Reglementarea discursului publicitar. Publicitatea înșelătoare , .

. comparativa, publicitatea mascată, subliminală

Buzan Octavia , CRP ,an
III ,gr A

Discursul publicitar reprezintă un tip de discurs public care se caracterizează prin următoarele
trăsături:
- prezintă într-un mod cât mai concis un produs (comercial, cultural, politic) pentru a convinge
publicul de importanța și utilitatea sa
-are o difuzare socială pe scara largă
-codul publicitar este cunoscut de public
-publicitatea se sprijină pe un corpus de maxime admise social și propune o imagine standard a
bunăstării, a standardului optim, a idealului în viața de zi cu zi.
-publicitatea pune în mișcare conținuturi puternic marcate de norme culturale

Discursul își propune a determina o acțiune (a cumpăra, a alege, a se implica) dar nu își
explicitează scopul ilocuționar .(prin aceasta fiind un act ilocuționar indirect)

Actul ilocuționar indirect este de tip constatativ . Apelul la actele constatative are o funcție
argumentația prin care se dă impresia că nu se exercită o presiune directă asupra publicului.

Discursul publicitar a intrat în viața noastră, orientându-ne zilnic percepția și raportarea la

realitatea imediată , direcționându-le, cosmetizandu-le, investindu-le cu semnificații. Dincolo
de aspectul financiar vizat (creșterea vanzarilor firmelor producătoare de bunuri sau
furnizoare de servicii prin atragerea unui public-ținta și lărgirea pieței), reclama induce
atitudini și comportamente, rasturnand granițele sociale existente, distribuind cu dărnicie
retete de fericire și garantând accesul în paradisul facil al societății de consum.

Pentru a avea o imagine clară a ceea ce înseamnă termenul de publicitate, tot în legea nr.
158/2008 avem definit termenul de publicitate: „orice formă de prezentare a unei activități
comerciale, industriale, artizanale sau liberale, în scopul promovării de bunuri ori servicii,
inclusiv bunuri imobile, drepturi și obligații.”
Cu alte cuvinte, publicitatea este orice activitate de prezentare (inclusiv publicitatea online sau
website-ul unei firme) care are ca scop promovarea imaginii firmei, a produselor sau a
serviciilor

Publicitatea înșelătoare

Noțiunea de publicitate înșelătoare este definită în legea nr. 158/2008 privind publicitatea
înșelătoare și publicitatea comparativă.

Publicitatea înşelătoare este publicitatea care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare,
induce sau poate induce în eroare persoanele cărora i se adresează ori care iau contact cu
aceasta şi care, din cauza caracterului înşelător, poate afecta comportamentul economic al
acestora sau care, din acest motiv, prejudiciază ori poate prejudicia un concurent .Publicitatea
înşelătoare este interzisă.
Potrivit art. 5 din lege, determinarea publicităţii înşelătoare se face în funcţie de:
- caracteristicile bunurilor sau serviciilor (de exemplu: disponibilitatea, natura, modul de
execuţie, compoziţia, metoda şi data fabricaţiei bunurilor ori a prestării serviciilor etc.);
- preţul sau modul de calcul al preţului şi condiţiile în care se distribuie bunurile ori se
prestează serviciile;
- natura, atribuţiile şi drepturile profesionistul care îşi face publicitate (de exemplu: identitatea
şi bunurile sale, calificările şi deţinerea drepturilor de proprietate industrială, comercială sau
intelectuală ori premiile şi distincţiile acestuia).

Publicitatea comparativă
Publicitate comparativă este publicitatea care identifică în mod explicit sau implicit un
concurent ori bunuri sau servicii oferite de acesta.
Potrivit art. 6 din lege, publicitatea comparativă este considerată legală dacă îndeplineşte, în
mod cumulativ, următoarele condiţii:
- nu este înşelătoare;
- compară bunuri ce răspund aceloraşi nevoi ori scopuri;
- compară caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative ale bunurilor (care
pot include şi preţul);
- nu discreditează sau denigrează mărcile, denumirile comerciale, alte semne distinctive;
-în cazul produselor cu denumire de origine, se referă, în fiecare caz, la produse cu aceeaşi
denumire;
- nu profită în mod neloial de reputaţia unei mărci, denumiri comerciale sau a unor semne
distinctive;
- nu prezintă bunuri ca imitaţii ori reproduceri ale bunurilor purtând o marcă ori o denumire
comercială protejată;
- nu creează confuzie între comercianţi, între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau
între mărci, denumiri comerciale, alte semne distinctive etc.

