Sunteți pe pagina 1din 2

Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război

d e Camil
Petrescu

Pornit de la noua estetică a romanului, bazată pe memoria involuntară,


autenticitate, scrierea la persoana I. Camil Petrescu realizează un roman de
confesiune, de analiză psihologică despre care însuşi mărturiseşte: „A fost o
ardere continuă, mistuitoare”.

George Călinescu îl considera „ o proză superioară de pătrundere


psihologică despre dragoste, despre femeie... o sinfonie intelectuală.

Tema romanului o constituie războiul şi iubirea. Cele două stări sunt


proiectate însă pe fundalul social din perioada Primului Război Mondial.

Urmărind structura compoziţională se poate remarca faptul că romanul


cuprinde două parţii: un jurnal al iubiri şi un jurnal de companie.

Personajul central, sublocotenentul Ştefan Gheorghediu concentrat în


timpul războiului îşi marturiseşte propriile trăiri. Întreaga sa viaţă se derulează
într-o renumerare dramatică legată direct de iubirea ideală absolută, pe care a
visat-o pentru soţia sa, Ela.

Se căsătoresc din dragoste; în timpul studenţiei; era o dragoste sinceră,


adevărată, o bogăţie spiritoală care sublina sărăcia materială. O moştenire
neaşteptată lăsată de său Tache Gheorghediu le transformă viaţa. Ela se simte
acum atrasă de lumea mondenă. Pe Ştefan Ghiorghediu începe să-l tortureze
gelozia.

Ela este preocupată acum de obiceiurile lumii mondene: serate, petreceri.


Una din excursile la Odobeşti devine dovada evidentă a faptului că Ela se
îndepărtase de iubirea absolută pe care cei doi fosti studenţi o visaseră, acum îşi
caută locul într-o maşină anume pentru a fi cât mai aproape de un anonim
dansator pe care îl cunoscuse cu puţin timp în urmă.

Excursia a fost o adevărată tortură şi a determinat prima despărţire. Au urmat şi


alte despărţiri încheiate însă cu împăcări volumtoase.

A doua parte a romanului îl transpune pe Ştefan Gheorghediu într-o altă


realitate a durităţi şi dramatismului războiului. Aflat pe front şi amitindu-şi
întreaga abatere pricinuită de iubire şi gelozie se găsea acum întâia oară în faţa
morţi. Întrebarea fundamentală acum era alta: a fi sau a nu fi.

Tabloul războiului este cutremurător. În capitolul Ne-a acoperit pământul lui


Dumnezeu autorul realizează o imagine tulburătoare apocaliptică despre
confruntarea armată, despre moarte, care însoţea în permanent existenţa.

În faţa atâtor drame Ştefan Gheorghediu avea să înţăleagă cât de minoră


rămâne problema iubiri sale, a geloziei în comparaţie cu dramele războiului.

Înapoiat acasă după zilele de spital din cauza unei rănii, Ştefan
Gheorghediu este cuprins de o linişte prevestitoare. Un bilet anonim îi dezvăluia
că nevastă-sa îl înseală. Când aceasta vine acasă îi arată scrisoarea spunându-i
zâmbind: „Ascultă, fată dragă, ce-ai zice tu dacă ne-am despărţi ?”. A doua zi el
se mută la hotel şi îi lasă absolut tot ce-i în casă: „de la obiecte de preţ, la cărţi,
de la lucruri personale la amintiri, adică tot trecutul.”

Eroul principal al romanului este un intelectual preocupat în primul rând,


numai de probleme de conştinţă. Este un intelectual fin care şi-a făcut din
speculaţiile filozofice mediul fundamental. Pasiunea lui Ştefan Gheorghediu
izvorăşte dintr-o metafizică a iubiri pure şi absolute care spiritualizează actul
erotic de acea îi este necesară Ela careia i se subjugă şi nu o poate rupe din finţa
lui.

Ştefan Gheorghediu cu toate acestea este un lucid, pe el moştenirea nu la


integrat în societatea burgheză a tipului său ca pe soţia sa; a rămas un
neadaptat.

George Călinescu socoteşte că: „e un erou din galeria inadaptaţilor... e un


învins”. Într-adevăr a rămas un filozof nepriceput în politica burgheză şi afacerile
capitaliste. El a învins sentimentul geloziei care îl dezumanizează i-a nimicit
dimensiunile pe care le socotea enorme; a pus într-un just raport frământările din
conştinţa sa cu frământările obiectivele ale vieţi sociale. Într-un cuvânt şi-a învins
gelozia şi şi-a salvat astfel, personalitatea morală.

Soţia lui Gheorghediu nu înţălege valoarea morală a iubiri acestuia. Nu


sensul dragostei soţului o interesează în fond ci avera acestuia.

Romanul este alcătuit din două carţi aparent disticte. Prima cuprinde
monografia analistică a sentimentului geloziei ca element psihic dominant în
viaţa sufletească a lui Ştefan Gheorghediu. Nu este o analiză de psihologie
generală, ci analiză sentimentului trăit de personaj în condiţiile date.

Marea artă a scriitorului de a face din paginile de război pagini


nemuritoare; a putut săi deruteze pe uni critici care au facut din ele pagini
autonome. „Aceste pagini - scrie George Călinescu – costitue tot ce a scris subtil
mai frumos război din literatura noastră”.

Arta narativă a scriitorului realizează tabloul cinematic al războiului, acel


sublim al groazei, demn de tragedia antică.