 i  0
 i
 k
0 0  k

 u e 0   u b 0  u
 o
e   u
 o
b

o  o 

Din relatiile de mai sus, pentru început, se

obtine: Astfel, la calculul micilor variatii de curent
corespunzãtoare unor mici variatii ale tensiunilor
 di
 k
 0 electromotoare, reteaua neliniarã se poate înlocui cu
una liniarã în care sursele au tensiunile
electromotoare egale cu micile lor variatii, iar
rezistoarele neliniare au rezistentele egale cu
 du
 o
e   R
 o
d di  rezistentele dinamice, pozitive sau negative,
corespunzãtoare stãrii de referintã.
 Metode de analizã a circuitelor electrice neliniare
 Metode grafice
 Mtode analitice
 Metode iterative
 Metodele grafice - sunt intuitive
- se bazeazã pe obtinerea din aproape în aproape a unei caracteristici tensiune-
curent echivalente pentru circuitul respectiv pe cale graficã.
 La o anumitã tensiune la borne, se determinã intensitãtile curentilor prin circuit

 Metodele analitice presupun cunoasterea caracteristicilor neliniare ale

elementelor de circuit sub forma unor functii analitice numite aproximante si
rezolvarea sistemului algebric neliniar obtinut pe baza teoremelor I si II ale lui
Kirchhoff în care s-au înlocuit caracteristicile neliniare cu aproximantele lor
analitice, prin metode specifice analizei neliniare.
 Metodele iterative sunt metode aproximative de rezolvare a sistemului algebric
neliniar scris pe baza teoremelor I si II ale lui Kirchhoff pentru circuitul electric
 Metodele iterative presupun atribuirea de valori iniţiale necunoscutelor şi
înlocuirea acestora în ecuaţiile respective, respectiv reiterarea acestor valori
până când se obţine o precizie impusă între două valori consecutive pentru
fiecare necunoscută în parte.
 Metodele iterative devin, de fapt, metode algebrice de rezolvare a unor sisteme.
Finalizarea calculului cu ajutorul acestor metode este de neconceput fãrã
mijloace numerice.
 Metoda grafică - constã, în general, în transfigurãri succesive ale
circuitului/reþelei electrice date, pânã se obþine configurația
cea mai simplã, formatã dintr-un element neliniar echivalent,
în serie cu un generator ideal de tensiune.
Circuite neliniare conectate în serie
Se cere să se
determine intensitatea
curentului şi tensiunile
la bornele elementelor
când se dă tensiunea de
alimentare, ub.

- teorema II Kirchhoff, se obţine ub = u1 + u2 + u3

Caracteristica ub = ub(i) se obține adunând abscisele
caracteristicilor elementelor din schemã pentru valori
date ale intensitãților curenților
Circuite neliniare conectate în paralel
Se cere sã se determine intensitatea curentului prin circuit,
precum și intensitãțile curenților ce trec prin cele douã
elemente neliniare.
Tensiunea la borne fiind cunoscutã, din caracteristicile
tensiune-curent ale elementelor se citesc intensitãțile
curenþilor i1 și i2 ce strãbat elementele neliniare 1 și 2.

Aplicând teorema I Kirchhoff, se calculeazã intensitatea

curentului total: i = i1 + i2

Caracteristica acestuia se obține ușor

observând cã tensiunea pe elemente este
aceeași, iar intensitatea curentului total
este datã de relația de mai sus.
 CIRCUITE ELECTRICE DIPOLARE LINIARE ŞI
FILIFORME ÎN REGIM PERMANENT
SINUSOIDAL
Def.

- CIRCUIT ELECTRIC
- CIRCUIT ELECTRIC DIPOLAR
- CIRCUIT ELECTRIC DIPOLAR LINIAR FILIFORM
- CIRCUIT ELECTRIC ÎN REGIM SINUSOIDAL = TENSIUNILE ȘI INTENSITÃȚILE CURENȚILOR AU O VARIAȚIE
SINUSOIDALÃ ÎN TIMP
- REGIM PERMANENT SINUSOIDAL
• Schema electrică a unui
Circuit electric în regim
permanent sinusoidal
 AVANTAJELE R.P.S
• avantaje constructive - este uşor de obţinut tehnic cu ajutorul generatorului sincron, care
echipează toate centralele de producere a energiei electrice chiar dacă în cazul de faţă
vorbim de surse de t.e.m. monofazate;
• transportul energiei electrice la tensiuni înalte prin intermediul transformatoarelor de
reţea ridicătoare sau coborâtoare de tensiune şi prin intermediul liniilor de transport de
înaltă tensiune se face cu pierderi prin efect Joule-Lenz minime când forma de variaţie în
timp a mărimilor electrice este alternativ sinusoidală;
• randamentul de conversie a energiei electrice în instalațiile de utilizare este maxim faţă
de alte forme de variaţie în timp a mărimilor electrice;
• calculul circuitelor electrice se simplificã dacã mărimile electrice au o formã de variație
sinusoidalã în timp.
 ELEMENTELE COMPONENTE ALE UNUI CIRCUIT ELECTRIC
• Elemente pasive - Rezistorul, Bobina şi Condensatorul
• Elemente active - sursele de energie
• Cu ajutorul acestor elemente ideale se pot modela majoritatea circuitelor electrice din
tehnică, circuite considerate filiforme, cu parametri concentraţi.

