CLASIFICAREA SOIURILOR LA VITA DE VIE

Pentru clasificarea soiurilor de vita de vie, au fost folosite diferite criterii: morfologice,
anatomice, fenologice, ecologice si fiziologice – ecologice.

Criteriile morfologice. Ampelografii au incercat mai intai sa clasifice soiurile dupa

caracterele morfologice ale boabelor si frunzelor. Inca din 1804 CRISTIAN FREGE face o
grupare a soiurilor in doua clase: soiuri cu boabe sferice si soiuri cu boabe alungite. Fiecare
clasa fiind apoi subdivizata dupa culoarea boabelor (cu boabe verzi, galbene, rosii si negre). A
urmat SIMON ROXAS CLEMENTE (1814), care grupeaza soiurile din Andalusia dupa
pufozitatea frunzelor in doua sectiuni: cu frunze glabre si frunze pufoase, sectiunile fiind
subdivizate in triburi dupa numele soiului principal.

In Austria, EDLER VON VEST (1826) face clasificarea soiurilor la vita de vie
folosind atat caracterele morfologice principale ale boabelor (forma, culoare), cat si cele ale
frunzelor (pufozitate, numarul lobilor). In Franta, A. ODART (1845), in tratatul sau de
Ampelografie, grupeaza soiurile in triburi – tribul reunind soiurile care au cel putin un
caracter fenotipic comun. Mult mai tarziu in Ungaria, J. ANDRASIVSKI (1924) incearca o
clasificare botanica a soiurilor la vita de vie folosind denumirile de specii:
V. byzantina (Chasselas doré, Chasselas royal, Chasselas cioutat); V. alemanica (Pinot gris,
Pinot noir, Gamay noir); V. delicisa (Muscat de alexandria); V. anticuarum (Cornichon
blanc); V. mediteraneea (Allantetme, Caekaszölö, Ciganyszölö). Aceasta clasificare este
artificiala, deoarece nu raspunde nici la caracterele botanice ale soiurilor, nici la cele
ecologice.

Au urmat si alte incercari de grupare a soiurilor: dupa tipul florilor (L.

LEVADOUX, 1946; GH. CONSTANTINESCU, 1958), dupa caracterele morfologice ale
lastarilor (P. GALET, 1952); dupa caracterele morfologice ale graunciorilor de polen (M.
REILIE, 1966) etc.

Incercarile de clasificare a soiurilor dupa criterii morfologice nu au dat rezultate,

deoarece sunt numeroase soiuri cu caracterele morfologice aproape identice, incat nu se pot
distinge unele de altele atunci cand ne rezumam numai la anumite caractere morfologioce si
numai la anumite organe ale vitei.

Criteriile fenologice . Dintre criteriile fenologice s-au folosit: epoca de maturare a

strugurilor, perioada infloritului.

Clasificarea soiurilor dupa epoca de maturare a strugurilor (V. PUILLAT, 1879 si F.

GASPARIN, 1886) are ca baza maturarea soiului Chasselas d'oré( 15-31 VIII), fata de care au
fost stabilite 4 epoci de maturare la soiuri (scara lui V. Puillat):
 - Epoca I de maturare (cu 5 zile inainte si dupa Chasselas d'oré – 10- 31 VIII);

a) soiuri timpurii………..5 zile inainte de Chasselas;

b) soiuri mijlocii…………odata cu Chasselas;

c) soiuri tarzii……………5 zile dupa Chasselas

- Epoca II-a maturare (10-20 zile dupa Chasselas d'oré – 31 VIII – 15 IX):

a) soiuri timpurii………..10 zile dupa Chasselas;

b) soiuri mijlocii………..15 zile dupa Chasselas;

c) soiuri tarzii…………….5 zile dupa Chasselas.

- Epoca III-a de maturare (25-35 zile dupa Chasselas d'oré- 15 IX- 30.IX ):

a) soiuri timpurii…………25 zile dupa Chasselas;

b) soiuri mijlocii…………30 zile dupa Chasselas;

c) soiuri tarzii…………….35 zile dupa Chasselas.

- Epoca IV-a de maturare (40-45 zile dupa Chasselas d'oré – 30 IX- 15 X):

a) soiuri timpurii…………40 zile dupa Chasselas;

b) soiuri mijlocii…………..45 zile dupa Chasselas;

c) soiuri tarzii……………peste 45 zile dupa Chasselas.

