UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ECONOMICE, ADMINISTRAŢIE ȘI AFACERI

PROGRAMUL DE STUDII DE MASTERAT MANAGEMENT ȘI AUDIT ÎN
ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

Proiect la disciplina:
Procesul bugetar local și implicațiile sale

Profesor Masterand
Lect. Dr. Ichim Cristinel Gabriela Solomca (Cruț)

Suceava 2023
Cheltuielile publice cu acțiunile social-culturale al
localității Vicovul de Sus

1
 Cuprins

Introducere.............................................................................................................................3
Capitolul I Definire generală..................................................................................................4
Principalele surse de finanțare a cheltuielilor social-culturale.......................................................5
Capitolul II : Principalele structuri ale cheltuielilor publice cu acțiunile social-culturale.......6
1. Cheltuielile publice pentru învăţământ..................................................................................6
2. Cheltuielile publice pentru cultură, artă, recreere, culte religioase, acțiuni sportive și de
tineret.............................................................................................................................................8
3. Cheltuielile publice pentru sănătate.......................................................................................9
4. Cheltuielile publice pentru securitate și asistență socială.....................................................11
5. Cheltuieli pentru cultură și artă...........................................................................................12
Capitolul III : Studiu de Caz: Evoluția și implicațiile cheltuielilor publice cu acțiuni social-
culturale în perioada anilor 2020-2022 din bugetul local al localității Vicovul de Sus...........14
Concluzie..............................................................................................................................18
Bibliografie...........................................................................................................................20

2
Introducere
Există o serie de nevoi sociale , cum ar fi învățământul, sănătatea, cultura şi protecţia
socială, care necesită intervenţia statului pentru satisfacerea lor, prin intermediul instituţiilor
publice. Chiar dacă unele din aceste necesităţi apar ca având şi un caracter individual, ele au
un pronunţat caracter colectiv şi sunt satisfăcute prin acţiuni organizate de autoritatea publică,
cu ajutorul unor instituţii specializate, pe perioade mari de timp
şi cu resurse însemnate din partea statului.
Cheltuielile pentru acţiuni social-culturale asigură realizarea de servicii în mod gratuit, cu plata
redusă sau sub formă de pensii, alocaţii, ajutoare. Cheltuielile publice sunt un concept financiar
al cărui conținut îl reprezintă exprimarea în forma bănească a relațiilor economico-sociale
apărute între stat, pe de-o parte, reprezentate de instituțiile publice locale, și persoane fizice și
juridice pe de altă parte cu ocazia folosirii resurselor financiare ale statului și în scopul exercitării
funcțiilor și atribuților acestuia.
Cheltuielile social-culturale au două roluri în privire globală: rolul social se realizează prin
finanțarea diferitelor domenii sau direcții de acțiune a politicilor sociale, iar rolul economic se
referă la influența indirectă acestora asupra consumului, cererii și ofertei, însă din perspectiva
individului afectează cele mai importante ca pondere domenii: învățământul, sănătatea și
recreerea în colectivitate. Tocmai din această cauză, consider această ramură a bugetului public
una extrem de reprezentativă, ilustrând clar politicile sociale ale statului prin dinamica lor pe
parcursul anilor.
Ceea ce am și încercat să demonstrez în capitolul cu studiul de caz al lucrării, unde studiez
evoluția cantitativă a acestor cheltuieli din cadrul bugetului anual public al localității Vicovul de
Sus, cu o reflecție calitativă asupra calității vieții indivizilor din localitatea respectivă.
Pentru o asimilare eficientă a temei propuse , am structurat lucrarea pe trei capitole astfel:
- în primul capitol introduc noţiunile generale privind cheltuielile publice precum și principalele
surse de finanțare universale ale acestora
- în capitolul II vin cu exemplificări de structurare a cheltuielilor publice pentru acţiuni social-
culturale , dar și cu mențiuni despre sursele specifice de finanțare a fiecărei diviziuni în parte
- iar în capitolul III, care este și Studiul de Caz menționat anterior mi-am propus să analizez
dinamica dar și eficienţa cheltuielilor publice pentru acţiuni social-cultural din localitatea
Vicovul de Sus.
Partea cea mai concentrată a lucrării este însă concluzia, unde încerc să sumez partea teoretică
aplicată studiului practic, venind cu rezoluții coerente temei studiate, dar și cu sublinierea
impactului dinamicii cheltuielilor vizate asupra vieții individului ca beneficiar final al lor în acest
lanț de legătură indirectă între stat și cetățean.
3
Capitolul I Definire generală
Cheltuielile publice pentru acțiuni social-culturale sunt îndreptate spre realizarea
de servicii în mod gratuit, cu plata redusă ori sub forma de transferuri bănești (alocații
bugetare, pensii, ajutoare și alte indemnizații). De prestațiile social-culturale pot beneficia
anumite categorii sau grupuri sociale, sau întreaga populație.
Cheltuielile pentru acțiuni social-culturale îndeplinesc un important rol economic
și social, deoarece pe seama resurselor alocate de stat se asigură: educația și instrucția
copiilor și a tinerilor, ridicarea calificării profesionale, asistență medicală a indivizilor, se
influenteza evoluția demografică, se asigură un sistem de protecție socială, ridicarea
nivelului cultural, artistic și de civilizație al membrilor societății. În același sens, rolul
economic al acestor cheltuieli se manifestă și în acțiunea lor asupra consumului, în sensul
că influențează cererea de bunuri de consum și, pe această cale, stimulează sporirea
producției1.
Determinarea eficienţei a cheltuielilor publice social-culturale prezintă o mare
importanţă deoarece oferă societății elemente importante în acţiunea de alocare a
resurselor financiare, de judecare a necesităţii şi oportunităţii îndreptărilor spre aceste
domenii, uneori la concurenţă cu investiţii materiale sau alte destinaţii. În activitatea
financiară este necesar a stabili un sistem de indicatori a eficienţei economice şi a
cuantifica ,,efortul” şi ,,efectul” în cazul fiecărei acţiuni social-culturale; de asemenea,
trebuie găsite şi procurate diferite căi de ridicare a eficienţei economice a cheltuielilor
publice pentru acţiuni social-culturale