Rezistorul ideal
Un rezistor ideal are câmpul electric și câmpul magnetic în
exterior neglijabile, L=0, C=0
Parametrul caracteristic este rezistența electrică R [Ω]
Reprezentarea simbolicã a rezistorului
Legãtura între tensiunea la bornele rezistorului ideal uR și
curentul i
uR(t) = R i(t)
• Bobina ideală
• Bobina ideală are tensiunea electromotoare în sens larg cât şi
tensiunea imprimată sunt nule.
• Rezistenţa conductorului din care este realizată bobina ideală
este neglijabilă
• Câmpul electric exterior, adică capacitatea între spirele bobinei
este neglijabilă.
• Simbolurile folosite pentru bobinele ideale
• Parametrul care caracterizeazã bobina este inductivitatea, L [H].

d d di(t)
u L (t)  u L (t)  Li  u L (t)  L
dt dt dt
• Bobine ideale cuplate magnetic
L12 > 0
• Inductivitãți proprii L1, L2
• inductivitãți mutuale, de cuplaj L12 = L21
d1 d2
u L1 (t)  u L 2 (t) 
dt dt L12 < 0
1  L1i1 (t)  L12 i 2 (t)
2  L 2 i 2 (t)  L12 i1 (t)
di1 (t) di 2 (t) di1 (t) di 2 (t)
u L1 (t)  L1  L12 L1 L2 cãderi de tensiune proprii
dt dt dt dt
di 2 (t) di1 (t)
u L 2 (t)  L 2  L12 di 2 (t) di1 (t)
dt dt L12 L 21 cãderi de tensiune reciproce
dt dt
• Condensatorul ideal
• Condensatorul ideal caracterizat prin tensiunea câmpului
imprimat și densitatea curentului electric de conducție, dintre
armături, nule
• câmpul electric are doar componentã potențială.
• condensatorul ideal este caracterizat prin inductivitate nulă,
izolație între armături perfectă și rezistența armăturilor nulã.
• Simbolul condensatorului ideal
• Parametrul condensatorului ideal este capacitatea C, [F]
Q(t) dQ(t) du (t) 1 t Q0
u C (t)  Va  Vb  i(t)  i(t)  C C u C (t)   i( t )dt 
C dt dt C 0 C
• Sursa idealã de tensiune = este un element ideal în lungul căruia
tensiunea în sens larg este nulă, dar tensiunea indusã este diferitã de
zero, iar valoarea acesteia este independentă de intensitatea curentului
electric
 
b
E  E i  dl  0 Va – Vb – ue (t) = 0 u b (t)  u e (t)
a

Dacă ue(t) depinde și de alte mărimi electrice, tensiuni la borne / intensități de curent,
se spune că sursa ideală de tensiune este comandată

• Sursa idealã de curent = este un element ideal care are proprietatea de a

debita în circuit un curent a cãrui intensitate is(t), nu depinde de
tensiunea la bornele sale

Dacă is(t) este funcţie de alţi parametri, tensiuni la borne / intensităţi de curent,
sursa ideală de curent se numeşte comandată.
TEOREMELE LUI KIRCHHOFF IN VALORI INSTANTANEE
• Prima teoremã a lui Kirchhoff – se deduce pe baza legii conservãrii sarcinii electrice libere

dQ ( t ) dQ ( t )
i    J  dS  
 dt
 i (t)  
 k  dt
Q = sarcina electricã conținută în volumul V limitat de suprafața 
dQ ( t )
Dacă suprafața  nu trece prin dielectricul unor condensatoare 0
dt
Enunț 1: Suma algebricã a intensitãților
curenților electrici dintr-un nod de rețea, k,
 i
 k
 (t )  0 în regim variabil, este nulã (în valori
instantanee).

