Subiect de tip III-eseu

PLUMB,
de George Bacovia

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități

ale unui text poetic, aparținând lui George Bacovia.
În elaborarea eseului vei avea in vederea următoarele repere:
-evidențierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic într-un curent
cultural/ literar;
-prezentarea modului în care tema se reflectă, prin comentarea a două idei sau
imagini poetice;
-analiza, la alegere, a două elemente de compoziție și de limbaj, semnificative
pentru textul poetic, din seria: titlu, imaginar poetic, figuri semantice (tropi), motive
poetice, compoziția textului.

Simbolismul este un curent literar apărut în Franța, la sfârșitul secolului al

XIX-lea, ca o reacție împotriva romantismului.
Poezia ,,Plumb" de George Bacovia se încadrează în simbolism, deoarece textul
prezintă trăsături specifice acestui curent literar.
O primă trăsătură care evidențiază apartenența poemului la simbolism este
reprezentată de muzicalitate. Aceasta deriva din repetarea termenului,,plumb" de
șase ori pe parcursul textului, în poziție simetrică în cele două strofe: ,,sicriele de
plumb"-,,amorul meu de plumb", ,,Și flori de plumb"-,,Pe flori de plumb", ,,coroanele
de plumb"-,,aripele de plumb". S-a observat frecvența consoanelor ,,p", ,,b", ,,t", ,,d",
,,ș", ,,v", ,,f"; dar și a vocalelor ,,u", ,,î", ,,i"; care constituie la creșterea sonorității
versurilor.
O altă trăsătură care încadrează poezia în acest curent este utilizarea
simbolurilor și a sugestiei. Textul creează o atmosferă, sugerează o stare de
apăsare, de singurătate, de izolare. Florile, vestmântul funerar, sicriele accentuează
ideea de neliniște, de tristețe, de moarte inevitabilă.
Tema poeziei o constituie condiția poetului, prin care autorul își exprimă
concepția despre condiția artistului într-o societate lipsită de aspirații și artificială.
O primă idee poetică pentru sublinierea acestei teme este aceea că sentimentele
poetului evidențiază durerea neputinței de a înfrunta destinul tragic. Cele două
strofe evidențiază două planuri ale realității. Unul exterior constituit dintr-un
număr redus de elemente: sicriele, cavoul, coroanele și unul interior, reprezentat de
sentimentul singurătății. Ele subliniază faptul că poezia este un strigăt
cutremurător, al unei conștiințe ce asimilează lumea unui cimitir. Lumea este, în
viziunea poetului, un spațiu închis în care este prizonier, care îl constrânge și nu
poate evada.
O a doua idee poetică relevantă pentru tema poeziei este aceea a inadaptării
poetului, care în calitate de ființă superioară, vulnerabilă, nu-și găsește locul în
această lume, pustie și rece ca un cavou: ,,Stam singur în cavou... și era vânt". Spațiul
strâmt, mortuar, arată că artistul se simte obosit, singur și nefericit: ,,Stam singur în
mormânt... și era frig".
Două elemente de compoziție și de limbaj sunt reprezentate de incipit și structura
textului.
Incipitul operei ,,Dormeau adânc sicriele de plumb", introduce cititorul într-un
univers straniu, răsturnat, în care obiectele capătă proprietăți omenești și se
substituie omului. Verbul ,,dormeau" creează impresia de durată suspendată, de
timp încremenit în coșmar cu atat mai mult cu cât el se reia la începutul strofei a
II-a. Substantivul ,,sicriele" capătă un rol esențial în conturarea atmosferei
apăsătoare, iar faptul că sunt ,,de plumb" subliniază ideea de realitate alterată, o
existență fără orizont, trăită fără speranță.
Compoziția textului este pusă în evidență prin elementele de simetrie perfectă.
Deoarece sicriele, ca și florile, ca și coroanele sunt ,,de plumb" se poate deduce că
viața este trăită sub o greutate strivitoare, realitate alterată ce provoacă suferință.
Paralelismul sintactic este procedeul dominant de structurare a textului, fiecărui
vers din prima strofă corespunzându-i un vers din a doua strofă: ,,Dormeau adânc
sicriele de plumb "-,,Dormea întors amorul meu de plumb", ,,Și scârțâiau coroanele
de plumb"-,,Și-i atârnau aripele de plumb" etc. Simetria este data de plasarea
termenului ,,plumb", precum și a liniei de pauză și a punctelor de suspensie în
aceeași poziție, în cele două strofe, contribuind la conturarea unei atmosfere
apăsătoare.
Astfel, textul, care deschide volumul de debut al poetului, cu același titlu, se
constituie o operă de mare importanță artistică, în care autorul își exprimă viziunea
despre condiția poetului în societate.