Ion de Liviu Rebreanu

Plan de argumentare

- roman realist-obiectiv

1. Context
Romanul „Ion” de Liviu Rebreanu, apărut în anul 1920, este prima capodoperă a speciei din
literatura română, Rebreanu fiind considerat deschizător de drumuri al romanului românesc
modern. Criticul literar Eugen Lovinescu consideră romanul „Ion” „cea mai puternică creație
obiectivă a literaturii noastre”. Opera abordează în mod veridic aspecte ale universului rural de la
începutul secolului al XX-lea. De altfel, așa cum afirmă și autorul însuși, romanul are la bază 3
experiențe din viața acestuia, ilustrate în roman în mod artistic: gestul unui țăran de a săruta
pământul ca pe o iubită, mărturisirea pe care o face un țăran din satul natal, Ion Pop al
Glanetașului, că nu are pământ, iar setea, pasiunea, lăcomia cu care pronunța cuvântul pământ îi
crează impresia autorului că ar fi fost vorba de o ființă vie și întâmplarea unei fete bogate,
Rodovica, care se îndrăgostește de sărăntocul satului și rămâne însărcinată cu acesta, fiind astfel
bătută și alungată de tată.
2. Evidențierea a două trăsături ale textului narativ, ilustrative pentru perioadă, orientare
temetică, curent literar
Opera literară „Ion” de Liviu Rebreanu este un roman, deoarece are o acțiune amplă,
desfășurată pe mai multe planuri narative,un conflict complex și personaje numeroase.Caracterul
obiectiv este dat de specificul naratorului neutru și detașat, care relatează la persoana a III-a.
Caracterul omniscient și omniprezent al naratorului este identificat în ipostaza demiurgica a
acestuia, care creează destinele personajelor și le anticipează existența.
Viziunea realistă este asigurată de temă, de obiectivitatea perspectivei narative, de
valorificarea tehnicii detaliului semnificativ în descriere. De asemenea, modalitatea de
construcție a personajelor este realistă, fiind întâlnite personaje tipice, sub determinare socială.
Mai precis, se urmărește relația dintre individ și mediu. Caracterul monografic al romanului este
o particularitate a prozei realiste. Este dat de ilustrarea unor aspecte a satului tradițional
românesc prin: surprinderea unor obiceiuri și tradiții (hora, nunta, botezul), a unor mentalități
specifice și a relațiilor sociale.
- de evidențiat două trăsături
3. Precizarea temei și comentarea a două secvențe relevante
Tema romanului este de factură socială și surprinde problematica pământului analizată în
condițiile social-economice ale satului ardelenesc se la începutul secolului al XX-lea. Romanul
ilustrează dorința unui țăran de a avea pământ și consecințele faptelor sale. Tema centrală este
dublată de tema iubirii și de cea a destinului.
- comentarea a două secvențe relevante
4. Titlul
Titlul romanului este dat de numele personajului principal, care este și personaj eponim. Ion
devine astfel un personaj reprezentativ al țărănimii prin dorința sa de a avea pământ, însă este
individualizat prin modul în care îl obține. În acest sens, George Călinescu afirmă că „toți flăcăii
din sat sunt varietăți de Ion”.

5. Elemente de structură și compoziție (structura + elemente spațio-temporale +

perspectiva narativă + arhitectura romanului + relație incipit-final
Romanul este structurat în 2 părți:„Glasul iubirii” și „Glasul pământului”, titlurile fiind
sugestive pentru conflictul interior al personajului central, și 13 capitole, denumite expresiv:
„Sfârșitul”, „Sărutarea”, „Rușinea” etc. De remarcat este numărul capitolelor, 13, număr
considerat nefast în mentalul popular, ce poate prefigura sfârșitul nefericit al romanului.
Prin tehnica planurilor paralele este prezentată viața țărănimii și a intelectualității sătești.
Primul plan are în centru destinul lui Ion, iar cel de-al II-lea plan îi vizează pe cei doi exponenți
ai comunității: preotul și învățătorul. Prin tehnica contrapunctului, o anumită temă, moment
esențial sau conflict sunt înfățișate în cele două planuri: nunta Anei cu Ion corespunde, în planul
intelectualității, nunții Laurei cu George Pintea, iar conflictul dintre Ion și Vasile Baciu are drept
corespondent conflictul dintre preot și învățător.
În ceea ce privește arhitectura romanului, „Ion” ilustrează concepția autorului despre roman,
înțeles ca un corp geometric perfect, care se reflectă artistic în structura circulară a operei.
Circularitatea este asiguratăde imaginea drumului, care intră și iese din sat și care susține relația
incipit-final, având rolul de a stabili o legătură dintre cititor și universul ficțional. Imaginea
drumului personificat, care are și semnificația simbolică a destinului oamenilor este supusă
convențiilor realiste. Creează iluzia veridicității prin utilizarea unor toponime sugestive, asigură
legătura dintre personaje și mediul în care trăiesc. Crucea de la marginea satului, pe care „e
răstignit un Hristos cu fața spălăcită de ploi”, are rolul de a anticipa tragismul destinului
personajelor.

6. Prezentare acțiune + conflict

7. Personajele (caracterizare succintă)
8. Concluzia