Enunț 2: Suma intensitãților de curent care intrã în

nodul k este egalã cu suma intensitãților de curent
care ies din același nod.
• A doua teoremã a lui - Kirchhoff în valori instantanee - pe baza legii inducției electromagnetice
• Considerãm un ochi de rețea
E p  dl  Va  Vb   Vb  Vc   Vc  Vd  + Vd  Ve   Ve  Va   0


ub1 – u b2 + ub3 – ub4 + ub5 = 0

 u b ( t )  0
o 
Enunț: Suma algebricã a tensiunilor la
bornele laturilor dintr-un ochi de rețea
este egalã cu zero.

 di (t ) 1 Q 0 
 u e (t )    R  i (t )  L
o  o   dt

C  i (t )dt 
C 


Enunț: Suma algebricã a t.e.m. din laturile ochiului este egalã cu suma
algebricã a cãderilor de tensiune pe elementele de circuit din laturile ce
formeazã ochiul de circuit.
 TEOREMA LUI JOUBERT IN VALORI INSTANTANEE
• Se aplică unei laturi de circuit care conține o sursã de
t.e.m. și elemente de circuit cu parametrii R, L, C

u(t) = u(t) + uR(t) + uL(t) + uC(t)

di ( t ) 1
u ( t )  u e ( t )  Ri( t )  L   i( t )dt  U C0
dt C
Enunț: Suma algebricã dintre tensiunea la bornele unei laturi de circuit și t.e.m.
din acea laturã este egalã cu suma cãderilor de tensiune pe elementele de
circuit pasive ale laturii.
 di ( t ) 1 Q0 
u ( t )  u e ( t )   R i( t )  L   i( t )dt  
 dt C C 
Semnul tensiunii la borne, u(t), al tensiunii electromotoare, ue(t) și cel al cãderilor de tensiune
depinde de sensul lor respectiv de sensul ales pentru parcurgerea laturii
 MÃRIMI ALTERNATIVE SINUSOIDALE
Mãrime sinusoidalã y(t) = Ym sin(t + )
y(t) - valoare instantanee sau momentanã
Ym - amplitudine
(t + ) - faza mãrimii alternative sinusoidale
 - faza inițialã
T - perioadã
f – frecvențã, numãrul de perioade din unitatea de timp
1
f Hertz (Hz)
T
1 T 2 Ym 1 T 2 Im Um
• Valoarea efectivã Y   y t dt Y I  i dt  U
T 0
2 T 0
2 2
1 T 1 T
• Valoarea medie pe o perioadã Ymed   y( t )dt   Ymsin t   dt  0
T 0 T 0
1 T/2 2 T/2 2
'
Ymed   y ( t )dt  Y sin  t   d t  Ym
• Valoarea medie pe o semiperioadã T 0
m
T 0 
2
• Defazajul între două mãrimi sinusoidale = diferența dintre faza primei și celei de a doua
y1(t) = Ym1 sin(t + 1)
y2(t)= Ym2 sin(t + 2)
12 = t + 1 - (t + 2 ) = 1 - 2
• mărimile sinusoidale sunt în fază 1 = 2, 12 = 0
• mărimile sinusoidale sunt în opoziţie 12 = ± 
• mărimile sinusoidale sunt în cuadratură 12 = ± /2
• Parametrii caracteristici mãrimilor alternative sinusoidale
Ym
Y 
• factorul de formã kf  '  2   1,11
Ymed 2
Ym 2 2


Ym 2Y
• coeficientul de amplitudine ka    2
Y Y
 REPREZENTAREA MÃRIMILOR ALTERNATIVE SINUSOIDALE
• De ce ? Pentru simplificarea operaţiilor liniare cu mărimi sinusoidale
• Cum ? Prin metode de reprezentare simbolică, care asociază mărimii sinusoidale, biunivoc, o
mărime geometrică sau complexă.
• Aceste mărimi asociate se numesc fazori (la reprezentarea geometrică) respectiv numere complexe (la
reprezentarea analitică).
• Reprezentarea geometrică şi cea analitică impun următoarele cerinţe:
- reprezentarea să fie biunivocă, adică fiecărei funcţii sinusoidale să-i corespundă o singură imagine
(mărime geometrică sau complexă) şi fiecărei imagini să-i corespundă o singură funcţie sinusoidală;
- trecerea de la mărimea sinusoidală la imaginea ei şi invers să fie relativ simplă;
- operaţiilor matematice liniare cu mărimi sinusoidale să le corespundă biunivoc operaţii similare ale
imaginilor;
- calculul cu imaginile mãrimilor sinusoidale sã fie mai simplu decât cel direct, cu valorile momentane ale
mãrimilor sinusoidale
 REPREZENTAREA GEOMETRICÃ
A MÃRIMILOR ALTERNATIVE SINUSOIDALE
y(t) = Ym sin(t + )
• unei mãrimi alternative sinusoidale i se ataşază un vector
rotitor numit fazor, având modulul egal cu valoarea amplitudinii
mărimii alternative sinusoidale şi care se găseşte la un unghi
(t+), faţă de o axă de referinţă, care este o axă fixă.

