CURSUL NR.

11

Metode particulare de rezolvare a problemelor de aritmetică

Prin metode particulare de rezolvare a problemelor de aritmetică se înţelege acea construcţie

matematică a cărei rezolvare se realizează pe baza unui algoritm specific.O asemenea problemă se
consideră teoretic rezolvată în momentul în care a fost încadrată într-o anumită categorie, tip şi algoritmul
de rezolvare este cunoscut.
Primele exemple în rezolvarea unui anumit tip de problemă trebuie să cuprindă numai numere
mici, să aibă un conţinut simplu şi să se poată rezolva oral.
Elevii trebuie să fie antrenaţi în căutarea procedeului de rezolvare:
- unele probleme se rezolvă pe cale analitică;
- analiza prezintă un anumit tip de raţionament ce constituie mijlocul principal pentru căutarea procedeului
rezolvării, elevul descoperind legătura şi dependenţa dintre mărimile date în problemă;
- în momentul descoperirii algoritmului de rezolvare pentru un tip de problemă, rezolvarea mai multor
probleme de acelaşi tip contribuie la formarea deprinderilor de rezolvare. Antrenamentul parcurs de elevi
va conţine sarcini care solicită copiilor să modifice formularea problemei, să introducă date suplimentare în
problemele de tipul rezolvat, să modifice datele, să adauge întrebări suplimentare;
- în rezolvarea problemelor tipice se va reveni periodic la tipurile învăţate, ca să se compare problemele ce
conţin în enunţ cu elemente asemănătoare;
- după rezolvarea de probleme de un anumit tip este necesar să se tragă concluziile, să se facă generalizări
din care să rezulte care a fost elementul comun în rezolvare şi care sunt deosebirile. Se vor compune cu
elevii probleme asemănătoare pentru a aprofunda structura problemei, a conţinutului şi a dependenţei
dintre mărimile date în problemă.
În cadrul metodelor aritmetice particulare prevăzute de programa şcolară sunt cuprinse probleme
care se rezolvă prin metoda figurativă, în această categorie incluzându-se şi problemele de aflare a două
numere cunoscând suma şi diferenţa lor, precum şi pe cele de aflare a două numere cunoscând suma sau
diferenţa şi raportul lor.
Alte tipuri de probleme la nivelul claselor primare sunt:
- Probleme de egalare a datelor (metoda reducerii la acelaşi termen de comparaţie)
- Probleme de presupunere (metoda falsei ipoteze)
- Probleme de rest din rest (metoda mersului invers)
- Probleme cu mărimi proporţionale, evidenţiindu-se:
o Regula de trei simplă

o Regula de trei compusă

o Împărţirea unui număr în părţi proporţionale cu numere date

- Probleme de amestec şi aliaje

- Probleme de mişcare (bazate pe relaţia s = v x t, unde s=spaţiul (distanţa parcursă), v=viteza mobilului,
t=timpul), din care fac parte: o Probleme de distanţă, viteză, timp o Probleme în care mobilele merg în
acelaşi sens, sau o Probleme în care mobilele merg în sens contrar
- Probleme nonstandard (recreative, rebusistice, de perspicacitate, probleme de joc, etc.)

1. Traian a citit într-o zi 76 pagini, a doua zi de 2 ori mai mult, iar a treia zi a terminat de citit cartea. Câte
pagini a citit Traian a treia zi, dacă acea carte avea 325 pagini?

2. O fabrică de confecţii a livrat magazinelor 1250 cămăşi a 87 lei, 375 cămăşi a 56 lei şi 418 cămăşi a 98 lei.
Calculaţi valoarea totală a acestor produse.

3. Un gospodar are 24 găini, 12 gâşte şi 8 raţe. O găină consumă într-o perioadă de timp 8 kg de grăunţe, o raţă
cu 3 kg mai mult, iar o gâscă cu 5 kg mai mult decât o raţă. Câte kilograme de grăunţe vor consuma aceste
păsări în acea perioad de timp?

4. Familia Popescu şi-a propus să cumpere pentru iarnă 205 kg de legume. A cumpărat 12 kg de ceapă, cartofi
cu 39 kg mai mult, varză de 2 ori mai mult decât ceapă şi cartofi, iar vinete restul. Câte kilograme de vinete a
cumpărat familia Popescu?

METODE GENERALE ŞI PARTICULARE DE REZOLVARE A PROBLEMELOR DE ARITMETICĂ

1. METODA FIGURATIVĂ (GRAFICĂ)

Metoda figurativă este o metodă ce constă în reprezentarea grafică a mărimilor necunoscute şi

marcarea prin desen a relaţiilor dintre mărimile date în problemă. Figura reprezintă o schematizare a
enunţului şi a relaţiilor marematice date. Problemele care se rezolvă prin metoda figurativă se pot
împărţi în două mari categorii şi anume:
- probleme în care necunoscutele mărimile pot fi numărate una câte una şi se pot pune într-o
corespondenţă, urmărind anumite criterii. În acest caz, mărimile vor fi reprezentate prin simboluri.
- probleme cu date sau mărimi continue, caz în care se pot schematiza datele utilzând segmente. În
rezolvarea problemelor tip se utilizează anumite metode speciale care diferă de la un tip de problemă la
 altul. Aceste metode speciale se caracterizează atât prin felul de aşezare a datelor şi de efectuare a
operaţiilor, cât şi prin utilizarea selectivă a operaţiilor gândirii.
Rezolvarea fiecărui tip de problemă se bazează pe fixarea relativă a unei scheme de lucru, cu o
sferă limitată de aplicare, prin utilizarea căreia se ajunge la o anumită linie de mişcare a gândirii, la un
anumit fel tipic de orientare a raţionamentului.
În aplicarea acestei metode putem folosi o serie de elemente grafice simple cum sunt: puncte, linii
ovale, cerculeţe, dreptunghiuri etc.; care reprezintă acţiunea problemei şi părţile ei componente.
Prin dimensiunile elementelor figurative şi prin proporţiile dintre ele se crează modalităţi de stabilire
a relaţiilor cantitative dintre diferitele valori ale mărimilor, se sugerează aceste relaţii, se pun în evidenţă.
Într-o sală de clasă, dacă se aşează câte un elev în bancă, rămân 12 elevi în picioare, iar dacă se
aşează câte 2 elevi într-o bancă rămân 2 bănci libere.
Aflaţi câţi elevi şi câte bănci sunt în acea clasă?
Vom simboliza cu:
e-elev
b-bancă
Scriem datele problemei:
1 elev.................................1 bancă.......................................12 elevi în
picioare
2 elevi ...............................1 bancă ......................................2 bănci libere
Rezolvare:
Dacă rezolvăm problema prin ilustrare grafică, reprezentăm banca printr-un
dreptunghi şi elevul printr-un cerculeţ

a) -------------- ----------
12 elevi

b) ---------------- -----------
12 bǎnci cu 2 elevi un numǎr necunoscut de bǎnci cu câte
un elev

c) ----
12 bǎnci 2 bǎnci 2 bǎnci libere
Astfel avem: 12+2+2=16 bănci şi 16x1+12=28 elevi
 Raporturile dintre aritmetică şi algebră pot fi ilustarate prin utilizarea metodei figurative. Metoda
figurativă orientează însuşi demersul algebric în rezolvarea problemelor pe cale geometrică.
Corespondenţa etapelor în rezolvarea problemei:
Algebric Grafic
1. Alegerea necunoscutei 1. Reprezentarea mărimii necunoscute
printr-un segment
2. Exprimarea mărimilor necunoscute din 2.Exprimarea mărimilor cu ajutorul
problemă cu ajutorul necunoscutei segmentului-unitate
principale
3. stabilirea ecuaţiei de rezolvare 3. reprezentarea grafică a mărimii
necunoscute cu ajutorul segmentului-
unitate

4. rezolvarea ecuaţiei 4. aflarea mărimii segmentului necunoscut

Deosebirile dintre metoda algebrică şi metoda grafică constau în faptul că, în cazul rezolvării se
operează cu un element vizibil, segmentul-unitate.
Utilizarea unor sumare elemente de algebră în clasele primare are o importantă valoare formativă,
deoarece formează la elevi capacitatea de a stabili conexiuni mai largi între diferitele cunoştinţe şi le dă
posibilitatea să transpună mai de timpuriu în limbajul algebric operaţiile cu mărimi.
Suma a trei numere naturale este 1206. Primul număr este triplul celui de al doilea număr, iar al treilea
număr este jumătate din suma primelor două. Află cele trei numere. a- primul număr (numarul cel mai mic)
-o parte ,,p’’
b-al-II-lea num
ăr
c-al-III-lea num
ăr

1206

1.Numărul mic este:1206:6=201

2.Numărul mare este:3x201=603

3.Numărul mijlociu este:(201+603):2=804:2=402 b=201 a=603 c=402
Verificare:a+b+c=603+201+402=1206
Într-o clasă cu 16 băieţi există o echipă de fotbal, una de baschet şi una de handbal. Doi băieţi
practică toate cele trei sporturi, iar câte un băiat practică câte două sporturi. Dacă în echipa de fotbal joacă
11 băieţi, în cea de handbal 7, iar în cea de baschet 5, să se determine câţi băieţi joacă numai fotbal, câţi
joacă numai baschet şi câţi joacă numai handbal.
De la început se poate constata din enunţul problemei că este vorba de trei mulţimi: mulţimea
fotbaliştilor, a handbaliştilor şi a baschetbaliştilor, nedisjuncte între ele, deoarece au elemente comune (câte
doi băieţi practică toate cele trei sporturi, iar câte un băiat practică câte două sporturi).