Învățământ
Structura cheltuielilor pentru

Sănătate
acţiuni social-culturale

Asistență socială,alocații,
pensii, ajutoare și îndemnizații

Asigurări sociale de stat

Ajutor de șomaj

Cultura, religie și acțiuni cu

activitate sportivă și de tineret

1
Iulian Văcărel, Politici economice financiare de ieri și astăzi, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000, p.
68.
4
Figură 1 Structura cheltuielilor pentru acţiuni social-culturale

Principalele surse de finanțare a cheltuielilor social-culturale

Sursele de finanțare pentru acțiunile social-culturale sunt2:
a. Fondurile bugetare, care în majoritatea țărilor dețin locul cel mai important;
b. Fondurile financiare cu destinație specială, alimentate cu resurse racordate în mod
direct anumitor categorii de cheltuieli sociale;
c. Fondurile proprii ale întreprinderilor publice sau particulare utilizate pentru
finanțarea cheltuielilor cu pregătirea profesională a salariaților, protecția muncii și acțiunile
social-cultural-sportive;
d. Veniturile realizate de instituțiile social-culturale din diferite activități specifice, din
servicii către terți sau din exploatarea proprietăților lor;
e. Veniturile populației din care se suportă diferite taxe, cotizații, contribuții sau alte plăți
la finanțarea unor acțiuni social-culturale. Cei ce suportă din veniturile lor astfel de prelevări sunt
salariați, agricultori, pensionari, liber-profesioniști, alte persoane;
f. Fondurile organizațiilor fără scop lucrativ (nonprofit) – în această categorie sunt
cuprinse instituțiile de caritate, fundațiile, asociațiile, bisericile și alte așezăminte de cult care
participă cu diferite sume de bani la finanțarea unor acțiuni social-culturale.

Surse de finanțare a cheltuielilor social-culturale

Fonduri bugetare

Fonduri financiare cu destinație specială și

fonduri extra bugetare

Fondurile proprii ale agenților economici

Venituri proprii realizate de instituțiile

social-culturale

Fondurile unor organizații non-profit

Ajutor financiar extern

Figură 2 Surse de finanțare a cheltuielilor social-culturale

Începând cu anul 2008, autorităţile administraţiei publice locale pot cuprinde în bugetele locale
investiţii a căror finanţare este asigurată din venituri proprii numai dacă au asigurate integral
veniturile necesare acoperirii cheltuielilor curente, cuprinse în secţiunea de funcţionare, pentru

2
http://www.cn-economy-projects.com/2011/01/sursele-de-finantare-pentru-actiuni-social-culturale/, accesat la data
de 14.11.2023.
5
realizarea atribuţiilor şi competenţelor stabilite prin lege, specifice fiecărei unităţi administrativ-
teritoriale/subdiviziuni administrativ-teritoriale. 3

Capitolul II : Principalele structuri ale cheltuielilor publice cu acțiunile social-

culturale
1. Cheltuielile publice pentru învăţământ
Finanţarea cheltuielilor publice pentru învăţământ se asigură pe seama resurselor
bugetare, a împrumuturilor contractate pe piaţă de colectivităţile locale precum şi a resurselor
provenind din taxe şcolare, donaţii, venituri din exploatarea proprietăţilor apartinând şcolilor sau
din activităţile desfăşurate de acestea către terţi. Proporţia în care fondurile publice şi cele private
participă la acoperirrea cheltuielilor de învăţământ depinde de locul pe care îl ocupă şcolile
publice în ansamblul instituţiilor şcolare private, de care depinde acordarea de subvenţi din
fondurile publice şcolilor particulare.
Cheltuielile publice pentru învăţământ se finanţează fie din fondurile bugetului general
al statului,fie din cele ale unităţilor administrativ-teritoriale,în funcţie de sisitemul centralizat sau
descentralizat al învăţământului şi de subordonarea instituţiilor de învăţământ.
Finanţarea cheltuielior pentru învăţământ se realizează din diferite surse, şi anume:
-bugetul statului reprezintă principala sursă de finanţare a învăţământului, în toate ţările lumii,
ceea ce reflectă importanţa deosebită acordată acestui domeniu al vieţi sociale.
Învăţământul privat este supus controlului statului şi se conformează reglementărilor
oficiale privind cadrele didactice, organizarea învăţământului şi examenele.În învăţământul
superior există, în general, un număr redus de instituţii private.4
-populaţia participă la finaţarea învăţământului în mod direct prin intermediul taxelor şcolare,
dar mai efectuează şi alte cheltuieli pentru întreţinerea extraşcolară a elevilor şi studeţilor.În
multe ţări, manualele se acordă gratuit elevilor şi datorită faptului că preţurile lor sunt foarte
ridicate. În ţările dezvoltate se recunoşte uneori, că deşi învăţământul public este gratuit până la
terminarea şcolarizării obligatorii, în practică numeroase instituţii de învăţământ trebuie să facă
faţă unor cheltuieli suplimentare şi atunci solicită intervenţii financiare ale părinţilor elevilor.
-multe întreprinderi efectuează cheltuieli pentru învăţământ cu ocazia organizării de cursuri de
pregătire profesională, de calificare a salariaţilor sau a viitorilor salariaţi, specializări sau acordă
burse unor elevi sau studenţi.