In raport cu epoca de maturare a soiului Chasselas d'oré in conditiile ecoclimatice

din podgoriile tarii noastre, GH. CONSTANTINESCU (1958) grupeaza soiurile in 7 epoci de
maturare:

I. – soiuri cu maturare foarte timpurie (15 – 30 VII)……………………30 zile inainte de

Chasselas;

II. – soiuri cu maturare timpurie (1 – 15 VIII)……………………15 zile inainte de

Chasselas;

III. – soiuri cu maturare mijlocie (15 – 30 VIII)……………………odata cu Chasselas';

IV. – soiuri cu maturare prenormala (1 – 15 IX)……………………15 zile dupa

Chasselas;

V. – soiuri cu maturare normala (15 – 30 IX)… …………………30 zile dupa Chasselas;

VI. – soiuri cu maturare tarzie (1 – 15 X)……………………30 zile inainte de Chasselas;

 VII. – soiuri cu maturare foarte tarzie(15 – 30 X)………………peste 45 zile dupa
Chasselas.

Clasificarea soiurilor dupa dezmugurit, a fost incercata de catre M.GUILLON (1899), L.

VIDAL (1947) si altii, fara sa existe criterii certe, deoarece declansarea dezmuguritului poate
fi grabita sau intarziata de numerosi factori. Se admite torusi gruparea soiurilor dupa
dezmugurit, luand drept criterii suma de temperatura utila necesara declansarii
dezmuguritului: soiuri cu dezmugurire timpurie, la care Σtuo = 130 - 140°C; soiuri cu
dezmugurire mijlocie Σtuo = 150 - 160°C.

In ceea ce priveste gruparea soiurilor dupa inflorit, nici pentru aceasta fenofaza nu au
existat criterii certe de clasificare (I. C. TEODORESCU, 1942). In prezent se foloseste drept
criteriu necesarului de temperatura utila de la dezmugurit si pana la declansarea fenofazei
infloritului, soiurile grupandu-se astfel: soiuri cu inflorire timpurie, la care Σtuo = 300°C;
souiri cu inflorire mijlocie Σtuo = 350°C; soiuri cu infloritre tarzie Σtuo = 380°C.

Criteriile anatomice, cariologice si palinologice astfel de criterii au fost propuse pentru

clasificarea speciilorsi hibrizilor (M.REILLE, 1966; P. LAVIE, 1970), insa nu si-au gasit
aplicatiile practice.

Criteriile ecologice. Gruparea soiurilor la vita de vie dupa zona geografica de origine,
avand ca baza caracterele fenotipice intalnite la soiuri, apartin lui A. NEGRUL (1958).
El grupeaza soiurile in 3 grupe ecologo-geografice, denumite prolesuri (proles=ramificatie) si
anume:

a) – proles pontica (soiuri pontice), cu dezmugurire pufoasa de culoare alba sau

cenusie, frunze paroase pe fata inferioara, struguri mijlocii, compacti mai rar lacsi, boabe
sferice, de marime mijlocie sau mica, pulpa zemoasa, seminte mici, mijlocii sau mari. Aceasta
grupa se subdivide in doua:subprolesul georgica, adica soiurile originare din Georgia
(Saperavi, Rkatiteli, Dodrelabi) si subprolesul balcanica, adica soiurile din zona Balcanilor
(Plavaia, Alvarna, Marslevelü etc.);

b) – proles orientalis (soiuri orientale), cu dezmugurire glabra, lucioasa, frunze

glabre acoperite cu perisori scurti, marginile limbului rasfrante in sus, struguri mari, lacsi
adesea ramurosi, boabe ovale, ovoide sau alungite, in general mari, pulpa carnoasa, crocanta,
seminte mijlocii sau mari si cu rostru alungit. Si aceasta grupa de soiuri se subdivide in
doua: subprolesul caspica, care cuprinde soiurile din bazinul Marii Caspice (Katta – Kurgan,
Khalili si altele ) si subprolesul antasiatica, cu soiurile originare din Asia Mica (Sultanina,
Cornichon, Muscat de Alexandria etc.);

c) – proles occidentalis (soiuri occidentale), cu dezmugurire usor pufoasa, frunze

pasloase pe fata inferioara si cu marginile limbului rasfrante in jos, struguri mijlocii,
compacti, boabele sferice si rostrul slab marcat (Riesling, Traminer, Aligoté, Pinot, Oporto,
Chardonnay, Muscadelle etc.).
CLASIFICAREA SOIURILOR DUPA CRITERII ECOLOGICE ( dupa Negrul A.M.,
1946)
PROLES PONTICA PROLES PROLES ORIENTALIS
OCCIDENTALIS
Aria de raspandire
Asia Mica, Grecia, Bulgaria, Franta, Germania, Spania, Asia Mijlocie, Afganistan,
Ungaria, Romania, Portugalia Iran