B
Figurăm cele trei sporturi prin diagrame colorate diferit:
În partea de intersecţie a celor trei mulţimi scriem cifra 2 (căci cele trei mulţimi au două elemente
comune, doi elevi practicând toate trei sporturile). În locul de intersecţie a câte două mulţimi scriem cifra 1
(fiecare două mulţimi au câte un element comun, deoarece câte un băiat practică câte două sporturi).
Observând atent desenul, se poate afla numărul elevilor care practică numai câte un sport:
16-2-1-1-1= 11 (elevi)
Numărul elevilor care joacă numai fotbal este:
11- ( 2+ 1+ 1 ) = 7 (elevi) Elevii care joacă numai handbal: 7 – ( 2+ 1 + 1 ) = 3 (elevi)
Elevii care joacă numai baschet:
5 – ( 2+ 1 + 1 )= 1 (elev)
Verificare: 7 + 3 + 1 = 11 elevi,
11 + 2 (care practică toate sporturile) + 3 (care practică câte două sporturi) =
16 elevi
Variante de probleme care se rezolvă prin metoda figurativă:

Problemă de sumă şi diferenţă

O frânghie lungă de 86 metri a fost tăiată în două părţi, astfel încât una din ele să aibă cu 24 mai
mult decât cealaltă. Câţi metri are fiecare parte? Rezolvare: O posibilă reprezentare prin desen, este
obţinerea a două părţi la fel de mari. Pentru aceasta, este posibil să:
a) scădem din necunoscuta cu valoare mai mare, cât are în plus faţă de cealaltă, cu micşorarea
corespunzătoare sumei;
b) adunăm la necunoscuta cu valoare mai mică, cât îi lipseşte faţă de cealaltă, cu majorarea
corespunzătoare a sumei.
 Dacă părţile au devenit la fel de mari, se poate afla valoarea uneia dintre ele prin împărţire.
Deci:
24 a)

86 -
24

86 – 24 = 62 (m) ( cât ar avea cele două părţi dacă ar fi egale cu cea mică)
62: 2 = 31 (m) ( cât are una dintre ele – deci cea mică)
31 + 24 = 35 (m) ( cât are cealaltă – cea mare)
(sau 86 – 31 = 55 (m) )

b) 86 + 24
24
86 + 24 = 110 (m) ( cât ar avea cele două părţi dacă ar fi egale cu cea mare)
110 : 2 = 55 (m) ( cât are una dintre ele – deci cea mare)
55 – 24 = 31 (m) ( cât are cealaltă parte – cea mică )
( sau 86 – 55 = 31 (m) )
Generalizare : Se dau : S (suma)
D (diferenţa)
Se cer : N ( necunoscuta cu valoare mai mare) n ( necunoscuta cu
valoare mai mică )
Soluţie: N = S + D ; n = S – D

Probleme de sumă şi raport

Doi muncitori au primit pentru o lucrare 840 lei. Unul din ei a lucrat ¾ din cât a lucrat celălalt. Cât se
cuvine fiecăruia dintre ei?
Rezolvare : O posibilă reprezentare este cea din imagine:
 X
Ideea rezolvării este dată de
840
Y aflarea numărului de părţi la fel de
mari corespunzătoare sumei date.
Deci : 3 + 4 = 7 ( părţi) ( numărul total al părţilor egale)
840 : 7 = 120 (lei) ( valoarea unei părţi )
3 x 120 = 360 (lei) ( valoarea unei necunoscute)
4 x 120 = 480 (lei) ( valoarea celeilalte necunoscute)
( sau 840 – 360 = 480 lei)

Probleme de diferenţă şi raport

O gospodină a făcut dulceaţă de prune şi gutui. Cantitatea de dulceaţă de prune este cu 9 kg mai
mare decât cea de gutui, iar cantitatea de dulceaţă de gutui este de 4 ori mai mică decât cealaltă. Câte kg
de dulceaţă a făcut din fiecare fel ?

Rezolvare: O posibilă reprezentare a datelor şi necunoscutelor este următoarea: p q

Ideea rezolvării este legată de intuirea
numărului de părţi egale pe care le are în plus
necunoscuta cu valoarea mai mare şi corelarea acestui număr cu valoarea diferenţei. Deci:
4 – 1 = 3 ( părţi) (numărul părţilor egale pe care le are în plus necunoscuta cu valoarea mai mare)
9 : 3 = 3 (kg) ( valoarea uneia din părţile egale)
4 x 3 = 12 (kg) ( valoarea uneia din necunoscute)
3 x 1 = 3 (kg) ( valoarea celeilalte necunoscute)
( sau 12 – 9 = 3 (kg) )
Observaţie: De fapt, valoarea necunoscutei mai mici a fost determinată atunci când s-a aflat
valoarea uneia din părţile egale, deoarece această necunoscută conţine o singură asemenea parte.
Generalizare: Se dau : D (diferenţa)
a ( raportul, fie a>b )

b
Se cer: x, y ( cele două numere necunoscute) Soluţie : x = D x a; y = D x b

a- b a–b

Probleme combinate
 Într-o fructieră sunt de 4 ori mai multe prune decât mere. Dacă se înlocuiesc 3 mere prin 3 prune,
numărul prunelor devine de 7 ori mai mare decât al merelor. Câte mere şi câte prune erau la început?
Rezolvare: Figurând mărul cu M şi pruna cu P, mulţimea fructelor se poate organiza, la început astfel :
fiecărui măr îi corespund 4 prune.
P P P P
P M P P M P P M P ........P M P
P P P P
Prin scoaterea celor 3 mere şi adăugarea a 3 prune, structura existentă se distruge:

P P P
P P
P P P P P P
P M P .....P M P
P P P
P P
P P P
Acum mulţimea fructelor se poate organiza astfel încât fiecărui măr să-i corespundă 7 prune. Pentru
aceasta, la fiecare dintre grupele existente, formate dintr-un măr şi 4 prune se mai adaugă câte 3 prune.
Numărul prunelor disponibile pentru această reorganizare este 3 x 4 (din cele 3 grupe ,,distruse” prin
scoaterea merelor respective) plus cele 3 prune ce s-au introdus. Cele 15 prune pot fi împărţite, punând
câte 3 prune la fiecare grupă, la 15 : 3 = 5 (grupe).

P P P P P
P M P P M P P M P P M P P M P
P P P P P
P P P P P P P P P P P P P P P
Deci, acum în fructieră sunt 5 mere (câte unul în fiecare grupă). Cum fuseseră scoase 3 mere,
înseamnă că numărul merelor a fost la început 5 + 3 = 8.
Prunele fiind de 4 ori mai numeroase, numărul acestora a fost iniţial 4 x 8 = 32.
Aşadar, în fructieră au fost la început 8 mere şi 32 prune.

2. METODA FALSEI IPOTEZE

 Metoda falsei ipoteze este metoda prin care rezolvarea unei probleme are loc pe baza unei
presupuneri, a unei ipoteze, confruntând apoi situaţia reală cu cea creată prin introducerea datelor
ipotetice. Întrucât ipoteza care se face nu corespunde decât întâmplător cu rezultatul problemei, metoda se
numeşte a falsei ipoteze. Se utilizează în toate cazurile în care prin ipotezele care se face se poate ajunge la
stabilirea relaţiilor dintre datele problemei şi deci la rezolvarea ei.
Orice problemă ale cărei date sau mărimi proporţionale poate fi rezolvată prin metoda falsei ipoteze. De
regulă, se pleacă de la întrebarea problemei şi se face o presupunere arbitrară asupra uneia dintre datele
necunoscute, se reface problema pe baza presupunerii.
Rezultatele obţinute pe baza presupunerii se modifică (în plus sau în minus), după cum presupunerea
făcută este mai mare, respectiv mai mică, decât rezultatul real. Refăcând problema se ajunge la un rezultat
care nu concordă cu cel real din problemă. Aceasta este fie mai mare, fie mai mic decât valoarea dată în
enunţ. În acest moment se compară rezultatul obţinut pe baza presupunerii cu cel real, din punct de vedere
al câtului şi se observă ,,de câte ori” s-a greşit prin presupunerea făcută, obţinându-se un număr cu ajutorul
căruia ,,se corectează” presupunerea în sensul micşorării sau a măririi de acest număr de ori.