Considerându-se ’’n’’ mãrimi alternative sinusoidale

y1(t) = Ym1 sin t
y2(t) = Ym2 sin (t + 1)
yn(t) = Ymn sin (t + n)
Calculul mãrimilor alternative sinusoidale se simplificã mult reducându-se la
operatiile matematice corespunzãtoare mãrimilor vectoriale: adunare, scãdere,
înmulțirea cu un scalar, precum și alte operații
 REPREZENTAREA ANALITICĂ
A MĂRIMILOR ALTERNATIVE SINUSOIDALE
Unei mãrimi alternative sinusoidale y(t) = Ym sin(t + ) i se asociazã numãrul complex:
Y  Ym e j( t   ) j 1
numit imaginea în complex a mãrimii alternative sinusoidale

• Modulul numãrului complex = Valoarea amplitudinii mãrimii alternative sinusoidale Ym

• Argumentul numãrului complex = Faza mãrimii alternative sinusoidale
• Imaginea în complex Y poate fi scrisã, folosind formula lui Euler
Y = Ym cos(t + ) + jYm sin(t + )
• Trecerea inversã de la imaginea în complex la valoarea momentanã:
y(t) = Im{Y} = Im{Ym e j(t+)}
• Reprezentarea în complex simplificat se face abstracţie de factorul e jt şi imaginea
complexă asociată mărimii sinusoidale se consideră cu modulul egal cu valoarea
efectivă a mărimii sinusoidale şi cu argumentul egal cu faza iniţială.
• Se obţine astfel
dy 1
Y = Y e j  j Y  ydt  j Y
dt

Observaţii.

1. Se constată marele avantaj al reprezentării mărimilor alternative sinusoidale prin

numere complexe: operaţia de derivare devine operaţie de înmulţire, iar operaţia
de integrare devine o operaţie de împărţire.

2. În circuitele electrice liniare, ecuatiile diferentiale liniare devin ecuaþii algebrice,

ceea ce este un mare avantaj în analiza circuitelor eleectrice.
 REPREZENTAREA ANALITICĂ
A MĂRIMILOR ALTERNATIVE SINUSOIDALE
Unei mãrimi alternative sinusoidale y(t) = Ym sin(t + ) i se asociazã numãrul complex:
Y  Ym e j( t   ) j 1
numit imaginea în complex a mãrimii alternative sinusoidale

• Modulul numãrului complex = Valoarea amplitudinii mãrimii alternative sinusoidale Ym

• Argumentul numãrului complex = Faza mãrimii alternative sinusoidale
• Imaginea în complex Y poate fi scrisã, folosind formula lui Euler
Y = Ym cos(t + ) + jYm sin(t + )
• Trecerea inversã de la imaginea în complex la valoarea momentanã:
y(t) = Im{Y} = Im{Ym e j(t+)}
• Reprezentarea în complex simplificat se face abstracţie de factorul e jt şi imaginea
complexă asociată mărimii sinusoidale se consideră cu modulul egal cu valoarea
efectivă a mărimii sinusoidale şi cu argumentul egal cu faza iniţială.
• Se obţine astfel
dy 1
Y = Y e j  j Y  ydt  j Y
dt

Observaţii.

1. Se constată marele avantaj al reprezentării mărimilor alternative sinusoidale prin

numere complexe: operaţia de derivare devine operaţie de înmulţire, iar operaţia
de integrare devine o operaţie de împărţire.

2. În circuitele electrice liniare, ecuatiile diferentiale liniare devin ecuaþii algebrice,

ceea ce este un mare avantaj în analiza circuitelor eleectrice.
 CIRCUITE R, L, C SERIE ÎN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL
Metoda directã
• La bornele circuitului se aplicã o tensiune cu variație sinusoidalã în timp.
ub(t)= Um sint
• Se cunosc parametrii R, L, C ai circuitului. Se determină i(t).
• Teorema II Kirchhoff => Ecuația integro-diferențialã a circuitului
di ( t ) 1 Q Q0/C = 0
u b ( t )  Ri( t )  L   i( t )dt  0
dt C C
• Se știe că, i(t) = Im sin(t - ) deci
 1 
U m sin t  R I m sin t      L  I m cost   
 C  
Calculăm mărimile Im şi  pentru două valori particulare, şi anume: t=0 şi t 

 1   1 
0   R I m sin    L  I m cos  U m sin    L  I m
 C   C 
 1 1
L  L 
• Unghiul de defazaj tg C
tg s  C sin  
2 2
R 1 + tg   1 
R 2   L  
 C 
Um
• Amplitudinea curentului Im 
2
 1 
R 2   L  
  C 
Deci, s-a obținut i(t).