3
LEGE Nr. 273 din 29 iunie 2006 , privind Veniturile și cheltuielile bugetelor locale

4
Constantin Roman,Tatiana Moşteanu –Finanţele instituţiilor publice, Editura Economică, Bucureşti 2011, pag 147
6
-o altă sursă de finanţare a cheltuielilor pentru învăţământ o reprezintă sponsorizările, donaţile
sau alte forme de ajutor ce pot fi primitede unităţile de învăţământ din partea unor întreprinderi,
fundaţi, societăţi de binefacere sau persoane fizice.În unele ţări există preocupări deosebite
pentru a găsi noi modalităţi de a primi şi folosi fonduri din sectorul privat.Această modalitate de
a beneficia de donaţii şi sponsorizări poate deveni o alternativă viabilă dacă va fi insoţită de
măsuri fiscale, de reduceri sau scutiri de impozite pentru sumele destinate sprijinirii
învăţământului.
-resursele externe în domeniul finanţări învăţământului se întâlnesc în special în cazul ţărilor în
curs de dezvoltare si reprezintă în jur de 10% din volumul total al cheltuielilor de invăţământ ale
acestor ţări; el este destinat, în special, înlăturării analfabetismului sau pentru finanţarea
învăţământului elementar şi a pregătiri de cadre didactice. Resursele externe îmbracă forma
subvenţiilor directe, a împrumuturilor, a finanţărilor sau se referă la trimiteri de experţi, cadre
didactice, tehnicieni sau chiar unele resurse materiale necesare învăţământului.
Investiţia în capitalul uman este considerată ca fiind utilizarea unor resurse băneşti în
vederea obţinerii de către individ de cunoştinte, calificare profesională, sănătate bună cu ajutorul
cărora să îşi poată spori contribuţia la producţia comunităţi şi, respectiv, şi câştigul său potenţial,
la angajarea lui pe piaţa forţei de muncă.5
Principalele trăsături ale acestor cheltuieli sunt:
 Produc cadre calificate;
 Au caracterul unor investiţii pe termen lung (10-18 ani);
 Produc efecte pe tot parcursul vieţii;
 Produc efecte multiple cu caracter economic, social şi uman;
 Nu se uzează moral putând fi reînnoite;
 Conduc la adaptarea individului în mediul socio-economic.
Indiferent de metodele de dimensionare folosite, atât la nivelul unităţilor de învăţământ, cât şi
la nivel naţional, în finanţarea acestor cheltuieli trebuie asigurat un nivel de eficienţă economico-
socială cât mai ridicat. Din acest punct de vedere, prezintă un interes major urmărirea
conexiunilor ce se realizează între cheltuielile cu învăţământul şi produsul intern brut al fiecărei
ţări, inclusiv determinarea ponderii acestor cheltuieli în PIB. In acest sens, s-a conturat o metodă
de cuantificare a prevederilor bugetare pentru diferite categorii de cheltuieli, inclusiv cele cu
educaţia, luând în calcul o cotă procentuală minimă de PIB previzibil, conform următoarei
relaţii:
Cpi = PIBp × c

5
Constantin Roman,Tatiana Moşteanu –Finanţele instituţiilor publice, Editura Economică, Bucureşti 2011, pag 162
7
unde: Cpi – cheltuieli publice pentru educaţie previzibile în buget; PIBp – produsul intern brut
previzibil; c- cota procentuală de PIB pentru aceste cheltuieli.6
Cu privire la cerinţele de eficienţă, trebuie verificată corelaţia dintre creşterea
cheltuielilor cu învăţământul, pe de o parte, şi creşterea PIB pe de altă parte, pentru că, în primul
rând, efectul scontat a se obţine prin finanţarea învăţământului trebuie să includă şi un spor de
productivitate a muncii, care să se regăsească într-un spor de produs intern brut. Acest lucru
deoarece, datorită sporului de produs intern brut, se recuperează cheltuielile cu învăţământul, dar
pe viitor se realizează şi o creştere suplimentară a acestuia.7
Aşadar, pentru aprecierea eficienţei cheltuielilor cu învăţământul se apelează la calcularea
unor indicatori specifici, între care şi termenul de recuperare a acestor cheltuieli, pe seama
sporului de produs intern brut realizabil într-un interval de timp.

2. Cheltuielile publice pentru cultură, artă, recreere, culte religioase,

acțiuni sportive și de tineret

Au în vedere organizarea, funcționarea și întreținerea instituțiilor culturale legate de orice artă