8 caiete de 24 de file şi respectiv 48 de file, au împreună 312 file. Câte caiete sunt de fiecare fel?
Rezolvare: Presupunem că toate caietele sunt cu câte 24 de file. Atunci numărul total al filelor ar fi fost: 8 x
24 = 192 (file). Observăm că numărul filelor din enunţul problemei este mai mare cu: 312 – 192= 120 (file).
Această diferenţă provine din faptul că printre caietele luate în considerare se află şi unele care au 48 file.
Cum fiecare caiet de 48 de file are cu 48 file – 24 file = 24 file, mai mult decât un caiet de 24 de file, numărul
caietelor de 48 de file este:
120 : 24 = 5.
Deci avem 5 caiete de 48 de file. Ştiind că numărul total al caietelor de 48 de file şi de 24 file este 8 ,
obţinem : 8 – 5 = 3 ( caiete de 24 file ).
Răspuns : 3 caiete de 24 de file şi 5 caiete de 48 de file.

Pe un vapor s-au vândut 124 bilete pentru clasa I şi a-II-a. Biletul de clasa I costǎ 56 lei, iar biletul de clasa
a-II-a 36 lei, încasându-se în total suma de 4.994 lei.
Câte bilete de fiecare clasǎ s-au vândut?
Varianta I:
Presupunem cǎ toate cele 124 bilete au fost de clasa I. (Este evident cǎ aceasta ipoteza este falsǎ, deoarece
numǎrul total de bilete [124] este format şi din bilete de clasa I şi din bilete de clasa a –II-a)
1. Cât ar costa biletele dacǎ toate ar fi fost pentru clasa I?
124x56=6.944 lei
 În realitate biletele au costat numai 4.994 lei.
2. Ce sumǎ de bani s-a obţinut in plus datoritǎ presupunerii fǎcute?
6.944-4.994=2000 lei
Aceastǎ diferenţǎ provine din faptul cǎ între cele 124 de bilete au existat şi bilete de clasa a-II-a. Pentru
fiecare bilet de clasa a-II-a presupus a fi de clasa I am socotit o sumǎ mai mare decât în realitate.
3. Cu câţi lei este mai ieftin preţul unui bilet de clasa a-II-a decât unul de clasa I?
56-36=20 lei
4. Câte bilete de clasa a-II-a s-au vândut?
2000:20=100(bilete de clasaa-II-a)
5. Câte bilete de clasa I s-au vândut? 124-100=24 9(bilete de clasaI)
Varianta II:
Presupunem cǎ toate cele 124 bilete au fost de clasa a-II-a. (Evident ca aceastǎ ipotezǎ este falsǎ, deoarece
numǎrul total de bilete [124] este format şi din bilete de clasa I şi din bilete de clasa a -II-a).
1. Cât ar costa biletele dacǎ toate ar fi fost pentru clasa a-II-a?
124x36=4.464 lei
În realitate biletele au costat 4.944 lei.
2. Ce sumǎ de bani am obţinut în mius pe baza presupunerii fǎcute?
4.944-4.464=480 lei
3. Cu câţi lei este mai scump preţul unui bilet de clasa I decât unul de clasa a –II-a?
56-36=20 lei
4. Câte bilete de clasa I s-au vândut ?
480:20=24 ( bilete de clasaI )
5. Câte bilete de clasa a-II-a s-au vândut ?
124-24=100 ( bilete de clasa-II-a)
Rǎspuns: 24 bilete de clasa I
100 bilete de clasa a-II-a
Verificare: 100x36+24x56=4.944 lei

3: METODA MERSULUI INVERS

Metoda mersului invers constă în faptul că rezolvarea urmăreşte enunţul unei probleme de la sfârşit
spre început.
 Analizând operaţiile făcute în problemă şi cele pe care le facem în rezolvarea problemei, se constată că, de
fiecare dată, facem operaţia inversă celei făcute în problemă. Deci, nu numai mersul este invers, ci şi
operaţiile pe care le facem pentru rezolvare sunt operaţiile inverse/ opuse celor din problemă. Proba
(verificarea) se face aplicând asupra rezultatului obţinut operaţiile indicate de problemă.
În unele probleme relaţiile dintre mărimi sunt date într-o ordine succesivă. Dacă s-ar aplica ordinea
naturală a calculelor raţionamentele devin greoaie. Metoda ,,drumului invers” constă în folosirea datelor
problemei în ordine inversă.

Se consideră un număr notat cu n, la care se adaugă 18, rezultatul obţinut (noi îl notăm A) se măreşte de 5
ori, produsul obţinut (noi îl notăm cu B) se micşorează cu 10, diferenţa obţinută (o notăm cu C) se
micşorează de 13 ori, apoi acest ultim rezultat (îl notăm cu D) se măreşte cu 90 şi se obţine 100. Care este
numărul n?
Rezolvare:
Rezolvarea unei probleme prin metoda mersului invers constă în faptul că soluţionarea ei porneşte
de la ultima dată a problemei, în cazul nostru numărul 100, apoi citind problema de la sfârşit spre început
(deci în sens invers) se efectuează pas cu pas operaţiile menţionate.
Pasul 1: Numărul 100 reprezintă ultimul rezultat, care este egal cu D mărit cu 90.
Deci: 100= D + 90, prin urmare D = 100 – 90 = 10
Pasul 2: Numărul 10 este rezultatul micşorării de 13 ori a unui rezultat notat de noi cu C.
Avem: 10 = C : 13 şi atunci C = 10 x 13 = 130
Pasul 3: Numărul 130 s-a obţinut micşorând cu 10 un număr pe care noi l-am notat cu B, deci: C = 130 = B –
10, de unde B = 130 + 10 = 140.
Pasul 4: Numărul 140 s-a obţinut mărind un număr, notat de noi cu A, de 5 ori.
Aşadar: B = 140 = A x 5, deci A = 140 : 5 = 28.
Pasul 5: Numărul 28 s-a obţinut adăugând 18 la numărul pe care noi îl căutăm.
Atunci: 28 = n + 18, n = 28 – 18 = 10. Prin urmare numărul căutat este 10.

La o papetǎrie se vând caiete. În prima zi se vinde 1/9 din numǎrul de caiete existent. A doua zi se vinde 1/8
din numǎrul de caiete rǎmase, iar în a treia zi 1/7 din noul rest de caiete rǎmase. În papetǎrie rǎmân 522
caiete.
Aşezarea datelor problemei, astfel încât sǎ se punǎ în evidenţǎ relaţiile dintre ele:
I 1/9 din total................................................................................rest R1 II 1/8 din
R1..................................................................................rest R2 III 1/7 din
R2................................................................................rest R3= 522
 Re prezentǎm grafic problema:
1/9

I numǎrul iniţial caiete(9 pǎrţi egale)

1/8
II R 1

1/7
III R2

R3

522

Rezolvarea porneşte de la final:

1.Cât reprezintǎ o parte din al-III –lea rest?
6 pǎrţi reprezintǎ 522
1 parte reprezintǎ 522:6=87
2.Cât reprezintǎ al-II-lea rest?
87x7=609 (caiete)
Al doilea rest este cât 7/8 din primul rest.
Astfel, primul rest devine:
609:7x8=87x8=696 (caiete)
3. Dacǎ primul rest reprezintǎ 8/9 din numǎrul iniţial de caiete,atunci aflǎm cǎ numǎrul iniţial al caietelor
este:
696:8x9=87x9=783 (caiete)
Rǎspuns:783 caiete erau iniţial la papetǎrie

Din economiile făcute Maria s-a gândit să-şi cumpere cărţi pentru biblioteca personală. Cheltuieşte
prima dată jumătate din sumă, a doua zi jumătate din restul banilor şi a treia zi restul rămas după primele
două zile, adică 80 lei. Ce sumă a avut la început Maria?
I I-----------I-----------I
II I-----I-----I
III I-----I = 80 lei
Observăm că în ultima zi a cheltuit 80 lei, reprezentând de fapt ½ din primul rest, deci r 1 (II zi) = 80
lei x 2 = 160 lei. În prima zi a cheltuit ½ din sumă, asta reprezentând de fapt 160 lei x 2 = 320 lei.
Problema va avea următorul plan:
 1. Cât a cheltuit a doua zi?
80 lei x 2 = 160 lei
2. Ce sumă a avut Maria?
160 lei x 2 = 320lei
Se poate observa că această problemă se poate rezolva folosind desenul, reprezentarea grafică a
problemei ajutându-i pe elevi în realizarea raţionamentului.