2
Um 2  1  Um 2U U
• Impedanțã Zs   R   L   Zs    [V/A] = 
Im  C  Im 2I I

• Admitanță Im I 1
Y   [1/ ] = S
Um U Z
 Denumiri și notații:
• Reactanțã inductivã XL = L
1
• Reactanțã capacitivã XC 
ωC
• Reactanțã totalã X=XL - XC
2 XL  XC X
Z s  R  X L  X C   R  X
2 2 2 tgs 
R

R
Circuitele se pot clasifica în funcție de semnul unghiului de defazaj , în urmãtoarele
categorii:
a. Circuite cu caracter inductiv, la care >0, respectiv X>0, adică XL>XC. La aceste
circuite intensitatea curentului este defazată în urma tensiunii la borne;
b. Circuite cu caracter rezistiv, la care =0, respectiv X=0. La aceste circuite intensitatea
curentului este în fază cu tensiunea;
c. Circuite cu caracter capacitiv, la care <0, respectiv X<0, adică XL<XC. La aceste
circuite intensitatea curentului este defazată înaintea tensiunii la borne.
• Metoda fazorială

Circuit inductiv Circuit rezistiv Circuit cpacitiv

Metoda reprezentării în complex

ub(t)= Um sint

• Teorema II Kirchhoff in val. instantanee

di(t) 1
u b (t)  Ri(t)  L   i(t)dt
dt C
1   1 
• Ecuația integro-diferențialã U b  IR  jL I  I  R  j L   I
jC   C 
• Impedanța complexã a circuitului Z = R + jX

Ub
• Imaginea în complex a intensitãții curentului I  Ie  j
Z
• Valoarea instantanee a intensitãții curentului i( t )  2 I sin(t  )
 CIRCUITE R, L, C PARALEL ÎN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL
Se cunosc parametrii R, L, C ai circuitului. La bornele circuitului
se aplicã o tensiune cu variație sinusoidalã în timp
ub(t) = Um sint.
Curentul prin resistor:
Ub
iR (t)  2 I R sin  t IR 
R
Curentul prin bobinã:
  Ub
i L ( t )  2 I L sin  t   IL 
 2 XL
Curentul prin condensator:
Ub
  IC 
i C ( t )  2 I C sin  t   XC
 2
Aplicând teorema I Kirchhoff în nodul 1, avem: i(t) = iR(t) + iL(t) + iC(t)
• Diagramele fazoriale corespunzătoare

Circuit inductiv Circuit rezistiv Circuit cpacitiv

Pentru cazul circuitului R, L, C paralel, caracter inductiv,

2
OB2 = OA2 + AB2 adică I  I  I L  I C  : U 2b
2 2
R
1 1
1 
Ub Zp  X
p  arctg L
XC
Z 2
1
I 1  1 1 
2

   R
R  XL XC 
 IMPEDANȚA ȘI ADMITANȚA COMPLEXÃ
• Impedanța complexã în circuite R, L, C serie
Z = R + j(XL - XC) = R + jX
În cazul general al unui circuit dipolar, liniar, pasiv
ub(t)= Um sint
Ub = Ub e j0 = Ub
curentului ce trece prin circuit va fi de forma
i(t)= Im sin(t - )
I = I e - j
Impedanța complexã a circuitului = numãrul complex Z = raportul dintre imaginea în
complex a tensiunii la borne și imaginea în complex a intensitãții curentului prin circuit
U U R e  Z e cos
Ze  b
 b
 Z e e j  R e  jX e
I Ie  j X e  Z e sin
• Admitanțã complexã = Reciproca impedanței complexe
I 1
Ye  
U Ze

1 R X 1
Ye   e2  j e2  e  j
R e  jX e Z e Ze Ze
• Partea realã este conductanța Partea imaginarã este susceptanță
Re Re Xe Xe
Ge  2 2
 2
Be  2 2
 2
R e  Xe Ze R e  Xe Ze
- j 1
Ye  G - jB = Y e modulul Y => 2
Ye  G e  Be 
2
e e e Ze
Be
argumentul =>  e  arctg
Ge
 TEOREMA LUI JOUBERT ÎN FORMĂ COMPLEXĂ
Pentru o latură activă de circuit cu parametrii R, L, C

 di 1 
u b  u e   R i  L   idt 
 dt C 
In formă complexă
 1 
U b  U e   R I  jLI  I   ZI
 jC 

Enunț: Suma algebricã dintre imaginea complexã a tensiunii la borne Ub și

imaginea în complex a t.e.m. a sursei Ue, de pe latura cãreia i se aplicã
tensiunea la borne, este egalã cu suma algebricã a cãderilor de tensiune,
exprimate în complex, cãderea rezistivã în complex RI, cãderea inductivã în
complex jLI și cãderea capacitivã în complex 1 I
jωC
Semnul imaginilor în complex ale t.e.m. şi ale căderilor de tensiune este pozitiv dacă au acelaşi sens cu cel ales pentru
tensiunea la borne, iar în caz contrar este negativ.
 TEOREMA I KIRCHHOFF ÎN FORMĂ COMPLEXĂ
• Regim variabil cvasistaționar
 i  (t)  0
(valori instantanee)  k

• În formă complexă  I
 k
 0

Enunţ 1: Pentru orice nod de circuit/reţea electrică “k”, suma algebrică a imaginilor în complex a
intensităţilor de curent electric din laturile acestuia este egală cu zero.