(biblioteci, muzee, teatre, filantropii) dar și culte religioase, turnee sportive, presă, edituri, case
de film.
Aceste cheltuieli reflectă politica culturală a statului8.
Principalele surse de finanțare sunt fondurile bugetare, încasările proprii ale instituțiilor
respective, donații, sponsorizări.
Specificul finanțării este legat de modul în care se finalizează activitatea acestor
instituții9:
- în cazul finalizării în bunuri (cărți, filme, partituri etc), acestea presupun vânzarea în condiții
economice, adică astfel încât prețurile practicate să acopere costurile și să rezulte chiar un profit.
- în cazul finalizării prin servicii (audiții, vizionări, concerte, spectacole etc.), acestea se
fac adesea cu titlu gratuit sau cu tarife modice.
Realizarea serviciilor se face în mod gratuit sau cu plată de taxe, tarife sau preţuri care nu
acoperă întotdeauna valoarea de piaţă a serviciului respectiv. De aceea, aceste instituţii pot să
nu realizeze deloc venituri sau să încaseze venituri modice care nu acoperă costurile, aceste
instituţii având nevoie de subvenţii de la bugetul statului.
6
Gheorghe Filip, Finanţe publice, Editura Junimea, Iaşi, 2010
7
Moraru Dan, Mihai Nedelcu, Cristina Stănescu, Oana Predea, ,,Finanţe publice’’ , Editura Economică, Bucureşti,
2007
8
Narcis Eduard Mitu, Finanțe publice, Editura Universitaria Craiova, 2021, p. 79.
9
Elena Dobre, Gestiunea financiară a instituțiilor publice, Editura PRO UNIVERSITARIA, București, 2022, p.
117.
8
 Instituţiile şi activităţile cultural-artistice, cultele, acţiunile sportive şi de tineret se
finanţează de la bugetul statului fie parţial, fie integral prin acordarea de subvenţii în completarea
veniturilor proprii.
Având în vedere ponderea mare a resurselor publice în acoperirea nevoilor acestor
instituţii se poate afirma că multe instituţii de cultură şi artă reprezintă o puternică componentă a
protecţiei sociale deoarece oferă populaţiei servicii gratuite sau cu preţuri accesibile.
În afara bugetului finanţarea acestor cheltuieli se mai realizează şi din veniturile
proprii ale instituţiilor respective.
O altă sursă de finanţare o reprezintă donaţiile şi sponsorizările.
În România din punct de vedere al tehnicii de finanţare s-a trecut în 1996 la acordarea
alocaţiilor de la buget pentru acţiuni de cultură, culte, activităţi sportive şi de tineret sub forma
unor sume globale destinate atât cheltuielilor curente cât şi pentru cheltuieli de capital.
Finanţarea globală reflectă creşterea autonomiei şi responsabilităţii instituţiilor finanţate
faţă de fondurile primite şi faţă de realizarea acţiunilor specifice. Soldurile anuale ale
execuţiei acestor bugete pot fi reportate în anul următor cu excepţia alocaţiilor bugetare
destinate anumitor programe stabilite prin contract şi nerealizate.
Finantarea serviciilor culturale, artistice si sportive se poate face fie prin alocarea de
fonduri publice, fie cu plata in cazul in care se acopera valoarea de piata a serviciului respectiv.
In aceste cazuri, institutiile respective pot sa nu realizeze deloc venituri, sau sa incaseze venituri
modice, care nu acopera valoarea serviciilor. Pentru desfasurarea acestor activitatii, acestora
sa se acorde subventii din bugetul statului sau din bugetul local. Institutiile culturale pot fi
publice, de importanta nationala sau locala (biblioteci, institutii artistice, muzee, orchestre) sau
pot fi proprietate particulara, apartinand unor firme sau persoane particulare (teatre, edituri si
cluburi sportive).
Institutiile si activitatile cultural-artistice, actiunile sportive si de tineret se finanteaza de la
bugetul statului fie integral, fie partial, prin acordarea de subventii in completarea veniturilor lor
proprii. Bugetul de stat reprezinta sursa cea mai importanta de sustinere din punct de vedere
financiar a acestor institutii si actiuni. In unele tari dezvoltate ca: Franta, Germania, Norvegia,
resursele financiare publice alocate culturii, artei, sportului, reprezinta 9 % - 12 % din totalul
cheltuielilor social-culturale si intre 1 % - 5% din P.I.B. Un aspect caracteristic il reprezinta
faptul ca finantarea bugetara a acestor institutii se realizeaza in proportie de 80%-100% prin
intermediul bugetelor colectivitatilor locale. In totalul cheltuielilor publice pentru cultura
preponderente sunt cheltuielile curente (de personal, materiale) cheltuielile de capital (cumparari
de opere artistice pentru muzee, constructii, echipamente) avand o pondere redusa.

9
 3. Cheltuielile publice pentru sănătate
Pentru fiecare individ, ca şi pentru întreaga colectivitate, sănătatea reprezintă unul din cei
mai importanţi factori care asigură desfăşurarea vieţii şi activităţii. Ocrotirea sănătăţii nu este
numai o problemă de asistenţă medicală, ci şi o problemă cu un profund caracter social, făcând
parte integrantă din ansamblul condiţiilor social-economice de dezvoltare. Politica sanitară este
parte a politicii sociale şi pentru înfăptuirea ei, în numeroase ţări ale lumii se cheltuiesc
importante resurse financiare.
Cheltuielile pentru sănătate prezintă o tendinţă de creştere, datorită unor factori, cum
sunt10:
- Amplificarea nevoilor de ocrotire a sănătăţii ca efect al creşterii numărului populaţiei şi
modificării structurii sale;
- Accentuarea factorilor de risc;
- Creşterea costului prestaţiilor medicale, ca urmare a introducerii, în practica medicală, a
unor mijloace noi de investigaţie, tratament, medicamente, a sporirii numărului de cadre
medicale ş.a.
Cheltuielie publice pentru sănătate destinate întreţinerii şi funcţionării instituţiilor sanitare
(spitale, dispensare, clinici) precum şi finanţării unor acţiuni de prevenire a îmbolnăvirilor,
evitare a accidentelor şi de educaţie sanitară. Astfel, accentuăm importanţa concepţiilor actuale
privind apărarea şi promovarea sănătăţii, conform cărora medicina nu mai trebuie să fie medicina
bolnavului, ci în primul rând medicina omului sănătos, cu accent pe profilaxia maladiilor.
Resursele financiare pentru ocrotirea sănătăţii servesc atât pentru realizarea de investiţii
în acest domeniu (construcţii de unităţi sanitare şi dotarea acestora cu aparate, utilaje şi
instrumente medicale moderne, mijloace de transport adecvate) cât mai ales pentru întreţinerea
curentă şi funcţionarea normală a spitalelor, dispensarelor (salarii şi alte drepturi de personal,
materiale sanitare, medicamente, hrană pentru bolnavi, cheltuieli gospodăreşti, reparaţii etc) 11.
Ocrotirea sănătăţii este un serviciu public cu caracteristici deosebite; el nu poate fi supus
numai cerinţelor pieţei ci, în acelaşi timp, el trebuie supus unei economii de tip administrativ.
Relaţia medic-pacient nu este o relaţie ca de la vânzător la cumpărător, ci ea implică şi alte
aspecte. Trebuie ţinută seama de imprevizibilitatea riscurilor, de amploarea lor; de asemenea, de
efectele colective multiple cu influenţe negative (îmbolnăviri, epidemii) sau pozitive (prevenirea
îmbolnăvirilor, vaccinări); trebuie recunoscută necesitatea accesului tuturor indivizilor la
protecţie sanitară şi socializarea riscurilor.12