Colectivul clasei a IV-a a făcut o excursie şi a călătorit cu trenul, cu autocarul, cu bicicletele şi pe jos.
Cu trenul a parcurs jumătate din întreaga distanţă, cu autocarul jumătate din distanţa rămasă, iar cu
bicicletele un sfert din cât mai rămăsese. Restul distanţei, adică 30 km, i-a parcurs pe jos. Câţi km a măsurat
întregul parcurs?
Rezolvare: Se întocmeşte schema urmărind mersul firesc al enunţului:
Întreaga distanţă
parcursă

½ Distanţa parcursă cu trenul

Distanţa parcursă cu autocarul

¼ Distanţa parcursă cu bicicletele

D
i
 s
t
a
n
ţ
a

p
a
r
c
u
r
s
ă

p
e

j
o
s

În rezolvarea problemei propuse pornesc de la aflarea distanţei parcursă cu bicicleta (cât reprezintă
¼) : 30:3=10 (km)
Apoi se află distanţa parcursă cu autocarul:
30+10=40 (km)
Distanţa parcursă cu trenul este:
40x2= 80 (km)
Întregul parcurs (întreaga distanţă) măsoară:
80+40+10+30= 160 (km) Răspuns: 160 km.

M-am gândit la un număr, l-am înmulţit cu 5, la rezultat am adunat 42, suma obţinută am împărţit-
o la 7, iar din cât am scăzut 11 obţinând 200. La ce număr m-am gândit?
Rezolvare:
Care este ultima operaţie făcută? din cât am scăzut 11 obţinând 200 Deci: x - 11 = 200
x=200+11 x=211

Problema dată devine:

 M-am gândit la un număr, l-am înmulţit cu 5, la rezultat am adunat 42, suma obţinută am împărţit-
o la 7 şi am obţinut 211.
Care este ultima operaţie?
suma am împărţit-o la 7 şi am obţinut 211 Deci: x:7=211 x=211x7 x=1477
Problema dată devine:

M-am gândit la un număr, l-am înmulţit cu 5, la rezultat am adunat 42 şi am obţinut 1477

Care este ultima operaţie?
rezultatul adunat cu 42 ne dă 1477
Deci: x+42=1477
x=1477-42 x= 1435
Problema dată devine:

M-am gândit la un număr care înmulţit cu 5 obţinem 1435 Deci: Xx5=1435 x= 1435: 5 x= 287
Numărul căutat este 287. Răspuns: x=287.

4. METODA COMPARAŢIEI

Problemele care se rezolvă folosind această metodă se caracterizează prin faptul că cele două
mărimi care se dau sunt comparate, valorificându-se în rezolvare relaţia de proporţionalitate care poate
exista între ele. Se urmăreşte eliminarea unei necunoscute fie prin înlocuirea ei, fie prin reducere şi aducere
la acelaşi termen de comparaţie.

Probleme de eliminare a unei mărimi prin reducere

Metoda constă în a transforma (prin înmulţire sau împărţire) una dintre cele două mărimi, astfel încât să
aibă aceeaşi valoare în cele două situaţii date în problemă. În acest caz rămâne o singură necunoscută şi un
singur termen de comparaţie (ceilalţi doi termeni având acum aceeaşi valoare, se pot elimina prin scăderea
celor două relaţii membru cu membru). Din această cauză, metoda de rezolvare se mai numeşte şi metoda
aducerii la acelaşi termen de comparaţie.
Aşezarea datelor într-o astfel de problemă se face cu respectarea relaţiilor date între mărimi, astfel încât
comparaţia dintre valorile aceleiaşi mărimi să fie pusă în evidenţă în mod direct, aşezând valorile de acelaşi
fel unele sub altele. Rezolvarea problemei constǎ în eliminarea succesivǎ a necunoscutelor, observându-se
proporţionalitatea dintre douǎ mǎrimi (prin înmulţirea cu acelaşi numǎr în una dintre relaţii sau prin
împǎrţirea la un acelaşi numǎr) pentru a ajunge la o relaţie cu o singurǎ necunoscutǎ sau prin metoda
reducerii la unitate.

Pentru un kg. mere şi 5 kg. de portocale s-au plǎtit 28 lei, iar penru 5 kg. de portocale şi 7 kg. mere s-au
plǎtit 34 lei. Câţi lei costǎ 1 kg. de mere şi câţi lei s-au plǎtit pentru 1 kg. de portocale?
Notǎm datele problemei pe douǎ şiruri corespunzǎtoare:

4 kg. mere ..................................5 kg. portocale............................................28 lei

7 kg. mere...................................5 kg. portocale........................................... 34 lei
__________________________________________________________________
3 kg. mere......................................../ costa.......................................................6 lei
1 kg. mere...........................................costa 6:3=2 lei
Se observǎ cǎ şi prima datǎ şi a doua oarǎ s-a cumpǎrat aceeaşi cantitate de portocale. De ce nu a plǎtit
aceeaşi sumǎ de bani? Pentru cǎ nu a cumpǎrat aceeaşi cantitate de mere. A doua oarǎ a cumpǎrat mai
mult.
1.Cu câte kg. mere a cumpǎrat mai mult a doua oarǎ ?
7 kg.-4 kg. =3 kg.
2.Cât costǎ 3 kg. mere?
34 lei-28 lei=6 lei
3.Cât costǎ 1 kg. de mere?
6 lei:3=2 lei
4.Cât costǎ 4 kg. de mere?
2x4=8lei
5.Cât costǎ 5 kg. de portocale?
28 lei-8 lei=20 lei
6 .Cât costǎ 1 kg. de portocale?
20 lei :5=4 lei
Rǎspuns:1 kg. mere costǎ 2 lei
1 kg.de portocale costǎ 4 lei
Verificare:4x2+5x4=28 lei
7x2+5x4=34 lei

17 saci cu făină şi 26 saci cu cartofi cântăresc 2764 kg. 35 saci cu cartofi şi 17 saci cu făină cântăresc 3250
kg. Cât cântăreşte un sac cu făină şi cât un sac cu cartofi?
 Rezolvare: Aşezăm convenabil datele problemei, pe două rânduri, corespunzătoare celor două situaţii : 17
saci făină ... 26 saci cartofi ...2764 kg
17 saci făină ... 35 saci cartofi ...3250 kg
Se observă că în ambele situaţii, cantitatea de făină este aceeaşi, deci diferenţa 3250 – 2764 = 486 (kg)
apare datorită diferenţei 35 – 26 = 9 (saci cartofi). În acest moment poate fi formulată următoarea problemă
simplă: 9 saci cu cartofi cântăresc 486 kg. Cât cântăreşte un sac cu cartofi?
După rezolvarea acesteia 486 : 9 = 54 (kg), se revine în una din cele două situaţii (de exemplu, în prima),
aflându-se:
• Cât cântăresc cei 26 saci cu cartofi 26 x 54 = 1404 (kg);
• Cât cântăresc sacii cu făină 2764 – 1404 = 1360 (kg);
• Cât cântăreşte un sac cu făină 1360 : 17 = 80 (kg).
Deci, un sac cu făină cântăreşte 80 kg şi un sac cu cartofi 54 kg.

12 m postav şi 5 m stofă costă 280 lei. 6 m postav şi 7 m stofă costă 230 lei. Cât costă 1 m postav şi 1
m stofă?
Dacă a doua oară am luat cantităţi de 2 ori mai mari atunci şi preţul va creşte de 2 ori. Astfel:
12 m postav + 5 m stofă costă 280 lei
12 m postav + 14 m stofă costă 460 lei
Comparând cele două rânduri de date trebuie observat că diferenţa de preţ apare datorită diferenţei de m
de stofă. Deci 14 – 5 = 9 (m stofă) care costă 460– 280 = 180 (lei). De aici rezultă că 1 m stofă costă 180 :
9 = 20 (lei) şi 5 m stofă costă 20 x 5 = 100 (lei).
Dacă 5 m stofă costă 100 lei atunci 12 m postav vor costa 280 – 100 = 180 (lei). Astfel 1 m postav va costa
180 : 12 = 15 (lei).
Am calculat întâi preţul unui metru de stofă şi apoi cel al unui metru de postav, dar putem proceda şi invers.
Indiferent de procedeul folosit rezultatul va fi acelaşi.