Publicitatea mascată

Mai greu de sesizat decât publicitatea semnalizata este publicitatea mascată. Desi tot o forma
a publicitatii inselatoare, aceasta poate fi chiar mai periculoasă decât publicitatea bazată pe o
informare falsă/mincinoasă deoarece receptorul mesajului publicitar nu are cunoștință de
adevărata sa valoare și si-o poate însuși sub alt aspect, acțiune care îi poate aduce serioase
prejudicii.
Putem numi astfel publicitate mascată acele comunicari comerciale prezentate sub forma unor
comunicari publice: comerciale, electorale, de PR. De exemplu, campaniile umanitare sau de
informare a publicului care vizează de fapt promovarea unor produse/servicii sau care sunt
simple mijloace ale unei campanii politice.

Spre deosebire de publicitatea inselatoare, publicitatea mascată presupune comunicari

comerciale implicite, care nu sunt semnalizate ca atare de emițător.
Potrivit Directivei europene privind “televiziune fără frontiere”, este interzisă publicitatea
mascată, definită drept „reprezentarea prin cuvinte sau imagini a bunurilor, serviciilor,
numelui, mărcii sau activității unui producător de bunuri sau furnizor de servicii în cadrul
programelor, atunci cand o astfel de reprezentare este introdusă în emisiune în scopuri
publicitare și poate induce în eroare publicul cu privire la natura sa. Astfel de reprezentări se
considera intenționate mai ales atunci cand se fac în schimbul perceperii unei sume de bani
sau a unei forme de compensatie similară”.

Publicitatea subliminala
Publicitatea subliminala este subiectul unor controverse nesfarsite între oamenii de
stiinta ,industria publicitara și marile companii ,în general ,iar publicul ,prins la mijloc ,nu știe
în cine sa aibă încredere .Oamenii de stiinta si cei din domeniul publicității s-au atacat
reciproc ,nu o data ,ambele tabere sustinand ca spun adevărul și acuzandu-i pe adversari ca fac
afirmații profund dăunătoare .
Cand se vorbeste de teorii ale conspirației ,ele sunt asociate unor evenimente politice ,fie de
către partizani agitatori , fie de către persoane interesate sincer sa descopere adevărul .
Mesajele subliminale pun adesea accentul pe tabuuri sociale .Conform doctorului Wilson
Bryan Key ,subiecte precum sexul , moartea , incestul , homosexualitatea și simbolurile
pagane sunt utilizate de toate companiile de publicitate pentru a transmite un mesaj secret
către mintea privitorului ,fără ca acesta să-și dea seama .Agențiile de publicitate pretind ca ,
dacă exista eventuale simboluri ascunse ,ele apar doar printr-o coincidență ,accidental, sau în
urma inițiativelor prea îndrăznețe ale unor artiști individuali . Cu toate acestea, Key susține în
cercetarea sa că agențiile de publicitate au investit sute de mii de dolari și au petrecut sute de
ore în studiourile de creație ,pentru a se asigura că reclamele lor sunt perfect adaptate
publicului-țintă ,recurgând chiar și la utilizarea unor simboluri ale morții , chipul unor oameni
care tipa ,imagini cu animale și prezentări ale satisfacției sexuale .
Deoarece nu exista legi care sa împiedice o astfel de activitate ,nu prea se poate face nimic
pentru a obliga agențiile sa nu mai apeleze la mesaje subliminale .Este ,într-adevăr, foarte
ingrijorator sa vedem cata putere au creatorii de publicitate pentru a conspira in vederea
manipularii comportamentului societatii fara stirea noastră .
Webografie :

http://www.mixdecultura.ro/2013/12/publicitatea-subliminala/

https://legeaz.net/dictionar-juridic/publicitate-inselatoare-comparativa

https://www.wall-street.ro/articol/Legal-Business/199226/publicitatea-m
ascata-forma-a-publicitatii-inselatoare.html#gref