10
Maria-Andrada Georgescu, Administrarea finanțelor publice și locale, Editura PRO UNIVERSITARIA,
București, 2018, p. 145.
11
Elena Valentina Țilică, Finanțe și management financiar, Editura CECCAR, București, 2021, p. 137.
12
Ibidem, p. 139.
10
 Cheltuielile publice pentru sănătate reprezintă acele cheltuieli făcute de administraţia
publică în domeniul sănătăţii.
Înainte de anul 1988, în România sursele de finanţare a cheltuielilor publice pentru sănătate
proveneau în proporţie covârşitoare de la bugetul de stat, însă în noile condiţii a sănătăţii sursele
de finanțare sunt următoarele:13
Fondurile de asigurări sociale de sănătate reprezintă principala sursă de finanţare a sănătăţii în
România şi reprezintă circa 60% din cheltuielile publice pentru sănătate. Aceste fonduri se
constituie pe două niveluri:Fondul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi fondurile caselor
de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti.Constituirea fondurilor se realizează
pe sema contribuţiilor suportate de persoane fizice şi juridice şi se utilizează pentru plata
medicamentelor şi a serviciilor medicale acordate, acoperirea cheltuielilor de administrare şi
funcţionare.
Bugetul de stat finanţează cheltuielile curente ale unităţilor sanitare(organizate ca
instituţii publice) integral sau parţial(sub formă de alocaţii care completează veniturile
extrabugetare).
Fondul special pentru sănătate se constituie în afara bugetului de stat, pe seama unor
taxe percepute asupra activităţilor daunătoare sănătăţii, prelevente de la persoane juridice care
realizează încasări din acţiuni publicitare la produsele din tutun, ţigări şi băuturi alcolice;lafel,
persoanele juridice care încasează venituri din vânzarea din produse de tutun, ţigări şi băuturi
alcolice contribuie cu 1% din valoarea acestor încasări.De asemenea, în acest fond se cuprind şi
o serie de venituri din activitatea unităţilor sanitare.Resursele acestui fond special pentru sănătate
se alătură resurselor begetului de stat pentru unităţile finanţate integral din resurse bugetare.
Cheltuielile populaţiei pentru sănătate sunt acele cheltuieli pentru servicii medicale sau
medicamente, altele decât cele care intră în sfera asigurărilor sociale de sănătate ; de asemenea,
populaţia poate încheia asigurări facultative, private.
Resursele externe sunt acele credite acodate de Banca Mondială şi programe PHARE.
Ministerul Sănătăţii Publice are ca rol principal definirea de politici şi programe de
sănătate pentru populaţie şi organizarea sistemului de sănătate.Se urmareşte astfel maximizarea
câştigului în stare de sănătate a populaţiei prin alegerea de prioritaţi care corespund cel mai bine
nevoilor stării de sănătate a populaţiei şi de soluţii bazate pe dovezi de eficacitate a
intervenţiilor.În acelaşi timp, Ministerul Sănătăţii Publice, prin programul bugetar, alocă fonduri
pentru îmbunătăţirea structurii sistemului de sănătate dar şi a proceselor ce se desfaşoară în
sistem cu scopul de a crea condiţiile necesare creşterii calităţii serviciilor de sănătate.