5 pixuri şi 7 caiete costă împreună 29 lei, iar 5 pixuri şi 4 caiete costă 23 lei. Cât costă un pix şi un
caiet?
Rezolvare: Scrierea datelor din problemă:
5 pixuri ..................... 7 caiete ...................... 29 lei
5 pixuri...................... 4 caiete ...................... 23 lei
Raţionament aritmetic: Comparând mărimile (pixuri şi caiete), care apar în relaţia anterioară,
constatăm următoarele:
- avem acelaşi număr de pixuri: 5
- diferă numărul de caiete, respectiv sumele în lei, adică:
7 – 4 = 3 (caiete) .................. 29 – 3 = 6 (lei)
Deci: 3 caiete.............. 6 lei
Atunci: 1 caiet costă ,
Iar 4 caiete:
Atunci: 5 pixuri ...................... 4 caiete......................23 lei
(8 lei)
Deci: 5 pixuri....................... 23 – 8 = 15 lei, iar 1 pix:
Concluzie:
1 pix costă 3 lei
1 caiet costă 2 lei
Verificare:

Probleme de eliminare a unei mǎrimi prin înlocuire (substituţie)

Metoda constǎ în a înlocui o mǎrime prin alta, pe baza relaţiilor cantitative dintre ele. Problemele de
eliminare prin înlocuire se pot clasifica în douǎ categorii:
- probleme în formularea cǎrora se utilizeazǎ expresii comparative ce presupun utilizarea operaţiilor
de adunare şi scǎdere (mai mare/mai mic, mai mult/mai puţin, mai scump/mai ieftinǎ cu o anumitǎ
mǎrime, cantitate, valoare);
- probleme în formularea cǎrora se utilizeazǎ expresii comparative ce presupun utilizarea operaţiilor
de înmulţire şi împǎrţire (mai mare/mai mic, mai mult/ mai puţin, mai scump/mai ieftin de un numǎr de
ori).

Patru cai şi opt oi consumǎ într-o zi 80 kg. de cereale. Un cal consumǎ cereale cât douǎ oi. Câte
kilograme de cereale consumǎ fiecare animal?
Notǎm datele problemei pe douǎ şiruri corespunzǎtoare:
4 cai.................................................8 oi...................................................80 kg. cereale
1 cal.................................................2 oi adicǎ cerealele consumate de un cal reprezintǎ hrana pentru 2 oi
Înlocuim o mǎrime cu alta (respectiv hrana cailor cu a oilor) transcrierea raţionamentului sub formǎ de
judecǎţi şi operaţii se prezintǎ astfel:
1.Câte oi vor consuma aceeaşi cantitate de cereale ca 4 cai?
4x2=8(oi)
2.Câte oi consumǎ într-o zi o cantitate de 80 kg. cereale?
 8+8=16(oi)
3.Câte kilograme de cereale consumǎ o oaie?
80:16=5 kg.
4.Câte kilograme de cereale consumǎ un cal?
5x2=10 kg.
Rǎspuns:o oaie consumǎ 5 kg. cereale, un cal consumǎ 10 kg. cereale Verificare: 4x10+8x5=80 kg.

S-au cumpărat 30 m de stofă neagră şi 40 m de stofă verde şi s-a plătit în total suma de 9750 lei. 1
m de stofă neagră este de 3 ori mai scump decât 1 m de stofă verde. Cât costă 1 m din fiecare fel de stofă?
Rezolvare: Întrucât 1 m de stofă neagră costă cât 3 m de stofă verde, cei 30 m de stofă neagră vor costa cât
30 x 3 = 90 m stofă verde. Acum, problema ar putea fi reformulată astfel:
90 m stofă verde şi încă 40 m stofă verde, costă 9750 lei. Cât costă 1 m de stofă verde?
Soluţia este imediată: 9750 : ( 90 + 40 ) = 9750 : 130 = 75 (lei).
Dacă 1 m de stofă verde costă 75 lei, atunci 1 m de stofă neagră va costa 3 x 75 = 225 (lei).
Deci, 1 m de stofă neagră costă 225 lei, iar 1 m de stofă verde, 75 lei.
3 stilouri şi 4 cărţi costă împreună 275 lei. Cât costă 1 stilou şi o carte, ştiind că o carte costă de două
ori mai mult decât un stilou?
Rezolvare: Scrierea datelor problemei:
3 stilouri ................... 4 cărţi..................275 lei
1 carte ————— 2 stilouri
———————————————————
1 stilou → ? lei 1 carte → ? lei
Raţionament aritmetic: Ştiind (din ipoteză, din datele problemei) că o carte costă cât 2 stilouri, vom
„înlocui” (elimina) cărţile prin stilouri cu scopul de-a „scăpa” de o necunoscută şi de-a rămâne doar cu o
necunoscută: stilouri, adică:
3 stilouri ....................... (4x2) stilouri...................275 lei
=> 11 stilouri .............. 275 lei => 1 stilou: 275 ÷ 11 = 25 lei
Concluzie: 1 stilou costă 25 lei
1 carte costă: 25 × 2 = 50 lei
Verificare:

Probleme de reducere la unitate

 Atât prima, cât şi a doua categorie de probleme incluse în categoria problemelor ce presupun aducerea la
acelaşi termen de comparaţie au la bazǎ reducerea la unitate.

3 lalele costǎ 27 lei.Cât va plǎti cineva pentru 7 lalele?

Se va afla iniţial valoarea unei singure unitǎţi (în cazul nostru o
lalea).
1.Cât costǎ o lalea?
27:3=9 lei
2.Cât costǎ 7 lalele?
7x9=63 lei

METODE DE REZOLVARE A PROBLEMELOR DE ARITMETICĂ

Probleme rezolvabile cu regula de trei simplă şi trei compusă

Acest tip de probleme se subîmpart la rândul lor în două:

a) probleme rezolvabile cu regula de trei simplă;
b) probleme rezolvabile cu regula de trei compusă.
Definiţia 1. Două mărimi care depind una de alta se numesc direct proporţionale dacă îndeplinesc
condiţiile:
a) Dacă una creşte şi cealaltă creşte;
b) Dacă una creşte de n ori, atunci cealaltă creşte de acelaşi număr de ori.
Teorema 1. Raportul a
două valori ale uneia din mărimi este egal cu

x1 y1 raportul valorilor corespunzătoare ale celeilalte

mărimi = .
x2 y2
Definiţia 2. Două mărimi care depind una de alta se numesc invers proporţionale dacă îndeplinesc
condiţiile:
a) Dacă una creşte, cealaltă descreşte;
b) Dacă una creşte de n ori, atunci cealaltă descreşte de n ori. Teorema 2. Fiind date două
mărimi invers proporţionale, raportul a două valori ale uneia din mărimi este egal cu inversul raportului
dintre valorile corespunzătoare ale
 x1 y2 celeilalte mărimi: = .
x2 y1

Probleme rezolvabile cu regula de trei simplă

Prin această metodă se rezolvă probleme în care datele depind unele de altele succesiv. Se recurge la
aşezarea datelor într-o schemă care să coordoneze procesul de gândire spre rezolvarea problemei.
Problemele de regula de trei simplă se rezolvă de obicei prin metoda reducerii la unitate. Prin regula de trei
simplă se rezolvă o problemă cu mărimi direct sau invers proporţionale. Este numită astfel pentru că în
fiecare problemă sunt date trei numere şi se caută al patrulea, proporţional cu numerele date.
5 kg făină costă 25 lei. Câte kg de făină se pot cumpăra cu 35 lei?
Rezolvare:
5 kg făină …………………… 25 lei x kg făină …………………… 35 lei
1 kg făină costă: 25 000 lei : 5 = 5 000 lei
35 000 lei : 5 000 lei = 7 (kg făină)
x 35 5×35
Proporţional, se poate scrie: = şi x= =7
5 25 25
Acest exemplu a cuprins mărimi direct proporţionale.
În continuare vom exemplifica o problemă cu mărimi invers proporţionale.

12 muncitori termină o lucrare în 15 zile. În câte zile ar fi terminat aceeaşi lucrare 18 muncitori?
Cele două mărimi ce intervin în această problemă sunt invers proporţionale.
12 muncitori ……………………. 15 zile
1 muncitor …………………….. 12 x 15 zile
18 muncitori ……………………. (12 x 15) : 18 = 10 (zile)
x 12 12×15 Proporţional se poate scrie: = şi x= .
15 18 18

Dacă 4 mingi costă 16 lei, cât vor costa 9 mingi?

