TEMA DE PORTOFOLIU

Imaginați-vă că sunteți reporteri ai unei prestigioase reviste

științifice. Tocmai ați fost desemnați să-i luați un interviu profesorului
Albert Einstein. Aveți dreptul să-i puneți 3 întrebări. Numiți întrebările
apoi redactați un eseu in care sa formulați răspunsurile pe care credeți
că vi le-ar fi dat savantul.

Albert Einstein a fost un fizician teoretician evreu, născut în

Germania, apatrid din 1896, elvețian din 1899, emigrat în 1933 în SUA,
naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin și Princeton. A
fost autorul teoriei relativității și unul dintre cei mai străluciți oameni de
știință ai omenirii.
Am avut onoarea de a-i lua un interviu marelui om de știință Albert
Einstein.
Prima curiozitate a mea si probabil a multor altora a fost despre
cum i-au venit lui aceste idei, așa ca prima mea întrebare a fost
“Domnule Einstein, care a fost momentul care v-a determinat să vă
puneți întrebari și să vă cercetați forțele care guvernează universul”,
răspunsul acestuia m-a uimit, mi-a spus “Domnișoară Mara, nu aș putea
spune exact, dar cred că punctul de plecare a fost în copilaria mea. Până
la vârsta de cinci ani, eu nu am vorbit, fapt care a provocat panică și
îngrijorare în familia mea. Credeau că nu mă pot exprima deoarece
creierul meu funcționa prea încet. De fapt, eu ascultam și înțelegeam tot,
dar nu consideram că am înca ceva de spus. La vârsta de cinci ani, când
eu am început sa vorbesc, m-am îmbolnăvit și am căzut la pat. Pentru a-
mi da de lucru și a mă ține ocupat, tata mi-a dat o busola să mă joc cu
ea. Am fost fascinat. Încercam sa înțeleg cum funcționează și din ce
motiv acul indica totdeauna nordul. Am întrebat, iar tata mi-a explicat
despre polul magnetic al Pământului dar nu a știut sa îmi explice cum,
din orice punct de pe glob, chiar și din patul meu, acel ac indica cu
precizie nordul. Acela cred ca a fost momentul care m-a făcut curios să
cercetez și sa aflu legile nevăzute care guvernează Universul, forțele
care ne conduc și modul în care aceste forțe lucrează cu precizie”.
Emoționată de raspunsul plin de încărcătura sentimentala al
marelui fizician am continuat interviul cu întrebarea: “Cum v-a venit ideea
să studiați relativitatea? Este destul de dificil pentru restul oamenilor să
înțeleagă o teorie atât de abstractă.”, acesta mi-a răspuns fără vreo
ezitare “Vedeți domnișoară, dumneavoastră, vi se pare abstractă, mie
nu, fapt pentru care am și reușit să o demonstrez matematic. Uite, dacă
stai un minut cu mâna pe o sobă fierbinte, ți se va părea că ai stat o ora,
sau chiar o veșnicie. Daca stai o ora cu persoana iubită, când va pleca ți
se va părea că ai stat doar un minut. Asta este o explicație simplistă a
relativității și a faptului că, în anumite situații, percepem diferit scurgerea
timpului. Spuneți că oamenilor le este dificil să creadă și să accepte
teoria mea. Este normal. Gândiți-vă cum ar fi reacționat oamenii acum
300 de ani, de exemplu, dacă cineva le-ar fi explicat cum funcționează
un bec, că se poate produce și folosi curentul electric, sau că se poate
vorbi la un aparat numit telefon, iar cuvintele ajung de la o persoana la
alta printr-o sârmă. Fiți sigură că l-ar fii crezut nebun sau vrăjitor si l-ar fi
ars pe rug. Ca să accepți noi teorii trebuie să nu spui : <<Nu se poate
așa ceva>>, și trebuie sa iți lași mintea deschisă. Doar așa poți găsi noi
soluții și noi hotare.”, acest răspuns m-a pus pe gânduri și mai mult.
I-am adresat domnului si ultima întrebare, fiind curioasă si despre
viața lui mai personala, care nu are neaparat legătură cu descoperirile
acestuia : “Cum erați ca școlar? Ce credeați ca veți deveni?” acesta mi-a
răspuns chicotind “(râde) Nu am excelat ca elev. Eram mediocru, nu știu
dacă din cauza mea, a vremurilor sau a dascălilor mei.(râde) Acum ca
profesor mă întreb dacă studenții mei sunt tot atât de plictisiți cum eram
și eu la cursuri. Și culmea, interesul pentru matematică și fizică nu mi-a
fost trezit la școală, ci de catre un student care lua masa la noi în familie
săptămânal. El m-a făcut să fiu interesat când mi-a prezentat o carte de
științe pentru copii, în care autorul își imagina o plimbare alături de
electricitatea care circula printr-un cablu de telegraf. Asta mi s-a părut
interesant, față de metodele rigide de învățare de la școală, bazate pe
memorare mecanică. Când eram mic, mergeam la biserică și voiam să
ajung preot. După ce am început să citesc, am descoperit arta, muzica,
m-am îndrăgostit de pian. Cântam și visam să ajung pianist și
compozitor. Am abandonat o perioadă școala, am fost șomer, funcționar
public, nu mai știam ce vreau să devin, dar știam doar că sunt pasionat
de știință. Așa am devenit ceea ce sunt. Teoria e relativă, nu-i așa?
A...Mulțumesc pentru faptul că nu m-ați întrebat cine e frizerul meu...
(râde cu poftă)”.
Interviul s-a terminat cu un răspuns interesant de la domnul Albert
Einsteint care m-a făcut sa cred mai mult in teoriile demonstrate de
acesta. Din acest interviu am aflat mai multe despre faimosul om de
știință care s-a dovedit a fii si un om cu un simț fin al umorului, mă bucur
că am avut această oportunitate de a discuta cu un om atât de important.