13
Gheorghe Matei, Marcel Dracea –Finanţe publice, Editura Sitech, Bucureşti, 2008, pag 96
11
 4. Cheltuielile publice pentru securitate și asistență socială
În cadrul acestei categorii de cheltuieli social-cultural se întâlnesc cheltuielile pentru
acordarea de ajutoare, alocaţii, pensii, indemnizaţii, unor persoane salariate sau nesalariate.
Componenta cea mai importantă a cheltuielilor pentru securitatea socială o reprezintă asigurările
sociale. Mărimea cheltuielilor cu securitatea socială variază de la o ţară la alta, în funcţie de
potanţialul economic, de numărul şi structura populaţiei, de sistemul de asigurări sociale.
Acordarea de asistenţă socială, ajutoare şi alocaţii reprezintă o latură importantă a
politicii sociale a statelor prin care se urmareşte sprijinirea anumitor categorii sociale.
Securitatea socială cuprinde ansamblul acţiunilor întreprinse de societate pentru
prevenirea, diminuarea şi înlăturarea consecinţelor unor evenimente considerate ca riscuri
sociale, evenimente care acţionează negativ asupra nivelului de trai al indivizilor.
În prezent, mecanismele financiare pentru realizarea securităţii sociale în diferite ţări
dezvoltate se caracterizează prin:14 existenţa de cotizaţii sociale, salariale şi patronale pentru
construirea fondurilor securitaţii sociale; universalizarea acordării ajutoarelor sau prestaţiilor
sociale; existenţa a unui venit minim garantat.
Astfel, cheltuielile efectuate pe linia asigurărilor sociale şi a ajutorului de şomaj se
finanţează pe seama contribuţiilor salariaţilor şi a patronilor la acestea se adaugă uneori şi
subvenţiile din fondurile bugetare. Cheltuielile pe linia asistenţei sociale se acoperă în principal,
pe sema resurselor din fondul bugetar sau din fonduri speciale şi a resurselor provenind din
donaţii, contribuţii voluntare, resurse de la organizaţii nonguvernamentale.
Crizele economice, şomajul, reducerea veniturilor cotizanţilor, fac ca resursele financiare
să se reducă în acelaşi timp cu creşterea cheltuielilor, la fel, reducerea veniturilor bugetare,
deficitele bugetelor, fac ca şi asistenţa socială finanţată din buget să scadă.Toate ţările îşi revăd
politicile sociale în sensul reducerii cheltuielilor cu securitatea socială.Astfel sunt reduse
ajutoarel de şomaj, alocaţiile familiale,ajutoarele sociale.
Asigurările sociale constituie acea parte a relaţiilor social-economice băneşti cu ajutorul
cărora în procesul repartiţiei produsului naţional brut se formează, se repartizează, se gestionează
şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii obligatorii a salariaţilor şi pensionarilor din
companiile naţionale, religiile autonome, societaţiile comerciale din reţeaua cooperaţiei
meşteşugăreşti cu ateliere proprii, a persoanelor care deservesc blocurile de locatari, aflate în
incapacitate temporară sau permanentă de muncă, în caz de bătrâneţe şi în alte cazuri prevăzute
de lege.
Aplicarea în practică a politicii sociale a statului român a contribuit la cristalizarea şi la
perfecţionarea pe plan naţional a unui sistem de asigurări sociale, care cuprind ansamblul
14
Gheorghe Matei, Marcel Dracea –Finanţe publice, Editura Sitech, Bucureşti, 2008, pag 112
12
organizat al formelor de asigurări sociale ce îşi păstrează individualitatea, depind unele de altele,
realizându-se astfel aspectul de totalitate şi integralitate prin care sunt ocrotiţi lucrători din
unităţile de stat, mixte, private, agricultorii, avocaţii, slujitori cultelor, personalul casnic.
Fondurile de asigurări s-au format prin contribuţiile ce se plătesc, în general, de către
agenţii economici şi instituţiile calculate prin aplicarea unor procente asupra fondului de salariu
brut al acestora, însă şi pe baza unor contribuţii individuale plătite de asiguraţii.
Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale sunt: contribuţiile pentru
asigurările sociale, contribuţia pentru asigurările sociale datorate de unităţile particulare bazate
pe libera iniţiativă, contribuţiile diferenţiate ale salariaţiilor şi pensionariilor care merg la
tratament balnear şi odihnă, contribuţiile pentru constituirea fondului de şomaj, ajutorului de
integrare profesională şi a alocaţiei de sprijin, alte venituri, contribuţia de 9,5% pentru pensia
alimentară

13
Capitolul III : Studiu de Caz: Evoluția și implicațiile cheltuielilor publice cu acțiuni
social-culturale în perioada anilor 2020-2022 din bugetul local al localității Vicovul de Sus

Vicovu de Sus este un oraș în județul Suceava, Bucovina, România, format din localitățile
componente Bivolărie și Vicovu de Sus (reședința). La 1 ianuarie 2020, numărul de locuitori era
de 16.874, conform bazei de date INS-ului. A fost declarat oraș prin Legea 83/2004, împreună cu
alte 7 localități din județul Suceava. 15 Majoritatea locuitorilor sunt români (82,96%), cu o
minoritate de romi (5,38%), iar pentru 11,61% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (67,35%), cu o minoritate
de penticostali(20,2%), iar pentru 11,73% nu se cunoaște apartenența confesională.16

Pentru a avea date relevante studiului de caz am accesat site-ul oficial al primăriei localității
Vicovul de Sus, care este accesibil pentru toată lumea și care furnizează date complete și
transparente despre deciziile bugetare ale instituției începând cu anul 2020. Astfel, am selectat
totalul cheltuielilor publice cu acțiunile social culturale pentru ultimii trei ani, conform ultimelor
decizii de rectificare a bugetului din ultimul trimestru al anului financiar. Prin urmare am realizat
Figura 3, în care se observă clar evoluția cantitativă, chiar dublarea sumelor alocate cheltuielilor
respective.

Cheltuieli publice cu acțiuni socio-culturale (mln. lei)

40000000

35000000

30000000

25000000

20000000

15000000

10000000

5000000

0
2020 2021 2022

Cheltuieli publice cu acțiuni socio-culturale (mln. lei)

Figură 3 Evoluția cheltuielilor publice cu acțiuni socio-culturale perioada 2020-2022 (mln. lei)

În anul 2020 totalul era de 12,858,233 mln de lei , iar în 2022 acesta a ajuns la 37,322,230 mln
lei, demn de menționat este faptul că această creștere poate fi datorată și interesului instituției de
a atrage anumite fonduri europene dar și de dezvoltare națională, care vizează varii domenii care