În această sumă algebrică se iau cu semnul plus acele imagini în complex care reprezintă
intensităţile de curent sinusoidal care ies din nod, iar cu semnul minus în caz contrar.

Enunţ 2: Pentru orice nod de circuit /reţea electrică “k”, suma imaginilor în complex ale
intensităţilor curenţilor electrici sinusoidali care intră în nod este egală cu suma imaginilor în complex
ale intensităţilor curenţilor electrici sinusoidali care ies din acel nod.
 TEOREMA II KIRCHHOFF ÎN FORMÃ COMPLEXÃ
• Regim variabil cvasistaționar  di  ( t ) 1 
 u e ( t )    R  i  ( t )  L 

o   dt

C  i  ( t )dt 
(valori instantanee)
o  
 1 
• În formă complexă 
o 
U e    R  I  jL I 
o  
I 
jC 

Enunț: Pentru orice ochi de circuit /rețea electricã suma algebricã a imaginilor în complex a t.e.m.
din laturile ochiului menționat este egalã cu suma algebricã a imaginilor în complex a cãderilor de
tensiune pe elementele pasive din laturile ce formeazã ochiul.

 1 
 U
 o
e   Z I 
 o
  Z  R   j  L  


C 
 • Comparând expresiile în complex ale teoremelor lui Joubert și Kirchhoff cu legea
conducției și teoremele lui Kirchhoff din curent continuu, se constatã cã existã o
analogie formalã. Corespondența dintre expresiile matematice menționate, din curent
continuu și cele din curent alternativ sinusoidal, conduc la urmãtoarea analogie:

Curent continuu Curent alternativ sinusoidal

Ue Ue
U U
I I
R Z
G Y
Observații.
- Expresiile matematice ale teoremelor prezentate în curent continuu se scriu formal, pentru
regimul sinusoidal, dar în formã complexã, pentru circuite care nu conțin cuplaje magnetice.
- Metodele de analizã a circuitelor de curent continuu/ algoritmii prezentaþi anterior se
transpun similar pentru analiza circuitelor de curent alternativ în regim permanent sinusoidal
 TEOREMA II KIRCHHOFF ÎN FORMÃ COMPLEXÃ
• Regim variabil cvasistaționar  di  ( t ) 1 
 u e ( t )    R  i  ( t )  L 

o   dt

C  i  ( t )dt 
(valori instantanee)
o  
 1 
• În formă complexă 
o 
U e    R  I  jL I 
o  
I 
jC 

Enunț: Pentru orice ochi de circuit /rețea electricã suma algebricã a imaginilor în complex a t.e.m.
din laturile ochiului menționat este egalã cu suma algebricã a imaginilor în complex a cãderilor de
tensiune pe elementele pasive din laturile ce formeazã ochiul.

 1 
 U
 o
e   Z I 
 o
  Z  R   j  L  


C 
 • Comparând expresiile în complex ale teoremelor lui Joubert și Kirchhoff cu legea
conducției și teoremele lui Kirchhoff din curent continuu, se constatã cã existã o
analogie formalã. Corespondența dintre expresiile matematice menționate, din curent
continuu și cele din curent alternativ sinusoidal, conduc la urmãtoarea analogie:

Curent continuu Curent alternativ sinusoidal

Ue Ue
U U
I I
R Z
G Y
Observații.
- Expresiile matematice ale teoremelor prezentate în curent continuu se scriu formal, pentru
regimul sinusoidal, dar în formã complexã, pentru circuite care nu conțin cuplaje magnetice.
- Metodele de analizã a circuitelor de curent continuu/ algoritmii prezentaþi anterior se
transpun similar pentru analiza circuitelor de curent alternativ în regim permanent sinusoidal
 TEOREMA LUI JOUBERT
CIRCUITE CUPLATE MAGNETIC, ÎN FORMÃ COMPLEXÃ
Teorema lui Joubert are forma generalã
 d1 ( t ) 1 
u b1 ( t )  u e1 ( t )   R1i1 ( t )    i1 ( t )dt 
 dt C1 
Fluxul total 1 care străbate spirele bobinei este format
în acest caz din cel propriu 11 şi cel produs de curentul i2
al bobinei a doua 12:
1 = 11 + 12 => 1 = L11i1 + L12i2
 di  t  di  t  1 
u b1 t   u e1 t    R1i1 t   L11 1  L12 2   i1t dt 
 dt dt C1 
Forma generalã pentru o latura ‘’K’’ având cuplaje cu celelalte laturi ale circuitului

 
 di k t  l d i s t  1 
u bk t   u ek t    R k i k t   L kk   L ks   i k  t d t 
 d t s 1 d t C k 
 sk 
• În complex
 l