Republica Moldova
Caracterizarea botanica
Rozeta: pufoasa, gri-cenusie
sau alba;
Frunza: - pe suprafata
inferioara are peri aspri sau
lungi, subtiri flexibili
(paienjenis);
- marginile sunt
intoarse nedefinit;
Strugurele: mijlociu,
compact, rareori lax;
Bobul: rotund, de marime
mijlocie sau mica, miezul
zemos, culoarea alba, rosie
sau neagra;
Samanta: mica, mijlocie sau
mare (la soiurile pentru
masa).
Insusiri agrobiologice
-1 se
caracterizeaza printr-
un procent ridicat de
lastari fertili si multi
struguri pe lastarul
fertil;
Rozeta: usor scamoasa;
Frunza: - pe suprafata
inferioara are peri lungi,
subtiri flexibili (paienjenis);
- marginile sunt
intoarse in jos;
Strugurele: mijlociu,
compact;
Bobul: rotund, rareori oval,
de marime mijlocie sau mica,
miezul zemos, culoarea alba,
neagra;
Samanta: mica, cu ciocul
putin evident.
-4 se
caracterizeaza printr-
un procent ridicat de
lastari fertili si multi
struguri pe lastarul
fertil;
Rozeta: glabra, lucioasa.
Frunza: - are suprafata
glabra, lucioasa sau acoperita
cu peri aspri;
- marginile sunt
intoarse in sus;
Strugurele: mare, lax,
adeseori ramificat;
Bobul: oval, ovoid sau
alungit, de marime mijlocie
sau mare, miezul carnos si
crocant culoarea alba,
neagra, rosie (30%);
Samanta: mijlocie cu ciocul
alungit.
-6 se
caracterizeaza printr-
un procent redus de
lastari fertili si putini
struguri pe lastarul
fertil;

-2 soiuri rezistente la ger; -5 soiuri relativ -7 soiuri putin rezistente

rezistente la ger, cu la ger, cu perioada de
-3 soiuri cu grad mare de perioada de vegetatie vegetatie lunga;
apirenie. scurta;
-8 soiuri cu apirenie
- nu exista partiala sau totala.
soiuri apirene.
 Insusiri tehnologice
-9 soiuri de vin -11 soiuri de vin -12 soiuri de masa,
productive si de productive si de rezistente la
calitate, mai rar soiuri calitate, mai rar soiuri
de masa de masa transport, mai rar soiuri
de vin;
-10 aciditate normala. - aciditate normala.
- aciditate redusa.
Subproles - uri
Subproles georgica: Nu are subprolesuri. Subproles antasiatica:

Soiurile: Saperavi , Soiurile: Riesling, Traminer, Soiurile: Nimrang, Ohanez,

Rkatiteli etc.
Subproles balcanica:
Soiurile: -Plavaie, Furmint
etc.
- Sultanina, Ceaus,
Corint.
Oporto Chardonnay, Aligoté Cinsaut, Muscat de
etc. Alexandria;
Sortogrupuri (rezultat al Subproles caspica:
variabilitatii vegetative): -
Pinot gris, Pinot franc, Pinot Soiurile: Muscat alb,
blanc; Takveri, Sultanina etc.
- Chasselas blanc,
Chasselas rose, Chasselas
musque.

Criteriile fiziologo – ecologice. Gruparea soiurilor dupa criteriile fiziologo-ecologice

a fost propusa de catre profesorul M.OPREAN (1975). Ea are in vedere faptul ca,
particularitatile fiziologice si cerintele ecologice ale soiurilor determina asa numita „crestere
inutila„ in detrimentul formarii strugurilor. Au fost stabilite 3 grupe de soiuri:

1soiuri cu crestere inutila mica, la care strugurii ce se formeaza reprezinta 80 –

100% din capacitatea maxima de rodire a soiului (Galbena de Odobesti, Feteasca regala,
Cadarca etc.);

2soiuri cu crestere inutila mijlocie, la care strugurii ce se formeaza reprezinta numai

50 – 79% din capacitatea maxima de formare a rodului (Cramposia, Babeasca neagra, Furmint
etc.);

3soiuri cu crestere inutila mare si foarte mare, la care strugurii formati reprezinta cel
putin 50% din capacitatea maxima de rodire a soiului (Grasa de Cotnari, Tamaioasa
romaneasca, Italia, Afuz – Alli, Sultanina etc).

Capacitatea maxima de formare a rodului a fost considerata egala cu 200 struguri la

100 lastari de pe elementele de rod lasate pe butuc la taiere. Pentru calculul procentului de
struguri, din capaciatea maxima de rodire a soiului, se foloseste relatia:

% struguri =

in care, c.f.a. – coeficientul de fertilitate absolut.