Notăm cu x preţul căutat .
4 mingi ……………………………………………… 16 lei
9 mingi ……………………………………………… x lei
Dacă 4 mingi costă 16lei, putem afla direct preţul a 9 mingi? Ce trebuie să cunoaştem mai întâi?
(preţul unei mingi)
O minge va costa mai mult sau mai puţin decât 4 mingi? (mai puţin)
De câte ori ? (de patru ori)
După ce aflăm preţul unei mingi, putem afla preţul a 9 mingi?
9 mingi vor costa mai mult sau mai puţin decât una ? (mai mult)
De câte ori? (de 9 ori)
Deci: 4 mingi ……………………………………………….16 lei
1 minge…………………………………………..16: 4= 4 lei
9 mingi ………………………………………….4×9= 36 lei
Prin regula de trei simplă, problema se rezolvă astfel:
4 mingi ……………………………………………….16lei
9 mingi ……………………………………………….x lei
Cele două mărimi fiind direct proporţionale înmulţim numerele aflate pe diagonală şi împărţim la cel de-

al treilea număr: x = şi deci x= 36

8 zidari pot zidi o clădire în 18 zile. Câţi zidari sunt necesari pentru a termina lucrarea în 6 zile?
Se scriu datele problemei având grijă ca mărimea necunoscută (numărul zidarilor) să fie scrisă
ultima.
18 zile ……………………………………………..8 zidari
6 zile ……………………………………………..x zidari
Folosind metoda reducerii la unitate judecăm astfel:
Dacă în 18 zile lucrarea este terminată de 8 zidari, atunci de câţi zidari ar fi nevoie pentru ca lucrarea
să fie terminată într-o singură zi?
Evident, avem nevoie de mai mulţi zidari, adică de 18×8=144 zidari.
Dacă însă lucrarea trebuie terminată în 6 zile, atunci numărul zidarilor va fi de 6 ori mai mic, adică 144:6=24
zidari.
18 zile……………………………………………..8 zidari
1 zi …………………………………………….18×8=144 (zidari)
6 zile……………………………………………….144:6=24 (zidari)
Folosind regula de trei simplă, stabilim întâi dependenţa mărimilor, invers proporţionale în cazul de
faţă, deoarece de câte ori se micşorează numărul zilelor de atâtea ori creşte numărul zidarilor.
18 zile……………………………………………..8 zidari
6 zile……………………………………………..x zidari

x= x=24
 Regula aplicată în cazul mărimilor invers proporţionale este: înmulţim numerele situate pe orizontală
şi împărţim la al treilea număr.
În practică, o mărime poate depinde de mai multe mărimi şi anume, cu unele din ele să stea în
raport direct proporţional, iar cu altele în raport invers proporţional.
De exemplu, o lucrare ce trebuie executată de nişte muncitori depinde de :
a) numărul de muncitori ;
b) numărul de zile în care trebuie terminată;
c) numărul orelor lucrate zilnic;
d) productivitatea muncii.
Numărul de zile în care se va efectua o lucrare depinde , la rându-i de:
a) numărul de muncitori ce o execută;
b) numărul orelor lucrate zilnic;
c) productivitatea muncii;
d) volumul de muncă.
În al doilea caz spunem că numărul de zile este direct proporţional cu volumul de muncă şi invers
proporţional cu numărul de muncitori, cu numărul orelor lucrate zilnic şi cu productivitatea muncii, fapt
care se poate stabili prin raţionament direct.
Această metodă este aplicabilă problemelor din programa clasei a IV-a, deoarece ea urmăreşte un
raţionament mai apropiat de înţelegere concretă a elevilor. Metoda proporţiilor cere însă cunoştinţe
matematice pe care elevii le parcurg abia la gimnaziu.

Probleme rezolvabile cu regula de trei compusă

Problemele care se rezolvă prin regula de trei compusă exprimă dependenţa direct sau invers
proporţională a unei mărimi faţă de alte două sau mai multe mărimi. Ele au în general un caracter practic –
aplicativ, întrucât ilustrează prin elemente matematice o serie de situaţii reale, întâlnite în viaţa cotidiană
sau în diferite faze ale unui proces de producţie.
Rezolvarea acestui gen de probleme presupune aplicarea succesivă a regulii de trei simplă, asociind
mărimii care conţine necunoscuta, pe rând, câte una din celelalte mărimi şi exprimând valoarea
necunoscutei în funcţie de aceastea . În cazul când în problemă intervin trei mărimi, schema aşezării
datelor va fi :
xyz
Mărimile
x1y1z1
 Valorile x2y2z2
Se numeşte „regula de trei compusă” deoarece problema se despică în mai multe probleme, în fiecare
dintre acestea aplicându-se regula de trei simplă. Există şi aici două metode de rezolvare a problemelor cu
regula de trei compusă, şi anume:
♦ metoda reducerii la unitate;
♦ metoda proporţiilor.
Lucrând câte 8 ore zilnic, 10 tipografi au tipărit în 8 zile 8 volume a 480 pagini fiecare, cu 40 de
rânduri la o pagină şi 30 de litere într-un rând. În cât timp 8 tipografi, lucrând 7,5 ore pe zi vor tipări 12
volume a 360 pagini fiecare, cu 50 de rânduri la o pagină şi 40 de litere într-un rând?
Scriem datele :
i i d d d d
8 h /zi……10 tipografi…8 zile……8 volume…….480 pg……..40 rânduri……..30 litere
7,5h/zi…….8 tipografi….x zile….12 volume…….360 pg……..50 rânduri……..40 litere
Stabilim raportul de proporţionalitate :
dacă numărul orelor scade, numărul zilelor va creşte (proporţionalitate inversă);
dacă numărul de tipografi scade, numărul zilelor va creşte (proporţionalitate inversă);
dacă numărul volumelor creşte, numărul zilelor va creşte (proporţionalitate directă);
dacă numărul de pagini scade, numărul zilelor va scădea (proporţionalitate directă);
dacă numărul rândurilor creşte, numărul zilelor va creşte (proporţionalitate directă);
dacă numărul literelor dintr-un rând creşte, numărul zilelor va creşte (proporţionalitate directă).
Aşadar, după ce am stabilit raporturile de proporţionalitate, putem calcula

pe x (numărul zilelor): x= = 20
Răspuns: 20 zile

Probleme de mişcare

Problemele de mişcare sunt acele probleme în care se află distanţa, viteza sau timpul, când se
cunosc două dintre ele şi relaţiile dintre acestea.
Pentru a înţelege mai bine şi a rezolva o problemă de mişcare trebuie explicate cunoştinţe de fizică.
Să începem prin prezentarea definiţiilor câtorva noţiuni.
1. Distanţa este lungimea drumului parcurs de un tren, autoturism, om, etc., exprimat în unităţi de
lungime: metri, multiplii sau submultiplii metrului.
 2. Viteza este numărul de unităţi de lungime parcurse de un corp mobil întro unitate de timp
exprimată prin unităţi de lungime pe unităţi de timp.
3. Timpul este numărul de unităţi de timp în care se parcurge o distanţă.
Distanţa pe care o parcurge un mobil se poate afla prin relaţia: d = v x t, din aceasta deducând pe
altele: v = d : t şi t = d : v.
Putem clasifica problemele de mişcare în mai multe grupe:
a) probleme simple de aflare a distanţei, vitezei sau timpului;
b) probleme de întâlnire a mobilelor, când deplasarea se face în sensuri opuse;
c) probleme de întâlnire a mobilelor, când deplasarea se face în acelaşi sens.
Pentru a exemplifica cele prezentate mai sus voi prezenta câte o problemă pentru fiecare caz
împreună cu rezolvarea ei.

a) Doi turişti parcurg distanţa de la A la B, pornind în acelaşi timp. Primul turist a sosit în B cu
2 ore mai târziu decât al doilea. Viteza primului turist este de 4 km/h, iar a celui de-al doilea de 6 km/h. Să
se determine distanţa de la A la B.
Rezolvare:
Dacă primul turist parcurge 4 km/h şi cel de-al doilea 6 km/h înseamnă că primul rămâne în urma
celui de-al doilea cu 6 – 4 = 2 (km/h). Astfel, atunci când al doilea ajunge în B diferenţa de kilometri dintre
cei doi era de 4 km/h x 2 h = 8 km.
Deci 8 km : 2 km/h = 4 ore. d AB = 6 km/h x 4 h = 24 km

b) Un pieton care parcurge 5 km/h, pleacă din oraşul A spre oraşul B. În acelaşi timp un
biciclist pleacă din B spre A, cu viteza de 22 km/h. Între oraşe este o distanţă de 81 km.

1. După cât timp se întâlneşte pietonul cu biciclistul?

2. La ce distanţă de oraşul B se întâlnesc?
Rezolvare:
Dacă amândoi pleacă în acelaşi timp şi merg în sensuri opuse înseamnă că pe oră ei parcurg o
distanţă de 5 km + 22 km = 27 km. Astfel se întâlnesc după 81 km : 27 km/h = 3 (ore).
Ei se întâlnesc la o distanţă de oraşul B de 22 km x 3 ore = 66 km.
La această problemă se poate folosi metoda figurativă.
c) Un biciclist având viteza de 24 km/h, pleacă din oraşul A. După 3 ore pleacă tot din A, în
aceeaşi direcţie, un motociclist având viteza de 42 km/h. În cât timp îl va ajunge motociclistul pe biciclist? La
ce distanţă de oraş?
Rezolvare:
 În momentul în care motociclistul pleacă din A, biciclistul a parcurs distanţa de 24 km x 3 = 72 km.
Diferenţa de viteză/oră dintre cei doi este de 42 km – 24 km = 18 km. Deci al doilea se apropie de primul cu
18 km pe oră. Ei se vor întâlni după 72 km : 18 km/h = 4 ore, la 42 km x 4 ore = 168 km distanţă faţă de
oraşul A.