 1 
U bk  U ek   R k I k  jL kk I k   jL ks I s  Ik 
 s 1 jC k 
 sk 
Impedanța complexã a laturii k Impedanța mutualã între laturile s și k
1
Z kk  R k  jL kk  Zks = jLks
j C k
Expresia matematicã a teoremei lui Joubert sub formã complexã pentru cazul general al
laturilor de circuit cu cuplaje magnetice
l
U bk  U ek  Z kk I k   Z ks I s
s 1
sk
 TEOREMELE LUI KIRCHHOFF
ÎN FORMÃ COMPLEXÃ PENTRU CAZUL CIRCUITELOR CUPLATE MAGNETIC
• Teorema I Kirchhoff  I  0
 k

Aceastã teoremã este valabilã nemodificatã și în cazul circuitelor cuplate

magnetic, deoarece cu referire la intensitãțile curenților din noduri nu apare
problema de cuplaj magnetic.

Enunț: pentru orice nod k de circuit / rețea electricã, atunci când avem cuplaje
magnetice între laturi, suma algebricã a imaginilor în complex ale intensitãților
curenților din laturi este egalã cu zero.
• Teorema II Kirchhoff în cazul circuitelor cuplate magnetic
• Se modificã în cazul circuitelor cuplate magnetic, deoarece la suma cãderilor de
tensiune se adaugã și cãderile de tensiune mutualã.
• în valori instantanee
l
 dis ( t ) 1 
 u ek ( t )    R k i k ( t )   L ks

ko  dt
  i k ( t )dt 
Ck
ko s 1 

 l

 di k ( t ) dis ( t ) 1 
 u ek ( t )    R k i k ( t )  L kk
ko  dt
  L ks
dt
  i k ( t )dt 
Ck
ko s 1 
 sk 
• în complex
l
 1 

ko
U ek    R k I k   jL ks I s 
ko  s 1
I k 
jC k 
• Impedanța complexã a laturii k  1 

Z kk  R k  j L kk  
 jC k 

• impedanþa complexã mutualã între laturile k și s Zks = jLks

• Teorema II Kirchhoff pentru cazul circuitelor cu laturi cuplate magnetic
 l

   l 
 U ek    kk k  ks s     ks s 
Z I  Z I  Z I
ko ko  s 1  ko  s 1 
 s  k 
• Observații
1. A formula un enunț este neavenit
2. Nu mai apare nici o analogie între circuitele de curent continuu și circuitele
cuplate magnetic
1. Se consideră circuitul având schema electrică din figură. Cunoscându-se valorile
tuturor elementelor din circuit, se cere:

a. Să se scrie expresia impedantei echivalente, în formă complexă, pe laturile 1, 3.

b. Să se scrie T1K în complex, în nodurile 1, 2
c. Să se scrie T2K în complex, în ochiurile I, II.
 PUTEREA ELECTRICÃ ÎN CIRCUITELE ELECTRICE DIPLARE
• Se considerã un circuit dipolar, liniar, pasiv.

• Putere electricã momentanã este

p(t) = ub (t)i(t) unde u b (t)  2U b sint

i (t)  2 Isin  t   
p(t) = 2UbI sint sin(t - )

p(t) = UbI [cos  - cos(2t - )] = UbI cos - UbI cos(2t - ) Variația în timp a puterii p(t)

Puterea instantanee este o mãrime periodicã care are o

componentã constantã și una de frecvențã dublã
Puterea activã (W - watt)

1 T P
UbI T
cos  cos2t  dt  U b Icos
P   p ( t ) dt
T 0 T 0

• Puterea activă se măsoară în watti [W].

• Se folosesc în mod curent şi multiplii acestei unităţi:
1KW = 103 W; 1 MW = 106 W; 1 GW = 109 W.
• Observaţie. Puterea activă reprezintă mărime de catalog pentru receptoare, fiind puterea
utilă pe care o primim de la receptoare, în urma conversiei puterii electrice, în funcţie de
randamentul receptorului.
• Integrala în funcție de timp a puterii active este energia activã:
t
Wa   Pdt [Ws], [KWh]
0
• Puterea reactivã, notatã cu Q Q = UbI sin
• Puterea reactivă = puterea absorbită de bobine şi condensatoare
• Puterea reactivă reprezintă amplitudinea puterii oscilante dintre sursă şi receptor.
• [Q]si = VAR (volt-amper-reactiv), se măsoară cu varmetre.

Integrala în funcție de timp a puterii reactive este energia reactivã:

t
Wr   Qdt [VARh], [KVARh] Se măsoară cu contoare de energie reactivã
0

Puterea reactivă este o mărime care s-a introdus pe baza unei relaţii de definiţie, dar
prezintă o deosebită importanţă atât în legătură cu factorul de putere, cât şi în legătură cu
unele calcule.
• Puterea aparentã, notatã cu S, definitã prin produsul dintre valorile efective ale tensiunii la
borne si curentului, S = UbI, se mãsoarã în volt-amper (VA), cu multiplii KVA, MVA...