15
https://ro.wikipedia.org/wiki/Vicovu_de_Sus#cite_note-3, accesat la 15.11.2023
16
http://www.primariavicovudesus.ro
14
afectează aceste domenii, de la învățământ la asistența socială, ultimul dintre ele fiind proiectul
de renovare al Centrului de Asistență Socială din oraș.
După studierea datelor oferite de celelalte părți componente ale cheltuielilor publice cu
acțiuni social culturale, am considerat relevantă o reprezentare a evoluției celor doua
componente care ocupă primele poziții ca pondere în aceste cheltuieli, și anume cheltuielile cu
învățământul și cele cu asistența socială. Deși ambele au un trend evolutiv, vezi Figura 4, se
observă clar concentrarea instituției pe cheltuielile de învățământ, care în 2020 aveau o valoare
totală de 2,727,593 mln lei, ajung în 2022 la o sumă considerabilă de 13,533,080 mln de lei în
cheltuieli cu învățământul, fapt ce subliniează interesul instituției publice în investiția în resurse
umane, în tineret dar și în susținerea cadrelor didactice locale, sugerate și de numeroase proiecte
de renovare a L.T ”Ion Nistor”, cât și a terenului actual modern al liceului, dar și prin finanțarea
echipelor de fotbal de succes din cadrul ”Clubului sportiv Vicovul de Jos”, conform postărilor
oficiale de pe pagina de facebook a instituției.

Evoluția comparată a cheltuielilor publice cu învățământul și cu as-

istența socială
16000000
14000000 13533080

12000000 11237338
10000000
8000000
6000000
4000000 2727593
2000000 1157000 1555500
996500
0
2020 2021 2022

Învățământul Asistența Socială

Figură 4 Evoluția comparată a cheltuielilor publice cu învățământul și cu asistența socială

Este înțeleasă tendința de a menține cheltuielile cu asigurările sociale la minimum posibil, însă
trebuie de menționat că, deși, ele reprezintă o modalitate de a asigura un nivel de minim necesar
de susținere pentru cei ce au nevoie, se atestă o ne funcționalitate a sistemului întrucât se pot
atesta și abateri de la cerințele necesare pentru a beneficia de ele, existând variante de acces și
pentru cei ce nu au o nevoie stridentă de o astfel de asistență. Ceaa ce înseamnă că ar fi benefic o
metodă de alocare a indemnizațiilor, ajutoarelor sociale, subvențiilor, tichetelor, sub un control
mai meticulos și o accesibilitate exclusivă pentru cei ce au nevoie cu adevărat.
În următoarea etapă a studiului de caz am considerat elocvent să calculez o medie ponderată a
principalelor diviziuni a cheltuielilor publice pentru acțiunile social culturale, și anume cele

15
destinate învățământului și asigurărilor sociale. Astfel, am realizat Figura 5, conform căreia
putem observa clar faptul că cea mai importantă parte a acestui tip de cheltuieli publice este cea
destinată învățământului, fiind aproximativ echivalentă cu celelalte cheltuieli cumulate, cu
excepția celor pentru asistența socială.

Media ponderată a sub-structurilor din

cadrul cheltuielilor publice cu acțiuni
social-culturale în perioada 2020-2022

9131140 9166003

1236333

Învățământ Asistența socială

Alte cheltuieli cumulate

Figură 5 Media ponderată a substructurilor din cheltuielile publice cu acțiuni social-culturale în perioada 2020-2022

În interesul lucrării am selectat și sumele totale pentru cheltuielile totale din bugetul de stat
pentru perioada 2020-2022, ilustrând în Figura 6 care este volumul ocupat de cheltuielile publice
studiate.
Astfel, am observat că acestea ocupă o dimensiune prioritară în cadrul cheltuielilor totale din
bugetul public crescând direct proporțional cu acestea și devenind ca parte tot mai esențială,
după cum vedem în 2020 acestea reprezentau aproximativ o treime din totalul cheltuielilor, iar în
2022 au ajuns să fie estimativ, jumătate din total.

16
 Ponderea cheltuielilor cu acțiuni socio-culturale din totalul cheltuielilor din
buget (mln. lei)
90000000
80000000 77252590

70000000
60000000
50767955
50000000
39472355 37322230
40000000
30000000 24441025
20000000
12858233
10000000
0
2020 2021 2022

Total cheltuieli Cheltuieli cu acțiuni socio-culturale

Figură 6 Ponderea cheltuielilor cu acțiuni socio-culturale din totalul cheltuielilor din buget

Întrucât eficienţa cheltuielilor publice exprimă o dimensiune optimă a unui raport determinat
între eforturile financiare( consumul de resurse financiare publice) şi efectele comensurabile sau,
17
estimative, obtenabile pe seama obiectivelor finanţate de către stat, o cuantificare a acesteia ar
fi imposibilă, însă există câteva condiţii de realizare a eficienţei cheltuielior publice, cum ar fi
următoarele:
• Posibilitatea alegerii alternativei celei mai puţin costisitoare în raport cu rezultatul
final al serviciului public;
• Maximizarea utilităţii consumatorilor prin îmbunătăţirea modului de furnizare a
serviciului public;
• Minimizarea preţului plătit de consumator;
• Puterea de previziune în cadrul orizontului de timp stabilit.

Considerând o posibilă respectare a acestor condiții de eficiență în cadrul instituției publice

vizate, dar și sumând evoluțiile anterior reprezentate ale cheltuielilor publice pentru acțiuni
social culturale pe perioada celor trei ani, se poate sublinia importanța și rolul deosebit pe care îl
au cheltuielile pentru acțiunile social-culturale, acestea pot fi asemănate unor ”investiții în
resurse umane”. Iar interesul instituției locale de a atrage cât mai multe surse de finanțare a
acestora, principala sursă de finanțare o constituind în continuare bugetul public național, urmat
de fondul asigurărilor sociale de stat și de fondurile extrabugetare cu destinație specială.
Totodată, o parte din cheltuielile pentru acțiuni social-culturale din zona sunt acoperite și pe
seama creditelor externe rambursabile sau nerambursabile. În timp ce acțiunile finanțate de stat
17
Tatiana Moştianu, Emilia Câmpeanu, Lucian Ţâţu, Finanţe publice, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, pag 89
17
în domeniul social-cultural cuprind investițiile privind asigurarea bazei materiale a instituțiilor
social-culturale, și cheltuielile pentru asigurarea funcționării curente a instituțiilor respective, în
structura cărora sunt cuprinse cheltuielile materiale, salariile și îndemnizațiile, cheltuielile
administrative, etc., creditele sau sursele de finanțare externe rambursabile sau nerambursabile
sunt destinate în principal dezvoltării, modernizării sau investițiilor.