 Criteriile tehnologice. Astfel de criterii de grupare a soiurilor sunt folosite in
lucrarile de zonare, pe directii de productie:

soiuri pentru producerea butasilor portaltoi

soiuri pentru struguri de masa (cu maturare timpurie, mijlocie, tarzie si foarte trarzie);

soiuri pentru stafide (lipsite de seminte);

soiuri pentru struguri de vin (vinuri albe de consum curent, vinuri albe de calitate superioara,
vinuri rosii de calitate superioara, vinuri pentru spumante, vinuri pentru distilate);

soiuri pentru suc de struguri (suc natural, suc concentrat, suc liofilizat etc.)

CLASIFICAREA VITELOR CULTIVATE DUPA DIRECTIILE DE PRODUCTIE

A. Soiuri pentru producerea butasilor portaltoi:

13 Soiuri din specia V. riparia:

1. Riparia gloire

14 Soiuri din specia V. rupestris:

1. Rupestris du Lot

15 Soiuri hibrizi Berlandieri x Riparia:

1. Teleki 8 B 3. Sel. Craciunel 2

2. Kober 5 BB 4. Sel. Oppenheim 4 (SO4)

16 Soiuri hibrizi Berlandieri x Rupestris:

1. Paulsen 1103

2. Ruggeri 140

17 Soiuri hibrizi V.vinifera x Berlandieri:

1.Chasselas x Berlandieri

- Soiuri hibrizi complecsi:

1. Solonis x Riparia 1616 C

2. Fercal - Berl.x Colombard nr.1 x (Cabernet x Berlandieri 333 M)

B. Soiuri pentru struguri de masa:

 B.1. Soiuri pirene:

18 Soiuri pentru masa timpurii:

1. Muscat Perla de Csaba

2. Cardinal

3. Regina viilor

19 Soiuri pentru masa cu maturare mijlocie:

1.Chasselas doré 4. Cinsaut

2.Muscat de Hamburg 5. Alphonse Lavallée

3.Muscat d' Adda

- Soiuri pentru masa cu maturare tarzie:

1. Coarna alba 4. Italia

2. Coarna neagra 5. Bicane

3. Afuz Ali

B.2. Soiuri apirene:

1. Sultanina alba

2. Sultanina neagra

3. Perlette

C. Soiuri pentru vin:

20 Soiuri pentru vinuri albe si roze de consum curent:

1. Galbena de Odobesti 4. Aligoté

2. Plavaie 5. Rkatiteli

3. Zghihara de Husi 6. Steinschiller

21 Soiuri pentru vinuri albe de calitate superioara:

1. Grasa de Cotnari 6. Pinot gris

2. Feteasca alba 7. Petit Sauvignon

 3. Feteasca regala 8. Gros Sauvignon

4. Riesling italian 9.Traminer roz

5. Chardonnay 10. Neuburger

22 Soiuri pentru vinuri rosii de consum curent:

1. Babeasca neagra

2. Cadarca

3. Oporto

4. Alicante Bouschet

5. Sangiovese

23 Soiuri pentru vinuri rosii de calitate superioara:

1.Feteasca neagra

2.Pinot noir

3.Cabernet Sauvignon

4.Merlot

5.Burgund mare

24 Soiuri pentru vinuri aromate:

1.Tamaioasa romaneasca

2.Busuioaca de Bohotin

3.Muscat Ottonel

D. Soiuri pentru produse pe baza de must si vin:

25 Soiuri pentru suc din struguri:

1. Aligoté

2. Feteasca regala

3. Riesling italian

4. Chasselas doré
 26 Soiuri pentru vinuri spumante:

1. Feteasca regala

2. Feteasca alba

3. Babeasca neagra

27 Soiuri pentru vinuri aromatizate (vermuturi):

1. Rosioara

2.Oporto

28 Soiuri pentru distilate invechite (de tipul Cognac):

1. Mustoasa

2. Plavaie

3. Babeasca gris

4. Zghihara de Husi

E. Soiuri de hibrizi producatori directi:

29 Soiuri de H.P.D. de provenienta americana:

1. Noah

2. Othello

3. Isabella

4. Lidia

- Soiuri de H.P.D. vechi:

1. Rayon d'or

2. Plantet

3. Seibel 1

4. Baco 1 etc.

30 Soiuri de H.P.D. moderni ( soiuri rezistente):

Pentru vinuri albe si roze:

1. Seyval

2. Valérien

3. Roucaneuf etc.

Pentru vinuri rosii:

1. Garonnet

2. Chambourcin etc.

3. Villard noir

Pentru masa:

1. Dattier de St. Vallier

2. Muscat de St. Vallier etc.

Pentru studiul soiurilor la vita de vie, se are in vedere gruparea lor dupa criteriile
tehnologice si ecologice