• Puterea aparentã se exprimã în funcție de puterile activã și reactivã prin relația evidentã
S2 = P2 + Q2 => triunghiul puterilor

Puterea aparentã este o mãrime de calcul, fictivã, dar utilã

Puterea aparentã reprezintã o mãrime de catalog / mãrime nominalã pentru sursele de

energie electricã
 FACTOR DE PUTERE
• Raportul dintre puterea activã si puterea aparentã P
k   cos
S
• Presupunem cã avem un receptor având schema electricã

P = UbIa , Icos = Ia P  U b Icos   I 2 Zcos   U 2b Y cos   I 2 R

Q = UbIr , Isin = Ir Q  U b Isin   I 2 Zsin   U 2b Y sin   I 2 X

S  U b I  I 2 Z  U 2b Y
 COMPENSAREA FACTORULUI DE PUTERE
• Un deziderat major în electroenergeticã este ca factorul de
putere sã fie cât mai mare, ceea ce presupune un defazaj cât
mai mic, menținând puterea activã la aceeași valoare. Acest
lucru implicã reducerea valorilor intensitãților curenților electrici
prin circuit, absorbiți de la sursã (I).

Soluția de a obține o anumitã putere activã (cea necesarã), cu un

curent de intensitate cât mai mic, ceea ce înseamnã factor de
putere ridicat, este soluția raționalã, întrucât presupune pierderi
mici de energie, pe rețeaua de alimentare.

Din aceste considerente întreprinderea furnizoare de energie electricã impune fiecãrui

consumator un cos > 0,9

Pentru îmbunătăţirea factorului de putere se foloseşte obişnuit soluţia de a conecta

condensatoare în paralel cu circuitul receptor (inductiv), de capacitate corespunzãtoare
• Compensarea factorului de putere la nivelul consumatorului (soluţia de a conecta
condensatoare în paralel cu circuitul receptor)

Valoarea capacitãții bateriei de condensatori introdusã în circuit pentru a obține un unghi

de defazaj  mai mic decât unghiul inițial de defazaj  este:
Isin   I ' sin ' P( tg  tg' )
C C
U b U 2b 
Relația permite determinarea valorii capacitãții C, la o putere activã impusã, P, când
îmbunãtãțim factorul de putere de la cos (cel inițial) la cos impus/cerut.
 REPREZENTAREA ÎN COMPLEX A PUTERII APARENTE
(PUTEREA COMPLEXÃ)
• Putereacomplexã este o mãrime de calcul ce caracterizeazã
din punct de vedere energetic un receptor/consumator de
energie electricã, se noteazã cu S

u b ( t )  2 U b sin t Ub = Ub e j0 = Ub

i( t )  2 Isin  t    I = I e - j
Imaginea în complex conjugat a intensitãții curentului este I* = I e j
Pentru puterea complexã S existã douã expresii:
S = UbI* = UbI e j = S e j = UbI cos + jUbI sin = P + jQ
1. S = UbI*
* *I
S  U b I  U b I  ZI 2  R I 2  jXI 2
I
 *
2. S ' U Ib

*
S '  U I  U b Ie  j  Se  j  U b I cos   jU b I sin   P  jQ
b

* Ub
*
S ' U I  U I
b b  Y U 2b  GU 2b  jBU 2b
Ub
Cele douã expresii permit sã apreciem caracterul
circuitului, atunci când se cunoaște puterea complexã
 TEOREMA TRANSFERULUI MAXIM DE PUTERE
• Fie circuitul electric, având schema electricã din figura:
• Generatorul de tensiune are imaginea în complex Ue si
impedanța internã în complex Z i  Z i e ji  R i  jX i
• Impedanța complexă a receptorului este: Z  Ze j  R  jX

Teorema transferului maxim de putere stabilește condițiile în care puterea activã

recepționatã de circuitul receptor este maximã.

Imaginea în complex a intensitãții curentului sinusoidal i(t), este

Ue Ue
I 
Z  Z i R  R i   jX  X i 
Puterea activã primitã de receptor 2 2 R
P  RI  U e
R  R i 2 X  X i 2
 2 2 R
P  RI  U e
R  R i 2 X  X i 2
În raport cu Xi , Puterea activã este maximã dacã X + Xi = 0
2R
PU e 2
R  R i 
P
Funcția P(R) admite un maxim dacã 0 R = Ri
R
Deci, puterea transmisă pe la bornele a-b, ale unui receptor este maximă dacă impedanţa
complexă a acestuia este egală cu conjugata impedanţei complexe interioare a
generatorului la bornele căruia este conectat. Z  Z *i

Puterea maximã, devine: Puterea activã totalã debitatã de sursã este:

U e2 Ue U e2
Pm  Pt  U e I m  U e 
4R i 2R i 2R i
Randamentul transferului maxim de putere  = Pm/Pt = 0,5