Probleme de amestec şi aliaje

O categorie specială în suita problemelor tipice o constituie problemele de amestec şi aliaje, pe care le
considerăm deosebit de utile, în special din punctul de vedere al aplicabilităţii lor practice. Aceste probleme
le clasificăm în: 1) Probleme de amestec şi aliaje de categoria I;
2) Probleme de amestec şi aliaje de categoria a II-a;

Probleme de amestec şi aliaje de categoria I Într-o asemenea problemă:

a) se dau - cantităţile ce se amestecă: m1, m2, …, mn; - cantităţile lor: c1, c2, …, cn;

b) se cere - calitatea amestecului;

Să lămurim ce trebuie înţeles prin calităţi. Calităţile diverselor obiecte, lucruri, mărfuri, etc. ce se amestecă
se exprimă prin lei, grade de temperatură, grade de tărie, valori de note şcolare, etc., precum şi prin titlu, în
cazul aliajelor. Prin titlul unui aliaj, notat cu litera T, înţelegem raportul dintre masa metalului preţios (m) şi
masa întregului aliaj (M). Deci t = m / M. Prin urmare, titlul unui aliaj este un număr abstract, totdeauna
subunitar. El se exprimă printr-un număr zecimal subunitar, sau în ‰ (promile).
De exemplu, ce trebuie să înţelegem prin aceea că titlul unui aliaj de aur este 0,875? Trebuie să înţelegem
că la 1 kg de aliaj, 875 g este aur curat şi restul de 125 g alt metal cu care s-a aliat (amestec) aurul.
Exprimarea T = 875‰ semnifică acelaşi lucru, adică la 1000 g de aliaj, 875 g le reprezintă metalul preţios şi
125 g un alt metal.
Pentru a afla calitatea amestecului într-o problemă de amestec şi aliaj de categoria I, calculăm media
ponderată a calităţilor ce se amestecă. Media aritmetică este un caz particular de medie ponderată.
Presupunem că un elev de liceu a obţinut la toate disciplinele matematice într-un semestru următoarele
note: 10, 10, 10, 9, 9, 8, 8, 8, 8, 5, 4, 4. Vrem să-i calculăm media semestrială. Cum procedăm? Adunăm
valorile notelor şi rezultatul îl împărţim la numărul lor. Aflăm, deci, media aritmetică a notelor obţinute,
adică:

.
Observăm că în alcătuirea acestei medii (acestui amestec de note) nota 10 apare de 3 ori, nota 9 de
2 ori, 8 de 4 ori, 5 o dată şi 4 de 2 ori, motiv pentru care,
 relaţia de mai sus se poate scrie şi astfel: .
Matematic, se mai spune că nota 10 intră în alcătuirea acestei medii cu o pondere de 3, nota 9 cu o
pondere de 2, nota 8 cu o pondere de 4 ş.a.m.d.
O asemenea medie se numeşte media ponderată şi ea este egală cu suma dintre calităţile ce se amestecă
înmulţite cu ponderile cu care ele apar în alcătuirea amestecului, supra (împărţită) la suma ponderilor.
Dacă într-o problemă de amestec şi aliaj de categoria I cunoaştem calităţile
ce se amestecă c1, c2, …, cn şi ponderile acestora m1, m2, …, mn calitatea

c 1 m1 ∙ c 2 m2 … c n mn
amestecului c se va calcula după formula: c =
m1+ m2 …+ mn
Deci, calitatea amestecului este egală cu media ponderată a calităţilor ce se amestecă.

Au fost amestecate 200 g de apă încălzită la temperatura de 18° C împreună cu 150 g apă la temperatura
de 36° C şi cu 150 g apă la temperatura de 40° C. Să se determine temperatura amestecului.

Rezolvare:
Observăm că avem o problemă tipică de amestec de categoria I. Se dau calităţile ce se amestecă, exprimate
în grade de temperatură, se mai dau cantităţile (sau ponderile) cu care calităţile respective intră în
alcătuirea amestecului. Se cere calitatea amestecului. Aceasta constă în a calcula media ponderată a
calităţilor ce se amestecă, adică:

c= =30 ° C.

Probleme de amestec şi aliaje de categoria a II-a Într-o asemenea problemă se dau:

- calităţile ce se amestecă;
- calitatea amestecului;
- cantitatea totală de amestec;
Se cere: - cantităţile ce se amestecă
a) tratându-le ca probleme de presupunere, deci prin metoda falsei ipoteze;
b) cu ajutorul următoarei teoreme.
Teoremă. Raportul
cantităţilor ce se amestecă este egal cu raportul invers al

m1 c−c2
abaterilor faţă de medie , =
m2 c 1−c
 unde m1, m2 sunt cantităţile ce se amestecă şi c1, c2 calităţile lor, iar c calitatea amestecului.
Dacă avem două calităţi c1 şi c2 cu c1>c2, atunci calitatea amestecului format din ele este exprimată printr-un
număr c situat între c2 şi c1, adică c2<c<c1. Prin abaterea calităţii c1 faţă de media c înţelegem valoarea c 1-c,
iar prin abaterea calităţii c2 faţă de medie înţelegem c-c2.

S-au amestecat 12 kg de făină industrială de două calităţi; de 4,65 lei kg şi de 2,80 lei kg. Câtă făină de
fiecare calitate a intrat în amestec, dacă întregul amestec a costat 48,4 lei?
Rezolvare:
Recunoaştem aici o problemă de amestec de categoria a II-a, deoarece cunoaştem calităţile ce se amestecă,
4,65 lei şi 2,80 lei, cantitatea totală de amestec 12 kg, calitatea amestecului (prin intermediul costului celor
12 kg de amestec) 48,40 lei şi se cer cantităţile ce se amestecă.
Să rezolvăm această problemă prin metoda presupunerii.
Să presupunem că toată făina (toate cele 12 kg) ar fi numai de calitatea I adică de 4,65 lei kg.
1) Aflăm cât costă făina pe baza acestei presupuneri.

4,65 x 12 = 55,80 (lei)

2) Aflăm cu cât am obţinut mai mult pe baza presupunerii.

55,80 – 48,40 = 7, 40 (lei)

3) Cu câţi lei am socotit mai mult pentru fiecare kg de făină de calitatea a II-a?
4,65 – 2,80 = 1,85 (lei)
4) Câte kg de calitatea a II-a au fost?

7,40 : 1,85 = 4 (kg)

5) Câte kg de calitatea I au fost?

12 – 4 = 8 (kg)

Din două calităţi de marfă în valoare de 36 lei şi 16 lei kilogramul, trebuie să alcătuim 45 kg de amestec în
aşa fel încât preţul mijlociu al amestecului să fie de 24 lei kilogramul. Câte kilograme din fiecare calitate
trebuie să luăm pentru a face amestecul?
Rezolvare:
Pentru rezolvare să aplicăm teorema deja cunoscută. Deci, fie m 1, m2 cantităţile ce se amestecă (care nu se
cunosc), c1, c2, c calităţile mărfurilor ce se amestecă, respectiv calitatea amestecului c.
m1 c−c2 m1 24−16 m1 8 2 m1 m2 m1 +m2 45
= , = , = = , = = = =9
m2 c 1−c m2 36−24 m2 12 3 2 3 2+3 5
m1 m2
=9→ m1=18 kg și =9 →m2=27 kg
2 3

Probleme nonstandard

Această categorie de probleme nu presupune existenţa vreunui criteriu de clasificare discutat până acum şi
care nu permite aplicarea unei metode învăţate.
Pentru a putea rezolva o astfel de problemă nu trebuie căutată o anumită metodă ci trebuie puse la
contribuţie atât gândirea cât şi imaginaţia, fiecare problemă presupunând un act de creaţie. Nici o problemă
nu seamănă cu alta, de fiecare dată rezolvarea este proprie.
Datorită marii varietăţi a acestui tip de probleme şi a gradului înalt de particularitate al fiecăreia,
acestea pot fi rezolvate numai în ore speciale de matematică, adică în cadrul unui opţional sau în cadrul
cercurilor matematice.
Vom exemplifica în continuare două probleme ca să se poată vedea modul diferit de rezolvare.

Câte numere diferite se pot scrie cu cifrele 1, 4, 5?