Concluzie
În concluzie, după analiza părții teoretice cu reflecție asupra datelor ilustrate în cadrul
studiului de caz, cheltuielile pentru învăţământ constituie principala ramură din cadrul
cheltuielilor publice cu caracter social-cultural. Ele ocupă un loc central în acţiunile finanţate de
către stat în general dar și instituții în particular. Acest lucru ne evidenţiază faptul că atenția
instituțiilor publice asupra învăţământului a crescut, remarcându-l ca factor de progres, iar
sporirea lui contribuie de asemenea la dezvoltarea durabilă a economiei.
Totodată, consider că cele patru categorii de factori, şi anume factorii demografici,
economici, politici şi sociali, dintr-o comunitatea, îndeplinesc un rol foarte important în
delimitarea cheltuielilor publice destinate activităților social-culturale, dar mai ales în influenţa
creşterii acestora. Cu toate acestea factorul demografic exercită cea mai importantă influenţă,
întrucât odată cu creşterea populaţiei unei ţări, va spori şi populaţia şcolară, numărul de cadre
didactice şi odată cu acestea şi specializările. Factorii economici au şi ei un rol important, pentru
că solicită forţă de muncă calificată, iar acest lucru se poate obţine doar prin suplimentarea
cheltuielilor pentru învăţământ, prin organizarea acestuia, sporirea numărului de studenţi,
pregătirea de cadre didactice.
Prin urmare, afirm că este normal ca cea mai mare parte din resursele alocate pentru acţiuni
social-culturale să fie repartizate pentru învăţământ, deoarece aportul adus de învăţământ la
creşterea economică şi socială este unul foarte important, fiind necesară adaptarea şi
îmbunătăţirea acestui sistem, pe tipuri de şcoli şi grupe de pregătire generală şi profesională,
evitându-se în acest sens cheltuielile suplimentare privind recalificarea forţei de muncă.

18
 După cum reiese din materialul prezentat, eficiența acțiunilor social-culturale reflectă
calitatea activității desfășurate și se exprimă prin eficiența procesului de învățământ, a activității
cultural-artistice, a activității sanitare, etc., deși nu este o eficiență economică, are o deosebită
importanță și influență asupra eficienței economice, reflectând relația dintre ”efort” exprimat
prin volumul cheltuielilor îndreptate spre realizarea acestor acțiuni și ”efectul” acestor cheltuieli
manifestat pe multiple planuri: material, social, uman, cultural.
Conform observațiilor de după studiul de caz, cheltuielile pentru acţiuni social-culturale
îndeplinesc un important rol economic şi social, deoarece pe seama resurselor alocate de stat se
asigură: educaţia şi instrucţia copiilor şi a tinerilor, ridicarea calificării profesionale, asistenţa
medicală a indivizilor; se influenţează evoluţia demografică, se asigură un sistem de protecţie
socială, ridicarea nivelului cultural, artistic şi de civilizaţie al membrilor societăţii.
Prin urmare, impactul pozitiv profund al totalului cheltuielilor cu activitățile social
culturale asupra dezvoltării durabile a societăţii, fac ca ele să fie considerate rentabile investiţii în
capital uman sau ,,în resurse umane” valorificabile pe termen lung.
Bibliografie
Carti, cursuri, monografii
1. Constantin Roman,Tatiana Moşteanu –Finanţele instituţiilor publice, Editura Economică,
Bucureşti 2011
2. Dan Morariu -Finanţe publice şi evaziune fiscală, Editura Economică, Bucureşti 2008
3. Gheorghe Matei, Marcel Dracea –Finanţe publice, Editura Sitech, Bucureşti 2008
4. Iulian Văcărel –Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Craiova 2006
5. Marian Gîdiuţă –Finanţe publice,Editura Independenţa Economică, Craiva 2005
6. Mariana-Cristina Cioponea - Finanţe publice şi teorie fiscală, Editura Fundaţiei România
de Mâine, Bucuresti, 2007
7. Nicolae Hoanţă –Economie şi finanţe publice, Editura Polirom, Iaşi 2005
8. Radu Stroie – Finante, Editura A.S.E. , Bucuresti, 2006
9. Raportul privind situaţia macroeconomică pentru anul 2008
10. Tatiana Moşteanu -Finanţe publice, Editura Universitară,Bucureşti 2008
11. Văcărel, I. (coord.) - Finanţe publice , E.D.P., Bucureşti, 2001

Legislatie
1. LEGE Nr. 273 din 29 iunie 2006 , privind Veniturile și cheltuielile bugetelor locale

19
Resurse Web
1. www.cultura.ro
2. 15.www.cultura-net.ro
3. 16.www.fondulcultural.ro
4. 17.www.mfinanţe.ro
5. 18.www.petitiononline.com
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Vicovu_de_Sus#cite_note-3
7. http://www.primariavicovudesus.ro
8. http://www.cn-economy-projects.com/2011/01/sursele-de-finantare-pentru-actiuni-social-
culturale/,

20