Istoric școală

Școala și-a deschis porțile la 1 noiembrie 1838, iar primul învățător care a
lucrat aici a fost Păun Ionescu. Cursurile se desfășurau la început în casa unui
sătean. In anul 1841, documentele precizau că localul școlii, realizat din nuiele, era
neterminat. Cei 110 enoriași care locuiau în sat, asigurau un număr suficient de
elevi pentru o bună funcționare. În 1845 sunt mențiuni legate de faptul că se realiza
mobilierul necesar: 5 bănci, 5 semicercuri, un scaun, 2 table și o masă. La 13
februarie 1857, revizorul școlar N. Cerdoveanu constata că localul școlii era
necorespunzător. Activitatea școlii s-a desfășurat în condiții grele cu toate eforturile
făcute de autoritățile locale. La începutul deceniului al nouălea, la săruința
învățătorului Mihail Dragomirescu s-a demarat construirea noului local de școală
care era “spațios” și “corespunzător”. În anul 1882 aflăm că școala funcționa deja,
deși nu era bătută dușumeaua iar finisajele neterminate. Mobilierul cu care
funcționa școala era considerat bun.
După 1918 s-au construit încă 2 săli de clasă, care au asigurat o funcționare
mulțumitoare în toată perioada interbelică.
Din 1974 are structura actuală.
In 2008 școala a fost reabilitată.