Rezolvare:
Pentru a putea scrie numere de 3 cifre cu cifrele 1, 4, 5 fiecare dintre ele vor ocupa pe rând locul
unităţilor, zecilor, sutelor. Aşadar numerele nou formate vor fi: 145, 154, 514, 541, 451, 415.
Dar enunţul problemei nu specifică dacă numerele formate să aibă una, două sau trei cifre. Ca
urmare a acestei observaţii mai putem scrie următoarele numere: 14, 15, 41, 45, 51, 54, 1, 4, 5.

Într-un coş sunt 5 mere. Cum trebuie împărţite aceste mere la 5 fetiţe în aşa fel încât să capete câte
un măr, iar în coş să mai rămână un măr?
Analizând problema observăm că nu putem da câte un măr la fiecare fetiţă, iar în coş să mai rămână
un măr. Ar fi trebuit ca în coş să fie 6 mere. De aceea, una dintre fetiţe va primi coşul cu măr cu tot.

Probleme în care se combină mai multe metode

Acest gen de probleme se rezolvă prin îmbinarea a două sau mai multe metode.
Alegerea metodelor şi îmbinarea lor nu este un stereotip. Trebuie solicitată gândirea creatoare,
trebuie găsită o cale proprie de rezolvare.
 George a cumpărat păsări şi iepuri; erau 55 de capete şi 152 de picioare şi a plătit 1116 lei. Altă dată
a cumpărat tot păsări şi iepuri, 54 de capete, iar numărul păsărilor era cu 26 mai mare decât al iepurilor şi a
plătit 1 056 lei. Cât a costat o pasăre şi cât a costat un iepure?

Rezolvare: Aflăm mai întâi câte păsări şi iepuri a cumpărat prima dată, cu ajutorul metodei falsei ipoteze.
Presupunem că ar fi fost numai păsări. Astfel am avea 55 x 2 = 110 picioare. Diferenţa 152 – 110 = 42
provine din faptul că sunt 55 capete de iepuri care au cu două picioare mai mult. Deci 42 : 2 = 21 iepuri şi
55 – 21 = 34 păsări.
Aflăm numărul păsărilor şi iepurilor cumpăraţi a doua oară, cu ajutorul metodei grafice.
Număr iepuri:

Număr păsări:

26
În total 54:

Deci numărul de iepuri este (54 – 26) : 2 = 14, astfel avem 14 + 26 =40 păsări.
Acum în ultima etapă prin aducerea la acelaşi termen de comparaţie, aflăm preţul unei păsări şi al
unui iepure.
34 păsări …………….. 21 iepuri …………………. 1 160 lei 40 păsări …………….. 14 iepuri …………………. 1 056 lei
deci: 68 păsări …………….. 42 iepuri …………………. 2 232 lei
120 păsări …………… 42 iepuri …………………. 3 168 lei
astfel 120 – 68 = 52 (păsări) costă 3 168 – 2 232 = 936 (lei).
De aici rezultă că o pasăre costă 936 : 52 = 18 (lei).
Atunci un iepure costă (1 160 – 34 x 18) : 21 = = (1 160 – 612) : 21 = 548 : 21 = 24 (lei).
Am ilustrat prin câteva exemple fiecare tip de probleme şi metoda de rezolvare tocmai pentru a se
putea înţelege mai bine principiul rezolvării de probleme. Se va observa că nu putem rezolva o problemă
 fără a face un desen, o schiţă, o figură. Toate tipurile de probleme şi folosind toate metodele de rezolvare au
la bază metoda figurativă. Indiferent că este metoda mersului invers sau probleme de mişcare, metoda
reducerii la unitate sau metoda falsei ipoteze pentru rezolvarea fiecăreia suntem nevoiţi să realizăm un
desen ca elevii să înţeleagă problema şi să găsească mai uşor calea de rezolvare.

1. Suma a trei numere consecutive pare este 30. Care sunt numerele?

2. Bunicul a plantat în livadă 37 de pomi: gutui, meri şi peri. Perii sunt cu 8 mai mulţi decât gutuii, iar merii
sunt cu 9 mai mulţi decât perii. Câţi pomi de fiecare fel a plantat bunicul?

3. În primăvară bunicul a curăţat 40 de pomi: vişini, cireşi şi meri. Numărul cireşilor curăţaţi fiind de 3 ori mai
mare decât al vişinilor curăţaţi, iar al merilor de 4 ori mai mare decât al vişinilor, câţi pomi de fiecare fel a
curăţat bunicul?

4. De la o bibliotecă s-au împrumutat 25 de cărţi şi dicţionare.Ştiind că numărul dicţionarelor este cu 17 mai

mic decât numărul cărţilor împrumutate, aflaţi numărul cărţilor şi dicţionarelor împrumutate.

5. Într-o curte aleargǎ gǎini şi purcei, în total fiind 14 capete şi 36 de picioare. Aflaţi numărul gǎinilor şi pe cel
al purceilor.

6. În puşculiţǎ Alex are bancnote de 1 leu şi de 5 lei strânse pe parcursul unui an. Ştiind cǎ Alex a strâns 130 de
lei, aflaţi câte bancnote de fiecare fel are, dacǎ în total sunt 50 de bancnote în puşculiţǎ.

7. Într-un bloc sunt în total 20 de apartamente de 2 şi 4 camere. Ştiind cǎ blocul are 54 camere, sǎ se afle câte
apartamente sunt cu 2 camere şi câte cu 4 camere.

8. La un concurs de cǎlǎrie sunt amplasate pe traseu 13 obstacole. Pentru fiecare reuşitǎ se acordǎ 10 puncte,
iar eşecul se penalizează
cu un punct. Câte obstacole a trecut un concurent, dacǎ a totalizat 108 puncte?

9. Un excursionist a mers un sfert din drumul ce-l avea de parcurs cu trenul, o treime din drumul rămas a mers
cu autobuzul, trei sferturi din noul rest cu bicicleta, mergând în continuare pe jos 12 km şi ajungând la
destinaţie. Câţi km a parcurs în total?

10. Un elev a avut o suma de bani. În prima zi a cheltuit din sumă, a doua zi din suma rămasă, a treia zi

din noul rest, a patra zi

din ce a mai rămas şi a constatat că mai are 5 lei. Ce sumă a avut elevul?

11. Se alege un număr natural. Îl împărţim la 7, câtului obţinut îi adunăm 4, suma obţinută o înmulţim cu 8, iar
din produsul obţinut scădem 12, obţinând 60. Care a fost numărul ales?
12. Un călător are de parcurs un drum. În prima zi el parcurge o distanţă de din drum, a doua zi o distanţă de

din rest, a treia zi din

ce i-a mai rămas, iar a patra zi îi mai rămân de parcurs 20 de km. Care a fost distanţa totală parcursă şi care
au fost distanţele parcurse în prima, a doua şi a treia zi?

13. Gardul cumpărat pentru împrejmuirea unui teren dreptunghiular, având lungimea 25 m şi lăţimea 15 m a
costat 888 lei. Cât va costa gardul necesar unui teren în formă de pătrat cu latura 16 m ?

14. Pentru o prăjitură “tiramisu”, reţeta de preparare, pentru 4 persoane, cuprinde: 450g pişcoturi, 250g cremă,
4 ouă, 5 linguri zahăr, 3 ceşcute de cafea espresso, 20g cacao pentru ornat. Calculaţi cantităţile necesare
pentru 6 persoane.

15. 6 tractoare ară 1200ha în 16 zile. În câte zile 8 tractoare ară 4800ha?

16. 3 robinete pot umple un bazin de 2000 litri în 4 minute. În cât timp pot umple 5 robinete cu acelaşi debit un
bazin de 2500 litri?

17. Lucrând câte 8 ore/zi 10 strungari efectuează în 12 zile 4800 piese. Câte ore/zi trebuie să lucreze 15
strungari pentru ca în 9 zile să efectueze 6750 piese?

18. Trei muncitori pot face o lucrare în 4 zile. Primul muncitor poate termina singur această lucrare în 10 zile, iar
al doilea în 12 zile. În câte zile ar termina această lucrare cel de-al treilea muncitor?

19. Un motociclist pleacă din oraşul A cu o viteză medie de 30 km/h. După 4 ore pleacă din acelaşi oraş şi în
acelaşi sens un autoturism care are o viteză medie de 60 km/h. După cât timp autoturismul va ajunge din
urmă motociclistul?

20. Ioana pleacă din faţa şcolii cu bicicleta la ora 8:30 şi ajunge acasă la 8:45. La ce oră va ajunge Vlad, fratele ei,
acasă dacă pleacă cu tatăl său cu autoturismul tot din faţa şcolii la ora 12:45 dacă viteza autoturismului este
de 3 ori mare mare decât bicicleta? Ce valoare are distanţa parcursă de la şcoală până acasă dacă viteza
bicicletei a fost de 10 km/h?

13